1
VIRGIL ANDRONESCU
CRONICA POTOPULUI DE DUPÄ‚ DUMNEZEU
2
Copertă şi grafică interioară: pictor Hugo Mărăcinean
3
BIOGRAFIE ANDRONACHE VIRGIL-NICOLAE - Pseudonim literar:Virgil Andronescu ACTIVITATE LITERARA&PUBLICISTICA -poezie, editorial, cronica plastica, cronica teatrala, eseu, grafica de carte1994-Debut publicistic Teleormanul Liber. 1994-1995 Colaborari:Teleormanul Liber,Viorile Zborului,Ecouri Dunarene,Adolescentul. 1995-Debut volum Antologie colectiva Zodia Harfei,ed.Teleormanul Liber. 1995-2003-Colaborari Jurnal Teleormanean,Univers Teleormanean,Cetatea,Curierul primariei. 2001-Membru fondator al cenaclului literar-artistic Dimitrie Stelaru. 2002-Membru al cenaclului Zboruri. 2003-Debut editorial,volum propriu ,,Poezii’’,ed.Tipoalexpostfata: Martian Alexandru; grafica Andronache VirgilNicolae. 2003-2006-Colaborari Meandre,Gazeta de Lita,Ecouri Dunarene. 2003-Participant la Salonul Cartii cu Autograf,Alexandria,Teleorman. 2005- Colaborator-tehnoredactare,grafica coperta,procesare foto,prefata,la volumul ,,Turnu Magurele ( 170 ) 1836 – 2006 consemnari istorice si memorialistica’’ & albumul cu acelasi titlu, autor prof.Pascu Bolborici,ed.Teleormanul. 2009-Postfata carte poezii ,,Nodul din cer''a poetesei Carmen Lumiere 2009 (septembrie)-Editorial: ,,Marea restructurare a început la cultură''-Ziarul de Braila. septembrie 2009-iulie 2010 publicat pe site-ul revistei Convorbiri Literare, Septembrie 2009-Publicat in Revista Convorbiri Literare din Iasi, numarul 9(165),
4
2010-Publicat volumul de poeme ,,Ultimele luni din viata umbrei mele'',ed.Alfa,Iasi - Mircea Dragnea, scriitor, membru USR; grafica poeme Cristina Barbu. 2011-Publicat volumul de versuri ,,Chipul tau bland coborat din icoane,ma tine strans sub pleoapa''- Prefata Tudor Matresu, poet; grafica poeme Cristina Barbu. 2011-Publicistica: Revista ,,Viata Brailei'' & www.viatabrailei.ro , 2011-2012-Publicistica: Colaborator ziarul on-line www.InfoEst.ro , 2011-Publicistica: Colaborator ziarul print & on-line www.infobraila.ro , 2011-2012- Publicistica: ziarul on-line www.ziarulnatiuneaa.ro . 2011-2012-Publicistica: ziarul on-line www.optimalmedia.ro . 2012- Colaborator la revista de informare rurala ,,Info Zone'', Braila. 2011- Publicat volumul de versuri ,, Dupa Dumnezeu, potopul!'' Ed. PIM, Iasi - prefata Constantin Gherghinoiu, poet; postfata Dumitru Anghel, critic literar; grafica poeme Hugo Maracineanu, grafica coperti Mihai Vintila. 2012- Prefata volumului de versuri ,, Alter-ego’’, Ed. PIM, Iasi, al autorului brailean Dragos Ionescu. 2012- Publicat volumul de proza ,, Foaie de observatie – Jurnalul unei constiinte –‘’, Ed. PIM, Iasi, prefata Viorel Coman, critic literar; postfata Dumitru Anghel, critic literar. (Lansare de carte in scop umanitar la Biblioteca Judeteana ,, Panait Istrati'', Braila; grafica coperti Virgil Andronescu. 2013- Publicat in revista ,,Cronica”, Iasi, nr. 9-10-septembrieoctombrie, http://revistacronica.wordpress.com ; 2013- Publicat in revista ,,Prosaeculum”, Focsani, nr.7-8octombrie-decembrie, www.pro-saeculum.ro ; 2014- Publicat in revista ,,Poem caffe”, Braila, nr.7 / feb., www.poemcaffe.ro ; 2014- Publicistica, ziar on-line www.probr.ro
5
