Brosura "Choix Goncourt de la Roumanie 2019" by Institut français de Roumanie

2019

Premiul Goncourt – Alegerea României

2019

Chères lectrices, Chers lecteurs, Encore une fois cet automne, l’Institut français de Roumanie vous offre une rentrée littéraire à la française. Après avoir eu la chance d’échanger en septembre et en octobre avec Lionel Duroy et Mathias Enard (Prix Goncourt des Lycéens 2010, Prix Goncourt 2015), à Bucarest et à Iaşi, le public de l’Institut français de Roumanie retrouve désormais Pauline Delabroy-Allard, Choix Goncourt de la Roumanie 2018. C’est la 7ème édition consécutive de ce Choix Goncourt de la Roumanie, porté par l’Institut français de Roumanie. Sous le haut-patronage de l’Académie Goncourt, environ 80 étudiants issus de sept universités roumaines (Braşov, Bucarest, Craiova, Cluj, Iaşi, Sibiu et Timişoara) désignent leur « Choix Goncourt », après deux mois de lecture intense des 15 ouvrages sélectionnés. Les étudiants lisent, délibèrent, argumentent en langue française, afin de s’accorder sur leur lauréat, celui ou celle qu’ils souhaitent faire découvrir au public roumain. Preuve du succès de cette opération, tous les livres lauréats du Choix Goncourt de la Roumanie ont été traduits en roumain. Nous remercions les éditeurs de la confiance qu’ils ont accordée, dès le début, au Choix des étudiants. Le Choix Goncourt est un parfait exemple des priorités que l’Institut français de Roumanie s’est fixées, avec plusieurs axes majeurs : la jeunesse, la francophonie, et bien sûr le livre et le débat d’idées. Cette année, les étudiants auront la chance de recevoir les conseils et de dialoguer avec Elena Diaconu, marraine roumaine, journaliste et ancienne libraire, et Pauline Delabroy-Allard, marraine française du prix. Cette dernière est lauréate de l’édition précédente, auteure de Ça raconte Sarah (éditions de Minuit), dont la traduction en roumain vient d’être publiée chez Humanitas Fiction, avec le titre Povestea asta este despre Sarah. Félicitons ici chaleureusement les étudiants pour leurs efforts et leur engagement, mais aussi les professeurs, qui font vivre cette opération avec toute leur belle énergie, dans un calendrier exceptionnellement serré. Et merci à nos partenaires qui nous aident à organiser cette opération, que ce soit dans sa conception, sa promotion et sa mise en œuvre. Belles lectures et à bientôt dans nos médiathèques. Hélène ROOS Directrice de l’Institut français de Roumanie

Premiul Goncourt Academia Goncourt înfiinţată în 1903, este compusă din 10 membri permanenţi şi este, până azi condusă de personalităţi marcante din lumea literelor. Huysmans (Liturghia neagră, Polirom; În răspăr, Univers), Colette (Curtezana, Humanitas), Edmonde Charles-Roux (Coco Chanel, Rao) sunt doar câţiva. Doi scriitori francezi au integrat Academia Goncourt în 2016: Virginie Despentes (Teoria King-Kong, Pandora M) și Eric-Emmanuel Schmitt (Femeia în faţa oglinzii, Humanitas fiction). Începând cu 1903, în fiecare an, la începutul lunii septembrie, Academia selecţionează cele mai reprezentative romane din peisajul literar francez la momentul celebrei „toamne literare” care se deschide la sfârşitul lunii august. Selecţia Academiei nu depăşeşte de obicei 15 titluri care, în timpul dejunurilor luate la „Drouant”, sunt discutate, comparate, dezbătute, adorate, judecate, detestate. Lista se scurtează pe măsură ce săptămânile trec şi, la începutul lui noiembrie, după o ultimă reuniune, cei zece membri dau verdictul. Câteva premii Goncourt celebre: Andreï Makine în 1995, Testamentul Francez (Polirom, 2002); Michel Houellebecq în 2010, Harta şi teritoriul (Polirom, 2013); Patrick Modiano în 1978, Strada dughenelor întunecoase (Univers, 1981), Marcel Proust în 1919 şi mulţi alţii.

Sommaire Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Premiul Goncourt Alegerea României 2019

Pg. 7

Édito d’Elena Diaconu, marraine du Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Édito de Despina Jderu, présidente du jury de l’Université de Bucarest

Pg. 8 Pg. 9

La Sélection Goncourt 2019 Selecţia Goncourt 2019

Pg. 11

Nathacha Appanah, Le ciel par-dessus le toit, Gallimard Dominique Barbéris, Un dimanche à Ville-d’Avray, Arléa Jean-Luc Coatalem, La part du fils, Stock Louis-Philippe Dalembert, Mur Méditerranée, Sabine Wespieser Jean-Paul Dubois, Tous les hommes n’habitent pas le monde de la même façon, L’Olivier Hélène Gaudy, Un monde sans rivage, Actes Sud Santiago H. Amigorena, Le Ghetto intérieur, P.O.L Léonora Miano, Rouge impératrice, Grasset Hubert Mingarelli, La Terre invisible, Buchet-Chastel Amélie Nothomb, Soif, Albin Michel Anne Pauly, Avant que j’oublie, Verdier Abel Quentin, Sœur, L’Observatoire Olivier Rolin, Extérieur monde, Gallimard Sébastien Spitzer, Le cœur battant du monde, Albin Michel Karine Tuil, Les choses humaines, Gallimard

Pg. 12 Pg. 14 Pg. 16 Pg. 18 Pg. 20 Pg. 22 Pg. 24 Pg. 26 Pg. 28 Pg. 30 Pg. 32 Pg. 34 Pg. 36 Pg. 38 Pg. 40

Le jury du Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Juriul Premiului Goncourt Alegerea României 2019

Pg. 43

Les partenaires du Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Partenerii Premiului Goncourt Alegerea României 2019

Pg. 47

Les invités de l’automne à l’Institut français de Roumanie Invitaţii toamnei la Institutul Francez din România

Pg. 51

La rentrée littéraire française en Roumanie avec Lionel Duroy & Mathias Enard Pauline Delabroy-Allard, Choix Goncourt de la Roumanie 2018, marraine de l’édition 2019

Pg. 52 Pg. 53

Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Premiul Goncourt Alegerea RomĂ˘niei 2019

remiul Goncourt este unul dintre puţinele premii literare a cărui notorietate este internaţională. Celebritatea sa depășește graniţele Franţei, ţara care le acordă. Cecul simbolic de 10 euro pe care îl primește câștigătorul este compensat de tiraje importante în Franţa și de vânzarea de drepturi în toată lumea. Laureaţii Goncourt devin adevărate vedete. Ei sunt traduși, invitaţi la târguri de carte și în librării, primesc cereri de interviuri din ţări unde erau total necunoscuţi înainte de acordarea premiului. Toate acestea reflectă de fapt funcţionarea industriei cărţii așa cum o cunoaștem azi: globalizată, grăbită, cu cititori care nu au răbdare să caute și să descopere autori. În acest context, premiile devin o garanţie a calităţii literare și cititorul le consumă fără a mai opera o selecţie proprie.

