Ziar Banchiza Urbana #2. Igloo

nr. 2 / mai 2015

N

e dorim orașe mai frumoase, pe care să le colindăm și de care să ne bucurăm. Orașe în care trotuarele să nu fie ocupate de mașini și în care să ne plimbăm, cu toții, în siguranță. Orașe conectate și cu natura, care să ne ofere un mediu curat și sănătos, și în care, în egală măsură, să circulăm eficient. Orașe în care să ne placă să ne adunăm laolaltă și care să nu ne lase să ne plictisim. Pare o imagine utopică, însă transformările sunt posibile, cu hotărâre și consecvență. Trebuie doar să

înțelegem că (și) noi suntem catalizatorul schimbării. În 2009, făcând documentarea pentru un eveniment ce avea ca temă spațiul public, am descoperit proiectele biroului Gehl Architects, i-am invitat la București pentru o dezbatere, au răspuns prompt și cu entuziasm și astfel am intrat în universul „orașelor pentru oameni”. Am vrut să aducem și în țară mesajul puternic și revoluționar al lui Jan Gehl și iată că acum, cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, avem

deja trei cărți care să-i inspire pe urbaniști, arhitecți, politicieni și alți decidenți în a „croi” spații pe măsura și placul cetățenilor; iar pe cetățeni să fie mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor, la detaliile și provocările vieții urbane, și astfel să învețe ce și cum să ceară și să propună. Doar prin astfel de dialoguri orașele pot deveni mai prietenoase cu cei ce le locuiesc. Noi ne propunem să le susținem în continuare și să le cultivăm pentru a fi parte din schimbare. (Viorica Buică)

„Orașele de calitate sunt întru totul pentru oameni” Preocuparea pentru evoluția orașului, pentru modul în care se transformă și în care ar putea fi îmbunătățit este în creștere în București, dar se simte încă lipsa metodelor și deciziilor concrete care să ducă ideile și propunerile mai departe. Mai mult, nu există încă o imagine completă, bine documentată, a modului în care funcționează orașul la momentul actual, cu bune și rele, pornind de la activitățile zilnice ale oamenilor în spațiul public. Educarea și informarea în această direcție poate fi un prim-pas pentru a aduce oamenii în centrul vieții urbane și pentru a le reda bucuria de a trăi în comunitate.

Cartea „Cum se studiază viața urbană” (în curs de apariție la igloo media), semnată de Birgitte Svarre și Jan Gehl, cunoscutul arhitect care a transformat medii urbane din întreaga lume, poate fi considerată un ghid pentru a lua pulsul unui oraș și totodată un manual care decodifică întreaga metodologie din spatele faptelor de viață urbană descrise în cărțile anterioare ale autorului danez – „Viața între clădiri” și „Orașe pentru oameni” (publicate în română tot de igloo media). Avem de-a face cu o carte extraordinar de utilă, scrisă cu rigurozitate și cu ambiția de a oferi o înțelegere completă a studiului vieții urbane ca disciplină, trasând istoria sa literară, rezumând primele cercetări esențiale și descriind metodele de bază.

Am stat de vorbă cu Birgitte Svarre despre speranțele legate de această carte, despre ce face o administrație capabilă să stimuleze vitalitatea urbană, despre expertiza multidisciplinară necesară în mediul urban contemporan și, nu în ultimul rând, despre impactul pe care l-ar putea avea pe plan local.

Ești co-autoarea ultimei cărți a lui Jan Gehl, „Cum se studiază viața urbană”.

Când ați început să lucrați împreună și cum s-a întâmplat?

Am început să colaborăm la Centrul pentru Cercetarea Spațiului Public al Școlii de Arhitectură din Copenhaga, unde Jan era șeful centrului de cercetare, iar eu doctorandă. În 2008, am început să lucrez la Gehl Architects și am contribuit puțin la cartea din 2010 „Orașe pentru oameni”, publicată și în limba română. Am continuat

cu cartea despre metode cum i-am zis ca titlu de probă timp de multă vreme, după care s-a ajuns la titlul „How to Study Public Life”, disponibilă și în română acum.

Ai un masterat în cultură modernă și comunicare culturală și un doctorat în arhitectură. Cum contribuie această pregătire multidisciplinară la activitatea de la Gehl Architects?

Activitatea la Gehl Architects, precum și domeniul studiului vieții urbane, de altfel, au fost întotdeauna multidisciplinare.

Dacă vrei să îmbunătățești calitatea vieții în orașe nu e suficient să te uiți numai la structurile fizice, la transport sau la spațiile verzi. Sunt necesare multe perspective diferite pentru a ameliora calitatea vieții urbane. Orașele de vârf operează toate inter-sectorial, inter-disciplinar, combinând inițiative publice și private și implicând numeroși actori interesați. Cu toate acestea, nu este o sarcină ușoară și cred că experiența mea multidisciplinară mă ajută să înțeleg provocările de pe parcurs. „Cum se studiază viața urbană" dezvăluie instrumentele și metodele care au condus la concluziile prezentate în „Viața între clădiri și „Orașe pentru oameni". Este, practic, un manual complet pentru studiul specific al vieții urbane.

Cui îi sunt dedicate aceste metode și instrumente și cine poate să le pună în aplicare? Sunt concepute în primul rând pentru studenții? Pentru profesioniști? Sau cercetători? Politicieni și administrație?

Când am scris-o, eu și Jan am vrut să fie o carte cu instrumente accesibile pentru toată lumea – indiferent dacă ești un activist în Bangladesh, un urbanist în Belgia sau primar în Brazilia.

Instrumentele sunt ușor de utilizat în diferite discipline; după care poți bineînțeles să aprofundezi dacă vrei să faci cercetări mai detaliate și poți să simplifici sau să amplifici studiul. Dar, în principiu, acestea sunt metode pe care oricine le poate folosi indiferent de profesie sau de posibilități.

Poți să ne spui cum e cartea de folos fiecăreia dintre aceste categorii?

Toți studenții interesați de problematicile urbane pot folosi instrumentele descrise în carte ca surse de inspirație. Cartea a fost scrisă ca inspirație, de aceea este important ca metodele prezentate să fie dezvoltate în continuare pentru a le adapta la condițiile mereu în schimbare, pentru a fi completate cu alte instrumente etc. Deci n-ar trebui interpretată ca un manualul definitiv, ci ca punct de plecare pentru a dezvolta domeniul care se ocupă de studiul vieții urbane pe viitor.

Același lucru este valabil pentru cei care lucrează în cercetare. În „Cum se studiază viața urbană” am prezentat o bună parte din pionierii acestui domeniu și suntem conștienți de faptul că și alții sunt implicați în studiul felului în care ne comportăm în mediul înconjurător, al interacțiunii dintre viață și forme. Cu toate acestea sunt relativ puțini cercetători în acest domeniu și umila noastră speranță este că această colecție de studii ale vieții urbane poate inspira mai multă cercetare pe marginea unui subiect care influențează viața de zi cu zi a multor oameni din întreaga lume și poate contribui la siguranța, sustenabilitatea și atractivitatea orașelor, precum și la sănătatea celor care locuiesc în ele. (continuare în pagina 2)

București se vrea Capitală Europeană a Culturii în 2021 Calendarul Uniunii Europene a rezervat anul 2021 pentru desemnarea câte unui oraș din România și Grecia drept Capitală Europeană a Culturii. De la noi, Bucureștiul va candida alături de orașe precum Arad, Brăila, Cluj, Craiova, Iași, Timișoara și Sf. Gheorghe, iar rezultatul îl vom afla în septembrie 2016.

A fost astfel demarat un proces de pregătire a dosarului de candidatură a orașului București, coordonat de ARCUB – Centrul de Proiecte Culturale al orașului București. Proiectul, aflat în plină desfășurare și corelat cu elaborarea unei strategii culturale a orașului, pe termen lung, are drept țintă recunoașterea valorii Bucureștiului, un spațiu al diversității, al contrastelor și al surprizelor.

