Martie 2013

Editorial

Nicoleta Butnaru Femeia de la ţară, între tradiţie şi modernism E veselă, puţin plinuţă, cu obrajii îmbujoraţi de aerul proaspăt al dimineţii, e vie şi atât de prezentă în grădiniţa ei cu ghiocei, e zveltă, machiată discret, cu adevărat „de zi”, e tristă, dar zâmbeşte năstruşnic tocmai pentru a perpetua starea de bine, e uşor îngrijorată pentru că are mult de lucru şi acasă, şi la serviciu, e îmbrăcată modest, dar curat, iubeşte copiii şi îşi îngrijeşte bărbatul, mereu pregătită să sară în ajutor la greu, întotdeauna... femeia.

Ne-am propus de astă dată o odă în fraze lungi, dar fără cuvinte „sticloase”, o odă pentru femeia de la ţară, femeia care încă mai păstrează costumul popular al bunicii în lada de zestre, ca pe un dar de preţ al trecutului, femeia care nu ezită să se privească în oglindă şi să-şi zâmbească în semn de respect pentru ceea ce este şi ceea ce sunt oamenii din juru-i.

Vrem sau nu, femeia din mediul rural a rămas etalonul a ceea ce, în luna martie, mai mult ca niciodată, cinstim cu toţii într-un mod sincer, neînchipuit, fără artificii verbale, fără cuvinte pompoase: mama, soţia, gospodina şi, nu în cele din urmă, femeia

de carieră, adesea sprijin moral şi material în familie, femeia pentru care trezitul de dimineaţă nu e o povară, ci o binecuvântare, femeia care-şi îngrijeşte odrasla cu o dăruire supremă cum numai la ea poţi vedea, femeia pentru care fiecare zi e o Golgotă... Atât de frumoasă prin firescul ei: femeia de la ţară.

Nu mi-am propus o analiză a femeilor întâlnite în mediul rural, cât o tuşă discretă a ceea ce, cu ochi ager, tot de femeie, am reuşit să creionez pe retina mea. Merg deseori într-o localitate brăileană din comuna Scorţaru Nou şi acolo am sesizat că nu există un tipar al femeii, ci o diversitate care dă un tot frumos.

O ştiu puţin, atât cât şi-a dorit ea s-o ştiu, pe Tanti Lenuţa, o luptătoare a zilelor noastre, o femeie zdravănă, care mână şi calul pe ogor, dar ştie şi a boci la mort, dar şi a chiui la nuntă. O privesc cu zâmbetul de buze şi mă încarc de firescul ei, încerc să nu-i dau nume şi o admir pentru modul în care ştie să comunice atât cu orăşeanul spilcuit ce i-a călcat pe bătătură, cât şi cu Ţaţa Maria din colţ, căreia nu i se mai ouă găinile de la o vreme.

O ştiu la fel de puţin, doar din vorbele ei şi din fapte, şi pe Maria, femeie ce respiră putere prin vorba şi privirea ei. Are şcoală, liceul şi bacalaureatul luat cu 9.30, dar a rămas la ţară, alături de bărbatul ei, să crească vreo 200 de capre.

Deşi n-are decât vreo 40 de ani, Maria ştie a întoarce şi plugul în brazdă, dar şi mouse-ul spre acel ceva necunoscut: Internet.

Maria mi-e dragă! Şi nu degeaba,

ci fiindcă-i vrednică într-un chip cât se poate de sincer. Se trezeşte cu noaptea în cap, îşi spală faţa cu apă rece de la fântântă, se piaptănă şi-şi strânge păru-n coc sub baticul legat „la modă”, ş-apoi purcede la treabă cu mare drag. Trimite copilul la liceu, la oraş, îi face pachet cu pâine caldă frâmântată de seara şi brânză proaspătă strecurată-n zori. Munceşte cu drag şi asta o face aparte, e Maria zilelor noastre, pe care ceasurile douăsprezece o prind tot la muncă, ş-apoi, fără pic de oboseală, întinde masă boierească pentru ea şi familia ei.

Tot de la ţară, dar dintr-un alt registru, desprind dăscăliţa satului, o femeie grozavă, demnă de cuvinte frumoase nu numai în prag de primăvară, ci şi atunci când îşi mângâie copiii pe creştet şi-i învaţă buchiile, şi atunci când crapă lemne şi umple soba, mai ceva decât un bărbat. Georgiana e numele ei.

Are 42 de ani şi face naveta şi la o şcoală din satul vecin. Struneşte ca nimeni alta şi căruţa, dar şi maşina pe care a luat-o anul trecut din banii strânşi de soţul ei în Italia. E mai mult singură, dar nu se plânge. Îşi creşte cu drag fetele, şi când nu-i în drum pre şcoală, e prin curtea-i frumoasă, plină de flori, le îngrijeşte şi le vorbeşte fiindcă Georgiana a învăţat de la viaţă că vorba bună transformă supravieţuirea în artă. Şi n-o să ridic la rang de poveste chipul ei şi să vă spun că-i frumoasă.

Cum altfel?! O să vă spun atât: Georgiana, Maria şi Tanti Lenuţa sunt doar trei exemple de viaţă la ţară, femei care construiesc lumea în care trăiesc şi nu se ruşinează să îşi asume urcarea Golgotei pe care Dumnezeu le-a dat-o! Şi atât!

Revistă lunară editată la Brăila Colectivul de redacţie:

ISSN 2285- 6943

Gabriela POPA- Director Redactori: Mihai VINTILĂ, Frimu GHINEA, Alexandrina IORDACHE, Andreea IONESCU, Coperta realizată de Mihai VINTILĂ

Abonamente şi informaţii la adresele de e-mail: agentia_stiri@yahoo.com sau media.regional@gmail.com

Telefon: 0732/789.332

I N T E RV I U C U U N P R I M A R “Încerc să gestionez banii publici cu chibzuinţă pentru a face lucruri bune în comună” spune primarul comunei Zăvoaia din judeţul Brăila, Drugău Stănică Cetăţenii din comuna brăileană Zăvoaia au ales schimbarea la alegerile locale din vara anului trecut. Astfel, în fruntea comunei a fost ales Stănică Drugău, un edil tânăr, ambiţios şi cu putere de muncă, dornic să facă multe lucruri deosebite pentru comună. De altfel, la nici doar câteva luni de când a fost ales, domnia sa a organizat în octombrie 2012 prima ediţie a Zilelor Comunei Zăvoaia cu prilejul atestării documentare a 369 de ani a localităţii. Manifestarea a fost un spectacol total iar oamenii au petrecut pe cinste. Primarul Stănică Drugău a acceptat să ne vorbească, în exclusivitate, în cadrul unui scurt interviu, despre proiectele sale de viitor ca şi edil al comunei dar şi despre ce l-a determinat să candideze în 2012

Reporter: Domnule primar, ce v-a determinat să vă înscrieţi în cursa electorală pentru funcţia de edil al comunei Zăvoaia?

Primar Stănică Drugău: Eu am mai candidat la alegerile locale din 2004 şi 2008 dar nu am reuşit. Faptul că în 2008 am pierdut la un scor foarte mic m-a determinat să mă gândesc serios la posibilitatea de a intra în cursa electorală din nou în 2012 şi aşa am reuşit. Evident, şi datorită cetăţenilor care au fost alături de mine şi au înţeles că din postura de primar pot să îi ajut şi să fac lucruri bune pentru comunitatea noastră. Sigur, nu a fost o campanie uşoară dar important este rezultatul final pozitiv.

Reporter: Cu fostul primar care acum este consilier local vă mai sfătuiţi având în vedere că dumnealui are o bogată experienţă în administraţia publică?

Primar Stănică Drugău: Da, sigur că da. Avem o relaţie destul de bună şi, de câte ori am nevoie de sfaturi, mă consult cu dânsul. De altfel, imediat după ce am câştigat alegerile i-am spus că îi voi cere părerea ori de câte ori voi avea nevoie.

Reporter: Acest domeniu al administraţiei publice locale vă este străin? V-aţi obişnuit?

Primar Stănică Derugău: Nu. Eu lucrez în primărie din 1993. Până în 1999 am lucrat în domeniul finanţelor

Primăria comunei Zăvoaia ca şi casier la Percepţia rurală nr. 5 Dudeşti şi din 1999 am venit, prin transfer, pe funcţia de casier la Primăria Zăvoaia. Deci chiar nu îmi sunt străine problemele administraţiei publice.

Reporter: Asta înseamă că ştiţi să gestionaţi bine banii ca şi finanţist...

Primar Stănică Drugău: Da, aşa este. Încerc să gestionez banii publici cu chibzuinţă şi pentru a face lucruri bune în comună, aşa cum am promis cetăţenilor.

a Zilei Zăvoienilor. O parte din merit o au foştii consilieri locali care au ales ziua de 6 octombrie. Şi, după ce am ieşit primar, am încercat să o şi pun în practică, organizând un eveniment deosebit. Anul acesta se vor împlini 370 de ani de la atestarea comunei şi, cu siguranţă, vom face ceva mai amplu pentru zăvoieni. Am promis oamenilor şi mă voi ţine de cuvânt. Manifestarea vreau să se dureze trei zile ca oamenii să se distreze şi să se simtă bine.

Reporter: Care ar fi cel mai mare proiect pe care vi l-aţi propus spre realizare?

Reporter: Ca primar nou ales, aţi apucat să îi cunoaşteti pe colegii dvs. primari care sunt mai vechi şi cu experienţă?

Primar Stănică Drugău: Alimentarea cu apă. Proiectul este câştigat pe hotărârea 577 şi banii vin de la Guvern. Lucrarea este începută şi va continua. Mai sunt şi alte proiecte. Am încercat să aloc fonduri pentru biserica de la Dudescu unde s-a stricat centrala şi vom lua alta. Şi la grădiniţele din Zăvoaia şi Dudescu vom achiziţiona tobogane pentru a amenaja loc frumos de joacă destinat copiilor din comună.

Primar Stănică Drugău: Da, sigur.

Am avut o relaţie bună chiar de pe vremea când nu eram primar cu edilul de Cireşu, domnul Popa Radu, cu primarul de la Dudeşti, Bocănel Marian, cu cel de la Gradiştea, Andrei Petre, cu primarul Moşescu de la Mircea Vodă, cu domnul Davidescu de la Tichileşti. Ne mai găsim pe la şedinţe, mai discutăm pe diverse subiecte şi ne sfătuim.

Reporter: Cum v-aţi gândit să organizaţi prima ediţie a zilelor comunei Zăvoaia?