Dar premiul Goncourt are un merit important: notorietatea lui a dus la apariţia unor distincţii acordate în afara Franţei, « Le choix Goncourt à l’étranger ». Există astăzi 14 distincţii Goncourt acordate în 14 ţări sau regiuni din lume. Acestea își aleg laureatul din aceeași listă de 15 romane preselecţionate de Academia Goncourt. Cu modalităţi de jurizare diferite, toate au în comun faptul că sunt acordate de neprofesioniști. Și toate, bineînţeles, spun ceva despre recepţia locală a literaturii. „Premiul Goncourt – Alegerea României” est acordat de 80 studenţi din șapte universităţi. Ce șansă pentru ei să facă parte dintr-un astfel de juriu! E un contact nesperat cu literatura contemporană, cu scriitura a 15 autori care folosesc o limbă vie, proaspătă. În plus, cele 15 romane vorbesc despre francofonie într-un mod infinit mai palpabil decât o pot face manualele sau profesorii în amfiteatre. Franceza devine în sfârșit un mijloc, nu o finalitate. Au citit anul acesta, în franceză, despre război, dragoste, suburbii, emigrare, fotografie, boală, familie, religie, moarte, libertate... Au descoperit orașe, ţări, continente, numite sau nu, unde trăiesc personaje care provoacă empatie sau altele detestabile. Majoritatea autorilor sunt puţin cunoscuţi în România, chiar și pentru studenţi ai secţiilor de limbă și literatură franceză. Astfel că întâlnirea cu romanele în competiţie este nemijlocită de criterii comerciale, de politici editoriale sau de reputaţia scriitorilor. Studenţii din juriu evaluează în mod direct textul, valoarea lui literară și pertinenţa lui în 2019. E probabil cea mai sinceră formă de critică literară pe care o vor face în cariera lor. Sunt pe deplin conștientă, de asemenea, de șansa pe care o am de a le fi alături în momentul jurizării. Aștept cu nerăbdare să fiu contaminată de prospeţimea judecăţii lor și să mă eliberez, cu această ocazie, de unele prejudecăţi pe care le-am dezvoltat în relaţia mea cu literatura.

Elena Diaconu, Marraine du Choix Goncourt de la Roumanie 2019 8

Premiul Goncourt Alegerea României – a 7-a ediţie

cademia Goncourt decernează în fiecare an scriitorilor de expresie franceză prestigiosul premiu Le Prix Goncourt. Proiectul Premiul Goncourt / Alegerea României își propune să recompenseze un roman din cele cincisprezece texte selectate de Academia Goncourt. Ajuns deja la a șaptea ediţie, proiectul urmărește dezvoltarea abilităţilor de lectură critică ale tinerilor filologi din cele mai importante universităţi din România (București, Timișoara, Cluj, Iași, Sibiu, Brașov, Craiova) și difuzarea literaturii franceze în spaţiul românesc.

Activitatea juriilor presupune reuniuni și dezbateri care alcătuiesc o jurizare treptată. Anul trecut premiul a fost decernat scriitoarei Pauline Delabroy-Allard pentru romanul Ça raconte Sarah. Romanul este tradus în limba română la editura Humanitas, iar autoarea este prezentă la București în cadrul evenimentelor prilejuite de Premiul Goncourt / Alegerea României, ediţia 2019. Anul acesta președinţii juriilor universitare se reunesc la librăria franceză Kyralina, pe 1 noiembrie, în prezenţa scriitoarei Pauline Delabroy-Allard, pentru a desemna câștigătorul ediţiei 2019 al Premiului Goncourt / Alegerea României. Cărţile care au făcut parte din selecţia Academiei Goncourt, ediţia 2019, și au reprezentat obiectul jurizării finale a juriilor românești, dar și descrierea autorilor nominalizaţi pentru Premiul Goncourt pot fi consultate în următoarele pagini.

Despina Jderu, Doctorand și președinte al juriului Universităţii din București

La Sélection Goncourt 2019 Selecţia Goncourt 2019

Nathacha Appanah

Le ciel par-dessus le toit Gallimard août 2019

ama și sora sa știu că Loup doarme în închisoare, chiar dacă mai corect este detenţie preventivă, dar ce pot face cuvintele atunci când există ferestre cu grilaj, o ușă de metal cu ocular și toate aceste lucruri care nu există decât între acești pereţi. Ele cred că își pot imagina ce înseamnă să dormi în pușcărie la șaptesprezece ani, dar nimeni nu-și poate imagina cu adevărat serile în acele locuri. Ca în poemul lui Verlaine la care titlul face referire, acest roman străbătut de atâtea sclipiri întunecate ne poartă prin graţia scriiturii autoarei Natacha Appanah spre o lumină căzută dintr-un cer atât de albastru și de calm, spre această eternă tandreţe care unește familiile dincolo de drame.

« Parfois, on aimerait savoir, n'est-ce pas, la nature exacte des paroles : leur poids sur les âmes, leur action insidieuse sur les pensées, leur durée de vie, si elles sucrent ou rendent amers les cœurs. »

Nathacha Appanah este autoarea a nouă cărţi care construiesc o operă puternică și unică. Ultimul său roman, „Tropique de la violence”, a fost recompensat cu 15 premii literare.

La parole aux étudiants

Francesca Mantovani © Gallimard

Ce roman poétique et très délicat interroge les ressorts humains, les origines de la mélancolie, l’univers carcéral et le désir de liberté. Avec une sensibilité cruelle et un style précis, Appanah nous invite à explorer les parcours entremêlés de ses personnages qui sont les prisonniers de leurs propres destins : Phénix, prisonnière de la dépression et des fantômes de son passé traumatique vécu en tant qu’Éliette, et ses enfants, Loup et Paloma, des esprits « de fauve et d’oiseau » qui essayent de s’échapper du mal-être hérité d’une mère distante. À la fin, il ne reste qu’une question : peut-on se libérer de soi-même ? Fabiana Florescu, Bucarest Phenix, Paloma, Loup, une histoire de famille qui explore le courage d’assumer une nouvelle personnalité et de reconnaître les conséquences impliquées dans le développement des enfants. Un livre qui fait penser à l’importance d’exprimer ses émotions quand la profondeur du cœur le demande. Mădălina Marin, Cluj-Napoca

Dominique Barbéris

Un dimanche à Ville-d’Avray Arléa septembre 2019

itlul, „O duminică la Ville d’Avray” este un ecou îndepărtat al unui film feeric, misterios și neliniștitor, apărut în 1962 și care a marcat, ca un meteorit, cinematografia franceză. Același sentiment de neliniște există și în cartea lui Dominique Barbéris: două surori se regăsesc, când seara se lasă, într-un pavilion din Ville d’Avray, cu visele și teroarea copilăriei în suflet, cu nevoia insaţiabilă de romanesc, de lande sălbatice nebune ca din Jane Eyre și de o iubire nebună, toate astea ascunse în secretul unei vieţi înţelepte. Una se confesează celeilalte. Îi povestește o întâlnire ireală în decorul unei aparente lejerităţi din Ville d’Avray, pe străzile ei provinciale. Cealaltă descoperă, stupefiată, rătăcirea ei între pădurea Fausse Repose, iazurile din Corot, gările de la periferie și pericolele în floare. Sunt pagini în maniera lui Simenon. Profunzimile sufletului sunt tulburate ca apele iazurilor.

« Qui nous connaît vraiment ? Nous disons si peu de choses, et nous mentons presque sur tout. Qui sait la vérité ? Ma sœur m'avait-elle vraiment dit la vérité ? Qui le saura ? Qui se souviendra de nous ? Avec le temps, notre cœur deviendra obscur et poussiéreux comme le cabinet de consultation du docteur Zhang. »

La parole aux étudiants

Dominique Barbéris este o scriitoare de origine franceză. Predă la Sorbona și organizează ateliere de scriere creativă. Prima sa carte „La Ville” a fost publicată la Arléa în 1996. Celălalte opt cărţi ale sale sunt publicate la Gallimard: „Les Kangourou” a fost ecranizat în 2005 de Anne Fontaine cu titlul „Entre ses mains”. „L’année de l’éducation sentimentale” a fost recompensat în 2008 cu Premiul Jean Freusité - Fondation de France.