Cu această ocazie a fost lansat oficial și noul spațiu cultural și platforma transdisciplinară, Hanul Gabroveni – inspirată restaurare și reintegrare în viața orașului a vechiului han din Centrul Vechi – devenit epicentrul desfășurării proiectului.

Acesta din urmă a fost gândit sub forma unei trilogii: Memoria / Explorarea / Imaginarea – Orașului, care presupune implicarea activă a locuitorilor, dar și a Bucureștiului, în dubla sa ipostază de protagonist și cadru de desfășurare.

Recent încheiată, prima etapă, Memoria Orașului, a avut drept scop alcătuirea unei hărți cognitiv-afective a Bucu­ reș­­t­iului, concretrizată într-o expoziție care implică o dublă perspectivă, cea a orașului real și cea a orașului afectiv, disponibilă online pe website-ul proiectului.

Din 15 mai până în 15 iulie, ne aflăm în etapa de Explorare a acestui oraș-labirint, căruia nu îi place să se dezvăluie oricum și pe care trebuie să-l intuiești dincolo de traficul infernal ori de blocurile gri. Prin intermediul unor manifestări și evenimente culturale găzduite de ARCUB, atât la Hanul Gabroveni, cât și în alte zone din București, vor fi surprinse aspecte ale vieții de fiecare zi a orașului.

Printre aceastea, Intersecțiile de Miercuri, de la 18.30, oferă contextul întâlnirii dintre personalități culturale și locuitorii orașului. O serie de alte evenimente importante în viața orașului au sau vor avea loc în același spațiu: Romanian Design Week, Noaptea Institutelor Culturale, Bucharest Jazz Festival.

De asemenea, o caravană mobilă a proiectului va fi prezentă la Festivalul Internațional de Teatru de Stradă B-fit în the Street, Street Delivery, Urban Fest, Bucharest Music & Film Festival și Bucharest Jazz Festival.

Mai multe detalii despre cum vă puteți implica activ în toată această poveste menită să facă din București Capitală Europeană a Culturii în 2021 găsiți pe website-ul www.bucurești2021.ro sau la info point-ul de la Hanul Gabroveni.

(Manuela Zipiși)

2

/

mai 2015

La Gehl Architects, facem o mulțime de workshop-uri și cursuri de masterat cu profesioniști din administrațiile locale. Precum spune fostul Primar al Tehnicii și Mediului din Copenhaga, Bente Frost, Copenhaga a folosit studiile vieții și spațiului public realizate decenii la rând pentru a documenta efectele investiției în spații publice pentru oameni. Studiile vieții și spațiului publice au dat profesioniștilor și politicienilor curajul de a continua efortul pentru crearea unuia dintre cele mai locuibile orașe din lume, cum a fost nominalizată Copenhaga timp de mulți ani. Drumul către cucerirea acestui status a avut nevoie de inițiativă, iar instrumentele de care vorbim au susținut politicienii să adopte această inițiativă.

Multe dintre instrumentele și abordările prezentate în „Cum se studiază viața urbană” pot fi adaptate la scară mai mare, cu ajutorul computerelor și Big Data, colectate digital. V-ați implicat în vreun studiu de acest gen?

Big Data au devenit parte din studiul vieții și spațiului public astăzi. La Gehl Architects obținem datele în primul rând de la municipalități și le folosim pentru informație sau pentru studiu. Dar am făcut și studii pe scară largă utilizând noile instrumente digitale. Cu siguranță asta oferă noi posibilități de a colecta un set mare de date și poate nu mai e la fel de relevant să stai afară să numeri pietonii așa cum era odată.

Totuși, este o mare diferență să ieși pe teren și să vezi pe viu ce se întâmplă. Primești mult mai multă informație, ca să zicem așa. Când ieși pe teren să observi, întotdeauna pleci acasă cu nuanțe și cu o înțelegere mai bogată a locului.

Noi vedem noile tehnici ca pe o evoluție firească, dar am vrut să subliniem importanța ieșitului în oraș pentru a studia interacțiunea dintre forma și viața urbană pe viu, direct.

Analiza unui set de date într-un birou e una, la fel și discuția teoretică despre ceea ce poate sau nu se poate face. „Cum se studiază viața urbană”, în schimb, vorbește despre a merge pe sit pentru a observa ce funcționează și ce nu.

Aceste studii pot fi completate cu Big Data sau Big Data pot fi completate cu studii ale vieții urbane.

Din experiența ta la Gehl Architects, crezi că orașele care caută să stimuleze viața urbană au anumite caracteristici în comun?

Orașele care caută să stimuleze viața publică excelează, în general, la folosirea studiilor vieții și spațiului public ca instrument strategic. În general vorbind, acestea sunt și orașele în care are loc și cea mai multă activitate interdepartamentală. Stimularea vieții urbane înseamnă și implicarea unor actori care pot trage în direcții diferite. Din punctul meu de vedere, cele mai tari orașe în acest sens au curajul să lase lucrurile în voia lor și să nu insiste ca totul să poată fi planificat.

Prioritizarea unui mediu care facilitează o viață publică vibrantă și demnă aduce beneficii care au fost subliniate și reiterate în toate cărțile lui Jan Gehl, precum și în numeroase alte studii și de alți profesioniști de vârf. Cu toate acestea, multe orașe par să ignore în continuare această realitate. De ce, în opinia ta?

Chiar și atunci când o idee pare bună, structurile organizatorice pot fi o piedică. Sau de multe ori ne lovim de răspunsuri gen: Asta e o idee bună în orașul X, dar aici, în orașul Y nu se poate face din cauza... și apoi urmează o listă de factori locali, care, desigur, trebuie luați în considerare, dar soluții se găsesc dacă există voință.

Mai poate fi și faptul că uneori poate părea atât de banal încât, da, sigur... dar hai acum să trecem la chestiuni mai complexe, iar apoi avem tendința de a uita despre întrebările fundamentale: pentru cine facem, cum, când etc.? Instrumentele din „Cum se studiază viața urbană” facilitează articularea acestor întrebări fundamentale.

Ai un mesaj pentru cititorii din România? „Cum se studiază viața urbană” apare în România într-un moment în care din ce în ce mai mulți cetățeni, urbaniști și politicieni abordează problemele ridicate de dominația automobilelor și de lipsa de spațiu public de bună calitate, accesibil tuturor. Speranța noastră este că această carte poate contribui la dezbaterea pe această temă în România și va oferi inspirație cu privire la cum se poate aborda calitatea vieții în raport cu mediul construit, pentru a crea orașe românești mai atractive, mai durabile, sigure și sănătoase pentru secolul 21.

Cartea este diponibilă acum pe igloo.ro la prețul special de 26 lei.

(Interviu realizat de Silvia Gugu, Fotografii: ©Gehl Architects)

The human scale

ce-am avut și cât am mai pierdut V

orbim din ce în ce mai mult despre așa-nu­mi­tele orașe smart și Internetul Lucrurilor, în care urbea automatizată își măsoară singură pulsul. Această direcție este îmbrățișată deja, din Bar­celona și până în Kyoto, dar poate că pornește de la niște realități care ar trebui eli­minate pen­tru un viitor cu adevărat benefic pentru ra­sa umană. Jan Gehl, arhitect și pionier în ma­te­rie de planificare urbană, nu a cu­les informații de la senzori când a planificat zo­na urbană din orașul său de baștină, Copen­haga, și a rede­finit Urbea în jurul Orășeanului – a mers pe stradă și a pus întrebări. Gehl și adepții teoriilor lui expun în documentarul The Human Scale noi premise, dovedite empiric, pentru însănătoșirea Orașului și ruperea mrejelor mașinii.

Nu avem nevoie de mai multe parcări smart

nr. 2 / mai 2015

...ci de mai multe piețe unde oamenii să fie smart împreună.

