infoFERMA 12, October 2014 - April 2015 by infoFERMA

editorial ilie Stoian Cu hambarul plin și buzunarul gol La fel ca altădată, țăranul român și-a făcut treaba: S-a trezit în crucea nopții și a pornit, ba pe câmp, ba în grajduri, apucându-se iar și iar de munca lui de Sisif cu crăpături în călcâie, în palme, în suflet. La vreme de amiaz, și-a așezat ștergarul, a apucat codrul de mămăligă și bucata de brânză și a mâncat pe fugă, cu gândul la ce are de făcut. Obosit, seara și-a socotit rodul: atâta grâu, atât porumb, vaca a mai fătat o vițică, porcul pare că s-a mai îngrășat, totul ar fi bine. ÒBa nu!Ó, strigă unul de peste drum. ÒDegeaba cauți să fii mulțumit, n-ai voie! Degeaba vrei să te bucuri, nu te las! Degeaba vrei să ai timp să-ți mângâi copilul și nevasta, nu o să poți. O să trimit peste tine necazuri și griji de n-o să le poți duce!Ó Cam așa e situația agrozootehniei românești, acum, când sfârșitul lui 2014 se apropie. Deși putem socoti încă un an foarte bun, deși, pentru prima dată după 1989, balanța comercială externă cu produse agroalimentare este excedentară, deși, în fine, fermierii români au dovedit în mod concret că pot ridica țara asta din mocirla în care se scaldă, iată, totul merge dintr-odată prost și nu din vina noastră, ci din cauza jocurilor internaționale. Bașca, la astea se adaugă și păcătoasa boală a limbii albastre, care a făcut atâtea belele oierilor și crescătorilor de bovine. Se pare că, încă o dată, trebuie să mai învățăm o lecție, aceea a identificării și fructificării altor piețe, decât acelea pe care exportãm în mod tradițional. Dar, mai ales, trebuie să ne însușim și să aplicăm lecția dezvoltării sectorului de procesare, singurul care poate să fructifice la maximum și constant producția de cereale, legume, fructe, carne, lapte etc. Altfel, cu toată priceperea și efortul lui, cu toate facilitățile create cu chiu cu vai de MADR, țăranul român va rămâne frunză în vânt.

catalogul infoFERMA este un produs al

Bucure]ti, sector 1 - Bd. Nicolae Titulescu 143 tel/fax: 021-223.25.21 - e-mail: office@infogroup.ro

Aceast` lucrare este marc` [nregistrat` la O.S.I.M. Toate drepturile rezervate. Aceast` lucrare nu va fi reprodus` [n [ntregime sau par\ial f`r` acordul editorului. All rights reserved. No part of this publication may be reproduced without written permission from the publisher.

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

CuPRinS EDiÞiA nR. 12

180 2

Selecția genomică și calitatea cărnii

Editorial

Cu hambarul plin și buzunarul gol

MAȘINI ȘI UTILAJE

214

Eficiența tractoarelor, din punctul de vedere al consumului de combustibil

AMELIORAREA RASELOR

SUBPRODUSE FURAJERE

Prepararea şi introducerea pe piaţă a furajelor medicamentate

AMELIORAREA PLANTELOR

Îmbunătățirea materialului semincer și ameliorarea productivității plantelor

154 POMICULTURĂ

Structura pomiculturii româneşti

228 ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII PENTRU ZOOTEHNIE

Sisteme de hrană şi adăpare la fermele agricole 4

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

capitole

capitolul 01............................................................................................... 21 Ma[ini [i utilaje agricole, unelte, piese de schimb, laboratoare, echipamente [i aparatur` de laborator, echipamente de ghidare GPS pentru utilaje

capitolul 02............................................................................................... 79 Sere, solarii, folii solar [i sisteme de iriga]ii

capitolul 03............................................................................................... 87 Semin]e, material s`ditor, pepiniere

capitolul 04............................................................................................. 113 Culturi de cĂ˘mp, plante furajere, tehnice [i energetice, agricultur` ecologic` [i bio, prest`ri servicii ĂŽn agricultur`, depozitare, ambalare

capitolul 05............................................................................................. 139 Pomicultur`, legumicultur`, floricultur`, viticultur`, plante medicinale, ambalare

capitolul 06............................................................................................. 159 Protec]ia [i nutri]ia plantelor, produse pentru culturi ecologice [i bio

capitolul 07............................................................................................1 7 9 Cre[terea animalelor, avicultur`, apicultur`, piscicultur`, nutri]ie, ameliorare, reproduc]ie

capitolul 08............................................................................................. 205 Furaje [i nutre]uri combinate, subproduse, aditivi furajeri, premix-uri, sisteme de procesare [i preparare a furajelor

capitolul 09............................................................................................219 Echipamente [i tehnologii pentru zootehnie, igiena sanitar-veterinar`, reciclare de[euri, medicamente de uz veterinar, dezinsec]ie, deratizare, deparazitare

capitolul 10............................................................................................. 237 Construc]ii agrozootehnice, transport specializat, sisteme de cĂ˘ntarire

capitolul 11............................................................................................. 247 Consultan]`, finan]are, inputuri, solu]ii informatice, asocia]ii profesionale infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

i nD E X C O MPAnii

A.P.A. TRANSILVANIA ....................................................253 ADEMPROD ....................................................................221 ADMIDRI GROUP ............................................................129 AFIPOP AGRO.................................................................110 AGRAL STAR ..................................................................174 AGRICHIM ......................................................................129 AGRICOLA HOLDING MANGALIA...................................107 AGRIMATCO....................................................................174 AGRINVEST ....................................................................129 AGRO BRATU ZOO COM .................................................130 AGRO BRAVA ..................................................................151 AGRO CHIRNOGI SA .......................................................121 AGRO HAPPY VEGGIE ......................................................83 AGRO INPUT DISTRIBUTION .........................................174 AGRO OIL SERVICE ........................................................130 AGRO PARTS ....................................................................72 AGRO RADU ...................................................................115 AGRO SUD ......................................................................199 AGRO TRITICUM .............................................................129 AGRO ZOO TRUETSCH ...................................................130 AGROCHIM .....................................................................109 AGROCOM AD COP.........................................................130 AGROCOM PROIECT.........................................................31 AGROENERGY TRADING ..................................................83 AGROEXPERT .................................................................143 AGROFARM EXPERT ......................................................155 AGROIND CAUACEU ......................................................161 AGROMAXMAN ...............................................................108 AGROMEC CHERESIG ....................................................131 AGROMEC CRANGURI ...................................................131 AGROMEC FELDIOARA SA ...............................................72 AGROMEC PUTINEIU .....................................................131 AGROMIXT PROD TOP ....................................................200 AGRORENT .....................................................................175 AGROSAS .......................................................................199 AGROSEL..........................................................................91 AGROSEM IMPEX ...........................................................107 AGROSEM IMPEX ..........................................................108 AGROTEL ........................................................................243 AGROUTILAJ SERVICE .....................................................61 AGROZOOTEHNICA SA ...................................................121 AICBAC SA .....................................................................181 AKHERON SERV ...............................................................33 ALDOMINI ABSOLUT......................................................253 ALLIANCE ANVELOPE .....................................................73 ALTOSONIC (BURSA AGRICOLA) ...................................218 ANAMAR IMPEX ..............................................................85 ANDAGRO.......................................................................112 ANPP ROMFISH - ACVARES ..........................................200 ANTHEIA GARDEN .........................................................155 APH GROUP .....................................................................73 ARDEALUL TRADING ....................................... 93, 117, 163 ARTERIUS BUSINESS ......................................................61 ARYSTA LIFESCIENCE SAS REPREZENTANTA ROMANIA ....165 ASOCIATIA CRESCATORILOR PROFESIONALI...............200 ASOCIATIA POMICOLA ITESTI........................................145 AVI SUINTEH ..................................................................229 AVIATIA UTILITARA 2002 ................................................131 AVIROM ..........................................................................201 AXA ULTRASONIC PEST REPELLER..............................229 BANGKOK 84 IMPEX .....................................................132

BENETI ...........................................................................213 BERAG ..............................................................................62 BIAGEN SELECT ............................................................201 BIOCHEM ANIMAL HEALTH ................................... 195, 207 BIOTERM ........................................................................155 BIOTREND PLUS ............................................................229 BREN UTILAJE CONSTRUCTII .........................................73 BRONI IMPEX .................................................................232 C GEANGU CONSULTING ................................................73 CANTAR TECHNIK ...........................................................74 CARDINAL PRODCOM ...................................................253 CARTOF AGRICO .................................................... 108, 153 CCI DOLJ ........................................................................138 CCI SUCEAVA .................................................................236 CERAMEX .........................................................................62 CERAVIS .........................................................................155 CIMBRIA HEID..................................................................63 CIUMBRUD PLANT ........................................................110 CLASS GLOBAL SALES GMBH HARSEWINKEL - SUCURSALA ILFOV ................................................................26, 27 CM METAL TRADING .......................................................35 COMBAVIPOR .................................................................217 COMCEREAL FUNDULEA SA .........................................132 COMPETITIV ...................................................................119 CONVEX ............................................................................63 COOPERATIVA AGRICOLA VLADEASA ...........................195 COTNARI ................................................................ 140, 141 CRIBER NET ...................................................................201 DAIRY MAX .....................................................................235 DALETA .........................................................................196 DANBRED ARGES ..........................................................196 DARI TEHNOLOGIES ........................................................64 DEALER ITALIA ................................................................37 DERIK 98 IMPEX...............................................................64 DIAMANT ALFA ................................................................39 DOBROGEA SUD COOPERATIVA AGRICOLA ..................109 DUOTRAC .........................................................................41 ECOCERES .....................................................................132 ECOINSPECT ..................................................................132 ECOMAR-TRANS............................................................157 ECOTEC ..........................................................................231 EDY IMPEX 2003 ...........................................................3, 43 ELSIT ..............................................................................133 EMI BISMARK PUF.........................................................203 EMY DISTRIB ..................................................................203 ENERIA.............................................................................75 ENOTRIA COMPANY .........................................................95 EUROFENCE ..................................................................223 EXPERT AGRIBUSINESS ................................................167 EXPO ARAD INTERNATIONAL .......................................178 FARM TECH ......................................................................46 FARMAG MAGAZINUL FERMIERULUI .............................45 FAVIS ..............................................................................202 FC SERVIZI .................................................................28, 29 FERMA DE GUTUI PAUN MIHAIL ...................................157 FERMA FLORU ...............................................................133 FERMA GRADISTE .........................................................202 FERMSUIN ....................................................................197 FITOFARM VETO-PLANT ................................................175 FLAMICOM GIURGIU ........................................................74 FOTOMETRIC INSTRUMENTS................................ 211, 232 FRENOCAR PARTS...........................................................65 FRUCTEX ........................................................................157 FULGER ARCOM ............................................................123 Garanti Credite de consum ............................................249 GARDELINA......................................................................47 GARDENTRAC ..................................................................41 GARDOIU ........................................................................133 GBT IMPEX .....................................................................243

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

inDEXul FiRMElOR Din CAtAlOG GEORGESCU I.GEORGESCU VALENTIN I.I. ...................176 GERI TRADING ...............................................................123 GLOBAL GENETIC ..........................................................183 GOLD STRELITIA ............................................................147 GOLDEN STAR................................................................176 GRAMINIS ......................................................................133 GRAN ROM .....................................................................134 GREEN GARDEN ..............................................................83 GRUP INDUSTRY M & G PARTNER..................................65 GRUPPO DAMIDIO SA .......................................... coperta 4 HETEXEN........................................................................157 HIBRIDUL SA .................................................................134 HILLE TRANSILVANIA ......................................................66 HOG SLAT FABRICARE...................................................233 HOLLAND FARMING AGRO .................................... 111, 175 HORATIU ........................................................................202 HUNROM AGROTEHNICS ................................................66 I.I. DULCEANU CRISTESCU SILVIU IULIAN ...................185 IASEN GARDEN ................................................................74 ICDCB-BALOTESTI .........................................................197 IDEAL GARDEN ..............................................................158 ILIADA ...........................................................................110 IMPACT ...........................................................................134 INCDCP-ICECHIM ..........................................................169 INDAGRAFARM ..............................................................246 INDUSTRIAL CONSTRUCT SA .......................................135 INNOVATIVE FARM .........................................................187 INTER CARGO GRUP ........................................................48 IPEE AMIRAL TRADING IMPEX ........................................74 ISTRATE SERVPROD ......................................................135 IVAGRO .............................................................................75 JAVIER CAMARA EST EUROPE .....................................225 JPR PREFABRICATE .....................................................231 KWS SEMINTE .................................................................89 LA ZIGRINATA ................................................................201 LARA AGRICOM..............................................................135 LEBOSOL ROMANIA.......................................................176 LIVINGJUMBO INDUSTRY SA ........................................135 LLOYDS REGISTER ROMANIA........................................251 LORGER............................................................................49 LUBEXPERT ROMANIA ....................................................50 LUNCA ............................................................................137 MAC ARGO........................................................................78 MAGAZINUL GOSPODARULUI .......................................171 MANOS AGRO......................................................... 108, 153 MARACHIM.....................................................................198 MARSAT SA ....................................................................137 MASCHIO GASPARDO ROMANIA ...... coperta 2, 1, 16, 51, 173 MASTER LUX ....................................................................25 MCG OIL COMPANY..........................................................75 MECATRONIC ...................................................................75 MECOMAG H.V..................................................................67 MELSPRING ROMANIA ..................................................213 MERT-SAN IMPEX MASINI AGRICOLE ............................67 MG TRADE ENGINEERING ............................... 24, 125, 217 MIAGHI IMPEX ............................................................22,23 MIOFAN AGROTRANS ...................................................189 MOIRA BOTOSANI ...........................................................68 NATURAL INVEST ............................................................97 NATUREVO .....................................................................172 NECOPROFAM .................................................................76 NUTRIENTUL .................................................................198 NUTRISTAR ROMANIA ...................................................217 OEHLER MECANICA ........................................................52 PANAGROTEH SERVICE ...................................................53 PAND DRIVE 2003 ............................................................68 PANETONE ....................................................................176 PEPINIERELE HIDA ...................................................54, 99 PFA ROMAN MARIUS VIOREL ........................................109

PLANEO TRADING ...........................................................76 POWER GROUP INTERNATIONAL ...................................55 PRECIA MOLEN ...............................................................69 PREFABRICATE PARMA & PAVER .................................233 PREMIUM PORC ............................................................191 PRO FEED ......................................................................209 PROFITUL AGRICOL.......................................................178 PROINVEST ......................................................................69 PROTECTIA PLANTELOR ...............................................177 PURATOR SYSTEMS ......................................................227 RAFICON TRADE ...........................................................136 RAMISA IMPEX ...............................................................202 RCR BUSINESS & EQUIPMENT .....................................234 REDOMAR ......................................................................203 REIBERBAU .....................................................................85 RIELA ROMANIA ..............................................................70 ROALDAVID TRANS SPEDITION ....................................245 ROBINIA .........................................................................110 ROLLING ..........................................................................56 ROMCARBON SA ............................................................137 ROMION AGRI&CO ................................................. 101, 151 ROTA GUIDO ...................................................................235 ROYAL PROD ACTIV .........................................................85 SALT COM.......................................................................239 SARTOROM IMPEX ..........................................................76 SC COMPPIL ..................................................................213 SC TOP NUTRITION .......................................................211 SEBAGRO .......................................................................125 SELENIT .........................................................................177 SEMBRAZ SA....................................................................57 SEMTEST-BVN SA..........................................................199 SERE TRANSILVANIA .......................................................81 SFIPA .............................................................................217 SILOS CORDOBA ............................................................127 SILVA PERILAND ............................................................103 SIT AGRO ........................................................................134 SMART AFAIRE PIT COM................................................218 SMART SYSTEMS CONCEPT ...........................................76 SOCIETATEA AGRICOLA FLORES CRUCEA ...................137 SOLFARM .......................................................................158 SSAB AG .........................................................................241 STRAWBERRYPLANTS ..................................................104 TEAMNET BUSINESS SERVICES ...................................253 TEHNO AGRO ...................................................................77 TEREX...............................................................................77 TITAN MACHINERY ..........................................................58 TOPO TRADE ....................................................................70 TOUR IMPEX GROUP........................................................77 TRADING TRUST ..............................................................71 TRANS RAPID ................................................................127 UNIC GARDEN STYLE ....................................................158 UNILIFT SERV ..................................................................59 UNISEM SA ....................................................................105 UNIVERSAL IMPEXSEM COMPANY ...............................106 UNIVERSAL SPEDITION.................................................245 VAEX GROUP ..................................................................204 VALTEC .............................................................................72 VECTRA EXIM ...................................................................71 VEGETAL ENERGI...........................................................235 VERBA TRANS................................................................193 VIAND JSC S.B.R. ...........................................................215 VIORELO INTERNATIONAL COM....................................203 VITFOSS ROMANIA ........................................................215 VITIPOMICOLA VITISERV................................................149 VITMA CONSULTANTA ..................................................111 VLASCA 2008 COOPERATIVA AGRICOLA .......................136 VOLANPACK FITOKONDI ..............................................177 ZAGROS INTERNATIONAL ...............................................60 ZOO INTENS ...................................................................204

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

ªTIRI

Exporturile agroalimentare au adus excedent Exporturile agroalimentare sunt dependente de vasele pentru cereale şi animale întrucât industria de profil nu poate înghiţi toată producţia strânsă de pe câmp de fermieri. Exporturile de produse agroalimentare au crescut de şapte ori în ultimul deceniu, anul 2013 a adus primul excedent din ultimele două decenii, dar poziţia României pe piaţa internaţională a alimentelor rămâne dependentă de vasele pentru cereale şi animale vii. Grâul, porumbul, orzul, seminţele de floarea-soarelui şi de rapiţă, oile şi vitele încărcate în vapoare şi în camioane au adus companiilor locale 1,4 miliarde de euro în primele şase luni ale anului, adică 61% din totalul exporturilor agroalimentare, iar lactatele, mierea, carnea şi produsele de panificaţie au însemnat de 3,5 ori mai puţin. Structura exporturilor arată dependenţa aproape totală a agriculturii româneşti de fluxurile dictate prin lichidităţi de comercianţii de mărfuri brute şi mult mai puţin de forţa pe care brandurile alimentare româneşti au reuşit să o capete pe piaţa alimentară globală. Cu numai 2 milioane de tone de cereale, adică 10% din total, transformate în furaje, 2 milioane de vaci şi sub 5 milioane de porci, România este în poziţia de a conta pe piaţa internaţională agroalimentară doar pe piaţa grâului, a orzului şi ca furnizor de oi şi vaci pentru achizitorii detaşaţi

în România de economiile din Orientul Mijlociu şi nordul Africii. ÒCantitatea de cereale ce este transformată în furaje are potenţialul de a se dublaÒ, spune Valeriu Tabără. Cu toate acestea, România a câştigat în ultimul deceniu pieţe externe pentru mărfurile brute astfel că exporturile au crescut în acest interval de şapte ori, iar importurile au avansat mult mai lent, de numai 2,5 ori. În consecinţă, deficitele de 1,5-2 miliarde de euro s-au redus treptat, iar anul trecut balanţa s-a închis pentru prima dată cu un excedent de 335 milioane de euro. În primele şase luni ale acestui an exporturile au ajuns la 2,2 miliarde de euro, iar exporturile la aproape 2,5 miliarde de euro. Deficitul de 230 milioane de euro din prima parte a anului poate dispărea până la finalul anului în condiţiile în care toamna este cea mai aglomerată perioadă pentru exporturile de grâu, orz, dar şi porumb, rapiţă sau floareasoarelui. Agricultura a fost anul trecut o afacere totală de 18 mld. euro, iar industria alimentară a adus în economie rulaje de alte 9 mld. euro. România este al doilea producător european de porumb. ÒEste o nebunie să exporţi porumb şi orz, să nu le transformi în furaje, dar în acelaşi timp să cumperi furaje procesate din importÓ, spune profesorul universitar Valeriu Tabără, care a fost în două rânduri şi ministru al agriculturii. (Ziarul financiar)

Surplus de producție la cartofi, sărăcie la fermieri în ogradă Ţara noastră se confruntă cu un surplus de producţie şi în industria cartofului, domeniu, de asemenea, lovit, în mod indirect, de interdicţiile ruşilor, după cum a declarat Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România, pentru cotidianul Bursa: ÒNoi nu exportam mult în Rusia, dar în UE da şi, în aceste condiţii, avem, acum, un surplus de producţie de cartofi. Preţurile s-au prăbuşit, iar, în contextul în care avem şi o producţie record în acest an - ca urmare a condiţiilor meteo favorabile, seminţelor bune, îngrăşămintelor de calitate şi tehnologiilor moderne, situaţia nu este deloc bunăÓ. La poarta fermei, cartofii au un preţ de 25-35 de bani, în timp ce costurile de producţie ajung la 50 de bani pe kg. În iunie, cartofii costau 90 de bani/kg, iar anul trecut, în această perioadă - un leu, a menţionat domnia sa. Ioan Benea a mai spus că ţări precum Belgia, Germania sau Polonia, care produc cartofi de dimensiuni mari, îi dau gratuit, întrucât în Occident nu se consumă cartofii cu diametrul mai mare de 6 cm. Pentru acoperirea pierderilor, statul acordă anumite sume fermierilor. ÒAstfel, ne confruntăm cu evaziune fiscală şi concurenţă neloialăÓ, ne-a declarat reprezentantul domeniului. Domnia sa subiliniază că produsele din acest sector sunt perisabile şi că fermerii trebuie să aloce sume importante pentru păstrarea, depozitarea şi manipularea cartofilor: ÒVom ajunge să nu mai cultivăm, pentru că avem pierderi imense. Este dezastru - într-un an cu producţie record, fermierii sunt mai săraci decât în alţi aniÓ

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

ªTIRI

Bloomberg:

Portul Constanța devine centrul nodal al transportului de cereale Portul Constanţa, cu o istorie care datează din secolul VI înaintea erei noastre, devine cel mai mare centru nodal pentru transporturile de cereale din Europa, într-o piaţă mondială a grâului de 4,2 miliarde de dolari, relatează Bloomberg. Cantitatea de cereale care a trecut prin Portul Constanţa până la sfârşitul lunii august a fost cu 30% mai mare faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi, până la sfârşitul acestui an, va depăşi nivelul anului trecut, a declarat purtătorul de cuvânt al portului, Monica Velicu. Cargill, cea mai mare companie privată din Statele Unite, şi compania Transport Trade Services au finalizat în luna august o investiţie de 15 milioane de euro în terminalul de cereale Canopus Star din Portul Constanţa, care a dublat capacitatea acestuia de la 50.000 de tone la 110.000 tone. În 2013, transportatorii au trimis un număr record de 533 de

vase în Portul Constanţa, în creştere cu 21% faţă de anul precedent, potrivit datelor portului.

director pentru România la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Creşterea producţiei de cereale din România, Bulgaria şi Ungaria şi construcţia unor noi silozuri şi terminale pentru manipularea livrărilor către Egipt au propulsat Portul Constanţa înaintea portului Rouen din Franţa, ca principal centru nodal al cerealelor în Europa. ÒProducţia de cereale a crescut treptat în România, Bulgaria, Ungaria şi Serbia. Principalul beneficiar a fost portul Constanţa. Este singurul port cu o capacitate suficientă pentru a servi regiuneaÓ, a declarat săptămâna trecută James Hyslop,

România, care a devenit principalul furnizor pentru agenţia de stat pentru cereale din Egipt, după ce a câştigat contracte în faţa Rusiei şi Franţei, a atras companii agricole ca ASI Europe din Germania şi Archer-Daniels-Midland (ADM) şi CHS din Statele Unite. În primele opt luni ale acestui an, prin Portul Constanţa au trecut 9,5 milioane de tone de cereale, cu 30% mai mult faţă de intervalul similar din anul trecut, iar volumul din acest an va depăşi recordul de 15,3 milioane de tone consemnat în 2013, a spus Velicu.

Aurel Tănase, Romconserv:

ÒMerele au fost abandonate pe câmpÓ Efectul embargoului rusesc, în piaţa fructelor şi legumelor, este indirect, întrucât ţara noastră concurează cu o serie de produse din Europa care intră la noi la preţuri foarte mici, făcând concurenţă neloială producătorilor autohtoni, a spus Aurel Tănase, preşedintele Patronatului din Industria de Conserve din Legume şi Fructe (Romconserv), la un eveniment organizat de cotidianul Bursa. Domnia sa ne-a precizat: ÒEstimăm pierderi în sector de 300 de milioane de euro. Polonia a revendicat 1,5 mil-

iarde euro, doar pe industria legumelor şi fructelor şi a produselor din acestea. La polonezi, doar exportul de mere către Rusia se ridica la un milion de euro. UE a alocat 125 de milioane de euro, într-o primă fază, pentru acoperirea pierderilor, această sumă fiind suplimentată, recent, cu 165 de milioane de euro, iar din respectivii bani probabil că la noi vor ajunge 10 milioane de euroÓ. La noi, 30-40% din producţia de mere se îndreaptă către comerţ şi o proporţie de 70% este destinată producţiei de sucuri. Ca urmare a embargoului rusesc, preţul sucurilor concentrate se ridică la 480 de euro pe tonă, de la 1000 euro/ tona, cât era înainte. În aceste condiţii, nu ne mai încadrăm în preţ cu valoarea costurilor şi, ca urmare, merele au fost abandonate pe câmp.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

ªTIRI

Cojocaru: Fermele autorizate nu au înregistrat cazuri de Bluetongue Prețul laptelui va crește începând cu iulie 2015 Eliminarea cotei de lapte începând de anul viitor, coroborată cu stocurile mari de lapte praf existent în Europa, va conduce la o scădere a efectivelor de ovine şi bovine în ţara noastră, a declarat pentru cotidianul Bursa, Dorin Cojocaru, preşedintele Asociaţiei Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL). ÒÎn aceste condiţii, preconizez că preţul laptelui îşi va relua creşterea începând din iulie 2015Ó, a estimat domnia sa. Preşedintele APRIL a menţionat că de mult timp trage semnale de alarmă privind impactul embargoului rusesc asupra pieţei noastre agroalimentare şi apreciază că autorităţile noastre ar fi putut lua măsuri de prevenţie pentru atenuarea efectelor negative asupra fermierilor: ÒMinisterul Agriculturii trebuie să înfiinţeze urgent un Departament de Prognoză format din profesionişti. De asemenea, avem nevoie de un Observator al Laptelui întrucât piaţa duce lipsă de transparenţă privind evoluţia preţurilor şi tranzacţiilor. Noi mereu ne întrebăm ce facem abia atunci când ne aflăm în plină criză. Embargoul rusesc nu se va ridica prea curând în condiţiile în care ei au încheiat înţelegeri cu ţări precum China şi IndiaÓ. Dorin Cojocaru a mai declarat că îşi menţine prognozele pentru acest an, reiterând că vom închide 2014 cu o creştere a producţiei de lapte de aproximativ 15%. Creşterea ofertei va conduce la o scădere a preţurilor cu circa 10% comparativ cu 2013, ne-a mai spus domnia sa menţionând că fenomenul va face neatractive investiţiile în ferme care abia începuseră să se dezvolte. Domnia sa a explicat, vineri, în cadrul conferinţei noastre: “Noua Zeelandă şi Australia produc lapte cât toată Europa la un loc şi stabilesc preţul. Jocul Chinei a condus la constituirea unor stocuri în Europa, după care chinezii şi-au reînnoit parteneriatele cu Australia şi Noua Zeelandă şi preţurile pe bursa internaţională au început să scadă vertiginos. Oficialul APRIL susţine că toate aceste probleme, inclusiv impactul embargoului rusesc, vor exploda după finalul campaniei electorale şi a afirmat că autorităţile evită dezbaterea acestui subiect, în detrimentul pieţei. Domnul Cojocaru a declarat că, din 2015, când vor dispărea cotele pentru lapte, fermierii români vor fi puternic concuraţi de laptele ieftin din afară, iar autorităţile nu au nicio strategie de contracarare a acestor efecte.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Într-o declarație făcută pentru infoFERMA, domnul Dorin Cojocaru, președintele APRIL, referindu-se la epidemia de Bluetongue care s-a extins în România, a declarat: ÒTrebuie să fim foarte categorici și să informăm populația corect, pentru a nu se mai ajunge în situația de la începutul lui 2013, când toată lumea a exagerat cazul aflatoxinei. Așadar, trebuie să se știe că nicio fermă de lapte, autorizată de ANSVSA și care lucrează fiscalizat, nu a fost și nu este afectată de boala limbii albastre. Totodată, trebuie anunțat că laptele care se procesează în companiile din România este sigur, iar produselel lactate fabricate și comercializate în România sunt sigure. E drept, în afară de județul Satu Mare, Bluetongue evoluează în toată țara, oricum, trebuie revăzută actualizarea de la ANSVSA. Dar, subliniez faptul că doar animalele de la populație sunt afectate de această boală. Repet, laptele care se colectează din fermele industriale, autorizate, este curat, sigur, iar lactatele românești sunt sigure.Ò

ªTIRI

Stanca Tudor-APCPR:

Producătorii de carne de porc au probleme uriașe! Prezentă la o conferință de presă în care s-a discutat despre situația actuală a producătorilor de carne de porc din România, doamna Stanca Tudor, Director Executiv al APCPR a declarat: ÒSituația fermelor de porci din România este dramatică, este foarte grea. Piața europeană a cărnii de porc întâmpină mari dificultăți, în urma embargoului impus de Rusia. După cum știm, România nu a exportat pe piața Rusiei, dar, acum, marii producători din Vest au mari rezerve de carne de porc, rezerve care acum pătrund și pe piața României.