Le problème que pose le roman peut se réduire à l’interrogation de Claire Marie : « Est-ce qu’il t’arrive, à toi, de rêver d’autre chose ? […] Est-ce que ta vie te satisfait ? » Le texte oscille ainsi entre l’existence quotidienne et une dimension quasi-imaginaire, bref, entre vie et littérature, le « dimanche à Ville-d’Avray » étant le point où la ligne de démarcation entre les deux mondes s’efface. Le lecteur est lui aussi entraîné dans ce jeu d’apparences, dans cet état de rêve, de pur plaisir livresque, mais sans aller plus loin – sans que cela produise un événement majeur dans son existence. Ioana Aelenei, Iaşi Une histoire sensible et mystérieuse, d’une perplexité vague masquée sous l’angoisse de la confession d’une des deux sœurs à l’esprit mélancolique, qui rêve enragée de vivre un amour inévitable et passionné. La romancière dévoile les souvenirs fragiles et les égratignures du regret, la solitude liée au « coupable ennui » et calme du dimanche soir. Damaris Tinca, Sibiu

Jean-Luc Coatalem

La part du fils Stock août 2019

utorul pleacă în căutarea bunicului său mort într-un lagăr de concentrare nazist. Sub regimul de la Vichy, o scrisoare de denunţare este suficientă pentru ca Paol, un fost ofiţer colonial, să fie oprit de Gestapo. Motiv ,,necunoscut”. Dus la închisoarea din Brest, este încarcerat cu oamenii politici și teroriști, și interogat. Mai apoi are loc angrenarea în lagărele naziste, în Franţa și în Germania. Câţiva ani după, în ciuda timpului care a trecut, autorul o să-l întâlnească pe bărbatul care a fost bunicul lui. Și ceea ce nu găsește, din gura ultimilor martori sau din registrele distruse ale arhivelor, inventează. Pentru ca bunicul lui să revină la viaţă și să rupă tăcerea unui clan familial amuţit.

« Longtemps, je ne sus quasiment rien de Paol hormis ces quelques bribes arrachées. Elles menaient toutes au gouffre de l’Allemagne nazie. Pareils à ces mandarins subalternes de la Chine ancienne, qui ne devaient pas souiller de leurs lèvres le nom illustre de l’empereur, nous laissions du vide entre nos mots dès qu’il s’agissait de lui. Certains paysages et ce prénom feraient défaut ; il y avait des trous dans nos cartes géographiques, dans les itinéraires, les faits. La douleur n’était jamais sujet. » 16

Jean-Luc Coatalem este scriitor și redactor-șef la revista Geo. Este autorul a douăzeci de cărți, dintre care Mes pas vont ailleurs (2017, Prix Femina Essai).

La parole aux étudiants

C’est un roman qui naît d’un besoin personnel de l’auteur qui désire apprendre la vérité concernant la disparition de son grand-père, un ex-officier arrêté sans motif par la Gestapo, pendant La Seconde Guerre Mondiale. C’est l’histoire d’un destin interrompu d’une manière injuste et absurde à la fois. Cette œuvre est une sorte de monographie du monde, une incursion dans plusieurs continents, un vrai puzzle géographique. Roxana Ciuciu, Braşov Petit-fils d'un déporté de la Seconde Guerre Mondiale, le narrateur déambule dans l'espace et dans le temps à la recherche de toute trace de son grand-père paternel et d'une partie de soi-même. « La part du fils », c'est de dire l'indicible, de devenir la voix de la souffrance des déportés et de mettre fin à un trauma qui se propage à travers les générations. Roman en partie autobiographique, « La part du fils » est une manière de rendre justice à un passé qui ne cessera jamais d’exister. Oana-Miruna Măchiţă, Bucarest

Louis-Philippe Dalembert

Mur Méditerranée Sabine Wespieser août 2019

a Sabratha, pe partea libiană, supraveghetorii descind în depozitul femeilor. Printre cele pe care le bruschează, sunt Chochana, o nigeriană și Semhar, o eritreeană. Cele două s-au întâlnit acolo după luni de rătăcire pe drumurile continentului. De când și-au părăsit pământul natal, lucrează să strângă suma care va putea potoli setea călăuzelor. În seara aceea, se îmbarcă pentru a traversa marea. Puţin mai devreme, la Tripoli, familii siriene îmbrăcate elegant s-au instalat în microbuze climatizate. Au trecut deja patru săptămâni de când Dima, soţul ei, și cele două fiice așteptau să se îmbarce spre Lampedusa. Acel 16 iulie 2014 însemna marea plecare. Aceste femei cu vieţi atât de diferite – Dima, burgheza, călătorește pe punte, Chochana și Semhar în cală - au trecut toate de punctul în care nu se mai pot întoarce și se regăsesc la bordul unei şalupe, unite de aceeași speranţă, aceea a unei noi vieţi în Europa. În satul său, unde trăia în comunitatea evreiască ibo, Chochana se visa avocată înainte ca seceta s-o oblige la exod. Înrolată ca toţi tinerii eritreeni în serviciul militar a cărui durată depindea de voinţa dictatorului, Semhar a dezertat. Cât despre Dima, îngropată în peșterile din orașul Alep, aflat în stare de război, a înţeles repede că liniştea și uşurinţa existenţei sale trecute erau pierdute pentru totdeauna. Pe barca învechită a destinului, energia și temperamentul celor trei protagoniste - pe care scriitorul le descrie cu umor și empatie vizibilă - sunt provizii indispensabile în cursul unei navigări apocaliptice. Inspirându-se din tragedia unui vapor cu pasageri clandestini salvat de petrolierul danez Torm Lotte în vara anului 2014, Louis-Philippe Dalembert, prin intermediul a trei magnifice portrete de femeie, ne pune într-un mod uimitor în faţa condiţiei umane, într-o amplă frescă a migraţiei și a exilului.

« La mort, paraît-il, ne surprend jamais personne. Au contraire, elle annonce toujours son arrivée. Elle veut qu'on la regarde bien en face, pour voir la peur dans nos yeux blêmes d'humains. » 18

La parole aux étudiants

Louis-Philippe Dalembert s-a născut în Port-au-Prince și locuiește la Paris. A publicat din 1993 la diverse edituri, în Franţa și Haiti, povestiri, poezie, eseuri și romane. Profesor invitat de către numeroase universităţi americane, Louis-Philippe Dalembert a fost bursier Villa Medicis (1994-1995), scriitor în rezidenţă la Ierusalim și la Berlin și a fost recompensat cu numeroase premii printre care Premiu RFO în 1999, Premiul Casa de las Americas în 2008 și Premiul Thyde Monnier în 2013. „Avant que les ombres s’effacent”, apărut în martie 2017 la editura Sabine Wespieser, a primit premiul Orange du Livre și Premiul Frence Bleu/Page des libraires. Noul său roman, „Mur méditerranée”, a apărut în toamna literară 2019.

« Mur Méditerranée » est l’histoire de trois femmes fortes qui rêvent d’une vie meilleure en Europe. D’abord, on a Chochana, la cheffe, une Nigériane chrétienne qui fuit la pauvreté. Puis, on a Semhar, La Teigne, une Érythréenne qui souhaite échapper à la dictature. Enfin, on a la mère-louve, Dima, qui va faire tout son possible pour protéger ses filles de la guerre. Mais la Méditerranée s’avère une barrière presque infranchissable et ceux qui veulent combattre leur destin ont besoin de toute leur force pour réussir… Gabriela Leonte, Bucarest Le livre « Mur Méditerranée » présente un autre visage du phénomène de la migration, l’histoire de trois femmes si différentes par leur religion ou leur statut social, réunies sur le même bateau qui les mènera dans la vieille Europe. Le désastre qui a coûté la vie à des centaines de personnes, prouve encore une fois à quel point l’humanité est homogène dans toute sa diversité. Ana-Maria Comărniceanu, Cluj-Napoca

Jean-Paul Dubois

Tous les hommes n’habitent pas le monde de la même façon L’Olivier août 2019

e doi ani Paul Hansen își ispăşeşte pedeapsa într-o închisoare provincială din Montréal. Împarte o celulă cu Horton, un membru al grupului de motociclişti Hells Angels, încarcerat pentru crimă.