Una dintre cele mai uimitoare afirmații din filmul lui Andreas Dals­ga­ard, este că, până de curând, faimosul Times Square din New York nu era un scuar deloc: în proporție de 90%, era trafic auto. Inițiativa pen­tru schimbarea raportului de forțe om/ma­șină a aparținut planificatorilor ghidați de Jan Gehl, care au ținut cont de părerile cetățenilor Orașului. Au fost peste 8 milioane de voci în New York și peste 100 000 în Cristchurch, după cutremurul care i-a forțat reconstruirea.

Oricât de mare devine Agora, datoria curatorilor ei este să o asculte și să îi valorifice vi­ziunea în macheta urbană.

board editorial: Bruno Andreșoiu Adrian Ciocăzanu grafică & dtp: Cătălin Artenie

redactor șef: Viorica Buică

editat de igloomedia

redactori: Manuela Zipiși Aniela Macarin Ioana Păunescu

Str. Brezoianu nr. 4 sector 5 București tel: 021.313.41.18 office@igloo.ro www.igloo.ro

Foto: © Final Cut For Real

Metropola asiatică nesustenabilă vs. străzile-sufragerie australiene

Prin studii de caz punctuale, documentarul relevă că, indiferent de originea sau experiența de viață, Omul este un zoon politikon, un animal cu instinct și nevoi gregare, care se sufocă în straturile superioare ale zgârie-norilor și înflorește în piața comunală. Evidențierea acestui statuquo este cu atât mai tranșantă cu cât Dalsgaard țese, printre interviuri, ima­gini citadine ilustrând extremele urbanizării: de la modelul chinezesc adoptat de alte orașe aflate în creștere explozivă (Dhaka) până la mișcarea

pentru recâștigarea spațiului urban din Melbourne sau Christchurch.

O cale (pietonală) de scăpare din jungla de ciment

Dacă la jumătatea acestui secol, 80% dintre noi ne vom numi orășeni – după estimările o­fi­ciale – este timpul să acționăm asupra ora­șu­lui. De jos în sus, dacă nimeni din structurile decizionale nu catadicsește să investigheze și să acționeze în cunoștință de cauză, și de cetățeni, la nivelul Orașului. (Ioanina Pavel)

mai 2015

/

3

UrbanEye ne ademenește în Orașul cadru P

oate că nu e tocmai la îndemână să ne obișnuim cu particularitățile și ciudățeniile Bucureștiului, dar, de anul trecut, UrbanEye, „o platformă interdisciplinară care evidențiază legătura dintre film și arhitectură/oraș” ne facilitează o împăcare cu acesta prin mediul mult-iubit al cinema-ului. În noiembrie 2014, festivalul a prezentat o serie de producții rupte din acea felie de Rai rezemată de regizori la limita cu viața reală, tangibilă, care întrevăd o conexiune viscerală între oraș și om.

Am vrut să aflăm mai multe despre acest proiect frumos și am stat de vorbă cu echipa fondatoare a festivalului, Monica Sebestyen, Cătălina Ioniță și Irina Florea: Cum ați estima succesul primei ediții a festivalului, ca număr de participanți și răspunsul post-festival?

A fost cu siguranță un succes. Îmi amintesc seara de deschidere în care coada de la cinema Elvira Popescu ajunsese până în stradă, iar oamenii continuau să vină. Și zilele următoare au fost mai multe proiecții pentru care sala a fost neîncăpătoare.

Același lucru îl putem spune și despre workshopuri, unde înainte de finalizarea termenului de înscriere am primit un număr dublu de cereri față de locurile pe care le aveam. Deci există un real interes, iar reacțiile au fost extrem de pozitive. Ne bucurăm că am reușit să aducem filme recente, majoritatea în premieră, titluri

importante pentru această nișă, dar care să atingă în același timp subiecte relevante pentru contextul bucureștean/românesc.

De ce ați decis să expuneți publicul la arhitectură prin film, care este scopul festivalului și valoarea lui pentru cinefil/ cetățeanul normal?

Fiecare locuitor interferează cu arhitectura și orașul, fără a conștientiza acest lucru.

Scopul festivalului este de a arăta că aceste subiecte ar trebui să fie de interes pentru noi toți, nu doar pentru profesioniști.

Iar prin film, care este un mediu familiar pentru toată lumea, am dorit să deschidem discuția despre aceste subiecte. În timp, sperăm ca prin acest demers să contribuim la implicarea locuitorilor în viața orașului și la conștientizarea problemelor existente.

Credem cu tărie în impactul evenimentelor culturale asupra orașului, în importanța dialogului și creării unei comunități în jurul acestor subiecte.

Credeți că regizorii români ar trebui să se alăture, prin film, dialogului despre rolul arhitecturii urbane în starea (sau îmbunătățirea) traiului de zi cu zi în mediu urban?

Evident ne-am dori foarte tare acest lucru, precum ne-am dori și să existe un dialog și o colaborare mai strânse între regizori și arhitecți. De altfel la prima seară de film UrbanEye, care a avut loc la deschiderea

publică a Halelor Carol, am ales un film românesc („Metrobranding”). La prima ediție a festivalului am avut de asemenea un film românesc („Aici… adică acolo”), care a fost foarte apreciat și a antrenat discuții aprinse la sesiunea de Q&A. Noi am fi vrut să avem o secțiune separată dedicată subiectelor din România și în viitor sper să existe suficiente filme pentru aceasta.

Legătura dintre film și oraș poate fi valorificată în extrem de multe direcții.

Credem că există o interdependență între aceste domenii care este deseori ignorată, chiar dacă apariția și dezvoltarea cinematografiei este strâns legată de etapele de urbanizare și industrializare, chiar dacă primele filme pot fi considerate produse urbane, chiar dacă orașul a fost și este un cadru, dar și un subiect omniprezent în film și chiar dacă primele

filmări au înregistrat scene de viață urbană.

De asemenea, filmul poate fi un mijloc de investigare, de documentare, dar și de reactivare a orașului.

Cât de mult impact avem noi, locuitorii Orașului, asupra spațiului urban și în ce măsură am putea să îl schimbăm în mai bine?

Fiecare locuitor al orașului, fie că vrea, fie că nu, este implicat în viața și spațiul urbei în care trăiește. Simpla conștientizare a acestui lucru, deschiderea privirii către locul în care locuim, ne poate îmbunătăți viața în oraș.

Până la următoarea ediție a festivalului din toamnă, puteți afla detalii despre Serile de film UrbanEye pe www.urbaneye.ro.

(Interviu realizat de Ioanina Pavel)

4

/

mai 2015

Romanian Design Week 2015 Pentru mai mult de o săptămână din mai, cei mai apreciați designeri români și cele mai noi și fresh voci din piața creativă românească se întâlnesc într-un eveniment de amploare, care crește de la an la an și care a devenit deja un reper pentru Bucureștiul contemporan. Cu această ediție, descoperim practic o lume întreagă: creativilor locali li s-au alăturat autori din Olanda, Austria, Cehia, Danemarca, Suedia și Finlanda, conturând o veritabilă sărbătoare a designului, cu importante valențe educaționale.

Expoziția centrală, care include peste 150 de proiecte semnate de 130 de designeri, studiouri de design și de arhitectură, este găzduită în acest an de Hanul Gabroveni, recent renovat și reamenajat de către ARCUB cu scopul de a-l transforma într-un hub creativ important al orașului.

Prezența RDW în acest spațiu special al orașului se încadrează într-un proiect de anvergură - „București.

Memoria / Explorarea / Imaginarea Orașului”, care lansează candidatura la titlul de Capitală Europeană a Culturii.

