Virgil Andronescu - Dupa Dumnezeu, potopul! by Infoest

grafică, coperta 1: Mihai VINTILĂ grafică interioară: Hugo MĂRĂCINEANU

Biografie ANDRONACHE VIRGIL-NICOLAE, Pseudonim literar:Virgil Andronescu ACTIVITATE LITERARĂ & PUBLICISTICĂ -poezie, editorial, pamflet, cronică plastică, eseu, graficamartie 1994 - Debut publicistic în „Teleormanul Liber » ; 1994 - 1995 - Colaborări: « Teleormanul Liber », « Viorile Zborului », « Ecouri Dunărene », « Adolescentul »; Octombrie 1995 - Debut volum « Antologie colectivă -Zodia Harfei », editura Teleormanul Liber. 1995-2003 - Colaborări « Jurnal Teleormănean », « Univers Teleormănean », « Cetatea », « Curierul primăriei » ; 2001 - Membru fondator al Cenaclului literar-artistic « Dimitrie Stelaru »; 2002 - Membru al cenaclului « Zboruri »; martie 2003 - Debut editorial, primul volum de poezie « Poezii », editura Tipoalex, Teleorman; 2003-2006 - Colaborări Revista « Meandre », « Gazeta de Liţa », « Ecouri Dunărene ». 2003 - Participant la Salonul Cărţii cu Autograf, Alexandria, judeţul Teleorman. 2005- Colaborator-tehnoredactare, grafică copertă, procesare foto, prefaţă, la volumul «Turnu Măgurele ( 170 ani de la înfiinţare ) 1836 – 2006 consemnări istorice şi memorialistică » & albumul cu acelaşi titlu, autor prof. Pascu Bolborici, editura Teleormanul Liber;

2009 – redactare postfaţă la volumul de poezii, «Nodul din cer » al poetesei Carmen Lumiere; septembrie 2009 – publicare editorial: «Marea restructurare a început la cultură», Ziarul de Brăila; septembrie 2009-iulie 2010 – colaborare cu revista «Convorbiri Literare », Iaşi, unde au fost publicate atât în revistă cât şi pe pagina web poezii şi o scurtă biografie ; 2010 – Publicarea celui de-al doilea volum de versuri «Chipul tău blând coborat din icoane, mă ţine strâns sub pleoapă»; 2011 - Publicarea volumului de poeme «Ultimele luni din viaţa umbrei mele», editura Alfa, Iaşi; 2011- Publicistică: Revista “Viaţa Brăilei” & www.viatabrailei.ro; colaborator ziarul on-line www.InfoEst.ro; ziarul print & on-line www.infobraila.ro; ziarul on-line www.ziarulnatiuneaa.ro; Agenţia Regională de Ştiri Europene “INFOZONE MEDIA”www.infozonemedia.eu; PREMII 1994 - Premiul al-III-lea la Festivalul naţional de poezie “Zaharia Stancu”, ediţia a VI-a, comuna Salcia, judeţul Teleorman şi Premiul Editurii “Teleormanul Liber”; 2003 – premiul pentru cea mai bună carte « Poezii » în cadrul expoziţiei de carte a scriitorilor teleormăneni organizată de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional a judeţului Teleorman;

Mai 2005 - aprilie 2006 -Colaborator al postului de Radio SUD fm-Turnu Măgurele, moderator talk-show-ul cultural “Punctul sub I”; Email: andronescuvirgil@yahoo.com andronescu.virgil@facebook.com Blog : http://romaniamereuabsenta.blogspot.com

Poetul Virgil Andronescu apare de nicăieri. Am participat la lansarea cărţii sale «Ultimele zile din viaţa umbrei mele» pentru că mi-a plăcut la nebunie titlul. Unul cum greu mai găseşti în literatura de azi. Să vorbeşti despre tine ca despre o posibilă şi reală şi, vai, atăt de adevărată umbră, numai un poet adevărat poate să o facă. Am citit cartea şi am înţeles că sunt în faţa unui poet adevărat, pentru care poezia este mamă şi iubită şi confesor şi trădare. Poetul Virgil Andronescu are dramă. Asta se poate vedea din versurile lui presărate peste tot cu trăiri care nu sunt comune. Poetul Virgil Andronescu trăieşte pentru poezie şi pentru a face din poezie locul unde viaţa chiar există şi nu este iluzie şi netrăire. Poetul Virgil Andronescu este sincer în fiecare gest pe care îl face şi îl scrie pe pagina acestei cărţi, cu titlu atât de inspirat. De altfel, poetul are ştiinţa titlurilor. «După Dumnezeu, potopul!» este un document de viaţă autentică, iar poetul nostru este o apariţie pe cât de surprinzătoare în peisajul poeziei brăilene şi naţionale, pe atât de reconfortantă. Prin urmare, în acest veac al nesimţirii mai există visători. Prin urmare, nu este totul pierdut.

Printre cuvintele poetului Virgil Andronescu regăsesc speranţa că mâine vom continua să fim ca specie visătoare. Că vom continua să existăm. Pentru că, fără poezie, omul nu este decât o unealtă vorbitoare cum spunea inspirat filosoful. Constantin Gherghinoiu

Motto: Mântuirea mea: Credinţa în Dumnezeu şi în frumuseţea interioară a femeii! Viaţa m-a izbit din nou de toţi pereţii - cenuşiul lor m-a înjunghiat mişeleşte. Cât, Doamne, voi mai rătăci prin lume, lăsându-mi în fiecare loc - în fiecare inimă, câte o felie de suflet, în căutarea fericirii? Cât Doamne...? 2010-02-09 Mihaelei Coteaţă, cu adoraţie!

lichefiat în propriul meu trup - poezie strivită sub unghi 2009-06-23 ultimele zile fără lumină gânduri opace înfipte adânc instincte oarbe de un negru brut ultimele nopţi transparente imagini de la soare către lună parcurg orizontale perfecte somnul şi viaţa lumi paralele pe verticală doar mă mai rog ultimele nopţi fără întuneric visez uneori stând vertical cu capul pe sâni de mătase dezveliţi ne îmbracă solar pe amândoi deodată

sub buza şanţului - de dor de ea, de lipsă de mine 2009-06-26 pământ deasupra nu lespezi reci de piatră ..................................... după o altă cruntă beţie amorţit de un gând rezemat sub buza unui şanţ încremenit în uitarea ta legată limbă năuciţi ochi plumb turnat în picioare în mâini gesturi obscene înainte de a mă sinucide infinite vieţi trăind cu limbă de moarte îmi fac semnul crucii pe negrul colorat al cerului gurii de şapte stele ca in cel mai al dracu' hotel din lume 10

p(b)oema calului - poctoave de cai morţi 2009-06-26 nisipe născocite dunuri de gânde reverii adânce vise de nesoamne din timpe absoluturi cai ruginiţi galoape de pur sânge trăite visuri drume stelare petrecuturi amintiri rătăcite poctoave de cadavre apus la orizoante verse născute din nestriviţi cuvânturi armăsare silabe născocesc poemuri fierbinţi aleargă şase copiţi pe imense abstracturi frâuri de-arginte coroni din rame de măslin bal de mătăsi aurite divine cântece liduri prinţi şi reginuri în valse dănţuite şoapte rătăcite printre bucle eternelor femei în trupe fierbe sângele arabicului cal ponei palaturi de cristale boema calului ne-cal

frigiderul necumpărat şi mai multe sentimente - cărţi şi şoareci deopotrivă, (scrisoare pentru a nu fi citită)2009-06-27 ultima călătorie la tine ca la Meca mâine seară am să-ţi intru în casă aşteaptă-mă. vin cu umbra mea. lasă florile să ai la tine doar sentimente şi gânduri. nu îţi mai face griji. voi dormi în depozit acolo unde toţi ajungem la un moment dat. dacă miroase a cărţi şi şoareci deopotrivă vom convieţui natural. dacă plouă. să nu uiţi umbrela de soare ştii că sunt sensibil la frumuseţea interioară a femeilor. nu îţi mai face gânduri ne vor hrăni cuvintele. vom mânca pe săturate la Brăila voi plânge mai consistent Dunărea de acolo e aceeaşi de aici iubirea mea e acolo. voi face cunoştinţă cu Riciu. îi voi strânge lăbuţa prieteneşte 12

dacă voi cere. apă să-mi dai din ploaie în căuşul sufletului de vom bea o cafea pe vapor. o vom bea cu ploaie. în ploaie. în amintirea vieţii mele.