Întoarcere în trecut: Hansen este administrator la Excelsior, un ansamblu rezidenţial unde își exercită talentul de portar, de paznic, de meşter bun la toate și chiar de reparator de suflete şi de consolator al celor triști. Când nu este ocupat să îi ajute pe locuitorii Excelsior sau să întreţină clădirile, petrece timp în compania iubitei sale, Winona. La maneta avionului său, ea îl conduce sus în cer, dincolo de nori. Dar curând totul se schimbă. Un nou administrator sosește la Excelsior și izbucnesc conflicte. Inevitabilul se produce. O biserică pierdută în nisip, printre dunele unei plaje, o mină de azbest sub cerul liber, meandrele unui fluviu de culoare argintie, undele sonore ale unei orgi compun peisajele variate în care se derulează acţiunea romanului.

« Les gens qui travaillent s'ennuient quand ils ne travaillent pas. Les gens qui ne travaillent pas ne s'ennuient jamais. » 20

Jean-Paul Dubois s-a născut în 1950, la Toulouse. A fost recompensat cu Premiul France Télévisions pentru „Kennedy et moi”, Premiul Femina și Premiul Romanului Fnac pentru „Une vie française”. Ultimul lui roman, „La Succession” (L’Olivier, 2016) a cunoscut un mare succes.

La parole aux étudiants

Le roman présente l’alternance entre la vie quotidienne de Paul en prison et les flashbacks sur son passé, ses joies et ses peines. Une histoire bien construite, une opposition de caractères entre les protagonistes et une atmosphère de suspense. Giorgiana-Elena Păunescu, Sibiu Un pasteur danois qui prêche sans foi la Loi et divorce de sa femme, une Française à esprit guère pieux, et un fils apatride qui porte le stigmate de la méfiance, voilà les traits des personnages principaux avec lesquels Dubois cherche à nous surprendre dans son dernier roman. « Tous les hommes n'habitent pas le monde de la même façon » choque aussi avec l'image de la prison infernale de Montréal, située à l'antipode d'un Danemark édénique et salutaire. Pourquoi le personnage principal a-t-il été incarcéré ? La tentative du meurtre est-elle toujours condamnable ? Amalia Bolcu, Timişoara

Hélène Gaudy

Un monde sans rivage Actes Sud août 2019

n vara lui 1930, pe Insula Blanche, cea mai îndepărtată din arhipelagul Svalbard, topirea excepţională a gheţii scoate la suprafaţă corpuri omenești și rămăşiţele unei tabere improvizate. Astfel se rezolvă un mister rămas în suspans timp de treizeci și trei de ani: în 1897, Salomon August Andrée, Knut Frænkel și Nils Strindberg s-au ridicat în aer, hotărâţi să atingă Polul Nord într-o călătorie cu balonul și au dispărut. Printre rămăşiţe se găsesc role de film deteriorate care se transformă, în mod miraculos, în imagini. Plecând de la aceste fotografii în alb și negru și de la jurnalul de bord al expediţiei, Hélène Gaudy își imaginează marea aventură a zborului și a rătăcirii. Cei trei bărbaţi, singuri, pe banchiză, foarte slab pregătiţi, aruncaţi într-un peisaj mobil, chinuiţi până la absurd de bucuria de a descoperi și de ambiţia posterităţii, încarnează curiozitatea umană insaţiabilă care ne împinge spre a descoperi, a descrie, a pune hotare și într-un sfârșit a face lumea mai mică. O carte de o bogăţie inepuizabilă, în aceeași măsură poetică și pasionantă, „Un monde sans rivage” propune o călătorie de neoprit în întinderile albe ale Marelui Nord, un periplu de-a lungul timpului, în compania acestor trei exploratori și a altor neînfricaţi, o meditaţie despre dispariţie și o declaraţie de dragoste făcută fotografiei în cele două dimensiuni ale sale: ca ceva ce fixează amintirile și ca ceva ce reactivează în mod continuu mașina de vise.

« On est déjà parti quand le désir du départ recouvre tout le reste. »

La parole aux étudiants

Hélène Gaudy, născută în 1979 la Paris, a urmat studiile Școlii Superioare de arte decorative din Strasbourg. Autoare a numeroase articole și povestiri publicate în reviste sau antologii, a publicat cărţi de artă și romane pentru adolescenţi. Este membră a colectivului Inculte și locuiește la Paris. Este autoarea cărţilor: „Vues sur la mer” (2006, ajunsă la a doua selecţie a Premiului Médicis), „Si rien ne bouge” (Le Rouergue, 2009, Babel nr. 1233), „Plein hiver” (Actes Sud, 2014; Bavel nr. 1631), „Une ile, une forteresse” (Inculte, 2016, Babel, nr. 1482) și „Grands Lieux” (Joca Seria, 2017).

« Un monde sans rivage » fait renaître la figure de l’explorateur incarné par le trio : Salomon August Andrée, Knut Frænkel et Nils Strindberg. Ce récit, si bien documenté, présente leur expédition dans les étendues polaires du Nord, mais non seulement : plein de poésie et de profondeur, le roman d’Hélène Gaudy célèbre l’audace et la sagacité humaine dans une manière fort innovante. Maria Simota, Cluj-Napoca Dans « Un monde sans rivage », l'objectif de la caméra a remplacé la voix narrative. Hélène Gaudy nous fait les témoins d'un monde où la neige et l'eau effacent tous les souvenirs, les espoirs et les efforts de Nils Strindberg, Salomon August Andrée et Knut Fraenkel. Une lutte contre l'ordre naturel des choses est perdue dès le début. Sorina Alb, Timişoara

Santiago H. Amigorena

Le Ghetto intérieur P.O.L août 2019

icente Rosenberg a ajuns în Argentina în 1928. A întâlnit-o pe Rosita Szapire cinci ani mai târziu. Vicente și Rosita s-au iubit și au avut trei copii. Dar când Vicente a aflat că mama sa va muri în ghetto-ul din Varșovia, a decis să păstreze tăcerea… Acest roman povestește istoria acestei tăceri - care a devenit a mea.

« J'ai souvent écrit que l'oubli était plus important que la mémoire. J'ai souvent songé, comme Pasolini, que celui qui oublie jouit plus que celui qui se souvient. »

Santiago H. Amigorena scrie, de douăzeci și cinci de ani, un proiect literar pe care l-a intitulat, pentru el însuși, „Ultima carte”. „Le Ghetto intérieur”, care după spusele autorului aparţine aceluiași proiect literar, este a zecea lui carte. Santiago H. Amigorena este cineast și producător de film.