Primar Stănică Drugău: Aşa este, anul trecut am organizat prima ediţie

text şi foto: Gabriela POPA

3

FONDURI EUROPENE

Zece comune din judeţul Brăila pot accesa fonduri pentru dezvoltarea zonei pescăreşti Primarii a zece comune din judeţul Brăila mai au timp până pe 29 martie să depună proiecte pentru accesarea de fonduri europene prin Fondul European de Pescuit în vederea dezvoltării zonelor pescăreşti. Recent a fost lansat apelul pentru depunerea unor asemenea proiecte iar la eveniment au participat primarii comunelor implicate, preşedintele Consiliului Judeţean Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, care este şi preşedintele Asociaţiei „Grupul Local pentru Promovarea Dezvoltării Integrate a Zonei Pescăreşti a judeţului Brăila” (FLAG), Gheorghe Văcaru – reprezentant al Direcţiei Generale Autoritatea de Management al Programului Operaţional pentru Pescuit, Luminita Mihailov – director general la Agenţia de Dezvoltare Regională Sud-Est Cele zece comune care ar putea beneficia de astfel de fonduri sunt: Berteştii de Jos, Stăncuţa, Gropeni, Tichileşti, Chiscani, Vădeni, Siliştea, Măxineni, Măraşu, Frecaţei şi cartierele Brăiliţa, Pisc, Comorofca, Călăraşi 4, Centrul Istoric, zona Faleza Dunării şi Zona Liberă din municipiul Brăila.

Se acordă fonduri pentru: reabilitare pontoane debarcare/acostare; adăposturi pescăreşti; reabilitare spaţii depozitare peşte/cherhanale; reabilitare spaţii pentru depozitare echipamente pescăreşti; amenajare spaţii de procesare a produselor pescăreşti; pieţe de desfacere a produselor pescăreşti; centre de servicii pentru ambarcaţiuni pescăreşti Staţii de alimentare ambarcaţiuni pescăreşti; sprijin pentru valorificarea produselor pescăresti (produse tradiţionale, bio, din peşte); confecţionare plase de pescuit; eco-turism; fotosafari în Insula Mică a Brăilei; turism creativ cu specific pescăresc; pescuit sportiv şi de agrement; confecţionare şi comercializare produse hand-made cu specific pescăresc; amenajare spaţii cazare; amenajare spaţii de agrement cu specific pescăresc; ponton restaurant; restaurant cu specific pescăresc; modernizare/reabilitare ambarcaţiuni în scop turistic; centru de închiriere unelte pentru pescuit; producere şi comercializare unelte şi accesorii de pescuit pentru agrement; evenimente: festivaluri, târguri cu specific pescăresc şi local, ateliere pentru meşteşuguri pescăreşti; materiale de promovare (turism, gastronomie, tradiţii); puncte de informare;

campanii informare şi publicitate cu privire la valorificarea potenţialului zonei pescăreşti; brand local; muzeu cu specific pescăresc; monografia ruşilor lipoveni – tradiţia în pescuit a etniei ruşilor lipoveni; trasee turistice; birdwatch – puncte de observare; campanie de conştientizare privind conservarea resurselor naturale şi de mediu; acţiuni de menţinere şi conservare a habitatelor (campanii de ecologizare); calificarea persoanelor angajate în sectorul pescăresc (pescuit, colectare, comercializare, procesare); schimb de experienţă în vederea dezvoltării comunităţilor pescăreşti; încurajare activităţi de parteneriat/înfrăţire între comunităţi pescăreşti. Caracteristicile cheie distinctive ale zonei pescărești vizate de Grupul Local sunt: Dunărea este resursă economică importantă ce oferă oportunități de dezvoltare în domeniul pescuitului, transportului de mărfuri și persoane, agrementului; Zona pescărească este amplasată strategic în apropierea Deltei Dunării, Mării Negre, zonei montane a Dobrogei, stațiunii Lacu Sărat, având acces la principalele căi de comunicație, ceea ce facilitează dezvoltarea turismului; Existența unui potențial turistic puțin valorificat al zonei Balta Mică a Brăilei, similar celui din Delta Dunării prin diversitate și frumusețe naturală, cu un bogat potențial acvatic și cinegetic neafectat de intervenția umană; Existența portului Brăila; potențial uman ridicat a cărui ocupație tradițională este pescuitul. Zona pescărească vizată are o suprafață de 1.860,8 km2, o populație de 87.054 locuitori și o densitate de 46,78 loc/km2.

Județul Brăila are o tradiție bogată în exploatarea resurselor piscicole. Pescuitul ca activitate specifică în zonele limitrofe Dunării, Siretului, Călmăuiului, Buzăului şi cele lacustre este prezent din cele mai vechi timpuri şi practicat cu continuitate. sursa: Strategia de dezvoltare locală integrată a Zonei pescărești a Județului Brăila

4

TURISM RURAL Balta Mică a Brăilei- Mica Deltă- un punct de atracţie turistică de o frumuseţe unică Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 km, între Brațul Măcin sau Dunărea Veche spre Podișul Dobrogei și un braț complex-Dunărea cu brațe secundare (Vâlciu, Cremenea, Calia și Cravia). Acestea se unesc la Brăila, unde balta cu același nume se închide. Brațul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă externă destul de lată (Balta Stăncuței) și se desfășoară în segmente lungi și ușor meandrate, închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între brațele Cremenea și Vâlciu, declarată Parc Natural.Lunca dintre brațe are 5-7 m altitudine absolută.

Până în prezent, în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei au fost identificate 216 specii de plante superioare (cormofite), încadrate în 42 de genuri.

Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au plantele terestre, fiind studiate un număr de 184 de specii, dintre care doar 17 specii sunt lemnoase, iar 167 de specii sunt plante ierboase.

Dintre plantele superioare acvatice au fost identificate 32 de specii iar dintre plantele inferioare, cel mai bine reprezentate sunt algele, organisme specifice zonelor umede. Vegetația forestieră este reprezentată de păduri în care se regăsesc specii precum salcia și plopul. De asemenea, există, și păduri compuse preponderent din esențe tari (stejar, ulm, frasin, salcâm), cele mai importante trupuri prezente în zonă fiind Pădurile Viișoara și Lacu Sărat. Pe teritoriul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei au fost semnalate un număr de 206 specii de păsări, încadrate în 17 ordine și 50 de familii, reprezentând 53% din avifauna României. Printre acestea se regăsesc specii de rațe, gâște, stârci, pescăruși, nagâți, becatine, sitari, lișițe, lebede, etc.

Cele mai frecvent întâlnite sunt rațele și gâștele sălbatice: rața mare, rața cârâitoare, gâsca de vară și gârlița.

Se întâlnesc, de asemenea, multe specii de stârci: stârcul cenușiu, stârcul roșu, stârcul galben, stârcul de noapte, stârcul lopătar. Componența faunei piscicole din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei cuprinde cca. 60 de specii de pești, dintre care 12 specii se regăsesc pe anexele directivelor europene, fiind specii strict protejate, dintre care menționăm: scrumbie de Dunăre, avat, zvârlugă, porcușor de nisip, petroc, pietrar, sabiță, ghiborț de râu, raspar. Prezența a numeroase specii de pești, printre care și specii rare apreciate pentru carne și icre favorizează dezvoltarea sectorului pescăresc

și implicit a celui turistic, construirea în zonă a unor restaurante cu specific, atragerea de investitori, etc. Balta Mică a Brăilei – Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este arie protejată de interes naţional - Zonă umedă de importanță internațională Sit RAMSAR (poziția 1074 pe lista Ramsar) din anul 2001. Formele de turism ce pot fi practicate în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei sunt: turismul nautic practicat atât individual (cu caiacul), cât si în grup (cu barca cu rame, sau cu ambarcaiuni cu motor), turismul ecvestru sau cu atelaje trase de cai, cicloturismul, turismul pedestru. Singurul mod de a ajunge în Parcul Natural, îl reprezintă traversarea brațelor Dunării cu ambarcațiuni mici sau cu bacul, având puncte de plecare localitățile din jurul Bălţii Mici a Brăilei.

Accesul în localitățile învecinate Parcului se face pe drumuri județene și comunale, iar punctul principal de plecare este orașul Brăila, după cum urmează: Brăila-Mărașu, pe DJ 212A, 56 km; Brăila - Stăncuța, pe DJ 212, 52 km; Brăila-Chiscani, 10 km; Brăila - Gropeni, 23 km. sursa: Strategia de dezvoltare locală integrată a Zonei pescărești a Județului Brăila

5

TRADIŢII ŞI OBICEIURI Tradiţia populară, prin cânt, joc şi port este emblema comunei brăilene Mircea Vodă Folclorul este sufletul unei naţiuni iar tradiţiile şi obiceiurile populare moştenite din moşi- strămoşi sunt singura bogăţie cu care se poate mândri. În comuna brăileană Mircea Vodă, tradiţiile populare îmbină obiceiuri din zona Brăilei cu cele din Buzău deoarece, din cauza transhumanţei, populaţia stabilită în vatra satului a adus cu ea portul, tradiţiile şi obiceiuri specifice.

Copiii dar şi adulţii din dragoste pentru cânt şi dans popular duc mai departe ceea ce au moştentit din bătrâni Premii încă de la Cântarea României Învăţătorul Constantin Chisău a început exploatarea acestui potenţial folcloric împreună cu copiii şcolii din comuna iar în anul 2005 a pus bazele Formaţiei de dansuri populare „Vulturaşul” . „Sunt aici din anul 1969, adică de 42 de ani. În toată perioada asta, am avut diverse funcţii în ceea ce priveşte cultura la nivelul localităţii, inclusiv am fost director de Cămin Cultural. Mi-a plăcut să fac această activitate culturală, chiar şi la hulita Cântare a României am luat diverse premii pentru prestaţia artistică. Am coordonat aici şi un teatru de păpuşi şi la întrecerile bune de la primele ediţii ale Cântării României, am luat locurile I, II şi III pe ţară”, spune învăţătorul.

bine, respectiv prof. Gigi Dogărescu de la Palatul Copiilor cu care am început o colaborare şi chiar am reluat un Festival de muzică şi folclor la nivelul comunei, organizat primăvara, de Florii, care anul viitor ajunge la a zece ediţie. Apoi, dacă am început cu muzica populară, am zis să punem şi dansul alături şi am găsit un al doilea amic, Lipan Vasile Valentin, care este coregraf de meserie şi a dansat în fostul ansamblu „Pandelaşul” al judeţului Brăila. Cu ei doi am reuşit să fac acest ansamblu. Ei montează şi eu repet cu copiii”, spune învăţătorul Chisău.

„Vulturaşul”- un ansamblu de renume

La început a fost greu pentru că nu aveau acompaniament deoarece în sat nu erau lăutari dar odată cu epoca modernă, învăţătorul Constantin Chisău şi-a pus în practică visul: „Mie mi-au plăcut dansurile populare şi ne-am lovit, la început, de mijloacele cu care puteam pune în aplicare dansul, adică acompaniamentul. În sat la noi sunt mulţi dansatori talentaţi dar nu au fost lăutari. Au fost câţiva care nu erau în stare să facă muncă de acompaniament. Am încercat să fac şi nu am putut şi când au apărut mijloacle moderne, casetele apoi cdurile, mi-am dat seama că pot face cu adevarat ce nu am putut face cu mulţi ani în urmă. Şi, am avut doi amici cu care m-am împăcat foarte

6

Povestea Ansamblului „Vulturaşul” din Mircea Vodă începe, oficial, în anul 2005. Denumirea a fost dată de la Asociaţia Sportivă a Şcolii „Vulturii” înfiinţată tot de învăţătorul Chisău. „Iniţial am plecat pe două clase nucleu care erau atunci, în 2005, clasa I şi a II-a, nucleu din care azi au mai rămas cinci băieţi şi trei fete. Unii s-au retras din diverse motive. În momentul acesta avem trei fete de clasa a VIII-a, una de a VIIa, restul e nucleul celor de a VI-a.