ploile din noi - în trupul tău ţipă furtună 2009-06-28 timpul ne va fi duşmanul comun frumuseţea trădează fiecare cuvânt să ne cărăm ploile în noi tu eşti vocea mult căutată în trupul tău ţipă furtună mă caut printre valuri şi rechini să te ating real fără vise pe fruntea ta de paradis în trupul tău ţipă furtună văzului marin doar eu şi umbra mea un muritor muribund doar eu şi umbra mea chemându-te chemând ce ai auzit e doar un ecou din vremurile bune e vocea dintr-un hău ascultă-mă bine trăiesc murind muribund trăiesc mă doare gândul tău din gând în gândul meu murind pe verticală să poţi percepe dorul meu tu cea de până acum lumea departe de tine facă-se scrum drumuri de vise te-aş face să trăieşti 14

perla de mov dintre labiile scoicii marine - poetul trece de cele mai multe ori nevăzut 2009-06-28 culegând perla de mov dintre labiile scoicii marine poetul trece uneori nevăzut numai umbra îl urmează mereu la masa de scris versul. cu fruntea în palme gânduri. se preling printre vene albastre carafe. cu vin. cuvintele murmurate dureri nestrigate

numai rochia ta / subiect fierbinte - de frumuseţea sufletului tău 2009-07-06 albastru fierbinte. mult peste. *C indoor & outdoor autostrada începe de undeva şi se termină nicăieri. ochi. diamante soarele tu şi vara aceasta numai rochia ta dezbrăcată de tine

viaţa mea în oglindă - noroi şi flori 2009-07-06 trăiesc. virtual mi se spune că sunt. că exist moloz. toate insectele universului numai când mă spăl pe dinţi. spume la gură. numai atunci îmi amintesc. de ultima femeie râsul. se prelinge pe buze pisică sălbatică. muşcă digerând teorii. răni. hai vino lângă mine. să ne privim în oglindă. noroi şi flori. tu & eu de ce ai descoperit oglinda de negru

indescifrabilă îmi eşti - vis îngenunchiat pe retină 2009-07-08 sărută-mă pe un ochi să te privesc mereu a descifra. priviri mângâieri zâmbete în vis îmi cădeau dinţii. în vis. numai tu mă sărutai iar eu fugeam ca un lepros. celălalt ochi de vedere acum te am mult mai aproape. mâna ta. eu şi visul meu scârbos. iată că acum trece un dric pe străzi lăturalnice. memento mori. sărută-mă şi pe celălalt. indescifrabilă îmi eşti de te mai ascunzi. sărută-mă. nu mai vreau în faţa oglinzii amândoi deodată. imediat ce m-am trezit. m-am spălat pe dinţi şi numai zâmbetul tău îl păstrez pe retină solar

de pe umărul trei - rătăcit prin lume 2009-07-09 rătăcit de lume. prin lumea mea. mă adie privirea ta. insistent. blândă de pe umărul trei. mi-ai refuzat fruntea. textură incertă. mă odihneam de gânduri negre. se scutură. de praf praf de stele. pulbere de mine din prea multă grabă. treburi domestice. Dumnezeu în alergarea sa. dintr-un capăt în altul. al universului şi al meu a călcat pe mine şi m-a zdrobit. încerc ridicarea. scuturându-mă de mine şi de trecutul apropiat. Prin tine El mi-a întins o mână. te rog tu femeie întinde-mi braţele. şi sufletul. mereu miroşi a femeie frumoasă 19

într-un du-te-vino de curcubeu - de pierdut tristeţea ce nu poate fi uitată 2009-07-09 de dragul tău până şi piersica îşi ţâşneşte seva de fericire când muşti cu poftă din ea cu graţie zâmbetul tău străluceşte. diamantele din inima Africii de sud într-un du – te - vino de curcubeu din sufletul tău până la capătul Africii. numai piersici & viaţă P.S. lacrimile nu dau strălucire chiar diamante fiind

născut fără o coastă - de roşu incandescent 2009-07-09 am fost născut fără o coastă mi ai împrumutat-o tu. înainte de a fi născuţi aveam nevoie de o rază de cer. bisturiu de roşu incandescent în mâna stângă a Dumnezeului. incizia perfectă sutura primordială sădeşte-te în mine redă-mi-te infinit cu mâna stângă sub tâmpla stângă cu ţigara scrum în mâna dreaptă coasta ce ne lipseşte

Tramvaiul 21 - de citit numai iubind Brăila 2009-07-13 tramvaiul 21 a trecut a trecut şi ploaia mirosind a câine plouat ploaia a trecut oraşul noi doi barmanul ne-a recunoscut la aceeaşi terasă în Brăila. miroase a ploaie a câine plouat a gunoaie miroase a ploaie strălucind în lumina farurilor mă destăinui în întunericul nopţii luminat numai de ochii tăi mari. plânşi. mă asculţi cu zâmbet curat după ce a trecut ploaia şi tramvaiul 21

aşchii de gând petic din cer / în amintirea unui epitaf banal (1) - prin Brăiliţa Brăilei -/ poem frânt 2009-07-13 albastru de ploaie aburind asfaltul de mâini amândoi prin Brăiliţa copilăriei (tu eşti şi e bine că eşti Miha!) îngânarea poemului vechi versuri amare în alb ,, stropeşte-mă femeie ............................................... cu un pahar de vin” pe strada asta în oraşul acesta am mai plâns cândva

aşchii de gând petic din cer / în amintirea unui epitaf banal (2) - prin Brăiliţa Brăilei -/ poem frânt 2009-07-14 pe strada asta am mai umblat tot vară tot toamnă (Iulia a existat cândva acum e numai un personaj sechestrat în prima mea carte) iarnă pe lângă cimitir numai eu şi cuvinte haotic prin mine aşchii de gând petic de cer Dunărea e tot aici mereu am trăit cu impresia că nu a secat nu mai sunt sigur câini vagabonzi şi copaci ciopârţiţi cu toate astea te iubesc Miha 24

Lasă -mă să mai cred - iubirea în cuvinte (ne) rostite... (des)tăinuire 2009-07-14 La un moment dat, am fost atât de sigur că nu voi mai putea scrie încât am decis să nu mai fiu sigur de nimic niciodată! Nesiguranţa devenind singura mea şansă de a mai scrie. ............................. te rog iubito lasă -mă să mă mai mint să cred în stele să nu mai cred în vânt ............................. Îmi e greu să dezvolt iubirea în cuvinte rostite... Uneori, imposibil... Dar ceea ce simt e numai realitatea pur înălţătoare a sentimentelor... De aici începe poezia şi nu invers! Fascinaţia vieţii m-a copleşit subit. Trăiesc iar, iubita mea! Citeşte-mă pentru a mă înţelege!