Din această cauză, producătorii români sunt nevoiți să vândă carcasele la prețuri sub cele de producție. În acest ritm, ne așteptăm ca, în cel mult șase luni de zile, întregul sector românesc să dea pur și simplu faliment, să pună lanțul pe fiecare afacere în parte.

formule de nutriție au și ei probleme iar, dacă spunem că: Ei, și ce dacă, or să dispară 100 de afaceriști și gata!, nu e doar atât. Or să dispară cca 5.000 de locuri de muncă și, potrivit calculelor noastre, cca 30.000 de salariați vor fi afectați.

Cum știm, lunile de după sărbători cunosc o scădere a livrărilor. Dar aceste scăderi se manifestă de pe acum iar, dacă statul nu va interveni cu măsuri imediate de sprijin pentru producători, mulți dintre ei or să dispară. Nu mai puțin important, este faptul că efecele negative se văd deja și pe orizontală. Furnizorii de inputuri, FNC-urile, furnizorii de aditivi și de

Dacă acum ceva ani, românia avea evective de 800.000 de capete, eram bucuroși că, anul trecut am sacrificat 3,5 milioane de animale. Dar, deși speram la un an mai bun, având potențial de creștere în acest sens, din cauza invaziei de carne de porc ieftină din Germania, Danemarca, Ungaria și alte țări, cred că producția va fi mai mică.Ó

După eliminarea cotelor, prețul zahărului se va prăbuși Eliminarea sistemului de cote la zahăr ar putea reprezenta o lovitură puternică pentru o industrie care mobilizează zeci de mii de locuri de muncă la nivelul UE. Recent, Parlamentul European a analizat un amendament prin care se solicită crearea unui fond specific de 250 de milioane de euro, pentru anul 2015, cu scopul de a regândi modelul de business din sectorul zahărului. Acest amendament va fi susținut și de către europarlamentarii români din Comisia pentru agricultură de la Bruxelles. ÒAcest fond va putea să atenueze impactul social și de mediu din sectorul zahărului, creat de decizia de a elimina cotele de zahăr începând cu anul 2017. Acest fond va fi utilizat pentru continuarea procesului de remodelare a sectorului în raport cu cerințele pieței și pentru a proteja investițiile realizate de producători atât în domeniul sfeclei de zahăr cât și în industria de rafinareÓ, declară Laurențiu Rebega, europarlamentar român în comisia de resort de la Bruxelles.

2023Ó arată că prețurile la zahăr în UE ar putea scădea până la 408 € / t atunci când piața va fi complet liberalizată. Această scădere de preț va avea un efect direct asupra locurilor de muncă din UE. De aceea, este absolut necesar să susținem acest sector care furnizează mai mult de 180.000 de locuri de muncă (direct sau indirect legate de acest sector) în Europa, în special în cele 18 state membre care produc zahăr.Ó, a scris Laurentiu Rebega, citat de Agrointel. Potrivit acestuia eliminarea sistemului de cote a fost grăbită cu trei ani, spre deosebire de propunerea inițială a Parlamentului European în cadrul negocierilor reformei PAC 2013 (Parlamentul European ceruse ca eliminarea sistemului de cote pentru acest sector sa fie în anul 2020). ÒInstituțiile europene trebuie, așadar, să solicite măsuri puternice pentru a evalua crearea acestui fond special pentru regândirea modelului de business in vederea protejării investițiilor realizate care, în ciuda eforturilor și resurselor folosite, nu vor mai avea condițiile economice necesare pentru a rămâne pe piață. De asemenea, prin acest fond specific, producătorii vor putea fi sprijiniți să efectueze activități alternative/complementare aceleia din sectorul de zahăr permițând păstrarea locurilor de muncă.Ó, a concluzionat europarlamentarul.

Eliminarea sistemului actual de cote de producție de zahăr va începe la data de 30 septembrie 2017 (conform Reg UE 1308/2013 din 17 decembrie 2013). Această eliminare a cotelor va afecta cele 106 fabrici de prelucrare a sfeclei de zahăr din punct de vedere economic. ÒActualul context al prețurilor demonstrează că acestea au scăzut drastic, cu 30% față de anul trecut, ceea ce pune în pericol viabilitatea întregului lanț de sfeclă de zahăr. Un studiu recent realizat de către Comisia Europeană ÓPerspectivele pentru piețele și veniturile agricole în UE-2013-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

interviu Ilie Stoian

Laurențiu Rebega:

Sunt și voi rămâne vocea fermierilor români în Parlamentul European Interviu cu domnul Laurențiu Rebega, EUROPARLAMENTAR

Stocurile de acum pot genera prețuri de dumping infoFERMA: Domnule Laurențiu Rebega, cum se vede agroindustria României de la Bruxelles? Laurențiu Rebega: E greu să vedem, în momentul de față, o altă imagine decât aceea pe care o știm, în raport cu situația care se manifestă la nivel european. Asta, pentru că avem cu toții o problemă care se numește Rusia. Chiar dacă România nu este deocamdată afectată de importurile sau exporturile directe din și în această țară, cred că vom fi afectați în mod indirect. 22 de țări din Uniunea Europeană exportau până de curând alimente în Rusia, dar cumpărau materii prime de la noi. Deci, asta înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, vom suporta și noi o briză rece. Mai mult decât atât, faptul că o anumită cantitate de produse nu mai merg spre Rusia, fiind depozitate peste tot în Uniunea Europeană, ne va crea o altă problemă, aceea a prețurilor. Pentru că toți continuă să producă, dar foarte puțini mai au piață de desfacere, iar stocurile pot genera prețuri aproape de cele de dumping. Absolvent al Facultății de Zootehnie din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Laurențiu Rebega și-a desăvârșit studiile de specialitate absolvind cursurile Academiei Agricole Grindsted, din Danemarca. Domnul Rebega este europarlamentar din partea Partidului Conservator, fiind, atât membru al Comisiei pentru Agricultură, cât și membru supleant al Comisiei pentru Piscicultură a Parlamentului European. Peste toate, însă, Laurențiu Rebega și-a preluat mandatul cu toată seriozitatea, dovedind faptul că, dacă te implici, drumul de la vorbă, la faptă, poate fi cât se poate de scurt. Despre activitatea domniei sale dar, mai ales, despre misiunea pe care și-a asumato-o în forumul european, ne-a vorbit în interviul de față.

infoFERMA: Se întrevede deblocarea situației? L.R.: Discuții sunt numeroase, și la Bruxelles, și în România. Problema este următoarea: Nu numai România, ci și Uniunea Europeană trebuie să dimensioneze bugete pentru deschiderea spre noi piețe. Pentru că situația de acum nu se va opri prea curând, vecinătatea cu Rusia este permanentă și cred că dezvoltarea unor piețe alternative, care să ofere debușee în momente de criză, este mai mult decât necesară. Mai mult decât atât, cred că la nivel european trebuie constituite bugete de criză, mai ales pentru Industria alimentară. Iată, Industria alimentară din România produce. Și, cum bine spunea domnul Sorin Minea, președintele Romalimenta, pentru el, ca procesator, este foarte bine să ia materii prime din import, pentru că e mai ieftină, dar ce facem cu fermierii români? Este o gândire mai mult decât corectă, este o gândire sănătoasă care arată că, dincolo de preocuparea pentru propriul business, oamenii de afaceri din România încep să dea dovadă și de patriotism.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

interviu

Zootehnia și procesarea trebuie promovate infoFERMA: Ce alte măsuri credeți că ar fi necesare pentru dezvoltarea agriculturii și Industriei alimentare din România?? L.R.: Cred că ar trebui să orientăm anumite măsuri bugetare pentru promovarea zootehniei și a industriei de procesare. Cred că asta este esențial, în acest moment. Sectorul vegetal, de exemplu, a fost foarte bine dezvoltat, dar trebuie insistat pe zootehnie și Industria alimentară, în principal, pentru că produsul finit este acela care aduce profituri consistente, mai ales dacă ne referim la exporturi. Să nu uităm că Industria alimentară are acum cel mai mare aport la venitul național. infoFERMA: Știm cu toții că potențialul de procesare al României este de cca șapte ori mai mare decât se produce acum. L.R.: Eu nu aș mai vorbi depre potențial. De 24 de ani spunem că avem potențial. Haideți să trecem cu adevărat la fapte. Potențial există în oricare altă țară din Europa și din lume! Important este să luăm acele măsuri care, odată aplicate, să aibă în vedere ambele direcții: zootehnia și procesarea. Dar, aceasta din urmă trebuie să producă alimente de calitate la un preț rezonabil pentru consumator. Pentru că, indiferent în ce direcție ne îndreptăm, consumatorul trebuie să fie câștigătorul final al acestui lanț. Vorbeam de oamenii de afaceri. Orice afacere este făcută atât timp cât este profitabilă; dar, mai mult decât atât, s-a dovedit că a avea afaceri în acest domeniu este mult mai dificil. Riscurile sunt mult mai mari, trebuie să dai dovadă de multă intuiție. Și, mă bucur că oamenii de afaceri din agroindustria României au înțeles că nu mai pot acționa după ureche. Și-au angajat specialiști, iar acest lucru a făcut ca producțiile să crească în ultimii ani.

Avem specialiști de Top, la nivel european infoFERMA: Din acest punct de vedere, al pregătirii specialiștilor, unde credeți că ne situăm, față de celelalte țări din Uniunea Europeană? L.R.: Dacă o luăm din punct de vedere al teoriei, al pregătirii științifice pure, indiferent dacă vorbim de studenți sau cercetători, cred că ne situăm pe unul dintre primele trei locuri din Europa. Aș putea să spun ușor că ocupăm primul loc, dar ne lipsește cercetarea aplicată, sau, dacă vreți, cercetarea aplicată în România este prea puțin pusă în valoare, chiar dacă, în ultimul timp s-au făcut pași serioși în această direcție. Dar, cred că suntem într-un moment T0, când trebuie să trecem urgent la retehnologizarea agriculturii. Realizăm producții foarte bune la porumb, la cereale, la rapiță, deci, este o dovadă că specialiștii își fac treaba. Mai trebuie însă insistat, pentru că putem conduce top-urile europene și la producție agrozootehnică, dar și la producție alimentară. infoFERMA: Domnule Laurențiu Rebega, dacă avem programul Prima Casă, sau Prima mașină, de ce nu am avea și un program Primul Tractor sau Prima Combină? L.R.: Cred că este o propunere foarte bună, mai ales dacă am reuși să facem un astfel de proiect care să vizeze tinerii fermieri, înglobând tot ceea ce ar însemna angajarea lui în spațiul rural, lucru care ne-ar bucura din toate punctele de vedere: specialiștii ar rămâne în spațiul rural, spațiul rural s-ar reechilibra, din punct de vedere demografic și, cel mai important lucru, aș spune, ar fi acela că s-ar păstra idenditatea națională acolo unde ea își are rădăcinile, adică, la țară. Ne-am conserva tradițiile, lucru esențial pentru România.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

interviu

Fermierii sunt deschiși la colaborare infoFERMA: Tot ce ați amintit până acum poate fi constituit în instrumente europene de lucru pentru fermierii români, după ce le veți propune la Parlamentul European? L.R.: Trebuie să recunosc că, așa cum am promis în campania electorală, vreau să fiu vocea fermierilor români în Parlamentul European. Deja, cred că sunt la a șasea sau a șaptea întâlnire cu fermierii adevărați din România și mă bucur să văd o totală deschidere a lor, spre colaborare, lucru care nu poate decât să mă bucure, pentru că aștept de la toți fermierii din România propuneri legislative, opinii, chiar critici, pentru a le putea transforma în instrumente viabile. infoFERMA: Colegii europarlamentari români pot să facă front comun cu dumneavoastră? L.R.: Sigur că da. Avantajul nostru este că avem doi europarlamentari români cu mare experiență în Comisia pentru Agricultură, referindu-mă aici la doamna Viorica Dăncilă, Vicepreședinte al DGAgri și doamna Daciana Sârbu, care, chiar dacă este supleant în momentul de față, este Vicepreședinte la Comisia pentru Mediu, lucru care ne va fi deosebit de util, în viitor. Iar, dacă reamintesc și poziția de Comisar European a doamnei Corina Crețu, pot spune că România are o poziție determinantă în Parlamentul European. infoFERMA: Dar, veți colabora și cu europarlamentari din celelalte partide care acum se află în opoziție, în România? Pentru că, de fapt, interesul este comun. L.R.: Recunosc că am avut o singură discuție, cu un coleg de-al nostru de la un alt partid, dar am văzut la el o totală deschidere spre colaborare. Am rămas plăcut surprins de modul de abordare și, desigur, am concluzionat că va trebui să colaborăm ca, de la Bruxelles, să consolidăm agroindustria României.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Deja, cred că sunt la a șasea sau a șaptea întâlnire cu fermierii adevărați din România și mă bucur să văd o totală deschidere a lor

Prieteni și alianțe infoFERMA: Care sunt aliații europeni principali, pentru România? L.R.: În primul rând, este Germania. Apoi, este Italia, țară cu care europarlamentarii români au colaborat foarte bine. Mai este Ungaria și Bulgaria. Desigur, aici mă refer la Comisia pentru Agricultură. infoFERMA: Franța nu ne e prietenă? L.R.: Franța are o poziție oarecum singulară, în Parlamentul European. Ca mare putere economică, la nivelul Europei, Franța își joacă propriile cărți. Dar, să știți că avem o bună colaborare cu europarlamentarii din țările nordice, lucru care nu poate decât să ne bucure. infoFERMA: V-am întrebat de prietenii europeni ai României, pentru a putea contura eventualele alianțe pe care le puteți face, desigur, în beneficiul României. L.R.: Tocmai de aceea, mă bucur să anunț că, în foarte puțin timp de la preluarea mandatului, am reușit să ni-l facem prieten pe domnul Paolo de Castro, Coordonatorul Comisiei pentru Agricultură, acela care va vizita România. Dar voi căuta să aduc în țară și alți europarlamentari, pentru că nu vreau să le arăt agricultura României pe internet, ci, la fața locului, pentru a ne cunoaște mai bine și, desigur, pentru a putea colabora mai bine. Nu vreau să se vorbească despre agricultura României doar din slide-uri, ci vreau să fim cunoscuți cu adevărat. Și, îmi mai doresc un lucru. Îmi pare că, până acum, la nivel european, lucrurile au fost judecate cam pentru aceeași oală. Or, sunt medii diferite, sunt realități diferite, așadar, și deciziile trebuie luate în așa fel încât să poată fi adaptate la realitățile din fiecare țară.

Nu sunt un europarlamentar de televizor infoFERMA: Domnule Laurențiu Rebega, acum doi ani, doamna Viorica Dăncilă îmi spunea cu regret că așteaptă mesaje de la fermierii români, pentru a le putea susține poziția la Parlamentul European, dar aceste mesaje nu sosesc. Ce semnale aveți dumneavoastră, din acest punct de vedere, s-au mai deschis spre dialogul european fermierii din România? L.R.: Să știți că, la început, și mie îmi era teamă de acest lucru. Dar, mergând printre ei am văzut că, dacă te simt că vrei cu adevărat să faci treabă, ei îți vor fi aproape. Exact de această atitudine am nevoie, pentru că nu vreau să fiu un politician de televizor, bun doar pentru declarații politice. Vreau să fiu unul dintre europarlamentarii care să poată să ajute cu adevărat pe cei pe care îi reprezintă. Or, eu sunt zootehnist, cu alte cuvinte, provin din mediul rural și vreau să îmi ajut românii de acasă. infoFERMA: Se vorbește destul de puțin despre dezvoltarea rurală. Pentru că, satul românesc nu înseamnă doar fermă, mai înseamnă și școală, și bibliotecă sătească și tot ce face parte din universul sătesc. Ce intenționați să faceți din această perspectivă? L.R.: Mă bucur că mă întrebați lucrul acesta, pentru că, recent, am discutat cu domnul Daniel Constantin, Ministrul Agriculturii, și am ajuns la concluzia că ar fi fost foarte bine ca, la nivel național, să fi avut deja monografii pentru fiecare comună din România. Sunt sigur că am fi putut repartiza mult mai eficient fondurile, dacă am fi avut astfel de monografii. Tocmai de aceea, din câte știu, s-a luat decizia de realizare a acestora, pentru a da o dimensiune științifică alocării de fonduri, argumentată și din acest punct de vedere, al specificului și tradițiilor fiecărui sat din România. infoFERMA: Care este mesajul dumneavoastră pentru fermierii din România, acum, după ce v-ați preluat mandatul de europarlamentar? L.R.: Sunt mândru că sunt fermier. Să nu uităm că agricultura hrănește viitorul, iar dorința noastră este aceea de a găsi soluții mai bune, într-un parteneriat corect pentru ambele părți. Sunt doar unul dintre fermierii români și îmi doresc să fiu mereu în dialog cu ceilalți fermieri.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

EVENIMENT

Noutățile Maschio Gaspardo Târgul Indagra, cel mai important eveniment al anului pentru domeniul agricol, va fi deschis între 29 octombrie și 2 noiembrie la centrul expozițional ROMEXPO. Expozanții vor prezenta tehnologii și informații de ultimă oră, cifre, bilanțuri și produse în premieră. În standul expozițional de la INDAGRA, italienii de la Maschio Gaspardo Unigreen vor prezenta trei utilaje noi-nouțe: VISINI (remorcă), MTR și SP (semănătoare).

Semănătoarele SP

Gaspardo construiește semănătoare de precizie încă din anul 1972. Experiența acumulată în 40 de ani de cercetare și dezvoltare face din Maschio Gaspardo un lider în acest sector de piață. Barele de instrumente Plantermontate pe semănătoarele Maschio Gaspardo sunt concepute pentru a răspunde diferitelor condiții de cultură și de creștere. De la 2 până la 48 de rânduri, spațierea se face cu setare fixă sau variabilă. Fiabilitatea dovedită și performanța acestor sisteme de plantare înseamnă un pas mai departe pentru a satisface cerințele unei agriculturi europene.

Unitatea de plantare SP este proiectată pentru plantarea de precizie pe soluri lucrate convențional. Acest aparat este echipat cu un brăzdar (Òîncălțător de pantofiÓ) și are o distanță foarte redusă între punctul de eliberare al semințelor și șanțul de semințe abia format. De la 1 până la 18 rânduri, cu diferite configurații ale barei de instrumente, SP poate semăna practic toate semințele la distanța dintre rânduri prestabilită. Gama largă de opțiuni, accesorii și bare de instrumente fac această unitate de plantat potrivită pentru a semăna într-un număr mare

de aplicații. Sunt disponibile două configurații ale unităților de plantare: versiunea standard, cu disc Òfarm-flexÓ din cauciuc, în spate și versiunea pentru sfeclă de zahăr, cu discuri înguste de cauciuc în spate, în formă de ÒUÓ, disc de cauciuc în față, prins întrun sistem cu resort și disc de însămânțare din cauciuc. Disponibile pentru SP regăsim 5 variante de bare de instrumente: Cadru rigid, montat sau retractabil, cu roți de transmisie față sau spate (de la 1 până la 18 rânduri); Telescopică, montată (de la 4 până la 8 rânduri); Pliantă care poate fi stivuită, montată (de la 8 până la 12 rânduri); Pliantă care poate fi stivuită și telescopică, montată (de la

12 până la 16 rânduri); Pliabilă înainte, cu opțiunea de extragere (de la 16 până la 24 rânduri).

Sistemul Vacuum Sistemul de contorizare vacuum permite o separare foarte precisă a semințelor, chiar și când acestea au dimensiuni inegale și forme neregulate. Cele două separatoare (singulators) previn cu precizie dublarea semințelor. Eliberarea semințelor se face cât mai jos, fapt care permite distanțarea precisă a materialului genetic în brazdă și o economie a semințelor de excepție. Sistemul vacuum este acționat în mod standard de arborele cardanic sau poate fi acționat hidraulic, în varianta opțională. Placa de însămânțare poate fi aleasă în funcție de mărimea semințelor și a densității necesare. Aspirația gentilă a aerului așază fiecare sămânță, una câte una, în orificiile plăcii de însămânțare. Placa de semănat poate fi schimbată rapid și ușor, nefiind necesare unelte. Este posibilă schimbarea culturii sau dimensiunea semințelor în mai puțin de 30 secunde per unitate.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

EVEniMEnT

maschio Gaspardo la inDAGRA În cadrul târgului INDAGRA, Maschio Gaspardo Unigreen va oferi suport și consultanță tehnică și financiară într-un birou specializat. Posibilitățile de combinare ale sistemelor tehnologice oferite de italieni sunt aproape nelimitate. Acest fapt, alături de fiabilitatea și durabilitatea dovedită a componentelor, au adus renumele de care se bucură și astăzi compania italiană. Ca argument final, proveniența componentelor din oțel ale utilajelor diferă de la un utilaj la altul, însă mare parte din acestea provin din fabrica de la Chișineu-Criș, jud. Arad.

Semănătoarele mtR Roți cu ecartament independent, foarte aproape de brazdă, garantează uniformitate în profunzimea semănatului, chiar și atunci când se lucrează pe soluri cu iregularități de nivel. La capitolul ÒavantajeÓ MTR promite controlul impecabil al adâncimii de semănat, capacitate mare de semănat în orice condiții, la o viteză mare de lucru, fără a deranja straturile solului. De asemenea, MTR oferă rapid recuperarea investiției, prin creșterea randamentului culturii, acoperirea perfectă a terenului semănat și durabilitatea testată a utilajului. Reproiectat, tubul de semințe al noului MTR permite livrarea constantă a semințelor și un control superior al distanței de semănat. Noul profil se potrivește tuturor dimensiunilor și calităților semințelor, stabilind un nou standard pentru plantatul de precizie. MTR este ideal pentru terenurile mai puțin lucrate.

Contorizare Vacuum Sistemul fiabil de contorizare montat pe MTR poate garanta o exactitate neegalată, prin combinarea puterii arborelui cardanic cu diametrul mare al discului de semințe. Contoarele de semințe cu vid pot

planta o mare varietate de culturi și tipuri de semințe prin simpla schimbare a discurilor de semințe și ajustarea în mod corespunzător a unității ejectoare. Înlocuirea discului de semănat, verificarea și descărcarea semințelor sunt ușor de realizat prin capacul rabatabil, fereastra de inspecție și trapa de jos pentru descărcarea semințelor.

estii și cereri de la clienții săi (fermieri, antreprenori și fabrici de biogaz). Cisterne și autobasculante sunt proiectate și fabricate pentru a oferi clienților eficiență mare cu costuri reduse și instrumente de înaltă performanță. Fiecare componentă și fiecare pas de fabricație au fost concepute pentru a oferi rezultate maxime și o nevoie mai mică de întreținere.

Synchro Motion, sistemul brevetat de inginerii italieni, permite transmiterea puterii prin ax cardanic și presupune costuri minuscule de întreținere, fiindcă axul nu are nevoie de lubrifiere zilnică, precum în cazul lanțurilor. Costurile de întreținere reduse și economia de timp nu sunt de ignorat, firește, dar ceea ce închide argumentul în favoarea acestui sistem este durabilitatea. Acest sistem elimină cu mare succes toate neajunsurile sistemelor de transfer al puterii bazate pe lanț.

Gama de produse Visini include rezervoare de nămol și digestat și remorci basculan-

te pentru cereale și furaje. La INDAGRA, pe lângă prezența unui dumper cu trei axe, va fi lansat noul model VISINI D2 AGRI. Aceste utilaje sunt sablate și vopsite cu email pentru a crește durabilitatea și rezistenta. Axele agricole, dintre care una atribuită direcției, au frâne cu tambur de 400 x 80 mm și arcuri care garantează stabilitatea pe cele mai dure și mai nămoloase terenuri, chiar și la sarcină maximă. Mecanismul de descărcare din spate funcționează prin pompă și arbore cardanic.

Remorcile ViSini În afara celor două utilaje de semănare prezentate mai sus, italienii pregătesc pentru prima zi a târgului INDAGRA lansarea unui al treilea utilaj, de data aceasta de remorcat: VISINI. Încă din 1964 Visini produce echipamente agricole. Compania a câștigat o experiență de fabricație largă oferită de constante sug-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

AnAlizA ilie Stoian

O toamnă mai complicată ca oricând

Sunt date certe care atestă creșterea serioasă a agriculturii României. Unele informații statistice ne-ar plasa chiar pe locul patru, în Uniunea Europeană, iar, la unele culturi, suntem chiar pe locul întâi sau doi, așa cum se întâmplă la producția de floarea soarelui sau porumb. Din păcate, din vară, zootehnia a început să aibă probleme, previziunile devenind negative, fie că vorbim de sectorul de carne, fie de cel al laptelui, Oricum, la finalul anului 2014 am fi avut destule motive să ne bucurăm. Cu toate astea, nici pe departe. Păcate mai vechi, sau efecte colaterale ale embargoului impus de Rusia țărilor din piața comunitară au lovit crunt pe toți aceia care lucrează în agrozootehnia României. Producții foarte bune la cultura mare

ÒProducția de grâu obținută în acest an, de peste 7,3 milioane de tone, este mai bună decât recolta anului 2013, chiar dacă ploile din luna iulie au diminuat cantitatea estimată inițial de agricultori, la peste 8 milioane de toneÓ, a declarat Daniel Constantin, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

În ceea ce privește calitatea grâului, ministrul nu a oferit detalii, dar în mod sigur, ploile căzute în perioada recoltatului au influențat calitatea recoltei de grâu din 2014. Pe de altă parte, la rapiță s-a înregistrat o producție record, potrivit afirmațiilor ministrului Agriculturii, în condițiile în care, abia în 1970 a fost introdusă în cultură. ÒLa

rapiță mi-am permis să spun că este cea mai mare din istorie, în topul ultimilor 45 de ani, în condițiile în care rapița s-a introdus în cultură abia în 1970. De asemenea, am avut producții foarte bune la floarea soarelui, dar și la porumb. Toate aceste producții sunt importante, nu numai pentru agricultură ci și pentru ceea ce înseamnă dezvoltarea economică a RomânieiÒ, a adăugat șeful MADR.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Mai mult decât atât, potrivit oficialului MADR, balanța comercială cu produse agricole pe primele patru luni arătau o creștere a exporturilor, față de 2013, ceea ce ar putea crea premise pentru o nouă balanță pozitivă, în 2014. ÒÎn primele patru luni din aceste an, am exportat de peste un miliard de euro, mult mai mult decât în primele patru luni ale anului trecut, ceea ce creează premise că vom avea și în acest an o

analiza balanță comercială pozitivă. Cred că vor fi doi ani consecutivi cu profit la comerțul internațional, după 20 de ani, în care am avut deficit comercial. Toate aceste lucruri vorbesc despre eforturile făcute în ultimul timp de a investi în agricultură, dar și de aportul deosebit al fondurilor europene din ultimii aniÓ, a adăugat vicepremierul Daniel Constantin. În vară, au apărut problemele la zootehniști Din păcate, semnele de creștere de la începutul anului, pentru zootehniști, s-au temperat la jumătatea lui. Astfel, în luna august 2014, faţă de luna precedentă, numărul animalelor şi al păsărilor sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au scăzut la toate speciile. Iată statistica, la jumătatea anului, pentru principalele categorii: Numărul total de bovine sacrificate şi greutatea lor în carcasă au scãzut cu 27,1%, respectiv cu 21,8%. În unităţile industriale specializate numărul de bovine sacrificate a rǎmas constant, iar greutatea în carcasă a acestora a scăzut cu 4,4%. Numărul total de porcine sacrificate şi greutatea acestora în carcasă au scăzut cu 13,3%, respectiv cu 14,8%. În luna august 2014, sacrificările de porcine în unităţile industriale specializate au o pondere de 92,0% din totalul porcinelor sacrificate. Numărul de porcine sacrificate în unităţile industriale specializate şi greutatea lor în carcasă au scăzut cu 3,6%, respectiv cu 3,5%.

imediat după primele cazuri de boală orice export a fost blocat, iar asta, pentru doi ani de acum încolo, România fiind trecută la index, în special de statele arabe. Numărul total al păsărilor sacrificate şi greutatea în carcasă a acestora au scăzut și ele, cu 9,9%, respectiv cu 10,9%. În unităţile industriale specializate s-au realizat 87,0% din totalul tăierilor de păsări. Sacrificările în acest tip de unităţi au scăzut atât la numărul de păsări sacrificate cât şi la greutatea în carcasă cu 9,9%, respectiv cu 12,8%. Pentru zona de lapte, datele sunt următoarele: Rezultatele cercetării statistice arată că efectivele de bovine la 1 iunie 2014, comparativ cu aceeaşi dată a anului 2013, au crescut cu 0,7%. Pe categorii de vârstă s-au înregistrat creşteri atât la taurinele sub 1 an cu 0,3%, cât şi la cele între 1 şi 2 ani şi taurinele de 2 ani şi peste cu 0,1%, respectiv cu 1,0%. După destinaţia economică, s-au înregistrat creşteri la junincile pentru reproducţie şi la bivoliţele pentru reproducţie cu 8,5%, respectiv cu 2,0% şi scăderi la viţeii pentru sacrificare şi la vacile pentru lapte cu 2,0%, respectiv cu 0,1%. În luna august 2014 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a scăzut cu 7475 tone (-7,7%). Faţă de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna august 2014 cantitatea de lapte de vacă colectată de unităţile procesatoare a crescut cu 13172 tone (+17,4%). Cauze, cazuri și necazuri

La ovine, totul a fost foarte bine, până în momentul apariției epidemiei de Bluetongue. Dacă, până în vară, oierii români exportau masiv,

