Brains at school Knowledge is power! Reference number: 2015-1-PL01-KA219-016735
Newsletter nr 3
Instrumente ict la Școală Noi toți folosim computere. Acesta este un fapt pe care nimeni nu îl poate contesta. Dar pot fi computerele folosite eficient în predare și învățare?Internetul sau intrumentele web sunt utile sau sunt doar o pierdere de vreme? În acest articol al newsletter-ului veți găsi câteva instrumente pe care noi le considerăm foarte interesante și creative.
www.canva.com Acest newsletter a fost realizat cu ajutorul acestui instrument minunat. Este foarte ușor de folosit și- ceea ce este foarte important puteți realiza aproape orice tip de document doriți. O prezentare uimitoare, diplome pentru elevi sau un poster pentru clasa voastră nu mai sunt o problemă.
www.quizlet.com Este un instrument interesant pentru aceia dintre voi cărora le place să învețe folosind cartonașe. Poți realiza ușor un set de cuvinte în Engleză cu traducerea lor, un set de date sau o listă cu cele mai importante substanțe chimice. De asemea poți adăuga o imagine și Ivona va citi totul pentru tine. De asemenea poți folosi seturi de materiale gata făcute, accesibile gratuit.
www.classtools.net La început ai putea crede că este numai pentru profesori, dar dacă vrei să-ți impresionezi colegii sau să pregătești ceva extraordinar, este un intrument foarte bun, plini de idei nemaipomenite care te ajută să realizeze lecții interactive. Este ușor de folosit chiar dacă nu vorbești foarte bine limba Engleză. Să observâm câteva instrumente.
Random Name Picker ne ajută să alegem într-un mod mai deosebit elevul care să răspundă la o întrebare sau care să rezolve o anumită temă. Trebuie doar să introducem numele elevilor (se poate salva lista) și suntem pregătiți să verificăm norocul elevilor.
Crossword Generator este un instrument util și ușor de folosit pentru a crea un rebus reușit din materia care trebuie să fie verificată. Când rebusul este gata, el poate fi imprimat în versiunea pdf.
Dezvoltarea percepției vizuale și a creației artisitice Percepția înseamnă obținerea de informații despre lumea înconjurătoare cu ajutorul simțurilor noastre. În special ochii noștri transmit creierului stimulii vizuali care aici sunt selectați, aranjați și rearanjați pentru a ne permite să înțelegem ceea ce observăm. Un rol important în acest proces de identificare și recunoaștere îl are memoria, adică ceea ce știm deja, ceea ce am reținut din experiențele vizuale precedente. Rareori imaginea care se impune în fața ochilor constă într-o singură figură plasată pe un fond neutru și compact, viziunile sunt de obicei, mult mai complexe și unele detalii ne atrag atenția mai mult decât altele, evidențiindu-se pe un fundal. Aceasta înseamnă că nu suntem capabili să percepem o imagine ca un întreg și, în același timp, cu toate detaliile sale. Este ca și cum ai efectua diferite activități la diferite momente în timp. În ceea ce privește imaginile artisitice ar trebui să fim conștienți de diferența dintre a vedea, a privi, a observa și a citi (de la viziunea globală la punctul de vedere analitic). "A vedea" nu este echivalent cu o simplă înregistrare a formelor, luminilor și culorilor, ca într-o reproducere fotografică, ci are ca rezultat activarea amintirilor, a emoțiilor, sugestiilor care fac din actul de a vedea o formă particulară de cunoaștere, ceea ce conduce spre o internalizare naturală și memorizarea subiectului observat. Activitatea artistică este pentru a trece de la percepție la expresie. Sensibilitatea și viziunea sunt învățate, sunt îmbunătățite și rafinate prin exercițiu ca atunci când învățam să folosim o unealtă sau să cântăm la un instrument muzical. Ochii trebuie instruiți să citească indicii foarte speciale, care sunt lipsite de sens pentru majoritatea oamenilor. Abilitățile dobândite în formarea unei viziuni și în procesul de memorare a acesteia joacă un rol cheie în procesul de creație, dar și în percepția artistului și a utilizatorului unei opere de artă. A intra în legătură cu memoria vizuală din mintea noastră nu este un gest teoretic, ci practic. Memoria foto se găsește în partea din stânga sus a creierului nostru. Când încercăm să ne amintim o imagine sau o poză, de fapt, avem tendința să ne uităm în partea stângă sus. Noi încercăm să ne amintim ceva, vizualizându-l chiar în partea din stânga sus a creierului nostru.
Exersarea memoriei vizuale
1. Putem lua o imagine oarecare, să o observăm pentru zece secunde și apoi să o punem deoparte și să scriem cât de multe detalii ne amintim. Apoi putem repeta acest exercițiu scăzând timpul de observare pentru a crește gardul de dificultate; treptat, în timp, ne vom aminti mai multe elemente și, ulterior, chiar și cele mai mici detalii vor reveni în atenția noastră.
2. Putem face același exercițiu și cu un pachet de cărți de joc de orice fel. Luăm un pachet de cărți și le punem în trei rânduri; numărul exact nu este important, dar trebuie să începem cu 12; După ce le-am pus în ordine, le observăm pentru câteva secunde pentru a memora ordinea exactă; Ne vom uita în altă parte după câteva secunde și vom încearca să reproducem pe o foaie de hărtie ordinea în care ne amintim că sunt așezate. Pe măsură ce repetăm exercițiul crește numărul de cărți pe care ni le vom aminti, variind de asemenea, forma în care sunt aranjate.
