nr. 2 / mai 2015
N
e dorim orașe mai frumoase, pe care să le colindăm și de care să ne bucurăm. Orașe în care trotuarele să nu fie ocupate de mașini și în care să ne plimbăm, cu toții, în siguranță. Orașe conectate și cu natura, care să ne ofere un mediu curat și sănătos, și în care, în egală măsură, să circulăm eficient. Orașe în care să ne placă să ne adunăm laolaltă și care să nu ne lase să ne plictisim. Pare o imagine utopică, însă transformările sunt posibile, cu hotărâre și consecvență. Trebuie doar să
înțelegem că (și) noi suntem catalizatorul schimbării. În 2009, făcând documentarea pentru un eveniment ce avea ca temă spațiul public, am descoperit proiectele biroului Gehl Architects, i-am invitat la București pentru o dezbatere, au răspuns prompt și cu entuziasm și astfel am intrat în universul „orașelor pentru oameni”. Am vrut să aducem și în țară mesajul puternic și revoluționar al lui Jan Gehl și iată că acum, cu sprijinul Ordinului Arhitecților din România, avem
deja trei cărți care să-i inspire pe urbaniști, arhitecți, politicieni și alți decidenți în a „croi” spații pe măsura și placul cetățenilor; iar pe cetățeni să fie mai atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor, la detaliile și provocările vieții urbane, și astfel să învețe ce și cum să ceară și să propună. Doar prin astfel de dialoguri orașele pot deveni mai prietenoase cu cei ce le locuiesc. Noi ne propunem să le susținem în continuare și să le cultivăm pentru a fi parte din schimbare. (Viorica Buică)
„Orașele de calitate sunt întru totul pentru oameni” Preocuparea pentru evoluția orașului, pentru modul în care se transformă și în care ar putea fi îmbunătățit este în creștere în București, dar se simte încă lipsa metodelor și deciziilor concrete care să ducă ideile și propunerile mai departe. Mai mult, nu există încă o imagine completă, bine documentată, a modului în care funcționează orașul la momentul actual, cu bune și rele, pornind de la activitățile zilnice ale oamenilor în spațiul public. Educarea și informarea în această direcție poate fi un prim-pas pentru a aduce oamenii în centrul vieții urbane și pentru a le reda bucuria de a trăi în comunitate. Cartea „Cum se studiază viața urbană” (în curs de apariție la igloo media), semnată de Birgitte Svarre și Jan Gehl, cunoscutul arhitect care a transformat medii urbane din întreaga lume, poate fi considerată un ghid pentru a lua pulsul unui oraș și totodată un manual care decodifică întreaga metodologie din spatele faptelor de viață urbană descrise în cărțile anterioare ale autorului danez – „Viața între clădiri” și „Orașe pentru oameni” (publicate în română tot de igloo media). Avem de-a face cu o carte extraordinar de utilă, scrisă cu rigurozitate și cu ambiția de a oferi o înțelegere completă a studiului vieții urbane ca disciplină, trasând istoria sa literară, rezumând primele cercetări esențiale și descriind metodele de bază. Am stat de vorbă cu Birgitte Svarre despre speranțele legate de această carte, despre ce face o administrație capabilă să stimuleze vitalitatea urbană, despre expertiza multidisciplinară necesară în mediul urban contemporan și, nu în ultimul rând, despre impactul pe care l-ar putea avea pe plan local. Ești co-autoarea ultimei cărți a lui Jan Gehl, „Cum se studiază viața urbană”. Când ați început să lucrați împreună și cum s-a întâmplat? Am început să colaborăm la Centrul pentru Cercetarea Spațiului Public al Școlii de Arhitectură din Copenhaga, unde Jan era șeful centrului de cercetare, iar eu doctorandă. În 2008, am început să lucrez la Gehl Architects și am contribuit puțin la cartea din 2010 „Orașe pentru oameni”, publicată și în limba română. Am continuat
cu cartea despre metode cum i-am zis ca titlu de probă timp de multă vreme, după care s-a ajuns la titlul „How to Study Public Life”, disponibilă și în română acum. Ai un masterat în cultură modernă și comunicare culturală și un doctorat în arhitectură. Cum contribuie această pregătire multidisciplinară la activitatea de la Gehl Architects? Activitatea la Gehl Architects, precum și domeniul studiului vieții urbane, de altfel, au fost întotdeauna multidisciplinare. Dacă vrei să îmbunătățești calitatea vieții în orașe nu e suficient să te uiți numai la structurile fizice, la transport sau la spațiile verzi. Sunt necesare multe perspective diferite pentru a ameliora calitatea vieții urbane. Orașele de vârf operează toate inter-sectorial, inter-disciplinar, combinând inițiative publice și private și implicând numeroși actori interesați. Cu toate acestea, nu este o sarcină ușoară și cred că experiența mea multidisciplinară mă ajută să înțeleg provocările de pe parcurs. „Cum se studiază viața urbană" dezvăluie instrumentele și metodele care au condus la concluziile prezentate în „Viața între clădiri și „Orașe pentru oameni". Este, practic, un manual complet pentru studiul specific al vieții urbane. Cui îi sunt dedicate aceste metode și instrumente și cine poate să le pună în aplicare? Sunt concepute în primul rând pentru studenții? Pentru profesioniști? Sau cercetători? Politicieni și administrație? Când am scris-o, eu și Jan am vrut să fie o carte cu instrumente accesibile pentru toată lumea – indiferent dacă ești un activist în Bangladesh, un urbanist în Belgia sau primar în Brazilia. Instrumentele sunt ușor de utilizat în diferite discipline; după care poți bineînțeles să aprofundezi dacă vrei să faci cercetări mai detaliate și poți să simplifici sau să amplifici studiul. Dar, în principiu, acestea sunt metode pe care oricine le poate folosi indiferent de profesie sau de posibilități.