Până la totalul de 36 sunt cei mici de clasa a II-a şi a III-a”, explică învăţătorul.

Până astăzi, membrii formaţiei au pus în scenă mai ulte jocuri populare din zona noastră, a Munteniei şi a Dunării de Sud. Coordonatorul „Vulturaşului” explică influenţa folclorică în dansurile şi cântecele copiilor: „Localitatea noastră s-a înfiinţat pe la 1800 prin transhumanţa oierilor care veneu de la munte şi o parte din ei nu s-au mai întors. Vatra originală a satului era înainte de podul peste buzău, cum mergi spre comuna Jirlău, în zona haltei „Nisipurile”. Dar, la inundaţiile din 1919, satul a fost distrus şi oamenii au fost mutati aici, în locul actual.

Atunci, boierii din zonă au cedat o parte din pământ pentru oameni şi în 1923 s-au construit case. În această perioadă au venit aici şi mulţi oameni care au fost împroprietăriţi cu pământ în urma primului război mondial.

„Mulţi au venit din zona Buzăului pentru că nu aveau cereale şi jumătate din neamul asta sunt din familiile Mocanu, Cuconu, Oprişan, vechile nume ale oamenilor veniţi de la Nisipeni.

Ulterior, au apărut nume de familii din zona Buzăului precum Cimpoiaşu, Găzdan. Şi, atunci, în arealul nostru de dansuri găsim din ambele zone: Şchioapa, Clopoţelul, Floricica”.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI Vulturaşii din Mircea Vodă prind premiile din zbor De-a lungul timpului, copiii şi coordonatorii lor au avut satisfactii deosebite. Chiar la debut, în 2005, au luat o primă menţiune la un festival la Însurăţei. Apoi au urmat participări la festivaluri judeţene, interjudeţene, naţionale şi internaţionale. „La suflet ne-a rămas o menţiune luată în 2010 la festivalul internaţional „Peştişorul de aur” de la Tulcea unde au fost 24 formaţii dintre care opt de peste hotare. A fost ceva deosebit! Apoi, am avut o participare la „Cerbul de aur junior” la Bucureşti, în 2010, unde am fost transmişi şi pe Tvr3 în direct”, spune învăţătorul Chisău.

La nivel naţional, au luat multe premii: locul I la festivalul „Flori pentru mama” de , la Focşani, mai multe ediţii la rând; anul acesta am luat locul I la festivalul naţional de la Moineşti, acelaşi loc l-am luat şi la Festivalul Naţional de la Sighetul Marmaţiei, un alt loc I la festivalul interjudeţean de la Covasna, şi locul I la un festival internaţional la Bucureşti. „Evident că sunt mândru de rezultatele lor, înaintea fiecărei reprezentaţii am emoţii şi le împart cu copiii. Ei deja ştiu ce au de făcut. Sunt în stare să ţină un spectacol de o ora non stop. În spatele acestor succese se asund ore de muncă, patru -cinci ore vinerea cu profesorul Dogarescu, alte câteva ore cu coregraful şi repetiţiile cu mine care pot fi de două-trei ori pe săptămână”, explică Constantin Chisău.

În ceea ce priveşte repertoriul vocal al ansamblului, nu lipsesc cântecele de dragoste vechi, cântece specifice zonei „La fântână-n Bărăgan”, „Geamparale pe furate”, etc.

Referitor la costumele populare, „prin bunăvoinţa Primăriei am reuşit să facem 16 fote, acum 2 ani. Costumul fetelor este compus din: opincă, ciorap, cămaşă, fotă, ie, batic, bete (cingătoare). Băieţii poartă ciorap, opincă, iţari, cămaşă, brâu, pălărie sau căciulă, depinde de anotimp” „Vulturaşii”din comuna Mircea Vodă culeg lauri pe toate scenele unde zboară pe ritmurile muzicii populare. Ghidaţi din spatele scenei de învăţătorul Constantin Chisău, ei au reuşit să ducă renumele acestei comune dincolo de graniţele judeţului şi nu numai.

Festivalul Interjudeţean “Florii” de la Mircea Vodă promovează folclorul autentic Căminul Cultural din localitatea brăileană Mircea Vodă devine neîncăpător an de an pentru zecile de persoane venite din judeţele Regiunii de Sud-Est pentru a asista la o adevărată lecţie de folclor autentic.

Cea de-a zecea ediţie a Festivalului Interjudeţean "Florii" din 2012 a reunit pe aceeaşi scenă 16 formaţii de dansuri populare şi 21 de interpreţi.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Inspectoratului Şcolar Brăila, Palatul Copiilor Brăila, Consiliul Local Mircea Modă şi Şcoala din comună.

Amfitrionul acestui eveniment a fost învăţătorul Constantin Chisău,

unul dintre oamenii care şcolesc "Vulturaşii" mirceni să ducă tradiţia şi dansul popular mai departe. La ultima ediţie, pe scena de la Mircea Vodă au urcat ansambluri precum: “Cununiţa” de la şcoala Câmpineanca, judeţul Vrancea; “Grâuşorul” de la Şcoala Unirea, judeţul Brăila; “Muntenaşii” de la Şcoala Galbenu, judeţul Brăila; “Muguri de Tulnici” de la şcoala Tulnici, Vrancea; “Boboceii Cudalbiului” din comuna Cudalbi, judeţul Galaţi, “Sărăţeanca” din oraşul Ianca, judeşul Brăila; “Boboceii” de la Palatul Copiilor Brăila, formaţia “Dumbrava” din Bârseşti, Vrancea; ”Muguri nerejeni” din comuna Nereju, Vrancea; “Corbeanca” din Corbu Nou, comuna Măxineni, judeţul Brăila şi “Mugurii Prahovei”.

“Cununiţa satului” de la Lieşti, judeşul Galaţi; “Mugurii Stăncuţei” din comuna Stăncuţa, judeţul Brăila; “Crenguţa” de la Grădiniţa Silistraru, comuna Traian, judeţul Brăila Ansamblul folcloric “Doina Casimcei” din Tulcea a oferit o adevărată lecţie de dans popular profesionist dar nici “Vulturaşii” nu s-au lăsat mai prejos.

Ca de obicei, organizarea evenimentului a fost impecabilă din toate punctele de vedere, şi datorită primarului comunei Mircea Vodă, Alexandru Moşescu care susţine şi activitatea culturală. text şi foto: Gabriela POPA

primarul comunei Mircea Vodă, MOŞESCU ALEXANDRU

7

TRADIŢII ŞI OBICEIURI Comuna Cislău din judeţul Buzău- veche aşezare din vremea feudală Comuna Cislău este situată în Depresiunea Cislău care face parte din grupa vestică a Subcarpaţilor Buzăului.

Localitatea este amplasată pe cursul mijlociu al râului Buzău şi pe cursul inferior al râului Bâsca Chiojd. La sud se învecinează cu judeţul Prahova; la nord cu oraşul Pătârlagele şi comuna Panatău; la vest cu comuna Calvini şi la est cu comuna Vipereşti; Comuna Cislău este alcătuită din satele: Cislău; Scărişoara; Bărăşti; Gura - Bascii; Buda - Crăciuneşti. Intravilanul comunei ocupă terasa medie a râului Buzău şi conul de dejecţie a torentului Aninoasa precum şi lunca înaltă a râului. Celelalte localităţi sunt amplasate pe versanţii lini cât şi în lungul văilor.

Suprafaţa locală administrativă este de 6.120 ha din care: suprafaţa agricolă este de 2.042 ha iar cea neagricolă de 4.078. Terenul arabil aflat pe raza comunei este de 678 ha din care fâneţele naturale 441 ha, livezile- 292 ha iar viile doar 11 ha. Suprafaţa ocupată de păduri este de 3.474 ha iar cea ocupată de intravilanul existent este de 329 ha.

Teritoriul comunei Cislău este străbătut de DN 10 modernizat (Buzău Nehoiu - Braşov), DJ 102 B (Gura Bascii - Calvini modernizat), DJ 102 C (Tronari - Buda - Lapoş -modernizat). În extravilan mai sunt două drumuri comunale respectiv DC 152 Buda -Tronari - Vipereşti şi DC 72 Gura Bascii - Tega. De asemenea, legătura localităţii Cislău cu oraşele Nehoiu şi Buzău se face prin calea ferată simplă deservită de gara Cislău.

Scurt istoric Primele urme de locuire umană pe teritoriul comunei Cislău au fost descoperite întâmplător pe un platou din spatele actualei staţii CFR Cislău şi au fost datate de arheologi ca aparţinând primei epoci a fierului Hallstatt. O descoperire de senzaţie s-a făcut în anul 1959 când s-a descoperit, întâmplător, un mormânt de înhumaţie având ca inventar arheologic o sabie de fier şi cca 200 de săgeţi de bronz în trei muchii.

Piesele se află la Muzeul de Istorie de la Ploieşti şi sunt datate ca aparţinând sec. IV ien. Ca aşezare stabilă, Cislăul există din epoca feudală fiind menţionat pentru prima oară la 12 septembrie 1523 întrun hrisov emis de Vladislav al IIIlea pentru judecarea unei pricini între jupâniţele Neaga şi Neacşa cu boierii Aldea şi Tatul din Pârscov.

“Satul a aparţinut de-a lungul vremii lui Vlaicu Tătar şi Mihnnea Vornicul slusbaşi domneşti la curtea lui Mircea Ciobanul martie 1545 februarie 1553- ianuarie 1558 septembrie 1559 şi apoi lui Mihnea Turcitul 25 iulie 1577 -iulie 1583 -aprilie 1585 februarie- 1591 satul Doamnei Neaga de a cărui nume este legată ridicarea “curţii domneşti” de la Buda precum şi ctitoria mănăstirii Aninoasa”.

8

Doamna Neaga a trăit o viaţă zbuciumată şi plină de necazuri.

Deoarece Mihnea nu plătise banii făgăduiţi turcilor, Neaga era mereu hărţuită de turcii de la raialele Brăila şi Giurgiu, aici la Cislău. Legenda spune că atunci când Neaga era anunţată de străjeri că vin turcii, încăleca pe calul potcovit cu potcoavele inverse îşi lua pe cele două fete ale ei şi se ascundea. În timpul săpăturilor din anii 1931, marele istoric Nicolae Iorga le relata localnicilor că Neaga şi-a ascuns pe cele două fete ale ei, Irina şi Rucsandra în puţul de la Lapoş, una din fete murind de frică. Din numeroasele ctitorii ale acestui personaj legendar, deosebit de interesante pentru Cislău sunt “Curtea domnească” de la Buda şi mănăstirea Aninoasa.

