Anul XIX NR. 6 2014-2015
Lumina Cuvintelor Cuprins
Ce este...?...........................................................................................................................2 Prietenia.............................................................................................................................2 Compunere despre prietenie.....................................................................................................3 Despre Prietenie..................................................................................................................3 Prietenul la nevoie se cunoaste................................................................................................4 Prietenia............................................................................................................................4 Despre Prietenie..................................................................................................................5 Prietenia...........................................................................................................................5,6 Prietenia..........................................................................................................................7,8,9 Prietenia este o bratara de aur................................................................................................9 Mie imi plac florile.............................................................................................................10 Prietenia..........................................................................................................................10,11 Prietenul meu necuvantator.....................................................................................................11 Cei mai buni prieteni ai mei...................................................................................................12 Prietenia............................................................................................................................12 Tradarea dauneaza tradatorului..............................................................................................13 Numerele buclucase...............................................................................................................14 Toti pentru Unu si Unu pentru toti..........................................................................................15 Totul despre nimic................................................................................................................16 O zi de primavara................................................................................................................16 A venit iarna......................................................................................................................17 Luceafarul sperantei.............................................................................................................17 Rasaritul...........................................................................................................................18 Micul meu prieten................................................................................................................18 Pietricica............................................................................................................................18 Primavara..........................................................................................................................19 Padurea.............................................................................................................................19 O aventura in padure............................................................................................................19 Toamna..............................................................................................................................20 Peisaj marin.......................................................................................................................20 O lumina printre dealuri........................................................................................................21 Camera mea........................................................................................................................21 Pip si Azz..........................................................................................................................21 Profesor coordonator: Iulia VISOIU Colectivul redactiei: Nicoleta Marginean Loredana Andronache Andreea Sanda Design Grafic : Adrian Serban Asteptam materialele pentru numerele viitoare pe adresa de e-mail: visoiu.iulia@ichb.ro
Ce este...? Uriasus Romanius este o specie de monstru martian de pe vremea romanilor descoperita de cei de la NASA recent . Evident, vom afla in urmatoarele randuri cum este adaptat la viata de pe Marte. In primul rand, hainele lui sunt foarte sofisticate. Poarta o armură de soldat, pentru a- l proteja de meteoriți. Are un coif din sulf. ( nu se stie rolul acestuia in vestimentația uriasului). Traiește in castele de dimensiuni enorme, un kilometru înalțime, deoarece uriasul, dupa cum, ii arata si numele, are cinci sute de metri. Este o locuință grandioasa,extravaganta, plina de aur si diamante. Nu este condus de nimeni si nu face nimic , doar cauta de mancare, putând calatori cu OZN -ul , in scopul vanatorii. Câteodata este canibal, alteori insectar. Este imprevizibil,dar si dragut. Daca gasiti un specimen esuat, va rugam să anuntati Institutul de Cercetare a Martienilor Bucuresti(ICMB). Nu este inteligent de felul lui, asa ca puteti sa ii spuneti ca sunteti omida ( nu le plac omidele, dar oamenii, da, din pacate).
Elev:Antonia Dumitriu Clasa:a VI-a C Coordonator: Nicoleta MARGEAN
Prietenia
Ce este prietenia? O intrebare pe care multi ne-o punem, si eu mi-o pun, dar am un raspuns.
Conform DEX–ului, prietenia este un sentiment de simpatie, de stima, de respect care leaga doua persoane. Sunt de acord, dar nu este doar asta. Prietenia este relatia calda si placuta care ne da incredere, oaza pe care o cautam cand suntem descurajati. Este ceva profund, un cuvant care nu ar trebui rostit cu atata usurinta. Nu poti numi prietenie orice relatie de simpatie. Un prieten adevarat este cel care, chiar daca te cunoaste bine, continua sa te placa. Am trecut prin multe prietenii ,,bune” care s-au dovedit a fi false in momente de criza. Din acestea am aflat cum iti poti gasi cel mai bun prieten, asa ca iti voi da niste sfaturi: gandeste-te la toti amicii tai si nominalizeaza trei dintre ei. Cum? Alege-i pe cei care stiu cele mai multe lucruri despre tine. Supune-i la un mic test. Va aflati langa o prapastie si ei incep sa faca ce le place cel mai mult. Tu te afli la marginea prapastiei si vrei sa sari. Cine va fi primul care se va ridica si te va salva? Cel mai bun prieten al tau! Te cunoaste atat de bine incat stie ce mana sa-ti prinda atunci cand cazi. Daca gasesti mai mutti oameni de acest gen atunci esti norocos. Un studiu arata ca daca ai mai multi prieteni poti sa ajungi sa cazi in depresie. In caz ca esti ca mine, adica nu crezi acest lucru, continua sa-i cauti, pentru ca prietenii adevarati sunt greu de gasit, dificil de parasit si imposibil de uitat.
Deci, ce este prietenia? Eu mi-am dat seama, sper ca si voi.
Elev:Luiza COVASAN, Clasa a VII-a E Coordonator:prof. Iulia VISOIU
2
Compunere despre prietenie... In DEX definitia prieteniei are la primul aliniat urmatoarele - Sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atașament reciproc care leaga doua persoane; legatura care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. Eu cred in prietenie si in regnul animal, si in lumea plantelor , ba chiar si intre obiecte aparent neinsufletite si o sa ma explic in cele ce urmeaza. Am avut priveligiul sa observ indeaprope relatia de prietenie intre motanul bunicii mele botezat relativ banal...Felix, si unul din cei 6 caini pe care-i avem in curte (ce sunt hraniti si ingrijiti in general tot de bunica mea), un caine de talie mica, botezat tot banal...Rex. Legenda ca un caine si o pisica nu se inteleg deloc, nu a patruns si in curtea noastra, unde armonia si chiar dragoastea fata de aproapele patruped plutesc in aer de dimineata pana seara. Felix, un motan in varsta de 16 ani, care a vazut multe la viata lui, l-a acceptat fara prea multe mofturi pe cainele mult mai tanar (doar cateva luni cand s-au cunoscut) care dupa amusinarea de rigoare a decis ca mai bun este un partener de joaca decat un dusman. Lucrurile au mers doar in aceasta directie si acum la 3 ani de la prima intalnire inca se gudura unul pe langa celalalt si se joaca la fel ca-n prima zi. Cu plantele este aproape la fel, bradul nostru din ce in ce mai semet din fata casei, in fiecare sfarsit de iarna si primavara este un tata ocrotitor pentru ghioceii ce cresc la baza lui. Le tine de cald, le tine umezeala si ii fereste de vant, toate acestea cu un sentiment parental ce se observa de la mare distanta, statura si culoarea sa fiind in ton cu atitudinea prieteneasca afisata an de an. Ghioceii simt prietenia bradului si-i multumesc ridicandu-si capsoarele in semn de multumire fata de prietenul lor. Nu in ultimul rand leaganul nostru pe care-l avem de mici si banca de langa el (pe care sta in primul rand bunicul nostru) se saluta in fiecare zi prin miscari discrete provocate de adierile de vant, scartaitul leaganului fiind o completare a salutului acestuia fata de prietenul sau drag. Nu cred ca banca si leaganul pot sa fie reasezate in alta pozitie, legatura dintre ele fiind una trainica ,avand aproape 10 ani ! Aceasta armonie intre toate vietuitoarele, plantele si obiectele din curtea noastra este un exemplu clar de prietenie la orice nivel si de energie pozitiva ce se acumuleaza zi de zi in jurul casei noastre. In acest fel, imi este foarte simplu sa am la randul meu o atitudine prietenoasa fata de toti cei din jurul meu si sa am sentimente de simpatie, stima si respect fata de ei. Cu prietenie, Elev:ILEANA DIMA, Clasa: VII C Coordonator:prof. Iulia Visoiu