PREMII 1994-Festivalul national de poezie Zaharia Stancu,ed.VIa,Salcia-Teleorman, Premiul al-III-lea si Premiul editurii Teleormanul Liber. 2003-Diploma Directiei pentru Cultura,Culte si Patrimoniu Cultural National a judetului Teleorman,pentru poezievolumul,,Poezii''ed.2003. 2012- Diploma pentru cartile publicate si pentru campaniile umanitare initiate, din partea ziarului Natiunea. 2012- Participant, in afara concursului, la Festivalul International de Poezie ,,Balcanica'', Braila. 2013- Premiul de participare din partea dlui Daniel CristeaEnache la Festivalul International de Poezie ,, Balcanica’’. *Mai 2005-aprilie 2006-Colaborator al postului de radio SUDTurnu Magurele, moderator talk-show-ul cultural ,,Punctul sub i’’ . *2012- Membru al Cenaclului ,, Panait Istrati’’, Braila. 2012- Participant la Serile literare din cadrul Clubului de Lectura, Galati. 2013- Realizator al Spectacolului Umanitar ,, Ajutând oameni, devenim Oameni’’, specatacol filmat de Tvr1 pentru emisiunea ,,Oameni ca noi’’ de pe Tvr2- 7 martie 2014. *2013- Realizator Eveniment literar-artistic: Expozitie de fotografie ,,Toamna la Braila”, Virgil Andronescu - in colaborare cu artistul plastic Hugo Maracinean- Eseu, recital chitara rece- muzicăclasică şi folk. Email: virgilandronescu.officeall@yahoo.com , andronescu.virgil@facebook.com Blog : http://romaniamereuabsenta.blogspot.com .
6
Virgil Andronescu, un poet care experimentează nefericirea Poetul și jurnalistul Virgil Andronescu ne propune o nouă carte de versuri: Cronica potopului de după Dumnezeu, după ce, în 2011, publica volumul de versuri După Dumnezeu, potopul!', Ed. PIM, Iasi. Avem, prin urmare, o persistență în tema potopului, pe care Virgil Andonescu o privește cu armele introspective ale unei poezii care pleacă dintr-o durere interioară care se transformă în strigătul devenit vers. În Geneză, autorul notează: ,,M-am născut/ Din tăcerea surdă a durerii/Iartă-mă, Doamne,/Că am deranjat atmosfera originară!’’ Autorul este într-o permanentă căutare a unui echilibru pe care speră a-l găsi în persoana iubită, în sine, într-o relație de tip personal cu divinitatea și, în final, în starea poetică. ,,Prin eul tău în eul meu/frumoasa mea domniţă/sunt muritor/nu zeu!”, scrie autorul în poemul ”după Dumnezeu, potopul”. Starea de revoltă nu-i dă pace poetului care știe numai să iubescă și să scrie. 7
Ea este cea care îl face să respingă condiția muribundă, ajungând la o libertate pe care numai experiențele la limită ți-o pot da: ,,Dumnezeu mi se plimbă prin gură-/Mă rog înjurând…/Dacă vreau ning,/Dacă vreau aduc ploaie sau vânt,/Ştiu cum să fac să-l aduc/pe Dumnezeu cu picioarele pe pământ ’’(Aură de cer). Poemele din volumul oferit astăzi cititorilor abundă de culori sumbre, de umbra singurătății, a înstrăinării, a fatalității și chiar a morții: ,,Am numărat unsprezece mortăciuni!/niciodată n-am să mă întreb/de ce am murit/am să mă întreb mereu/de ce mai trăiesc.’’ Pentru Virgil Andronescu, nașterea și iubirea sunt pedepse capitale, o povară greu de dus de un trup plăpând, în căutarea sinelui care îl alungă. Viața poetului se desfășoară într-un oraș care miroase a câine plouat, iar tramvaiul 21 nu poate face minuni. În această lume fără frumusețe, nici măcar Dumnezeu nu poate fi găsit prea ușor: ,,doar pe Dumnezeu/rămâne săL mai sun/ori nu are telefon/ori nu mai există/ori nu mai are timp pentru 8
mine’’ (Dumnezeu nu răspunde la telefon!). Fragilitatea ființei umane, nevoia de alinare, de sprijin, transpare din multe versuri: ,,noapte de noapte/îl chem pe Dumnezeu /la patul meu/şi-i plâng pe umeri durerile mele/şoptit îi povestesc/cum am urcat Golgota fără şerpaş/Bunul mă mângâie părinteşte/şi adorm’’ (Dumnezeu la patul meu). Cronica potopului de după Dumnezeu este o carte a suferinței, a strigătului neauzit de nimeni, a disperării mute, a apropierii potopului. Virgil Andronescu experimentează pe sine nefericirea, dar reușește să îi dea acesteia o formă poetică. Petre Crăciun
9
Motto: ,,Moartea e o floare de cais, mergând pe srtadă.” Nicolae Virgil Andronache ,,Poezii ”, Ed. Tipoalex, 2003.