La sud-vest de satul Buda, sat ce aparţine comunei Cislău, pe o înălţime ce domină împrejurimile,

se găsesc urmele bisericii “curţii domneşti” a Doamnei Neaga, “curte” în care s-a retras după mazilirea domnului şi unde a fost şi înmormântată. La o distanţă de cca 14 m N-E de biserică se mai observă, într-un şanţ vechi de cercetare, urme de zidărie ce au aparţinut, probabil, caselor domneşti despre care locuitorii relatează că ar fi avut o ieşire secretă în valea pârâului care curge la o distanţă de cca 150 m sud de biserică.

Osemintele Doamnei Neaga au fost depuse la bisericamonument istoric - din satul Buda, unde, în 1936 Comisia Monumentelor Istorice a pus o placă de marmură cu următoarea inscripţie: “Aici odihnesc oasele Neagăi, Doamna Ţării Româneşti, sotia lui Mihnea Vodă, ale tatălui ei, Vlaicu, şi ale altor rude” - C.M.I.-1936.

I S TO R I E R U R A L Ă În timpul războiului din 1877-1878 prin care România şi-a apărat pe câmpul de luptă independenţa de stat proclamată la 9 mai 1877, locuitorii comunei Cislău şi-au adus o importantă contribuţie materială şi umană. La decretarea mobilizării generale, fiii Cislăului au fost înrolaţi alături de cei ai judeţului Buzău în Regimentul 8 dorobanţi, 9 dorobanţi, 4 călăraşi, 6 călăraşi, 2 artilerie şi batalionul 2 vânători. Ei au participat la operaţiunile de acoperire a Dunării şi la memorabilele lupte de la Plevna, Rahova şi Smârdan.

Printre eroii atacului de la 30 august 1877 asupra redutei Grivita ce apăra cetatea Plevna s-a numărat şi Oancea Ştefan, născut la Cislău şi înrolat la batalionul 2 vânători. În statiscile vremii mai apare numele a încă 6 eroi din Cislău morţi pe câmpul de luptă de la sudul Dunării. În memoria celor căzuţi pe câmpul de luptă în campania din 1877-1878, locuitorii comunei Cislău au hotărât ridicarea unui monument care să păstreze vie amintirea lor. Avand ca model pictura ce-l reprezenta pe caporalul Neacşu Ion din ţinutul Buzăului, s-a comandat la Bucureşti un monument ce a fost dezvelit în ziua de 24 iulie 1918.

Marele război pentru întregirea neamului (1916-1918) aduce noi mărturii despre prezenţa Cislăului în cadrul istoriei naţionale. Cislăul a căzut sub ocupaţia germană în ziua de 28 noiembrie 1916 în jurul orelor 14 şi fusese apărat de Regimentul 12 Cantemir Brăila, cantonat pe dealul Nicovanul şi de Regimentul 7 Artilerie Buzău care a aşezat o baterie în crivina de plopi de la Colţul Pietrei iar o altă baterie a ridicat-o cu caii sub dealul Nicovanul.

Resursele subsolului şi solului Zona este recunoscută prin depozi-tele de nisip şi balast de la gura de vărsare a râului Basca Chiojd care sunt exploatate. În zona Buda - Crăciuneşti sunt izvoare minerale sărate, iar la Scărişoara sunt depistate ape carbogazoase, dar aceste ape nu sunt exploatate. De asemenea, ca resurse ale solului menţionăm păşunile, fâneţele şi pădurile.

Instituţii publice În comuna Cislău există 4 sedii de culte, 4 şcoli şi 6 grădiniţe, 2 sedii de Poştă, 4 cabinete de asistenţă socială şi sănătate, 4 Cămine culturale şi o bibliotecă, 60 de societăţi comerciale cu capital privat şi 2.039 de locuinţe individuale. Toate satele sunt racordate la reţeaua naţională de electricitate, lungimea acesteia în Comuna Cislău fiind de 25 km. Spatiile verzi sunt reprezentate de grădinile localnicilor şi de lunca împădurită a Râului Buzău. Localitatea este racordată la reţeaua de telefonie prin intermediul unei centrale digitale. În ceeea ce priveşte alimentarea cu apă, comuna are o reţea de distribuţie, alimentarea populatiei făcându-se din aceasta care are o lungime de 14.5 km . Nu există un sistem centralizat de canalizare şi epurare a apelor reziduale şi pluviale, astfel, evacuarea acestora se realizează prin rigole şi văi naturale sau prin infiltraţii în sol.

Sărbători locale- Sărbătorile de iarnă ocupă un loc cu totul deosebit.

Ele încep în data de 24 Decembrie cu Ajunul Crăciunului, se continuă cu Anul Nou şi se încheie cu Boboteaza şi Sf. Ion la datele de 6, 7 Ianuarie.

În fiecare an din 2005, Primăria şi Consiliul Local organizează în data de 22 Decembrie festivalul - concurs de colinde intitulat “Colindele Cislăului” unde pot participa preşcolari şi elevi din mai multe comune.

Comuna are o sărbătoare locală, cu caracter folcloric numită “Legendele Cislăului” care are loc în prima sâmbătă a lunii octombrie. Există un prilej de sărbătoare la hramurile bisericilor din satele componente astfel: Cislau - Naşterea Maicii Domnului -8 Septembrie; Scărişoara Cuvioasa Paraschiva 14 Octombrie; Buda - Înălţarea Domnului 21 Mai; Gura Bascii - SF.Nicolae - 6 Decembrie.

În anul 1894 a fost înfiinţată Herghelia Cislău. Din crescătorie de cai s-a transformat, cu timpul, în staţiune de montă şi, din anul 1945, sub tutela Ministerului Agriculturii se înfiinţează herghelia “pur sânge englez” cu scopul obținerii de armăsari și iepe de prăsilă. Caii din Cislău au căpătat o faimă mondială ocupând din anul 1951 numeroase premii şi locuri I. În prezent, sunt 139 de exemplare, iar în grajdul principal sunt ţinuţi cei mai valoroşi armăsari.

Cei care ajung la herghelie pot călări caii pur sânge iar dacă nu ştiu, specialiştii vă pot învăţa. În apropriere de Cislău se găsesc Vulcanii Noroioși, lacul de acumulare de la Siriu, mânăstirea Ciolanu, mânăstirea Rătești şi multe altele.

Trasee turistice din împrejurimile localităţii Cislău -

informaţii preluate de pe site-ul Primăriei Comunei Cislău

primarul comunei Cislău, MITROIU DUMITRU

Turiştii care sosesc pentru prima dată în Depresiunea Cislau vor constata că aceasta este orientată pe direcţia V-E în lungul văii Buzăului, având culmi domoale acoperite cu livezi şi vii, cu păduri pe pantele abrupte şi cu sate dese. Depresiunea se întinde de la V la E pe 10 Km, iar de la N la S pe 5 km. La S şi E se mărgineşte cu dealurile Lapoşului care prezintă latura de V a dealurilor Ciolanului.

9

TURISM RURAL

Muzeul de Etnografie din comuna Zăvoaia, judeţul Brăila, păstrează vie istoria locului

„În anul 2005, şcoala Zăvoaia a avut un proiect „Educaţia dincolo de şcoală” în cadrul căruia, unul din puncte a fost şi amenajarea unui minimuzeu de etnografie. Tot ce se vede aici am reuşit să adun cu ajutorul elevilor, sub formă de donaţie şi nu prin cumpărare. În muzeul nostru sunt peste o sută de piese, majoritatea din secolul al XIX-lea care, prin povestea lor, ne amintesc de traiul localnicilor”, spune profesorul Tilihoi.

„Datinile, proverbele, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor, iar cu ele se poate constitui trecutul lor îndepărtat. Căci nu există bucurii mai de preţ ca averea de cuget şi simţire inclusă şi păstrată cu sfântă grijă, de-a lungul vremurilor, în adâncul sufletului românesc, al moşilor şi strămoşilor noştri”, spunea Alexandru Vlahuţă Tradiţiile populare româneşti sunt unicul tezaur cel mai de preţ şi noi cu toţii avem datoria să le apărăm şi să le transmitem mai departe generaţiilor care vin, tocmai pentru a râmâne vii în mintea lor. Un asemenea efort a depus şi profesorul de istorie de la şcoala din comuna Zăvoaia, Radu Tilihoi care s-a străduit şi a reuşit să adune într-un Muzeu Etnografic o serie de obiecte tradiţionale care reprezintă oamenii locului şi îi identifică spiritual cu strămoşii lor De asemenea, profesorul Tilihoi ne Jug pentru boi mai arată în muzeu o covată pentru pregătit pâinea (un vas lunguieţ de lemn folosit la plămăditul pâinii sau spălatul rufelor), un putinei (vas de lemn mic, înalt şi strâmt, în care se bate smântâna ca să se aleagă untul), butoi pentru ţuică, un banc de scule pentru tâmplărie, fier pentru călcat, oală cu toartă.

prof. Radu Tilihoi în faţa Muzeului

Vârtelniţa, crinta, covata, putineiul îşi spun povestea...

După o scurtă introducere, începem turul muzeului. La intrare se află un plug pentru arat şi o semănătoare, modele care au apărut printre primele în Ţările Române. Apoi, pe perete zărim două planşe realizate de profesoara de desen Ionescu care reproduc imagini din munca la câmp a ţăranului. „În muzeu am pornit de la ideea că localnicii au avut ca ocupaţie de bază agricultura. Dacă în secolele 17-18 preponderentă era activitatea pastorală, în secolul 19, de când dispunem de primele piese, a fost cea de cultură a plantelor”, continuă ghidul nostru.

Tot în muzeu mai găsim un jug pentru boi, o botă pentru apă în care se ţinea apa rece la câmp toată ziua, o râşniţă pentru cereale, piuă pentru bulgur, sare sau grâu care are 75 ani.

Banc scule pentru fierărie

Butoaie şi bote pentru ţinut apa rece

Vârtelniţă

Disc pentru arat

10

Pe perete, într-o ramă se poate vedea o diplomă „Medalie de Aur” obţinută în 1925 de Şcoala de meserii din comuna Slujitorii Alboteşti, ulterior denumită Zăvoaia. „În 1923, unul din moştenitorii boierului Dionisie Cavadia, George, a donat conacul boieresc locuitorilor din comună cu două hectare de teren în jur şi toate acareturile, cu o condiţie: să se facă acolo o şcoală de arte şi meserii. Ministerul de atunci a aprobat şi aşa s-a înfiinţat şcoala unde se învăţau meseriile de dulgher, fierar, rotar”, spune profesorul Tilihoi.