Despre prietenie
Prietenia? Pentru mine cam greu de explicat in cuvinte, dar si mai greu cand e vorba de o compunere pentru scoala. Totusi, am sa incerc sa scriu cateva randuri. Ii consider prieteni pe cei care au puterea sa-mi zambeasca atunci cand eu castig si ei pierd, pe cei care-si fac timp sa ma intrebe ce mi s-a intamplat atunci cand ma vad suparat, pe cei care au incredere sa-mi spuna ce-i macina, pe cei care au curajul sa ma critice in anumite situatii. Mama imi spune ca odata cu trecerea timpului criteriile de selectie se schimba, iar prieteniile se cern. Nu stiu daca are dreptate, stiu doar ca am nevoie de prieteni si-mi doresc ca prietenii de acum sa nu devina fosti colegi, fosti prieteni, fosti … Elev: Gasan Luca, Clasa: a V-a A Coordonator:prof. Iulia Visoiu
3
Prietenul la nevoie se cunoaște Intr-o padure cu copaci falnici ce se inalta spre cer, flori vesele ce parfumeaza locul si pasari cantatoare ce anima natura, traiau doi iepurasi jucausi si pufosi ca doua ghemotoace albe. Acesti iepurasi se jucau toata ziua si toata noaptea. Ei dadeau desteptarea padurii prin rasetele lor puternice si stingerea prin linistea ce ramanea dupa ce adormeau. Langa padure era un sat cu casute albe, acoperisuri mici de fan, poteci pietruite batute la pas de calatori, la galop de caii inhamati la trasuri, de negustori veniti din capatul celalalt al tarii sa-si vanda marfa adunata. Satul rasuna zi si noapte de tipetele copiilor ce se joaca pe ulitele acestuia si de tipetele femeilor ce-i cheama la masa pe copii infometati de atata joaca, de cotcodacitul gainilor din ograda si de mugetul vacilor si behaitul oilor de pe pasuni. In acest sat traia un baiat. Acest baiat era foarte pasionat de padure. Mereu isi petrecea timpul in padure ascultand cantecul pasarilor, mirosind parfumul florilor si admirand cum veveritele isi strang ghinde pentru iarna sau pentru un posibil ospat
apropiat. El era prieten cu iepurasii. Ei il invatau cum sa sara mai usor si sa-si mentina echilibrul, iar el ii invata fel de fel de jocuri din sat. Intr-o zi, pe cand baiatul statea si contempla natura ca de obicei,dorind sa ia o pauza de la joaca, se auzira niste strigate urmate de un marait puternic. Iepurasii intrasera in bucluc. Un lup mare voia sa-i manance! Baiatul se grabi sa vada ce se intampla. Cand ajunse la locul intamplarii se gandi sa mearga dupa ajutoare, dar stia ca nu are suficient timp. Asa ca lua un pumn de pietre si incepu sa arunce cu ele in speranta ca lupul se va speria. Arunca si tipa incercand sa para cat mai amenintator. In cele din urma lovi lupul in picior cu o pietricica si acesta pleca. Iepurasii coborasera si ii spusera baiatului: -Iti multumim foarte mult ca ne-ai salvat! -Cu cea mai mare placere! Prietenul nu este cel care iti este alaturi doar la bucurii, ci, mai ales, la necazuri. Elev: Andrei Coanda Clasa: a VI-a C Coordonator: prof. Nicoleta Margean
Prietenia Prietenia este un cuvant foarte important pentru mine. Cu ajutorul ei, oameni isi impartașesc sentimentele de bucurie, teama, neliniste.Indiferent de distanta dintre doi prieteni, prietenia este ca o punte care ii uneste , neschimband sentimentele intre ei. O prietenie adevarata tine o viata intreaga, trecand peste toate dificultatile care ii stau in cale. Ea nu tine cont de diferentele sociale, nu poate fi cumparata si nici vanduta, iar sentimentele care o insotesc raman durabile in timp. Prietenia ne ofera echilibru, sprijinul si suportul moral atat de necesare de-a lungul intregii vieti. Momentele petrecute cu prietenii iti raman mereu in minte drept amintiri placute, pe care ti le reamintesti cu multa bucurie. Inconjurat de prieteni, omul devine mai optimist, mai echilibrat, mai increzator in fortele proprii, invatand din experientele prietenilor si impartasind la randul lui din experienta traita. Eu consider ca intr-o prietenie omul trebuie sa daruiasca mai mult decat primeste. Uneori, prietenia iti deschide noi orizonturi si cu ajutorul ei poti descoperi in tine anumite calitati pe care credeai ca nu le detii sau erau pierdute. A fi alaturi de un prieten in momentele sale mai dificile si ajutandu-l sa treaca peste ele, te simti mai util si ai sentimentul de implinire sufleteasca. ELEV:MOISE ALEXANDRU Clasa: a VI-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
4
DESPRE PRIETENIE Prietenia este o relatie afectiva si de cooperare intre doua persoane. Este un sentiment de simpatie, respect, afinitate reciproca ce leaga doua fiinte umane. Prietenia presupune o atitudine de bunavointa reciproca, suport reciproc la nevoie sau in criza, loialitate, buna-credinta si altruism. Relatia de prietenie se bazeaza pe incredere reciproca. Aceasta este definitia seaca, de dictionar, insa lucrurile care s-au spus de-a lungul timpului despre acest subiect aduc detalii semnificative tabloului. Citatele urmatoare ilustreaza tocmai aceste detalii: “Prieten adevarat e cel care, chiar daca te cunoaste bine, continua sa te placa.” Elbert Hubbard “Prietenia este precum banul: usor de realizat, dar greu de pastrat.” Samuel Butler “Prietenii sunt ca pepenii: incerci o suta, alegi doi, trei.” Confucius “Cel mai greu lucru intr-o prietenie nu sta in a ne dezvalui defectele in fata unui prieten, ci in a-l face sa si le vada pe ale lui.” La Rochefoucauld “Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare.” Antoine de Saint-Exupery “Un prieten este o persoana cu care pot fi sincer. In fata lui pot gandi cu voce tare.” Ralph Waldo Emerson “Prietenia este iubire fara aripi.” Lord Byron “Bunastarea iti aduce prieteni, nenorocirea ii incearca.” *** “Prietenii raman prieteni. Cei care nu raman… inseamna ca n-au fost.” *** “Nu toti care rad iti sunt prieteni; nu toti care se supara iti sunt dusmani.” *** “Prietenia unui om destept e mai de pret decat prietenia tuturor prostilor.” Democrit “Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini.” Victor Hugo “Ceea ce este sublim intr-o prietenie nu este atat a muri pentru prietenul tau intr-o ocazie stralucita cat a te sacrifice pentru el zilnic si cu discretie.” Stendhal “Este usor sa fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede dusmanul tau este chintesenta oricarei religii.” Mahatma Gandhi “Prietenia este egalitate armonioasa.” Pitagora “Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde.” Honore de Balzac “Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii.” Aristotel “A avea un prieten este mai important decat a avea un inger.” Nichita Stanescu “Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.” Aristotel “Un prieten adevarat nu-ti sta niciodata in cale, doar daca o iei in jos.” *** “Prietenia nu are nevoie de nicio dovada… in prietenie este nevoie doar de suflete curate…” *** Si mai sunt inca multe de spus!
Elev:Mara Ursanu Clasa:a VI-a A
Prietenia Mai multe proverbe spun despre prietenie că ai nevoie de ea, că este cea mai mare comoară, și este chiar foarte adevărat. Cănd îți faci un prieten, trebuie mai întâi să stabilesti o relație foarte, foarte strânsă . Dacă ai nevoie de el, prietenul adevărat te va ajuta. Poți stabili relații foarte strânsă de prietenie chiar cu rudele, familia sau frații mai mici și mai zbuciumați. Prietenia chiar este o comoară de neprețuit.
5
Coordonator : prof.Iulia Visoiu
Dacă ai un prieten bun, te poți baza pe el. Un prieten adevărat ar trece peste orice obstacol să te ajute, și așa ar trebui să faci și tu. În final, fără prieteni nu există viată de trăit. Elev:Alexander Stanescu Clasa: a V-a A Coordonator: prof.Iulia Visoiu
Prietenia Inteleg in fiecare zi că exista lucruri in viată, cărora nu le dăm atentie, pe lângă care trecem fără să le vedem, de multe ori, dar care, dacă ar dispărea, ne-ar lipsi foarte mult. Există si sentimente care ne hranesc sufletul in orice ora din timpul nostru, gânduri bune cu care ne trezim, amintiri care ne aduc zambetul pe buze. Suntem veseli in unele zile, tristi in altele, dar mereu simtim nevoia de a impartasi din bucuria sau tristetea noastra cu cineva. Ne este usor sâ spunem tuturor cand suntem veseli, dar ne este mult mai greu sâ gasim pe cineva cu care sâ ne impartasim momentele mai triste. Stim că avem nevoie de cineva care să ne prindă mână când avem nevoie de incurajare, să ne strangă in brate cand ne simtim mici si pierduti, să ne certe când nu gandim sau nu facem ceva bine. Bucuria e mult mai mare când e impartasită cu cineva, tristetea devine mai blandă, parcă, dacă lânga noi se afla un om drag care ne ascultă, intelege si imbarbatează. Incerc de doua paragrafe să aduc cuvantul cu pricina in context, de ce imi este atat de greu să-l integrez? Daca ar fi despre siruri, gauri negre si călătorii interstelare as avea deja cinci pagini scrise! Prietenia insa, pe buzele tuturor, prezentă in toate filmele, in toate cântecele si cartile se lasă atât de greu de desenat! Simt de parcă as vrea să prind o raza sau să construiesc o colivie pentru curcubeu! Da, este greu să vorbim despre sentimente, este greu să mai spunem ceva nou despre lucrurile simple si vesnice care ne definesc. Este greu să o facem fără a avea senzatia că, oricat de mult am scrie, esenta rămâne pe dinafara. Prietenia exista pur si simplu, creste in sufletul nostru, se inalta deodata cu noi, se imparte si desparte de-a lungul anilor si ne invata sa fim frumosi. Prietenia ne aduce prieteni si prietenii ne dau mai multă prietenie inapoi, vorbim despre câte in luna si in stele, ne