La parole aux étudiants

Quand on parle de nazisme ou d’holocauste, on est habitué à penser aux gens qui ont vécu directement cette expérience terrible, on compatit avec eux, on cherche à comprendre leur souffrance, on sent de la rage, mais le plus souvent on oublie la douleur et la peine de ceux qui ont perdu un membre de la famille ou simplement un ami. « Le Ghetto intérieur » est un roman différent parce qu’il est centré sur « les autres », non plus sur les déportés, sur les prisonniers massacrés dans des ghettos, mais sur des prisonniers de leur propre haine, de leur propre regret et de leur désir incessant de tout oublier, de ne rien savoir, de fuir le passé et le présent qui les rongent. Sorina-Andreea Socol, Braşov Vicente Rosenberg est un Juif qui mène une vie tranquille à Buenos-Aires. Sa vie devient un cauchemar après qu'il reçoit une lettre de sa mère. Ce message expose la situation des Juifs de Varsovie au début de l'Holocauste. Vicente se trouve dans l’incapacité de sauver sa mère de la grande atrocité que fut la Seconde Guerre Mondiale étant condamné à être un simple lecteur de la mort de sa génitrice. Pourquoi un simple lecteur? Pour répondre à cette question, il faut lire le roman « Le Ghetto intérieur » de Santiago H. Amigorena. Andreea Bolohan, Timişoara

Léonora Miano

Rouge impératrice Grasset août 2019

a un secol distanţă, iată-ne în Katiopa, un continent african prosper și autarhic, aproape în întregime unificat, unde sinistraţii vechii Europe au venit să caute refugiu.

Fulasi, descendenţi ai imigranţilor francezi care și-au părăsit ţara în cursul secolului al XXI-lea pentru că se considerau invadaţi de imigranţi, sunt sărăci acum și retrași, punându-și întrebări cu privire la propria lor identitate. Conducătorul statului vrea să expulzeze aceste popoare care nu pot fi asimilate, dar femeia de care s-a îndrăgostit le ia apărarea și vrea să îi ajute. Împărăteasa roșie, după ce a fermecat inima eliberatorului continentului nu riscă oare să dezarmeze voinţa sa pentru cei mai mari susţinători ai regimului, acest cuplu împotriva naturii trebuie cu orice preţ separat, căci pasiunea sa ameninţă să devină o afacere de stat. Punând în joc codurile utopiei și tehnicile narative ale seriei, aceasta vastă frescă poetică și politică, de o amploare și ambiţie rare, apelează la o turnură ironică: obsesia naţionalistă şi starea precară a minorităţilor sunt puse în scenă într-un mediu panafrican.

« Comprendre en profondeur la tradition, c’était aussi savoir l’interpréter au mieux. L’ancien se plaisait à rappeler que les racines connaissaient une dégénérescence toute naturelle. Il leur fallait faire place à d’autres afin que la plante subsiste et se perpétue. »

Născută în 1973 în Camerun, Leonora Milano trăiește în Franţa din 1991. Este autoarea a nouă romane, dintre care „Contours du jour qui vient” (Plon, 2006, Premiul Goncourt - Alegerea Liceenilor), „La Saison de l’ombre” (Grasset 2013, Premiul Femina), „Crépuscule du tourment” 1 și 2 (Grasset, 2016 și 2017).

La parole aux étudiants

« Rouge impératrice », malgré son action placée dans un futur lointain afro-science fiction, trace les lignes des problèmes contemporains comme le dépaysement et le déracinement des peuples émigrés et l’importance de la cohésion sociale, surtout de l’humanité face à un impitoyable adversaire: l’Oubli. Alexandra Oancea, Bucarest « Rouge impératrice » est un roman novateur, afro-futuriste dont l’action se déroule dans l’avenir, après notre siècle, dans l'année 2124. Ce qui est plus intéressant ce n'est pas le temps suggéré dans l’économie du roman mais l’espace : c’est l'Afrique subsaharienne francophone ou Katiopa. Ce continent africain est presque entièrement unifié et prospère, devenu une sorte de « refuge » pour les Européens. Le roman présente un univers parallèle, une Afrique riche qui représente un choix cher pour les Européens qui cherchent un refuge en vue de commencer une nouvelle vie. Une migration a eu lieu mais cette fois-ci de l’Europe vers l’Afrique. Le racisme est abordé différemment: les marginaux, les êtres inférieurs, les parasites sont les migrants, les blancs. Roberta-Claudia Tuţa, Craiova

Hubert Mingarelli

La Terre invisible Buchet-Chastel août 2019

945. În Germania sub ocupaţie, un fotograf de război nu reușește să plece și să se întoarcă acasă, în Anglia. Este bântuit de eliberarea unui lagăr de concentrare la care a fost martor. Se hotărăște să plece la întâmplare pentru a fotografia locuitori ai acestei ţări în faţa caselor lor în speranţa de a înţelege cine sunt ei cu adevărat de au permis să se întâmple ceea ce a văzut. Un tânăr soldat englez, care tocmai a sosit și care nu a cunoscut războiul, o să-l însoţească și o să conducă mașina de-a lungul Germaniei fără să ghicească motivaţiile fotografului. Dar și el poartă cu sine un secret care îl bântuie și despre care nu vorbește. „La Terre invisible” povestește călătoria lor.

« L'écho du coup de feu semblait graver l'air, semblait s'en aller et revenir, sans arrêt, comme un orage qui aurait tourné autour de la terre. »

La parole aux étudiants

Hubert Mingarelli s-a născut în 1965 în Lorraine. La 17 ani, renunţă la școală ca să se angajeze în marină, pe care o părăsește după trei ani, după o călătorie pe Marea Mediterană și prin Oceanul Pacific. Se instalează la Grenoble unde face mai multe meserii, apoi începe să publice, la sfârșitul anilor 1980. Câștigă în 2003 Premiul Medicis pentru romanul său „Quatre Soldats publicat la Editions du Seuil. Este selecţionat cu acest roman pentru Premiul Man Booker Prize în 2018. Acţiunea romanului are loc la scurt timp după Primul Război Mondial, în Rusia bolșevică aflată atunci în plin război civil. Cu cele douăzeci de opere ale sale, Hubert Mingarelli a impus universul său: universul unor oameni confruntaţi cu anxietatea, cu arbitrarul, cu singurătatea și cu abandonul. A impus şi stilul său: o scriitură a tăcerii, construită din lucruri minuscule, din esenţa vieţii. Hubert Mingarelli trăiește astăzi în Alpii Francezi.

Le roman « La Terre invisible » écrit par Hubert Mingarelli expose, d’une manière réaliste, la vie, les passions et le secret de quelques militaires dans l’Allemagne occupée de l’année 1945. Le colonel Collins, photographe amateur de guerre, accompagné par McFee et O'Leary, passe par des situations difficiles pour prendre des photos qui présentent la réalité d’un pays détruit, vu à travers un voyage à peu près initiatique. Roxana Andreea Ilinca, Craiova Le lecteur reste impressionné par la force du narrateur de raconter avec une lucidité extrêmement débordante le destin tragique des soldats qui doivent vivre isolés dans un monde où la Guerre et ses atrocités règnent comme des dieux tout-puissants de la vengeance et du malheur solide et indéniable. Paul Albu, Sibiu

Amélie Nothomb

Soif Albin Michel août 2019

rebuie să trăiești pentru a simţi setea.

« Se sentir plus intelligent qu'autrui est toujours le signe d'une déficience. »

La parole aux étudiants

Din 1992 și de la „Hygiène de l’assassin”, toate cărţile lui Amélie Nothomb au fost publicate la Albin Michel. A primit, printre altele, Premiul Chardonne, Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze, Premiul Flore și Marele Premi Jean Giono pentru ansamblul operei sale. Romanele sale au fost traduse în patruzeci de limbi, din Statele Unite până în Japonia.