TURISM RURAL

Model sculptură case din Zăvoaia

Printre alte obiecte, în muzeu mai găsim un model de sculptură a caselor din Zăvoaia, un război de ţesut cu absolut toate piesele, o icoană pe lemn donată de parohia Zăvoaia, o ladă de zestre, ştergare ţesute pentru nuntă, cămăşi bărbăteşti din in şi pieptar, o imagine cu o fântână cu cumpănă, dar şi cu o ţărancă îmbrăcată în costum popular din anii ‘40, o vârtelniţă (unealtă de lemn cu ajutorul căreia se deapănă firele de cânepă, lână sau bumbac), suveici (piese de lemn la războiul de ţesut, de formă lunguiaţă, care servesc la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii), o baniţă (vas special pentru cereale), un vas pentru pisat usturoiul, o formă pentru format caş.

Turiştii care poposesc în comuna Zăvoaia şi vizitează Mini Muzeul de Etnografie pot vedea obiecte unicat, fiecare cu povestea lui. Profesorul de istorie Radu Tilihoi a pus pasiune şi răbdare în adunarea obiectelor tradiţionale şi cu mândrie spune că ele vorbesc despre istoria comunei şi despre cum trăiau zăvoienii înainte.

Profesorul Tilihoi arătând actul de atestare al comunei Zăvoaia

Crintă de salcie Putinei şi hărdău de lapte

Costume populare

Tot printre exponate se regăseşte o ploscă pentru nuntă (vas de lemn sau din lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund şi turtit, cu gâtul scurt şi strâmt, în care se ţine băutura şi care se poartă atârnat de o curea), meliţă (unealtă de lemn folosită pentru a curăţa inul şi cânepa de părţile lemnoase), dispozitiv pentru pieptănat bumbacul pentru că în 1955 încă se cultiva această plantă. „Fiecare obiect de aici are propria lui poveste. Cel mai vechi obiect din muzeu e crinta (vas de lemn în formă de albie de care se servesc ciobanii când storc zerul din caş) care are 75 ani, apoi râşniţa care are peste 80 ani”.

La finalul turului muzeal prin istoria şi tradiţia localnicilor din Zăvoaia, profesorul Tilihoi ne-a spus că, pe lângă acest muzeu de etnografie, mai are un proiect de înfiinţare a unui muzeu al eroilor satului. „Acum, mă ocup şi de adunarea unor decoraţii, brevete militare, fotografii ale eroilor şi alte obiecte specifice pentru a realiza şi o astfel de expoziţie, de fapt un muzeu al eroilor satului”.

Comuna Zăvoaia este situată la 65 Km spre sud-vest de municipiul Brăila şi se învecinează la nord şi vest cu teritoriul comunei Cireşu, la nord cu oraşul Ianca, la nord-est cu teritoriul comunei Bordei Verde, la est cu oraşul Însurăţei iar la sud şi sud-est cu teritoriul comunei Dudeşti.

Comuna are în componenţă două sate: Zăvoaia, reşedinţa comunei şi Dudescu. Populaţia totală a comunei este de 3.580 locuitori din care în satul Zăvoaia trăiesc 2.660 şi în satul Dudescu -920.

Principalele instituţii de pe raza comunei Zăvaoaia sunt: Consiliul Local şi Primăria comunei, 2 şcoli generale (şcoala cu clsasele I-VIII ,,Alexandru Vechiu‘’ Zăvoaia şi Şcoala cu clasele I-IV Dudescu); trei grădiniţe de copii; două cămine culturale, un post de poliţie , două cabinete medicale individuale(uman şi veterinar); o agenţie C.E.C în comuna Zăvoaia; o Cooperativă de credit, un Oficiu poştal, două biserici în satele componente. text şi foto: Gabriela POPA

Piatră de pisat

11

Satul meu e sat european

Comuna Costache Negri din Galaţi se poate mândri că este cu adevărat o comună europeană

“Pe un drum departe de arterele principale de circulaţie intensă, ce leagă două localităţi importante din sudul Moldovei, Galaţi şi Tecuci, la o distanţă oarecum egală între râurile Siret şi Prut, la o ieşire bruscă dintre două maluri, apare în faţa trecătorului comuna Costache Negri. Aşezarea este parte componentă a judeţului Galaţi, amplasată cvasicentral, uşor sudic apusean. Se învecinează la nord cu teritoriul comunei Cudalbi, la sud cu cel al comunei Pechea, la răsărit cu teritoriul comunei Rediu şi la apus cu cel al comunei Griviţa. Este o comună mică din punct de vedere arealo-demografic, compusă dintro singură aşezare, satul omonim cu o suprafaţă de 2.753 ha în care locuiesc 2647 de suflete. Aşezarea este o oază între dealurile însetate ale Covurluiului a cărei origine nu este stabilită cu exactitate”. Aşa începe prezentarea comunei fiul satului Ion Lucian Mehedinţi în Monografia localităţii. Pe parcursul întregii prezentări a comunei Costache Negri, principala sursă de inspiraţie a constituit-o această lucrare de excepţie. s-au stabilit aici, la începutul secolului al XIX-lea Apostu Sandu, Mihai şi Pricopi Sandu. S-au mai stabilit aici oameni din comunele Rediu, din satul Negrea, cum ar fi înaintaşii lui Ispas Gheorghe şi Ionaşcu Dănăilă, primul fiind şi primar al comunei iar al doilea a lucrat mulţi ani la vechile primării.

Pe drum de ţară carele cu peşte şi stuf mergeau agale “Prin apropierea comunei au trecut, din cele mai vechi timpuri, drumuri de legătură între satele de răzeşi.

Se pare că a existat un drum ce făcea legătura între râurile Siret şi Prut. Acest drum se menţine şi în prezent şi face legătura cu comunele Rediu, Cuca, până la lacul Brateş.

Pe acest drum circulau carele cu peşte şi stuf cu care se acopereau casele locuitorilor vechilor sate, care mai târziu au format comuna de astăzi”, se spune în monografie. În prezent, prin localitate trece drumul judeţean 251 care face legătura cu localităţile Slobozia Conachi-Pechea şi apoi spre comunele Cudalbi- Valea Mărului -Matca şi municipiul Tecuci; prin zona de vest trece drumul judeţean 254 care străbate localităţile Griviţa şi Iveşti şi se intersectează cu drumul naţional Galaţi- Tecuci.

Din drumul judeţean 251, la doar 8 km, în comuna Pechea, se desprinde drumul judeţean 255 care străbate comunele Rediu şi Cuca, se intersectează cu DJ 242 iar acesta cu DN 26, Galaţi- Murgeni. Comuna Costache Negri se află la doar 50 km sudest de Galaţi şi 32 km vest de Tecuci.

Un pergament scris în slavonă este actul de identitate al comunei Actul de atestare a localităţii datează de la 1 iunie 1521 şi a fost redactat în limba slavonă la Hârlău, scris de pan Totruşan logofăt, pe un pergament.În prezent documentul se află în colecţia Bibiotecii Academiei Române din Bucureşti.

12

“Pentru servicii aduse domnului Moldovei Ştefan Vodă şi pentru supunerea de care a dat dovadă, pan Ban vornic şi Gagea uriadnic de Vaslui şi Drăguş sunt răsplătiţi cu numeroase teritorii. Martori la această danie au fost potrivit Sfatului Domnesc, panul Isac, panul Petru vornic, panul Negrilă, panul Vasco, pârcălabi de Hotin, panul Grincovici, panul Talabă, panul Costea şi panul Condrea pârcălabi de Neamţ”.

Documentul din anul 1521 sugerează că satul Mânjina, fostul nume al actualei aşezări Costache Negri, poartă un oiconim derivat din antroponimul “hotarul lui Mânjea”.

Vreme de câteva secole, de la întemeierea aşezării a existat o închegată obşte sătească ce şi-a reglementat litigiile pe baza dreptului cutumiar.

Situaţia se păstrează foarte probabil până în a doua jumătate a secolului XVIII-lea când, ca şi alţi boieri, şi Petrache Negri cumpără diferite suprafeţe din pământul obştii, printer care şi moşia Mânjina”, notează Ion Lucian Mehedinţi în Monografia comunei.

Primii locuitori ai comunei au venit din Brăila şi Vrancea Primii locuitori ai comunei au venit din mai multe părţi ale ţării. Din zona judeţului Brăila, satul Măicăneşti,

Prima şcoală s-a înfiinţat în 1879 Pe teritoriul comunei Costache Negri învăţământul a început să funcţioneze pe lângă biserica din lemn aflată pe Dealul Mic, în partea de sud-est a vetrei satului, pe locul unde se află actuala biserică. Data exactă a începerii primelor clase de şcoală nu poate fi precizată. Se cunoaşte, însă, că în anul 1879 funcţiona o şcoală primară unde învăţat 20 de elevi dar a primit autorizaţie de funcţionare ca instituţie de învăţământ abia în anul 1881. Şcoala avea doar patru săli de clasă chiar în casele unor localnici. Primul director al şcolii a fost învăţătorul Ion Huzuc. Înfrăţire româno-franceză Şcoala din comuna gălăţeană Costache Negri are strânse legături cu colegiul Gondolier din localitatea franceză La Roche Sur Yon, în urma unui acord de acord de înfrăţire între cele două localităţi semnat în data de 22 septembrie 1994.

Satul meu e sat european Acest acord a dat naştere unui proiect susţinut de ambele părţi pentru crearea unei reţele de alimentare cu apă care să deservească locuitorii întregii comune. Participarea părţii franceze s-a concretizat pe două planuri: ajutor tehnic - trimiterea unui specialist pentru a evalua situaţia la faţa locului şi pentru a discuta cu autorităţile române; ajutor financiar care, cumulat cu susţinerea venită de la partea română, să fie suficient pentru finalizarea proiectului. Din 1990 până în 1995 s-au primit ajutoare în alimente şi îmbrăcăminte, în 1995 s-au primit donaţii în valoare mai mare de 100 milioane lei (în bani şi utilaje) pentru alimentarea cu apă a comunei; s-a dotat un dispensar uman, infirmierele din La Roche Sur Yon au făcut practică la spitalul din Costache Negri. Pentru şcoală s-au trimis manuale şi materiale didactice. Asociaţia de schimburi naţionale şi internaţionale din La Roche Sur Yon a invitat grupul vocal al comunei Costache Negri, alcătuit din 20 de persoane, să susţină diverse concerte în Franţa.

Există o sărbătoare “LATITUDE” care se desfăşoară în luna iulie, iar cu acestă ocazie se celebrează relaţiile de înfrăţire cu alte localităţi. În ultimii patru ani la această sărbătoare a participat şi o delegaţie din comuna Costache Negri.

Satul meu, sat european În cadrul programului lansat de Uniunea Europeană “Satul românesc, sat european” în anul 2005, Comuna Costache Negri din Galaţi a primit statutul de “sat european” pentru dezvoltarea infrastructurii: alimentarea cu apă a comunei, servicii sociale, înfiinţarea unui dispensar uman, dar şi dezvoltarea culturală a comunei (sala de informatică şi biblioteca publică).