construim canale pe Youtube si trupe Rock de-o vara in magazie, ne povestim cum deslusim solutia la cele mai grele jocuri si mai vorbim si despre scoala. Cand ne suparam, ne suparam cel mai tare si pentru totdeauna pentru ca stim ca ne va trece, ne certam cu putere, stim exact cum un prieten ar trebui sa se poarte cu noi si n-o face si ii reprosam asta. El nu tace, ne cearta inapoi, ne spune ca nu e bine si frumos sa vorbim asa. Apoi tacem un pic si brusc ne pomenim vorbind despre, poate, ultimul film ca va fi proiectat duminica. Facem un plan urgent si mergem. Odata ce au crescut in noi, prietenii exista pur si simplu, relatiile cu ei ne definesc si pe noi, ii simtim alaturi neconditionat. Invatam impreuna sa invatam unul de la celalalt, stim ca ne vom spune adevarul intotdeauna (ma rog, putem sa mai rotunjim din colturi daca este mult prea taios) si ca, la nevoie, cineva ne va tine partea. Intr-adevar, “Prietenul la nevoie se cunoaste”. Insa prietenia se construieste si creste in noi in momentele normale, in fiecare zi. Si stim, neconditionat, ca suntem disponibili si alaturi de un prieten cand ne cheama, asa cum simtim ca si el este langa noi. Prietenii nu dispar niciodata, raman in mintea noastra cu cele mai frumoase momente petrecute inpreuna, ii regasim in gandurile si cuvintele noastre peste ani si ani, le zambim in minte si stim ca si ei ne zambesc inapoi. Prietenii nu se schimba, raman aceiasi la noi in suflet, asa cum erau cand a fost cel mai frumos, ni-i amintim impreuna cu lumina si gustul de bine al zilelor fericite avute laolalta Elev:MARGINEAN ANDREI Clasa: a VI-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
6
Prietenia Prietenia...zambete, imbratisari, cuvinte ferecate, clipe neuitate.Un sentiment aparte de o intesitate profunda. Rostindu-l, mi se creioneaza in fata ochilor portretul celei mai bune prietene. Ochii-i migdalati, obrajii trandafirii ca niște piersici tarzii de toamna, cautatura strengareasca ma fascineaza. Vorbele-i curg duios, iar parfumu-i suav ma invaluie in armonie si uimire. Intotdeauna am apreciat frumusetea paradisiaca a acestui sentiment, legamant dintre oameni. Mereu mi-am dorit sa creionez fiintele dragi in razele imbibate in aur topit pentru a-mi fi mereu aproape. Stau si meditez asupra ireversibilitatii timpului si mii de momente, sentimente si imagini imi acapareaza mintea. Mi-aduc aminte de unicele momente petrecute alaturi de prieteni,de la orele parcurse impreuna la scoala impartasind emotia lectiilor si testelor si extazul unei reusite pana la dormitul unul la celalalt acasa, depanandu-ne secretele. Toate acestea au fost, fara sa-mi dau seama, rodul evolutiei mele, clipele ce m-au facut sa cresc si sa sper. Mi-as dori ca, precum natura, sufletul meu sa fie invaluit in dragostea apropiatilor si-n zambete impartasite unii altora. Mi-as dori ca sufletul meu sa nu fie invins de deznadejde si ura, mereu ocotit si luminat de scanteia unei vraji armonioase scrisa cu irizari aurii pe steaua sufletului meu. Si astfel, realizez importanta prieteniei, o clipa unica, un moment de eternitate impartasit cu o persoana draga. Un moment caracterizat prin zambete strengaresti, imbratisari calde si cuvinte aparte. Aceste simboluri divine ma fac sa apreciez fiecare entitate ce doreste sa-si revarse un semn de afectiune asupra mea in semn de...prietenie.
Elev:Irina Andreea Clasa: a VII-a E Coordonator: prof. Iulia Visoiu
Prietenia Prietenia este unul dintre cele mai frumoase sentimente umane.Este acea legatura afectiva, acea traire unica, ce a dat nastere atator povesti frumoase si a transformat omul simplu in erou. Ea face din aceasta lume rece si singuratica o lume calda, in care oricine si-ar dori sa traiasca. Prietenia este unul dintre cele mai de pret lucruri, pe care omul le are. Ea ne uneste si ne face sa comunicam, sa fim mai liberi, dar cel mai important, viata nu ar fi completa fara prieteni. Prietenia este asemenea unei flori. Ea se naste intre doi oameni, in final ajungand o floare mare si frumoasa ... o prietenie eterna, nemuritoare. Dupa familie, prietenii sunt cele mai importante persoane din vietile noastre. Cu ei ne putem impartasi ideile, parerile, cu alte cuvinte ne deconectam de viata cotidiana, petrecandu-ne timpul intr-un mod placut si constructiv. Ei sunt singurii care nu ne judeca atunci cand gresim, care ne inteleg ofurile, pe scurt ei ne sunt alaturi si la bine si la greu. De aceea, trebuie sa-i pretuim si sa-i respectam, caci prietenia este reciproca! De obicei, prietenia este vazuta ca acea relatie calda si placuta, care ne da incredere in noi. De fapt, ea este oaza pe care o cautam atunci cand suntem slabiti de putere si speranta. Dar cel mai important lucru este ca, oricat de multi prieteni am avea, numai unii dintre ei chiar ne sunt prieteni adevarati!
Elev: Raul Bodrogean Clasa: a V-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
7
Prietenia
Cand aveam frageda vrsta de mai putin de sapte anisori, pentru mine toti copiii cu care ma jucam în parc sau în alte locuri, erau “prietenii” mei. Desigur ca pe atunci nici nu realizam ce însemna cu adevarat prietenia, iar eu nici nu puteam sa îmi închipui ca prietenia avea un alt sens dect cel pe care îl stiam eu. A fi prieten cu cineva înseamna, întradevar, sa ai încredere in acea persoana si a fi, la rndul tau, o persoana de încredere.Din pacate, nu toti oamenii pot fi prietenii nostri; exista si oameni care ne plac, dar si oameni care nu ne apreciaza. Exista si oameni cinstiti, dar si trisori. Gelozia este un mare factor ce a despartit foarte multi oameni, motivul fiind o nota mai buna, un obiect mai interesant sau chiar o fapta. Din punctul meu de vedere, un om are în jur de cinci prieteni de încredere, iar restul nu sunt ’’prieteni’’, ci doar ’’amici’’ sau ’’colegi’’. Acestia pot fi tradatori, rautaciosi, ne pot considera niste simpli oameni de care pot profita. Un prieten adevarat nu trebuie sa fie foarte avut sau foarte popular, ci doar sa te poata ajuta la nevoie. Un astfel de prieten nu ar trebui sa se supere dintr-o greseala a ta sau sa te faca sa te simti prost. De aceea, proverbul ’’Prietenul la nevoie se cunoaste’’ are cea mai mare dreptate, fiind o morala perfecta pentru cei ce îsi lasa ’’prietenii’’ la nevoie. Multi dintre oamenii din ziua de azi au un singur scop în viata, anume sa faca ct mai multi bani. Pentru bani, multi si-ar da familia si prietenii la o parte, crezand ca pot ’’cumpara’’ alti prieteni cu banii cstigati. De aceea, este foarte important sa ne alegem cu atentie prietenii, care pot fi adevarati si buni la suflet, chiar daca lasa o prima impresie proasta. Un prieten adevarat valoreaza mai mult dect toti ceilalti care te lasa la nevoie.
Elev:Zlatea Cezar Clasa: a VI -a A Coordonator: prof. Iula Visoiu
Prietenia Prietenia este unul din lucrurile cel mai greu de explicat. Pentru mine, cred ca-i inseamnai sa-i ai pe cineva alaituri la bine si la raiu, sa-i ai cu cine sa-i discuti si sa-i te joci. Prietenia cu oamenii din jurul nostru ne ajutai sa-i socializaim, sa-i ne cunoastem mai bine, sa-i ne bucuraim impreunai si sa-i ne ajutaim la nevoie. Prietenii pot fi de mai multe feluri, prieteni mai mici decat tine, cu care te joci si pe care ii inveti lucruri noi, prieteni de aceeasi varstai, cu care plainuiesti, vorbesti si te joci si mai sunt prietenii mai mari de la care incerci sa inveti cate ceva. Un loc aparte il ocupai familia. Pentru mine, sora si pairintii mei sunt acum cei mai buni prieteni. Cu ei pot vorbi intotdeauna si atunci cnd gresesc, mama si tata ma ajuta si ma fac sa rad ca sa imi treaca. Veselia si buna dispozitie sunt cele mai importante intr-o prietenie. Dacai nu razi cu cineva, insemnai cai nu iti este prieten
Elev:Feodorov Andrei Clasa: a V-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
8
Prietenia “Nu pasi in fața mea, as putea sa nu te urmez. Nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te duc unde trebuie. Paseste alaturi de mine, si fii prietenul meu.” Albert Camus Exista sau au exista vreodata oameni care nu au avut prieteni niciodata? Eu cred ca nu. Omul prin natura sa are nevoie de cineva aproape de el, un suflet caruia sa i se destanuie, cu care sa impartaseasca bune si rele, vise, ganduri, impliniri si dezamagiri, cu care sa schimbe zambete si incruntari, idei si opinii, cu care sa se impace si de care sa se desparta… Omul nu e o ființa singuratica: asa cum Adam a avut-o pe Eva, tot asa si noi oamenii avem nevoie de un om sau de mai multi oameni cu care sa avem in comun pasiuni, trasaturi de caracter sau țeluri. O prietenie nu se naste repede, nu este un foc de paie care se stinge dupa o perioada mai lunga sau mai scurta. Prietenia adevarata creste, se dezvolta precum un organism: de la doua celule la un organism care functioneaza perfect si independent. Adevarata prietenie se cultiva, se intretine prin aportul fiecaruia dintre participanti si nu dispare niciodata. Se poate trasforma, lua diferite alte forme, dar ea va trai intotdeauna in sufletul fiecaruia. Doi oameni sunt sau devin prieteni atunci cand ii leaga ceva, cand intre ei exista o chimie afectiva ce uneste sufletele lor printr-o legatura invizibila si indestructibila atat timp cat la baza ei stau respectul si atasamentul. Prietenia este sarea si piperul lumii, este liantul nevazut care ne leaga intre noi si fara de care viata ar fi o eterna pendulare intre eu si eu, este oglinda in care ne privim si care ne ajuta sa fim mai buni decat ieri, mai calzi, mai umani. Prietenia transforma vieti, transforma “eu” in “noi”, transforma singularul in plural permitandu-ne sa evoluam si sa ne deschidem inimile catre iubire. Te imbratisez cu dor, prietene drag! Paseste alaturi de mine in aceasta calatorie extraordinara numita viata.