Dacă primele două ediții au reușit să radiografieze situația, dar și să promoveze valorile designului local, ediția prezentă ilustrează evoluția și maturizarea disciplinelor designului, evidențiind legăturile și colaborările care s-au creat între acestea, ca o consecință firească a dialogului

și a valorilor și obiectivelor comune pe care mulți dintre designeri le împărtășesc. Din board-ul de consultanți creativi care au selectat proiectele participante au făcut în acest an parte: arhitectul Adrian Soare (SYAA), graphic designer-ul Ovidiu Hrin, editorii de modă Domnica Mărgescu și Maurice Munteanu (ELLE), creative director-ul Mihai Gurei (Intro) și arhitectul Attila Kim, care a realizat și scenografia evenimentului.

Expozițiilor și evenimentelor concentrate în spațiul de pe Lipscani li se adaugă multe altele în spații colaterale – peste 60 de locuri din București au „aderat” la acest festival al designului autohton.

Informații despre toate acestea, dar și portofolii ale designerilor români puteți afla pe www.institute.ro.

Expoziția Play&Rewind la București – amintiri, jocuri și povești în designul românesc După ce a fost inclusă în luna februarie în programul Stockholm Design Week, expoziția „Play&Rewind” realizată de Romanian Design Week în colaborare cu Institutul Cultural Român din Stockholm poate fi vizitată acum la București. Pretexte și practici de joc uitate de copiii lumii de azi, produse ale inventivității colective, dar și jucării actuale, cărți, ilustrații și obiecte de design contemporan inspirate din universul copilăriei vor putea fi descoperite în spațiul de la Hanul Gabroveni până pe 24 mai. „Play & Rewind” își propune să aducă în discuție trecerea de la jocul imaterial la jucărie și de la spațiul exterior la cel interior, dar și să reflecte asupra rolului social și individual al jocului și asupra modului în care acesta s-a transformat de-a lungul timpului. Expoziția include lucrările a 37 designeri români într-o scenografie semnată Attila Kim. În weekend-ul 23-24 mai, o parte dintre obiectele expoziției „Play&Rewind” pot fi achiziționate la ediția cu numărul 6 a Târgului Made in RO – Playground Edition, organizat de Designist.ro la Impact Hub Bucharest.

mai 2015

DeltaCraft, design și meșteșug din Delta Dunării În cadrul Romanian Design Week s-a dat startul proiectului DeltaCraft, menit să revitalizeze și să valorifice meșteșugurile din Delta Dunării. Susținut de Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, împreună cu Asociația Soxen (inițiatorii KraftMade) și Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea (ICEM), proiectul se va concretiza în următoarele trei luni. Cinci designeri români vor lucra alături de meșteșugari din localitățile deltaice pentru a produce zece obiecte cu design contemporan. Acestea vor fi prezentate în cadrul unor expoziții și evenimente naționale, dar și în cadrul unui târg internațional de design.

Dincolo de trendul designului etno, proiectul este important pentru cercetarea tehnicilor meșteșugurilor tradiționale, dar și pentru stimularea tinerilor în învățarea și păstrarea acestora. La rândul lor, meșterii locali și artiștii populari vor fi sprijiniți în dobândirea tehninicilor de atragerea publicului contemporan. Înainte de demararea proiectului propriu-zis, o cercetare realizată de către ICEM, „Meșteșuguri tradiționale din Delta Dunării”, a avut drept rezultat o inventariere a meșteșugurilor din Deltă (Rezervația Biosferei Delta Dunării și regiunile limitrofe). Au fost identificate, astfel, 23 de meșteșuguri și tehnici tradiționale, practicate de către 86 de meșteșugari și artiști populari.

Glimpt de România

Cu aproape 3 ani în urmă, Mesteshukar ButiQ făcea cunoștință cu duo-ul format din Mattias Rask și Tor Palm, doi designeri suedezi care s-au dedicat explorării meșteșugurilor din toate colțurile lumii. Ei lucrează cu comunități de artizani din diferite țări pentru a experimenta personal procesul și contextul acestora, într-un schimb de experiență bidirecțional. Ghidându-se după o puternică conștiință a responsabilității sociale, duo-ul a pornit la drum pentru a înțelege mai bine munca și viața comunităților de meșteșugari, lucrând cu ei pentru a le face obiectele cunoscute pe scena designului de produs internațional. De cele mai multe ori, din această alăturare neobișnuită de perspective ies obiecte

inedite, păstrându-și identitatea originară, animate de o notă contemporană.

Pe fondul nevoii de dezvoltare a meșteșugurilor rome, dezvoltare care necesită o abordare contemporană care să poată penetra pe noi piețe, Meșteshukar Butiq a lansat invitația de a-i pune pe cei doi designeri de la Glimpt față în față cu meșteșugariromi de diferite formații. Prima vizită Glimpt în România a avutloc în vara anului 2014, când au făcut un tur al cooperativelor inițiate de Meșteshukar ButiQ și au ales trei artizani care le-au plăcut pentru o cooperare viitoare.

Cei doi au revenit în martie 2015 pentru a lucra cu Maria, Zoli și Victor, pregătind primele prototipuri ale produselor rezultate din colaborare – coșuri împletite din răchită, din lemn de alun, și mese și corpuri de iluminat din cupru. Acestea vor fi disponibile pentru început în noul spațiu MBQ, care își propune să aducă în atenția publicului meșteșugul tradițional rom, urmând ca pe viitor să ajungă și la un public internațional. Prin această colaborare, s-a mai făcut încă un pas în direcția unei dezvoltări sănătoase a meșteșugurilor tradiționale, un proces susținut de curiozitate, schimb de experiență și inovație.

/

5

Anuala de Arhitectură Bucureşti 2015 Construind comunitatea

Evenimentul organizat de Filiala Teritorială Bucureşti a Ordinului Arhitecţilor din România, în perioada 28 mai – 3 decembrie, vine în acest an cu mai multe noutăţi care pleacă de la dorinţa de a întări dialogul dintre societatea civilă, administraţie şi arhitecţi. Vor exista şase direcţii generale: Premierea arhitecturii de bună calitate, Programul „Case din Bucureşti îşi caută arhitecţii”, Open call „Construind Comunitatea”, Cursuri profesionale, Evenimente satelit, Raportul pentru Bucureşti 2015.

Toate proiectele incluse în acest program extins vor milita pentru o arhitectură responsabilă, sensibilă la ideea de context şi comunitate şi invită la activarea unor legături între profesia de arhitect şi toate forurile care dau naştere şi transformă mediul construit urban, dar şi pe cel rural.

Expoziţia-concurs centrală, cu lucrări realizate de arhitecţi în 2014 şi 2015, va avea loc într-un spaţiu deschis către oraş, jurizarea finală se va face cu public, arhitecţii prezentânduşi proiectele, şi va exista posibilitatea de a vota online astfel încât la sfarşitul anului va fi acordat şi un Premiu de Popularitate.

Prin programul „Case din Bucureşti îşi caută arhitecţii”, Filiala Bucureşti a OAR pune la dispoziţia doritorilor, timp de 7 luni, spaţii de expoziţie şi eveniment care pot fi înscrise în cadrul Anualei de Arhitectură Bucureşti, iar o serie de cursuri profesionale vor atinge laturile tehnice ale disciplinei de arhitectură. Evenimentele satelit vor susţine prin discursul şi problematica lor, tema principală „Construind Comunitatea”. Ele reprezintă conferinţe şi expoziţii, realizate de arhitecţi pentru publicul larg şi forme de cooperare posibile între cetăţeni, reprezentanţi ai Societăţii Civile, ONG-uri, administraţie şi profesionişti în domeniul arhitecturii. Va exista şi o competiţie de proiecte adresate publicului larg, prin care sunt finanţate proiecte construite în jurul temei curatoriale a Anualei. Sprijinul acordat de organizatori diverselor echipe exprima dorinţa Filialei Bucureşti de a colabora cât mai mult cu societatea civilă. Mai multe detalii pe www.oar-bucuresti.ro

Instalart/Obiect/003.