Problemele sunt multe, dar să încercăm să le luăm pe rând: Pentru cultura mare, sunt vechile probleme ale

stocării, ale intermediarilor și ale prețurilor. Dar, dacă prețul ține de piața internă și internațională, celelalte țin mai mult de noi. Mai precis, de lipsa posibilității multor fermieri de a-și asigura spații de depozitare ale cerealelor sau ale porumbului, dar aici trebuie să luăm în calcul și refuzul multora dintre ei în a achiesa la ideea de asociere, pentru a investi în silozuri. Din câte cunoaștem, fonduri europene sunt, dar, desigur, punctaj favorabil se acordă mai ales celor care se asociază, nu celor care caută să rămână singuri. În privința prețurilor, Laurențiu Baciu, președintele Federației agricultorilor, avertiza încă de la începutul verii că acestea vor fi mici, doar că aici intervine și modul de achiziționare la intern, care se află în strânsă legătură cu cel internațional. Însă, dacă în vară existau speranțe foarte bune de export, pe fondul crizei din Ucraina, iată că vecinul de la Nord nu se dezminte și nu numai că raportează

o producție serioasă, dar a început și să exporte masiv. Oricum, principala problemă rămâne nerezolvată: sunt prea puține depozite. Legumicultorii și pomicultorii au probleme și mai grele. În primul rând, chiar dacă sectorul de procesare a început să se dezvolte, el este încă departe de ce ar trebui să fie. O inițiativă recentă a mai îndulcit situația, adică, aceea a livrării către hipermarket-uri, dar acestea sunt departe de cât ar trebui. Asta, pentru că retailul vrea un flux continuu de aprovizionare, la standarde și prețuri bine stabilite. Pentru pomicultori este și o problemă în plus: Deși se spera ca o mare parte din mere să fie preluate prin programul guvernamental de distribuție în școli și grădinițe, programul a rămas doar promisiune. Peste toate, însă, marele necaz este acela al embargoului rusesc, supraproducția din Vest pătrunzând masiv și pe piața din România la prețuri foarte mici.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

analiza E drept, Uniunea Europeană a avut grijă să acorde niște compensații. Dar, de bine ce le-a anunțat, de ele nu s-a bucurat decât Polonia. Restul... Aurel Tănase, președintele patronatului legumicultorilor și pomicultorilor a făcut numeroase apeluri, ministrul Daniel Cosntantin a intervenit la Comisia pentru Agricultură a UE, și, într-un final, suma, per total, a fost suplimentată, cu dorința de a ajunge și la amărâții de fermieri români. Doar că, răul fusese deja făcut, pierderile fiind contabilizate. Zootehnia șchioapătă ca vaca bolnavă în fața veterinarului Dramatică a devenit situația fermierilor producători de carne și, în special, a crescătorilor de porci și a oierilor. Primii încearcă să reziste, vânzând carcasele de porc sub prețul de producție, dar asta înseamnă faliment în câteva luni de zile. Cauza? Același embargou rusesc și aceleași rezerve ale marilor producători din Vest care își pot permite să susțină perioade de criză, precum aceea de acum. Iar, dacă vorbim despre efectele embargoului, trebuie neapărat să subliniem că, dacă, inițial, avicultorii nu au avut probleme, iată că, la ora la care redactăm acest articol, și ei au început să anunțe pierderi, existând pericolul ca acestea să se accentueze. Pentru oieri, pare că toate porțile sunt închise, cel puțin pentru doi ani, de acum încolo. Boala limbii albastre a făcut ravagii în această vară și în această toamnă, iar exporturile pe care se bazau în fiecare an s-au prăbușit. României i s-a impus o perioadă de carantină de doi ani, până la eliminarea problemelor, dar totul pare a se întâmpla în ciuda unui sec-

tor care mergea foarte bine și care promitea să meargă și mai bine, odată cu demersurile făcute de ANSVSA și MADR de a se relua exportul și tranzitul în, și prin Turcia. Dar, din această situație, ciobanii au o lecție de învățat: aceea a lipsei de alternativă. E drept, românii nu sunt consumatori de carne de oaie, de berbec sau de miel, singurul care mai este acceptat pe tavă, de Paști. De aici, absența unităților de procesare. Ca exemplu al dramei, iată, în septembrie, unul dintre cele mai moderne abatoare de ovine, cel din Sălaj, și-a închis porțile! Iar, dacă nu există consum, nu există procesare, deci, nu există livrări la intern. Există însă alte piețe, pe care oierii trebuie nu doar să le identifice, dar să le și fructifice. Cât îi privește pe lăptari, situația a fost descrisă cel mai bine de inginerul Mircea Ciurea, membru al Cooperativei Someș-Arieș, acela care, la întrebarea: ÒCum o mai duc fermierii producători de lapteÓ, ne-a răspuns râzând: ÒCa dracu!Ó Asta, pentru că prețul laptelui a scăzut dramatic, în condițiile unei creșteri de producții dar și a scăderii importurilor. Viitorul nu pare a fi deloc curat ca laptele conform, numai și dacă ne gândim la faptul că, din 2015, piața Uniunii Europene se va liberaliza, nemaiexistând constrângerea cotelor naționale de producție.

condițiile în care erau semne certe de creștere și în situația în care au depus o muncă, uneori, de necrezut. Parcă, în ciuda tuturor eforturilor, atât la nivel individual, cât și la nivel de administrație, nimic nu prinde consistență. Cu îndreptățire, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, afirma că sunt toate șansele ca, pentru al

Rămânem doar cu bunele intenții? Un cântec al lui Horia Stoicanu se numea chiar așa: ÒAm rămas cu bunele intențiiÓ. Cam asta e situația agroindustriei din România. Necazul fermierilor români, fie ei agricultori sau zootehniști, e acela că toate se întâmplă în

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

doilea an consecutiv, România să se afle în fruntea țărilor europene, la producția agricolă, iar balanța internațională să fie excedentară. Dar, la ce preț să vinzi recolta, acum, în al doilea semestru? Și, cât de tare să te bucuri când știi că excedentul la comerțul exterior se realizează în principal pe exportul de materie primă, nu pe produse finite ori semiprocesate?

Ce va fi? E greu de prevăzut acum, pentru că foarte multe lucruri țin de factorii externi: Ce se va întâmpla în Ucraina? Dar în relația UE-Rusia? Se vor deschide liniile de export către China, sau totul va rămâne la nivel de promisiune, de perspectivă de neatins? Vor putea fermierii români să facă față concurenței din Vestul Uniunii Europene? Puțin probabil, în condițiile în care, în general, randamentul la hectar e mult sub media europeană, când laptele se produce scump și se vinde ieftin, ori, când România e un fel de godac pe lângă Germania, în privința creșterii porcilor. Dar, chiar și în fața acestor neajunsuri, agricultura și zootehnia trebuie declarate oficial obiective de interes național. Altfel, tot românul va mânca ”pe private label”. Până și țuica din sticla ăluia de pe marginea șanțului, tot pe private label va fi!

analiza Cu toate acestea... ...din punct de vedere al preþurilor de vânzare, anul 2013 n-a fost tocmai norocos, spun, pe bunã dreptate, unii agricultori. Considerentul vine în urma bilanþului fãcut la final de an. Dupã ce au tras linie, fermierii au vãzut cã profitul rãmas este cam „subþirel”. Viorel Vãrzaru, fermier din judeþul Giurgiu, declara pentru Agroinfo, cã dupã îndelungi socoteli, multe înmulþiri ºi împãrþiri, adunãri ºi mai ales scãderi, „comparativ cu anul trecut, am ieºit mai prost, în 2013. Financiar vorbind, pe plus, dar un plus mai mic”, spune acesta. Pentru 2014 agricultorul îºi doreºte stabilitate pe piaþa agricolã, consecvenþã în acordarea subvenþiilor ºi simplificarea birocraþiei. “Investiþiile din viitor vor fi bazate pe credite, pânã la venirea subvenþiilor. Deja, pentru inputurile din aceastã toamnã am apelat la creditare. Sperãm ca în anul 2014 sã avem preþuri mai bune la cereale, mai aproape de realitate. Nu ne aºteptãm sã fie ca ºi cele din 2012, dar o medie între ultimii doi ani ar fi perfectã”, a mai spus Viorel Vãrzaru. La rândul sãu, Nicolae Bãdiþa, fermier din Ialomiþa, care lucreazã circa 200 hectare, s-a arãtat mulþumit de felul în care încheie anul 2013. „În 2013 pot sã spun cã am ieºit pe plus, m-au ajutat temperaturile, ploile ºi îngrãºãmintele folosite. În ceea ce priveºte tehnologia nu fac economii, folosesc ce e mai bun, pentru cã nu vreau sã risc. Cu privire la inputurile pentru primãvarã, încã nu mi-am fãcut un stoc, marea bãtaie se dã acum pe sãmânþa de porumb, iar la floarea-soarelui eu voi merge pe hibrizii Clearfield. Investesc din rulajul banilor, pur ºi simplu. Din puþinul profit obþinut nu ne luãm maºini sau altele, ci îi reinvestim în viitoarele culturi ºi poate mai reuºim sã achiziþionãm teren, pentru cã acum suntem mici fermieri, dar vrem sã ne extindem”, a declarat acesta pentru sursa citatã. Iar, Traian Ghinoiu, preºedintele Asociaþiei Producãtorilor Agricoli Gorj, opina, la începutul acestui an: “Suntem, cum spune olteanul, «comsi-comsa». La producþii, 2013 a fost un an foarte bun, dar ne-au tras mult înapoi preþurile.

Dacã preþul grâului s-a mai reglat puþin ºi încã mai avem producþii de valorificat, preþul porumbului încã staþioneazã ºi e chiar pe o pantã descendentã. Încã stãm cu producþia pe stoc, sã vedem cum va evolua piaþa. Sperãm sã putem da drumul la valorificãri, astfel ca pânã la sfârºit de primãvarã sã ne putem autofinanþa. Vom pierde însã la partea de dotãri, pentru cã în anii buni ar trebui sã mai facem ºi noi dotãri, dar anul acesta nu putem”.

pe tendinþã crescãtoare. Una peste alta, primãvara lui 2014 anunþã plusuri consistente pentru agro-zootehnia româneascã, pentru finalul de an.

Semnele lui 2014? Bune, spre foarte bune! O informare a Academiei de ºtiinþe Agricole ºi Silvice (ASAS) realizatã la începutul primãverii, special pentru ministrul Agriculturii, Daniel Constantin ºi secretarul de stat, Daniel Botãnoiu, ºi intratã în posesia colegilor de la Agrointel, arãta cã toate culturile agricole realizate în toamna anului trecut aratã foarte bine ºi nu existã motive de îngrijorare. Documentul susþinea cã ”în toamna anului 2013, în majoritatea zonelor agricole ale þãrii, condiþiile climaterice au fost favorabile pentru pregãtirea terenului, înfiinþarea culturilor, rãsãrirea ºi consolidarea acestora pentru perioada de iarnã.” Raportul concluziona cã starea de vegetaþie a culturilor înfiinþate în toamna anului 2013 este bunã ºi foarte bunã.” La rândul ei, zootehnia are un foarte bun potenþial de creºtere, mai ales dacã se va decide reducerea TVA-ului la carne ºi produse din carne, fapt care va încuraja consumul ºi, prin consecinþã, producþia primarã. Alãturi de aceastã decizie mult aºteptatã de toþi, pot fi adãugate alte argumente care sã conducã spre speranþe justificate: Exportul de carne de porc spre China, cu siguranþã, va dinamiza activitatea fermelor, chiar ºi dacã acestea vor fi nevoite sã suplineascã golul lãsat de Smithfield care, aflat în proprietatea chinezilor, vor trimite mare parte din producþie în Þara Galbenã. Reluarea exporturilor de ovine în Turcia, dar ºi acordul de tranzit al acestei þãri cu ovine vii, vor determina creºteri ºi în acest sector. Din fericire, fermele de bovine pentru carne prind consistenþã, iar sectorul avicol se menþine

infoFERMA | nr. 11 | aprilie - octombrie 2014

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mAªini, UtilAjE, UnEltE Alexandru Peligrad

Eficiența tractoarelor, din punctul de vedere al consumului de combustibil De obicei, singurul moment în care un fermier se gândește la motorină este atunci când merge să umple rezervorul tractorului. Dar, creșterea prețului combustibililor a făcut necesar ca acest cost să fie din ce în ce mai bine gestionat. Biologice de la Universitatea din Nebraska-Lincoln. Testele de laborator ale tractoarelor sunt relizate în conformitate cu standardele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, pentru a verifica în mod independent pretențiile producătorului și specificațiile tehnice ale tractoarelor. Între testările efectuate se numără și măsurători ale consumului de combustibil.

Consumul, element determinant la cumpărarea unui tractor Producătorii de tractoare raportează că din ce în ce mai mulți clienți au început să includă consumul de combustibil ca unul dintre factorii importanți în ecuația cumpărării unui tractor. Astfel, fermierii au adăugat eficiența consumului de combustibil la lista de criterii de achiziție, alături de confort, ușurință în conducere, vizibilitate, performanță, servicii post-vânzare și preț de achiziție. Mai mult, Societatea Inginerilor din Agricultură și Biologie din SUA și-a revizuit standardul cu privire la managementul mașinilor agricole pentru a include în ecuație și consumul de combustibil.

Dar cum poate un client să știe dacă un model de tractor este eficient din punctul de vedere al consumului de combustibil? Comparea eficienței consumului de combustibil la automobile este ușor de realizat: numărul de litri de combustibil consumat la 100 km este menționat în chiar oferta de vânzare. În schimb, la tractoare o astfel de comparație este mult mai greu de efectuat, deoarece performanțele acestora țin mai mult de puterea de tracțiune decât de numărul de kilometri parcurși. Un răspuns pertinent poate fi obținut de la Nebraska Tractor Test Lab, laboratorul oficial de încercare a tractoarelor din SUA și o componentă a Departamentului de Inginerie a Sistemelor

Laboratorul a testat sute de modele din 1920 și până în prezent. Cele două ierarhii prezentate sunt relizate având în considerare una dintre cele mai cerute categorii în culturile vegetale mari și tractoarele 4-WD de mare putere (de 300 CP și peste). Nu toate mărcile și modelele existente pe piața internațională au fost testate încă la laborator, și astfel anumite tractoare cu aceleași performanțe poate, nu au fost incluse în clasamentul Nebraska Tractor Test Lab. Pentru a ne face o idee cu privire la diferențele de eficiență între anumite modele trebuie să știm că doar 1 CP-h./gal. poate însemna o diferență de 1.300 dolari în costuri cu combustibilul pe parcursul unui an (după cum explică profesorul Roger Hoy). Rămâne ca fiecare să stabilească dacă economiile de combustibil vor justifica în cele din urmă alegerea unui model sau altul.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Sfaturi pentru reducerea consumului de combustibil Verificați presiunea în anvelope. Un nivel necorespunzător al presiunii în anvelope poate duce la pierderi de putere, uzură excesivă a pneurilor și la compactarea solului. Alocați câteva momente pentru a verifica ca presiunea în anvelope să fie cea indicată de producător (în manualul de utilizare). Amintiți-vă că: Un nivel al presiunii în anvelope cu 20% mai mare = 30% pierderea de performanță. Un nivel al presiunii în anvelope cu 20% mai mic = 26% pierderea de performanță. Optimizați gradul de încărcare. Încărcarea peste capacitate este cea mai comună greșeală în utilizarea tractorului. O încărcare la capacitatea optimă depinde de viteza de deplasare și de operațiunea efectuată. Pentru a afla care este combinația corectă, consultați manualul de operare al tractorului. Schimbați-vă stilul de conducere. Monitorizațivă stilul de conducere pentru câteva zile. De obicei, o mare parte a combustibilului se consumă cu tractorul stând la ralanti. Acțiuni simple, cum ar fi oprirea motorului, dacă nu sunteți la lucru, selectarea uneltelor cele mai adecvate și evitarea drumurilor inutile (traseelor ocolitoare) vă va ajuta să reduceți factura de combustibil.

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maªini, utilaje, UNELTE

Cele mai eficiente 10 tractoare din punctul de vedere al consumului de combustibil 1. JOHN DEERE 9400/9420 24 SPEED 312 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Tracțiune max (fără încărcătură)

Putere max (fără încărcătură)

18,15 cp-h./gal.

19,05 cp-h./gal.

15,34 cp-h./gal.

17,01 cp-h./gal.

2. AGCO CHALLENGER MT 845, TRACK 338 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

18,14 cp-h./gal.

19,59 cp-h./gal.

13,45 cp-h./gal.

15,72 cp-h./gal.

3. CASE IH STX 325 / NEW HOLLAND TJ 325 292 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Max power (unballasted)

18,13 cp-h./gal.

18,65 cp-h./gal.

15,34 cp-h./gal.

16,01 cp-h./gal.

4. CASE IH STX 440/450 QUADTRAC 399 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

18,12 cp-h./gal.

20,23 cp-h./gal.

17,10 cp-h./gal.

15,61 cp-h./gal.

5. CASE IH STX 440/450 NEW HOLLAND TJ 450 401 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

18,11 cp-h./gal.

19,92 cp-h./gal.

15.19 cp-h./gal.

17.03 cp-h./gal.

6. AGCO CHALLENGER MT 835 TRACK 305 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

18,07 cp-h./gal.

19,85 cp-h./gal.

12,89 cp-h./gal.

15,47 cp-h./gal.

7. AGCO CHALLENGER MT 855 401 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

17,87 cp-h./gal.

19,45 cp-h./gal.

12,73 cp-h./gal.

15,34 cp-h./gal.

8. JOHN DEERE 9620 333 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

17,75 cp-h./gal.

19,17 cp-h./gal.

15,49 cp-h./gal.

16,62 cp-h./gal.

9. CASE IH STX 375 / NEW HOLLAND TJ 375 338 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Max power (unballasted)

17,73 cp-h./gal.

20,28 cp-h./gal.

15,55 cp-h./gal.

16,41 cp-h./gal.

10. JOHN DEERE 9320 333 CP Măsurat la priza de putere

Măsurat la punctul de remorcare

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

Puterea la turația nominală a motorului

Priza de putere la puterea maximă

17,58 cp-h./gal.

18,05 cp-h./gal.

13,96 cp-h./gal.

16,02 cp-h./gal.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mAªini, UtilAjE, UnEltE teodora Chiorean

Utilizarea triorului , în procesul de condiţionare mecanică a grâului Suprafaţa cultivată cu grâu în România oscilează în jurul a 2 milioane de hectare, cu o producţie totală cuprinsă între 3 şi 7 milioane tone. Pentru depozitare, boabelor de grâu trebuie să li se asigure umidităţi de 12-14%, iar impurităţile minerale şi vegetale trebuie să fie riguros controlate, încadrându-se în limitele standardizate la nivel naţional şi european.

Prezenţa obligatorie a tehnologiilor de condiţionare Înaintea valorificării grâului în diverse domenii, acesta este supus unor operaţii de condiţionare, care cuprind etape de pregătire, de curăţare a corpurilor străine, de umectare etc. Pentru a obţine produse finite de calitate superioară, este necesară eliminarea în totalitate a corpurilor străine din masa de grâu. În practică însă, nu pot fi eliminate toate impurităţile, dar măsurile tehnice care se iau urmăresc reducerea la minimum prezenţa acestora în masa de boabe.

Tehnologiile de condiţionare sunt relativ diferite când se pune problema destinaţiei finale a seminţelor de grâu condiţionate, în sensul că unele operaţii specifice de condiţionare pot lipsi din fluxul tehnologic, iar altele noi pot fi adăugate, în funcţie şi de caracteristicile fizicomecanice ale seminţelor. Pentru a preîntâmpina şi reduce efectul negativ al prezenţei corpurilor străine în masa de grâu, aceasta se supune unei operaţii de curăţare, numită ÒprecurăţareÓ, prin care se îndepărtează 2025% din impurităţi.

De fapt, prin condiţionare se urmăreşte, în principal, eliminarea corpurilor străine uşoare (levuri, praf), corpurilor străine mai mari decât boabele de grâu (părţi de paie, bucăţi de lemn, sfori, hârtii, spice, pietre, bulgări de pământ etc) şi corpurilor străine mai mici decât boabele de grâu (nisip, seminţe de buruieni, particule mici de pământ). Separarea corpurilor străine pe baza diferenţei dintre mărimea acestora şi a seminţelor de grâu se realizează cu ajutorul ciururilor, prin cernere pe suprafeţe din tablă perforată sau sârmă împletită, cu orificii de diferite

forme şi mărimi. În cazul în care diametrul secţiunii transversale a boabelor şi a impurităţilor sunt apropiate, separarea prin cernere devine imposibilă, fiind necesară separarea după criterii de formă şi lungime, cu utilaje denumite trioare. Pentru curăţarea cerealelor de impurităţi cu masă specifică mai mare decât a boabelor de grâu (ex. pietrele, bulgării de pământ, cioburile de sticlă etc) se folosesc mesele densimetrice şi separatoarele de pietre. Descojirea este o operaţie prin care se îndepărteză integral sau parţial învelişul exterior, rezultatul fiind îndepărtarea particulelor de praf aderente, a microorganismelor localizate în şănţuleţe, precum a unor straturi exterioare de înveliş, prin care se elimină elementele necomestibile şi se uşurează procesul de separare, la măcinare. Perierea este o altă operaţie tehnologică prin care se urmăreşte, în special, îndepărtarea urmelor de praf şi a învelişurilor zdrenţuite, apărute în timpul descojirii. Factori determinanţi in activitatea trioarelor În cazul în care diametrul secţiunii transversale a boabelor şi a impurităţilor sunt

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

apropiate, separarea prin cernere este imposibilă, fiind necesară separarea după criterii de formă şi lungime, folosind trioarele. Cu ajutorul trioarelor se urmăreşte eliminarea din masa de grâu a neghinei, măzărichii, volburei, a fragmentelor de grâu (spărturi). După tipul constructiv, trioarele se clasifică în: trioare cilindrice, trioare cu discuri, trioare cu lopeţi, trioare spirale, trioare cu bandă. Frecvent folosite, trioarele cilindrice pot fi clasificate, la rândul lor, în: lente, rapide şi ultrarapide. Trioarele lente au viteza periferică la mantaua cilindrică cu alveole de 0,3-0,4 m/s, iar cele ultrarapide, între 0,7-1 m/s. Trioarele lente sunt tot mai rar folosite, datorită capacităţii mici de prelucrare şi gabaritului lor mare. Trioarele rapide şi ultrarapide au o aplicaţie constantă. Pentru creşterea capacităţii de prelucrare a trioarelor cilindrice, viteza acestora a fost mărită, până la 1,3-1,4 m/s. Jgheabul colector al impurităţilor este amplasat în centrul mantalei cilindrice, la ambele tipuri de trioare. Diferenţa dintre ele constă în utilizarea, la trioarele ultrarapide, a unor agitatoare care sparg lentila de cereale.

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mAªini, UtilAjE, UnEltE Folosit curent, triorul cilindric rapid este compus din: racord de alimentare, roată de acţionare, lagăre de susţinere, picioare de sprijin, tobă cilindro-conică, manta cilindrică, jgheab colector, plan înclinat, plăci înclinate pentru înaintarea boabelor de grâu, elemente de fixare, orificii de evacuare a cerealelor, elemente de etanşare din piele, tobă de colectare şi aspiraţie, roată melcată, roată de lanţ, şurub melc, lagăre, piesă cilindro-conică pentru evacuarea impurităţilor sferice, racord de aspiraţie, spaţii de sprijin, arbore, transportor elicoidal, lagăr de susţinere a jgheabului, spiţe, ax tubular. Pe lângă factorii legaţi de materialul supus separării, capacitatea de lucru a triorului cilindric este semnificativ influenţată de densitatea alveolelor pe unitatea de suprafaţă, de modul de dispunere a acestora pe suprafaţa cilindrică, de coeficientul de umplere al alveolelor, de coeficientul de folosire al alveolelor pe suprafaţa cilindrului trior, de mărimea suprafeţei de contact între stratul de seminţe, suprafaţa cilindrică şi numărul de treceri al alveolelor în unitatea de timp, pe sub stratul de seminţe.

nu permit seminţelor scurte să pătrundă în alveole. De asemenea, nu întregul volum al alveolei este ocupat de seminţele scurte. Deci avem de a face cu coeficientul (gradul) de umplere al alveolelor. Aceşti coeficienţi sunt extrem de nestabili, depind de condiţiile de lucru ale triorului şi, mai ales, de particularităţile specifice materialului supus prelucrării. Gradul de folosire a suprafeţei alveolare şi a umplerii alveolelor este mai mare la trioare cu raze (implicit diametre) mai mari. De asemenea, frecvenţa umplerii alveolelor cu seminţe scurte şi gradul de umplere al alveolelor va fi favorizată de prezenţa în material a unei cantităţi mai mici de seminţe lungi; invers, prezenţa unui număr mare de seminţe lungi este mai puţin favorabilă. Condiţiile cele mai grele de lucru corespund situaţiei când seminţele lungi în amestec sunt mai multe decât cele scurte (ex. separarea neghinei de grâu), când umplerea alveolelor va fi cel mai puţin favorabilă. Un alt factor important,

care influenţează capacitatea de lucru a triorului, este mărimea suprafeţei de contact între stratul de seminţe şi suprafaţa cilindrului trior, care reprezintă de fapt zona de încărcare a alveolelor cu seminţe scurte şi care poate fi estimată la 1/6+1/4 din suprafaţa cilindrului trior (la trioarele simple). Alt element determinant în mărimea capacităţii de lucru a triorului îl constituie numărul de treceri al alveolelor, în unitatea de timp, pe sub stratul de seminţe, care creşte cu mărirea turaţiei cilindrului trior, până la limita apariţiei repausului relativ şi imposibilităţii descărcării alveolelor de seminţe scurte. Totuşi, odată cu creşterea turaţiei cilindrului trior, se înrăutăţeşte procesul de încărcare al alveolelor cu seminţe scurte. Forma alveolelor reprezintă un parametru important legat de funcţionarea optimă a cilindrului trior, respectiv aşa numita Òformă de buzunarÓ, care răspunde cel mai bine cerinţei de obţinere a unei zone de descărcare cât mai distinctă a seminţelor scurte.

În ce priveşte densitatea alveolelor, cu cât aceasta este mai mare, cu atât mai multe seminţe scurte vor fi separate din masa iniţială, deci calitatea separării va fi mai ridicată sau - la aceeaşi calitate - capacitatea de lucru va fi mai mare. Pe de altă parte, densitatea alveolelor este limitată de posibilităţile de execuţie tehnologică a acestora. În procesul de lucru al cilindrului trior nu toate alveolele se umplu cu seminţe scurte; o parte rămân goale, neumplute, iar o parte se umplu cu seminţe lungi, care

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mAªini, UtilAjE, UnEltE maria Demetriad

Superlativele mondiale ale sezonului 2013-2014 Noutatea și progresul merg mână în mână, iar inovația în agricultură are rezultate foarte concrete. Ne confruntăm cu o populație în creștere, care cere tot mai multe alimente, dar care nu poate creea mai mult teren cultivabil.

În scopul de a ține pasul cererii, tehnologia și inovația trebuie să deschidă calea, iar cele mai bune realizări mondiale sunt premiate de cea mai prestigioasă instituție din domeniul tehnologiei agricole, Societatea Americană de Inginerie și Biologie Agricolă (ASABE). Astfel, la sfârșitul lunii septembrie, instituția americană, în parteneriat cu AG Equipment Manufacturers, a acordat Premiile AE 50 pentru sezonul agricol august 2013-iulie 2014, așa cum o face de 26 de ani. La acordarea premiilor s-a ținut cont de principala cerință: Tehnologia trebuie să fie nouă pentru întreaga industrie, nu doar pentru o companie individuală. Desigur, la aceasta se adaugă și performanțele, eficiența, consumul de energie, sustenabilitate și protecția mediului etc. Ca urmare, la această ediție s-au acordat următoarele premii:

marele Premiu:

Presa specială Vermeer 605 Super m Cornstalk 605 Super M Cornstalk este o presă special construită pentru a face balotarea paielor mai eficientă, prin intermediul unei rampe inovatoare de încărcare, tip Inline. Productivitatea, pe câmp, crește substanțial, prin rotirea balotului la 90 de grade, la ejectie, baloturile fiind astfel aliniate mai bine, de-a lungul rândurilor pentru o încărcare ușoară. Sistemul Inline produce mai puține daune baloturilor, prin reducerea numărului de manipulări. 605 Super M Cornstalk are o fiabilitate sporită și un design unic și patentat cu protecție la vântul puternic, pentru a lucra la viteze de operare sporite.

medalia de Aur:

transportorul KSi 2114 Transportorul KSI 2114 a fost răsplătit cu Medalia de Aur datorită marii capacități de operare la încărcarea silozurilori. Echipamentul este dotat cu încărcătoare batante care, prin mișcarea lor nu dăunează cerealelor, semințelor sau altor produse agricole. Lățimea încărcătorului este de 72 cm, putând încărca un echivalent de până la 10.000 de banițe pe oră. Sistemul dual al unității permite o înclinare de 36 de grade, menținând constantă tensiunea pe lățimea curelei. Transportorul este proiectat pentru 30 de milioane de rotații complete ale benzii transportoare. Transportorul este construit în variante cu lungimi de 26, 30 și 35 de metri.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mAªini, UtilAjE, UnEltE medalia de Argint:

Pentair Hypro 3376 Series Cleanload 3376 Series Cleanload oferă noi caracteristici de performanță și siguranță, fiind prevăzut cu un sistem de clătire CycloRinse, a rezervorului. Inovația, în privința CycloRinse, constă încorporarea fluidelor agrochimice în mixul din rezervor, prin acțiunea continuă a unor folii metalice flexibile, montate pe pereții interiori ai rezervorului, fapt care înseamnă mai puțin timp pentru amestecare și mai mult timp pentru pulverizare. Alte caracteristici includ un ejector cu trei dimensiuni de duze, reglate pentru performanțe optime în funcție de aplicație: gazon, pulverizator pentru culturi mari sau pentru transfer. Supapele cu bile au un design nou și oferă o acțiune uºoară, pentru ușurința în utilizare.

medalia de Bronz:

new Holland 840CD Rigid Draper Antet New Holland 840CD Rigid Draper rigid este un produs cu totul nou, dovedindu-se perfect pentru recoltarea culturilor cu boabe mici. Utilajul este disponibil în lățimi de tăiere de 7,6, 9,1, 10,7, 12,2 și 13,7 metri, cu caracteristici care includ unitatea SynchroKnife, un sistem de transport complet integrat, un sistem hidraulic izolat care permite ajustări individuale, curele Draper, controlul vitezelor de tăiere, și un nou auto-software de control al înălțimii, care menține o simplă cuplare header, mărind astfel performanța optimă la tăiat. Header-ul include, de asemenea, un sistem hidraulic standard de control, cu patru grade înainte, trei grade spate, și extra lat, de 2,1 metri, pentru mai buna gestionare a volumelor mari de culturi.