Elev:TEODORA STAN Clasa: a VII-a C Coordonator: prof. Iula Visoiu
Prietenia este o bratara de aur Odata, demult, pe cand lupii erau prieteni cu iepurii, pe cand bunica era fata, pe cand nu faceai zece pasi si dadeai intr-un castel... Ei bine, in acele vremuri doi prieteni se plimbau prin padure, cand, dintr-o data, un urs le iesi in cale. Primul tovaras se catara fuga, fuga intr-un copac. Al doilea, nefiind expert in arta amicului sau, facu ce facu si se facu mort. Ursul, trecand pe langa el, il mirosi si pleca. -Ce ti-a soptit batranul Mos Martin? Il intreba prietenul din copac pe cel de jos. -Mi-a spus sa-mi aleg mai cu grija prietenii. Si uite asa, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea, si-am incalecat pe-o mura si v-am spus povestea mea despre natura, si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna.
Elev:Alex Trandafirescu Clasa:a V-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
9
Mie imi plac florile. Eu asociez oamenii cu florile. Atunci cand sunt prietenosi si buni, florile isi arata frumusetea, isi risipesc parfumul, iar atunci cand oamenii sunt rai si nu se inteleg, florile se ofilesc, nu mai sunt frumoase si nu mai au parfum. Prietenia este asemenea unui pod de flori frumoase intre oameni. Prietenia este cand doi oameni se respecta si se ajuta cu adevarat atunci cand au nevoie unul de altul. De acolo vine si proverbul « Prietenul la nevoie se cunoaste ». Sper ca si eu sa stiu sa fiu un bun prieten si sa am parte de prieteni adevarati. »
Elev:Rotaru Robert Clasa: a V-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
PRIETENIA “Prietenie” este un cuvant simplu si totusi este foarte dificil de explicat ce inseamna. Fiecare are o definitie proprie a prieteniei. Ea este greu de descris in cuvinte, insa cand ne gandim la prietenii nostri, realizam cat de adevarata este trainicia acestei notiuni. Prietenul adevarat este cel care te accepta asa cum esti, te ajuta sa fii mai bun si iti este alaturi la bine si la rau. In prietenie exista sinceritate deplina: nu se ascund pareri despre oamenii din jur, despre ce traiesti si nici despre prietenii tai. Daca ascunzi ceva, nu este prietenie. Dar nici nu trebuie sa te simti obligat sa spui “verde-n fata” totul. Prietenia adevarata este atunci cand esti sprijinit in incercarea de a-ti depasi limitele, insa la randul tau trebuie sa-ti sprijini prietenul spre a fi mai bun. Prietenia nu poate exista fara altruism si egalitate, indiferent de valoarea, varsta sau calitatile fiecaruia dintre prieteni. In momentul cand unul se simte deasupra celuilalt, prietenia dispare. Un prieten adevarat este acela care simte cand nu te simti bine si stie cand ai nevoie de el chiar daca nu il chemi. Acesta este precum un inger pazitor. Prietenia ne ajuta sa ne completam unii pe ceilalti si ne ofera un permanent sentiment de siguranta. Un prieten te ajuta mereu, dar si tu trebuie sa-i pui dorintile, rugamintile si nevoile deasupra celor proprii. Doar daca esti alaturi de el si atunci cand este trist sau are necazuri, nu numai cand este fericit, te poti numi un bun prieten. Este suficient chiar un singur prieten adevarat pentru ca acesta este cel care te apreciaza pentru cine esti, nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau cum arati.
Elev:Andrei Parfeni Clasa:a VI-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
10
Prietenia Cum s-ar simti oamenii daca nu ar exista prietenia? Este o intrebare pe care nu mi-am pus-o pana acum, dar cred ca pot raspunde la ea. In opinia mea, oamenii s-ar simti tristi, distrusi, singuri. Cel mai important lucru in prietenie este ca aceasta vine cu prieteni, iar prietenii mei inseamna lumea pentru mine. Ei sunt precum a doua mea familie, ei sunt cei care ma fac sa rad cand sunt foarte trista, uneori, ei ma inteleg mai bine decat ma inteleg eu, si chiar nu imi pot imagina viata fara ei. Daca nu as fi avut prieteni, m-as fi simtit ca un fulg de nea solitar intr-o iarna intreaga, ca o singura tara pe toata planeta, ca o stea singuratica pe cer, sau ca moda fara haine. Prietenii mei ma fac sa ma simt importanta, sa ma simt “cineva�, si tot ei ma fac sa descopar parti din mine de care nu stiam pana acum. Iubirea mea pentru ei nu poate fi descrisa in cateva cuvinte. Ea ar merita o carte mai groasa decat cea mai groasa carte de pe Pamant si nu ar fi de ajuns. Daca eu rad, ei rad cu mine; daca eu plang, ei plang cu mine deoarece, cunoscandu-ne atat de bine, putem simti durerea, frica, fericirea si chiar supararea celuilalt. Prietenii mei sunt parte din sufletul si trupul meu. Daca cineva ar incerca vreodata sa-i indeparteze de mine nu ar reusi, pentru ca cei dragi nu pot fi indepartati niciodata, indiferent de ce ai face.
Elev: Andreea Pavel Clasa:a VI-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
PRIETENUL MEU NECUVANTATOR Quisy este iepurasul meu de companie . El are blanita alba si pufoasa ca un fulg de nea , iar ochisorii ii sunt ca albastrul limpede al cerului . Pe acesta il am de cinci ani si il cunosc atat de bine incat l-as putea numi prietenul meu necuvantator . Noi doi am petrecut foarte multe momente frumoase , dar cred ca cel mai frumos este cel cand neam cunoscut . Acest lucru s-a intamplat acum cinci ani . Eu si parintii mei am mers in vizita la niste prieteni . Cand am plecat de la acestia am vazut in apropiere de locuinta lor un magazin pentru animale . Am intrat si am zarit o multime de animalute . Mie mi-au atras atentia iepurasii, deoarece erau foarte mici si dragalasi . Vanzatoare a observat ca imi plac si mi-a permis sa ma joc putin cu ei . Cand am bagat mana in cusca in care erau tinuti, toti s-au speriat cu exceptia unuia . Acesta era cel mai micut . S-a apropiat de manuta mea si a inceput sa ma linga . Cred ca v-ati dat seama . Acela era Quisy . Din acel moment am simtit o adevarata prietenie din partea lui pe care i-am impartasit-o si eu . Le-am spus parintilor mei ca-l doresc . Acestia nu m-au refuzat si m-am bucurat foarte mult ca voi avea un animalut de companie . Ajunsi acasa, i-am aratat imprejurimile si impreuna cu ai mei i-am hotarat numele . Din acea zi am petrecut clipe frumoase alaturi de Quisy , iar prietenia noastra a inceput sa fie mai puternica pe zi ce trece . Timpul s-a scurs si il am si in ziua de astazi . Il simt la fel de apropiat de mine ca un foarte vechi prieten . Mi-am petrecut mult timp alaturi de el si cateodata se comporta ca si cum m-ar intelege, chiar daca isi misca doar nasucul si urechile . Sper ca si de acum inainte sa ne simtim ca doi prieteni adevarati chiar daca el in realitate este doar prietenul meu necuvantator .