10
Geneză M-am născut Din tăcerea surdă a durerii. Iartă-mă, Doamne, Că am deranjat atmosfera originară! Am scos primul scâncet Spărgând tăcerea primelor clipe. Iertaţi-mă, oameni buni, Că v-am tulburat liniŞtea!
11
12
dinspre pământ spre Cer o particulă de sânge sânge din sângele meu s-a scurs precum stropii unei ploi la început de primăvară dinspre pământ spre Cer Dumnezeu a prins-o-n palma Sa şi-a mai făurit o stea ...
În memoria iubitului meu frăţior Vasilică Andronache. Bunul Dumnezeu , odihneasă-i sufletul curat!
13
după Dumnezeu, potopul! ca pe o zeiţă te iubesc nebun precum înlănţuitul Prometeu îmi arde focul gândurile toate şi mă prefac în scrum călcat de Dumnezeu în alergarea Sa prin tine şi prin noi certându-mă să merg departe numă supun nici ţie nici eului nătâng de Dumnezeu mă rog îngenunchind să mi te dea ca bogăţie să mă hrănesc cu tine prin iarna mea să caut soare şi căldură să te ador ca pe-o zeiţă nebun şi mai nebun mereu te rog numă lăsa de mână înlănţuit ca bietul Prometeu cu ochii scoşi cu limba mută doar să mă aibă-n pază infinitul meu prin eul tău în eul meu frumoasa mea domniţă sunt muritor nu zeu!
14
Ciudatul Dumnezeu
Cu Dumnezeu am grabă mare: Tot chefuim de zorAlergăm desculţi prin soare, Tot chefuim prin lumea viselor. Ciudat mai sunt la băutură, Bizar mai e şi DumnezeuChefuim la noi în bătătură, Ciudat mai e norodul meu, Ciudat mai e la băutură!
15
16
Aură de cer Dumnezeu mi se plimbă prin gurăMă rog înjurând… Dacă vreau ning, Dacă vreau aduc ploaie sau vânt, Ştiu cum să fac să-l aduc pe Dumnezeu cu picioarele pe pământ. dacă vreau ning ori aduc ploaie, ori vânt; nu mai vreau să trăiesc muribund. de mine, Dumnezeu nu se despoaiealeargă nebun cu mine în cârcă, prin ploaie viu muribund. Dumnezeu, mi se plimbă prin gură râzând!
17
18
Steaua mea cea mai stea - 23.01.2014 mamă de ziua ta îţi dăruiesc un gând şi-un sentiment ce-mi zace-n sufletul plângând e lumea plină de hiene e plină de năluci de alte fiinţe cu multe mii de feţe şi-i greu e tare greu printre străini ca cineva să te răsfeţe aşa cum numai tu ştii durerea să-mi alini poate că sunt prost şi multe ca să fac nu ştiu am învăţat doar să iubesc şi doar să scriu să scriu cu sufletul trăitele poeme să le dăruiesc desferecate sublime şi rebele ţie mamă şi cerului cu stele iubitelor mele frumoase ,,blesteme” multumesc ţie că m-ai născut dar şi pentru creşterea grea
19
te iubesc mamă eşti steaua mea cea mai stea mulţumesc bunului Dumnezeu şi-l rog de sănătate pentru tine pentru mine pentru hiene şi relele toate la mulţi ani mamă să îmi trăieşti să mă mai mângâi să mă mai iubeşti la fel ca-n greaua dar frumoasa copilărie să mă mai pot plânge ţie de-acum înainte o veşnicie!