Le roman d’Amélie Nothomb est un essai qui tente d’expliquer le pouvoir de l’amour et du sacrifice sans désacraliser l’histoire biblique. Jésus est humanisé dans une autobiographie fictionnelle qui évoque la richesse et la simplicité de la vie d’un héros absolu. Andreea Mîrţ, Cluj-Napoca Eterniser encore plus la spiritualité en faisant fusionner la sainteté du Christ avec la vulnérabilité de l’humain, hèlas, si mortel, rendre à Jésus une vie réelle, lui accorder l’amour de Marie Madeleine et lui faire subir la soif brûlante de vivre, voilà ce que la célèbre Amélie Nothomb tisse autour de son « personnage ». Elena Graur, Iaşi

Anne Pauly

Avant que j’oublie Verdier août 2019

e de-o parte este colosul alcoolic cu un singur picior și tot ce aduce cu sine: violenţa conjugală, comportamentul iraţional, tragi-comedia de zi cu zi, un mare depresiv, spune fiica sa, un adevărat punk-ist înainte de vreme. Pe de altă parte, este cititorul autodidact al spiritualităţii orientale, cu o sensibilitate artistică înfrânată, care sărută tandru în fiecare seară portretul pixelizat de flăcări al soţiei sale. „Tatăl meu”, zice fiica sa, pe care pare să-l vadă mai degrabă în lumina primei descrieri. Există, în cele din urmă, şi o casă, la Carrières-sous-Poissy și o lume rurală și muncitorească. La moartea acestui tată pe nume Janus, acest colos fragil cu două feţe, trebuie neapărat făcut ceva cu casa. O debandadă, un haos ireal, o peșteră a lui Ali-Baba, casa dărăpânată devine o reţea infinită de semne și de amintiri pentru fiica sa, povestitoarea, care decide să sorteze cu atenţie lucrurile lui. Ce spun despre un tată aceste antologii de haiku, în care se găsesc frunze de arţar sau bucăţi de hârtie igienică pe post de semn de carte? Chiar și fiicei sale, îi este greu să extragă o poveste coerentă din acest haos. Și mai apoi, într-o zi, ca și cum ar veni din trecut și vorbind din mormânt, o scrisoare sosește, care spune adevărul despre acest tată iubit, căruia, în ciuda distanţei sociale, fiica sa îi seamănă atât de mult.

« Au fond, on ne sait jamais vraiment si quelqu'un boit pour échouer ou échoue parce qu'il boit. »

Născută în 1974 în suburbia pariziană, Anne Pauly trăiește și lucrează la Paris.

La parole aux étudiants

La perspective narrative est subjective parce que le personnage principal est aussi la narratrice. On voit toute l’histoire par ses yeux, et dans un style familier elle nous présente l’idée que notre passé se reflète, de temps en temps, dans les actions du présent et que même si on ne choisit pas qui l’on est, on peut choisir comment l’on est. Elena-Alexandra Dan, Braşov Le roman fait référence à un amalgame de sentiments que l’être humain peut ressentir à cause de la perte d’une personne chère : impuissance, désespoir, culpabilité, incompréhensibilité, mélancolie et vide. Comme le suggère le titre, le temps a également un effet de guérison et, une fois que la douleur s’estompe, la vie continue de suivre son cours naturel. Claudia Ianchiș, Sibiu

Abel Quentin

Sœur L’Observatoire août 2019

e pe străzile liniștite și îngustate ale unui sat fără nume spre bulevardele însângerate ale capitalei, Abel Quentin povestește cu o forţă nemaiîntâlnită parcursul sângeros al lui Jenny Marchand, o tânără radicalizată.

Adolescentă rebelă, stângace și introvertită, Jenny își duce suferinţa între aleele magazinului local, pe trotuarele înflorite ale loturilor bine ordonate, până la culoarele sufocante ale liceului. Izolată de secretul camerei sale din micuţa clădire în care trăiește cu părinţii ei - familia Marchand, cetăţeni onești și cu idei teribil de banale și de plictisitoare - Jenny este condamnată la tăcere. O tăcere în care, în mucegaiul fragilităţii adolescenţei și al opresiunii vidului, crește amărăciunea și ura. La câteva ore de tren, o altă adolescentă, Chafia se pregătește să semene ură, hotărâtă să ducă la bun sfârșit un proiect de distrugere absolută. Condusă de o violenţă pe care a învăţat să și-o însușească, dorinţă sa este să devină o „martiră” și este gata să treacă la act în inima Parisului, la doi pași de Champs-Élysées. „Sœur” este destinul uimitor al une tinere femei, din adolescenţa ei fragilă până la atacul inevitabil. Un roman care vorbește despre epoca noastră, violenţa și rapiditatea ei.

Abel Quentin este avocat, locuiește și practică avocatura la Paris. „Sœur” este primul lui roman.

La parole aux étudiants

Adolescente introvertie, rejetée par ses collègues et incomprise par ses parents, Jenny se réfugie dans la lecture d'Harry Potter et les réseaux sociaux. Un soir, en postant un message sur un réseau social, elle fait la connaissance d’une autre adolescente, Dounia, qui lui parle d'un idéal qui l’aidera à trouver enfin une cause et une identité ; elle devient Chafia Al-Faransi, en retrouvant son espoir dans des idées djihadistes. Rodica-Nicoleta Constanda, Craiova Le roman « Sœur » d’Abel Quentin présente Jenny Marchand, une adolescente française solitaire, incomprise par ses parents et séduite par l’islam. Jenny va basculer dans un groupe de « califettes » en connaissant ainsi le sentiment d’appartenance. Ce changement de statut aura comme effet le contact avec la violence d’un islam radical dont le résultat final sera une tragédie. Manuela Macinic, Timişoara

Olivier Rolin

Extérieur monde Gallimard août 2019

„

estriţă, vertijinoasă, întotdeauna surprinzătoare, așa apare lumea în ochii celor care sunt curioși: nu e mondializată, în ciuda aparenţelor. Izvorâtă din profunzimea copilăriei, dorinţa de a o vedea mă ţine întotdeauna în picioare, de-aici vine și dorinţa de a scrie. Fiecare din numele care acoperă hărţile îmi adresează o invitaţie personală. Această carte este o călătorie printre călătoriile mele. Digresiuni, zigzaguri, memoria care hoinărește. Chipuri, voci, peisaje, compun un atlas subiectiv, dezordonat, pasionant. Tragicul, războaiele, catastrofele, se învecinează cu anecdote minuscule. Femeile trec, lecturile trec. Dacă apar de-a lungul acestei geografii visătoare, este pentru că modul în care folosim lumea nu încetează să mă formeze, pentru că viaţa mea este ţesută din toate cele pe care le-am întâlnit.”

« Chaque livre est pour moi, entre autres choses, l'occasion de dizaines de kilomètres parcourus de long en large, comme un fauve dans sa cage. »

Olivier Rolin s-a născut în 1947. Este autorul unor însemnări de călătorie, eseuri, romane – printre care „L’invention du monde” (1993), „Port-Soudan” (Prix Femina 1994), „Tigre en papier” (Prix France Culture, 2003), „Le Météorologue” (2014). Le Grand Prix de Littérature Paul-Morand i-a fost decernat de Academia Franceză în 2010.