Poți să ne spui cum e cartea de folos fiecăreia dintre aceste categorii? Toți studenții interesați de problematicile urbane pot folosi instrumentele descrise în carte ca surse de inspirație. Cartea a fost scrisă ca inspirație, de aceea este important ca metodele prezentate să fie dezvoltate în continuare pentru a le adapta la condițiile mereu în schimbare, pentru a fi completate cu alte instrumente etc. Deci n-ar trebui interpretată ca un manualul definitiv, ci ca punct de plecare pentru a dezvolta domeniul care se ocupă de studiul vieții urbane pe viitor. Același lucru este valabil pentru cei care lucrează în cercetare. În „Cum se studiază viața urbană” am prezentat o bună parte din pionierii acestui domeniu și suntem conștienți de faptul că și alții sunt implicați în studiul felului în care ne comportăm în mediul înconjurător, al interacțiunii dintre viață și forme. Cu toate acestea sunt relativ puțini cercetători în acest domeniu și umila noastră speranță este că această colecție de studii ale vieții urbane poate inspira mai multă cercetare pe marginea unui subiect care influențează viața de zi cu zi a multor oameni din întreaga lume și poate contribui la siguranța, sustenabilitatea și atractivitatea orașelor, precum și la sănătatea celor care locuiesc în ele. (continuare în pagina 2)
București se vrea Capitală Europeană a Culturii în 2021 Calendarul Uniunii Europene a rezervat anul 2021 pentru desemnarea câte unui oraș din România și Grecia drept Capitală Europeană a Culturii. De la noi, Bucureștiul va candida alături de orașe precum Arad, Brăila, Cluj, Craiova, Iași, Timișoara și Sf. Gheorghe, iar rezultatul îl vom afla în septembrie 2016. A fost astfel demarat un proces de pregătire a dosarului de candidatură a orașului București, coordonat de ARCUB – Centrul de Proiecte Culturale al orașului București. Proiectul, aflat în plină desfășurare și corelat cu elaborarea unei strategii culturale a orașului, pe termen lung, are drept țintă recunoașterea valorii Bucureștiului, un spațiu al diversității, al contrastelor și al surprizelor. Cu această ocazie a fost lansat oficial și noul spațiu cultural și platforma transdisciplinară, Hanul Gabroveni – inspirată restaurare și reintegrare în viața orașului a vechiului han din Centrul Vechi – devenit epicentrul desfășurării proiectului. Acesta din urmă a fost gândit sub forma unei trilogii: Memoria / Explorarea / Imaginarea – Orașului, care presupune implicarea activă a locuitorilor, dar și a Bucureștiului, în dubla sa ipostază de protagonist și cadru de desfășurare. Recent încheiată, prima etapă, Memoria Orașului, a avut drept scop alcătuirea unei hărți cognitiv-afective a Bucu reștiului, concretrizată într-o expoziție care implică o dublă perspectivă, cea a orașului real și cea a orașului afectiv, disponibilă online pe website-ul proiectului. Din 15 mai până în 15 iulie, ne aflăm în etapa de Explorare a acestui oraș-labirint, căruia nu îi place să se dezvăluie oricum și pe care trebuie să-l intuiești dincolo de traficul infernal ori de blocurile gri. Prin intermediul unor manifestări și evenimente culturale găzduite de ARCUB, atât la Hanul Gabroveni, cât și în alte zone din București, vor fi surprinse aspecte ale vieții de fiecare zi a orașului. Printre aceastea, Intersecțiile de Miercuri, de la 18.30, oferă contextul întâlnirii dintre personalități culturale și locuitorii orașului. O serie de alte evenimente importante în viața orașului au sau vor avea loc în același spațiu: Romanian Design Week, Noaptea Institutelor Culturale, Bucharest Jazz Festival. De asemenea, o caravană mobilă a proiectului va fi prezentă la Festivalul Internațional de Teatru de Stradă B-fit în the Street, Street Delivery, Urban Fest, Bucharest Music & Film Festival și Bucharest Jazz Festival. Mai multe detalii despre cum vă puteți implica activ în toată această poveste menită să facă din București Capitală Europeană a Culturii în 2021 găsiți pe website-ul www.bucurești2021.ro sau la info point-ul de la Hanul Gabroveni.
(Manuela Zipiși)