Printre facilităţile oferite investitorilor, amintim: căi de acces pietruite şi asfaltate; acces la utilităţi; apă potabilă; energie electrică; telefonie digitală şi mobilă. Ca şi obiective turistice, în comuna Costache Negri se poate vizita Casa memorială “Costache Negri” dar şi Mănăstirea Gologanu, situată la doar 5 km de comună.

Anual, la 21 mai, are loc sărbătoarea comunei denumită “Întâlnirile de la Mânjina”. text şi foto:Gabriela POPA

Treburi vechi la vremuri noi !

proiect nonformal de tineret in comuna Viziru si

orasul Brăila (judetul Brăila)-februarie-iulie 2013 ateliere antreprenoriale de broderie, artizanat, legumicultură-gradinărit

www.treburi-vechi-la-vremuri-noi.blogspot.com www.facebook.com/Treburi.vechi.vremuri.noi Proiect finanțat de Comisia Europeană prin Agenția Națională pentru Programe Comunitare in Domeniul Educației și Formării Profesionale Programul Tineret in Acțiune - Acțiunea 1.2 Inițiative ale tinerilor Beneficiar - Asociația Clubul de turism Proilavia Brăila

A luat fiinţă Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România CATAR a fost înfiinţată în decembrie 2012 şi până acum, 10 organizaţii reprezentând micii fermieri şi gospodăriile ţărăneşti s-au afiliat Confederaţiei. Printre acestea se numără: Federaţia Agricultorilor de Munte Dorna, Asociaţia Agrom Ro, Fundaţia Agapis, Asociaţia de Cooperare Intercomunitară Valea Someşului, Asociaţia Agricultorilor Maghiari din România, Fundaţia Adept Transilvania, Asociaţia Tinerilor Fermieri Olt, Asociaţia Fermierilor din România, Federaţia Agricultorilor Fermierul, Asociaţia Producătorilor

Asociaţia Clubul de turism Proilavia Brăila a organizat în data de 26 februarie 2013, conferinţa de presă şi lansarea oficială a proiectului „Treburi vechi la vremuri noi !". Conform informaţiilor prezentate de managerul proiectului, Lâlă Gabriel, acesta se derulează în perioada 4 februarie 2013 – 7 iulie 2013 şi este finanţat de Comisia Europeană prin Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, programul Tineret în Acţiune, Acţiunea 1.2 Iniţiative ale tinerilor. Obiectivele proiectului sunt: creşterea competenţelor antreprenoriale şi de lucru în echipă pentru 18 de tineri din comună Viziru ca urmare a participării la 2 training-uri (pregatire antreprenorială şi lucru în echipă) - dezvoltarea creativităţii şi competenţelor în domeniile artizanat, arta populară (broderii,cusături) şi legumicultură -gradinărit prin 3 ateliere, timp de 5 luni.

“Dorim prin acest proiect să dăm posibilitatea tinerilor să-şi valorifice singuri munca,talentele şi creativitatea.Tinerii vor vedea că prin ambiţie, răbdare şi pasiune, pot crea obiecte şi produse reuşite şi pot cultiva un teren agricol, participând activ la toate etapele. Necesitatea derulării proiectului răspunde nevoii tinerilor din judeţul Brăila de a se implica activ, în afara programelor obligatorii şcolare, în viaţa comunităţii locale. Proiectul “Treburi vechi la vremuri noi !“ se doreşte a fi un proiect-pilot, catalizator de energie şi creativitate în comuna Viziru, cât şi pentru vecinii lor din alte localităţi învecinate. Prin acest proiect tinerii au oportunitateasa să revigoreze viaţa rurală, cu tradiţii, modele şi exemple de urmat, dar tot mai neglijată” a explicat managerul de proiect.

Agricoli Galaţi. În acest sens, CATAR va reprezenta peste trei milioane de oameni în faţa autorităţilor, venind şi cu un set concret de propuneri, printre care includerea de măsuri specifice de finanţare în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pentru următoarea perioadă de programare 2014 – 2020, pentru tinerii fermieri şi agricultura de munte.

Confederaţia, singura de acest tip din ţară, urmăreşte apărarea şi promovarea intereselor gospodăriilor ţărăneşti şi ale fermelor mici, considerate adeseori neviabile pe piaţă. „Suntem ferm convinşi că civilizaţia rurală vie a României este o resursă naturală strategică a statului şi ar trebui

recunoscută ca atare în cadrul Acordului de Parteneriat între Comisia Europeană şi Guvernul României.

Scopul nostru este acela de a conserva modul de viaţă, cultura şi tradiţiile din mediul rural românesc, biodiversitatea şi calitatea mediului natural prin cultivarea terenului şi creşterea animalelor, în fermele mici şi gospodăriile ţărăneşti,”, a declarat Bogdan Buzescu, preşedintele CATAR.

Pentru detalii , consultati www.catara.ro sau la nr. de telefon 0726780255.

13

ŢARA VRANCEI „Dealul Munteanului” oferă o panoramă de neuitat asupra Ţării Vrancei

Numele comunei e dat de numele boierului Homoceanu, ce avea moşii în zonă. Între resursele locale se numără: terenuri agricole, balastiere, păduri, creşterea animalelor, resurse umane. Oamenii din comunitate se ocupă cu agricultura, cu creşterea animalelor, cu comerţul, prelucrarea lemnului, iar o parte dintre ei sunt plecaţi în străinătate.

Populaţia totală este de 9.800 locuitori.

Tradiţiile sunt puţin prezente în comuna Homocea, dar cel mai reprezentativ este Bâlciul anual organizat cu sprijinul primăriei în data de 8 septembrie. Au loc concerte, târguri, vin aici locuitori din toate zonele limitrofe, inclusiv din municipiul Adjud.

Educatie: Pe raza comunei Homocea îşi desfăşoară activitatea 3 şcoli şi 4 grădiniţe.

Două şcoli sunt dotate cu laboratore de informatică, cu internet, urmând ca şi Şcoala Costişa să beneficieze de calculatoare.

Comuna Homocea se află în Nord-Estul judeţului Vrancea, la mică distanţă de municipiul Adjud, în lunca şi terasa de pe stânga râului Siret, în zona de contact cu colinele Tutovei. Ca să ajungi în localitate, sunt mai multe modalităţi de acces: DN11 A (Adjud -Lespezi -Podu Turcului - Bârlad) - drum asfaltat; DJ 252 (Lespezi - Homocea - Ploscuţeni- Tecuci) - drum asfaltat; DC16 - din Dn 11 direct în Homocea - drum asfaltat. Homocea are în componenţă trei sate: Homocea, Lespezi, Costişa, ce însumează o populaţie de 9.841 locuitori. Zona este foarte frumoasă, în vecinătatea râului Siret, lângă barajul Bereşti, cu păduri, cu dealuri, cu biserici. Tot în zonă se află şi două mânăstiri: Sihastru şi Buciumeni. rie, i s-au facut în decursul timpului reparaţii şi renovări care au constat în pictarea catapetesmei (1920), repictarea icoanelor împărăteşti (1934), ancorarea pereţilor cu şine şi bare de fier, adăugarea unui Cafas şi a unui pridvor în faţă (1941).

Turism: Punctele de atracţie turistică în împrejurimile comunei noastre sunt: mânăstirea Sihastru, mânăstirea Buciumeni, biserica „Naşterea Maicii Domnului”, monumentul eroilor căzuţi în primul război mondial, barajul Bereşti şi lacurile limitrofe, râurile Siret, Trotuş, Dealul Munteanului.

Unul dintre cele mai atractive locuri este Biserica „Naşterea Maicii Domnului” din satul Lespezi, datând din secolul XVIII, declarată monument istoric. Acest lacas a fost ridicat de către comunitatea monahilor ce trăiau

grădiniţă sat Lespezi

Cămin Cultural sat Lespezi

14

în aceste părţi servind drept lăcaş de închinare- schit comunităţii de călugări greci. De proporţii reduse şi în linii arhitecturale simple, schitul „Precista” , cum se intitula în trecut, e construit în forma de corabie, fără turlă cu o boltă de aceeaşi formă şi prevăzută cu ferestre mici în firidele bolţite ale pereţilor. Pe o temelie din piatră, întreaga clădire inclusiv bolta e din cărămidă şi acoperită cu tablă.

Devenind după 1864 biserică de eno-

primăria comunei Homocea Resursele de care dispune comuna Homocea sunt variate și constituie o oportunitate pentru cei interesaţi să investească. Principala prioritate de dezvoltare a zonei, ținând cont de resurse, este agricultura. În acest sens, trebuie avută în vedere atragerea de investitori care, prin folosirea de tehnologii moderne, să valorifice potenţialul agricol al zonei ( fiind favorabil culturilor de cereale).

Culturile reprezentative pentru această zonă sunt: grâu, porumb, orz, ovăz, floarea soarelui, secara, viţa de vie.

Satul Homocea dispune de reţea de apă ( 34 km ), reţea electrică (10 km de joasă tensiune și 38 km de medie tensiune). Administrația publică locală este deschisă și receptivă la ideile ce duc la dezvoltarea din punct de vedere economic și social a localității.

Primarul comunei Homocea este Ionescu Neculai. Aflat la cel de-al treilea mandat de edil, întâiul gospodar al satului spune că în permanenţă se găseşte câte ceva de făcut în comună dar, cu răbdare şi înţelegere din partea oamenilor, se vor duce toate proiectele la final.

ŢARA VRANCEI De-a lungul timpului, locuitorii comunei au participat la diverse cursuri de instruire. Ei doresc să se prefecţioneze în diverse domenii de activitate dar chiar şi să îşi deschidă mici afaceri în comună. Un astfel de curs acreditat a fost dedicat femeilor din mediul rural şi cu sprijinul RECL Homocea 25 de femei cu vârste cuprinse între 16 şi 53 de ani, au primit diplome acreditate CNFPA, ce le atestă calificarea de lucrător/asamblor articole textile, ele putând să se angajeze la orice fabrică de textile din ţară sau străinătate.

Femeile au urmat un curs de trei luni care a inclus atât pregătire teoretică cât și practică, în cadrul proiectului „Sprijin integrat pentru femeile din mediul rural” implementat de Fundaţia „Zi deschisă” în parteneriat cu societatea Sorste SA Focşani şi cofinanţat din Fondul Social European prin POSDRU 2007-2013.

PAPI Homocea se implică în diverse parteneriate de formare profesională. Strategiile prioritare ale administraţiei şi centrului PAPI din Homocea sunt formarea profesională şi antreprenorială pentru susţinerea dezvoltării economiei locale, precum şi implementarea conceptului de responsabilitate socială alături de dezvoltarea serviciilor sociale.

O altă componentă a priorităţilor este concentrarea tuturor eforturilor administraţiei locale,Centrului PAPI şi ONG-urilor din comună, „Asociaţia Umanitară de Sprijin” şi „Amaro Drom”, pentru rezolvarea problemelor sociale, în special a categoriilor defavorizate, cum ar fi comunitatea rromă din cartierul Baibarace. Adina Grama şi două reprezentante ale ONG-urilor, Mihaela Nechifor şi Luminiţa Prisecaru, au dobândit diploma de „Promotor de responsabilitate socială”, acest fapt concretizându-se prin dezvoltarea unor noi proiecte a căror caracteristică principală este aplicarea conceptului de responsabilitate socială.