20
21
Dau pentru tine un cal regesc femeie cum mă mai ispiteşti cu vorbe amare de pelin cu trupul fin catifelin ca o idee prin sufletu-mi te unduieşti cu mersul ca de şarpe şerpuind cu glasul moale -blând ca de felin catifelin femeie cum mă mai doreşti cu ochii de scânteie la sânii tăi rotunzi -fierbinţi de foc şi jar incandescenţi deloc cuminţi
22
între coapsele-ţi mă tot doreşti dorindu-mă mă tot doreşti chemându-mă ca pe arginţi când mă alungi când iarăşi mă primeşti şi tot aşa din jocul ăst’ drăcesc minţindu-ne te mint mă minţi iertându-ne când iaraşi mă-ndrăgeşti eu şi mai tare te-ndrăgesc în jocul ăst’ Dumnezeiesc nu dai pe mine doi arginţi deşi mă cumperi şi mă vinzi eu pentru tine dau un cal regesc femeie cum mă mai ispiteşti cu trupul fin ca de felin catifelin
23
cât o idee amară de pelin.
24
mama m-a născut fără trup
mama m-a născut fără trup a plâns de fericire şi m-a sărutat pe ochi chiar dacă nu mă vedea m-a ţinut în braţe a alăptat nevăzutul om iar până la urmă mi-a înţeles destinul şi m-a purtat la sânu-i prin viaţă până ce am prins contur formă şi conţinut litere şi cuvinte nai apoi poeme aici viaţa mea personală s-a oprit mama continuă să mă iubească şi aşa aşa cum nu sunt pentru că sunt rupt din sufletul ei!
25
26
Cerşetorul de iubire
foc se naşte din frageda scânteie dor de suflet de sălbatică femeie prin viaţa mea de când e’n viaţă principial pe străzi îşi face veacul prinţ-cerşetorul de iubire trubadurul confundat mereu cu o paiaţă dăruieşte suflet căutându-şi leacul la femei ce vin şi doar întreabă se opresc din drum ca să se mire cerşetorul le admiră ele se hlizesc ca la tarabă le priveşte şi cerşeşte în tăcere
27
pe la câte-un colţ de stradă dragoste şi mângâiere nimenea nu dăruieşte toate râd şi doar întreabă de e gratis ori se plăteşte dragostea de cerşetor care-acum nu mai contează o secundă sau un veac ori mai mult decât o viaţă cerşetorul de iubire moare singur fără leac inima îl mai încearcă sufletul nu-i mai cutează să trăiască înc’o viaţă ruşinoasă de paiaţă toate visele îi tac se preface-n scrum şi pleacă printre amintiri de stele moarte unde iar o să cerşească nu tandreţe şi iubire de femeie ci tăcere ca să tacă
28
într-o mare veşnicie lungă noapte ca o moarte şi-altă moarte dincolo de tandre şoapte trecătoare efemere dincolo de viaţa care s-a topit în viaţă prinţ şi cerşetor fără avere trubadurul confundat cu o paiaţă cerşetorul-prinţ cerşind în şoapte piere nu rămâne decât cu viaţa lui de după moarte ca iubirea de pe-o lespede de piatră prin vecie să o poarte.
29
30
O aripă de cer albastru / rocă rece de alabastru trec anii peste noi şi piere -n noi tot timpul apoi se duce şi ne lasă goi brăzdându-ne tot trupul din cer şi până la pământ ne pasc dureri ne ard şi gânduri să ne păstrăm prin veşnic legământ sufletul tânăr făr’ de păcat şi fără riduri ne calcă viaţa şi ne doare ne dor toate câte sunt ne iartă Dumnezeu când timpul nostru moare vremurile nu ne iartă ne’ngroapă mai afund trecut-au anii peste noi cu zor ne dăruie la fiecare câte-o aripă de cer albastru să nu-l încarcerăm în rănile ce dor căci el cu dalta-i nevăzută ne va sculpta precum o roca rece de alabastru
31
ne roade timpul şi spaţiul tot îl soarbe cu trecerea-i lacustră prin trupul ce ne arde.