La parole aux étudiants

« Ma vie est tressée de toutes celles que j’ai rencontrées. » « Extérieur monde » est l’autobiographie d’Olivier Rolin. Le livre est un voyage à travers ses propres voyages. L’auteur raconte des histoires de sa jeunesse et il parle de sa passion pour écriture. Daniela Costa, Timişoara Un monde de pensées envoûtantes… S’y perdre comme lors d’une plongée sans masque d’oxygène, comme dans un atlas où, à force de voir tant de pays, le flux de la conscience tombe victime de ses propres lois de l’orientation géographique. Il nous reste seulement les bribes de mémoire errante, mêlées aux souvenirs brumeux de la littérature, ou plutôt le sens de celle-ci, en train de se construire, et des mots intérieurs, qui traduisent une foule d’experiences indissociables les unes des autres. Elena Graur, Iaşi

Sébastien Spitzer

Le cœur battant du monde Albin Michel août 2019

n anii 1860, Londra, inima celui mai puternic imperiu din lume, se hrănește cu cei slabi. Pe străzile sale se simt mizeria, insurecţia și opiumul. În suburbiile orașului, un bastard este adăpostit de Charlotte, o irlandeză care a fugit din calea foametei. Din dragoste pentru el, ea va fura, va minţi, se va prostitua fără să spună vreodată misterul nașterii sale. Copilul ilegitim este fiul ascuns al unui bărbat celebru căutat de poliţia din toată Europa. Îl cheamă Freddy, iar tatăl său este Karl Marx. În timp ce Marx se mulţumește să teoretizeze revoluţia în cărţile sale, Freddy ia drumul armelor alături de oprimaţii Irlandei.

După „Ces rêves qu’on piétine”, un prim roman remarcat și tradus în numeroase ţări, care dezvăluia uimitoarea poveste a Magdei Goebbels, Sébastien Spitzer ia pulsul unei epoci în care puterea banului distruge oameni, prietenii și speranţa unor zile mai bune.

« Londres est la ville-monde immonde. Ses rues sentent l'exil et la suie, le curry, le safran, le houblon, le vinaigre et l'opium. La plus grande ville du monde est une Babylone à bout, traversée de mille langues, repue de tout ce que l'Empire ne peut plus absorber. Elle a le cœur des Tudors et se gave en avalant les faibles. Et quand elle n'en peut plus, elle les vomit plus loin et les laisse s'entasser dans ses faubourgs sinistres. »

Sébastien Spitzer este autorul unui prim roman „Ces rêves qu’on piétine”, tradus în mai multe limbi și recompensat cu numeroase premii.

La parole aux étudiants

Angleterre, l'année 1860, Brick Lane. Un paysage rugueux et sale, les nuages de charbon dans lesquels les ouvriers de l'usine sont les acteurs principaux. Dans ce paysage triste, Charlotte tente de se frayer un chemin à travers la foule, ne sachant pas ce que son destin lui réserve. Elle vient d'Irlande, un pays qui ne lui avait offert que la pauvreté et l'incertitude. Elle tombe enceinte de l'homme qu'elle a aimé, mais celui-ci s’en va en vue d’accomplir ses idéaux. L'enfant naît mort mais on lui confie un enfant abandonné par ses parents. Il s'appelle Freddy. Il est le fils de Karl Marx, un enfant qu'il ne veut pas reconnaître. Charlotte est obligée de prendre des mesures extrêmes pour sa survie et celle de son enfant, le vol et la prostitution étant ses seules options. Anda Butiuc, Craiova Charlotte, une pauvre femme, longe les rues de l’East End. Engels, un homme d’affaires, monte dans un train à destination de Londres. On est en 1851. Les deux personnages semblent ne rien avoir en commun. Des fragments de leur vie se succèdent comme des séquences cinématographiques, jusqu’au moment où ils se croisent dans la gare de Londres. Leurs destins sont dorénavant liés. Sébastien Spitzer construit soigneusement et patiemment son fil narratif, il introduit des personnages forts et complexes, il les individualise par des morceaux de leur passé afin de dire la vraie histoire, celle qui l’intéresse, celle du fils illégitime de Karl Marx, le rejeté qui, par l’intermédiaire d’Engels, arrive dans la maison de Charlotte. « Le cœur battant du monde » est un récit dur, troublant, dont le motif central est l’absence de la figure paternelle, une absence que rien ne peut vraiment combler. Adriana Crăciun, Bucarest

Karine Tuil

Les choses humaines Gallimard août 2019

amilia Farel formează un cuplu al puterii. Jean este un celebru jurnalist politic francez, soţia lui, Claire, este cunoscută pentru angajamentele sale feministe. Împreună au un fiu, student la o prestigioasă universitate americană. Totul pare să le reușească. Dar acuzaţia de viol vine să spulbere această perfectă construcţie socială. Sexul și tentaţia prădării, sexul și impulsul lui sălbatic se regăsesc în inima acestui roman puternic în care Karine Tuil interoghează lumea contemporană, arată mecanismul necruţător al mașinăriei juridice și ne confruntă cu propriile noastre frici. Căci cine este ferit și nu se poate regăsi într-o zi prins în acest angrenaj?

« Il sortit de sa poche un pilulier, l’ouvrit et prit un anxiolytique qu’il fit fondre sous sa langue. En quelques minutes, l’angoisse se dissipa : désormais, le bonheur ne s’obtenait plus que sur ordonnance. »

Karine Tuil este autoarea romanelor „L’invention de nos vies” și „L’insouciance”, traduse în mai multe limbi. „Les choses humaines” este al unsprezecelea ei roman.

La parole aux étudiants

Comment parvient-on à la découverte de la vérité judiciaire ? On écoute les plaidoiries, on interroge les témoins, on pèse les pour et les contre pour donner ensuite le verdict. Un procès lors duquel l’individu se retrouve parfaitement nu sous les regards scrutateurs de toute sorte d’inconnus ; et avec l’espoir que sa vérité à lui se superposera à celle qui y est recherchée. Un récit d’existences saccagées à cause de vingt minutes d’action. Delia-Elena Şoronescu, Iaşi Étant des personnalités remarquables dans leur milieu professionnel, Claire, essayiste féministe, Jean, journaliste et animateur de télévision bien connu, et leur fils, Alexandre, semblent former une famille exemplaire. En fait, ils constituent l’archétype de famille dysfonctionnelle de nos jours dont les membres ont une carrière enviable, mais au sein de laquelle l’amour des parents n’existe plus et le succès de l’enfant cache ses pensées suicidaires. Ionela Denisa Neagoe, Braşov

Le jury du Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Juriul Premiului Goncourt Alegerea RomĂ˘niei 2019

niversités, professeurs et étudiants ont consacré deux mois à la lecture et l’analyse de 15 ouvrages de la sélection Goncourt. Sans leur participation active et enthousiaste, ce Choix Goncourt de la Roumanie n’existerait pas. Qu’ils soient tous ici chaleureusement remerciés.

Les partenaires du Choix Goncourt de la Roumanie 2019 Partenerii Premiului Goncourt Alegerea RomĂ˘niei 2019

Fundaţia Groupe Renault România: Ne mobilizăm pentru o lume mai bună

« Notre ambition est de contribuer à une économie et une société plus positives, plus inclusives, plus durables, plus responsables. C’est le sens de Mobilize : notre invitation à se mobiliser pour l’inclusion et la mobilité durable. » Christine Rodwell, Directrice de l’impact social et durable, Groupe Renault „Ambiţia noastră este de a contribui la o economie și o societate mai bune, mai incluzive, mai durabile și mai responsabile. Acesta este sensul Mobilize: invitaţia de a ne mobiliza pentru incluziune și mobilitate durabilă.” Christine Rodwell, Directoare Impact Social și Durabil, Groupe Renault