11
Elev:Buracu Stefan Clasa:a VI-a A Coordonator: prof. Iulia Visoiu
Cei mai buni prieteni ai mei Am cativa prieteni de care nu ma pot desparti de vreo patru ani si jumatate. Unul dintre ei este seful lor. E cel mai mare, cel mai puternic, ii ajuta pe ceilalalti sa mearga de colo colo, ii protejeaza si cred ca si tine la ei. Ceilalti prieteni sunt mai mici, dar sunt foarte importanti. Unii dintre ei sunt mai robusti, ma ajuta sa invat lucruri, ma ajuta sa calatoresc, imi ofera informatii, ma invata sa cânt, sa desenez, sa ma inveselesc. Imi place sa am grija de ei. Intotdeauna ma asigur ca au hainute potrivite. Uneori acestea sunt colorate, alteori au desene insa, de fiecare data, rolul lor este sa aiba grija de ei. Mai am prieteni care seamana cu cei de mai sus, putin. De data aceasta eu sunt cel care ii ajut sa calatoreasca, sa-si imagineze, le fac desene sau le cânt. Intotdeauna, la ei regasesc visurile, secretele si povestile mele. La randul lor, le pastreaza pentru mine cu sfintenie si ori de cate ori am nevoie de ceva ei imi sar in ajutor. Am grija lor mereu si le dau hainute foarte frumoase de asemenea. Un alt grup de prieteni, numeros, de care nu ma voi satura niciodata, are membrii micuti, slabanogi, colorati, dotati cu energie, zburdalnici, uneori sunt agresivi si parca pornesc la lupta, alteori sunt molcomi, visatori sau tacuti. Ii iubesc la nebunie si mereu mai fac rost de cate unul. Alaturi de acest grup, exista un prieten neobisnuit, care ii corecteaza ori de cate ori ar gresi si nicioada nu se supara pe ei. V-ati prins cine sunt prietenii mei? Ghiozdanul, cartile, caietele, instrumetele de scris si de sters. De multe ori, lor li se alatura o minge pe care o consider prietena mea de pauze. Ii voi avea prieteni nedespartiti inca sapte ani. Dupa care, voi renunta la unii dintre ei, lasându-i sa se odihneasca la mine pe raft. Foarte important este ca nu trece nicio zi in care sa nu ne fi “spus” lucruri sau idei noi cu care ne mândrim sau sa ne facem de cap. Elev:Rares Burghelea Clasa: a V-a A Coordonator:prof. Iulia Visoiu
12
TRADAREA DAUNEAZA TRADATORULUI A fost odata ca niciodata un scolar tare constiincios, politicos si binecrescut. Acesta, ca orice baietel model de varsta lui, avea mare grija de rechizitele sale. La randul lor, fiecare dintre obiectele atribuite invataturii avea un rol special: Ghiozdanul ii proteja pe toti tovarasii sai, Manualul de Matematica stia sa faca pana si cele mai dificile calcule din lume, cel de Istorie era un batran întelept, Penarul avea rolul de “casuta” pentru micile obiecte, Stiloul era cel mai chipes si stralucitor dintre toti, stiind sa scrie extrem de frumos, Creionul era maestru in schitele de geometrie, in timp ce Ascutitoarea se falea cu maestria ei in a “coafa” creioanele. Fiecare rechizita avea rolul ei bine stabilit si fiecare purta respect una alteia. Într-o sumbra dupa-amiaza de iarna, scolarul, ajuns acasa, isi pregatise materialele de lucru pe birou, gata sa-nceapa temele si se duse la masa, chemat fiind de mama sa. Sunt momente ca acestea, în care se întampla ceva neasteptat: cartile, creionele, caietele prind toate viata si încep sa se distreze, petrecand în camera. Astfel se intampla si atunci: toti sarira veseli din Ghiozdan si se adunara în jurul DEX-ului, cel mai întelept si mai batran dintre toti; nu exista lucru pe lumea asta pe care el sa nu-l cunoasca ca pe propria pagina. Acesta spunea mereu povesti tuturor obiectelor si întotdeauna cel mai curios era Creionul, fiind mai tanar si mai neexperimentat. În acea seara, subiectul principal al povestii avea sa fie prietenia. Dar nu începu bine DEX-ul povestea lui ca, la auzul acestor cuvinte, Ascutitoarea avea si ea sa comenteze: ,,Ha! Prietenia! Ce înseamna ea de fapt? Crezi într-un prieten si te sacrifici pentru el, ca apoi sa realizezi ca acesta te tradeaza. Nu exista prieten adevarat si este o naivitate sa crezi asta!” . La auzul acestor cuvinte, toate obiectele s-au revoltat, strigand catre Ascutitoare: ,,Asta ar trebui sa însemne ca prietenia noastra este inutila!” si, de furie, Manualul de Matematica facu vant Ascutitoarei, care, cu un urlet teribil, cazu de pe birou, sub pat, unde nu avea sa mai fie gasita prea curand. Toate rechizitele trasera aer în piept usurate: ,,Acum, ca scorpia de Ascutitoare s-a dus, e mult mai bine!” se gandeau toate nestiutoare... Deodata, se auzira niste pasi pe hol: baiatul se întorcea de la masa satul si gata sa-si înceapa temele. Cu cea mai mare viteza, cartile, penarul, creionul si stiloul se întoarsera înapoi la locurile lor, pregatite sa-si înceapa a doua cea mai importanta datorie a lor. Dragul nostru scolar se aseza la birou, deschise caietul de matematica, scrise data cu cel mai frumos scris posibil (datorita Stiloului sau) si se pregati sa faca primul calcul cu creionul. Dar, ce sa vezi? Creionul avea varful rotunjit si ar fi scris prea gros. Baiatul cauta Ascutitoarea în penar, dar degeaba! nu era de gasit! Dupa o ora întreaga de cautari zadarnice, baiatul începu sa planga disperat. In felul asta ar fi trebuit sa scrie prea gros, iar profesoara l-ar fi certat pentru ,,caligrafia” sa. Doar atunci, rechizitele realizara cat de importanta era Ascutitoarea si ca facusera o mare greseala sa se joace în felul asta netrebnic cu încrederea ei. Iar, în tot acest timp, singurul care îi certase pentru fapta fusese Dictionarul. Trebuia deci sa o recupereze pe doamna Ascutitoare de îndata. În acel moment, Penarului îi crescura picioare de nicaieri si, împreuna cu Stiloul, Creionul si Guma se aventurara pe taramurile necunoscute de sub pat pentru a o salva pe saraca lor prietena; în cele din urma reusira. Ascutitoarea era tare speriata dar bucuroasa sa îsi vada prietenii care acum îsi cereau mii de scuze pentru faptele lor necrutatoare. Va dati seama si singuri cat de bucuros fu baiatul cand îsi revazu singurul obiect care îl putea salva atunci. La fel de bucuros fu si Dictionarul caruia nu-i placea sa-si vada prietenii în disputa. Dar o greseala nu se comite niciodata o singura data.
13
A doua zi, obiectele se suparara îngrozitor de rau pe Stilou, care se lauda mult prea mult cu frumusetea sa, dar, dupa exilarea lui, materialele îsi dadura seama ca temele nu mai aveau sens fara cineva care sa le scrie. Aceeasi greseala se repeta si cu Ghiozdanul, doar ca în acea seara le fu incredibil de frig neavand cu ce sa se acopere, si, a doua zi dis-de-dimineata, nu era nimeni care sa îi care pana la scoala. În tot acest timp, DEX-ul fusese cel care dezaproba mereu deciziile luate de ceilalati membri ai grupului. Într-un final, satul de observatiile Dictionarului, Penarul convinse celelalte rechizite sa se revolte si sa-l darame pe batranul cel rau de pe birou. Si asa facura: toti se unira si îl împinsera pe saracul Dictionar, care nu avea niciun fel de sansa împotriva lor. La începu,t le parea totul mai bine, deoarece nu mai aveau pe nimeni care sa îi bata la cap, insa, mai apoi, realizara ca nu mai stiau sa vorbeasca bine, încurcand si punand alandala cuvintele într -o fraza. Nici baiatul nu mai reusea sa îsi faca temele la limba romana, fiindca nu întelegea unele cuvine. În curand începura toti sa se certe între ei într-o limba ciudata si neinteleasa de nimeni: haosul era stapan peste micul birou al scolarului. În cele din urma, Creionul, care îl îndragea cel mai mult pe Dictionar, se duse la prietenii sai si, cu mari dificultati, reusi sa scoata pe gura urmatoarele vorbe: ,,Amici! Nu vedeti ca gresim amarnic, fiecare dintre noi are un sens în aceasta ,,familie” si chiar daca avem defecte, nu putem exista unul fara altul. De aceea eu va propun sa îl readucem pe batranul DEX si sa nu mai dam pe nimeni afara din grupul nostru, deoarece asta nu ne va dauna numai noua, ci si baiatului pentru care lucram”. Toate rechizitele întelesesera în acel moment importanta cuvintelor Creionului, dar si însemnatatea povestii despre prietenie, pe care avea intentia sa o spuna marele DEX, dar care nu a fost niciodata ascultata si fara de care au comis aceste greseli aproape fatale. Prin urmare, îl adusesera înapoi pe Dictionar, povestindu-i istorisirea lor despre prietenie si învataturile pe care le trasesera din aceasta.
Elev: Botea Alexandru Clasa: a VII-a A Coordonator: prof. Loredana Andronache
Numerele buclucase Unu se plimba pe strada, se ducea la piata ca sa cumpere provizii pentru iarna grea ce avea sa vina; avea o familie numeroasa de intretinut. La piata se intalneste cu Zero : -Buna ziua, domnule Zero! -Buna ziua, Unu! -Zero, vad o schimbare majora la infatisarea ta, ti-ai luat cumva o curea? -Da, imi pare bine ca ai observat, chiar acum sunt in drum spre primarie ca sa imi schimb numele in Opt, deoarece aceasta curea ma face mai slab, ma face sa seman cu un opt. -Bine, Zero, inteleg ca esti foarte ocupat, la revedere! -La revedere! Dupa ce Unu si-a facut cumparaturile, in drumul spre casa l-a vazut pe Sase. Sase era de felul lui foarte nazdravan si uneori ca sa pacaleasca lumea, se rasturna si mergea asa, se dadea drept Noua. Unu si-a dat seama ca daca il va intalni, Sase va avea chef de glume, iar Unu era cifra serioasa, nu avea timp de glume, asa ca l-a ocolit pe prietenul lui Sase ca sa ajunga cat mai repede la copiii lui : Doi si Trei.