32
amară-dulcea viaţă îmi este viaţa plină de amar şi-am început să fac pentr-o iubire greşeale compromise mă cruţă de la încă un calvar îmi duc eu crucea încă de la naştere refuz o altă cruce pentru ale mele vise mi-e sufletul împovărat şi alungarea ta mă doare mă bate-n cuie şi dă-mi verdict de moarte mă izgoneşte iar din paradise ori mă primeşte iar la sânul tău femeie mă leagă acolo acum când se mai poate să ne-mplinim frumosul vis din toate cele ce sunt bune să adunăm crâmpeie trăind amara-dulce viaţă pe deplin.
33
34
cum e zidită lumea’ ntreagă zidită-i lumea de la temelie ca turnul cel ce stă grăbit să cadă acum mai mult ca niciodată se zbate gloata-n nebunie la suprafaţă să răzbată din ce în ce mai mulţi nebuni se caţără neiertatori pe alţii cei mici şi cei debili cu ale lor cadavre îngroaşa munţii când reci când mai febrili nebunii să privească lumea de la înălţimi aşa cum e zidită viaţa de la temelii durere şi sminteală-i cât cuprinde fericirea-i numai pe felii sus e cerul rece jos iadul fierbinte cum e zidită lumea’ntreagă ca şi turnul cel ce stă grăbit să cadă
35
de la începuturi până-n veşnicii om pe om se cern se neagă să ridice viaţa fără temelii.
36
mă plânge iarna sub picioare iarna mă plânge sub picioare sufletul îmi plânge de sub ochi nu vreau ca viaţa să îmi zboare te chem pe tine să mă răsfeţi mă ninge iarna pe la tâmple mă calcă gerul în picioare nu vreau singuratatea să mă umple am inima pierdută şi mă doare pe tine te visez şi te doresc aievea nu mai doresc viaţa ce ne moare îmi vreau iubirea alăturea de tine tristeţea ta e blândă dar mă doare se scurge timpul aiurea din
37
clepsidră.
36
de m-ar părăsi toţi sfinţii de m-ar părăsi toţi sfinţii de m-ar uita chiar Dumnezeu rămâi pe culmile credinţii iubind un muritor nemuritorul tău ca tine sunt şi eu neînsemnat ca bietul Prometeu şi ca mulţi alţii un proscris damnat la moarte şi la înviere te am pe tine şi al meu scris ,,blestemul” dăruit de stele din culmile iubirii ce mă aruncă în abis în sufletu-mi cerşindu-ţi mângâierea ce dulce mi-ai promis.
37
38
nuanţe de tainic mister
plânge în mine pitoreasca toamnă mă ţine strâns de mână teama pe tine te iubesc frumoasă doamnă te caută prin mine somnoroasă toamna şi eu te caut dar te găsesc de-a valma în nemurire şi iubire grea culoare vie nuanţe te găsesc de-albastru ca un cer eşti vis şi împlinire pline de tainic mister mă rog să nu mai vină niciodată iarna rămână veşnic prea colorata toamnă ca tine frumoasă sublimă veşnică taină în calde nuanţe făr’ de margini mister.
39
40
suicid fatal obsesiv mă împinge viaţa către moarte mă cheamă Dumnezeu la el că l-am vorbit de rău citesc o poezie iubita mi-a plecat departe trăieşte-n mine un hoit zbătându-se’ ntr-un hău în noaptea asta dintre ani iar am greşit mi-a plâns în neuroni un suicid fatal femeia ce-o iubesc s-a năruit mi-e sufletul epavă eşuată-n mal mai am prieteni ce-i iubesc ce mă mai caută şi încă vin la mine promit să nu le mai greşesc
41
numai cu Dumnezeu să merg prin mine sunt praf de pulbere într-un butoi de mă voi sinucide muri-vom amândoi!
42
sunt Om nu zeu! Doamne Dumnezeul meu ce mi te-a dat Dumnezeu iartă-mă şi mă ajută cer albastru îmi împrumută că-i pământul tot mai greu ce mi l-a dat Dumnezeu sunt doar Om aşa sunt eu iartă-mă ajută-mă am greşit sunt Om nu zeu!