Premiul Special i:

Pentair Hypro 9307 Series Pompe ForceField technology Hypro marca 9307 Pompe Series, care beneficiază de o tehnologie ForceField, a fost proiectată pentru a funcționa în medii grele. Pompa dispune de o cameră izolată unică, îmbunătățind fiabilitatea, robustețea și extinzând durata de viață. Pompa este completată de un pulverizator pentru cultură, putând dispersa o multitudine de produse biochimice. Camera de etanșare a acestei pompe este concepută cu un sistem de presiune compensator pasiv, în condiții de siguranță, pentru a proteja fețele mecanice de etanșare împotriva tuturor substanțelor biochimice, fara a fi nevoie de monitorizare sau de întreținere.

Premiul Special ii:

Great Plains Centurion CDA600 Cultivatorul Centurion CDA600 este o mașină de însămânțare a cerealelor, cu ajutorul unei pompe de aer prin care sunt transportate semințele. Prin utilizarea sistemului de cântărire din buncăr, presiunea este controlată în mod automat, pentru a asigura adâncimea de semănat constantă și în contact cu semințele, la sol. Succesiunea etapelor de operare a unităților de semănare economisește timp, la capăt de rând pe rând, utilajul fiind recomandat pentru exploatațiile agroindustriale. Toate operațiunile de la capăt de rând, de la ridicare și coborâre a echipamentului sunt efectuate prin comenzi din cabină, îmbunătățind confortul operatorului. Axul de transport ridică aparatul la o înălțime mare de servicii, fapt care face întreținerea simplă.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mAªini, UtilAjE, UnEltE Aura Alexa ioan

nivelul vânzărilor de utilaj agricol, în creştere Piaţa mondială a utilajelor agricole valorează peste 60 miliarde dolari în prezent şi poate depăşi 100 miliarde în trei ani, se arată în ultimul studio al Autovit. Conform Autovit, în România, statisticile privind maşinile agricole indică un parc auto de peste 600.000 de unităţi, cifra care include tractoare, pluguri şi remorci. Parcul total de semănători este de 75.000 de unităţi, cu repartizare aproape egală între cele pentru plante păioase (grâu, orz, secară) și cele prășitoare (porumb, sfeclă, floarea-soarelui, soia).

Două treimi din utilaje sunt uzate Datele Ministerului Agriculturii indică faptul că, peste două treimi dintre utilaje au o durată de funcţionare normală depăşită. În ceea ce priveşte vânzările anuale de utilaje noi, cele cumulate la partea de tractoare, combine agricole şi secerători totalizează 3.000 de unităţi, în timp ce în pieţele mari din Vest se ajunge la zeci de mii pe an. Semănătorile şi combinele costă în versiunile cele mai performante chiar şi peste 200.000 euro. Variantele pe care şi le permit fermele mai mici sunt în jurul a câteva zeci de mii de euro.

România nu are decât 75.000 de semănători Un studiu al companiei de cercetare Marketline estimează valoarea pieţei mondiale a utilajelor agricole la peste 60 miliarde dolari, cu perspective puternice de creştere la 100 miliarde dolari în 2016, datorită Asiei şi Europei. (...) Pentru 2014, cele mai optimiste prognoze au fost pentru America Latina (avans de circa 20% a pieţei), în timp ce Europa a fost pe minus şi din cauza primăverii foarte ploioase care a afectat planurile fermierilor.

Semănătorile sunt folosite pentru introducerea seminţelor în sol, la o adâncime constantă şi uniformă. Acestea sunt împărţite în două categorii şi pot fi tractate sau auto-propulsate: 1) liniare - utilizate pentru semănatul unor seminţe mici, precum grâul şi orzul; 2) de precizie - folosite pentru seminţe mai mari, precum fasole, floarea-soarelui şi porumb, au o distanţă mai mare între discuri. Parcul total este de 75.000 de unităţi, cu repartizare aproape egală între cele pentru plante păioase (grâu, orz, secară)

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

şi cele prăşitoare (porumb, sfeclă, floarea-soarelui, soia). Un sfert din parcul auto e concentrat în patru judeţe: Dolj, Giurgiu, Timiş, Teleorman. Semănătorile pentru plante prăşitoare costă şi sub 10.000 de euro, cele de păioase costă între 15.000 şi 30.000 euro în versiunile cel mai des întâlnite, cu şase rânduri. Cele mai ieftine, sunt pe două rânduri, cele mai scumpe au peste 40 de rânduri şi costă 300.000 euro”, se precizează în studiu. Aceleaşi date statistice ale Autovit relevă că fermierii care deţin sub 10 ha nu îşi permit semănători, însă pentru agricultorii cu peste 50 ha sunt absolut necesare. Semănătorile mai scumpe au cadru telescopic dublu, spaţiere reglabilă şi posibilitatea de a plia cadrul pentru ca utilajul să ocupe mai puţin spaţiu. Modelele mai scumpe pot fi achiziţionate doar de fermele foarte mari, de peste 1.000 de hectare, iar cele mici, sub 50 de hectare rar au semănători performante. Cele mai cunoscute mărci sunt Kuhn, Horsch, John Deere, Gaspardo, Kverneland şi Great Plains.

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maªini, utilaje, UNELTE Majoritatea exploataţiilor agricole au până în 2 hectare! În România, există 3,9 milioane de exploataţii agricole, ceea ce reprezintă o treime din totalul exploataţiilor din UE. Particularitatea în cazul României este că trei sferturi dintre acestea sunt foarte mici (sub două hectare), media suprafeţelor agricole mici în UE fiind de 49% din total exploataţii (conform datelor Eurostat). Fermele mari - de peste 100 ha - au o pondere nesemnificativă, de 0,3% din totalul exploataţiilor din România (13.700 din 3,9 milioane), media UE fiind net mai mare, 2,7%. În agricultură, lucrează aproximativ 30% din populaţia ţării, iar sectorul este unul vulnerabil, producţia depinzând în fiecare an, de condiţiile meteorologice. Statisticile Eurostat relevă faptul că suprafaţa medie a unei exploataţii agricole este de 3,4 ha în România, departe de cifrele din Marea Britanie (90 ha) şi Cehia (152 ha). Deşi suprafaţa medie a unei exploataţii este mică în ţara noastră, cele peste 100 ha au o pondere importantă, deţinând peste 40% din terenul agricol. Fermierii investesc tot mai mult în tehnologii de ultimă oră ÒPiaţa nu este încă suficient de dezvoltată şi există o mare nevoie de utilaje agricole, mai ales datorită faptului că a fost un an bun, în care condiţiile meteo au fost favorabile pentru agricultură. Fermierii investesc tot mai mult în tehnologii de ultima orăÓ, a declarat Andreas Feichtlbauer, director executiv Biso România. Compania comercializează utilaje agricole, având în por-

tofoliu 350 de produse, branduri internaţionale şi propria marcă. În ultimii ani, compania a investit 7,5 milioane de euro în dezvoltarea sediului central din Drajna, unde se află birourile, showroom, divizii de service şi de piese de schimb dar şi o hală de producţie, unde vor lucra în viitor 200 de angajaţi. Conform lui Feichtlbauer, piaţa românească de utilaje agricole a înregistrat o creştere continuă în ultimii ani, în principal datorită importurilor din ţări precum Austria, Germania, Ungaria sau chiar Statele Unite, dar şi a faptului că fermierii români investesc tot mai mult, având o viziune pe termen lung şi nu se mai lasă influenţaţi de oportunităţi de moment. Există dealeri care aduc pe piaţa românească ce este mai nou la nivel internaţional acum, pentru că există cerere. De exemplu, la începutul anului, noi am încheiat un parteneriat cu Raven Industries, lider mondial în domeniul tehnologiilor agricole, şi Kinze Manufacturing, producător de echipamente agricole de top, în vederea lansării pe piaţă a unui nou model de semănătoare, cu sistem de control multi-hibrid. Strategia noastră este una de diversificare continuă a portofoliului de produse, ceea ce ne-a ajutat să şi creştem odată cu evoluţia pieţei, în acest moment aflân-

du-ne în topul 5 al principalilor importatori din România”. Compania are o cotă de piaţă de 18% pe segmentul headerelor, echipamente agricole ataşate la combină, cu ajutorul cărora se recoltează cereale, floarea-soarelui, porumb. O componentă importantă a afacerii este producţia de headere, Biso Schrattenecker, compania-mamă, având două fabrici, în Austria şi în Slovacia. Primul utilaj de însămânţare directă, via Argentina! Ambasadorul Republicii Argentina la Bucureşti, Claudio Perez Paladino, a declarat recent, că anul acesta a ajuns în ţara noastră, primul utilaj de însămânţare directă şi a fost folosit deja la SCDA Teleorman şi în exploataţiile Agricola Moldova Ţigănaşi, Agricost IMB şi Agro Chirnogi. ÒÎn 2013, ingineri agronomi din Argentina au realizat însămânţări directe experimentale în Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Teleorman, la Societatea Agricola Moldova Ţigănaşi, în apropiere de Iaşi, în colaborare cu Universitatea Ion Ionescu de la Brad, cu firma Agricost în Insula Mare a Brăilei şi cu firma Agrochirnogi, folosind metode proprii însămânţării directe. Anul acesta, a ajuns în România primul utilaj de însămânţare directă şi a fost deja utilizat cu succes în locurile menţionate anteriorÓ, a spus Paladino, în cadrul seminarului ÒAgricultura şi

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

biotehnologiile moderne în România şi EuropaÓ. Acesta a mai adăugat că utilajul de însămânţare directă care, în prezent, este utilizat în România, a fost asamblat de tehnicieni români. Oficialul argentinian a precizat totodată că importurile de tehnologie argentiniană de însămânţare directă se face în mare parte din ţări ex-sovietice. Dacă aceste facilităţi de producţie s-ar muta însă în România, ţara noastră nu ar avea decât de câştigat şi a dat exemplul investiţiei Renault şi a produselor Dacia rezultate ulterior, ucrainienii şi kazahii putând reprezenta un imens potenţial de export pentru noi. Portul Constanţa ar putea avea o activitate în plus - poarta de tranzit pentru exportul de utilaje agricole. ÒDestinaţia utilajelor agricole este piaţa locală, dar poate fi reprezentată şi de ţări precum Rusia, Ucraina sau Kazahstan. Aceste ultime ţări folosesc utilajele agricole din Argentina şi, în prezent, acestea sunt aduse din Argentina. În cazul în care aceste întreprinderi s-ar stabili în România, aceste ţări şi-ar putea procura aceste maşini direct din România. De asemenea, este important rolul pe care-l poate avea zona liberă a Portului Constanţa, pentru a putea răspunde acestor solicitări ale pieţeiÒ, a punctat ambasadorul argentinian.

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

maÂŞini, utilaje, UNELTE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sERE, solARii, Folii solAR, sistEME dE iRigAþii Alexandru peligrad

România trebuie să-și gestioneze eficient resursele de apă Resursele de apă ale României sunt relativ reduse şi neuniform distribuite în timp şi spaţiu, însumând, teoretic, aproximativ 134,6 mld. mc, din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, este de aproximativ 39 mld. mc, se arată într-un raport al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

Raportat la cerinţa de apă din anul 2012 (ultimele date disponibile oferite de Administraţia Naţională ”Apele Române”), care a fost de 7,19 mld mc, volumul de apă prelevat (utilizat) a fost de 6,49 mld mc, în scădere cu 11,02 mld mc de apă faţă de anul 1990, când volumul de apă era de 17,51 mld mc de apă. Defalcat pe cele trei categorii de utilizatori (populaţie, industrie, agricultură), cea mai dramatică scădere a volumului de apă prelevat a fost în sectorul agricol care a scăzut de la 6,93 mld de mc de apă (în 1990) la 1,09 mld mc de apă (cât era în 2012).

Teoretic, cerință există Sectorul industrial a consumat 4,35 mld mc în anul 2012, ceea ce reprezintă peste 90% din gradul de utilizare al apei pentru acest sector. Faţă de anul 1990, cerinţa de apă din România a scăzut cu 13,21 mld mc, de la 20,4 mld mc de apă la 7,19 mld mc de apă în anul 2012, fiind defalcată pe cele trei categorii de utilizatori astfel: populaţie - 1,10 mld mc de apă (aprox.15%), agricultură - 1,28 mld mc de apă (18%) şi 4,81 mld mc de apă (aprox.67%) pentru sectorul industrial.

Conform raportului ÒManaging water under uncertainty and riskÓ în perspectiva anului 2050, România nu va intră sub incidența riscului de epuizare al resurselor de apă, având o estimare a cantităţii de apă disponibilă anual pentru un locuitor ³1,7 milioane litri de apă /locuitor. Trebuie precizat că în alte ţări din Europa aceste rezerve sunt, în medie, de 2,5 ori mai mari. Raportat la populaţia actuală a ţării, rezultă că resursa specifică utilizabilă în regim natural este de cca. 2.660 m3/ locuitor şi an, luând în considerare și aportul Dunării;

resursa specifică, teoretică este de cca. 1.770 m3/locuitor/an, luând în considerare numai aportul râurilor interioare, situând din acest punct de vedere ţara noastră în categoria ţărilor cu resurse de apă relativ reduse în raport cu resursele altor ţări. Râurile, principala resursă Principala resursă de apă a României o constituie râurile interioare. O caracteristică de bază a acestei categorii de resursă o reprezintă variabilitatea foarte mare în spaţiu: zona montană, care aduce jumătate din volumul

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

scurs; variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s/ km2 în zonele joase, până la 40 l/s/km2 în zonele înalte). O altă caracteristică o reprezintă variabilitatea foarte pronunţată în timp, astfel încât primăvara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite. Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa (cu lungime de 2.850 km, din care 1.075 km pe teritoriul României), are un stoc mediu la intrarea în ţară de 174x109 m3.

sere, solarii, folii solar, sisteme de irigaĂžii

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sere, solarii, folii solar, sisteme de irigaþii nomic în gospodărirea apelor. Gradul de utilizare al resursei de apă, respectiv ponderea cerinţei de apă a folosinţelor (potrivit capacităţilor de captare aflate în funcţiune) este de 90,26% din volumul anual total de apă prelevată, în general și de 85,16% (cea mai mică pondere) în agricultură. Resursele de apă subterană sunt constituite din depozitele de apă existente în straturi acvifere freatice şi straturi de mare adâncime. Repartiţia scurgerii subterane variază pe marile unităţi tectonice de pe teritoriul ţării astfel: 0,5-1 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord; 0,5-2 l/s şi km2 în Podişul Moldovenesc; 0,13 l/s şi km2 în Depresiunea Transilvaniei și Depresiunea Panonică; 0,1-5 l/s şi km2 în Dobrogea de Nord și Platforma Dunăreană; 5-20 l/s şi km2 în zona Carpaţilor, în special în Carpaţii Meridionali şi în zonele de carst din bazinul Jiului și Cernei. În anul 2012 prelevările totale de apă brută au fost de 6,49 mld.m3 din care: populaţie - 1,05 mld.m3; industrie 4,35 mld.m3; agricultură - 1,09 mld.m3. Față de anul 1995, prelevările de apă au scăzut de la 10,3 mld. m3, la 6,49 mld. m3 în anul 2012, ca urmare a diminuării activităţii industriale, a reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice, a reducerii pierderilor și a aplicării mecanismului eco-

7,1 milioane ha afectate de secetă Dar, așa cum menționam și mai devreme resursele de apă nu sunt repartizate uniform pe suprafața țării, unele zone înregistrând deficit cronic de apă (secetă), în vreme ce alte zone sunt afectate de exces de umiditate. Iar harta care ne arată modificările în regimul precipitațiilor până în 2030 ne indică faptul că în zonele unde plouă puțin va ploua și mai puțin în anii următori (vezi harta). Conform aceluiași raport al ANPM, seceta se poate manifesta pe circa 7,1 milioane ha, din care, pe cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha amenajate anterior cu lucrări de irigaţie; în anii 2006-2007 au fost înregistrate ca fiind afectate de secetă. Zonele cu probabilitatea cea mai mare de a fi afectate de secetă sunt județele din sudul și estul României, la care se adaugă o mare parte a județului Timiș (vezi hărțile cu cantitatea de precipitații și cu indicele de ariditate).

Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrări de desecare-drenaj, care nu funcţionează cu eficienţa scontată. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrări de îndiguire vechi sau ineficiente, neîntreţinute, înregistrânduse pagube importante prin distrugerea gospodăriilor, culturilor agricole, şeptelului, a căilor de comunicaţie şi pierderi de vieţi omeneşti. Eroziunea hidrică este prezentă în diferite grade pe 6,3 milioane ha, dintre care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare parte; aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an. Multe amenajări nu sunt funcţionale Amenajările de îmbunătăţiri funciare sunt administrate în cea mai mare parte de către A.N.I.F. În anul 2012, comparativ cu anul 2011, suprafața amenajată cu lucrări de irigații si cu lucrări de combaterea eroziunii solului a rămas constantă, iar in cazul suprafețelor amenajate cu lucrări de desecare a solului s-au înregistrat scăderi cu 266 ha. Suprafaţa amenajată cu diverse lucrări în fondul

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Practic, după Anuarele statistice, în perioada 2000-2012 s-au irigat suprafeţe reduse, cuprinse între 45.719ha şi 569.100ha, iar în anul 2012, 137.441ha. În intervalul studiat, la nivelul anului 2012 au fost înregistrate unele din cele mai micii suprafețe irigate cu cel puțin o udare.

agricol (administrate de ANIF şi factori locali) în anul 2012 însuma 8.403.632 ha (cu 254.626 ha mai puţin decât în anul 1999). Ponderea principalelor tipuri de amenajări este următoarea: suprafaţa amenajată pentru irigaţii are teoretic o pondere de 36,78% din totalul amenajărilor, scăzând cu 88.528ha faţă de anul 1999; suprafaţa amenajată cu lucrări de desecare-drenaj cuprinde 36,72% din totalul amenajărilor şi a scăzut în anul 2012 cu 115.658 ha faţă de anul 1999 si cu 266 ha față de 2011; suprafaţa amenajată cu lucrări antierozionale este de 26,50% din totalul amenajărilor şi a scăzut în anul 2012 cu 50.440 ha faţă de anul 1999 . Starea amenajărilor menţionate este departe de a fi satisfăcătoare, unele din acestea nefiind funcţionale din cauza lipsei echipamentelor de exploatare, a neîntreţinerii diferitelor părţi componente, a lipsei fondurilor de întreţinere şi exploatare, se arată în raportul ANPM. Ca urmare, este necesară reabilitarea şi modernizarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare.

sere, solarii, folii solar, sisteme de irigaĂžii

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sERE, solARii, Folii solAR, sistEME dE iRigAþii Aura Alexa ioan

Pregătirea terenului şi a solariilor pentru culturi protejate Lucrările de pregătire a solului au o mare influenţă asupra producţiilor obţinute în adăposturile din mase plastice - solarii. Mai întâi se curăţă solul de toate resturile culturii precedente. Apoi, se administrează gunoi de grajd, 50-70 t/ha, superfosfat 350-400 kg/ha şi sare potasică 200 kg/ha. Terenul se afânează mai adânc, la 30-35 cm. Pe loturile mici, afânarea se realizează cel mai bine manual, prin desfundare cu cazmaua. Pe suprafeţe mai mari, mobilizarea solului se realizează cu plugul cultivator de vie (PCY -1,2), fără cormană, la 28-30 cm adâncime, acţionat de tractorul viticol pentru a se evita formarea de coame sau cu M.S.S. 1,4.

Construirea solariilor Lucrările de pregătire a adăposturilor propriu-zise - solariilor - sunt diferite, în funcţie de tipul acestora. Astfel, adăposturile cu caracter temporar, cum sunt tunelele joase, se pregătesc concomitent cu înfiinţarea culturii sau la scurt timp după aceasta. La culturile semănate sau plantate din toamnă, în mod excepţional solariile se pot confecţiona şi înainte de înfiinţarea lor. În acest scop vor fi pregătite elementele pentru susţinerea foliei (nuiele, tuburi din material plastic, vergele metalice din materiale recuperate etc.). De asemenea, se poate apela şi la susţinerea foliei pe un schelet confecţionat din stâlpi de lemn şi reţea din sârmă.

putea fi îngropată de jur împrejurul adăpostului, să fie fixată din partea exterioară, cu diferite materiale, spre a rezista cât mai bine la solicitările vânturilor de primăvară. Toate operaţiile de pregătire a solariilor trebuie să fie încheiate cu cel puţin 8-10 zile înainte de data la care s-a stabilit plantarea şi semănarea legumelor. În acest interval de timp are loc încălzirea solului. Adăposturile înalte, de tip individual, mai ales cele în formă de tunel, rezistă mult mai bine în timpul iernii, deoarece zăpada alunecă în intervalul dintre ele, evitându-se astfel distrugerea sau deformarea lor. În zonele mai reci (nordul ţării, la altitudine mai mare) se recomandă protejarea cu folie dublă

sau triplă, prin construirea de tunele joase în interiorul salariilor înalte. Prin această metodă se realizează o mai bună încălzire a solului şi o apărare mai sigură a culturilor decât la protejarea simplă, cu o singură folie. Folia de polietilenă se degradează după o perioadă de circa un an de folosire, din cauza acţiunii razelor solare şi a variaţiilor mari de temperatură. De aceea, este recomandabilă înlocuirea anuală a foliei solarului, mai ales în zonele sudice. Materialul recuperat poate fi folosit la protejarea temporară, sub formă de tunele joase, sau la mulcirea solului (acoperirea suprafeţei solului cu folie, cu excepţia punctelor de plantare a răsadurilor).

In cazul adăposturilor cu caracter permanent se iau măsuri de revizuire a scheletului de susţinere, se intind sârmele de ancorare, se dezinfectează stâlpii şi structura de susţinere, care eventual se văruiesc (când sunt din lemn) sau se vopsesc (când sunt din metal). În final, se trece la învelirea cu folie; aceasta trebuie să fie cât mai întinsă, dar fără să se sfâşie, să ajungă bine la sol pentru a

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

La succesiunea culturilor în sere se ţine seama de cele două cicluri de bază: ciclul I care durează din ianuariefebruarie până la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie şi ciclul II din iulie până la sfârşitul lunii octombrie, jumătatea lui noiembrie. Atât în ciclul I, cât şi în ciclul II se cultivă specii termofile, ponderea principală având-o tomatele şi castraveţii la care se adaugă ardeii, vinetele, fasolea pentru păstăi, pepenii galbeni. În ciclul I, pe lângă cultura de bază, terenul este ocupat şi de o cultură asociată (salată, gulioare, ceapă verde). În perioada noiembrieianuarie, din considerente economice, se cultivă specii mai puţin pretenţioase faţă de temperatură: salată, ceapă verde, spanac, ridichi de lună, pătrunjel pentru frunze.

sere, solarii, folii solar, sisteme de irigaĂžii

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sere, solarii, folii solar, sisteme de irigaþii Înfiinţarea culturilor de legume în sere Fertilizarea cu dioxid de carbon prezintă o importanţă deosebită, deoarece CO2 participă în procesul de fotosinteză. Sporirea concentraţiei de CO2 se corelează cu intensitatea luminii şi nivelul temperaturii.

Culturile de legume în sere se înfiinţează, aproape în exclusivitate, prin răsad produs în cuburi sau ghivece nutritive. Dintre culturile mai importante numai mărarul şi ridichile de lună se cultivă prin semănat direct. Epoca de înfiinţare a culturilor este determinată de necesitatea realizării a două cicluri de cultură în cursul unui an, în condiţiile reducerii consumului de energie. Astfel, la culturile de bază (tomate, ardei, castraveţi), ciclul I se înfiinţează începând cu ultima decadă a lunii ianuarie şi continuă în luna februarie iar ciclul al II-lea se înfiinţează în lunile iulie-august. Înainte de plantarea răsadurilor se face o fertilizare de start cu îngrăşământ Complex III (1:3:3), în concentraţie de 1%. Cu 24 de ore înainte de plantare, răsadul se udă cu apă până la saturaţie, pentru a asigura o prindere mai bună a plantelor. Se elimină plantele bolnave şi cele slab dezvoltate. Înainte de plantare, răsadul produs în cuburi nutritive sau în ghivece se poate trata, preventiv, prin îmbăiere într-o soluţie de insecto-fungicide. Temperatura se menţine la valori diferite în funcţie de specie, de faza de vegetaţie şi de intensitatea luminii. Reglarea temperaturii se face de la centrala termică, iar în perioadele călduroase prin deschiderea geamurilor mobile. Temperatura solului trebuie menţinută la valori minime de 12°C pentru tomate şi de 16°C pentru castraveţi. Lumina poate fi dirijată într-o măsură mai redusă decât ceilalţi factori doar prin măsuri indirecte de asigurare a unui flux luminos

cât mai puternic sau de reducere a acestuia. În primul caz suprafeţele de acoperire trebuie menţinute curate. Reducerea intensităţii luminoase se poate realiza prin ÒcretizareÓ sau cu ajutorul umbrarelor. Umiditatea atmosferică şi a solului diferă în funcţie de specie şi fenofază. Tomatele, ardeii, vinetele necesită o umiditate atmosferică mai scăzută după plantare (5565%) şi mai ridicată în perioada de fructificare (65-70%), iar castraveţii cer o umiditate ridicată şi constantă (80-85%) pe întreaga durată a perioadei de vegetaţie. Ridicarea umidităţii relative a aerului se realizează prin udări de scurtă durată prin aspersiune (şpriţuiri), iar pentru scăderea acesteia se fac aerisiri energice. Umiditatea solului trebuie să fie de 60-65% din capacitatea de câmp pentru apă până la începerea fructificării, după care cerinţele sunt mai mari: 70-80% la tomate, 60-70% la ardei şi vinete, 70-80% la castraveţi. Polenizarea suplimentară şi combaterea dăunătorilor Polenizarea suplimentară se realizează prin acţiuni mecanice asupra plantelor de tomate, ardei şi vinete, cu scopul de a asigura o legare mai bună a fructelor. Poate fi efectuată prin lovirea sârmelor spalierului, prin atingerea inflorescenţelor cu o pană de gâscă, cu ajutorul atomizoarelor sau folosind vibratoare electromagnetice. Polenizarea se execută zilnic după ce plantele s-au zvântat, începând de la ora 10 dimineaţa. La tomate, pentru polenizarea florilor se pot folosi bondari (Bombus terrestris).

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Datorită condiţiilor de mediu favorabile plantelor, în sere, consumul de elemente minerale este mai ridicat decât în câmp, astfel că şi fertilizările faziale se efectuează mai des însă numai pe baza analizelor solului şi plantelor. Fertilizarea radicală se face la interval de 2 săptămâni la tomate şi săptămânal la castraveţii. Fertilizarea fazială se efectuează, de obicei, cu îngrăşăminte complexe care conţin şi micorelemente. Odată cu efectuarea tratamentelor fitosanitare, se fertilizează şi cu îngrăşăminte foliare, care pe lângă aportul de elemente nutritive stimulează şi absorbţia radiculară. Irigarea culturilor de legume în sere se efectuează prin aspersie, prin scurgerea apei la suprafaţă şi, în ultimul timp, din ce în ce mai mult prin picurare. Pe plan mondial, mai ales în sere, combaterea dăunătorilor pe cale biologică a căpătat o pondere însemnată. Astfel, musculiţa albă de seră poate fi combătută cu microviespea Encarsia formosa care parazitează larvele. Pentru combaterea păianjenului roşu, care atacă mai ales castraveţii şi ardeii, dar şi tomatele, se foloseşte acarianul răpitor care se hrăneşte numai cu paianjen roşu. Tripşii, dăunători extrem de periculoşi, polifagi, pot fi combătuţi cu acarieni răpitori, care se hrănesc cu larvele de trips. Musculiţa minieră sapă galerii în frunzăfiind greu de combătut pe cale chimică. Se poate combate cu microviespi care îşi depun ponta în larvele musculiţei miniere sau pe exteriorul dăunătorului adult. Afidele se combat cu un prădător din genul Chrysopa a cărui larvă poate consuma până la 50 de afide pe zi, potrivit conf.dr. Rodica Sima.

sere, solarii, folii solar, sisteme de irigaĂžii

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sEMinþE, MAtERiAl sãditoR, pEpiniERE Alexandru peligrad

Livezile de înălțime Circa un sfert din spațiul deluros și de podiș al României se încadrează în intervalul altitudinilor de peste 500 m. Pentru constituirea unor livezi de pomi fructiferi în acest areal al zonelor înalte de podiș (cu altitudini de peste 500 m) și dealuri subcarpatice (cu altitudini de 500-1.100 m) cei interesați pot opta pentru specii - de măr, păr, gutui, prun, cireș, vișin și nuc - capabile să reziste la frig și care pot lega fructe chiar în primăverile ploioase. De remarcat că multe dintre stațiunile pomicole din România oferă, în afară de material săditor și servicii de consultanță pentru înființarea și îngrijirea livezilor de pomi fructiferi. Pentru achiziționarea de material săditor adaptat zonelor înalte cei interesați pot apela în special la stațiunile pomicole de la Mărăcineni (Argeș), Bistrița (Bistrița-Năsăud), Fălticeni (Suceava) și Râmnicu-Vâlcea (Vâlcea). puriu, Kalterer Böhmer se pot cultiva până la 800 - 900 m, iar soiurile: Creţesc, Renet Baumann, Banana de iarnă, Parmen auriu, Frumos de Boskop, ş.a. pot fi cultivate şi la peste 1000 m altitudine. Totuşi, pentru dezvoltarea normală a mărului, indiferent de soi, limitele de altitudine cele mai favorabile sunt cuprinse între 500 şi 700 m.