Inspired by BASF

NOD Makerspace & DESCHIS Gastrobar, noul centru creativ al orașului Procesul recuperării spațiilor industriale și a fostelor fabrici ale orașului cunoaște un nou episod prin inaugurarea recentă (17 mai), în cadrul Romanian Design Week, a NOD Makerspace, un centru creativ amplasat în fosta Fabrică de Bumbac din Splaiul Unirii 160. În cei 650 mp amenajați, tinerii antreprenori inițiatori ai centrului speră să-i atragă pe toți cei care doresc să-și dezvolte ideile și să-și perfecționeze hobby-uri creativ.

Pe bază de membership, va fi posibil accesul la unelte, echipamente de fabricație digitală și prototipare rapidă.

Miza, pe termen lung, este integrarea într-o comunitate NOD, din care nu vor lipsi workshop-urile sau sprijinul acordat în implementarea proiectelor și care va putea crea oportunități de îmbunătățire a nivelului de trai la nivelul orașului. Spațiul este deschis tuturor celor dornici de experimentare și creativitate, inclusiv studenților și elevilor de peste 7 ani.

Și cum într-un asemenea loc nu se pot întâlni decât mințile deschise, sus, pe clădirea fabricii, a apărut rooftop-ul DESCHIS Gastrobar, un loc de petrecut verile bucureștene în aer liber, mai aproape de cer.

În centrul acestei expoziții conexe evenimentului Romanian Design Week se află Marcel Klamer, un designer plurivalent care are la activ un portofoliu de peste 600 de obiecte proiectate. Șase arhitecți și designeri – Dorin Ştefan, Mario Kuibuş, Robert Marin, Corvin Cristian, Mihai Popescu și Ştefan Barutcieff au fost invitați să realizeze instalații inspirate de câte un obiect creat de Klamer.

Invitații au lucrat cu materiale convenționale dar și nu numai, iar rezultatul poate fi văzut până în 24 mai, la ANAVC/Gallery, într-un spațiu underground de 500 mp.

6

/

mai 2015

Prin obiectiv

Natura în oraș

Legată indisolubil de oraș, fotografia este o modalitate creativă de a explora mediul urban, de la proiecte strict de documentare la unele cu miză mai amplă, în zona artei.

Prezentăm aici, cu ajutorul Galeriei Posibile, trei artiști cu viziuni bine conturate, care au marcat perspectiva asupra orașelor în fotografia locală.

Nicu Ilfoveanu

Nicu Ilfoveanu studiază periferia urbană într-un limbaj ce generează un nou mod de a privi fotografia în România.

Fără să urmărească deliberat ruinele comuniste, omul nou ori industrializarea forțată, fotografiile lui surprind, prin

Bogdan Gîrbovan

intermediul unui peisaj specific, acest tip de realitate care ne înconjoară inevitabil. Discursul său despre frumos fiind încărcat de tensiune și reinterpretare, privirea lucrărilor lui ne trimite adânc prin istoria capturării imaginii. Am ales o fotografie din seria „Steampunk Autochrome" (2004-2008).

„10/1” arată sincer și în contradicție cu idealul „omului nou” zece interioare identice ca structură și construcție, situate în linie, într-un bloc de garsoniere, ca atâtea din blocurile capitalei din perioada comunismului. Bogdan Gîrbovan reconstruiește astfel un tipic, sfidând unicitatea construcției prin diversitatea scenografiei interioare.

Lucrarea este un reper în evoluția fotografiei din România ultimilor 10 ani fiind citată în cele mai importante publicații ale decadei. Pe lângă această serie, Bogdan Gîrbovan a creat alte două, parte din proiectul „Uniforme & Veșminte”: „Ierarhia Poliției Române” și „Ierarhia Bisericii Ortodoxe Române".

Lucian Bran

marginea spațiului urban, poate ca mod de socializare și păstrare a unor obiceiuri din zona rurală. Lucian Bran a dezvoltat un interes deosebit pentru ceea ce poate fi numit „un alt tip de peisaj”, cum se întâmplă și în seria „Grădini urbane”, cu spații amenajate artificial, compuse în București, printre blocuri sau case ascunse.

Dintr-un alt oraș puternic industrializat în timpul comunis­ mului, și fără a atrage atenția, în special, asupra acestui aspect, Lucian Bran fotografiază un obicei aproape ritualic din zona Brașovului. Imaginile din seria „Înapoi la izvoare” prezintă gestul de a lua apă de la izvorul natural de la

(Imaginile ne-au fost puse la dispoziție de Galeria Posibilă, care îi reprezintă pe artiști. / www.posibila.ro)

Ar fi greu de numit un personaj mai influent în definirea raportului dintre oaza urbană și zeitgeistul erei postindustriale târzii decât Piet Oudolf. Cu precădere lucrările sale mai recente, care pe lângă estetica naturală au și caracter restaurativ, ilustrează aspirația de a abandona superficialitatea decorativă a grădinii urbane și de a crea habitate curative, ușor de întreținut, care readuc insectele și păsările printre noi.

Caracteristicile care fac munca lui Piet Oudolf distinctivă și inovatoare se încadrează în trei categorii: funcționalitatea, estetica și relația personală cu plantele, pe care le cultivă împreună cu soția în propria pepinieră și grădină din Hummelo, Olanda. Posibilitatea experimentării continue atât cu propagarea, cât și cu sădirea plantelor reprezintă fundația libertății sale creative.

Din punct de vedere funcțional, munca lui Oudolf se aliniază unei tendințe mai ample, New Perennial, care a luat amploare în anii 1990 și este cunoscută cu predilecție pentru folosirea ierburilor în compoziții naturale. La baza sa se află efortul de a combina plante compatibile cu situl și între ele, plante care co­abitează fără probleme în natură, fără să-și încalce una alteia spațiul vital și fără să se agreseze reciproc. Ca un muzician, Oudolf este conștient că suma unor plante frumoase nu reprezintă o grădină frumoasă decât dacă relația dintre ele este calibrată cu grijă. Dacă întregul, compoziția, reprezintă primul dintre pilonii doctrinei sale, ideea că structura și forma unei plante sunt mai

importante decât culoarea sa îl reprezintă pe cel de-al doilea. După căderea florilor, vegetația este lăsată să îmbătrânească, să desfrunzească și să formeze capete cu semințe. Pentru a cultiva impresia de natural, inflorescențele sunt presărate la intervale printre ierburi de multe ori mai înalte decât ele – contrar practicii grădinăritului clasic de a pune în evidență corolele comasându-le în volume mai înalte, ridicate deasupra foliajelor. Astfel, compozițiile sale se disting printr-o natură sculpturală, marcată de siluete dramatice care se conturează pe fundalul unor tușe ample, reproducând estetica preeriilor și luncilor.

High Line, în Manhattan, New York, este cu siguranță cel mai iconic gest peisager al ultimelor decenii, care a demonstrat magistral forța regeneratoare a naturii și moștenirii culturale în oraș, inspirând multe ambiții similare în orașe din întreaga lume. Având ca date de temă cerința de a ilustra varii secvențe de luminiș, preerie și luncă, Piet Oudolf și-a încercat mâna în reconstituirea spiritului liber și sălbatic al naturii care luase în mod spontan în stăpânire calea ferată din Manhattan. (Silvia Gugu)

mai 2015

/

7

De la Romană, în trei direcții Atelier Pinion

Shift

Frudisiac

Foto: Arthur Țințu

Foto: Radu Malașincu

Foto: Cosmin Dragomir

Pinion ne arată că și service-ul pentru biciclete își poate schimba radical fața: „am pornit cu gândul de a răspunde unei nevoi de care m-am lovit eu, ca biciclist, și anume de a găsi un loc în care să mă duc cu plăcere să repar bicicleta”, spune Alex Samoilă, inițiator al proiectului inaugurat anul trecut pe Bulevardul Dacia. Spațiul restrâns, destul de întunecat și nu foarte înalt a primit o suprafață vitrată pe toată fațada care se deschide spre curte, parte dintr-un concept de amenajare realizat de arhitecta Alina Rizescu.