43
pe la Termopile trecem toţi intrăm în viaţă pe un cal troian întrun cal troian trăim viaţa ca pe un război troian şi moartea -i tot troiană pe la Termopile trecem toţi!
44
45
Dumnezeu la patul meu pe patul de spital printre vii şi printre viitorii morţi vii morţi şi morţi vii noapte de noapte îl chem pe Dumnezeu la patul meu şi-i plâng pe umeri durerile mele şoptit îi povestesc cum am urcat Golgota fără şerpaş Bunul mă mângâie părinteşte şi adorm zâmbind ori lăcrimând nu mai ştiu -poate amândouă deodată dimineaţa-i tristă şi iar încep a mă ruga.
46
uitat şi acum printre cei vii
pe un pat de spital m-a născut mama întreaga mea viaţă mi-am disecat-o pe un pat -banal de spital morgă imensă -destinu-mi coşmarul unui cadavru uitat şi acum printre vii pe un pat de spital -ce mai banal! mama m-a născut pe un pat de spital -încercarea da a supravieţui vieţii a eşuat pe un pat pe un pat de spital banal de fatal.
47
albastre corăbii plutesc corabii albastre plutesc pirdute-n larguri reci ochii tăi calzi deschid ferestre verticale prin al meu suflet ţi-ai croit poteci din zi solară până-n noaptea înstelată te plimbi prin venele-mi banale omniprezentă.
48
49
obiect uitat în afara cetăţii
pierdut-am infinite nopţi până să învăţ a trăi infinite iubiri am visat până să ajung să trăiesc una reală plătesc acum fără de vină pentru cei vii pentru cei morţi ce zac în mine ca-ntr-o mină părăsită grotă carnală visul meu trăieşte curat nu mai am decât valoare banală de obiect uitat în afara cetăţii pe câmpul de luptă sânge albastru de cerneală n-am ştiut decât a iubi de acum trebuie să reînvăţ verbul a muri.
50
51
albastrele naluce de vrei să-ţi afli paşii vieţii îi vei găsi pierduţi prin mine rătăcitori ei mă răpesc singurătăţii redându-mă Grădinii Sfinte ce-a renăscut în tine în genunchi mă rog sub cel măslin de catifea pe care-l mângâi cu priviri cu gânduri şi dorinţi mă calcă pas cu pas strălucitoare ca o stea prin trupul tău împodobit cu sânii tăi fierbinţi ascultă-mi paşii rătăciţi prin rătăciri şi inima scăldată-n mierea soarelui străluce mă iartă şi mă mângâie cu blândele-ţi priviri mă poartă prin Grădina Sfântă
52
pe sub măslinii cu fructul copt şi dulce albastrele năluce.
53
rebelul din Olimp! mi-e sufletul de plumb gândurile un ghem de fire încurcate bob cu bob adun de timp din ochi îmi lăcrimează un amurg triste sunt cerurile simţirile îmi sunt încătuşate ca Prometeu rebelul din Olimp! prin toate cele nemernice adâncuri cercetez încerc să mă ridic ţinându-mă de ochii tăi de stele de sânii tăi frumoşi cu două sfârcuri ca Prometeu rebele!
54
dinţii sărutului să-ţi fie teamă că vei muri sau că nu vei muri de mâna dulce rotundă -prin punerea de cucută a Evei?! cu dinţii sărutului sărutându-te până în adâncul boltei palatine a gurii nesătule de cuvinte printre dinţii şi limba de moarte din toate viscerele ei blânde nimic nu e mai înspăimântător ca lipsa ei!
55
56
doar scrum am ars şi ard de tot şi tot la fiecare pas al vieţii eu -singurul născut bastard mai ard cât pot de mult bastard al vieţii am fost -bastard îi sunt şi ard cu fiecare pas făcut pe drum mă tot prefac în fum -am ars pân’am rămas doar scrum.
57
singurătatea paşilor mei
paşii mă poartă bezmetici pe străzi lăturalnice. soarele îmi roteşte umbra cum vrea adieri îmi mângâie creştetul străduţe curbate halucinant înghit paşii mei leneşi însetat de tine sunt nu eşti. singurătatea paşilor mei.