pleacă şi întoarce-te fericit - celălalt ochi 2009-07-18 ,, pleacă şi întoarce-te fericit!’’ un ochi îmi adoarme zâmbind celălalt te priveşte pe tine distanţa ne apropie vizual al treilea ochi te iubeşte vise curg pe retina amară luna te urmează în patul curat ochi pe ochi se sărută duios degete oarbe te mângâie clar în braţele tale lumină trăieşte pe sâni luna te mângâie lin fierbinte îţi e trupul neliniştit cald sărutul ochiului stâng ,, bine ai revenit în casa viselor împlinite!’’

nodul gordian, visul împlinit al bufonului & mintea mea în şapte colţuri - pentru tine, de stele iubită 2009-07-19 ,, Un oracol a prezis că neînţelegerile din Frigia vor lua sfârşit, când regele va urca cu carul până la templul lui Zeus. Gordius, un simplu ţăran, a fost ales rege al Frigiei şi, drept mulţumire, a urcat cu carul la templu închinându-l lui Zeus. Oiştea carului însă era legată de jug cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l putea desface. Oracolele au prezis că cel ce va reuşi să desfacă Nodul gordian va deveni stăpânul Asiei. Mai târziu, Alexandru Macedon ar fi tăiat nodul cu sabia, împlinind prezicerile şi punând stăpânire pe partea de vest a Asiei.” Biografie Alexandru Macedon. * Alexandru Macedon a tăiat nodul gordian din neputinţa de a-l desface? Să îşi fi dat seama că nu va avea timpul fizic necesar pentru această operaţiune complexă? 27

Astfel ratându-şi intrarea glorioasă în istorie? I s-a dovedit (din fericire sau din păcate),... murind tânăr, la 32 de ani (13 iunie 323 i.c.), că aşa i-a fost dat să intre în istorie. Deja, o filă glorioasă îi fusese rezervată. * zbor. mersul pe sârmă ...la trapez nu mai vreau să trăiesc bufon decât pentru tine. manejul. cai pintenaţi pur sânge cai verzi armăsari şi iepe frumoase. încearcă să mă iubeşti irisul meu schimbător te iubeşte verde celest. irişii tăi Everest cucerit. eu şerpaşul dorinţelor noastre visul bufonului împlinit la trapez fără plasă de siguranţă ............................................. M-ai rugat să desfac nodul. Rămăseseşi cu un nod în gât când te-am cerut... 28

Ai zis da... Timpul meu poate e pe sfârşite, cel puţin teoretic, dar nu ştiu mai multe decât a ştiut Alexandru Macedon. Într-o zi... Voi pleca şi eu. Şi el a trăit fără plasă de siguranţă, astfel a cucerit lumea la propriu. Eu numai pe tine! Tot la propriu!

câte colţuri are sfera ( II ) - pe jumătate de ceară, pe jumătate de alabastru 2009-07-19 aseară ai închis un câine în drogherie câte colţuri are sfera? de galben se moare ori se comite o crimă l-am chemat pe nea Gigi taximetristul câte colţuri are sfera? de galben retina prinde păienjeni ori moare vederea aseară ai eliberat patrupedul rebel câte colţuri are sfera? de galben creierul se întreabă retoric refuză urâtul l-am mângâiat cu gândul pe Riciu - îndrăgostit câte colţuri are sfera? de galben dacă nu trăiesc voi muri fericirea primită câte colţuri are sfera? e întrebarea pusă de tine în visul meu perpetuu din toată noaptea aceasta cu lună jumătate de ceară jumătate de alabastru

iubirea e o sferă unde după fiecare colţ al acesteia se ascunde inima mea de inimă roşie. câte colţuri are sfera ?

sub pleoapa ta - o aripă plus încă una 2009-07-19 nu trebuie să mai murim vreodată e verde cerul albastru pe pământ luna ne e cazarmă de îngeri e blindată soarele gigant cu razele de lut cum pâinea coace - n ţest fierbinte ca ziua mângâiată violet solar pe noapte luna călăreşte necuvinte aleargă viaţa pe-un sprinten armăsar dă-mi o aripă de-a ta să zbor o aripă din mine te duce pe o stea m-ai vindecat şi nu mai vreau să mor 33

te rog mă ţine strâns sub pleoapa ta

lume multă şi mai mult trecătoare - l-am privit luuuung şi pierduuuut 2009-07-20 lume multă şi mai mult trecătoare azi am trecut pe la piaţă (m-am dat târgului, cum se zice) târgoveţi fel de fel ţigănci cu fuste lungi colorate te îndemnau să-ţi vezi soarta într-un colţ mai la dreapta un ţigan bătea argint şi aur (,,de pus pe mâini la fete mari şi la flăcăi ce vor să se însoare”) zarzavaturi pepeni bere şi mici numai că nicăieri nu am întâlnit vânzătorul de vise mult aşteptat copii de ţigani alergau despuiaţi tineri frumoşi ţinându-se de mână femei bătrâne cărând povara anilor şi câte o coşniţă cu verdeţuri bărbaţi burtoşi vorbind vorbe ..................................... 35

am privit luuuung şi pierduuuut un şir lung de tablouri ... singurătatea ca o hienă muşcă din mine cadavrul viu am privit luuuung şi pierduuuut ...................................... poate voi reuşi vreodată să scriu poemul ce nu s-a scris nicicând lume multă şi mai mult trecătoare în oraşul meu pustiu

alungă anatemele! - pentru tine scrisoare spusă în cuvinte 2009-07-21 cuvinte se nasc şi trăiesc aripi le dăm noi din noi câte o coastă perversă priveşte pe fereastra de cer un stol de cuvinte albastre - zbor de silabe buzele noastre de cioburi - sărut de argint în propoziţii şi fraze deschide-ţi sufletul pe umărul tău voi aşeza versuri cristale de rugă alungă anatemele!

ca două oglinzi ne reflectăm în carne - săruturi în oglindă 2009-07-21 strâns în braţe te ţin ca două oglinzi ne reflectăm rănile în carne ne sărutăm unghiile vinete ceara ne străbate din ochi prin fosele reci strâns în braţe te ţin cuvintele tac sângerând pe sub rochia de întuneric muntele lui Venus sprijinit de o mână pubis fierbinte sprijinit de vulcani renăscuţi strâns în braţe te ţin ne ţinem de gânduri departe ridicând trăiri reflectăm oglinzi de cristal zâmbete scumpe pubis & Venus unghiuri mitice din contopire de trupuri ca două oglinzi ne reflectăm rănile în carne strâns în braţe te ţin timpul nostru abia acum începe 39

sufletulului tău bun - vindecarea prin tine 2009-07-23 de la pământ la cer eşti tu în inima mea de la cer la pământ e Dumnezeu ............................. argint. lichefiere în noi aur tămâie şi smirnă apoi arginţii

umărul trei reloaded - ,, asta mă face fericită. pentru liniştea ta iubitul meu!’’ 009-07-23 ,,ca să scapi tu de ele umărul trei durerile tale ţi le ţine cu adevărat nici nu te mai gândeşti la ele şi asta mă face Fericită dar din păcate nu realizezi povara pe care mi-o asum căci o fac în tăcere nu-mi deschid sângele curgându-mi din suflet şi atunci calci nonşalant pe sufletul meu fără să pricepi cruzimea gestului tău... nu ai nici un drept să-i calci pe ceilalţi în picioare să-ţi râzi de dragostea lor pentru tine vorbele nu zboară nu sunt inofensive 41

ori dacă le consideri aşa atunci ar însemna că trebuie luate cu precauţie toate vorbele tale aşteaptă puţin dragul meu iubitul meu!”