Elev:Mitran Luca Radu Clasa: a VII a A Coordonator: prof.Loredana Andronache
14
Toti pentru Unu si Unu pentru toti Au fost o data ca niciodata numerele. Acestea se aflau fiecare in pagina lor. Intr-o zi, din cauza singuratatii, decisera sa se intalneasca si sa se cunoasca mai bine. Curioase si speriate in acelasi timp, nestiind ce alte numere le asteptau, cate doua, cate trei se adunara intr-o mare odaie. Asa, Unu se intalni cu O Mie, si incepura sa se cunoasca: -Salut! Eu sunt Unu, imi pare bine sa te cunosc. Unu se uita mai bine la noul lui prieten si trase o mare sperietura dintr-o data: O Mie era un numar mare cat un elefant, inspaimantator si cu o evidenta arie de superioritate. Acesta, la randul sau, zise scarbit: -Ha! Indraznesti tu, un numar asa de mititel, sa ma saluti pe mine, eu care sunt un numar atat de dolofan si cu trei zerouri? De asemenea, eu pot fi impartit in multe alte numere, iar tu?... Tu esti atat de pricajit, si apoi esti singur, doar unul. La aceste vorbe, Unu fugi in lacrimi,profund jignit si disperat, iar intr-un colt incepu sa planga, uitanduse la toate celelalte numere mari si puternice care vorbeau intre ele. Dintr-o data, insa, auzi alte plansete, si se uita in jur, zarind alte numere: Zero, Doi si Trei. Intrand in vorba cu ele, intelese ca si acestea fura bataia de joc a lui O Mie, din aceleasi motive. Atunci protagonistul nostru avu o idee mareata, pe care o impartasi cu noii lui prieteni. Astfel, toate numerele “nesemnificative” se asezara intr-un sir, in spatele lui Unu, si se intoarsera la O Mie. Cand cel din urma ii vazu, se sperie de moarte si fugi nemaifacand cale intoarsa in fata noului grup. Aceasta fu reactia lui O Mie, deoarece cele patru numere nu mai erau Zero, Unu, Doi si Trei, acestea formau unite numarul O Mie Douazeci Si Trei.
Vizita lu’ Caragiale
SFARSIT
Elev: Botea Alexandru Clasa: a VII-a A Coordonator: prof. Loredana Andronache
Valea O vale frumoasa, de lume uitata, De falnicul soare era luminata, Valurile unui lac faceau galagie, Se unduiau si la mal se spargeau cu manie. Vantul suiera peste tinut, Tot timpul, din minut in minut. in departare, muntii se iveau, Pe norii de puf parca-i inhatau si pana-n ceruri se ridicau. O priveliste minunata, De imaginatie furata.
15
Ne-a scris Caragiale o frumoasă schită Despre o familie de vită, Cu-o doamnă si c-un minor, Ce se credea superior, Cu spada ii ataca, Cu toba si trambita cânta, Fuma, ce să mai zic, Era îmbracat foarte sic. Musafirul nostru a fost pătat, în cafea, tot înmuiat, De către acest minor, Ce se credea maior. Maică-sa rea, cochetă, Mult prea indulgentă, Cu pana-n pălărie, Cu educatia-n bălărie. La sfârsit, musafirul a plecat, Acesta a scăpat, De copilul nostru, Ce, parcă, era un mare monstru…
Elev: Stefan Creasta Clasa: a VI-a B Coordonator: prof. Andreea Sanda
Totul despre Nimic Lumea e un loc glorios, un spatiu nedefinit in care se adancesc milioanele de minti pierdute ce orbiteaza in jurul unui scop la fel de nedefinit ca universul insusi. Tot ce stim e ca noi cautam ceva, sau, mai exact , presupunem ca avem un scop, doar ca nimeni nu e cu adevarat constient de asta si nici macar de existenta sa. Din momentul in care o persoana devine constienta de presupusa existent a unui scop absolut in viata , se afla permanent in cautarea sa . Omul e ,,programat� sa urmeze orbeste un tipar, pe cat de impalpabil , pe atat de bine definit. E bine cunoscut faptul ca nicio compozitie nu poate insuma absolutul. Omenirea se invarte in jurul unei sfere ; ea cunoaste faptul ca , din moment ce universul e infinit , indirect , totusi credibil , si oamenii sunt la fel din toate punctele de vedere. Pe de alta parte , tot ea crede in scop: scopul este menit sa macine si sa complice viata deja complicata a lumii. Omul nu realizeaza ca nu are nevoie de un scop , ci de dorinta , de vointa si de incredere. Poti pleca la drum cu o dorinta : sa calatoresti sau sa explorezi sau orice altceva si sa ajungi sa realizezi ceva neplanificat , la care nu te-ai gandit initial , ceva nedefinit ce a aparut din nimic. Probabil ca majoritatea oamenilor sunt din hartie , ceea ce ii face indiferenti fata de elementele nevazute ale vietii , si poate ca ei sunt meniti sa urmeze ,,turma� , chiar daca s-ar putea sa aiba o gandire diferita ; sau , se poate intampla ca noi insine sa aparem ca oameni de hartie in viziunea lor. Important este ca oamenii pot fi din hartie , dar memoriile , sentimentele si trairile niciodata nu vor fi ; deoarece ele sunt aparte , se integreaza in alta liga : sunt ca o scanteie a sufletului , un absolut relativ inexistent , dar cat se poate de real , in interiorul unui corp , un corp facut din asa-zisa ,,hartie�. Incercam atat de mult sa intelegem totul si nimicul in acelasi timp, incat cele doua idei se absorb un pe cealalta , lasandu-ne agatati de un singur fir subtire , singurul care ne mai tine constiinta adunata. Acesta este momentul in care fiinta omeneasca ajunge sa constientizeze inutilitatea nui scop , care nici macar nu exista cu adevarat. Dar , din pacate , acum e deja prea arziu , intrucat in graba de a constientiza impalpabilitatea tintei , timpul omului s-a scurs , facand firele sa se desprinda la fel de usor cum s-au legat de mintea sa , impaienjenindu-i si lasandu-l fara flacara eterna a sufletului. Astfel , omul e menit sa-si croiasca la nesfarsit lunga si intortocheata cale catre incercarea de a afla Totul despre Nimic.
Elev:Ghinea Ilinca Clasa: a VIII-a C Coordonator: prof. Loredana Andronache
O zi de primavara Era o zi frumoasa de primavara. Pasarile cantau, soarele stralucea arzator, mieluseii zburdau liberi pe campii si toata natura se trezea la viata. La marginea satului, intr-o padure sclipitoare si inflorita ma aflam asezat langa un artar batran. In timp ce ascultam vrajit cantecul pasarilor, florile ma imbiau cu miresmele lor nemaiintalnite. Langa un copac susura un izvor. Apa era proaspata
si racoritoare. Muschiul copacului era moale si calduros, incat nu mai imi puteam lua capul de pe el. Copacii erau atat de inalti, incat aveai impresia ca sunt zgarie-nori. Greierii cantau neobositi la vioara dandu-ne un sentiment de liniste si siguranta. Aceasta frumusete a fost tulburata de strigatul parintilor. Era chemarea de a ma intoarce acasa, la Bucuresti. Dupa trei ani am revenit in acelasi loc. Padurea era aproape defrisata, raul secat, ramanand un sant
lung si plin de pietre. Pasarile si mieluseii nu mai dadeau semne de viata. Chiar si greierii si-au luat talpasita. Din minunata si fermecatoarea padure nu mai ramasese nimic,. Doar artarul cel batran strajuia trist imprejurimile.
Elev:Stefan Chesu Clasa: a VI-a B Coordonator: prof. Andreea Sanda
16
A venit iarna Crăiasa Zăpezii s-a impodobit Cu haină argintie, Venind in grabă, ea a gonit Toamna ruginie. Pe-afară roiesc albinele de nea, E zapadă albă si pufoasă, Ninge, ninge ca-n povesti, Copacii sunt ca niste fantasme. Acum e timpul să construiesti Oameni de zapadă ca-n basme.
Luceafarul sperantei Se lasa întunericul uşor, uşor, Inima mi-e sfaşiata de dor. Macar o lumina de ar fi, Macar un luceafar de ar straluci. Se lasa întunericul in inima mea, Pe chipul meu tristetea se citea. Macar o lumina de ar fi, Macar un luceafar de ar straluci. Dar,deodata,a aparut ceva… O lumina slaba in intuneric stralucea. Luceafarul,mandru,totul lumina, Chipul meu uşor, uşor se insenina.
Elev: Badiu Alexandru Clasa:a VII-a A Luceafarul,ce a adus speranta, Coordonator: prof. Loredana Andronache A pus raul şi binele in balanta. Luceafarul,cel binefacator, Mi-a alungat intunecatul dor.