Agence universitaire de la Francophonie en Europe centrale et orientale

Pour la septième fois, partenaire du Choix Goncourt de la Roumanie Pour la septième année consécutive, l'Agence universitaire de la Francophonie (AUF) en Europe centrale et orientale est très heureuse de s'associer au Choix Goncourt de la Roumanie. Le Choix Goncourt de la Roumanie est, ces dernières années, la plus belle collaboration inter-universitaire à l’échelle du pays qui permet aux étudiants francophones en lettres d'avoir accès aux dernières œuvres de la littérature française contemporaine, mais aussi de les soumettre à une étude critique, tout en mettant au profit leurs compétences littéraires. En 2018, le jury composé d'étudiants provenant de sept universités roumaines, tous membres de l'Agence universitaire de la Francophonie, avait consacré Pauline Delabroy-Allard, pour son roman « Ça raconte Sarah », paru aux Editions de Minuit. C’est un roman qui raconte une histoire d’amour, mais ce qui le rend unique c’est la manière d’écrire de l’auteure. En plus c'est un roman qui a suscité des délibérations intenses de la part d'un jury sérieux et engagé. « L'enthousiasme, le dynamisme et l'implication des jeunes nous réjouissent énormément, ainsi que leur maturité et leur esprit critique. Nous sommes convaincus que le Choix roumain 2019 sera un grand succès. À part la promotion de la littérature francophone, le Choix Goncourt est aussi une occasion formidable pour les étudiants d’acquérir de nouvelles compétences, étant non seulement mis dans la situation de choisir un roman ou autre, mais d’argumenter leur choix, voire même convaincre les autres. Comme le disait François Mauriac, la lecture est « porte ouverte sur un monde enchanté », ce qui permet effectivement à nos étudiants de découvrir et de se découvrir. » - Mohamed Ketata, Directeur régional pour l'Europe centrale et orientale, Agence universitaire de la Francophonie.

_____________

Créée il y a près de 60 ans, l’Agence universitaire de la Francophonie (AUF) est l’une des plus importantes associations internationales d’établissements d’enseignement supérieur et de recherche avec 944 membres dans 116 pays. Elle est également l’opérateur de la Francophonie pour l’enseignement supérieur et la recherche. L’AUF agit pour une francophonie universitaire solidaire engagée dans le développement économique, social et culturel des sociétés. Elle accompagne ses établissements membres pour relever trois grands défis : la qualité de la formation, de la recherche et de la gouvernance universitaire ; l’insertion professionnelle et l’employabilité des diplômés ; l’implication dans le développement global des sociétés. www.auf.org L'AUF intervient dans dix régions du monde à travers les dix directions régionales qui pilotent les interventions sur le terrain, dont l’Europe centrale et orientale. www.auf.org/europe-centrale-orientale 49

Les invités de l'automne à l'Institut français de Roumanie Invitaţii toamnei la Institutul Francez din România

Rentrée littéraire française en Roumanie

Lionel Duroy et Mathias Enard à Bucarest et à Iaşi en octobre 2019

’Institut français de Roumanie a été très heureux d’accueillir Lionel Duroy et Mathias Enard, en partenariat avec leurs éditeurs respectifs, Humanitas Fiction et Nemira Publishing House, et le FILIT (Festival international de Littérature et de Traduction de Iaşi), à l’occasion du lancement des versions roumaines de leurs livres. Lionel Duroy s’est rendu à Bucarest du 29 septembre au 2 octobre pour la sortie de « Eugenia » (Julliard ; Humanitas Fiction), qui nous raconte l’histoire de la Roumanie de l’entre-deux-guerres et de l’atrocité du pogrom de Iaşi, tout en s’inspirant du « Jurnal » de Mihai Sebastian. Après un passage à la librairie Kyralina le 2 octobre pour l’enregistrement public de l’émission « Le son des mots » (RRI), aux côtés de Ileana Ţăroi, journaliste RRI et Germain Durr, directeur de la librairie, Lionel Duroy s’est rendu au FILIT et à l’Institut français à Iaşi du 3 au 6 octobre. A l’inverse, Mathias Enard a d’abord rendu visite à son public de Iaşi au FILIT du 4 au 6 octobre et ensuite à Bucarest les 7 et 8 octobre. Il est venu présenter trois de ses ouvrages, publiés chaque année depuis 2017, « Vorbeşte-le despre bătălii , regi şi elefanţi » ; « Busola » (Prix Goncourt 2015) en 2018, et en 2019 « Dorinţa » chez Nemira Publishing House. Mathias Enard a rencontré son public bucarestois à l’occasion d’une soirée à l’Institut français, intitulée « L’Occident et l’Orient », aux côtés de Vanezia Pârlea, maître de conférences en littérature française du XVIIe siècle à l’Université de Bucarest, Ileana Ţăroi, journaliste RRI, et Xavier Leroux, attaché culturel, directeur délégué de l’Institut français à Bucarest.

Comme environ une quinzaine de livres par an, « Eugenia » (Humanitas Fiction), « Busola » (Nemira), « Vorbeşte-le despre bătălii, regi şi elefanţi » (Nemira) ont bénéficié du programme d’aide à la publication « Nicolae Iorga » de l’Institut français de Roumanie. Nous nous sommes engagés auprès des éditeurs roumains en les soutenant dans leur entreprise de traduction des œuvres françaises en langue roumaine afin de les rendre accessibles au plus grand nombre. 52

Choix Goncourt de la Roumanie 2018

Pauline Delabroy-Allard marraine de l’édition 2019

ès l’annonce de l’attribution du Choix Goncourt de la Roumanie à son roman « Ça raconte Sarah » (éditions de Minuit), Pauline Delabroy-Allard a accepté la proposition de l’Institut français de Roumanie de « chapeauter » les délibérations du jury en tant que marraine de la 7ème édition du Choix Goncourt de la Roumanie 2019. Elle a également accepté de participer le mercredi 30 octobre à une soirée débat dans l’atrium de l’Institut français à Bucarest, et de rencontrer le vendredi 1er novembre son public francophone bucarestois à la librairie Kyralina. Comme tous les précédents « Choix Goncourt », son roman « Ça raconte Sarah » (éditions de Minuit) a été traduit en langue roumaine, en l’occurrence chez Humanitas Fiction, sous le titre « Povestea asta este despre Sarah ». Son livre sera présenté à Bucarest à la librairie Cişmigiu le jeudi 31 octobre. Nous souhaitons la remercier chaleureusement de sa disponibilité et lui souhaitons un franc succès auprès du public roumain.

Roumanie

Horaires de nos médiathèques Institut français à Bucarest Bulevardul Dacia, 77 Lundi : fermé Mardi, mercredi et vendredi : 10h00-18h00 Jeudi : 11h00-19h00 Samedi : 10h00-15h00 Institut français à Cluj-Napoca Strada Ion I. C. Brătianu 22 Lundi, mardi, mercredi, vendredi : 11h00-18h00 Jeudi : 13h00-19h00 Institut français à Iaşi Bulevardul Carol I, 26 Lundi, mardi, jeudi, vendredi : 10h00-18h00 Mercredi : 13h00-20h00 Institut français à Timişoara Bulevardul C. D. Loga, 46 Lundi - vendredi : 12h00-18h30 Samedi : 10h00-14h00 www.institutfrancais.ro Kyralina, la librairie française de Bucarest Strada Biserica Amzei, 10 Lundi – samedi : 10h00-20h00 Dimanche : 12h00-18h00 Tél. : +4021 367 28 67 E-mail : info@kyralina.ro www.kyralina.ro 54

Organizatori

Parteneri strategici

Parteneri

Parteneri media

Cu sprijinul

Nous remercions tout particulièrement la Fondation Groupe Renault Roumanie et l'AUF, partenaires de longue date du Choix Goncourt de la Roumanie. Cette brochure a été réalisée grâce au soutien du centre SITKA – Centrul de carte străină, et imprimée par Arta Grafica. Coordonare proiect : Marie Pannetier Traducere : Despina Jderu | Ana-Maria Boghean | Teodora Băcăran | Stilyan Deyanov Visual, concept și realizare grafică : Răzvan Zamfira | Ioana Popescu Tipar : Arta Grafica

2019