sublim cum recită Nichita postum - cu iubirea ta / vie prin mine 2009-07-24 aşa a vrut Dumnezeu să mă ridici de umeri cu inima ta bună cu dinţii viaţa mi-am îngropat-o adânc în golul din gol. aşa a vrut Dumnezeu să mă aduni din peşteri ori de sub stânci anii netrăiţi i-am vândut timpului rătăcit. aşa a vrut Dumnezeu să-mi împrumuţi un al treilea umăr rotund prăbuşit ţi l-am sacrificat într-un cubism deşănţat. aşa a vrut Dumnezeu să ne iubim pe cetăţi de ruine amare eu mort în alcoolul nebun tu vie prin mine. aşa ne-a vrut Dumnezeu în echilibru rebel trupuri contopite 44

într-un picior ascultăm cum recită Nichita poeme. că aşa a vrut Dumnezeu să iubim poemele lui nevorbite.

trecurăm ani ce nu se mai întorc - pe calea sângelui să mă păşeşti 2009-07-27 iubito, cu buze de foc, îmi iartă dragostea rebelă trecurăm ani ce nu se mai întorc, să ne rămână iubirea impunătoare citadelă! iubito, cu ochi aprinşi de jar, te rog, mă iartă în iubire trăit-am viaţa de calvar... iubeşte-mă şi fă din viaţa mea minune! 45

Ploaia de noi - trăieşte - mă 2009-07-27 iubeşte-mă aşa cum mă iubeşti, mereu să mă trăieşti fără refuz. pe calea sângelui să mă păşeşti să mă iubeşti, să te iubesc profund. ploaia cade pentru tine în ureche susur cristalin albastru de senin iubesc zâmbetul tău de cristal absolută ploaia din poemul meu banal.

pescăruşi. spintecă valuri - răsăritul nu e singur 2009-08-06 naufragii. nărăvaşe apusuri de sori materie rătăcită mâna ta mă sărută rotund. ancore vii. ţipând de durere nechează celest pescăruşi. spintecă valuri

Rugă - fără botniţă – 2009-08-08 Te-am rugat să-ţi plimbi privirea fără botniţă Să laşi lesa rezemată de cerul cu stele. Te-am rugat să-ţi descarcerezi sărutul fără regrete Să mă sfâşii cu triluri albastre de mierle. Mângâiere din stele, Săruturi de ele.

ochi al ochiului meu - vezi cioburile din viaţa noastră – 2009-08-10 din crâmpeie de zi ţi-am construit zâmbete. din cioburi de noapte ţi-am făurit scâncete. amândoi trăim stele calde şi reci. unele acum s-au născut altele acum mor. dintr-un zâmbet dintr-un scâncet. ridică-ţi privirea şi vezi. şi vezi cioburi de viaţă din crâmpeiul de ochi al ochiului meu luminat. 50

prin ploaie de mână - cu un sărut 51

2009-08-16 prin ploaie de mână şotronul mersului blând gândim amândoi ocolirea de cuvinte plouă aprig ca vorbele spuse răstit strada mută ne aruncă paşii grăbiţi ne sorbim apă de pe buzele moi cu un sărut ars

Chipul tău blând - mersul pe sârmă în cubul meu imperfect – 52

2009-08-27 prin noaptea vieţii paşii mei grăbiţi vor să ajungă în zi de la lună până la soare sunt numai trepte de lumină cometă în decorul albastru ţine-mă de mâna dreaptă să nu mi se topească tălpile în cubul cu pereţi de alb frumuseţea chipului tău blând coborâtă din icoane ca o sfânt mă priveşte ţine deschise palmele de catifea paşii mei apăsaţi să nu mai meargă pe sârmă

Sufletul tău mă doreşte să fiu lângă tine - de primire... forever 53

2009-08-27 nu îmi mai da brânci pe fereastră am aripile frânte sufletul mi se zbate între tine şi tine clopot de soare ce nu mai apune decât albastru-sângeriu luna nu mai răsare decât palidă stea săruturi pe sânii laptelui crud mă trezesc la viaţă două sfârcuri de aştri tu păstrează-mi sufletul leşinat între coastele tale zăbrele de foc primeşte-mă dulce - armăsar nechezat iubeşte-mă spirit arzând 54

iartă-mă de nimic şi de tot

la intersecţie destinele - în (tre) alb şi negru 2009-11-23 din era inventării semafoarelor ne aşteptăm vieţile la intersecţie destinele amândurora

trecere zebră în alb şi negru roşu galben verde continuu noi doi ..................................... din era inventării

paşii tăi călcând duios - covor de galbene parfumuri – 2009-11-24 din piatră' n piatră un covor de galben cinetica umbrei umbră după umbră paşii tăi călcând duios 57

gândurile-mi plâng ades mi te-nchipui te gândesc Doamne leagănă – mă’n al Ei mers! din piatră' n piatră din vers în vers din piatră' n piatră în al Ei mers

Am fost umbră. Acum nu mai sunt... - Postumă 2010-02-04 Cândva... Umbra mea a murit. ................................. Aşa credeam. Nu mai am pământul la picioare. Nici luna n-o mai am pe creştet ţi-am dăruit-o ţie, dulce... Argintul ei îţi strălucea din ochi, scântei de şoapte. Nici soarele nu îl mai am pe frunte ţi l-am făcut cadou în lunile de vară. .................................... Acum, sunt călător nemărginit prin larguri de abis. 60

Am fost umbră. Acum nu mai sunt... .................................... Decât un vis un vis... Încarcerat în noapte!

Cine mai sunt? 2010-02-09 Nici o veste de la mine: cine sunt, pe unde sunt,prin ce abisuri mai trăiesc, de ce, cât şi cum? În ce absurduri mă mai scald, prin ce coclauri mă mai petrec, din ce lacustre mă mai ştiu, prin ce vise mai plutesc? Nici o veste de la mine: oare viaţa mă mai vieţuieşte? Presupun că… Încă. Iubeşte-mă Doamne cu un prunc, strânge-mă în braţe cu femeia iubită! Vreau o veste de la mine... Să curgă laptele matern, să gângurească un copil! De nu... jur că voi face câte un parastas din fiecare zi a (ne)vieţii mele!

Poem de pieire - Până la ziuă 2011-08-18 Să mă duc dracului vreau Lasă-mă Doamne Lasă-mă-n pelin fierbinte Degeaba am tot crezut În cele sfinte Când o sărutam Pe piciorul drept Eram un netot Când o sărutam Pe cel stâng Eram un nătâng Când o sărutam Între ele Cu patimă şi cu foc Împreună ardeam Ca o torţă de soc Luna se făcea vârcolac 64

Îmi atingea gura Să tac Luna toată Devenea înfrigurare Mă mângâia din creştet Pâna-ntre picioare Tăcând tot mai tare Nu am fost Păcătos Nu am fost Nici creştin Ştiam că voi bea din pelin Că voi rămâne singur cu mine De mângâiere De tandreţe De dragoste pură Avea nevoie Iubita mea Frumoasă femeie Am rămas o epavă Lovită-ntr-un ciot În mâlul singurătăţii 65