58
59
m-am îndeletnicit în a mă devora
m-am dăruit femeilor m-au sfâşiat în minehienelor nopţii date hrană suflete încarcerate în trupuri himerice apoi eu necrofagul m-am îndeletnicit în a mă devora până la capătce mai rămăsese pentru femei ori numai pentru mine! doar umbra -o umbră şi atât m-au rămas în urma lor.
60
nici un loc în ( ne ) fiinţa mea
m-a izgonit şi eul meu din mine trăiască unii cât de mult vor vrea eu nu mai am nici loc în lume nici loc în ( ne ) fiinţa mea mă iartă Doamne şi mă ia! acum trăiesc acuma mor de scris mi-e foame pe culmi şi în abisuri călător în căutarea mea după o stea în urma ei sunt muritor.
61
62
din mal în mal când moare calul câinii au vrut se-aude alt nechezat de cal ca valul lovind într-altul val din val în val din cal în cal nechează calul latră câinii din mal în mal din val în val.
63
să înceteze războiul! doresc să mă despoi de viaţă de praful ăst’ de dinamită cu multe ogive explodate şi viaţâ în derivă neexplodată tot ce mai încerc e visul meu din vis încerc marea de oameni cu sufletul griuri la trecerea dincolo cu mine în mine pentru mine nu se mai pot întâmpla minuni numai dacă m-aş dezrobi de viaţă să înceteze războiul! eu fără mine nu mai sunt eu eu fără ea nu mai sunt doar cerşesc...
64
65
spintecaţi de trenul iubirii muţenia dintre noi tăiată numai de fumul albastru de ţigară faţă în faţă ne privim de parcă am fi goi goi de noi spintecaţi de trenul iubirii prin fiecare gară a trecerilor prin tot ce am pătimit devinim purtătorii muţeniei noastre.
66
67
am numărat unsprezece mortăciuni!
niciodată n-am să mă întreb de ce am murit am să mă întreb mereu de ce m-ai trăiesc patru albi pereţi paturi albe pacienţi îngălbeniţi de timp să mă ierte Cerul! întuneric dincolo întuneric aici de închiderea ochilor nu răpunde nimeni am numărat unsprezece mortăciuni!
68
69
la sânii tăi lăptoşi ca visul unui mai solar cu paşi grăbiţi strivesc sub gânduri. drum mă toropeşte astrul zilei. încandescent bizar rotund mirosul florilor de corcoduş mustind a primăvară. e noapte. zi sunt beat sub mortul felinar. amar dulce îmi picură în creier. gânduri amare-dulci despre tine doamnă am paşii rătăciţi. sufletul pierdut hoinar te caut bezmetic ascunde-mă la sânii tăi lăptoşi ca visul unui mai plânsul dorul chemarea paşilor de altădată.
70
71
sublim poem între poeme
sinceritatea sublimul poem între poeme pedeapsa capitală a mă fi născut. a fi iubit. a fi creeat nu-i Taină mai mare până la urmă nu-i nici un secret dragostea noastră! felii felii din trupurile noastre însufleţite lasă-te să-mă hrănesc cu tine eu flămândul de noi!
72
73
crima vieţii tale doar taci şi lasă-mă să te aflu nu-ţi mai suprima zâmbetul vei comite crima vieţii tale victima ta vei fi tu însăţi iar eu ascuţitul pumnal ce-mi vei împlânta în inimă suprimându-mi privirea nesătulă de zâmbetul tău ne ucis de tristaţe.
74
ploaie suspendată în noi
singur în oraşul acesta eu şi amintiri le trecutului apropiat despre mirosul de câine plouat şi despre realitatea că pe metru pătrat rahatul patrupezilor e prea mult… prea dramatică realitatea! şi tramvaiul 21 netezind ploaia sub zdrăngănitul roţilor amuţind voci abia şoptite singur în oraşul acesta numai pe tine te ştiu numai pe tine te iubesc şi te am singur cu muţenia şi cu regretele mele despre moarte tramvaiul a-mpietrit ploaia a rămas suspendată în noi singur în oraşul fantomă.