Prunul este unul dintre pomii fructiferi cu cea mai mare răspândire în România. În anul 1988 cu aproape 800 000 tone de prune, România asigura 12% din producția mondială. Cultura prunului, deși întâlnită în toate zonele țării, dă cele mai bune rezultate în zonele cu temperatura medie anuală de 9-10ûC și cu precipitații de 600700 mm annual. Zone propice pentru cultura prunului sunt în România județele Argeș, Vâlcea, Prahova, Dâmbovița, Caraș-Severin, Hunedoara. În prezent, pentru plantațiile de prun ce se realizează pe dealurile înalte și mijlocii specialiștii recomandă soiurile Gras românesc și Gras ameliorat.

Piața cere prune mai mari Pe dealurile subcarpatice sunt indicate soiurile Piteștean, Albatros, Stanley, Vinete de Italia, D Agen și Tuleu Gras. Totuși fructele acestor soiuri sunt considerate mici față de parametrii impuși de piața liberă. De acea pentru protejarea poziției actuale a prunului, în perspectiva imediată se impune introducerea în cultură a noilor creații românești Silvia, Centenar, Vâlcean, care au fructul mare și prezintă un aspect comercial. Multe soiuri de măr se adaptează uşor la altitudine Mărul un alt pom fructifer

des întâlnit în livezile din România, se dezvoltă cel mai bine în zona dealurilor. Pomii cultivaţi pe dealuri sunt în general mai longevivi, produc mai mult şi dau fructe de bună calitate. Mărul se poate cultiva la noi până la peste 1000 m altitudine, în regiunea dealurilor înalte, iar spre coline poate să coboare până la 300 - 350 m. În general multe soiuri de măr se adaptează uşor condiţiilor create de altitudine. Unele soiuri ca: Frumos galben, Roşu de Stettin, Ontario, Ionathan ş.a. ca Renet ananas, Calvil de Danzig, Kalter Böhmer, Renet cenuşiu, Maşanschi, Boiken, Galben nobil, Cousinot pur-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Sunt excluse pentru zonele înalte soiurile de măr din grupa Delicious roșu, Starkrimson etc., care nu dau rezultate. Se consideră că, pentru cultura mărului sunt cele mai potrivite zonele cu temperaturi medii anuale de 8-9ûC și precipitații de 700800 mm anual. În regiunile de deal sunt potrivite pentru cultura mărului solurile de tipul celor brun-roşcate de pădure, solurile cenuşii, cele slab podlozite, cernoziomurile degradate şi aluviunile de luncă, a căror permeabilitate este asigurată. Condiții bune pentru cultura mărului în zonele înalte se găsesc în Subcarpații Getici și Subcarpații Curburii, în special în județele Argeș, Vâlcea, Dâmbovița, Prahova și în nordul țării, în județele Bistrița, Maramureș, Sălaj, Cluj.

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminþe, material sãditor, pepiniere

Părul recomnadat doar pe dealurile mijlocii Părul este o specie de pom fructifer care poate urca, de obicei numai până în zona dealurilor mijlocii. Temperatura minimă din timpul iernii pentru păr, nu trebuie să coboare sub -26°C, chiar dacă unele soiuri rezistă pana la -30°C (Favorita lui Clapp, Contesa de Paris, Untoasa Diel, Abatele Fetel, Conference şi Decana de iarnă etc.). Soiurile de toamnă și iarnă trebuie zonate numai acolo unde toamna este lungă și caldă, iar lungimea perioadei de vegetație are 190-195 de zile, pentru ca fructele sa ajunga la însușirile organoleptice tipice soiului. În România, județele favorabile culturii părului sunt Argeș, Dâmbovița, Prahova, Vâlcea, Caraș-Severin, Bacău și Neamț. Nucul, o specie foarte rentabilă Nucul este prezent pe suprafața întregii țări, dar există concentrări în județele Vâlcea, Gorj, Hunedoara și Bacău. De altfel, plantarea acestei specii este una foarte rentabilă, unii pomicultori lăudându-se cu rezultate financiare de circa 10.000 EUR/ ha. Cei interesați de cultivarea acestei specii pe dealurile înalte pot opta pentru soiurile cu rezistență foarte bună la ger.

Dintre nucile de Argeș putem alege soiurile Jupânești, cu greutatea medie a fructului de 11,2 g și cu randamentul în miez de 51,9 %; Bratia, cu greutatea medie a fructului de 13,8 g și cu randamentul în miez de nucă de 48%; Roxana, cu fruct cu greutatea medie de 12 g și cu un randament în miez de 49 %; Mihaela, cu fructul cu greutate medie de 12 g, și cu randamentul în miez de 50%; soiul Mușceleana, cu fructul cu greutatea medie de 14,5 g și randamentul în miez de 51,2%; Argeșean, cu fructul cu greutate medie de 14 g, cu un randament în miez de 51,8%. Nucile de Vâlcea sunt foarte cerute atât pe plan intern, cât și extern. ÒCererea e aşa

de mare încât nu mai e timp ca să mai stăm să formăm şi coroana şi îi livrăm sub formă de vargăÓ, arată Gheorghe Achim, profesor cercetător la SCPP Vâlcea. Dintre soiurile vâlcene putem menționa: Vâlcor, soi rezistent la ger, secetă și boli, având fructul cu greutatea medie de 12-13

deținătorii unei livezi din zona dealurilor mijlocii și înalte sunt: Vrâncean, Ilva, Morella neagră târzie, Oblacinska, Timpurii de Cluj, Tarina, Mari timpurii, Mocănești 16, Crișana 2. Gutuiul, cultivat mai ales izolat

g și randamentul în miez de 51-52%; Valmit, soi rezistent la ger și secetă, cu fructul cu greutatea medie 12,6 gși randamentul în miez de 52%; Valrex, soi ce rezistă bine la ger, secetă și boli, cu fructul cu greutatea medie este 14g.

Gutuiul este una dintre speciile cele mai vechi aflate în cultură. Acesta valorifică foarte bine terenurile cu exces temporar de umiditate sau cu apă freatică la suprafață chiar sub 1 m. Gutuiul are cea mai târzie înflorire și din acest considerent nu este expus înghețurilor târzii de primăvară. În România, gutuiul ocupa circa 2% din totalul suprafeței pomicole, cultivat în special ca pom izolat sau în amestec cu alte soiuri în livezile de lângă casă. După numărul de pomi aflați în cultură, pe primele locuri în zonele colinare înalte se situeaza județele Prahova și Vrancea. În țara noastra gutuiul poate fi foarte rentabil, deoarece rodește foarte bine, produce multe fructe, iar prețul de vânzare pe piață asigură un venit bun. Dintre soiurile recomandate, pomicultorii pot opta pentru Moldovenesc, Bereczki, Aromat, De Huși, De Moșna, Mălăieț, Aurii. Soiurile de gutui sunt autofertile și nu necesită polenizatori.

Fructe în prag de vară Pentru cei mai ”nerăbdători”, care doresc să obțină producție în prag de vară cireșul și vișinul sunt alegerea ideală. Aceste specii de pomi fructiferi sunt de asemenea întâlnite peste tot la nivelul întregii țări. În zona dealurilor înalte ei sunt mai răspândiți în județele Argeș, Vrancea, Neamț, Bacău. Un sortiment orientativ pentru microfermele și fermele de cireș ar putea fi alcătuit din soiurile: Rivan, Bigarreau Burlat, Bigarreau Moreau, Roșii de Bistrița, Izverna, Cerna, Iva, Colina, Van, Sam, Stella, Ulster, Boambe de Cotnari, Someșan, Germersdorf, Clasic, Hedelfriger, Bigarreau Donissen, Armonia, Lambert compact, Jubileu 30 și Severin. La vișin, sortimentele ce ar putea fi avute în vedere de

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sEMinþE, MAtERiAl sãditoR, pEpiniERE Alexandru peligrad

stolonii, în culturile de căpșuni din mediu protejat Pentru a extinde perioada de cultură a unor soiuri, dincolo de sezonul natural de fructificare, în ţările din vestul Europei (Olanda, Anglia, Franta), au fost puse la punct un număr de sisteme de cultură speciale, fiecare destinat pentru o gamă largă de tipuri de material săditor.

Waiting bed plants Ca o alternativă de a mări stolonii, unii cultivatori de căpşuni în sistem protejat cumpără WBP. Aceştia, sunt în fapt, stoloni foarte viguroşi, cu diametrul tulpinii de 17 mm+. Sunt obtinuţi prin plantarea filamentelor cu stoloni, într-un substrat de cultură special preparat (pat de aşteptare), unde sunt permanent desprinşi de filamente şi întreţinuţi, pentru a deveni cele mai mari tulpini posibile până la sfârşitul anului. Cu toate că WBP dau prime producţii la nivel mai ridicat decât plantele A+ , mărimea fructului este de multe ori inferioară, în mod special când acestea au stat în condiţii de temperatură scăzută mai mult de 5-6 luni. Foarte adesea, stolonii WBP tind să producă un mare număr de fructe deformate şi mici comparativ cu stolonii A+, multe dintre acestea nefiind corespunzătoare pentru comercializarea pentru consum în stare proaspată.

Stolonii refrigeraţi Astfel, pentru cultura în sistemul protejat există patru tipuri principale de material săditor (stoloni): stoloni refrigeraţi (A,A+), stoloni tip waiting bed plants, stoloni tray plants, şi stoloni crown plants. Fundamental, alegerea materialului săditor(tipului de stoloni) depinde de anumiţi factori între care: data plantării, disponibilitatea de material săditor, sistemul de cultură adoptat. Pentru plantarea timpurie de primăvară (ianuarie - februarie), cei mai mulţi cultivatori optează pentru Crown sau WBP pentru că au cea mai mare capacitate de producţie. Pentru plantarea de vară (mai - august), stolo-

nii A+ sau Tray plants sunt preferaţi, deoarece produc fructe mari şi de calitate, urmare a perioadei de păstrare în condiţii de temperaturi scăzute(realizarea necesarului de frig). Materialul săditor produs şi păstrat la temperaturi scăzute se împarte în mai multe categorii, depinzând de diametrul rizomului. În general, plantele cu diametru mai mare conţin mai multe ramificaţii şi, deci, au un mai mare potenţial de producţie. Cele mai utilizate tipuri de stoloni refrigeraţi în ţările mari cultivatoare de căpşun sunt cunoscute ca A şi A+ (A - diametru la rizom 11-15 mm; A+ - diametru la rizom 15 mm+).

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Plantele A+ sunt preferate pentru culturile protejate, datorită mărimii lor, care dovedeşte o producţie ridicată la un preţ acceptabil pentru o plantă extra. Din nefericire, stocurile pentru stolonii A+ sunt limitate şi cultivatorii recurg la plantarea stolonilor mici (A) cultivaţi în densitate mare, în scopul de a obţine producţii sporite. Datorită diametrului mai scăzut al rizomului lor, au un număr redus de flori, plantele A tinzând să fructifice într-o perioadă de recoltare mai condensată. Mărimea diametrului rizomului(tulpinii), pentru stolonii refrigeraţi, poate varia între furnizori de material săditor dar standardul unanim recunoscut este cel menţionat anterior.

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminþe, material sãditor, pepiniere Stolonii Tray plants Sunt obţinuţi din plăntuţe (stoloni neînrădăcinaţi), iniţial puse la înrădăcinat în recipiente special destinate (plăci alveolare). În mod normal, mediul de înrădăcinare este compost pe bază de turbă. Plantuţele (stolonii) destinaţi pentru obţinerea acestei categorii de stoloni, sunt recoltate la sfârşit de iulie şi sunt crescute în solar, sera sau în aer liber, până în decembrie, data până la care plantele îşi dezvoltă sistemul radicular şi unul sau 2 conuri de creştere, realizând un diametru de 1518 mm la nivelul rizomului. În perioada de repaus, plantele sunt mutate din recipiente şi plasate în depozite prin refrigerare. Din cauza bunei dezvoltări a sistemului radicular se realizează o bună înrădăcinare la plantarea din vară, în seră, solariu sau în camp, cu mulcire din material plastic. Producţia aşteptată este apreciabil mai mare, deci cea din plantele A+, aspect care vă poate ajuta la compensarea costurilor suplimentare.

Sistemul de cultură în afara solului pentru căpşun, ridică probleme cu privire la costurile suplimentare implicate pentru a obţine producţie şi cunoştinţe suplimentare în aplicarea tehnologiei de cultură (mai ales cu potrivire la data înfiinţării culturii, nutriţie şi irigare). Nu este nici o îndoială că producţia din cultura în afara solului implică creşteri majore ale investiţiilor, pentru a obţine o suprafaţă de cultură, necesitând în acelaşi timp şi o regândire a practicilor tehnologice, cerute pentru o producţie timpurie de căpşuni. Oricum, sunt de evidenţiat numeroasele avantaje ale practicării unei astfel de culturi: una dintre ele este reprezentată de formele de

rezistenţă a bolilor şi dăunătorilor din sol, care sunt cu adevărat eliminate, fără utilizarea de dezinfectanţi ai solului sau erbicide scumpe şi dăunătoare mediului înconjurător. Controlul apei din sol Cultura poate fi ridicată de la nivelul solului, la o înălţime convenabilă, care permite accesul şi întreţinerea culturii în bune condiţii, reducând costurile de recoltare şi îmbunătăţind controlul asupra bolilor şi dăunătorilor. Controlul asupra aprovizionarii cu apa si elemente nutritive permite manipularea cresterii plantei, si sporirea însusirilor calitative ale fructului cu referire speciala la aroma si consistenta. Astfel, se realizează o foarte mare flexibilitate şi o mai rapidă rotaţie a culturilor de căpşuni. Plantele pot fi mutate rapid de pe structură şi poate fi instalată o nouă cultură de căpşun, într-un timp foarte scurt(o nouă cultură poate să fie pregătită şi amplasată într-o suprafaţă din pepinieră, anterior înfiinţării, dând

Cultura în sol sau în afara solului? În ţările din vestul Europei se practică un sistem de cultură a căpşunilor în afara solului. Aceasta poate fi suspendată (ancorată),din scheletul superior al serelor (fiind adaptată doar pentru cultura protejată în seră), sau susţinută (suportată), când cultura este amplasată pe diverse schelete constructive ancorate în sol sau amplasate pe sol. Alegerea mediului de creştere şi fructificare, constituie un aspect de importanţă majoră.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

astfel posibilitatea obţinerii de recolte într-o succesiune rapidă). Aceasta nu înseamnă că producerea căpşunelor în sistem protejat, în cultura în afara solului, este decisiv avantajoasă. Daca investiţia se realizează pentru cultura susţinută sau suspendată, aceasta rămâne. În plus, există posibilităţi multiple de asociere a culturii cu o cultură la sol a unei alte specii horticole. Plantele Crown au cele mai multe conuri de creştere Acest tip de plante de căpşuni sunt mari, prezintă multe conuri de creştere. Ele sunt de fapt plante mamă scoase din pepinieră. Din cauza mărimii tulpinii, aceste plante pot realiza o producţie mare de fructe, dacă sunt crescute în mediu potrivit de cultură. Oricum, datorită maturităţii şi mărimii plantelor, performanţele culturii se deteriorează dacă acestea sunt păstrate la rece mai mult de 3 - 4 luni. Mai mult decât atât, mărimea fructului este mai scăzută în anul al doilea de cultură. Prin urmare, acest tip de plante sunt recomandate numai pentru forţarea de primăvară, pentru plantările din ianuarie - martie.

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sEMinþE, MAtERiAl sãditoR, pEpiniERE Maria demetriad

Îmbunătățirea materialului semincer și ameliorarea productivității plantelor Realizarea producţiilor scontate impune generalizarea tehnologiilor moderne pentru toate speciile din cultură, astfel încât să se asigure, pe de o parte, uşurarea activităţilor, iar, pe de altă parte, eficienţa economică a fiecărei culturi. Din acest motiv alegerea obiectivelor de ameliorare va depinde de tehnologia prevăzută, în momentul în care apare soiul pe care dorim să îl obţinem. La rândul lor, factorii economici ţin de un aşa numit studiu de piaţă, în ideea de a prevedea care sunt cerinţele consumatorilor la o anumită perioadă de timp, privind cantitatea de produse sau calitatea producţiei obţinute.

Ameliorarea capacităţii de producţie Ca atare, apar fenomene de înlănţuire a acestor gene, pentru a determina un anumit caracter și fenomene de interacţiune între gene, ast-

fel că toate acestea complică activitatea de îmbunătăţire a productivităţii plantelor. Prin urmare, productivitatea este determinată de fertilitatea plantei respective și de capacitatea de a exploata această fertilitate în sensul

Însuşire complexă, ameliorarea capacității de producție este determinată de baza ereditară a materialului semincer cu care se lucrează, care condiţionează valorile elementelor de productivitate, de condiţiile de mediu şi condiţiile de cultură. Urmare a faptului că este condiţionată poligenic, capacitatea de producţie este un obiectiv care se obţine suficient de greu, aceasta şi din cauza faptului că, în perioada de vegetaţie, acţionează aproape toate genele de care dispune planta respectivă.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

ducerii până la capăt a produsului final. În acest sens, se deosebesc două categorii de fertilitate: Fertilitatea potenţialăReprezintă capacitatea plantelor care compun soiul sau hibridul, de a da naştere la formaţiuni florale, muguri de rod, inflorescenţe şi floricare diferă de la cele anuale la multianuale. Fertilitatea reală-Este dată de capacitatea de fecundare a florilor și de totalitatea florilor capabile să se fecundeze. Întotdeauna, fertilitatea reală este sub nivelul fertilităţii potenţiale, fie din cauza factorilor de mediu, fie, din cauza unor condiţii genetice. Raportul dintre fertilitatea potenţială şi reală este cunoscut sub numele de coeficient de fertilitate. Cu cât acest coeficient are o valoare mai apropiată de 1, cu atât soiul respectiv va avea o productivitate mai ridicată. În procesul de creare a producţiei se deosebesc două categorii de productivitate.

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminþe, material sãditor, pepiniere

Se apreciază că productivitatea este determinată de două categorii de factori: Factorii intrinseci, care sunt reprezentaţi de elemente de productivitate caracteristice de la o specie la alta, dar şi de o serie de procese fiziologice şi biochimice. Productivitatea iniţială Este dată de totalitatea fructelor sau seminţelor care s-au format pe plantă în primele faze de după fecundare. Această însuşire este determinată de fertilitatea reală, de condiţiile de mediu şi de structura genetică a materialului respectiv. Productivitatea finală Este reprezentată de capacitatea plantelor de a reţine şi a matura fructele care s-au format, însuşire care, de asemenea, depinde de productivitatea iniţială, de unii factori ecologici, de însuşirile genetice. Raportul dintre productivitatea iniţială şi cea finală poartă numele de indice de productivitate şi, la fel ca la coeficientul de fertilitate, cu cât valoarea indicelui de productivitate este apropiată de 1, cu atât capacitatea de producţie a soiului este mai ridicată.

Factorii de influenţă, care sunt reprezentaţi de apariţia unor agenţi fitopatogeni şi de rezistenţă a plantelor la acţiunea acestora, apariţia unor perioade foarte reci şi rezistenţa plantelor la aceste condiţii, apariţia secetei, rezistenţa soiului la secetă, şamd. Dacă factorii de influenţă nu pot fi controlaţi pentru capacitatea de producţie, se urmăreşte să se acţioneze asupra elementelor de productivitate, în sensul creşterii intensităţii de exprimare a acestora. Pentru realizarea acestui obiectiv sunt obligatorii următoarele direcţii în care trebuie să se acţioneze:

A) U tilizarea mutagenezei, pentru obţinerea a noi surse de gene utile în această direcţie B) H ibridarea unor genotipuri foarte diferite, în vederea obţinerii unor recombinări de gene care să conducă la acumularea unor gene valoroase C) Creşterea plasticităţii ecologice, pentru mărirea gradului de adaptabilitate a

Cunoaşterea tuturor surselor de germoplasmă autohtone şi mondiale, în vederea identificării tuturor surselor de gene care sunt legate întrun fel de controlul elementelor de productivitate

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

soiurilor şi hibrizilor la cultivarea în diferite condiţii climatice D) Ruperea corelaţiilor negative care există între productivitate şi calitate, între productivitate şi precocitate sau între productivitate şi diferite însuşiri fiziologice care creează rezistenţă.(Cf. Denisa Mihaela Coman-USAMVBucurești)

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sEMinþE, MAtERiAl sãditoR, pEpiniERE teodora Chiorean

Rolul semințelor de calitate în sporirea producției agricole Este tot mai des utilizată sintagma “sămânță de calitate”, noțiune relativă, definită pe de-o parte de exigențele tot mai crescute ale operatorilor finali de sămânță, iar pe de altă parte de evoluția legislației și standardelor în domeniu, care stabilesc cerințele minime de îndeplinit, tot mai ridicate și restrictive, de la un an la altul. Acest concept le determină să aparțină unor soiuri şi hibrizi de performanţă a căror identitate să fie definită prin: autenticitate şi puritate vegetală, caractere morfologice specifice şi caracteristici fizice-fiziologice, care să ateste o valoare culturală corespunzătoare. Locul şi poziţia seminţelor

Seminţele ocupă o poziţie cu totul aparte în cadrul tuturor măsurilor ce pot fi luate pentru stimularea agriculturii. Dintre toate mijloacele utilizate pentru mărirea producţiei, sămânţa este singura verigă realizată de agricultură pentru agricultură, în timp ce toate celelalte mijloace (mecanizarea, fertilizarea, chimizarea etc.) reprezintă contribuţii ale industriei la sporirea producţiei agricole. În toate cazurile în care s-a produs şi s-a utilizat sămânţă de calitate din soiuri ameliorate, corespunzătoare condiţiilor pedoclimatice respective şi cu indici de valoare ridicată în privinţa purităţii genetice precum şi a germinaţiei şi lipsei de boli, s-au realizat sporuri de producţie spectaculoase.

100

Pentru identificarea speciilor de soiuri, cât şi pentru abordarea corectă a proceselor de condiţionare, ambalare şi tratare sunt importante diferite caracteristici care influenţează comportarea seminţelor pe secvenţele menţionate, legate de formă şi mărime, culoare şi luciu, compoziţie chimică. Acestea pot influenţa condiţiile de păstrare, prin afinitatea diferită pe care o imprimă faţă de agenţii externi, care produc deteriorarea calităţii, cât şi de raportul dintre glucide, protide, lipide, apă şi săruri minerale, elemente ce grupează seminţele în: - oleaginoase (peste 33% lipide: ricin, floarea soarelui); - proteaginoase (peste 20% protide: fasole, mazăre, soia); - amidonoase (peste 55% amidon: grâu, orz etc).

masa totală a eşantionului de puritate fizică, ponderea seminţelor aparţinând altor specii prezente în sămânţa de bază, respectiv a seminţelor din alte specii de cultură şi seminţelor de buruieni, reprezentată numeric sau gravimetric (componenţa botanică). Conţinutul în apă al seminţelor nu trebuie, de asemenea, să depăşească un anumit nivel critic, diferenţiat în funcţie de specie (umiditate). Trebuie evaluate însuşirile fiziologice care definesc calitatea seminţei normate prin standarde specifice. Facultatea germinativă arată şi confirmă numărul de seminţe pure, număr exprimat în procente, capabile să producă germeni normali (în laborator), în perioada şi în condiţiile de temperatură, umiditate

În afara valorii biologice a seminţelor, care atestă apartenenţa acestora la un soi cu însuşiri de productivitate şi calitate dovedite, o importanţă deosebită o au caracteristicile fizice ale acestora, reprezentate prin: conţinutul procentual de sămânţă pură din specia respectivă, faţă de

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

şi lumină. Ele trebuie să fie optime pentru fiecare specie care poate fi îmbunătăţită în mai mică măsură decât puritatea fizică. Se decide astfel dacă lotul de seminţe îşi păstrează sau îşi pierde valoarea de sămânţă pentru însămânţare. Energia germinativă exprimă viteza de germinare a seminţelor, aplicând condiţiile optime în care se poate determina facultatea germinativă, corelată mult timp ca un indicator valoros şi influent. Facultatea germinativă e corelată cu o mai bună putere de străbatere în câmp, cu o răsărire mai rapidă şi uniformă. Este modul prin care se susţine apariţia unor plante rezistente la condiţiile nefavorabile din prima perioadă de creştere.

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

101

seminþe, material sãditor, pepiniere

Sunt cerinţe ce trebuie realizate în vederea asigurării unor seminţe valoroase, necesare suprafeţelor destinate producţiei pentru consum, în toate exploataţiile agricole. În acest mod, vor fi utilizate numai seminţe certificate (C1, C2) la culturile autogame (cereale, păioase, leguminoase pentru boabe, in etc) şi sămânţă hibridă certificată din prima generaţie (F1), la culturile alogame (porumb, floarea soarelui, sorg etc).

Puterea de străbatere reprezintă însuşirea germenilor de a ieşi la suprafaţa unui strat acoperitor (nisip, pamânt etc), în condiţii de laborator (temperatură şi umiditate constante) şi într-un anumit termen care, împreună cu energia germinativă, sunt considerate ca reprezentând elemente componente ale vigorii de creştere. Obiective ale procesului de producere şi consolidare a calităţii Pledând pentru continuarea modelului european de agricultură, capabil să producă produse agroalimentare de calitate şi diversificate, suficiente şi la preţuri accesibile consumatorilor, cât şi a măsurilor de armonizare şi adaptare cu Piaţa Agricolă Comună, agricultura românească devine competitivă, în contextul globalizării şi al performanţelor agricole europene. România a acţionat continuu pentru elaborarea şi implementarea unor acte normative în domeniul seminţelor, care să transpună regulile şi normele existente la nivel european, asigurând un sistem coerent de producere şi certificare a acestora.

102

La nivel naţional, politica seminţelor este realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin intermediul Direcţiei de Selecţie Vegetală şi Inspecţia Naţională pentru Calitatea Seminţelor. Autoritatea naţională oficială este desemnată pentru realizarea controlului şi cerificării calităţii seminţelor şi a materialului săditor, supravegherea, înregistrarea, monitorizarea şi acreditarea activităţilor derulate de producători, prelucrători şi comercianţi implicaţi profesional în domeniul seminţelor şi materialului de reproducere vegetală.

agricolă comună, precum şi a politicii autohtone în domeniul seminţelor, promovată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, România şi-a creat un sistem de reglementări în acest segment agricol, cu implicaţii directe în înregistrarea furnizorilor şi autorizarea acestora. Înregistrarea are un rol esenţial în activităţile de producere, prelucrare şi certificare, permiţând astfel seminţelor şi materialului săditor produse în România să acceadă pe piaţa europeană, în condiţii comparabile cu cele ale altor state membre sau ale altor ţări terţe.

În domeniul seminţelor, reglementările comunitare de bază sunt directivele privind comercializarea acestor elemente agricole. O directivă europeană se adresează unuia, mai multor sau tuturor statelor membre, stabilind obiectivele ce trebuie atinse şi lăsând la latitudinea autorităţilor naţionale ale membrilor comunitari alegerea mijloacelor şi adoptarea în legislaţia naţională. În acest fel, principiile enunţate de directivele europene vor produce efecte reale la nivelul cetăţeanului.

Crearea şi implementarea unui cadru legal care să stabilească principiile generale ale producerii şi certificării seminţelor, la toate nivelurile şi pe parcursul tuturor secvenţelor legate de producţie, pregătirea pentru comercializarea propriu-zisă devin condiţii esenţiale. La un loc, acestea garantează calitatea produsului şi protecţia utilizatorului final, în mod

Ca urmare a integrării politicii agricole naţionale în politica

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

unitar, pe tot teritoriul Uniunii Europene. Principalele obiective ale procesului de producere a seminţelor constau în: -m eţinerea structurii genetice şi biologice iniţiale a soiurilor, formelor parentale şi a hibrizilor cultivaţi; -o bţinerea de seminţe cu indici ridicaţi ai purităţii varietale, valorii culturale şi stării sanitare; -p roducerea anuală a necesarului de seminţe de calitate, pe soiuri, hibrizi şi categorii biologice. Sunt cerinţe ce trebuie realizate în vederea asigurării unor seminţe valoroase, necesare suprafeţelor destinate producţiei pentru consum, în toate exploataţiile agricole. În acest mod, vor fi utilizate numai seminţe certificate (C1, C2) la culturile autogame (cereale, păioase, leguminoase pentru boabe, in etc) şi sămânţă hibridă certificată din prima generaţie (F1), la culturile alogame (porumb, floarea soarelui, sorg etc).

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

103

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

104

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

105

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

106

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

107

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

108

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

109

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

110

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

111

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

112

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

seminĂže, material sĂŁditor, pepiniere

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

113

cultuRi dE câMp, plAntE FuRAjERE, plAntE tEhnicE teodora chiorean

cultura cartofului irigat în condiţiile agriculturii ecologice Irigarea este obligatorie pentru spaţiile unde necesarul de apă încearcă să se impună, dar şi pentru unele plante care necesită, din punct de vedere al ecologiei, zone umede şi/sau răcoroase, dar datorită importanţei se cultivă şi în zone (semi)aride. Printre acestea se numără şi cartoful cultivat în condiţiile agriculturii ecologice.