Să mă îngrop Până la ziuă Îmi voi tăia inima În patru felii Cu ea să îndop Câinii singurătăţii Cheflii

abur nevăzut - recruţi pierduţi 2011-05-23 se lasă seara ca un abur nevăzut dorul de tine mă inundă-n larg mă doare sufletul nepriceput mă abuzează gânduri negre de parcă aş fi bastard îmi zace inima de dor plângând mă tot ucid gândurile-n gând şi ameţeala şi foamea ca turbate am mâinile-ameţite şi legate mă-ntreabă noaptea ca de smoală de ce mă tot ucizi şi nu mă cruţi de ce-mi laşi inima să-mi moară pe frontul căutării precum nişte recruţi în timp pierduţi te rog mă iartă pentru azi şi mă iubeşte nicicând să nu mai mor aşa cum noaptea tot iartă zi aşa cum ziua stelele nu mă mai dor 67

Cautări - luna pe jumătate 2011-05-23 ziua asta te caută mută eu însumi... întreaga noapte te caut îţi vorbesc te caut... pe jumătate de lună pe cercul întregului soare speranţă şi agonie trupul îmi moare

lumină închide ochi şi moare -mi-a obosit retina2011-03-06 întuneric latră pe drum câinii din Brăila sau Turnu noaptea începe a umbla dezbrăcată pe străzi unde se vede lumină închide ochii şi moare lună se crapă ascunsă de stele ca paharul strivit între dinţi un betiv închipuit la o masă înjură luna asta se anunţă greve luna trecută a nins eşti plecată doar de câteva ore mi-a obosit retina uitându-mă după tine printre cuvinte câinii latră oameni se scarpină după ceafă în sens invers mergi cu Dumnezeu înainte te aştept să revii înflorită după o săptămână de primăvară faţă în faţă cu Domnul la Taină

cândva -într-un muzeu2011-02-08 cândva muza alerga ameţită pe holuri iventate într-un muzeu al unei vieţi nedefinite acum aleargă într-o deplină ,,logică'' bucurându-se de libertatea şi blândeţea sentimentelor pure definiţie: bucuria de a fi mângâiat de sufletul tău bun

de-a alba-neagra -jocul de-a viaţa2010-12-30 trăim figuranţi într-o lume condamnată damnaţii din damnaţi s-au născut păpuşarii din păpuşari ne mânuiesc destinele cu sfori de mătase ascunşi sub umbrela Maestrului de deasupra de îngeri albaştrii verzi roşii portocalii sau galbeni albi negrii ori gri damnaţi ascunşi în spatele pedepsei păpuşari deasupra de noi trag sfori transparente când Maestrul va strânge umbrela pre îngeri şi oameni va ierta figuranţi sub o umbrelă condamnând opacul căci ce ar fi lumea fără spectacol 74

venin latent -singurătatea mă execută2010-12-29 poemul ultim ţi-l închin atent eşti unică şi neasemuită floare pelinul mă degustă şi-i ca venin latent singurătatea mă execută şi mă doare iubirea ta şi chipul blând mă mângâie în ceasul de final trăiesc aiurea pe pământ mă iartă şi mă spală de banal vreau umărul să ţi-l ating vreau să mă naşti 75

din nou ceresc să nu mă sting poemul ultim ţi-l închin regesc

un mort pe drum -înzăpezit în letargie2010-12-28 de aici din cavou te înştiinţez că îmi e bine mai pâlpâie lampa în suflet mai uscă o lacrimă de pe obraz viaţa zace înzăpezită letargic în mine ma chemat cavoul banal mă tot cheamă în sine eu mă vreau tot mai treaz. privesc numai în urmă filmul se rupe de dor beau pahar după pahar alcoolul nebun iluzii abstracte nebune mă mor legate de drumul înzăpezit în ceasul acesta barbar. mâine voi fi doar un mort 78

pe drumul din cer spre abis am fost numai sunt e aievea nu vis

voi exagera puţin moartea -cod negru2010-12-04 îmi amintesc ultima clipă de amor şi vrăşuirea din dormitorul tău cărţi cărţi cărţi şi ţoale aruncate aiurea halatul roşu din prima poză făcută împreună tot frumoasă eşti

tot zâmbitoare buze fierbinţi a venit iarna a şi nins de mâine intră în vigoare cod negru nu uita să-mi aduci dovleac copt ţine-l în palmele tale moi dormi acum şi gândul ţi-a fugit de la mine poate altundeva în noapte îmi amintesc mâinile şi limba şi ochii şi picioarele totul am să dorm liniştit dar nu prea pentru că tu mă inciţi la neîncredere e trecut de miezul nopţii viaţa tot spre moarte mă trimite ca pe un e-mail trecut prin reţea cu viruşi abstracţi gustul amar al purtărior tale la meteo spune că mâine va ninge pentru a doua oară în iarna abia venită fără tine voi încerca puţin moartea

Din şaua vieţii sub copita soartei - de tropăire 2010-11-27 mă tropăie între copite soarta cal otrăvit de nu știu cine de Cel ce îmi închide zilnic poarta atunci când tu mă izgonești din tine nu știu în şa să stau cuminte nu vreau să călăresc precum un mort înveninatul armăsar n-ascultă de cuvinte iar tu m-alungi şi-atunci îl călăresc cum pot nu ştiu mai nimic despre femei doar le iubesc lăuntrul benefic absolut m-aruncă soarta din şa fără temei tu ţii mortiş ca să mă duc... voi trece vama dincolo cât mai curând deşi nu am bănuţi de plată vreau să nu-mi pierd rând căci nu se ştie niciodată...

Secătuire -zaţul cafelei 2010-10-22 mi-au secat ochii privirea mă doare de susurul adâncimilor nimic nu mai e ca la început numai morile de vânt pe care le respir încă de la naştere nimic nu ţi se mai pare interesant decât lumea dinprejur hotărâtă să meargă mai departe totul s-a pierdut a fost visare vise de ceară precum luna curată din viermele de pe sufletul meu acesta a fost cel mai profund vis alungat cu fierul încins la flacăra iubirii din sfera nopţilor albe în propriile amintiri mă afund colcăie cafeaua amară în mine precum dragostea decantată într-o viaţă de animal ce săgeţi i-au împuns inima sânge negru strecurat prin zaţ de cafea îmi bombardează neuronii sufletul trist nu lasă speranţă otv-ul anunţă venirea sfârşitului lumii în luna noiembrie viaţa încă pulsează în mine anemic nici măcar antropologii nu ştiu din ce specie fac parte am zburat liber pentru o clipă numai pentru una singură şi 84

atât eu fluturele tu felinarul se întind din nou în mine aripile durerii trec dincolo dincolo dincolo dincolo nimic nu mai e ca la început nimic nu ţi se mai pare interesant totul se pierde a fost vis visul cel mai profund gândesc la ce a fost în propriile amintiri mă afund săgeţi împung inima sufletul trist nu-mi lasă speranţe viaţa încă trăieşte chiriaşă în mine cuibărită sub aripile cloştii totul s-a pierdut a fost vis visul acesta cel mai profund săgeţi împung inima greţoasă să nu-mi alunge tristeţea speranţe pulsează doar aripile pieirii

vierme sfredelitor -viaţa2010-10-22 durerea e un vierme sfredelitor de la tine îmi vine viaţă speranţa tu mi-o dai două aripi o singură pasăre cuibărită între noi zborul captiv ideal născut din credinţă mântuirea mea eşti tu Dumnezeu mi te-a înfipt în inimă acum mi te răsuceşte mortal