75
76
Dumnezeu nu răspunde la telefon!
e vreme lungă de când tot plec din mine crede-mă viaţă că nu mai am timpul fizic necesar să-mi mai suport mirosul sufletului putrezit din inerţia timpului mă transport în nefiinţă în vis doar Eva mă mai cheamă de fapt numai eu o mai strig de ceva vreme nu mai vine şi e posibil să nu mai vină nicicând doar pe Dumnezeu rămâne să-L mai sun ori nu are telefon
77
ori nu mai există ori nu mai are timp pentru mine aşa cum nu a avut niciodată pentru sufletul meu.
78
Cronica potopului de după Dumnezeu
Noe şi-a adunat tot ce mai avea bun în suflet a fugit din calea potopului vieţii şi-a construit propria-i corabie în propriul său trup vlăguit -din propriul său gol în propria sa inimă -din propria sa zbatere adăpost pentru sublimele sentimente -inimaginabile trăiri şi a mai luat cu sine pe sine -în sine chipul blând coborât din icoane -implacabilul său destin refugiindu-se lăuntric unde tot îl mai aşteaptă pe Dumnezeu şi trecerea potopului! Navighează cu el prin el -scriind Cronica potopului de după Dumnezeu
79
dar Ĺ&#x;i trecerea dezastrului aproape fatal!
80
Necunoscutul Pe el îl cunoscSe numeşte Timp. Arestaţi-l, El e hoţul Viselor mele! Puneţi-i Numărul...infinit! Încarceraţi-l dincolo de lume!
81
nu nu singur ci cu o ţigară la malul Dunării singur pe o bancă nu nu singur ci cu o ţigară în colţul gurii aproape de mal o barcă singură nu nu singură ci pierdută printre alte bărci ancorate la mal de parâme zdravene înfipte adânc numai ea barca singuratică zbătându-se fără vreun sens anume lovită purtată aruncată de valuri vânturate aiurea o privesc trag din ţigara aprinsă cu greu oare de ce nu vine barcagiul vâslaşul s-o readucă la mal parâma aşteaptă!
82
Aştept pe fratele se prăbuşeşte înserarea peste lume lumina-şi frânge aripile în noapte aştept pe fratele ce niciodată nu mai vine îl chem mereu în vis el îmi răspunde-n şoapte /... / că lumina zilei în faţă-i s-a deschis că întunericul îşi taie aripile în ziua celei lumi iar hăul nu există cum nici abisul nu -i abis bătăturită-i fie calea cu lumini aprinse luminile-i culese de prin stele trăit-a neînvins el n-a plecat definitiv călătoreşte într-un vis înaripat cu ele!
83
Titlu şocant şi substanţă lirică Cu siguranţă, volumul Cronica potopului de după Dumnezeu al poetului şi publicistului teleormănean VIRGIL ANDRONESCU( pseudonimul lui Nicolae Virgil Andronache) are - înafară de un titlu şocant - substanţa lirică proprie unui om meditativ, stăpân pe uneltele sale, adept al unei sincerităţi dezarmante atât în faţa colii albe de hârtie cât şi în faţa apropiaţilor. Poetul ştie să-şi gestioneze sentimentele şi are posibilităţi reale de transfigurare a stărilor lui sufleteşti aflate în diferite stadii. Virgil Andronescu are o înclinare deosebită către zugrăvirea răului ce pândeşte fiinţa umană, având chiar în acest volum un simţ acut al descrierii poetice a finalului inevitabil al omului. Poetul - bine încadrat de câţiva ani în atmosfera culturală brăileană - are talentul de a-şi pune pe tavă propriile trăiri; este un îndrăgostit perpetuu, cu un suflet nobil, cu
84
starea aceea demnă de toată lauda de a lăsa de la sine în favoarea fiinţelor dragi. Cu o senzualitate reţinută, bine dozată poetul redă în versurile din prezentul volum sentimentul iubirii, tot aici având şi câteva admirabile versuri închinate mamei. Desigur, acest volum - ilustrat de pictorul Hugo Mărăcineanu - constituie pentru poet un pas important în cariera literară pe care i-o dorim cât mai lungă şi fructuoasă! Virgil Andronescu este un sentimental incurabil, asemenea oricărui poet autentic!
Aurel Furtună
85
86