Cartoful face parte dintre plantele cele mai pretenţioase în ce priveşte cerinţele faţă de condiţiile de climă şi sol. Celebrul Parmanitier, care a introdus cartoful de cultură în Europa a lăsat, ca un fel de testament, următoarea regulă: „Această cultură este fondată decât pe un singur principiu: producţia este întotdeauna proporţională cu grija ce i se acordă”. Acest principiu este pe deplin valabil şi astăzi, în primul rând din punct de vedere al respectării cerinţelor biologice faţă de condiţiile externe.

cartoful ecologic În ţări ca Austria, Elveţia, Germanaia, Olanda sau Marea Britanie, suprafaţa ocupată de cartoful ecologic reprezintă între 4 şi 12% din totalul suprafeţelor cultivate cu cartof. Există o cerere crescândă pentru cartof produs ecologic, fiind implicit necesară asigurarea seminţei de calitate, produsă bio, pentru înfiinţarea de culturi ecologice comerciale. Solicitarea consumatorilor, tot mai intensă pentru produsele agricole ÒcurateÓ, impune o direcţie strategică, la care toţi factorii implicaţi în lanţurile de producţie să răspundă.

114

Cultivarea cartofilor în sistem ecologic poate fi o nişă de piaţă, în condiţiile în care numai 1% din totalul cartofilor cultivaţi în Uniunea Europeană sunt organici, potrivit institutului german ZMP. În cele 28 de state membre, numai pe 23.000 de hectare se cultivă cartofi în sistem ecologic. În cele mai importante ţări ale acestui segment, producţia ajunge la 7.500 ha (Germania), 2.426 ha (Austria), 2.360 ha (Marea Britanie). România, cu cele 280.000 ha cultivate cu cartofi Ònon-bioÓ, este a doua ţară europeană mare cultivatoare, iar ori-

entarea către producţia ecologică se impune, atât datorită cererii în continuă creştere, cât şi posibilităţilor reale, pe care ţara noastră le are în acest domeniu. Aici însă, nu se pretează orice soi de cartof la cultura eco, fiind recomandate soiurile româneşti (Rustic, Dacia, Christian). Un soi străin, oricât de performant ar fi în ţara de origine, se poate dovedi total nepotrivit într-un sistem agricol fără fertilizare minerală intensă şi lipsa tratamentelor chimice de control a patogenilor. Foarte indicate sunt soiurile şi populaţiile locale, bine adaptate zonelor în care se cultivă.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

dirijarea regimului de irigare Cartoful produs în acest sistem se numără printre plantele cu cerinţe mari faţă de umiditate, deşi coeficentul de transpiraţie este mai scăzut decât la cereale. Acest coeficient este mult influenţat de însuşirile anatomice şi biologice ale soiurilor, îndeosebi de dezvoltarea masei folosite până la înflorire şi de umiditatea relativă scăzută a aerului. Tocmai de aceea, cartoful eco este o plantă care reacţionează foarte bine la irigare.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

115

culturi de câmp, plante furajere, plante tehnice Cea mai mare nevoie de apă se manifestă de la tuberizare până la maturitate. În tot timpul perioadei de vegetaţie, umiditatea solului trebuie să se menţină la 70-80% din capacitatea pentru apă a solului. Regimul de irigare se dirijează permanent, atât în funcţie de nivelul precipitaţiilor, cât şi de dinamica consumului de apă al plantelor. Din întregul consumului de apă, 70% se realizează în perioada de formare şi creştere a tuberculilor (iunie, iulie, august). Pentru realizarea acestui nivel de consumuri, umiditatea solului nu trebuie să scadă (nici măcar temporar) sub valoarea plafonului minim de 60-70% din intervalul umidităţii active, pe adâncimea de 40-70 cm. Apa folosită la irigat nu trebuie să conţină clor, seminţe de buruieni sau dăunători. În cultura cartofului ecologic sunt favorabile udările la intervale mai scurte, mai ales în faza de creştere a tuberculilor, pe această cale asigurându-se reducerea temperaturii din sol, la suprafaţa solului şi la nivelul părţii aeriene. Există însă şi alternative negative. De exemplu, stresul hidric, consecinţă a întârzierii udării, afectează calitatea tuberculilor, prin încolţirea şi puirea lor. Excesul de umiditate este deosebit de dăunător şi determină lipsa sau

116

insuficienţa oxigenului în sol. Dacă insuficienţa de oxigen se menţine mai mult timp, tuberculii se opresc din creştere, îşi reduc conţinutul în amidon şi vitamina C, aspectul comercial şi uneori putrezesc, iar plantele pier în întregime. La exces temporar de umiditate, producţia de tuberculi se reduce la 30-80%. Obţinerea unor producţii pozitive de cartof ecologic este posibilă în zonele cu deficit de umiditate, numai prin conducerea raţională a regimului de irigaţii, corespunzător cerinţelor plantei, în diferite faze de vegetaţie. În consecinţă, irigarea reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori care contribuie la succesul şi calitatea recoltei de cartof ecologic şi la toleranţa la boli a acestuia. Consumul anual de apă este estimat la 4.000-7.000 mc/ha; intervalele scurte de irigare, de 3-5 zile, menţin tensiunea umidităţii solului sub 30 centibari, pentru a preveni factorul de solicitare. Influenţa regimului de irigare Ca metode de udare, în mod frecvent utilizate, se folosesc udarea pe brazde şi/sau prin aspersiune. Una dintre metodele mai moderne o constituie udarea prin picurare. Prin această din urmă metodă, repartiţia apei se face în zona radiculară a plantelor, prevenindu-se astfel tasarea şi spălarea solului. Totodată, se

reduce drastic cantitatea de apă consumată, udările fiind corelate cu evoluţia factorilor biologici ai plantei şi cu cei climatici. Sistemul IrriStand pentru cartofi este un aspersor cu debit redus, care simulează ploaia uşoară. IrriStand se bazează pe un sistem PE flexibil, compact, de tip Òin and outÓ şi este conceput special pentru a se adapta stadiilor de dezvoltare a cartofului şi cerinţele acestuia: - germinare; - irigare uniformă (menţinând condiţiile de aerare a solului); - microclimat şi răcirea solului; - menţinerea structurii stratului (previne eroziunea şi crăparea solului); - creşterea producţiei până la 40-70 t/ha, în funcţie de varietăţi şi sezon. Uniformitatea ridicată a distribuţiei şi rata de aplicare redusă, în cicluri de irigare frecvente, asigură controlul şi monitorizarea optimă a profilului de sol udat şi aerat, esenţial pentru rădăcina superficială. Rata de aplicare redusă (3-5 mm/h) permite absorbţia optimă a apei în sol, fără scurgere, chiar şi în pante. Impactul redus al picăturilor conservă structura solului şi previne formarea crustei, pentru a permite

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

germinarea şi dezvoltarea perfectă. Prin ciclurile de irigare scurte, se previne totodată presiunea cauzată de surplusul de apă, se asigură condiţii optime de creştere, cu acces la un volum mare de apă. Bazat pe conceptul IrriStand, Amirit este un sistem compact ce include conducte PE de 50 mm, cu segmente de 10-12 metri. Avantajele principale survin din flexibilitate, portabilitate şi utilizare simplă. Gama de soluţii NaanDanJain oferă o largă varietate de aspersoare concepute special pentru irigarea cartofilor, luând în consideraţie condiţiile specifice: - construcţie solidă; - r ezistenţă la coroziune (componente din plastic de calitate superioară); -u niformitate extrem de ridicată a distribuţiei apei. 5022-U este un aspersor impact, pentru distanţe de până la 12 m, cu regulator de debit. Maestro este cel mai avansat produs pentru distanţe. Cu diametru mare; se bazează pe VTD (acţionare cu traiectorie variabilă) şi asigură o acoperire uniformă, maximă de udare. Este conceput să funcţioneze în condiţii de vânt; în condiţii de vânt puternic fiind recomandată reducerea distanţei.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

117

cultuRi dE câMp, plAntE FuRAjERE, plAntE tEhnicE Alexandru peligrad

inovarea în cultura mare ar putea reduce prețul alimentelor cu peste 40% Inovarea și noile tehnologii în domeniul agricol ar putea conduce la creșterea cu până la 67% a producției agricole pe hectar și la scăderea prețului alimentelor la circa 50% față de nivelul actual, până în 2050, se arată în Raportul „Securitatea alimentară într-o lume cu deficit de resurse naturale – rolul tehnologiilor agricole”, realizat de Institutul Internaţional de Cercetare pentru Politici Agricole (IICPA sau IFPRI în lb. eng.). În schimb, dacă se păstrează actualele practici agricole, randamentul culturilor ar putea să scadă cu până la 18% pe același interval de timp. Impactul inovației productivității Studiul publicat la începutul acestui an de Institutul Internaţional de Cercetare pentru Politici Agricole analizează 11 practici și tehnologii agricole și modul în care acestea ar putea ajuta fermierii din întreaga lume să îmbunătățească sustenabilitatea creșterii producției la trei dintre principalele culturi de bază din lume - porumb, orez și grâu, identificând cele mai promițătoare tehnologii agricole pentru hrănirea populației lumii. Raportul IICPA măsoară impactul inovației agricole asupra productivității agricole, a prețurilor, a deficitului de alimente, și a fluxurilor comerciale pentru următoarele trei decenii și jumătate, identificând practici de care ar putea beneficia în mod semnificativ în special statele în curs de dezvoltare.

118

asupra

Creșterea cererii pentru alimente, urmare a creșterii populației și a măririi veniturilor acesteia, precum și impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii va pune presiune asupra creșterii producției agricole și a descoperirii și aplicării celor mai sustenabile metode pentru a hrăni planeta. IICPA scoate în evidență tehnologiile agricole și practicile care pot reduce semnificativ prețurile la alimente și insecuritatea alimentară în țările în curs de dezvoltare. Studiul detaliază 11 inovații și tehnologii agricole care pot ajuta la atingerea rezultatului arătat: protecție a culturilor împotriva dăunătorilor, irigare prin picurare și/sau prin aspersiune, creștere a toleranței

la secetă și căldură a culturilor, management integrat al fertilității solului, introducerea în producție a terenurilor nelucrate, utilizarea eficientă a nutrienților, agricultura ecologică, agricultura de precizie și gestionarea eficientă a resurselor de apă. Spre exemplu, introducerea în producție a terenurilor nelucrate, singură, ar putea crește producția de porumb cu 20%, iar, de asemenea, irigarea culturilor de porumb neirigate ar putea spori producția de porumb cu 67% până în 2050. Utilizarea eficientă a azotului ar putea crește randamentul culturilor de orez cu 22%, iar irigarea culturilor ar mai aduce un plus de încă 21% al producției. Folosirea în cultură a unor soiuri de grâu cu toleranță mare la căldură putea conduce la creșterea producției cu 17%, iar extinderea suprafețelor irigate ar

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

mai adăuga un surplus de 23%. O singură tehnologie nu e de ajuns ÒRealitatea este că o singură tehnologie sau practică agricolă nu poate să furnizeze suficientă hrană pentru întreaga lume. În schimb, trebuie să promovăm utilizarea unui număr cât mai mare din aceste tehnologii pentru a creşte randamentul agriculturiiÓ, a declarat Mark Rosegrant, coordonatorul studiului și director al Diviziei de Tehnologii pentru Producție și Mediu din cadrul IICPA. ÒDe fapt, noi recomandăm utilizarea unei game cât mai largi dintre aceste tehnologii, pentru a obține o maximizare a randamentelor și producțieiÓ, completa acesta.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

119

culturi de câmp, plante furajere, plante tehnice Este realist să se presupună că fermierii din întreaga lume vor adopta o combinație de tehnologii pe măsură ce acestea devin mai accesibile pe piață, consideră specialiștii IICPA. Dacă fermierii vor aplica aceste tehnologii, atunci, la nivelul anului 2050, prin creșterea productivității culturilor, prețurile produselor agricole s-ar reduce cu până la 49% pentru porumb, cu până la 43% pentru orez, și cu până la 45% pentru grâu. Tehnologiile cu cel mai mare impact potențial pentru agricultură în țările în curs de dezvoltare includ folosirea terenurilor necultivate, utilizarea eficientă a nutrienților, a culturilor tolerante la căldură și protecție a culturilor împotriva bolilor și dăunătorilor. Efectele negative anticipate ale schimbărilor climatice asupra productivității agricole, precum și ale creșterii populației, proiectate până în 2050, sugerează că insecuritatea alimentară și prețurile produselor alimentare vor crește. De exemplu, schimbările climatice ar putea reduce producția mondială de porumb cu până la 18% în următoarele trei decenii și jumătate, ceea ce va face chiar mai dificil de hrănit populația lumii, dacă noi tehnologii agricole nu vor compensa această pierdere. ÒUna dintre cele mai importante bariere în calea securității alimentare la nivel mondial este costul ridicat al produselor alimentare în

120

țările în curs de dezvoltareÓ, explica Rosegrant. ÒTehnologiile agricole utilizate în combinații personalizate, pentru culturi, avându-se în vedere diferențele regionale, ar putea face mai multe alimente, mai accesibile mai ales pentru cei cu risc de malnutriție din țările în curs de dezvoltareÓ. Astfel, aceste tehnologii ar putea să reducă riscul insecurității alimentare cu 36%. Peisaj sumbru în agricultura României În ceea ce privește România sunt necesare eforturi susținute pentru a ne integra în acest trend. Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014 - 2020, Versiunea oficială 1 - 1 iulie 2014 (PNDR) arată un peisaj destul de sumbru: ÒMajoritatea fermierilor din România, în special cei care deţin exploataţii de dimensiuni mici şi mijlocii, nu dispun de cunoștințe adecvate în domeniul metodelor de management, al tehnologiilor și standardelor moderne de producție, în special în sectorul zootehnic şi horticol, axându-se preponderent pe experiența practică tradițională. De asemenea, nivelul de conștientizare, cunoștințe și abilități a acestora cu privire la metode moderne şi inovative de procesare şi marketing al produselor agricole, inclusiv în contextul lanţurilor scurte de aprovizionare, este

insuficient pentru a putea răspunde cererii pieței şi a îndeplini standardele la nivel european. În plus, aceştia nu deţin suficiente cunoştinţe cu privire la practicile de mediu care aduc beneficii biodiversităţii, solului şi apei şi nu deţin informaţii privind practicile agricole care contribuie la o mai bună adaptare la efectele schimbărilor climatice în zonele cu risc şi la reducerea emisiilor de GES. Evoluția în sectorul agro-alimentar din România necesită un nivel ridicat de instruire tehnică, economică și de management al afacerii la nivel de fermă, pentru a îndeplini cu succes standardele UE (siguranţă alimentară, sănătatea animalelor, norme de mediu, etc.) și de a face faţă unui mediu concurenţialÓ. FAO confirmă principiul Un recent studiu FAO, publicat cu prilejul proclamării anului 2014 ca Anul Internațional al Fermelor Familiale (AIFF), arăta importanța biotehnologiilor în transformarea fermelor familiale din surse instabile de venit, în mici afaceri de succes: ÒÎn regiunile în care agricultura extensivă, industrială, nu poate fi dezvoltată, biotehnologiile pot contribui la dezvoltarea unei agriculturi de scară mică, dar intensivă și care poate asigura necesarul de hrană la nivel local și, totodată, poate oferi un venit decent micilor proprietari de ferme familialeÓ. În acest sens erau oferite și o serie de exemple în care utilizarea biotehnologiilor în fermele familiale din țările în curs de dezvoltare au constituit un succes: creștere a profitului anual cu 25% pentru cultivatorii de banane implicați, din Sri Lanka și cu 15% pentru cultivatorii de cartofi din Gha-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

na; preț cu 40% mai mare pe produsul finit după utilizarea, timp de 5 ani, a biotehnologiilor în procesul de reproducere, pentru crescătorii de capre angora pentru mohair din Patagonia (Argentina). Una dintre concluziile s tudiului FAO este că, pentru răspândirea utilizării biotehnologiilor în fermele familiale, trebuie, însă, acordată o mai mare atenție investițiilor în proiectele și afacerile de tip cercetare și dezvoltare. În România, Òsectorul de cercetare-inovare nu este suficient de adaptat nevoilor specifice ale fermierilor și procesatorilor. Problemele structurale ale agriculturii din România, efectele schimbărilor climatice și gradul scăzut de adaptare la cerințele pieţei sunt aspecte ce mențin un decalaj ridicat între cerințele pieței, schimbările climatice și posibilitățile reale de producție, procesare și comercializare.Ó, se arată în cuprinsul PNDR.

Una dintre concluziile studiului FAO este că, pentru răspândirea utilizării biotehnologiilor în fermele familiale, trebuie, însă, acordată o mai mare atenție investițiilor în proiectele și afacerile de tip cercetare și dezvoltare. În România, ”sectorul de cercetareinovare nu este suficient de adaptat nevoilor specifice ale fermierilor și procesatorilor. Problemele structurale ale agriculturii din România, efectele schimbărilor climatice și gradul scăzut de adaptare la cerințele pieţei sunt aspecte ce mențin un decalaj ridicat între cerințele pieței, schimbările climatice și posibilitățile reale de producție si procesare și comercializare.”, se arată în cuprinsul PNDR.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

121

cultuRi dE câMp, plAntE FuRAjERE, plAntE tEhnicE Aura Alexa ioan

Provocarea secolului: Soiuri tradiţionale vs. soiuri moderne Conservarea biodiversităţii în peisajul agricol este o adevărată provocare pentru această perioadă istorică a umanităţii, provocare ce rezultă din necesitatea înţelegerii funcţiilor combinate ale agrobiodiversităţii – ecologice şi sociale – a contribuţiilor pe care le are, atât pentru ecosistem, cât şi pentru societate. în faptul că, soiurile vechi și varietățile locale au un randament mai bun, stabilitate mai mare, rezistență ridicată la factorii de stres biotic și abiotic, iar necesarul de inputuri energetice este mult mai scăzut. Avantajele ameliorării tradiţionale

Extinția speciilor, drama istoriei agriculturii

Una dintre cele mai grave consecinţe ale activităţilor antropice nesăbuite este extincţia a numeroase specii. De-a lungul existenţei sale, omul a folosit circa 10.000 de specii de plante de cultură. Conform statisticilor FAO, astăzi, 90% din producţia de alimente este asigurată de circa 120 de specii de plante de cultură. Pe lângă reducerea drastică a diversităţii specifice, odată cu apariţia agriculturii industrializate a început un proces accentuat de eroziune genetică. Soiurile vechi şi varietăţile locale de plante de cultură au fost şi sunt cele mai afectate, în favoarea soiurilor moderne (Giuliani, 2007).

122

În prezent, creșterea producției agricole se bazează, în principal, pe utilizarea masivă a chimicalelor pentru fertilizarea și pentru combaterea paraziților, pe folosirea combustibililor fosili, a irigațiilor, a soiurilor moderne de mare productivitate. Extinderea acestor tehnologii agricole se explică și prin faptul că sunt mult mai simple și mai ușor de gestionat. Pe termen lung, agricultura industrială înseamnă însă poluarea mediului ambiant, șubrezirea stării de sănătate a societății umane și pierderea ireversibilă a diversității agricole. În multe țări în curs de dezvoltare, soiurile tradiționale continuă să asigure o bună parte din producția agricolă, chiar și după apariția soiurilor moderne. Explicația constă

Agricultura țărănească întreține biodiversitatea în câmpuri. Reînsămânțarea semințelor rezultate din cultura proprie participă la menținerea varietăților adaptate la sistemul agricol tradițional, contribuie la adaptarea lor la evoluția climatică, agronomică, economică, socială sau culturală și la sporirea diversității acestora. Seminţele tradiţionale, resurse genetice vegetale, au fost folosite şi îmbunătăţite în timpuri în care sistemul alimentar era organizat la scară mică pentru satisfacerea nevoii de hrană la nivel local, deci la nivelul unui lant alimentar scurt. Ameliorarea tradiţională s-a făcut în condiţiile în care nu se foloseau practici care erodează solul sau produc emisii de CO2 şi nici inputuri chimice (utilizarea pesticidelor în cultivarea varietăţilor tradiţionale conduce la un randament scăzut al

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

producţiei). Deci, seminţele tradiţionale sunt potrivite pentru a susţine sistemele economice locale (producţie şi distribuţie locală), ele fiind destul de perisabile pentru a putea fi produse în sistem industrial, fapt care nu reprezintă un dezavantaj, deoarece acestea pot susţine comunităţile locale prin ocuparea populaţiei, un preţ mai bun şi un mediu mai curat prin scurtarea drumului de la producător la consumator. Bun cunoscător al agriculturii tradiționale românești, dl Friedrich Wilhelm Graefe zu Baringdorf, fost vicepreşedinte al Consiliului de Agricultura și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European, apreciază că România deține cea mai mare varietate de plante regionale și tradiționale din Europa: o Òadevărată comoarăÓ. În România există un număr semnificativ de varietăți tradiţionale, stând ca dovadă colecţia înregistrată la Banca de Gene Suceava - România, iar la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj Napoca este în construcție o microbancă de gene. Semințele vechi tradiționale, vechea germoplasmă a populațiilor locale românești, formate sub influența selecției naturale, sunt o moștenire foarte prețioasă, o avuție pe cale de dispariție.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

123

culturi de câmp, plante furajere, plante tehnice Pentru a putea utiliza o sămânțã în Uniunea Europeană (Directiva 98/95 CEE transpusă în legislaţia românească prin L266/2002) trebuie ca varietatea să fie înscrisă întrun Catalog Oficial. Criteriile DUS (Distincţie, Uniformitate şi Stabilitate) la varietăţile locale, precum și costurile mari de înregistrare și tratamentul chimic obligatoriu, vor declasa semințele tradiționale locale care sunt în mod natural și istoric adaptate agriculturii ecologice şi tradiţionale. Prin extensie aceasta interzice comercializarea semințelor tradiționale și a varietăților asociate. Acestea nu au acces pe piaţă şi nu există distribuitori de seminţe tradiţionale. Dar, aceste seminţe sunt mai puţin vulnerabile la schimbările climatice tocmai datorită variabilităţii genetice şi neomogenităţii care le confera o flexibilitate mărită, permiţându-le să se adapteze mai bine schimbărilor. De asemenea, au şi o valoare nutritivă crescută comparativ cu soiurile ameliorate moderne. Nevoia de revitalizare a seminţelor tradiţionale Circuitul seminţelor tradiţionale rămâne unul informal în cadrul comunităţilor locale, dar şi acest circuit este unul vulnerabil din cauza dificultăţii de a menţine o continuitate a transmiterii cunoştinţelor legate de multiplicare, cultivare, procesare etc, deţinute de puţini membri ai comunităţii şi care de obicei sunt bătrâni. Îmbătrânirea populaţiei rurale şi lipsa dorinţei de implicare a noii generaţii în agricultura tradiţională, în care aceştia nu văd o oportunitate economică, reprezintă încă un motiv de ingrijorare. Există deci, nevoia de a conserva şi revitaliza seminţele

124

tradiţionale, care sunt în pericol nu doar din cauza legislaţiei nefavorabile ci şi a realităţii rurale (îmbătrânirea populaţiei rurale, migrarea populaţiei tinere înspre zonele urbane şi interesul scăzut faţă de agricultură, extinderea agriculturii industriale cu agrocombustibili poluanţi şi organisme modificate genetic). Cererea tot mai mare de produse ecologice constituie un potențial economic remarcabil al varietăților locale - cele mai potrivite pentru cultivarea în sisteme ecologice de cultură. Varietăţile locale pot genera venituri importante pentru populaţia rurală şi pot stimula, în acest fel, conservarea diversităţii genetice on farm. Cultivarea varietăţilor locale poate contribui la dezvoltarea economiilor locale, mai ales dacă este combinată cu agroturismul. Importanța varietăților locale Varietățile locale sunt foarte importante pentru agricultura de subzistență și continuă să aibă un rol important pentru așa numita Òpiață de nișăÓ. Corelarea varietăţilor locale specifice cu anumite zone şi localităţi poate contribui inclusiv la consolidarea identităţii culturale locale (Veteläinen şi colab., 2009). În UE, valorificarea superioară a varietăților locale se poate face prin acordarea unui statut special diferitelor produse agricole tradiționale, ca și în cazul alimentelor de origine animală: -p roduse cu denumire de origine protejată (DOP); roduse cu indicație -p geografică protejată (IGP); - s pecialități tradiționale garantate (STG). Însă, produsele rezultate din varietăți de plante tradiționale nu au un aspect estetic la fel

cu cel al produselor obținute din varietăți comerciale, ceea ce poate afecta cererea lor pe piață, deși gustul și valoarea nutritivă ale acestora sunt de cele mai multe ori net superioare. Agrobiodiversitatea contribuie la diversificarea peisajelor și la valorificarea diferitelor tipuri de terenuri. Agricultura țărănească întreține biodiversitatea în câmpuri. Reînsămânțarea semințelor rezultate din cultura proprie participă la menținerea varietăților adaptate la sistemul agricol tradițional, contribuie la adaptarea lor la evoluția climatică, agronomică, economică, socială sau culturală și la sporirea diversității acestora. Vegetale Tradiţionale. Diversitatea genetică a soiurilor de culturi tradiţionale este partea cea mai valoroasă din punct de vedere economic al biodiversităţii globale şi este de o importanţă capitală pentru producţia viitoare a culturilor lumii. Fermierii dispun de capacitatea de a gestiona această diversitate în mod dinamic prin conservarea la fermă a mai multor resurse utile genetice. Inginerul agronom Gebhard Rossmanith, producător de semințe tradiționale de cereale, fructe și legume din Germania spune că: ÒSănătatea și gustul specific al legumelor, fructelor și cerealelor provine din interacțiunea lor cu mediul de origine.Ó Adaptate unui mod de producție biologic sau autonom, acestea contribuie la protecția mediului înconjurător și la păstrarea sănătății umane și animale. Varietățile moderne au nevoie de pesticide pentru combaterea de boli, fungi, viruși, bacteria etc, spre deosebire de varietățile tradiționale care dea lungul timpului au dobândit rezistență la Raport privind Conservarea Resurselor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Excluderea cunoștințelor tradiționale și a culturilor autohtone - a restrâns baza de cunoștințe de care umanitatea are nevoie pentru a face față crizelor de dimensiuni multiple, rezultând o sărăcire intelectuală a umanității, vulnerabilă la multiple amenințări. Supraviețuirea umanității depinde de capacitatea speciei noastre de a conserva plasticitatea biosferei cu toate elementele sale. Cunoștințele tradiționale și culturile autohtone sunt din ce în ce mai recunoscute ca fiind vitale pentru reînnoirea ecologică a planetei noastre. Cunoștințele tradiționale sunt calea susținerii biodiversității și calea asigurării securității alimentare globale. Pierderea varietăților locale înseamnă mai mult decât dispariția lor din peisaj și din farfuriile noastre. Înseamnă că am pierdut toate atributele unice pe care plantele care dispar le-au câștigat timp de milenii abilitatea de a supraviețui verilor fierbinți și iernilor aspre, de a prospera în condiții de uscăciune sau în zone predispuse la inundații, de a rezista dăunatorilor și bolilor.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

125

cultuRi dE câMp, plAntE FuRAjERE, plAntE tEhnicE Maria demetriad

Producția culturilor de câmp în 2014, plasează România pe loc fruntaș în Europa Agricultorii din România au dovedit și în acest an că pot însemna principalul motor de creștere al economiei României. Din păcate, jocurile de pe piețele internaționale, embargoul impus de Rusia dar și capacitatea încă redusă de procesare au determinat minusuri la capitolul profit. E drept, exporturile de cereale au crrescut substanțial, dar, după cum se știe, produsul finit este acela care aduce beneficii substanțiale. Până atunci, să ne mulțumim cu ce dă bunul Dumnezeu, dacă tot n-avem irigații, dar, mai ales, să ne bucurăm de truda fermierilor români.

De la Eurostat citire

Producția agricola din 2014 va depăși ușor nivelul record de anul trecut, relevă cele mai recente prognoze ale Comisiei Europene. Astfel, randamentul la hectarul de porumb și floarea soarelui ar fi cu 0,4-0,5% peste nivelul de anul trecut. Asta dupa ce fermierii au strâns deja în hambare recolte record la rapiță și la grâu. În mod tradiţional pentru România, un an agricol bun era urmat de unul prost sau, în cel mai bun caz, egal cu media anilor precedenţi. Regula nescrisă a fost încălcată: după un an record în 2013, se pare că la finalul anului 2014 vom bifa un rezultat mai bun.

126

Anunţul vine după ce producţia la grâu s-a apropiat de 7,4 milioane de tone şi a depăşit cu 0,4% nivelul de anul trecut, potrivit unei declaraţii ale Ministrului Agriculturii, Daniel Constantin. La rapiţă s-a înregistrat cea mai bună recoltă după 1970, după ce producţia aproape s-a dublat la 1,1 milioane de tone. Cum şi recolta de anul trecut a fost foarte bună, agricultura poate aduce o contribuţie importantă la dinamica economiei şi poate avea un impact important la nivel macro, în special din prisma preţurilor la alimente, care ar trebui să aibă o dinamică slabă. În momentul de faţă, România este cel mai mare producător de floarea soarelui din Uniunea Europeană, este numărul doi la porumb şi se află între cele mai importante ţări, din

prisma grâului. Dar, în ciuda miliardelor de euro pompate de Uniunea Europeană, în rândul marilor producători, România are unele din cele mai proaste randamente la hectar, cu mult chiar sub media europeană. Cu 3,5 tone la hectar la grâu în 2014, România este cu o treime sub media europeană, în vreme ce, la porumb, diferenţa este şi mai mare, în defavoarea ţării noastre. Mai mult, cel mai mare producător de porumb din UE, Franţa, are o productivitate de peste două ori mai mare decât România. Or, măcar atingerea mediei europene, nici măcar a celei din Franţa sau Germania, ar transforma România în adevăratul grânar al Europei. De precizat că excepţia notabilă este floarea soarelui, unde fermierii obţin deja randamente egale cu media Uniunii şi sunt cei mai importanţi producători din Europa.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Porumb: Producție mare, randament mic Romania este pe primul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al suprafeței cultivate cu porumb, însă este departe de prima poziție în ceea ce privește randamentul la hectar, a declarat ministrul Agriculturii, Daniel Constantin: ÒRandamentul este încă scăzut în România, iar cel mai elocvent exemplu este porumbul. Și la porumb, și la floarea soarelui, România este pe primele două locuri în Uniunea Europeană, visa-vis de suprafața cultivată și la producțieÓ, a spus ministrul. El a adăugat că, dacă la porumb, România este pe primul loc în UE, cu o suprafață de 2,5 milioane de hectare cultivate, din punct de vedere al randamentului este departe de prima poziție.