din haos în haos - liniştea zgomotea. în urechi 2010-10-05 am urcat după tine. până la Cer am trecut de norii spălăciţi hidoşi. apoi de soare liniştea troznea. în urechi. lacrimi mă azvârleau. din haos în haos şi tot aşa până când. te-am apucat de mână aşa. am crezut că e Dumnezeu convins. l-am rugat doar atât. mai lasă-mă Doamne să-mi mângâi sufletul pe care de-abia acum l-am găsit şi m-a lăsat numai să tac. şi să te sărut şi să te privesc apoi a fugit. în lumea largă abandonându-mă. ţie. iluzie 87

aproape departe -visul şi dorinţa2010-10-03 mă strigi undeva aproape departe vântul adie înfoiază aripi nevăzute aduce iz porcin cu curul pe pervazul ferestrei închipuindu-mi-te venind pe lângă Biserica Greacă acolo probabil de peste o sută de ani în stradă ţigani lălăie o manea lălăită trece câte o maşină bengoasă Dunărea bătrână liniştită de drumul ei o altă lume s-au aprins felinarele străzii vârful antenelor pe hotelul Traian sacralitatea ortodoxiei milenare vs contemporaneitatea rătăcită prin ceaţa modernului retrograd

mâncarea clocoteşte ca o stradă pavată cu macadam întunericul tăinuie îndrăgostiţi şi criminali noxele de eşapament gâtuie cuvinte ţigănuşi înjură ca la uşa cortului sau a vilei eşti visul şi speranţa drumului meu spre viaţă

maşina de tocat - si Dumnezeu femeie 2010-10-01 mă iubeşte Dumnezeu şi un suflet curat de femeie curată întru nelinişti ce aduc liniştea neliniştilor …………………………………… dizolvat în sângele tău ori singur în cutiuţa mea de carton cerşind izbăvirea de viaţă

mă iubeşte Dumnezeu / un suflet curat de femeie curată -timp măsurat în GB/s2010-10-01 nu ai înţeles nimic din viaţa mea ne ţinem de mână ne sărutăm privim oamemii zâmbim înţelegători mă trage de braţ din calea unei maşini furioase îmi spune cum e cu mersul pe jos în lipsa picioarelor îmi spune să feresc capul să nu mă strivească frunza desprinsă şi anii fructul acru de toamnă nu există decât în cărţi fiecare noapte mă muşcă de suflet luna ori un câine mulatru dacă aş şti să merg pe bicicletă m-aş abandona uşor timpului un copil plânge aşteptând să se dăruiască vieţii păcat va trăi viaţă din umărul drept îmi curge sânge amar în gură îmi cresc dinţi de om spun că nu voi mai scrie 92

creierul nu doarme niciodată inima mai bate încă mă iubeşte Dumnezeu un suflet curat de femeie curată întru nelinişti ce aduc liniştea când vreau să adorm îmi amintesc de omul care bătea luna cu lopata la beţie mângâiere morbidă primesc şoapte şi sex perversiuni cât încap în iubire plouă cum a plouat mereu aştept într-o gară trec anotimpuri şi timpuri vagoane am vrut să mă sinucid cu tine i-am atins sânii şi am crezut că mă iubeşte timpul meu se măsoară acum în GB/s în lipsă de mine doamna singurătate vreau viaţă reală cu femeia iubită 93

nu ai iubit niciodată acum iubeşti nelinişti profunde

îmbrăcată cu mine. transparent -ca într-o absolută poezia vulgară2010-09-29 fereastra opacă. genunchii. acele ceasornicului rătăcit. perdea peste zi. luna cu şoapte decor. am îmbrăcat-o cu mine tăcutele versuri. cu sânge fierbinte felina. sânii. fiinţă sensibilă. zâmbeşte ştiind să trăiască. dulce amor poeme vulgare. mistere. am închis timpul cuşcă imaginar zăbrelită. zăbrele. şi dinţi gemete tolănite. zile bezmetice nopţile. vii absolut. relativ. cuvinte. trăiri. nevăzute morminte până şi ceasul. face dragoste cu timpul. în timpii săi. morţi

acrobaţie -de pe un umăr pe celalalt2010-09-28 pas cu pas pe stradă păsări zboară din zbor în zbor despre mine se spune că merg pe sârmă toamna se apropie vara ori iarna amândouă morbide înhaţ serile le sechestrez în mine panetele se aliniaza undeva două aripi orgasmice dorinţi neîmpăcate cu sine încerc trăiri vai mama celor ce nu cred în Dumnezeu şi în iubirea unei femei frumoase iubesc femeia. vis mergeţi voi pe pământ eu zbor de pe un umăr pe celalalt. al ei 96

lebădă albastră valsând -arginţii. sărut de argint2010-09-24

sufletul meu. între cer. şi planete a ajuns o vechitură scoasă la mezat pe tarabă stol de cuvinte nu sunt nici cumpărător. nici vânzător nici tu. esti femeia. lebădă albastră valsând. care mi-a împrumutat umărul apoi umerii. care şi-a deschis larg inima cu un sărut. săruturi pe frunte. nici nu vindem nici nu cumpărăm numai cu iubire iubim şi atât arginţii. i-ai avut în mânecă. nu au valoare 97

arginţii. sărut de argint. Sărutul.da suflet catifelat. suflet catifelat. suflet catifelat numai o singură stea. mai străluceşte pe cerul gurii mele. albastru de ceea ce străluce. stele îndumnezeite. să nu ne lepădăm de noi

să mă fac pasăre -pe umărul trei2010-09-24 sărut umărul trei sferă rotundă. în rugăciunea mea către Dumnezeu Cer să mă facă pasăre pentru a-mi negocia zborul

100

câte colţuri are sfera? (II) -sub frunze de galben2010-09-18 de prea mult plumb plumb cerul a aşezat în mine sicriu mormânt săpat în mine adânc de tristeţe. scarpin ciolane dezbrăcate de carne dorind cocori despletiţi din ceţuri verzui de sub frunze de galben coroană de spini cu chip de femeie desupra.

101

cerul danseaza abstractele sfere -piruete senine2010-09-18 cer. dans. abstract. sfere după privirea ochilor mei oglinzile de catifea vişinie se reflectă concentric apus în răsărit e numai lumină zice-se că umbrele noastre plutesc imagini distorsionate pe la prânz ne putem odihni cerul e tot răsucit pe dos pe faţă numai orizontul aprins linii paralele ochii tăi cu ochii mei aşa cum spui tu e cerul dansând piruete degenerate. salturi. umbrele. sfere

102

steaua mea arzătoare -mângâiere de cer2010-09-12 senin. mâini mă privesc glas de femeie mă ceartă albastru. nu am învăţat nici acum mersul. pe bicicletă. trăim toamnă. învăluind. în acelaşi cocon

103

104

105

frunzele muri-vor într-un foşnet -femei frumoase2010-09-11 frunzele tot frunze vor rămâne chiar dacă vor muri încet privi-vom copacii fără urme iar frunzele muri-vor într-un foşnet cerul cu păsări plecând aiurea cu cerul peste mări albastre lăsând în urmă cuiburi negre iar frunzele muri-vor fără foşnet venit-a anotimpul iubirilor nebune femei frumoase cu sori şi stele-n păr în triluri ne vor fecunda sublim frunzele muri-vor într-un foşnet

106

ochi mistic -fără umbră nu mai sunt eu2010-09-16 pasăre. pribeag prin zi peste noapte dimineaţa cântă. rouă zâmbind soare delir. în ochi mistic ziuă apune. cai nechează sălbatic. umbra ta peste nori. deschisa fereastră amurg de paienjeni. cultivă iubire letală tot miezul din tine cântec. de greieri ridică. lumină zâmbeşte. albastru trupul tău trupul meu sticlă fluidă priviri risipitoare. de zbor cardinal ardem în pânze chimicale. iubiri zâmbete străluciri umbre şi feţe de înger. din noapte de şoapte fără umbră nu mai sunt eu. fără tine. un mort semi-zeu