Recent, PAPI Homocea s-a implicat în informarea cetăţenilor comunei privind oportunitatea de a participa la o serie de cursuri în cadrul proiectului

O întâlnire Olanda- Germania în cadrul Căminului Cultural Homocea a fost de bun augur pentru toată lumea.

SECIR- Carte de Identitate Rurală derulat de Patronatul Român Filiala Brăila. Aşa au fost selectaţi 50 de oameni care au luat parte, recent, la primele lecţii de antreprenoriat susţinute de Jost Wagner, lector în cadrul acestui proiect din partea partenerului german, institutul de cercetare GAB Munchen. Proiectul a fost atras in comunitate la iniţiativa managerului RECL Adina Grama şi este finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Axa prioritară 5: „Promovarea măsurilor active de ocupare”, Domeniul major de intervenţie: 5.2 „Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă”.

Primul modul, cel de antreprenoriat, le-a prilejuit cursanţilor întâlnirea cu lectorul german Jost Wagner, ce lucrează la Institutul de Cercetare Gab Munchen si care le-a împărtăşit acestora din experienţa sa şi despre proiectele derulate de compania sa, le-a vorbit despre economia Germaniei şi despre oportunităţile de dezvoltare a unor afaceri în comunitatea Homocea. Pentru că nu cunoaşte limba română, lectorul Jost Wagner a fost însoţit de un translator care a făcut posibilă comunicarea cu persoanele înscrise în proiect. Într-una din zilele de curs, în comunitate s-a aflat şi o delegaţie de olandezi sosită la Clubul Copiilor din cadrul Crucii Roşii pe care l-au dotat cu ceva vreme în urmă.

primarul comunei Homocea, Ionescu Neculai şi lectorul german Jost Wagner

Revenind la proiect, cursul mai cuprinde module de initiere TIC, de managementul proiectelor si de limba engleza. Toţi cursanţii vor primi atât asistenţă specializată cât şi o sumă de bani, la finalul cursurilor din partea Filialei Brăila a Patronatului Român pentru a pune bazele propriilor afaceri. Selectarea lor se va face în funcţie de interesul şi determinarea pe care o vor manifesta în această direcţie. De asemenea, specialiştii patronatului Român le vor ghida paşii către atragerea de fonduri europene. Proiectul se desfăşoară în paralel în judeţele Vrancea şi Brăila.

Deoarece cerinţa pentru asemenea cursuri în mediul rural a fost mare, recent, au avut loc înscrieri şi în comuna Schela, judeţul Galaţi. Peste 60 de persoane au venit la Căminul Cultural pentru a se înscrie pe listă în vederea demarării cursurilor. Fostul primar al comunei, Bărceanu Iacov a aflat de acest proiect şi s-a creat puntea de legătură benefică pentru comunitate. Oamenii s-au dovedit nerăbdători să înceapă aceste cursuri dar numai 50 dintre ei vor fi selectaţi. n.r. în numărul lunii februarie s-a strecurat o greşeală de editare. În fraza “Timp de trei zile, cele două grupe de cursanţi...” se va înlocui cu “timp de patru zile...”

localnici din comuna Schela, judeţul Galaţi se înscriu la cursurile SECIR

15

euROcomuna lunii

euROcomuna Tufeşti din Brăila e “conectată” la standardele de civilizaţie europeană La 40 de kilometri de Brăila, trecând prin comunele Chiscani, Tichileşti şi Gropeni, la un moment dat, o graniţă de hotar îţi urează “Bun venit în comuna Tufeşti”. Aparent, o comună mică dar, dacă nimereşti într-o zi de miercuri, când este celebrul târg comunal, constaţi că, de fapt, nu e deloc aşa .

Comuna Tufeşti se află situată pe malul stâng al Dunării (Cremenea) la o depărtare de 7 km, în partea sud-estică a judeţului Brăila, în Câmpia Brăilei, subunitatea Terasa Brăilei.

Se învecinează la sud-est cu localitatea Stăncuţa, la nord-est cu Gropeni şi la vest cu oraşul Însurăţei şi comunele Viziru şi Unirea.

Comuna Tufeşti se “scaldă” între râul Buzău la nord şi pârâul Călmăţui la sud, până la Lunca Dunării spre est. Este alcătuită din două sate mari, ce însumează peste 6.000 de locuitori: Tufeşti şi Tibăneşti.

Căutând pe internet diverse informaţii legate de comuna Tufeşti din judeţul Brăila, ne-a atras atenţia un comentariu scris pe un site de un localnic: “o primărie bine organizată cu un primar capabil în frunte, care a reuşit să apropie comuna noastră uşor- uşor de standardele europene” Iniţial, localitatea s-a numit „Ceacaru” şi a fost înfiinţată în anul 1859, prin adunarea locuitorilor din cătunele răzleţe din împrejurimi. Prima atestare documentară este o hartă întocmită de un general austriac în timpul războaielor ruso-austriaceturce de la sfârşitul secolului al XVIII-lea (1785 ) unde apare numele „Tufesthy”. Asta înseamnă că satul era constituit şi se dovedea a fi un punct de referinţă pe o hartă militară.

Denumirea localităţii vine de la tufele dese ce creşteau pe coasta care se ridica deasupra luncii inundabile. Satul s-a format din cătunele şi târlele aşezate pe grindurile din luncă: Porumbeiu, Băjani, Rama, Cuptoarele, Bărgârlăile, Ibişete. Şi astăzi în luncă (acum orezăria) o scursură se numeşte „Intresatelea”, spre nedumerirea multora.

Mult timp aceste târle au coexistat cu satul, întrucât, spun bătrânii, se trăia mai bine, erau feriţi de dările stăpânirii. În anul 1895, se înfiinţează, în partea nordică, al doilea sat, Ţibăneşti - după numele Tibăneştiului de Iaşi, locul natal al junimistului Petre P. Carp, fondatorul lui, care era ministru al, agriculturii în acea vreme. Satul a fost populat cu tineri, dar nu numai, din satele vecine sau chiar mai îndepărtate.

16

Căminul Cultural Tufeşti

Cartea de vizită a comunei Tufeşti Teritoriul administrativ al localităţii Tufeşti dispune de o oferta naturală deosebit de favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii ca funcţiune economică de bază, cu un profil complex, dominat de producţia de cereale, plante tehnice, legume şi creşterea animalelor.

Pe teritoriul comunei îşi desfăşoară activitatea 15 societăţi comerciale cu profil agricol şi zootehnic. Profilul industrial este reprezentat de trei mori, o presă de ulei şi un centru de colectare şi prelucrare a laptelui. În localitate au existat două CAPuri , dar, în prezent, în incinta CAP-ului existăa două construcţii în care se găseşte o fermă de vaci şi două societăţi agricole: SC Spicul SA şi SC. Recolta SA. În comuna Tufeşti există două şcoli, trei grădiniţe, două cămine culturale în incinta cărora se afla şi biblioteci

Biserica sat Tufeşti

comunale cu centre Biblionet, două biserici ortodoxe, un dispensar, un cabinet stomatologic, un oficiu PTTR şi unul al Romtelecom. La nivelul comunei 88,58% din suprafaţă este ocupată de terenuri agricole. Cel dintâi gospodar al comunei este primarul Ştefan Moise. Este greu să-l găseşti la Primărie deoarece mai tot timpul este plecat cu probleme la Brăila. Se străduieşte din răsputeri să rezolve toate problemele pentru ca locuitorii să nu ducă lipsă de nimic. Şi, pentru asta, a primit răsplata la alegerile locale din vară când a mai câştigat un mandat de primar. Şi, a obţinut victoria pe baza rezultatelor şi a muncii asidue.

primarul comunei Tufeşti, MOISE ŞTEFAN

Edilul este unul dintre cei mai longevivi primari de comună din judeţul Brăila.

A obţinut primul mandat în 1992 şi de atunci munceşte neîncetat pentru ca locuitorii să se mândrească cu faptul că au o comună frumoasă şi modernă.

De-a lungul timpului, în comuna Tufeşti s-au reabilitat principalele instituţii (şcoli, biserici, grădiniţe, Cămine Culturale), s-a construit chiar o sală de sport ultramodernă, parcuri de joacă pentru copii şi chiar stadion pentru echipa locală de fotbal Recolta Tufeşti. Drumurile comunale au fost şi ele reabilitate iar canalizarea a fost un proiect dus la final fără probleme.

euROcomuna lunii Şcoala şi grădiniţa sat Ţibăneşti

Obiectivele cuprinse în strategia de dezvoltare a comunei Tufeşti pentru perioada 2012-2016 se referă în principal la: “Realizarea unei infrastructuri moderne de canalizare, prin continuarea Proiectului «Reabilitarea şi modernizarea sistemului public de canalizare în comuna Tufeşti», cu finanţare europeană, prin Ministerul Mediului şi Pădurilor, în valoare totală de şapte milione de euro.

Parc de joacă sat Tufeşti

Sală de sport ultramodernă

Un alt proiect ambiţios, include realizarea reţelei de alimentare cu gaze naturale, pentru care studiul de fezabilitate este gata. Alte proiecte aflate pe lista primarului comunei Tufeşti sunt amenajarea unei piste pentru biciclete, cu o lungime de 6 km, şi realizarea unui alt parc de joacă pentru cei 700 de copii, în partea de nord a comunei, în apropierea Căminului Cultural nr. 2. De asemenea, urmează finalizarea sălii de sport de la Şcoala nr. 2, prin Compania Naţională de Investiţii, cu o finanţare de 27 de miliarde de lei vechi.

Un alt obiectiv extrem de important al primăriei este preluarea în administrare locală şi amenajarea drumului de interes turistic Tufeşti – Fluviul Dunărea. Alte proiecte vizează reabilitarea blocului comunal; amenajarea de alei pietonale, pe o lungime de 20 km; finalizarea construcţiei Bisericii Ortodoxe «Adormirea Maicii Domnului»; asigurarea participării salariaţilor administraţiei publice locale la cursuri de formare profesională, pentru îmbunătăţirea actului de administraţie; sprijinirea financiară cu burse de studii a elevilor merituoşi; implementarea ISO la nivelul administraţiei locale; asfaltarea drumului până la cimitirul Tufeşti; asfaltarea a 10-15 km. din străzile localităţii; stimularea iniţiativei private, prin acordarea de facilităţi locale compensatorii, pentru atragerea investitorilor autohtoni şi străini, care să dezvolte în comună activităţi economice generatoare de noi locuri de muncă, pentru reducerea şomajului; organizarea de manifestări culturale şi tradiţionale cu ocazia sărbătorilor religioase (Bobotează, Sf. Constantin şi Elena, Sf. Maria, Sf. Nicolae şi Naşterea Domnului)”.