Strategii moderne de abordare a textului literar Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv educativ, având un caracter activ – participativ şi o reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului. Creierul funcţionează asemenea unui computer, acesta din urmă a fost proiectat şi creat după modelul de funcţionare al creierului. Pentru ca un computer să înceapă să funcţioneze trebuie să apăsăm butonul de pornire. În cazul în care învăţarea este „pasivă”, butonul „pornire” al creierului nostru este activat. Unui computer îi este necesar pentru a fi în stare de funcţionare de un soft adecvat pentru a interpreta datele introduse şi creierul nostru are nevoie să facă unele conexiuni cu ideile ancoră deja cunoscute. Când învăţarea este „pasivă”, creierul nu face aceste legături. Un computer nu reţine informaţia procesată decât dacă acţionăm butonul „salvare”. Creierul nostru trebuie să testeze informaţia sau să o explice altcuiva pentru a o stoca. Profesorii îşi inundă elevii cu propriile lor gânduri profunde şi bine organizate. Profesorii recurg prea des la explicaţii şi demonstraţii de genul „hai-sa-ţi-arăt-cum”. Desigur că, prezentarea poate face o impresie imediată asupra creierului, dar în absenţa unei memorii excepţionale, elevii nu pot reţine prea mult pentru perioada următoare. Un profesor, oricât de strălucit orator ar fi, nu se poate substitui creierelor elevilor şi deci nu poate face activitatea care se desfăşoară individual în mintea fiecăruia. Elevii înşişi trebuie să organizeze ceea ce au auzit şi văzut într-un tot ordonat şi plin de semnificaţii. Dacă elevilor nu li se oferă ocazia discuţiei, a investigaţiei, a acţiunii şi eventual a predării, învăţarea nu are loc.
1. METODA CUBULUI este folosită în cazul în care se doreşte explorarea unui subiect/ a unei situaţii din mai multe perspective – oferă posibilitatea de a dezvolta competenţele necesare unei abordări complexe şi integratoare
ETAPELE METODEI:
1. Se realizează un cub pe ale cărei feţe se notează cuvintele: DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ, ARGUMENTEAZĂ ( altele, în funcţie de resurse, nu neapărat pe toate feţele cubului). 2. Se anunţă tema / subiectul pus în discuţie. 3. Se împarte grupul în şase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerinţele înscrise pe feţele cubului. 4. Se comunică întregului grup, forma finală a scrierii. 5. Lucrarea în forma finală poate fi desfăşurată pe tablă sau pe pe foi albe A3.
2. Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE Aceată metodă stimularea creativităţii participanţilor care se bazează pe interpretarea de roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verdea,albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa, participanţii sunt liberi să spună ce gândesc , dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.
PĂLĂRIA ALBĂ Este neutră. Este concentrată pe fapte obiective şi imagini clare. Stă sub semnul gândirii obiective. PĂLĂRIA ROȘIE Descătuşează stările afective, Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor, Roşu poate însemna şi supărarea sau furia, PĂLĂRIA NEAGRĂ Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata. Oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie. Este perspectiva gândirii negative, pesimiste. ,
PĂLĂRIA GALBENĂ
• Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei. • Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul. • Este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic.
PĂLĂRIA VERDE
Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă. Este verdele proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei. Este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei inovatoare.
PĂLĂRIA ALBASTRĂ
Exprimă controlul procesului de gândire . Albastru e rece – este culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi atotcunoscător. Supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii. Este preocuparea de a controla şi de a organiza. Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia: pălăria albastră – CLARIFICĂ pălăria albă - INFORMEAZĂ pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE DESPRE ...
3. „SCAUNUL INTERVIEVATULUI” Este o metodă care se potriveşte foarte bine la lecţiile de limbă, mai cu seamă după citirea lecţiei noi şi explicarea cuvintelor şi a expresiilor noi, în locul şirului de întrebări adresate de către învăţător. La fel de bine, această metodă se poate folosi şi la sfârşitul lecţiei, pentru realizarea feed-back-ului. În mod practic, un elev ia loc pe un scaun în faţa clasei şi va juca rolul ales de el, de învăţător sau de copii. Colegii vor juca rolul de „reporteri” şi vor pune întrebări din lecţie. Trebuie adresate întrebări care necesită răspunsuri argumentative. Întrebările care au răspunsul da sau nu trebuie evitate. Această metodă oferă elevilor prilejul de a-şi dezvolta capacităţile de a pune întrebări în legătură cu o problemă dată.
4. CVINTETUL Cvintetul este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conţinut de idei. Este un instrument de evaluare a înțelegerii textului și de exprimare a creativității elevilor. Scrierea acestuia presupune o reflecție bazată pe înțelegerea nuanțată a sensului subiectului ales. Activitatea se poate desfăşura individual, în perechi, în echipă. STRUCTURA: - are un titlu; • Primul vers este un singur cuvânt- cheie (substantiv); • Al doilea vers este format din două adjective care descriu ceva; • Al treilea vers este format din trei verbe ( de obicei la gerunziu); • Al patrulea vers este format din patru cuvinte şi exprimă păreri, sentimente faţă de subiectul în cauză; • Al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esenţa problemei.