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

127

culturi de câmp, plante furajere, plante tehnice

Exportul de cereale, soluția săracului

ÒAvem un randament de 4-4,5 tone la hectar, în timp ce, în Franța, randamentul mediu este de peste 8 tone la hectar, iar în Belgia e un randament de 11 tone la hectarÓ, a mai spus ministrul. România se află pe poziția a doua în Europa la producția de porumb, cu peste 11 milioane de tone, după Franța, care are o producție de 17 milioane tone, dar pe o suprafață cultivată mai mică, de numai 1,7 milioane de hectare.Ó Cartofi: Producția aduce lacrimi

record

Sfârşitul verii i-a făcut fericiţi pe unii agricultori. Avem producţie-record de cartofi, dar marfă multă nu înseamnă şi profit. Producătorii se plâng că nu pot ajunge în pieţe şi nici nu au unde să îşi păstreze recoltele. Aşa că, oamenii sunt nevoiţi să îşi vândă marfa pe marginea şoselei, la preţuri care abia acoperă costul de producţie. Asta înseamnă că trebuie să accepte preţul oferit de intermediari sau să stea cu marfa pe marginea şoselei. Ajung să dea un kilogram de cartofi cu 30-40 de bani, preţ care abia acoperă costurile de producţie. Deşi producţia locală riscă să se piardă, în lipsa cumpărătorilor, importurile sunt în creştere faţă de anul trecut. Ministrul Agriculturii critica recent calitatea cartofilor pe care îi importăm. Cu toate acestea, cantitatea

128

adusă în ţară în primele şapte luni depăşeşte 76.000 de tone, adică o cantitate aproape de două ori mai mult decât anul trecut. Şi exportăm abia a opta parte! Sfeclă și legume: Plus la producție, plus la necazuri Potrivit INSSE, producţia de sfeclă de zahăr a crescut cu 37,6%, în principal datorită creşterii randamentului la hectar cu 32,7%, dar şi a suprafeţei cultivate cu 3,7%. La legume, producţia a fost mai mare cu 13,6%, datorită creşterii producţiilor medii la hectar, deşi suprafeţele cultivate au avut o uşoară scădere. Producţiile au fost mai mari la: castraveţi (cu 12,6%), ceapă (cu 10,1%), tomate (cu 9,1%), morcovi (cu 9,0%), pepeni verzi şi galbeni (cu 9,0%), ardei (cu 8,7%), varză (cu 3,7%). În ceea ce priveşte suprafaţa cultivată cu cartofi, în anul 2013, România s-a situat pe locul trei după Polonia, Germania şi pe locul şapte la producţie (după Germania, Olanda, Franţa, Polonia, Regatul Unit şi Belgia) datorită randamentului inferior. Din păcate, legumicultorii au întâmpinat dificultăți uriașe, din cauza efectelor colaterale ale embargoului impus de Rusia pentru furnizorii din Uniunea Europeană, aceștia urmând a fi despăgubiți, într-o oarecare măsură, în urma unei decizii a Comisiei Europene pentru Agricultură.

În primul semestru din acest an, România a exportat 2,46 milioane de tone de cereale - grâu şi porumb, în creştere cu 37% faţă de perioada similară din 2013, arată datele publicate de Ministerul Agriculturii. Din cantitatea de cereale plasată pe pieţele externe (piaţa UE şi ţările terţe), grâul a reprezentat 1,385 milioane tone, iar porumbul 1,074 milioane tone. Din exporturile de porumb s-au obţinut 328,6 milioane de euro, iar din cele de grâu 293,6 milioane de euro. Potrivit datelor MADR, încasările totale obţinute din

exporturile de grâu şi porumb au depăşit 622,2 milioane de euro, în perioada ianuarie - iunie 2014, reprezentând aproape o treime (30%) din suma totală încasată din exporturile de produse agroalimentare, care s-a cifrat la 2,030 miliarde de euro în primul semestru. În perioada similară din 2013, încasările din exporturile de grâu şi porumb au fost de 538,4 milioane de euro. De asemenea, balanţa comercială cu produse agroalimentare a României a înregistrat un deficit de 295,3 milioane de euro, comparativ cu un deficit de 450,59 milioane euro înregistrat în aceeaşi perioadă a anului 2013.

Cu toate aceste date îmbucurătoare, de fapt, exportul de produse agricole neprocesate nu înseamnă altceva decât soluția săracului. Dacă este dificil să exportăm produse de panificație, nu ar fi imposibil să devenim exportatori de făină. Deși exportăm mult porumb, cu mult mai bine ar fi să exportăm produse finite sau măcar semiprocesate din porumb. Pentru asta, însă, trebuie ca și partea de procesare să se devolte într-un ritm susținut. În acest fel, achiziția producției agricole va fi cu mult mai lejeră, iar profitul, în urma exportului de produse alimentare, ar fi cu mult mai substanțial.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

129

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

130

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

131

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

132

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

133

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

134

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

135

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

136

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

137

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

138

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

culturi de c창mp, plante furajere, plante tehnice

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

139

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

140

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

141

poMicultuRã, lEguMicultuRã, ViticultuRã teodora chiorean

Particularităţile de bază ale culturii legumicole În sens larg al cuvântului, legumicultura reprezintă o parte importantă a fitotehniei. Elementele legumicole sunt prezentate prin anumite specii de plante de la care se folosesc, în alimentaţie, organele suculente: frunzele, mugurii, fructele, rădăcilile, lăstarii etc. Legumele folosite îndeosebi în stare proaspătă asigură organismului uman necesarul de vitamine, substanţe minerale, proteine, glucide, grăsimi. continuu cunoştinţele şi metodele de cultivare a plantelor legumicole.

Privită în sens restrâns, legumicultura este o ştiinţă care se ocupă exclusiv de cultura legumelor. Etimologia provine de la două cuvinte din limba latină: ÒlegumeÓ, care înseamnă vegetale cultivate pentru hrana omului şi ÒculturaÓ, care se referă la priceperea de a lucra pământul şi de a îngriji plantele. Terminologia folosită în principalele limbi de circulaţie are acelaşi conţinut: în engleză se defineşte prin Òvegetable cultivationsÓ sau Òvegetable cropsÓ, în franceză se spune Òcultures maracheresÓ, în germană ÒgemusebauÓ, în italiană ÒorticolturaÓ, în rusă ÒovoscevostvoÓ.

142

În felul acesta, legumicultura s-a consolidat ca o ştiinţă de sine stătătoare, desprinzându-se de fitotehnie, din care face parte, în sens larg. Perfecţionarea tehnologiilor de cultură a legumelor de câmp, apariţia şi dezvoltarea culturilor forţate, cu ajutorul serelor şi răsadniţelor şi a celor protejate în adăposturi din mase plastice sau sticlă, fără sursă permanentă de încălzire, a determinat o delimitare şi mai puternică a legumiculturii ca ştiinţă de sine stătătoare. Definiţia şi obiectivele legumiculturii În vorbirea curentă, pentru definirea plantelor legumicole, se apelează la termenul de ÒlegumeÓ. Aceasta este o denumire generică ce se atribuie unor părţi de plantă (fructe, frunze, rădăcină, inflorescenţe) sau chiar plantelor întregi folosite în alimentaţie. Se foloseşte curent şi termenul de ÒzarzavatÓ, care este o expresie de origine turcă, echivalentă termenului de ÒlegumeÓ. Cultura legumelor a constituit una dintre primele activităţi practice ale omului. Pe măsura dezvoltării societăţii, s-au dezvoltat

Ţinând seama de obiectivele pe care şi le propune legumicultura, aceasta poate fi definită mai complet: Legumicultura este o ştiinţă care se ocupă cu studiul particularităţilor biologice ale diferitelor specii de plante legumicole, cu relaţiile bio şi ecosistemice ale acestora, cu realizarea condiţiilor corespunzătoare cerinţelor speciilor şi soiurilor de plante legumicole, în scopul valorificării în măsură cât mai mare a potenţialului lor biologic şi pentru obţinerea unor producţii ridicate, de calitate superioară, eşalonate în tot cursul anului şi condiţii economice avantajoase.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Cunoaşterea particularităţilor botanice ale speciilor legumicole este deosebit de importantă, deoarece aceasta fundamentează tehnologia de cultură. De exemplu, la tomate: când acestea se cultivă prin răsad, sistemul radicular pătrunde la mică adâncime în sol (20-40 cm) şi trebuie să se intervină prin irigări mai dese, pentru a asigura apa necesară plantelor. La cultura tomatelor prin semănat direct, sistemul radicular pătrunde la adâncime mai mare în sol (peste 1 m) şi plantele se pot aproviziona cu apă din straturile mai profunde ale solului, necesitând irigări mai rare şi cu norme mai mari. Soiurile de tomate cu creştere nedeterminată trebuie susţinute prin diferite metode, în timp ce la cele cu creştere nedeterminată nu mai este necesară susţinerea. Faptul că, la subsoara frunzelor, se formează lăstari numiţi copili este interpretat diferit în tehnologiile de cultură. La cultura timpurie a tomatelor în câmp, ca şi la cea în sere, solarii şi răsadniţe, copilitul de face radical, în timp ce la cultura de vară se face parţial, lăsând 1-2 copili.

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

143

pomiculturã, legumiculturã, VITIculturã Particularităţile florilor prezintă o importanţă deosebită, mai ales la producerea seminţelor hibride, unde trebuie intervenit prin lucrarea de castrare şi polenizare artificială. Cunoaşterea cerinţelor fiecărei specii legumicole faţă de factorii de mediu prezintă o importanţă deosebită, deoarece prin tehnologia aplicată se poate interveni pentru dirijarea acestora în strânsă concordanţă cu cerinţele diferitelor specii sau chiar a soiurilor şi a hibrizilor de plante legumicole. Legumicultura generală şi cea specială Legumicultura poate fi împărţită în două părţi distincte: legumicultura generală şi legumicultura specială. Legumicultura generală se ocupă cu unele aspecte de ordin general privind cultura legumelor, care crează o bază de cunoştinţe utile pentru legumicultura specială. Legumicultura generală tratează importanţa alimentară şi economică a culturii legumelor, bazele biologice, ecologia plantelor legumicole, cadrul organizatoric pentru producerea legumelor, baza materială necesară, tehnologia generală a producerii legumelor în câmp, sere, solarii, a producerii seminţelor şi ciupercilor comestibile. Partea specială cuprinde tehnologia de cultură a fiecărei specii legumicole în câmp liber, adăposturi din mase plastice, răsadniţe şi sere. De asemenea, tratează importanţa alimentară şi economică, originea şi aria de răspândire, particularităţile biologice şi relaţiile cu factorii de mediu. Pe glob se cultivă 250 de specii de plante legumicole. Există şi în prezent o preocupare permanentă pen-

144

tru descoperirea şi cultivarea de noi plante legumicole. Marea majoritate a plantelor legumicole se cultivă în câmp liber, dar unele dintre acestea se pretează şi la cultura forţată/protejată. Legumicultura prezintă unele caracteristici faţă de celelalte sectoare ale producţiei vegetale. Dintre acestea, se remarcă: radul înalt de intensivitate, -g datorat unor particularităţi ale plantelor legumicole şi tehnologiilor de cultură; majoritatea speciilor au un potenţial productiv ridicat, obţinându-se producţii mari la unitatea de suprafaţă; - l egumicultura ocupă suprafeţe relativ restrânse, dar se practică pe terenurile cele mai bune (fertile, irigabile, mecanizabile); - c omportă investiţii mari legate de amenajarea terenului (pentru irigare şi mecanizare), de constituire a spaţiilor pentru cultură şi a depozitelor pentru păstrarea produselor; - l egumicultura se practică tot timpul anului, folosindu-se spaţii încălzite (sere) şi neîncălzite (solarii); - t ehnologiile de cultură sunt foarte complexe şi se

diferenţiază de la o specie la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi specii, în funcţie de locul de cultură, de destinaţia producţiei şi de perioada de cultură; - pentru majoritatea legumelor se impun măsuri speciale de recoltare, transport, depozitare şi de condiţionare pentru valorificare. În condiţiile tehnologiilor moderne de cultură, prin mecanizare şi automatizare, procesele de cultură dobândesc un caracter industrial tot mai pronunţat. Legumele au o importanţă deosebită în alimentaţia omului. O alimentaţie raţională este de neconceput fără folosirea zilnică a legumelor, într-un sortiment variat. Legumele au un efect deosebit de favorabil asupra sănătăţii organismului uman prin: - hidratarea organismului, datorită conţinutului ridicat de apă; - stimularea activităţii sistemului muscular, prin aportul de hidrocarburi simple; - aprovizionarea organismului cu aminoacizi; - reducerea grăsimilor; - alcalinizarea plasmei sanguine;

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

- s usţinerea procesului de calcifiere normală; - s porirea activităţii enzimelor, prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe, Mg, Zn, Fl; -b locarea activităţii bacteriilor de fermentaţie; - r eglarea metabolismului prin aportul vitaminelor. Legumele au un conţinut ridicat de vitamine. Conţinutul în vitamine este influenţat de specie, soi, climă şi tehnologia aplicată. Prin consumul zilnic a 250-300 g de legume din specii diferite se asigură necesarul de vitamine pentru o persoană activă.

Legumele au un conţinut ridicat de vitamine. Conţinutul în vitamine este influenţat de specie, soi, climă şi tehnologia aplicată. Prin consumul zilnic a 250-300 g de legume din specii diferite se asigură necesarul de vitamine pentru o persoană activă.

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

145

poMicultuRã, lEguMicultuRã, ViticultuRã Alexandru peligrad

caracteristicile fermei viticole medii Cultura viței-de-vie nu necesită suprafețe mari de teren. Spre exemplu, ferma viticolă medie în Languedoc-Roussillon (una dintre cele mai importante zone viticole ale Franței) este de circa 4 ha. În Austria, țară care realizează exporturi de vin de șase ori mai mari decât România, cele mai multe ferme viticole deţin în medie trei hectare. De aceea, deținătorii unor terenuri cu astfel de dimensiuni pot porni încrezători la demararea unei afaceri în domeniu. România are condiţii pedoclimatice favorabile viei Limitările legate de înfințarea unei plantații viticole intervin însă în ceea ce privește condițiile de sol, climă și mediu de afaceri. În România întâlnim soluri podzolice, pentru vinuri de consum, uşoare şi fine; soluri brun-roşcate de pădure, pentru vinurile de calitate albe şi roşii seci; soluri carbonate cu humus, pentru vinurile spumoase; soluri bogate în calcar, pentru vinuri aromate şi coniacuri fine; soluri de şes aluvionare şi de nisipuri nesolificate, pentru vinuri uşoare de consum curent şi distilate din vin.

Cultura viței de vie poate fi practicată, în România, pe aproape întreg teritoriul țării, începând de la Dunăre, în sud, până în județele din nord precum Botoșani și Maramureș (numai în câteva județe situate în zone de mai mare altitudine Brașov, Covasna, Harghita și Suceava nu sunt condiții prielnice pentru viticultură).

146

Sunt de asemenea recomandate solurile nisipoase cu o bună scurgere a apei. Solurile alcaline sunt total contraindicate în ceea ce privește cultura viței de vie. În ceea ce privește clima, cultura viței de vie cere un regim al precipitaţiilor anuale sub 800 mm/an (cel mai bine este să fie cuprins între 400-600 mm), o durată de strălucire a soarelui în perioada de vegetaţie activă de peste 1.500 ore (150-

180 de zile de vegetație) și o temperatură activă acumulată pentru întreaga perioada de vegetaţie de peste 3.000°C (temperatura optimă este între 25 și 30°C; temperaturile mai mari de 38°C și mai mici de 10°C opresc creșterea; înghețul intervenit după ce via a intrat în vegetație, primăvara diminuează producția până la zero). În Romania există șapte zone viticole Înfiinţarea unei plantaţii viticole se face cu precădere în arealele viticole delimitate. ÒÎn afara acestor areale se pot înfiinţa plantaţii doar destinate consumului local. Pentru înfiinţarea unor plantaţii de viţă-de-vie pe o suprafaţă mai mare de 0,1 ha, precum şi pentru extinderea plantaţiilor peste această limită este nevoie de o autorizaţie de plantare eliberată de Direcţia agricolă. Pentru obţinerea autorizaţiei de plantare pe suprafeţe mai mari de 3 ha este necesară prezentarea unui proiect de înfiinţare a unei plantaţii viticole, care să aibă avizul Staţiunii de Cercetări Vitivinicole din zonă. Proiectele pot fi întocmite de unităţi de cercetare şi dezvol-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

tare vitivinicolă sau de agenţi economici, persoane fizice sau juridice, autorizaţi de către direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti cu avizul unităţii de cercetare şi dezvoltare vitivinicolă din zonă.Ó, după cum ne arată un articol pe această temă, publicat de Revista Ferma. În Romania există șapte zone viticole cu un număr de 37 podgorii, din care fac parte 123 de centre viticole, la care se mai adaugă 40 de centre viticole independente, situate în afara podgoriilor. În Moldova, viile ocupă o întindere de peste 90.000 hectare, ceea ce înseamnă a treia parte din suprafața viticolă a țării. Plantațiile de vii se înșiruie pe toată lungimea provinciei, începând din Botoșani, în nord, până în Vrancea, în sud și pe toată lățimea ei, din zona deluroasă a subcarpaților răsăriteni și până la Prut, aici găsindu-se câteva podgorii celebre: Cotnari, Iași, Huși, Colinele Tutovei, Dealul Bujorului, Ivești, Covurlui, Odobești, Panciu și Cotesti.

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

147

pomiculturã, legumiculturã, VITIculturã Muntenia și Oltenia, dețin împreună o suprafață viticolă de aproape 104.000 hectare. Viile sunt aici situate mai ales în zona colinară, pe ultimele ramificații ale munților, spre câmpie, unde s-au constituit mari și importante podgorii, dar se întâlnesc și pe nisipurile din sudul Olteniei, precum și în câteva areale din apropierea Dunării. Ne întâlnim aici cu podgoria Dealurile Buzaului, apoi cu întinsa podgorie a Dealului Mare; mai departe, intrăm în podgoria ȘtefăneștiArgeș, iar apoi în cea de la Sâmburești. Trecând în Oltenia, ne întâmpină vechea podgorie a Drăgășanilor; mai jos, în județele Dolj și Mehedinți, se află podgoriile Dealurile Craiovei, Severinului și Plaiurile Drancei, centrul viticol independent Segarcea, precum și viile situate pe nisipurile din apropierea Dunarii, din partea de sud a Olteniei (podgoriile Sadova-Corabia, Calafat și podgoria Dacilor). Plantațiile viticole ale Transilvaniei se întind pe circa 14.000 ha grupate în cinci podgorii, toate de prima marime: podgoria Tarnavelor, podgoria Alba, podgoria Sebeș-Apold, podgoria Aiud și, în sfârșit, vechea podgorie a Lechinței. Pe latura dinspre apus a țării există două regiuni viticole: cea a Banatului (cu centrele

Viile Dobrogei ocupă astăzi o suprafață puțin peste 25.000 hectare grupate în podgoria Murfatlarului, podgoria Istria - Babadag, podgoria SaricaNiculițel, podgoria Ostrov , precum și viile de la Dăieni, Hârșova, Adamclisi, Băneasa, Mangalia și Chirnogeni.

148

viticole Moldova Nouă, Tirol, Silagiu, Recaș si Teremia), în jumătatea sudică și cea a Crișanei și Maramureșului (podgoriile Diosig, Valea lui Mihai, Silvaniei, precum și câteva centre viticole precum Biharia, Tileagd, Halmeu și Seini), spre nord, între acestea interpunându-se viile Aradului (cu podgoria MinișMăderat). Marketingul se face în asociere În ceea ce privește mediul de afaceri, lipsa pieței de desfacere constituie o problemă, mai ales în cazul fermelelor viticole mici și medii. Această problemă ține însă de organizare, după cum o dovedește și exemplul altor state din Uniunea Europeană, precum Austria. ÒŞi în Austria viticultorii au avut probleme legate de desfacerea producţiei. În 1986, un uriaş scandal a scos la iveală faptul că în Germania, şi probabil nu numai acolo, s-au exportat, din diferite ţări, cantităţi mari de vin contrafăcut. După acest incident totul s-a schimbat în viticultura austriacă. A apărut o lege care controlează sever producţia de vin. Drept urmare, dacă în 1987-1988 exporturile de vin ale ţării noastre erau nule, anul trecut însă, cu toată criza, am exportat circa 600.000 de hectolitri, adică ceva mai mult de o pătrime din producţia realizată la nivelul ţării. Pe lângă legea de care vorbeam, la nivelul ţării s-a format o companie din care fac parte toţi viticultorii, obligaţi să plătească o cotizaţie în funcţie de suprafaţa pe care o deţin. Această companie se ocupă de marketing, noi pieţe, studiul acestora, de participarea la târguri etc. şi consecinţele, spun eu, se văd. Nu-mi permit să dau sfaturi, dar cred că vinurile româneşti, care sunt de

bună calitate, pot fi adversari redutabili pe piaţă, dacă ar fi mai bine cunoscute.Ó, arăta într-un interviu acordat Agro Business, ataşatul pentru agricultură pentru România și Ungaria al Ambasadei Austriei, Ernst Zimmerl. Investiția se amortizează după primul an de producție Din punct de vedere al investiției inițiale, pentru înființarea unei plantații viticole medii (4 ha) sunt necesari aproximativ 75.000 RON, după cum arată calculele realizate de Business24.ro folosind date furnizate de MADR (la nivelul costurilor anului 2013), investiție care se amortizează după primul an de producție. Astfel, pentru pregătirea terenului sunt necesari 19.160 de lei, în această sumă fiind incluse costurile pentru: fertilizat teren - 400 lei/ ha; scarificat dublu 80-1000 cm - 2.800 lei/ha; arat teren 700 lei/ha; dezinsectizat - 500 lei/ha; discuit - 390 lei/ha. Înființarea plantației consumă alți 16.532 lei, cheltuiți pentru plantarea viței de vie (18.200 butuci X 0,86 lei = 15652 lei) și

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

afânarea solului după plantare (220 lei/ha X 4 = 880 lei). Pentru instalarea sistemului de susținere a viței de vie pe o plantație de patru hectare de teren este nevoie de peste 40.000 de lei, calculat la un cost mediu pe hectar de 10.534 lei, în această sumă fiind incluse lucrări de fixat mecanic stâlpi fruntași, fixat mecanic stâlpi mijloc și ancore și intalat sârma. Producția fizică proiectată, potrivit unor studii publicate pe site-ul Ministerului Agriculturii, este de 10.000 de kg la hectar, în cazul strugurilor de masă și de 8.000 de kg/ ha pentru strugurii de vin (în funcție de soi și densitatea plantării producția poate varia de la 5.000 kg/ha la 20.000 kg/ha). Un kg de struguri de vin, după fermentare se transformă în circa 0,7 litri de vin. Având în vedere prețul cu care poate fi valorificat un kg de struguri, respectiv un litru de vin, o plantație de viță de vie de 4 ha poate aduce un venit anual de 160.000 240.000 RON (10.000 kg struguri x 6 lei/kg = 60.000 de lei/ ha, respectiv 8.000 de sticle de vin de 750 ml x 20 RON = 160.000 RON).

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

149

poMicultuRã, lEguMicultuRã, ViticultuRã Alexandru peligrad

Până și comercianții își doresc producători de flori din România! Piața de flori din România va înregistra în 2014 o ușoară scădere, până la 190 de milioane de euro, comparativ cu 2013, când cele 2.000 de florării înregistrate la Registrul Comertului au realizat vânzări de circa 200 milioane de euro, a declarat Marius Dosinescu, director general al site-ului FlorideLux.ro, într-o conferință dedicată acestei industrii.

ÒDin întreaga industrie de floristică, piața online de flori reprezintă circa 2,5%. Dacă sectorul clasic de vânzări scade, florăriile online înregistrează creșteri anuale de circa 30%. Cu o marjă de profitabilitate de 10-30%, piața florăriilor online este tot mai atractivă pentru mulți întreprinzători. Investiția medie într-o florărie online care se vrea importantă în piață este de circa 15.000 de euroÓ, a mai spus Marius Dosinescu. În prezent, circa 130 de magazine online de flori își împart piața autohtonă, dar numai câțiva sunt cei care contează cu adevărat din punct de vedere al business-ului. ÒLa ora actuală, principalele probleme ale pieței românești de flori sunt date de lipsa producătorilor locali sau a unor programe din fonduri europene de încurajare a producției locale. O altă problemă este lipsa forței calificate de muncă, precum și percepția tinerilor față de meseria de florarÓ, a precizat Marius Dosinescu.

Potrivit sursei citate, importurile de flori au fost, în 2013, de 20 milioane de euro, în timp ce exporturile au totalizat numai 1,8 milioane euro. ÒProducția de flori a început să crească în România, în 2012, obținând 180 milioane de fire de flori, din care 150 milioane de fire plantate în câmp, iar restul, în sere. De asemenea, suprafața plantată a crescut până la 282 de hectare, în câmp, și până la 115 hectare, în spații protejateÓ, a completat Silvia Ștefan, reprezentantul Ministerului Agriculturii. Românul și furatul căciulii Dar, cum să contezi pe piața europeană a producției de flori, când marile sere au fost distruse? De exemplu, serele de la Codlea și Oradea produceau peste 10 milioane de flori în fiecare an şi mii de tone de legume pentru export. Erau faimoase în întreaga lume şi concurau cu cele mai importante plantaţii din ÒȚara LalelelorÓ. Acum, însă, au ajuns un morman de moloz şi fiare contorsionate, se arată într-un material DiGi24. Câteva clădiri vandalizate și hectare întregi de pământ pârjolit. Atât a mai rămas din celebrele Sere Codlea din Brașov, faimoase odinioară

150

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

în toată Europa, din Anglia și Franța până în Olanda și Germania. Până la Revoluţie, cea mai mare parte din producția de pe cele 60 de hectare de sere și 200 de hectare de teren arabil ajungea la export. În total, un profit anual echivalent de patru milioane de euro, pe care serele din Codlea îl scoteau în anii ‘80 din vânzarea celor 10 milioane de flori. Istoria serelor de la Codlea începe la jumatatea secolului al XIX-lea. Ele au fost construite de sașii care au învățat meserie de la specialiștii olandezi, primii grădinari ai Casei Regale din România. Serele erau îngropate pe jumătate în pământ, pentru a face faţă temperaturilor scăzute din perioada iernii. După venirea la putere a comuniştilor, construcţiile sașilor au fost naţionalizate şi comasate între 1967 şi 1969, într-o singură societate agricolă - Serele Codlea. Pentru români, serele însemnau garoafele oferite lui Nicolae şi Elena Ceauşescu cu prilejul vizitelor din ţară şi, uneori, freziile ajunse în pieţe primăvara. În schimb, în străinătate, oraşul Codlea era cunoscut în 1980 drept Oraşul Florilor.

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

151

pomiculturã, legumiculturã, VITIculturã ÒSerele erau orientate spre producția de flori, unele dintre cele mai puternice din Europa. Și nu greșescÓ, spune Valeriu Tabără, fost ministru al Agriculturii. Trandafiri și garoafe americane au fost cultivate pe 70% din suprafața serelor. Unde nu creșteau flori, cei 1.200 de angajați plantau: roșii, castraveți și cartofi. Imediat dupa Revoluție s-au produs mai bine de 200.000 de tone de legume. Se trimitea aproape zilnic câte două, trei, patru tiruri de legume numai la export! Plus ce se vindea de-aicea, era marfa multă! Enorm de multă marfă! Și bunăÓ, spune Pasoiu Ion. Serele din Oradea, distruse și ele La 450 de kilometri de Brașov, pe o suprafață de 100 de hectare, se întindeau serele Orser din Oradea. ÒErau unități de vârf, de super vârf. La Oradea, dacă nu ma înșel, încercaseră inclusiv folosirea apelor termaleÒ, spune Valeriu Tabără, acela care cunoaște foarte bine sectorul. Lucrurile au mers bine până în 1995, când administratorii serelor - care reprezentau interesele statului român - au mărit prețul cu care florile din sere erau vândute peste graniță. Creșterea era cauzată de costurile de funcționare. Dacă până la revoluţie, niciuna dintre cele două societăţi nu plătea niciun leu pentru căldură furnizată de centralelele electrice de termoficare, din 1990 lucrurile s-au schimbat. An de an, preţul gigacaloriei a majorat costurile de producţie. Astfel, serele româneşti pierd importante pieţe externe. Ghinioanele nu se opresc aici. Guvernul, prin semnatura lui Nicolae Văcăroiu, decide anularea taxelor vamale pentru importuri, așa că piețele româneşti sunt invadate de flori din alte țări, cu preţuri

152

mult mai mici decât cele produse la Oradea sau Codlea. ÒRidicam taxele vamale pentru anumite produse, mai ales cele care proveneau din sectoare. A fost și un anumit gen de presiune politică, inclusiv Fondul Monetar, Banca Mondială, de a elimina orice sprijin pe anumite sectoare economiceÓ, explică Valeriu Tabără. În plin declin și rămase la stadiul din anii ‘80, serele de la Oradea și Brașov au de dat o luptă puternică. Administratorii încep modernizarea lor abia în 1996. Aproape jumătate de milion de euro s-a investit în fiecare clădire pentru montarea stropitorilor și sistemelor de irigații, similare celor din Olanda.

unde se importă flori tăiate sunt Olanda, Italia, Ungaria, iar dintre țările extracomunitare, Turcia, Thailanda și Ecuador. Ministerul Agriculturii estimează menținerea constantă a suprafeței și producției de flori.