Tot în ideea de a crea un ambient luminos și cald, s-a optat pentru finisaje deschise din lemn, iar panoul de pe perete, gravat cu desene, este inspirat din relieful munților, element care se regăsește și în logo. Look-ul urban e completat de mobilierul creat special – mese, scaune și lămpi ce au ca temă comună geometria fină, din metal colorat, inspirată din piesele de bicicletă. Găsim aici biciclete de oraș rapide (Tokyo bike) și un meniu din care ne-au atras atenția cafeaua de origine, prăjită de the Barn, la Berlin, și berea provenind din două microberării românești.

Situată într-o zonă boemă cu clădiri vechi, de secol XIX, casa în care se află restaurantul Shift s-a transformat de curând sub amprenta arhitecților Lama, punctul de plecare al amenajării fiind chiar grădina exterioară care s-a dovedit adesea neîncăpătoare în sezonul cald. Materialele alese sunt inspirate astfel de mediul natural, punctate pe alocuri cu apariții surprinzătoare de plante verzi și mușchi. Pereții din cărămidă au fost tencuiți cu lut, în holul de acces a fost folosită ardezie ca o trecere dinspre curtea pavată cu piatră, iar lemnul este vizibil la pardoseală, dar și în mobilierul spațiilor centrale, unde se îmbină cu metalul în structuri cu siluete geometrice. Elementul vegetal e prezent direct sau indirect în amenajare: cablurile textile ale corpurilor de iluminat sunt grupate în mănunchiuri, ca niște plante agățătoare, iar pereții acoperiți de mușchi (realizați alături de Poteca Studio), puși în evidență și prin schema de iluminare, au un efect tonic. În prezent se pregătește terasa de vară care va întări locul de cinste pe harta de design a capitalei.

Frudisiac contrazice tiparul cafenelelor de Dorobanți prin meniu, arhitectură, atmosferă și, mai ales, prin valorile designului scandinav pe care le propune: calitate, autenticitate și sinceritate. Texturile naturale calde și reci din amenajarea semnată de Not A Number Architects evocă simplitatea și familiaritatea unei mese între prieteni, iar volumetria exterioară care amintește de „bistroul de lângă casă” accentuează această direcție. Orientarea către rețete sănătoase predominant vegane, accentul pus pe micul dejun și conceptul de casual food conferă restaurantului un aer colocvial și primitor, specific localurilor din țările scandinave. Interiorul este dominat de o masă de patru metri și jumătate lungime, cu tabureți masivi, ambele din lemn de stejar, rezervate grupurilor mari de prieteni, în timp ce mesele de dou-trei locuri sunt destinate întâlnirilor tête-a-tête. Terasa de vară, mai exact „grădina din spate”, care se va deschide în curând va tripla suprafața destinată publicului pentru a primi de trei ori mai mulți prieteni.

8

/

mai 2015

Orașul respiră în ritm de artă

Debutul verii surprinde orașul cu poftă de ieșit și de respirat artă.

Festivalurile urbane se intersectează cu bicicletele, designul contemporan, muzica ori fotografia. Faceți loc prin agende, s-a dat startul sezonului urban artistic de vară în București.

Mai mult decât oricând, în mai-iunie, Bucureștiul e cuprins de efervescență artistică. Și nu e de mirare, cu atâtea evenimente care vizează arta în toate formele ei. Fotografia, designul, arhitectura, teatrul sau filmul se întânlesc în spații consacrate ori neconvenționale într-un anotimp în care orașul este mai verde și mai viu ca oricând. Evenimente care au devenit deja adevărate referințe în viața artistic urbană a orașului (Noaptea Muzeelor, World Press Photo, Street Delivery) se intersectează cu altele mai noi (Art Safari, Romanian Design Week) pentru a nuanța o dimensiune culturală a Bucureștiului din ce în ce mai bine conturată.

Luna Bucureștilor (9 mai – 9 iunie) În încercarea recuperării unei celebre sărbătoriri a orașului din perioada interbelică, cei de la Fundația Calea Victoriei au apăsat „play” pe cea de-a cincea ediție a festivalului „Luna Bucureștilor”.

Tematic, se va plonja în interbelic prin intermediul modei, plimbărilor prin oraș, fotografiei de epocă, conferințelor sau concertelor. Accesul la majoritatea evenimentelor este liber, iar participarea presupune înscrierea la următoarea adresă de e-mail: festival@victoriei.ro.

Art Safari Dacă la prima ediție din 2014 a târgului Art Safari asistam la o coborâre în stradă din muzee și galerii a artei, anul acesta a urcat într-un fost garaj, la clădirea Ciclop de pe bulevardul Magheru. În acest spațiu din ce în ce mai căutat pentru a găzdui cele mai diverse evenimente (proiecții de scurt-metraje, târguri, expoziții) au fost așteptați aproximativ 30 000 de vizitatori. Amenajarea structurii de bază a spațiului nu a fost modificată într-un mod izbitor, graffiti-urile de pe zidurile garajului coexistând, pentru câteva zile, cu tablouri de Luchian, Grigorescu sau Baba, dar și cu lucrări contemporane. În perioada 13-17 mai, au fost prezente la Art Safari în jur de 50 de galerii și instituții culturale de la noi și din străinătate, arta contemporană și cultura urbană fiind în centrul atenției. Celelalte două secțiuni ale târgului au vizat

Femei pe Mătăsari (5 – 7 iunie) arta modernă scoasă la rampă de muzee din întreaga țară și arta business, dedicată companiilor care furnizează servicii celor activi în piața de artă.

Bienala de la Veneția intră în Camera lui Darwin Prezența României la ediția 56 a Bienalei de Artă de la Veneția (9 mai – 22 noiembrie 2015) a făcut deja furori în rândul presei și al publicul specializat, grație expoziției personale a pictorului Adrian Ghenie de la Pavilionul Național din Giardini di Castello. În concordanță cu tema

Ajuns deja la ediția aniversară cu numărul 5, festivalul urban care ocupă timp de trei zile strada Mătăsari, strânge laolaltă întru liberă și artistică exprimare, artizani, ONG-uri, artiști și femei curajoase.

E loc pentru toate: muzică, modă, teatru. Printre artiștii invitați din acest an: Moonlight Breakfast, Marina Voica, Silvia Dumitrescu, Les Elephants Bizarres, We Singing Colors.

generală a bienalei, „All the World’s Futures”, Ghenie, actualmente cel mai bine vândut artist român contemporan, a propus o expoziție denumită „Darwin's Room" – ilustrare metaforică a tensiunii dintre lumea nouă și cea veche, plină de misticism.

Curatoriată de către Mihai Pop, expoziția surprinde, după cum explică Ghenie într-un interviu recent, „lumea dinainte de Darwin, cu mijloacele de după el".

Cu această ocazie a fost restaurat și Pavilionul României din Giardini, realizat în 1938, de proiect ocupându-se arhitectul Attila Kim. Acesta a a recreat atmosfera originală a pavilionului, propusă de Nicolae Iorga, delimitând trei spații separate de două zone întunecate, ce trimit la saloanele clasice de pictură. Astfel, expoziția are contextul necesar de a se înfățișa drept o arhivă metaforică a istoriei recente, concentrată pe trei segmente: „Furtuna”, „Galeria de portrete (Autoportret ca Charles Darwin)”, „Disonanţele istoriei”.

Alte prezențe românești în cadrul Bienalei de la Veneția sunt: la noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică, artiștii Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovszky, Stefan Sava și Larisa Sitar cu expoziția „Inventând adevărul/ Despre ficțiune și realitate“ (curator: Diana Marincu), iar la Pavilionul Central, în cadrul expoziției cu artiști din întreaga lume, pictorul Victor Man (curator: Okwui Enwezor).