107

copite la mâini -cal metamorfoză2010-09-11 când zbori agăţat de coamele cailor ca şi cum ai purta aripi pe umeri copite la mâini şi picioare şi ochi galopul ca o privire aruncată de sus coada pictează cerul fibros cometa a trecut pe lângă noi şi ieri ne-a aprins călcâiele luminând nopţi galopând din galop în galop în galop pe un cal fără aripi doar cu aripa ta ca şi cum aş purta aripi pe umeri copite la mâini şi picioare şi ochi galopul ca o privire aruncată de sus coada pictează cerul fibros în acelaşi trup de cal metamorfoză

108

un Adam pălmuit de o Evă -incolor2010-09-11 de azi înainte nu voi mai pleca ţia-m închis uşa am aruncat cheia rămâi în inima mea şi plimbă-te prin locurile cele mai pitoreşti când m-ai înghiţit ca pe un măr ştiai că sunt un Adam pălmuit de o Evă nu mai pleci nicăieri am dreptul să te reţin numai cu voia ta dacă mă voi sinucide vreodată o voi face numai cu buzele tale pline de cuvinte şi de ruj incolor iartă-mă eşti frumoasă aşa cum eşti 109

de azi ĂŽnainte m-ai sechestrat definitiv de azi de mai mult de un an de mult mai mult

110

Câini cu dinţi de mătase -invers pus lanţul cu bicicleta pe mersul2010-09-09 mersul pe bicicleta cu lanţul pus invers m-au luat câinii de pantaloni. dinţi de mătase. ca ploaia de afară. plouă din cerul negru. al gurii. viaţa ne calcă roţi dinţate. în sens invers acelor de ceasornic. malaxorul perfect. fachirul. din noi nu mai ştie să meargă cândva câinii trăiau. decent. deveniseră prietenii cei mai buni ai omului. omul nu mai e. om purtăm în jurul gâtului. zgardă. amintiri. de când puteam. merge pe jarul fierbinte. viaţă la maxim şi un măr. adânc. înfipt în gât invers pus lanţul cu bicicleta pe mersul

111

112

113

poezii pierdute forever ( I ) 2010-05-22 nori. singuratate. paşii mei grabiţi către tine gânduri. cerul tu & eu muzici pe toate străzile azi în mahala.

114

poezii pierdute forever ( II ) 2010-06-22 ca frunza scuturată de vânt mă leg de mine ţin drum către casă câinii i-alung războaie interne învinşi neînvinşi ca un gând eroul din mine nu mai doreşte să mor

115

( în ) cerc 2010-08-06 am senzaţia uneori că dacă închid ochii mor. mă prăbuşesc prin ochi sufletul e deschis orcărui zbor. tatăl meu a moştenit de la tatăl său porumbei. am zborul în sânge de pe fereastra inimii puternic vascularizat rogvaiv. dau foc pleoapelor cu lumina zilelor tale. nu mai am ce şi cum merge în carje câte patru perechi de scobitori. zăbrele cât pentru o 116

colivie. ori închipuită.ori inventată deja.invizibilă.ori… zbor. mă străbate numai atâta timp cât numai (în) cerc să adorm în tine.

scară la Cer 2010-10-05 m-am suit după tine. până la Cer am trecut de norii spălăciţi hidoşi. liniştea îmi troznea în urechi lacrimi mă azvârleau de pereţi invizibili.

117

din haos în haos şi tot aşa până când. te-am apucat de mâna dreaptă aşa. eram convins că e Dumnezeu. El era… l-am rugat doar atât: mai lasă-mă Doamne! să mângâi sufletul. de-abia găsit. şi m-a lăsat. numai să tac. şi să te sărut şi să te privesc. apoi a fugit. într-un picior. în lumea largă. abandonându-mă. ţie singur apoi am fugit amândoi. în lumea largă abandonându-mă ţie. abandonându-ne nouă. singur

118

119

120

furtună în clepsidra trupului meu 2010-10-06 singur precum beduinul furtună în clepsidra scursă de timp în timp dună după dună mă ridic şi te caut nisip mişcător nisipuri mişcătoare nu eşti Fata Morgana nici măcar vis exişti

121

destinul muşcă bălos din mine 2010-10-17 haite de câini mă latră prin suflet femeia iubită îmi ţine Cerul în lesă destinul muşcă bălos din mine un sân îmi face cu ochiul de după capot se anunţă şacalii uneori mă vreau fără ochi din toamnă în toamnă a 28 a zi a nu mai fi sau a fi fericit în laţul inimii tale prins

122

Piatra care se scurge treaptă cu treaptă 2010-10-19 tăcerea ţi-o ascult ca pe o piatră căzând mă doare piatra cade treaptă cu treaptă în mine mă coboară ecou asurzitor sonorităţi din străfunduri sunt eu cartea ce ţi-am dăruit-o scrisă poate cu stângăcie ori cu mâna dreaptă pe verbe cu inima şi te-am invitat să o mângâi răsfoind cu vorbe abia şoptite în şoaptă viaţa viaţa cu tine. Dumnezeu te-a creat. întru salvarea mea. ori distrugerea noastră

123

vorbit-a sufletu-mi în cârje 2010-10-20 când poţi merge de ce să te târăşti vorbit-a sufletu-mi în cârje apoi mă scuipă între ochi îmi râde-n nas şi mă insultă al treilea umăr mă-ndrumă la mers e semn de echilibru echilibru senil dar e echilibru echilibrul însuşi cât încă inima ta mai bate ei îi datorez totul şi nimic mai mult asta e evident evident e totul e ceva timp de când am aruncat cârjele în mine într-un cotlon mucegăit şi am început să trăiesc de la zero sufletul tău mă poartă între Cer şi pământ abandonându-mă pustiului

124

125

126

după Dumnezeu, potopul 2010-11-06 ca pe o zeiţă te iubesc nebun precum înlănţuitul Prometeu îmi arde focul gândurile toate şi mă prefac în scrum călcat de Dumnezeu în alergarea Sa prin tine şi prin noi certându-mă să merg departe nu mă supun nici ţie nici eului nătâng de Dumnezeu mă rog îngenunchind să mi te dea ca bogăţie să mă hrănesc cu tine prin iarna mea să caut soare şi caldură să te ador ca pe-o zeiţă nebun şi mai nebun mereu te rog nu mă lăsa de mână înlănţuit ca bietul Prometeu cu ochii scoşi cu limba mută doar să mă aibă-n pază infinitul meu

127

prin eul tău în eul meu frumoasa mea domniţă sunt muritor nu zeu

128

Cal otrăvit de nu ştiu cine 2010-11-06 mă tropăie între copite soarta cal otrăvit de nu ştiu cine de Cel ce îmi închide zilnic poarta ori poate tu mă izgoneşti din tine nu ştiu să fiu cuminte nu vreau să călăresc precum un mort înveninatul armăsar n-ascultă de cuvinte iar tu m-alungi şi-atunci îl călăresc cum pot nu ştiu nimic despre femei doar le iubesc lăuntrul benefic absolut m-aruncă soarta din şa fără temei ţinând morţis ca să mă duc… voi treece vama dincolo cât mai curând poate nu voi avea bănuţi de plată vreau să nu-mi pierd rând că nu se ştie niciodată…