Elev:Maria Enachiuc Clasa a VII-a A Coordonator: prof. Andronache Loredana
Cand eram copil am avut parte de o mare dezamagire cand am inteles ca nu-mi voi putea vedea niciodata ochii… doar in oglinda. Pornind de la aceasta revelatie copilareasca am inteles ca nu ne e dat sa vedem unele lucruri, ele trebuie descoperite prin oglinzi. Cand ies pe strada stiu ca in jurul meu nu e decat un labirint de oglinzi ale infinitului. Atunci cand ma uit si eu in oglinda, vad umbra, si-mi spun ca poate este doar o lumina de o intensitate mai slaba, imi definesc caracterul ca fiind unul bun si vad in altii doar ce e mai rau. Imi zambeste din oglinda o fata luminoasa si sincera, cu destule calitati si defecte, dar dincolo de oglinda nu e nimeni, nici macar eu…. Sticla nu reflecta nimic, caci sunt intoarsa in mine, adanc, in singuratate……..
Elev:Ilinca Brezoianu Clasa aVII-a C Coordonator: prof. Iulia Visoiu
17
Rasaritul
Micul meu prieten
Se aud usor valurile marii line Soarele divin grabit vine, Rasare din apa marii aurie si tese roze stralucitoare cu maiestrie.
La fereastra, intotdeauna, Pe o ramura de nuc Se opreste, nu se teme Un puiut de gugustiuc
Ce frumos rasaritul la mare !
I-am pus firimituri afara, Pe o polita de tei Si-uite-asa, indata, A crescut sub ochii mei.
In departare, usurel rasare, Aduce lumina, vestitul soare ; Varfurile muntilor sustin mingea de foc, Cerul oferindu-i putin loc. Ce frumos e rasaritul la munte!
Timpul trece-ntotdeauna. S-a tot dus‌noi am ramas Buni amici, de neuitat De-mi canta-n zori, cat-un ceas.
Se iveste printre ramurele, Un vesel stol de randunele. Toata padurea e luminata De o frumoasa dimineata curata.
Elev:Saleh Aly Clasa: a VI-a D
Ce frumos e rasaritul in padure !
Coordonator: prof.Andreea Sanda
Elev: Stefan Creasta, Clasa: a VI-a B Coordonator: Pietricica prof. Andreea Sanda Elev:Muresan Monica Clasa: a VI-a E Coordonator: prof. Andreea Sanda Vis
E din ce in ce mai greu si timpul trece‌ Noaptea din ce in ce mai intunecata si groaznic de rece. Dar astept s-adorm, sa o pot vedea: Acea fiinta minunata ca un fulg de nea. Cu ochii inchisi, imi deschid drumul, Spre un paradis cum nu mai e vreunul. Spre campiile cu flori albastre Cu cer senin si zambete de astre Spre iazul linistit, valurind adormit Pe ale carui maluri ma plimb nelinistit‌ De pe cea mai inalta colina sa o privesc, as vrea, Sa o veghez, sa o admir ca pe o floare, Pe care o zugravesti scaldata-n culoare. Pe care s-o invalui in parfumuri de tei Sa stie c-acest paradis este in ochii ei.
Elev:Laura Moldovan Clasa: a VI-a E Coordonator: prof. Andreea Sanda
Eu sunt o piatra gri si ascutita, Oamenii ma cred neinsufletita, Desi eu pot vedea, simti, adulmeca, asculta Ce un om in intrega-i viata n-ar observa. Pot vedea maiestuosul cerb cu stea in frunte Si culori ascunse ce se rasfrang pe varfuri de munte, Pot simti labutele haitei de lupi inaintand in zbor mocirlos Si ursul in valsu-i cu somonul unsuros. Si-adulmec miresmele tacute ale padurii In care curg dulci glasuri de animale mici. Pe toate le-ndragesc si le-ocrotesc In veghea mea neostenita.
18
Primavara Primavara a sosit Cu alaiul ei grabit. Din gradin-am ales o floare Leganandu-se in soare. Ceru-i plin de randunele Zboruri dragi de-acuarele Ce-aduc cu ele Primavara ! Ce fior ! Palcuri, palcuri, ici-colo, Ghioceii diafani Umplu valea de lumina Sclipind tainic in primavara senina.
Elev: Rares Ionescu Clasa: a VI-a E Coordonator: prof. Andreea Sanda
Padurea Imi aduceam aminte de ea…imaginea imi revenea in minte… Padurea era racoroasa. Muntii inalti si monotoni ii dadeau un aer rigid. Copacii colorati erau plini de viata, pasarelele ii impodobeau cu gratie. Animalele padurii se plimbau printre tufisuri cu calm. Soarele stralucea puternic, inconjurand padurea cu o aura de lumina. Raul isi canta muzica susurand lin, iar suieratul vantului il acompania. Frunzele copacilor dansau un vals pe muzica imbietoare… Cerul, o banda stravezie, stralucea stins printre ramurile de smarald. Insectele curgeau ii rauri sclipitoare peste florile delicate si multicolore. Noaptea se lasa treptat, pe cer alunecand mandra luna, craiasa padurii. Animalele jucause isi ascultau stapana, risipinduse tacute spre culcusurile lor. Florile inmiresmate isi inchideau pocalul in care adormea cate o insecta. Muntii semeti isi conturau intunecat umbrele masive de gardieni neinduplecati ai padurii… Visul se destrama, amintirea padurii plutind in aer ca un parfum suav, pe care nu-l voi uita vreodata.
Elev:Almasan Maria Clasa: a VI-a D Coordonator: prof. Andreea Samda
O aventura in padure In vacanta de primavara, impreuna cu prietenii mei am pornit intr-o aventura in padurea de la marginea orasului nostru. Cautam un loc potrivit pentru un picnic. Cand am intrat in padure, vantul domol a inceput a ne sopti ceva la urechi. Peste tot plutea miresama profunda de verde si proaspat. Pe langa poteca decolorata erau insirati ghioceii plapanzi cu casca alba. Toata natura era scaldata in razele vesele ale soarelui. Intr-un final, am gasit o poenita perfecta pentru picnic. De colo, colo, apareau floricele multicolore. Am ales un loc bun,incat sa nu strivim, firavele florice cu parfum divin de primavara. Dupa ce am scos mancarea, langa noi a aparut o caprioara cu puiul ei. Am dorit sa le fac o poza pentru a nu uita vreodata acest minunat tablou primavaratic. Cand am apasat pe butonul camerei, saracele animale s-au speriat de lumina aparatului si au luat-o la goana. Uitand de mancare, am pornit pe urma fiintelor sfioase. Acestea ne-au condus catre un izvor firav, cu susur suav. Amintindu-ne de mancare, am lasat mama si puiul in adancul padurii si ne-am intors la pranzul nostru, gandindu-ne infometate la bunatatile pregatite cu o seara inainte. Spre marea noastra surprindere si temere, un ursulet se napustise asupra merindelor. Chiar daca am ramas nemincate, fascinanta noastra aventura in padure este o amintire de neuitat.
Elev:Seda-Nur Murat Clasa: a VI-a D Coordonator: prof. Andreea Sanda
19
Toamna Toamna vine mereu trista. In zadar se amageste cu superbele culori ale frunzelor : aramiul de foc si galbenul ssolar nu pacalesc pe nimeni. Totul va trece repede. Splendoarea frunzelor va pieri si totul va parea o iluzie. Soarele este inghitit de norii cenusii. Vantul furos incepe sa sufle nemilos, iar frunzele stiind ca este ultima lor clipa de viata se desprind de pe ramurile copacilor si danseaza parca o hora nebuna. Apoi, obosite se intind pe jos si se uita abatute spre cer. Norii sunt din ce in ce mai tristi si izbucnesc in plans, udand pamantul cu reci picaturi de argint. Frunzele sunt inecate de lacrimile grele ale norilor, care se linistesc dupa ce si-au stor si ultima lacrima. O raza palida se strecoara printre nori, luminand frunzele ce aratau ca niste epave care plutesc deasupra unei mari singuratice. Natura este vlaguita de nemiloasa toamna si pare a asteptaresemnata si golasa un strat alb care s-o acopere si sa o protejeze.
Elev:Andrei Alia Clasa: a VI-a D Coordonator: prof. Andreea Sanda
Toamna E toamna iar. Ma uit pe geam si un soare palid, nu foarte prietenos, parca imi face cu mana. Mesteacanul din fata casei pare putin speriat de ce i s-a intamplat : toate frunzel ;e i s-au ingalbenit si au inceput sa cada pe iarba acoperita de bruma. In bataia firava a vantului, copacul pare ca-si tot invarte crengile in stanga si-n dreapta si inceraca sa-si adune frunzele inapoi. Doua pasarele, care toata vara m-au trezit dis-de 窶電imineata cu ciripitul lor se agita foarte
tare. Se pregatesc de un drum lung, isi fac bagajele sa plece catre tarile calde, in care sa-si petreaca iarna. De ce oare se grabesc asa de tare ? Poate ca n-or sa mai gasesca hrana sau o sa fie frig. Dar mai bine ma imbrac si ies la joaca cu prietenii mei窶ｦ
Elev:Victor Ionescu Clasa: a VI-a E Coordonator: prof. Andreea Sanda
Peisaj marin Era o zi coplesitoare, torida si uscata de vara. Nicio frunza nu indraznea parca sa se miste in acest imens cuptorde august tarziu. Sub luumina soarelui de amiaza am inaintat cu greu spre coasta muntelui, infinitul albastrtu al marii imi taia respiratia. Zeci de nuante de turcoaz si albastrul se unduiau sub ochii plini de bucuria regasirii. Emotia intalnirii cu minunatia apei involburate imi grabea ritmul pasilor spre paradisul asteptat. Spuma alb[ s exploziile de stropi la intalnirea valurilorcare se izbeau de stanca taioasa imi racoreau fata arsa de soare. Pasind pe plaja imensa si pustie, talpile mi se infundau intr-un covor de perle de marmura alba, marunte, care reflectau lumina irizata a soarelui la apus. Narile se umpleau de mirosul scoicilor si al algelor stravezii aduse de valurile spumoase. Soarele intens de la amiaza devenea tot mai colorat si se preschimba intr-un bulgar de foc, scufundandu-se mai apoi, incet, in albastrul inchis al marii. Cerul se imbraca in culori trandafirii, apoi violet si indigo profund. Pe acest fundal, luna isi face aparitia misterioasa, plapanda, galbena, fragila regina a unui imens regat de stele.