Skirt Bike București (7 iunie) Promenada feminină a bicicletelor prin oraș își continuă tradiția printr-o nouă întâlnire programată pentru 7 iunie. Traseul va porni de la Palatul Copiilor, ținta fiind strada Mătăsari. Și pentru că fashion-ul este o componentă importantă a demersului, fustele și rochiile sunt, ca de obicei, outfit-ul recomandat.

World Press Photo

(12 - 14 iunie)

Foto: MASSIMO SESTINI/REUTERS

Fotojurnalismul mondial se întoarce la București, unde între 8 și 29 mai, în cele două corturi albe amplasate în Piața Universității, pasionații de fotografie și consumatorii de artă sunt așteptați la întâlnirea cu cele mai spectaculoase și mai valoroase fotografii ale câștigătorilor concursului World Press Photo din acest an. Și cum întreaga lume este cuprinsă în aceste imagini, expoziția călătorește în nu mai puțin de 45 de țări. Există, în spate, o tradiție impresionantă de 55 de ani, timp în care au fost apreciate și premiate fotografii din zona de știri, natură, sport ori viață de toate zilele. În spațiul de trecere dintre cele două corturi, fotografia se întâlnește cu filmul, într-o zonă de proiecție de film în aer liber, la ceas de seară, în cadrul Docu Nights (curator - regizorul Alexander Nanau).

Street Delivery Sunt 10 ani deja de când strada Pictor Arthur Verona din București se închide câteva zile din iunie pentru mașini, spre a se deschide pietonilor.

După un deceniu, această ofensivă a recuperării orașului de către locuitorii săi este pregătită pentru o schimbare. Desfășurată sub semnul încălzirii globale, ediția aniversară își propune să finanțeze prin concurs 10 proiecte (1 000 euro/proiect). Tema este: „Amprenta de carbon”, iar scopul este luarea în serios a încălzirii globale. Proiectele se pot înscrie până pe 31 mai în următoarele categorii: artă, arhitectură și urbanism, carte, muzică, societate civilă, sport, transport alternativ etc.

mai 2015

Strategie culturală pe termen lung – o premieră pentru București

/

9

Noaptea Studiourilor Foto (20 iunie)

Candidatura Bucureștiului la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021 a adus cu sine, pentru prima oară, nevoia conturării unei strategii culturale a orașului pe termen lung. Ioana Tamaș, expert politici culturale pentru ARCUB, ne-a vorbit despre importanța și direcțiile strategiei culturale.

De ce este important un proiect de strategie culturală în vederea candidaturii Bucureștiului la Capitală Europeană a Culturii 2021? A mai existat deja o asemenea inițiativă sau este prima oară când se ia în discuție o astfel de strategie culturală?

Este prima dată când o strategie culturală se conturează, se supune consultării publice și se avansează în raport cu orașul București. Noutatea constă nu numai în faptul că ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului Bucureşti lansează acest demers, însă și în aceea că inițiativa vizează o perioadă pe termen lung (10 ani). Vorbim despre o provocare în raport cu sfera culturală a orașului, fiind pentru prima dată când politicile culturale pătrund în agenda de priorități a autorităților publice locale din România, ceea ce face ca echipele care s-au implicat în acest demers să se angajeze într-un adevărat act de pionierat.

Interesul pentru politici și strategii culturale a fost declanșat de faptul că în aprilie 2014, printr-o decizie a Parlamentului European și a Consiliului, regulamentul de candidatură a unui oraș la titlul de Capitală Europeană a Culturii s-a schimbat. Începând cu 2020, orașele candidate sunt obligate să integreze programul proiectat pentru anul Capitală Europeană a Culturii într-o strategie culturală pe termen lung. Pentru 2021, România și Grecia sunt țările desemnate să dețină acest titlu.

Dacă ar fi să alegeți trei mesaje/direcții semnificative ale strategiei culturale, acestea ar fi: În perioada iulie 2014 – ianuarie 2015, o primă formă a strategiei culturale, intitulată „Strategia culturală și creativă a Bucureștiului 2015-2025”, a fost elaborată de un consorțiu de organizații nonguvernamentale, coordonate de Asociația PostModernism Museum.

Trei dintre direcțiile semnificative ale strategiei culturale, în forma sa de lucru, mizează pe o descentralizare și democratizare a artelor prin acces, bazat pe competiție, la spațiile culturale existente, posibilitatea unei finanțări și planificări culturale pe termen lung, dar și o mobilitate crescută a artiștilor.

Pentru a desemna direcțiile finale pe care strategia culturală a Bucureștiului le va propune, mai sunt de parcurs cateva etape importante: consultarea constantă a principalilor actori culturali institutionali și independenți, lansarea unor studii și a unui demers de cercetare riguroasă pentru a avea date solide în luarea deciziilor strategice.

Formularea strategiei culturale pe termen lung a unui oraș necesită o solidă fundamentare. Lipsa oricărei optici și documentări de politici culturale în România, nu numai în București, face ca acest proces să pornească de la o bază extrem de modestă. Cu excepția câtorva studii realizate în ultimii 10 ani de către fostul Centru de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii, Bucureștiul și, în general, România, nu dispun de date solide, cantitative și calitative deopotrivă, pentru a contura un efort de politici

Va fi cel de-al doilea an când studiourile foto își propun să devină mai vizibile și mai accesibile pentru publicul larg, cât și pentru pasionații de fotografie, care își doresc o specializare în domeniu. Vor avea loc demonstrații de ședințe foto profesioniste, ateliere sau mini-cursuri de fotografie. Anul acesta vor participa la eveniment studiouri foto din București și Iași.

Caravana de joacă pentru copii mici și mari

culturale pe termen lung. Mai mult, constrângerea noului regulament de candidatură la titlul de Capitală Europeană a Culturii vine, cel puțin în România, pe un fond de absență endemică a exercițiului de politică culturală, care, fără angajamentul și susținerea celor mai importanți stakeholderi, nu poate fi nici asumată, nici implementată la nivelul propus. În concluzie, direcțiile cele mai importante pe care procesul de formulare a strategiei la nivelul Bucureștiului le propune constau în dimensiunea consultativă pe care acest demers și-l asumă, în optica de fundamentare prin studii pertinente și profesioniști angajați și în ambiția de a fi un document conjugat cu toate celelalte viziuni strategice prezente la nivelul capitalei (Conceptul strategic 2035 și PIDU – Planul Integrat de Dezvoltare Urbană).

Cum se vor putea implica, concret, cetățenii și societatea civilă în dezvoltarea dar și în implementarea strategiei culturale?

Pentru această etapă a dezvoltării strategiei culturale, invităm artiștii, profesioniștii din sectorul cultural, societatea civilă, publicul, autoritățile publice centrale și locale să intre pe siteul ARCUB, www.arcub.ro, să descarce strategia în prima sa formă elaborată de Asociaţia PostModernism Museum și să ne trimită observațiile și sugestiile lor până la 1 iunie 2015.

De asemenea, oricând, cei interesați pot intra în dialog cu echipa care coordonează formularea strategiei culturale pe adresa de email strategie@arcub.ro.

Cum se va concretiza strategia culturală a Bucureștiului, indiferent dacă acesta va fi sau nu Capitală Europeană în 2021?

Este pentru prima dată când orașele din România își propun să dezvolte strategii culturale pe termen lung. Conform regulamentului menționat mai sus, respectivele strategii trebuie să fie gândite pentru ambele situații: cea în care se va câștiga titlul de Capitală Europeană a Culturii și cea în care nu se va câștiga.