129

arunci mereu cu piatra ca într-un nebun 2010-11-06 te afunzi în depărtări tot mai departe mai departe arunci cu piatra cum dai într-un nebun m-aş lepăda şi de iluzii şi de speranţe drumul nu mi-ar mai fi drum de mai cred în ceva anume mai cred în netrădare şi-n iubire ai fi un Iuda de-acuma putred iar eu un muritor fără trăire dă-mi foc şi arde-mă pe rug de vrei aruncă-mi cenuşa aburindă în abisuri negre în trupul blând al nesătulei Gheei ori mă strânge-n suflet pe sub arcade dincolo de gene

130

dincolo de mine există viaţă 2010-11-10 dincolo de mine există viaţă eu nu exist dincolo de tine lasă-mă să locuiesc în inima ta ca un homeless ori ca o pasăre în cuibul ei întregeşte-mă cu aripile tale să fiu eu un nimeni ori o pasăre abia venită-n lume acoperă-mă cu sufletul tău scumpa mea femeie frumoasă numai prin tine trăiesc cu adevărat

131

132

133

albastrul ascuns 2010-11-22 cade negru peste oraş se scurge ceaţă străvezie e zor acum pentru borfaşi să se adune-n colţ la prăvălie în suflet numai negură şi ceaţă albastrul stă pitit aşteptându-te

134

mai pâlpâie lampa 2010-12-28 de aici din cavou te înştiinţez că îmi e bine mai pâlpâie lampa o lacrimă încă mai muşcă adânc din obraz viaţa zace înzăpezită letargic în mine mă strigă adevăratul cavou ideal mă cheamă în sine vreau să rămân treaz derulez filmul inima îmi crapă de dor beau pahar după pahar alcoolul nebun iluzii abstracte nebune mă dor legat sunt de drumul nedrum înzăpezit în alb funerar mâine voi fi doar un mort pe un drum spre abis am fost numai sunt e aevea nu-i vis

135

poem de iarnă în inimă de om iernit 2011-01-10 curge lăptos ca dintr-un sân de femeie lăptoasă poeme de iarnă rusească curg prin toate venele albastre. trec moşi crăciuni împiedicaţi în ei daruri lasă în urma lor zăpezi emancipate mă latră intens câinii singurătăţii. mă tropăie cai slobozi prin marile artere pulsând o inimă accentuat febril o dramă banală mă bântuie aproape subtil din astă iarnă vreau să scap să fug să evadez la pieptul tău arzând ca focul ce tot vrea să mă ardă din trupul şi tot trupul tău din spirit şi din sânge roş în trupul din trupul tău să mă scund de câini la săniuş nu am mers nici când eram copil

136

gânduri şi numai o stea 2011-01-10 am îndrăznit să deschid ochii să-i ridic am văzut că cerul e aproape am cutezat să dau foc gândurilor şi o singură stea s-a aprins am ridicat mâna dreaptă spre Cer s-o mângâi şi s-a speriat m-a alungat departe şi rece i-am dăruit mâinile amândouă în căuşul lor sufletul ca un abur fierbinte pentru a nu muri tânjesc şi mor. mi-e dor

137

138

139

axioma necunoscutului 2011-03-10 coordonatele vieţii axiomă. necunoscut. alfa şi omega limite jertfa inimii pulsând împărţită la doi. trei. de aici înainte dăm nume alfa. omega. puterea de a iubi un suflet cu sufletul. nume. nu contează. numele. cu mâinile. cu umărul drept. cu ochii. cu trupul. contopire. cu privirile noastre între respiraţii adevărul fundamental nu trebuie demonstrat niciodată Dumnezeu e iubire. dincolo de El potopul 140

Sub semnul crizei existenţiale

Povestea dintre literaturã şi Virgil pare a fi pornit dintr-un foc interior, din zbuciumul vieţii dar mai ales din rãutãţile pe care cu dãrnicie soarta a vrut ca el sã le înfrunte. Paşii sãi prin viată au stat sub semnul poeziei. Ea i-a dat putere, dragoste dar mai ales i-a dat speranţã. Dacã veţi cãuta speranţa nu o veţi gasi în versurile sale pentru cã acolo şi-a pus doar trãirile iar speranţa a pãstrat-o pentru sine ca un bun preţ de care nu vrea sã se despartă decât când sunã trecerea. Uneori versul plânge alãturi de poet, în cuvinte triste şi scrâşnite iar alteori zboarã lin peste toate şi peste tot precum o pasãre mãiastrã. Poezia ca metodã de organizare a liniştii interioare apare la Virgil Andornescu. E un mod de abordare a realitãţii dar mai ales de gãsire a echilibrului. Acum când viaţa stã sub semnul crizei existenţiale, a scrie poezie e un miracol! Cuvintele se regãsesc printre probleme zilnice iar imaginile sunt rupte dintr-o realitate pe care nu vrem sã o mai trăim. Profund legat de Dunãre şi de vietãţile sale, poetul le implicã în trăiri şi versuri. Pot fi pescãruşii sau peştii sau 141

poate doar un val care pare a fi acea vietate care vrem noi sã fie. Ploaia, cerul, norii, negura sau ceaţa nu sunt realitãţi ale naturii ci forme de trăire, de experimentare a vieţii. Gândurile pot fi prietene dar şi modalităţi de evadare. Toate şi totul se întâmplã nu pentru cã cineva doreşte ca acestea sã se întâmple ci pentru cã Dumnezeu a rânduit lucrurile în felul sãu. Ţie, cititorule, nu îti rãmâne decât sã încerci sã te strecori prin lucruri definite, prin potopul evenimentelor din zilele noastre asemenea unui fluture printre picăturile de ploaie. Dumnezeu e sus şi doar el le rânduieşte pe toate, cuvinte şi versuri iar noi nu suntem decât unealta iluminãrii lui. Mihai VINTILĂ

142

Reprezentant notoriu al noii generaţii de scriitori Poetul Virgil Andronescu, născut la Turnu Măgurele, la 28 noiembrie 1972, vine în marea literatură cu zestrea spirituală a trei mari scriitori de pe meleagurile natale – Gala Galaction, Zaharia Stancu, Marin Preda – şi cu toate componentele eposului din câmpia largă a Deliormanului, pe care le-a regăsit la Brăila, pitoreacă şi romantică, cu Bărăganul ei întins şi fascinant, descris de Panait Istrati, Mihail Sebastian şi Fănuş Neagu. Reprezentant notoriu al altei generaţii de scriitori, care începe de la Dimitrie Stelaru şi Sorin Stoian şi continuă cu pleiada de poeţi teleormăneni, Adrian Raicu, Ştefan Stănculescu, de la Turnu Măgurele; sau cu Stan V.Cristea de la Roşiori de Vede şi Florin Burtan de la Alexandria, poetul Virgil Andronescu este autorul a patru volume de versuri: ,,Poezii”, editura Tipoalex, 2003; ,,Chipul tău blând, coborât din icoane, mă ţine strâns sub pleoapă”, editura Tipoalex, 2010; ,, Ultimele luni din viaţa umbrei mele”, editura Alfa, 143

Iaşi, 2011; ,,După Dumnezeu, potopul”, editura PIM, Iaşi, 2011. De altfel, nu întâmplător, poetul Virgil Andronescu figurează în ,,Dicţionarul Scriitorilor şi Publiciştilor Teleormăneni”, editura Rocriss, 2005, semnat de scriitorul Stan V.Cristea, şi în dicţionarul ,,Vocaţia scrisului în Teleorman”, editura Teleormanul Liber, 2007, coordonat de poetul Dumitru Vasile Delceanu.

Dumitru ANGHEL

144