Elev: Zecchetto Giulia Clasa: a VI-a D Coordonator: prof. Andreea Sanda
20
O lumina printre dealuri Cateva ace de lumina infipte in panza stravezie a cerului, niste peticealbe agatate in de partari de albastru, nicio boare, niciun fum, niciun sunet. Pretutindeni fire intreaga e stapanita de o emotie ca inaintea unei vesti insemnate. Dealurile vopsite in smarald ca niste cosuri de oua de Paste in ierburile aromate ale bunicii stau neclintite ca la vederea unui stapan : soarele a tasnit din strafundurile intunericului ca sa vesteasca supremati vietii, copt intr-o vatra de culori, imens ca o mamaliga turnata pe masa rotunda a ciobanilor. Usor, de undeva dintr-un colt tresare un iepuras, mai incolo un fluture pluteste ca un fulg de
Camera mea
Despre camera mea… nu pot spune ca este de mari dimensiuni, dar nici nu pot afirma ca este foarte mica, ci, mai degeraba, medie cu cei 15m2 ai ei, situandu-se, convenabil, la primul etal al casei. La prima vedere, totul pare cufundat in alb, mai putin mobilierul si parchetul : peretii sunt albi, televizorul este alb… Stati putin ! Aia e o pata pe perete sau ma insala privirea ????Psemene ca mi-a crescut dioptria de la tableta care acum, probabuil, zace undeva printre mormanele de tricouri, pantaloni, bluze mototolite si inghesuite pe fotoliul dintr-un colt al camerei… Intr-adevar nu ma insala privirea ! Chiar acolo pe perete, langa dulap se zareste o pata in forma de fata trista…. Un chip dintre zecile de portrete ale copilariei mele ! Hm ! Ciudat…
papadie purtat de o adiere de vant. S-a proptit in garoafa de la geamul meu. De sub asternut nu mi se misca decat ochii de teama sa nu-l sperii…
Elev:Ioana Daria Ivan Clasa: a VI-a E Coordonator: prof. Andreea Sanda
Dintr-un alt colt ma priveste tacuta si misterioasa o chitara, in timp ce mai mult de jumatate de perete este ocupat de un impunator pat supraetajat. Sa nu uit de biroul, alb cu margini verzi, unde ma chinuiesc sa scriu ceea ce va citesc acum. Undeva, aruncat langa un dulap plin cu toate chestiile pamantului sta gjhiozdanul meu, iar pe parchet se asterne un covor cu un fermoar desenat creand impresia ca podeaua este un imens hanorac. Si, in sfarsit, usa pe care scrie mare VICTOR (numele meu). Aceasta este camera mea, cea mai frumoasa din lume, care ma reprezinta si in care ma simt atat de fericit!
Elev:Victor Ionescu Clasa: a VI-a E Coordonator:prof. Andreea Sanda
Pip si Azz
Ĩntr-o lume doar putin diferita de a noastra traia odata o vulpe cu trei cozi. Blana sa scurta si aspra, alba usor atinsa, parca, de o roua argintie ii scotea in evidenta ochii mari si nasul umed, mov-albastriu intens. Pe cat de frumoasa, tot atat era de rece si neinduplecata. Inima ei rigida permitea numai accesul unui sufletel mic: fratiorul sau. Vulpoiul avea sase cozi, firul de par lunguiet, fin, roscat, ce-l facea sa para o vapaie de foc. Avea ochi mari, cuprinzatori, galbeni, lucitori, ca doua monede de aur. Suflet cald, rabdator si zglobiu, era tovarasul de incredere al vulpitei. Se intampla ca,intr-o zi, cand soarele, de caldura plin,isi varsa razele peste poiana inveselita de maci albi si rosii, unde se afla o mica movila de pamant, locuinta celor doua vulpi, sa se apropie un nor gros si intunecat. Vulpta iesi din vizuina, curioasa si suspicioasa. Parca avea o presimtire ciudata, nu tocmai buna,
21
despre norul acela aparut prea brusc. Dupa cateva clipe din nor iesi un urs brun, masiv, cu doua capete, ce tinea sprijinit de umar un trunchi de stejar. Cand ursul vazu vulpita, incerca sa o loveasca cu trunchiul dar vulpoiul fratior fu vigilent si prinse trunchiul cu cozile si ii schimba traiectoria. Vulpile intelesera imediat ca nu aveau nici o putere in fata ursului amenintator, asa ca pornira in cautarea unei solutii. Vazandu-i plecati, ursul se aseza pe movila si se apleca sa adulmece linistit macii. Pe drumul lor vulpita il intreba pe vulpoi: - Ai vreun plan? - Hmm‌ desigur. Hai, vino! Dupa o vreme ajunsera la un castel de clestar, vulpea marai nemultumita, in timp ce vulpoiului ii aparuse un zambet siret. Usile palatului se deschisera iar in intampinare le iesi un pudel, alb ca laptele, cu ochi albastri in care se citea bunatate si intelepciune.Vulpoiul zarind-o aparand dupa portile imense ii spuse: - Ma bucur sa te revad Leia, vroiam sa te intrebam ceva. - Haideti, intrati, va pot spune cu drag orice. Toti trei intrara in palat si mersera de-a lungul unui hol in care erau pastrate, In casete pline de nestemate, carti vechi. Odata asezati pe perne umplute cu petale de trandafiri, vulpile incepura sa-I povesteasca Leiei despre urs. - Deci, ne poti ajuta? intreba vulpoiul plin de speranta. - Sigur ca pot! Dar pot sa vin si eu, mi-a ajuns sa stau in acest castel neinsufletit. - Eu sunt de acord! spuse bucuros vulpoiul,uitandu-se spre vulpe. - Bine, sa vina, marai aceasta, nemultumita, dar sa stii ca nu-i in responsabilitatea mea! Si asa pornira toti trei la drum. Nimic nu le-a stat in cale, desi drumul fusese obositor. Intr-un tarziu, insa, ajunsera,pe o campie brodata cu flori de primavara. Cele doua vulpi si Leia se minunara de frumusetea si mireasma florilor, dar fura intrerupti de catre o caprioara castanie ce avea aripi de fluture; taman iesise de dupa un cires inflorit. Timida, cum ii era felul, le asculta cu mare atentie povestea si rugamintea de ajutor. Dupa ce terminara de povestit necazul, caprioara le spuse sovaielnic: -Cred ca pot sa va ajut, nu se poate sa fi batut atata drum ca apoi sa va intoarceti cu labutele goale, bine, uitati, vin cu voi! De data aceasta drumul nu mai fu atat de linistit. Acum mergeau pe o poteca ingusta, neprietenoasa, intre doua prapastii. Deodata, vulpoiul aluneca pe o piatra si cazu spre hau. Leia actiona repede, prinzandu-l de una dintre cozi. Vulpita ramasa incremenita. Era cat pe ce sa piarda singura fiinta ce-i era aproape. Cand Leia il trase inapoi vulpita il lua strans in brate. Apoi se indrepta spre pudelul cel alb si ii sopti: -Daca vei vrea vreodata ceva, orice, doar spune-mi. -Da, ar fi ceva ce-as vrea: un locsor mic in inima ta. Atunci vulpita o lua in brate‌ Continuand calatoria ajunsera iute pe campia cu maci unde era casa vulpilor, iar caprioara zbura inainte si ajunse in fata ursului. Acesta scoase un mormait infiorator, se ridica in doua labe si clatina amenintator stejarul de pe umeri. Caprioara nu se clinti, nici un fior nu-i trecu peste aripile minunate, doar zambi usor. Ursul mormai si mai infricosator, dar caprioara zambi din nou. Apoi, caprioara ii spuse: - Stiam ca tu esti, de ce nu incerci sa-ti faci prieteni si altfel decat speriindu-i? Ursul pleca rusinat capetele. -Uite, Leia e buna si inteleapta, te poate ajuta sa gasesti cartea intelepciunii ursilor, are mii de carti in palatul ei de clestar. Trebuie s-o rogi, nu sa incerci s-o infricosezi sau s-o gonesti! Ursul pleca si mai mult capetele, lasa trunchiul de stejar sa cada si merse incet spre cei prieteni ce priveau. -Te rog, ii spuse ursul Leiei, ma poti ajuta?
Asta-i intamplarea mea, ce va fi urmata de alta.
Elev: Monica Muresan Clasa: a 6-aE Coordonator: prof. Andreea Sanda
22