Strategia culturală este orientată spre beneficiile pe termen lung ale orașului: crearea unui mediu care să rețină și să atragă talente, pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale locuitorilor, stimularea economiei cu ajutorul acestui instrument puternic și delicat numit cultură, întărirea actului democratic, pentru a identifica și stimula potențialul de dezvoltare a orașului, rezolvarea problemelor astfel încât, la o decadă distanță, orașul să cunoască evoluția dorită.

Indiferent de rezultatele competiției, orașele din România vor avea numai de câștigat sub stimulul formulării strategiilor culturale pe termen lung. Este un moment în care toate agendele se canalizează spre corecta înțelegere a dinamicilor creative, spre potențialul de dezvoltare a orașului, spre rezolvarea cât mai multor probleme care complică viața celor care populează orașele, iar interesul real și investiția de resurse la o asemenea amploare nu poate genera, în timp, decât impact pozitiv.

(Interviu realizat de Manuela Zipiși / varianta integrală poate fi citită pe site-ul www.igloo.ro.)

Având în vedere că din ce în ce mai puțini copii petrec timp jucându-se împreună în aer liber, s-a născut necesitatea și realitatea unei Caravane de joacă. Inițiată de creatorii cărții-joc „În fața blocului” (o colecție de 55 de jocuri și „faze” ale generației cu cheia la gât) împreună cu Școala de Joacă (programul de educație educație non-formală prin joacă al Asociației de Dezvoltare Personală „GrigorePopa”), caravana a cutreierat prin grădinițe și școli în „vizite de joacă”. De 1 iunie va fi pusă la cale în Grădina Botanică din București o „mare joacă afară”, care-i invită la distracție pe copiii mici și mari. Iar între 26 și 28 iunie va avea loc la Cluj, în Parcul Central Simion Bărnuțiu cea de-a treia ediție a Zilei Universale a Iei – tradiții, jocuri și povești românești. Caravana de joacă va fi activă și în perioada vacanței de vară, când se va muta pe litoral.

Tabără de vară urbană Pentru copiii între 5 și 7 ani, vacanța de vară poate debuta cu o tabără urbană bucureșteană propusă de Asociația Da’DeCe și găzduită de școala Zeppelin Schule. Timp de două săptămâni (29 iunie – 10 iulie), între orele 9 și 17 copiii vor putea participa la ateliere de benzi desenate, apicultură, ierburi, teatru sau chiar filosofie. Mai multe detalii despre tabără și înscrieri, se pot afla de pe site-ul asociației: www.asociatiadadece.ro.

10

/

mai 2015

U R B AN

LO OK 03 01

Pentru acest moment al anului în care orașul reduce din accelerație, făcând mai mult loc relaxării – plimbărilor prin parc, ieșirilor la terasă sau altor activități în aer liber, propunem un mix de design eclectic-geometric: o combinație de pattern-uri, ce pornește de la forme simple, primare, și merge până la modele complicate și parcă desenate de mână. Plus câteva accente de culoare.

05

02

07 04

06

01 Stilul creațiilor semnate de Ioana Ciolacu, de formație arhitect și fashion designer, este definit de ea însăși ca „o explorare a relațiilor dintre natura statică a spațiului construit și cea fluidă a hainelor”.

De aici se nasc modele complexe, dar și amestecuri de pattern-uri – cum sunt și seria Bubble Black sau pantalonii Redhood, modele lejere, dar îndrăzneț punctate de desen.

02 Converse rămân printre primele opțiuni clasic urbane. Noi am ales un model cu un detaliu discret care să completeze seria de geometrii: Jack Purcell Woven Leather, din piele, cu o linie laterală din împletită.

03 Linia 21 este „o linie de tramvai care unește periferia cu centrul orașului. Este o călătorie urbană care te scoate din spațiul cunoscut și te poartă într-o situație nouă”, spun inițiatorii proiectului de design.

Iar Mastiff, cu forma ei trapezoidală și asimetrică, este geanta „pe care să o porți cu tine când te pierzi într-un oraș nou, sau poate doar pe străzi nebătute încă, savurând fiecare pas”. Are buzunare generoase, iar unul chiar pe spatele genții, perfect pentru telefon sau chei.

04 Pata de culoare a verii este Swatch Mediterranean Dolce Vita, un fel de evadare (culinară) în Italia, spațiu al deliciilor

gurmande. Din colecție, modelul Vitamine Boost aduce, după cum îi spune și numele, multă energie pozitivă, numai bună pentru o zi de plimbare prin oraș.

05 Poate că cel mai urban parfum este un... antiparfum: Odeur 71 de la Comme des Garçons, cu note inspirate din mirosuri familiare și preponderent urbane – un bec încins, metal, salată sau xerox. Rezultatul acestui amestec de componente atipice și bizare? Un iz fresh de rufe puse la uscat, de aer curat după o ploaie scurtă de vară.

06 Un inel cu diamant nu trebuie să conțină neapărat prețioasa piatră: designerul Carla Szabo a pornit de la geometria

multifațetată și riguroasă pentru a crea un Wooden Diamond Ring, un inel de efect și, în același timp, lejer.

07 Atunci când vine vorba de biciclete special gândite pentru oraș, unul dintre brand-urile care ilustrează cel mai bine conceptul este Tokyobike – toate modelele demonstrează o preocupare aparte pentru confortul plimbării. Mai mult, seriile Classic Sport, Bissou sau Single Speed au și o gamă cromatică cu totul specială, de la roșu rodie la galben muștar și verde crud.

(Pagină realizată de Ioana Păunescu și Viorica Buică)

ALATURAREA PERFECTA

mai 2015 PENTRU CASA SI MUZICA TA/ 11 BeoSound moment este un nou sistem inteligent de muzică fără fir, care integreaza serviciile de muzică și de streaming într-o solutie unica, ducând experiența ascultarii muzicii înapoi în casa ta

Alăturarea perfectă pentru casa și muzica ta bang-olufsen. com

BeoSound Moment este un sistem de muzică wireless, inteligent și intuitiv prin care ai acces la colecția ta de muzică și la alte facilități în același loc. Experimentează prima interfață touch-sensitive pe lemn din lume și bucură-te de această unică poartă de intrare în universul muzicii. Sistemul mizează pe combinația dintre accesul nelimitat la muzica digitală, simplitate și creativitate ludică.

Partea de sus a noului BeoSound Moment este detașabilă, iar interfața dublă oferă posibilitatea a două experiențe diferite de ascultare. Pe de-o parte, există o elegantă interfață de aluminiu prevăzută cu un touch screen sensibil.

De aici iubitorii muzicii pot naviga în căutarea artiștilor și playlist-urilor preferate. Interfața din lemn este gândită în

așa fel încât să se poată ajunge, dintr-o singură atingere, exact la muzica potrivită ritmului tău zilnic.

2.287 EUR Cu ajutorul unei funcții inteligente BeoSound Moment poate sugera cea mai potrivită muzică pentru un anumit moment al zilei sau al săptămânii. Interfața de aluminiu propune o altă nouă funcție intuitivă: MoodWheel.

Exprimă cum te simți și BeoSound Moment va găsi cea mai potrivită muzică stării tale. Cu o singură atingere pe MoodWheel cel multicolor vei activa un playlist generat automat, în funcție de poziția degetului tău pe roată și de culoarea atinsă.

Cu BeoSound Moment întreaga familie poate păstra, descoperi și împărtăși muzica preferată mult mai ușor.

INTERIOARE

din România

Un nou album igloobest disponibil acum pe igloo.ro. Comandă-l online până pe 15 iunie și poți câștiga o pereche de căști BANG & OLUFSEN, pentru momente de relaxare în spații creative și originale.

BEOSOUND MOMENT

BA NG & OLU FSEN ROM A NI A Cale a 13 Se pte m brie , n r 90, s e c to r 5 I n in c ita h o te lu lu i JW M arrio tt la parte r Ro m an ia, + 4 021 403 31 26 o ffic e @ s o u n dvis io n . ro

ofertă prevânzare

-30%