"Cartea trebuie să o citeşti fizic nu pe calculator ca să îi înţelegi bine mesajul", spune Lucian Bordea, bibliotecarul din comuna Tufeşti, judeţul Brăila În comuna Tufeşti din judeţul Brăila, standardul de educaţie este unul destul de ridicat. La şcoală, cadrele didactice sunt bine pregătite şi antrenează copiii în diverse proiecte, chiar şi în parteneriat cu alte şcoli. Şi biblioteca are rolul ei esenţial în formarea copilului, tocmai de aceea bibliotecarul îndrumă elevii pentru ca lumea cărţilor să devină cât se poate de atractivă, mai ales acum, în epoca tehnologiei moderne.

La biblioteca din comuna Tufeşti, Lucian Bordea îşi practică meseria cu pasiune. De când se ştie iubeşte lumea cărţilor şi celor care trec pragul bibliotecii le dă sfaturi în funcţie de nevoile lor. "În 1998 mi-am dat seama că îmi place lumea cărţilor. Până în 1997 am coordonat activităţile din cadrul Căminului Cultural, cu precădere formaţia de colindători. Am fost şi viceprimar al comunei din 2008 până în 2012 iar acum m-am întors la pasiunea mea, biblioteca", povesteşte domnia sa.

O zi la bibliotecă începe dis de dimineaţă când încep copiii să vină. Fiecare cu cerinţele lor, în

funcţie de bibliografia şcolară. Alţii vor să citească şi alte tipuri de cărţi suplimentar de ce le dă la şcoală.

Dar, vorba ceea, important este că ia cartea în mână şi o citeşte. “În fiecare zi pregătim materialele de lucru şi aşteptăm utilizatorii să vină să citească. La biblioteca noastră avem în jur de 837 persoane înscrise dar utilizatori activi sunt puţin peste 200. Mulţi sunt care au terminat şcoala şi nu au mai venit, alţii au plecat din localitate. Dar, sunt destui şi care vin”, explică Lucian Bordea.

Biblioteca din comuna Tufeşti găzduieşte peste 7.000 de cărţi. Dintre toate, cea mai valoaroasă, spune bibliotecarul, este “Istoria literaturii române” de George Călinescu. “Spun asta deoarece şi-a dovedit valoarea în timp. Este o carte monumentală a literaturii române pentru că prezintă operele scriitorilor noştri şi ne face să înţelegem mai bine valoarea scriiturii şi a celui care scrie”. Vis-a-vis de bibliotecă, tot în cadrul Căminului Cultural se află şi Centrul Biblionet.

Acesta este dotat cu patru calculatoare, imprimantă, scaner, video-

proiector. “La calculatoare au acces şi copiii dar şi persoane în vârstă care vin să vorbească cu copiii plecaţi în străinătate. Pe cei care nu ştiu, îi învăţ să scrie un e-mail sau să vorbească prin intermediul mesengerului şi să se vadă pe cameră cu cei dragi. În general, copiii vin la internet şi caută ceea ce au nevoie, informaţii, referate, ce au nevoie la şcoală. Această reţea este utilă pentru că trebuie să ţinem pasul cu generaţia modernă. Eu le mai spun copiilor că una e să citească o carte, fizic, şi alta e să o citească pe internet. Mai bine înţelegi mesajul aşa”, a mai precizat bibliotecarul din Tufeşti. text şi foto: Gabriela POPA

17

I N T E RV I U “Cooperarea este esenţială între administraţia locală şi cetăţeni în mediul rural” consideră lectorul german Jost Wagner Patronatul Român, filiala Brăila beneficiar al proiectului “SECIR- Carte de Identitate Rurală în Regiunea de Sud-Est” a dat drumul la prima serie de cursuri din cadrul proiectului. Astfel, timp de patru zile la Căminul Cultural din comuna Siliştea, judeţul Brăila, toţi cei care s-au înscris au beneficiat de primele informaţii despre oportunităţile în deschiderea unei afaceri în mediul rural din partea unui expert străin, venit tocmai de la Munchen. Jost Wagner a discutat cu oamenii şi le-a împărtăşit din experienţe anterioare în proiecte similare derulate de compania sa, institutul independent de cercetare GAB Munchen. După cele patru zile petrecute la Siliştea, lectorul german a mers în comuna Homocea din judeţul Vrancea unde s-a întâlnit cu cursanţii şi a discuta despre modalităţile de dezvoltare a unei afaceri în zonă. Jost Wagner este lector la institutul german din anul 2007. Despre impresiile sale din vizita sa în România dar şi despre cum ar trebui să fie comunităţile noastre rurale ca cele din Germania am discutat cu Jost Wagner într-un interviu acordat în exclusivitate revistei INFOZONE

Reporter: Cum aţi ajuns să fiţi partener în acest proiect în România?

Jost WAGNER: Am fost invitat de partenerul român pentru a participa la acest proiect şi pentru a prezenta din experientele noastre la cursurile de formare. Aceste cursuri se bazează mai mult pe ideea de a găsi punctele forte ale oamenilor şi a-i încuraja în dezvoltarea propriei afaceri. Aici, ca şi în Germania, este nevoie să educăm oamenii, să-i sprijinim în a întemeia o afacere. Am fost curios să văd dacă metoda mea merge şi în altă ţară. Până acum, am experientat-o în diferite părţi ale Europei în ţări precum Italia, Lituania, Polonia iar acum şi în Romania.

Reporter: Care este părerea dvs. despre partenerul român ?

Jost WAGNER: Cred că sunt oameni foarte profesionişti care vor să facă ceva pentru ţara lor şi implicit regiunea lor. Am întâlnit o mulţime de oameni care vor să mişte lucrurile dar se pare că undeva, sus se blochează. Am cunoscut echipa de aici şi am fost plăcut impresionat.

Reporter: Cum vi s-au părut cursanţii dinc comuna brăileană Siliştea? Dar cei din Homocea?

Jost WAGNER: Despre cursanţii de la Siliştea pot spune că este foarte dificil să lucrezi cu ei pentru că unii din ei trăiesc în condiţii grele şi nu sunt obişnuiţi să îşi ia viaţa în propriile mâini, să aibă iniţiativă, să schimbe ceva.

Ideea din spatele acestui proiect e tocmai de a-i transforma în antreprenori ceea ce va fi foarte greu şi va dura. Iar abordarea mea este nu să le spun direct ce au de facut ci să îi sprijin în a-şi dezvolta propriile idei.

Asta e neobişnuit pentru ei. Oamenii ar fi trebuit, oarecum, să fie pregătiţi psihologic înainte să înceapă un

18

astfel de curs dar sunt convins că ne vom atinge obiectivul. Aşa se poate dezvolta comuna lor şi pot contribui chiar la dezvoltarea regiunii. Cât despre ceilalţi din a doua comună, se poate vedea clar diferenţa. Sunt mai sociabili, au experienţa cursurilor, poţi discuta altfel cu ei. Nu îi iei chiar de la nivelul de jos ci de undeva de mai sus. Plus că sunt foarte mulţi tineri. Am vorbit cu cineva din Austria care lucrează la Comisia Europeană şi care a călătorit în multe Regiuni în Europa de Est şi care a scris un articol despre perspectivele de dezvoltare ale mediului rural în România. Sunt mai mulţi factori cheie pentru a avea o regiune de succes: în primul rând strategia de dezvoltare care trebuie să se adapteze potenţialului regiunii, trebuie sa cauţi specificul zonei care trebuie aisiduu promovat. Eu i-am întrebat pe cursanţii de la Siliştea de ce sunt mândri şi ce fel de afaceri de succes ar face si nu au putut să îmi răspundă. Al doilea factor se referă la oamenii care preiau iniţiativa. De obicei, iniţiativa o iau doar câţiva dar acum am avut ocazia să îl cunoaştem pe primar (n.r. primarul comunei Siliştea, Ilie Efteme) şi a lăsat impresia că e o persoană devotată şi care vrea să facă ceva pentru comunitatea sa. Trebuie să existe o cooperare între autorităţile locale şi cetăţeni.

E tragic pentru fostele state comuniste că ideea de cooperare nu prea există din cauza că la IASuri sau CAP-uri erau îngrădiţi să coopereze. Singura solutie de a se întalni oamenii e într-un spirit competititv dar baza este cooperarea.

Spre exemplu am avut un parteneriat în Polonia pe un proiect asemănător iar la început a fost o consultanţă psihologică pentru fiecare în parte nu individual ca să îi înveţe cum să se descurce în viaţă şi să fie echilibraţi.

Abia apoi am trecut mai departe.

Reporter: Cum arată un sat în Germania? Pot fi făcute comparaţii ?

Jost WAGNER: Sunt diferenţe dacă, mergi, spre exemplu, în Bavaria sau Saxonia. Ce pot spune este că în ultimii ani s-au făcut investiţii pe fonduri europene dar şi fonduri locale pentru a îmbunătăţi imaginea satelor.

Chiar a fost şi o iniţiativă în acest sens iar oamenii se întâlnesc regulat la Primărie şi discută cu primarul ca să găsească soluţii. Mulţi depun muncă voluntară în acest sens, se implică dar sunt şi unele companii locale care alocă fonduri pentru asta. Spre exemplu, zona Bavariei e mai bogată dar în Germania de est sunt locuri unde s-au îmbunătăţit condiţiile de trai şi prin implicarea comunităţii locale. Este un efort concentrat din partea tuturor.

Reporter: Exista vreo asemănare între comunele vizitate aici şi o comună din zona Bavariei?

Jost WAGNER: Sunt diferenţe foarte mari dar sunt şi câteva asemănări. Şi la noi e mult spaţiu, terenuri multe, oameni de diverse feluri. Dorinţa de a evolua este un punct comun.

Reporter: Ati stabilit vreun parteneriat, un mod de colaborare cu primarul comunei Siliştea?

Jost WAGNER: Dumnealui mi-a împărtăşit câteva dintre idei şi doreşte să investească în primul rând în educaţie şi să modernizare şcoala.

E un bun lucru o asemenea investiţie, că poţi încuraja tinerii şi sunt sigur că dumnealui va reuşi. Dacă va face asta, va îmbunătăţi imaginea comunei şi va avea mulţi parteneri în zone din Europa. Chiar putem avea un parteneriat de cooperare şi cu localităţi rurale din Germania. Dar, vom vedea ce va fi. interviu realizat de Gabriela POPA

Din sumarul numărului următor:

O aşezare întemeiată în vremea turcilor în 1828- Comuna Traianu, judeţul Brăila Tradiţie şi modernitate în comuna Schela, judeţul Galaţi Satul meu e sat european- comuna Cumpăna, judeţul Constanţa Arta ţesutului în comuna Mircea Vodă, judeţul Brăila Datini şi obiceiuri de Paşti- tradiţia încondeierii ouălor în comuna Gropeni, judeţul Brăila

Balta Mică a Brăilei-comuna Stăncuţa

Cireadă de vite- comuna Stăncuţa, judeţul Brăila