Export infim, import uriaș, dar o floare de speranță tot există

Sebastian Mirciov s-a întors în România după ce a stat aproape 30 de ani în Australia și și-a întemeiat acolo o familie. Are o afacere cu flori și pe continentul cangurilor, însă nicăieri nu e mai bine ca acasă, iar acum, că cei doi copii îi sunt și ÓparteneriÓ de afaceri, totul merge uns. A investit peste 100 de mii de euro într-o fermă, într-un sat de lângă Timișoara. Se laudă deocamdată cu trei hectare de floarea-soarelui ornamentală, crini și gladiole, dar urmează să construiască, pe 20-30 de hectare, sere și

Exporturile românești de flori au scăzut în primele nouă luni din 2014, cu 15%, la 673.000 euro, în timp ce importurile s-au ridicat la 15,98 milioane euro, în scădere cu 8%, potrivit datelor furnizate de MADR la solicitarea NewsIn. Comparativ cu anul trecut, în primele nouă luni din 2013, România a exportat flori de 800.000 euro și a importat de 17,38 milioane euro. Principalele țări din Uniunea Europeană de

Însă, o Òfloare a speranțeiÓ, iată, există. Iată, un român a reușit să exporte mii de tone de flori tocmai în Olanda. Omul își trimite producția în țara florilor lună de lună, informează Incont, la cea mai mare bursă de acest fel din lume. A învățat meserie la celălalt capăt al lumii și de acolo a venit cu ideea că, dacă își pune mintea la contribuție le poate face concurență grădinarilor Europei.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

solarii. ÒSemințele le-am importat din Australia și cantitatea a fost aprox de 1,2 milioane de semințe. Este un hibrid care nu se găsește aici. Și eu sunt de acolo, cunosc industria foarte bineÓ, explică Sebastian Mirciov, producător. De la Deta, din judetul Timiș, florile ajung în Amsterdam. Transportul unui singur tir frigorific trimis în Olanda costă peste 3 mii de euro. Acolo, însă, florari din toată lumea licitează pentru nu mai puțin de 12 mii de specii diferite și e mare lucru să poți să le oferi ceva bun de ales.

De la Deta, din judetul Timiș, florile ajung în Amsterdam. Transportul unui singur tir frigorific trimis în Olanda costă peste 3 mii de euro. Acolo, însă, florari din toată lumea licitează pentru nu mai puțin de 12 mii de specii diferite și e mare lucru să poți să le oferi ceva bun de ales.

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

153

poMicultuRã, lEguMicultuRã, ViticultuRã Aura Alexa ioan

Structura pomiculturii româneşti Producţia de mere din Uniunea Europeană va creşte în acest an cu 9%, comparativ cu recolta din 2013, se arată într-un comunicat de presă remis de Asociaţia mondială a producătorilor de mere şi pere. În ceea ce priveşte perele, producătorii estimează o scădere de 2% comparativ cu anul trecut.

Mai exact, producţia estimată pentru acest an la nivel european este de 11,8 milioane de tone. Producţia este cu 12% peste media ultimilor trei ani. În ceea ce priveşte sortimentele, producţia de mere Golden Delicious va creşte cu 2 procente până la nivelul de 2,58 milioane de tone; Gala cu 7% până la 1,29 milioane de tone; Idared cu 4% până la nivelul de 1,09 milioane de tone şi Red Delicious cu 6% până la 635 de mii de tone.

În ceea ce priveşte perele, producţia totală estimată pentru anul 2014 este de 2,27 milioane de tone, ceea ce înseamnă o scădere cu 1% comparativ cu media ultimilor trei ani. În ceea ce priveşte sortimentele, producţia de Abate F va creşte cu 17% până la nivelul de 356.000 de tone, însă cea de Willian BC va scădea cu 6 procente până la nivelul de 256.000 de tone. În plus, condiţiile climatice excelente în diferite etape ale sezonului de creştere au favorizat o calitate foarte bună a merelor şi perelor din statele europene. Acestea vor fi mai mari comparativ cu producţia de anul trecut. În plus, potrivit experţilor, merele vor fi recoltate cu o săptămână înainte de data la care ar trebui să înceapă campania şi cu trei săptămâni înainte comparativ cu anul trecut.

Studiu: Merele românești, superioare merelor din alte țări Merele românești sunt mai dulci și conțin mai mulți compuși benefici decât merele provenite din alte țări, potrivit unui sudiu al Institutului Naţional de Cercetare IBA Bucureşti, făcut la cererea Asociaţiei Consumatorilor de Produse Alimentare ÒOptium CibumÓ. ÒAsociaţia Consumatorilor de Produse Alimentare -Optimum CibumÓ a solicitat Institutului Naţional de Cercetare IBA Bucureşti efectuarea unui studiu comparativ pe mai multe loturi de mere din soiurile Jonathan şi Golden. Studiul a confirmat că merele româneşti sunt mai dulci şi conţin mai mulţi compuşi benefici decât merele provenite din alte ţări! La analiza organoleptică s-a evidenţiat faptul că ambele

154

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

soiuri crescute în România au aroma specifică mai intensă decât celelalte mere, iar senzaţia de dulce a fost confirmată prin determinari fizico-chimice”, potrivit unui comunicat de presă al Asociaţiei Consumatorilor de Produse Alimentare ÒOptimum CibumÓ. Mai mult, la analiza fizico-chimică s-a constatat că Jonathanul românesc este cu 20% mai dulce decat Jonathanul polonez, iar conţinutul de substanţă uscată solubilă şi cenuşă (care indică prezenţa mineralelor şi a diverşilor compuşi) este cu 25%, respectiv 80% mai mare decât la Jonathanul polonez. La soiul Golden, merele româneşti sunt cu 22% mai dulci decât cele italiene şi cu 14% faţă de cele turceşti. De asemenea, substanţa uscată solubilă este cu 13% mai mare decât la cele italiene şi cu 5% faţă de cele turceşti.

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

155

pomiculturã, legumiculturã, VITIculturã

Studiul, comandat de Asociaţia Consumatorilor de Produse Alimentare ÒOptimum CibumÓ, face parte dintr-un amplu program de cercetare şi monitorizare a pieţei agro-alimentare româneşti.

Evoluția producției Evoluţia suprafeţei şi a producţiei de fructe, potrivit ultimelor date oficiale, care au fost efectuate în 2012, de Institutul Naţional de Statistică (INS) arată astfel: Specificare

2007

2008

2009

2010

2011

2012*

Suprafaţa

mii ha

206,0

207,0

205,0

198,6

155,6

142,2

Producţie totală

mii to

1085,8

1179,2

1323

1419,6

1476,3

1128,5

*INS- Producţia Vegetală la Principalele Culturi 2012 Evoluţia culturilor autohtone de măr În România, mărul este cultivat pe circa 75.000 ha, de pe care se obţine o producţie de circa 600 tone. Principalele judeţe care sunt dedicate culturii livezilor de măr sunt: Argeş, Suceava, Mureş, Maramureş, Dâmboviţa, Iaşi, Cluj, Bihor, Bistriţa, Năsăud, Bacău, Sălaj, Vâlcea. De-a lungul anilor, atât suprafaţa cât şi structura soiurilor s-au schimbat, existând mai multe etape distincte, unele de creştere, altele de descreştere. Astfel, în perioada 1960-1980, cultura mărului a cunoscut o perioadă de dezvoltare semnificativă. A urmat perioada 1980-1990 caracterizată prin dificultăţi majore, dar reuşindu-se cu greu menţinerea producţiei în special cantitativ la un nivel superior. Ca urmare a schimbării structurii de proprietate şi a patrimoniului după 1990, producţia de mere şi suprafeţele cultivate cu măr în România au scăzut foarte mult. Conform datelor F.A.O., România avea în 1980 circa 125 mii ha cultivate cu măr, ajungând în 2001 la o suprafaţă de circa 75 mii ha, care va scădea în

156

continuare, având în vedere şi îmbătrânirea livezilor, cât şi nepriceperea noilor proprietari şi lipsa fondurilor băneşti. Tocmai de aceea, producţia de mere din ţara noastră a avut mari fluctuaţii în decursul anilor, evoluţia acesteia fiind influenţată de numeroşi factori, inclusiv de cei climatici. Dacă la sfârşitul anului 1989 producţia de mere era de 718.900 tone, la sfârşitul anului 1999 productia de mere era de 425.000 tone mere. Cea mai mare producţie de mere din ultimii 50 de ani s-a înregistrat în România în anul 1993 şi anume de 1.097.200 tone. Scăderea producţiei de mere se datorează atât defrişării necontrolate şi haotice cât şi neglijarea efectuării lucrărilor de îngrijire. În România, mărul ocupă locul II, urmând după specia prun şi reprezintă circa 30% din totalul suprafeţelor cu livezi. În prezent, sortimentul de măr din ţara noastră avizat pentru înmulţire şi legiferat prin lista oficială de soiuri, cuprinde un număr de 42 soiuri, împărţite în trei grupe şi anume: soiuri de vară, soiuri de toamnă şi soiuri de iarnă.

Despăgubirile UE pentru fermierii afectați de embargou, în pericol permanent La toate aceste probleme s-a adăugat embargoul impus de Rusia, ţărilor europene. Însă acest embargo a afectat România într-o măsură dublă, întrucât producătorii de legume şi fructe s-au trezit în situaţia că nu mai pot exporta nici măcar în ţările UE, unde aveau o piaţă stabilă de desfacere, din cauză că aceste ţări au fost invadate cu produsele surorilor lor din UE. Aurel Tănase, preşedintele OIPA Legume Fructe, a avertizat deja că, în perioada următoare, situaţia se va agrava pentru fermierii de la noi din ţară. O decizie de ultimă oră luată la Bruxelles venea să mai îndulcească puţin greutăţile producătorilor români de legume şi fructe. Dar, potrivit unei știri recente publicată de France Press și preluată de Agerpres, Uniunea Europeană mai are la dispoziţie pentru anul viitor fonduri de numai 88 de milioane de euro care pot fi alocate sprijinirii agricultorilor comunitari afectaţi de embargoul instituit de Rusia ca represalii la sancţiunile europene. Drept urmare, dacă rezerva nu va fi suplimentată şi bugetul va fi definitivat în forma proiectului actual, Comisiei Europene îi vor mai rămâne pentru anul viitor doar 88 de milioane de euro pentru eventuale noi măsuri de sprijinire a agricultorilor sau pentru orice altă situaţie de criză ce ar putea să apară. Mai mult, Comisia a emis un comunicat în care precizează că în final a decis să folosească aceste venituri pentru a acoperi nevoile cele mai urgente din alte domenii, astfel încât să poată achita plăţile restante. Responsabilii europeni din sectorul agriculturii consideră însă că nu este normal ca preţul embargoului rus să fie plătit de agricultori. Așadar, fermierilor români nu le rămâne altceva de făcut decât să se descurce la fel ca până acum, adică, după sărăcia fiecăruia! Studiul, comandat de Asociaţia Consumatorilor de Produse Alimentare ÒOptimum CibumÓ, face parte dintr-un amplu program de cercetare şi monitorizare a pieţei agro-alimentare româneşti.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

157

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

158

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

pomicultur達, legumicultur達, VITIcultur達

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

159

pRotEcÞiA ªi NutRiÞiA plANtEloR Ioan Șerbănescu

Producerea şi valorificarea plantelor aromatice şi medicinale în sistemul agriculturii ecologice

Producerea şi valorificarea plantelor medicinale şi aromatice în sistemul agriculturii ecologice reprezintă o alternativă la sistemul convenţional de producţie agricolă, prin promovarea tehnologiilor agricole nepoluante, care exclud substanţele chimice de sinteză, dar şi prin promovarea produselor agricole sănătoase, ce pot asigura sănătatea consumatorilor, protecţia mediului şi conservarea resurselor naturale.

rural poate să creeze probleme de sănătate, care pot fi tratate cu ajutorul plantelor medicinale. Conţinutul ridicat al acestor specii în diferite substanţe active (ex. uleiurile esenţiale, antioxidanţii naturali) reprezintă surse naturale de sănătate pentru populaţie.

Libere de reziduuri şi substanţe chimice Pe plan mondial, dar mai ales în Europa, s-a conturat puternic o solicitare nouă, transformată într-o reală mişcare pentru obţinerea de produse agroalimentare prin intermediul tehnologiilor nepoluante, fără substanţe chimice de sinteză, produse care să garanteze sănătatea consumatorului, în condiţiile conservării resurselor naturale şi a mediului.

160

Sistemul agriculturii ecologice este cu atât mai important cu cât aduce în prim plan producerea de plante aromatice şi medicinale, care sunt destinate, în principal, protecţiei unei stări de sănătate a consumatorilor, acestea trebuind să fie libere de reziduuri şi substanţe chimice de sinteză (pesticide, îngrăşăminte chimice). Plantele medicinale şi aromatice au o importanţă deosebită şi din punct de vedere economic, deoarece pot contribui la dezvoltarea unei agriculturi durabile, în contextul în care resursele naturale se depreciază, iar populaţia este în continuă creştere. Nivelul sărăciei în mediul urban şi

În mod tradiţional, calitatea produselor agricole, inclusiv a plantelor medicinale şi aromatice, este apreciată luând în considerare mai multe caracteristici, cele mai importante fiind cele fizice, chimice, biologice, tehnologice şi de igienă. Agricultura ecologică pune accent deosebit pe calitatea ecologică, biologică şi igienică a produselor agricole, inclusiv a plantelor medicinale şi aromatice. Producţia ecologică a acestor produse are ca scop realizarea unor sisteme agricole specifice durabile, diversificate şi echilibrate. În lumea contemporană se derulează o schimbare a tradiţiilor alimentare, datorată urbanizării accentuate, schimbării modului de viaţă, a problemelor de sănătate şi a creşterii frecvenţei de infestare cu toxine a alimentelor. Monumente ale naturii Prin aderarea ţări noastre

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

la Uniunea Europeană s-a obţinut avantajul cultivării, fără cote şi restricţii impuse, a plantelor în regim ecologic, fapt ce creează premizele dezvoltării sectorului agricol ecologic autohton şi diversificarea lui. Acest potenţial de dezvoltare trebuie valorificat şi în sensul extinderii şi promovării culturilor de plante medicinale şi aromatice în sistem ecologic. Flora spontană nu poate asigura necesarul de materie primă vegetală, aflat în continuă creştere, motiv pentru care s-a trecut la cultivarea unui număr însemnat de plante. Necesitatea cultivării plantelor medicinale şi aromatice decurge şi din faptul că, în flora spontană, diferite specii cresc răzleţ, pe areale mari, uneori greu accesibile. Astfel, dispersarea, culegerea şi transportul lor se face greu, neasigurând ritmul necesar, iar preţul de cost al materiei prime devine foarte ridicat. Unele plante medicinale şi aromatice nu cresc în flora spontană, sunt rare fiind considerate monumente ale naturii, iar altele, cu toxicitate ridicată, sunt eliminate sistematic din pajişti. În acest fel, materia primă vegetală se poate obţine numai prin cultivarea lor.

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

161

protecþia ªi nutriþia plantelor Diversitatea formelor de relief, a climei şi solului este bine reflectată în varietatea de excepţie a vegetaţiei spontane şi cultivate. În acest sens, în flora spontană a României sunt semnalate peste 3.500 specii de plante superioare, dintre care circa 600 specii au proprietăţi terapeutice determinate. De asemenea, suprafeţele cu plante medicinale şi aromatice au însumat, la un moment dat, peste 43.000 ha pe care erau cultivate circa 60 de specii. În perioada respectivă, România îşi asigura aproape în totalitate necesarul de material vegetal cu utilizare terapeutică pentru consumul intern, iar excedentul era exportat, ţara noastră situându-se printre primele cinci exportatoare, la nivel mondial. După anul 1990, suprafeţele cultivate cu plante medicinale şi aromatice în România s-au redus mult sub 10.000 ha (ex. 5.400 ha, în anul 2007), cea mai mare parte a acestei suprafeţe fiind ocupată de specii cu utilizare condimentară (coriandru, muştar, chimen s.a). Mai mult decât atât, România a devenit importator de material vegetal şi de produse obţinute din plante medicinale şi aromatice. Pe de altă parte, sporirea interesului pentru produsele ecologice cu calitate biologică superioară se manifestă şi în privinţa materialului vegetal cu utilizare medicinală şi aromatică. România beneficiază în acest sens de condiţii favorabile de dezvoltare, prin gradul redus de poluare a spaţiului natural, ocupat de flora spontană sau cultivată. Se poate aprecia totuşi că asocierea terapiei bazate pe plante şi agricultura ecologică au perspective certe de dez-

162

voltare, pot produce material vegetal de calitate pentru sănătatea consumatorilor, cu valoare sigură pe pieţele interne şi externe şi pot genera efecte economice importante, într-o perioadă în care calitatea materiilor prime vegetale destinate consumului uman, este privită din ce în ce mai serios. Totodată, trebuie făcute eforturi pentru informarea corectă a populaţiei cu privire la efectele plantelor medicinale şi aromatice cultivate în regim ecologic. Trebuie făcută o informare corectă şi constantă cu privire la valorificarea plantelor aromatice şi medicinale, atât în mediul urban cât şi în mediul rural. De asemenea, trebuie continuate eforturile prezente de organizare a unor sesiuni de diseminare-informare, cu privire la plantele medicinale şi aromatice. Interesul pentru fitoterapia bio Plantele medicinale cultivate sunt specii vegetale care acumulează, în anumite organe, diverse principii active, utile în tratarea unor afecţiuni, slujind sănătatea umană. Acestea acţionează mai eficient (tonicardiacele, antispasticele etc), sunt mai bine tolerate de organismul uman, multe dintre ele dovedindu-şi eficienţa şi longevitatea. De-a lungul timpului, şiau demonstrat pe deplin calităţile miraculoase, calităţi ce au dus la salvarea a milioane de vieţi omeneşti. Interesul pentru terapia cu produse medicinale obţinute prin cultură ecologică este în continuă creştere, datorită faptului că acestea sunt mai compatibile cu organismul uman, fiind mai apropiate din punct de vedere metabolic

şi mai uşor de tolerat, decât medicamentele de sinteză. Datorită interesului deosebit pentru dezvoltarea fitoterapiei în rezolvarea problemelor de sănătate prin utilizarea produselor naturale s-a iniţiat cultivarea plantelor medicinale pe baze ştiinţifice. În ultimul timp, marile companii farmaceutice utilizează tot mai mult materie primă vegetală, provenită din zone rustice, nepoluate, mai ales plante medicinale recoltate din flora spontană a ţărilor în care nu s-a aplicat încă o chimizare intensă a agriculturii. În această direcţie, se urmăreşte ca exploatarea resursei vegetale spontane să nu se facă disproporţionat, afectând potenţialul de refacere al acestora, ducând astfel la dispariţia acestor specii. Totuşi, unele specii existente în flora spontană nu pot asigura necesarul pentru industria farmaceutică sau alimentară. Principiile active ale plantelor medicinale sunt foarte variate, în funcţie de microzonă, climat, etc. făcând dozarea lor fitoterapeutică mai dificilă.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

În această direcţie, se urmăreşte ca exploatarea resursei vegetale spontane să nu se facă disproporţionat, afectând potenţialul de refacere al acestora, ducând astfel la dispariţia acestor specii. Totuşi, unele specii existente în flora spontană nu pot asigura necesarul pentru industria farmaceutică sau alimentară. Principiile active ale plantelor medicinale sunt foarte variate, în funcţie de microzonă, climat, etc. făcând dozarea lor fitoterapeutică mai dificilă.

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

163

pRotEcþiA ªi nutRiþiA plAntEloR Ioan Șerbănescu

Tratamente împotriva făinarei la vița de vie

„Dați-mi struguri buni, sănătoși, bine copți, iar eu vă voi da vinuri bune”, spunea Émile Peynaud oenolog francez și cercetător creditat cu revoluționarea tehnologiei producției de vin din a 2-a jumătate a secolului XX și numit ”părinte al oenologiei moderne”.

O boală păcătoasă

Făinarea la vița de vie este considerată, alături de mană și putregai, una dintre cele mai păgubitoare boli a acestei plante. Produsă de ciuperca numită Uncinula necator, făinarea apare primăvara și se poate manifesta pe parcursul întregii perioade de vegetație, până toamna târziu. Agentul patogen atacă toate organele aeriene ale plantei: frunze, lăstari, ciorchini, boabe. Făinarea Uncinula necator iernează sub formă de miceliu de iarnă (formațiuni denumite cleistotecii) în muguri.

Primăvara, imediat ce condițiile au devenit favorabile, miceliul crește odată cu pornirea în vegetație dând naștere stadiului conidial. Răspândirea în cursul vegetației se realizează prin conidii. Prin infectarea lăstarilor are loc pătrunderea ciupercii în ochii de iarna și acest miceliu rămâne acolo până în primăvara următoare. Făinarea viței de vie determină simptome caracteristice: pulbere albă care acoperă organele atacate. Atacul cel mai periculos este pe tinerele boabe aflate în creștere, care pot fi acoperite în totalitate de pulberea albicioasă. În faza mai avansată de atac pielița atacată își pierde elasticitatea, nu mai crește, crapă și apoi prin creșterea pulpei se rupe, boabele fiind distruse complet.

Măsurile profilactice radicale În vederea combaterii făinării viței de vie specialiștii firmei Alcedo Òrecomandată aplicarea următoarelor măsuri de profilaxie: lăstarii atacați să fie distruși prin ardere, iar butucii puternic infectați ce constituie focare de infecție să fie scoși și arși, aplicarea corectă a lucrărilor de întreținere, aplicarea corectă a îngrășămintelor, evitânduse excesul de azotÓ. De asemenea, se au în vedere tratamente chimice ce se aplică la avertizare, pe baza elementelor de biologie a patogenului, fazelor fenologice ale viței de vie și a condițiilor climatice. Astfel, pentru combaterea făinarii Alcedo recomandă aplicarea a 4-6 tratamente, în funcție de presiunea de infecție. În mod obișnuit cele 3-4 tratamente se combină cu stropirile pentru combaterea manei. În acest context, este recomandată aplicarea alternativă, în funcție de tehnologie, a unora dintre produsele: Bumper 250 CE, Cabrio Top, Falcon 460 EC, Flint Max 75 WG, Folicur Solo 250 EW, Karathane Gold 350 EC sau M 35 CE, Kumulus S, Manoxin C50 PU, Manoxin M60 PU, Mystic

164

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

250 EC, Orius 25 EW, Postalon 90 SC, Shavit F 72 WDG, Stroby DF, Sulphur 80 WDG, Systhane Forte, Talendo, Thiovit Jet 80 WG, Topas 100 EC, Topsin 500SC, Universalis 593 SC. Fungicide recomandate BuMpER 250 Ec produs de Makhteshim Agan este un fungicid cu acțiune sistemică împotriva ciupercilor fitopatogene din clasele Basidiomycetes (Puccinia spp.), Ascomycetes (Erysiphe, Mycospherella, Sphaeroteca etc.) și Deuteromycetes (Septoria, Cercospora etc.). Substanța activă propiconazol face parte din grupa triazolilor și acționează prin inhibarea biosintezei ergosterolului în pereții celulari ai organismelor țintă, caracteristica sa fiind persistența în țesuturi și deci perioada îndelungată de activitate. Produsul se absoarbe prin toate țesuturile verzi și se traslocă ascendent, protejând astfel creșterile noi. Datorită proprietăților sale, produsul are acțiune preventivă dar și curativă și eradicantă (distruge infecțiile incipiente). Pentru a preveni instalarea rezistenței patogenilor, se va evita aplicarea a mai mult de 2 tratamente cu BUMPER 250 EC la aceeași cultura și pe aceeași suprafață într-un sezon.

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

165

protecþia ªi nutriþia plantelor

respectiv a vinului.

Tratamentele se aplică la apariția primelor simptome sau la avertizare și se fac în preajma înfloritului și până la compactarea ciorchinilor, asigurând o normă de 0,2 l/ha (de regulă în 1000 litri soluție). Echipamentul de tratare trebuie să asigure o pulverizare corespunzătoare inclusiv a părților mai puțin expuse ale butucilor de vie (mai ales partea inferioară și ciorchinii). Cabrio Top este un fungicid produs de BASF, cu spectru larg de combatere a bolilor la viţa de vie, cu eficacitate deosebită împotriva manei, făinării, putregaiului negru şi excoriozei. Pe lângă efectul fungicid, Cabrio Top are o influenţă favorabilă asupra viţei de vie prin efectele sale fiziologice: plantele tratate au o culoare mai verde pentru o perioadă mai lungă de timp şi o fotosinteză mai bună. Toate aceste efecte fiziologice determină recolte mai mari cu calitate vandabilă îmbunătăţită (spre exemplu, struguri cu greutate mai mare şi cu un conţinut mai ridicat de zahăr). De asemenea, Cantus este produsul BASF pentru combaterea putregaiului cenuşiu, fiind, însă, extrem de eficient şi în combaterea făinării. Printre principalele beneficii ale produsului se numără şi flexibilitatea în aplicare, precum şi acţiunea sa de protecţie a calităţii şi aromei strugurilor,

166

KARATHANE® M 35 CE (compoziție: Meptil - Dinocap 350 g/l) este un fungicid cu acțiune de contact destinat combaterii făinării la vița de vie și măr. KARATHANE® M 35 CE poate combate agenții patogeni care cauzează făinarea la diferite culturi. Este foarte eficace chiar la temperaturi scăzute (peste 4°C), când sulful este ineficace, fiind potrivit în cazul tratamentelor mai timpurii. Se utilizează și la temperaturi ridicate (27-35°C), când sulful este fitotoxic. Acționează rapid asupra miceliului ciupercii și are o persistență lungă, de 8-10 zile, putând fi utilizat în tratamente preventive și curative. Are un efect secundar acaricid foarte bun. Se utilizează pentru 2-4 tratamente pre- și postflorale (0,05% =0,5 l/ha). Volumul de soluție este de 1000 l/ha. Este compatibil cu o gamă largă de pesticide, fertilizanți foliari și stimulatori de creștere. În situatia utilizării lui în combinații necunoscute, se recomandă efectuarea prealabilă a unui test de compatibilitate fízico-chimica. Nu se va utiliza produsul pe solele adiacente apelor de suprafață. Se vor lua măsuri pentru ca produsul, soluția de stropit sau apa rezultată din spălarea pompelor să nu ajungă în ape curgatoare, canale de irigații, drenuri sau lacuri. Ambalajele goale se colectează în locuri special amenajate și apoi se distrug fără a se folosi în alte scopuri.

ticole: triadimenolul (triazol), cu acţiune sistemică şi translocare acropetală, conferă plantelor tratate protecţie mai ales împotriva făinărilor şi alternariozelor, având efect rapid, preventiv, curativ şi eradicant şi manifestă acţiune reziduală de lungă durată; folpet (ftalimidă), cu acţiune de contact contra unui mare număr de boli, în special mănări, rapăn şi monilioze, având acţiune preventivă, împiedicând instalarea infecţiilor de la suprafaţa frunzelor şi lăstarilor tineri, intervenind în blocarea respiraţiei ciupercilor fitopatogene (având acţiune multi-site, aceasta previne apariţia rezistenţei patogenillor la aplicarea fungicidelor şi ca urmare constituie un partener recomandat pentru fungicidele sistemice). Cele două substanţe active sunt complementare şi sinergice iar prin combinareaa lor într-un singur produs se asigură lărgirea la maxim a spectrului de combatere, reducerea dozelor de substanţă activă folosite şi prevenirea instalării rezistenţei patogenilor. SHAVIT F 72 WDG se

SHAVIT F 72 WDG de la Makhteshim Agan este un fungicid complex, care conţine două substanţe active (triadimenol şi folpet), cu acţiune sistemică şi de contact împotriva celor mai importante boli care atacă culturile hor-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

va aplica cu predilecţie după înflorit până la compactarea ciorchinilor pentru a asigura o protecţie corespunzătoare contra făinării dar şi a manei şi în secundar contra infecţiilor de putregai cenuşiu (0,2% = 2,0 kg/ha în 1000 l apă). În condiţii severe de infecţie cu mană (ploi frecvente şi vreme caldă), produsul se va alterna cu produse sistemice specifice împotriva manei. Thiovit Jet 80 WG, de la Syngenta este fungicid de contact cu acțiune multiplă în combaterea făinării și cu efect secundar împotriva acarienilor. Calitatea formulării, microgranule dispersabile în apă, asigură o mai bună omogenizare a soluției, pregătirea soluției într-un timp mai scurt, nu înfundă duzele și se produce mai puțin praf. În contact cu apa, microgranulele de Thiovit Jet 80 WG eliberează microparticule de sulf (de mărime optimă, între 1 si 8 µm). Fungicidul are un risc scăzut de produce a arsuri și necesită o spălare redusă a pompei.

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

167

pRotEcþiA ªi nutRiþiA plAntEloR Aura Alexa Ioan

Nutriția culturilor, prin tehnologia hidroponică

Hidroponia este arta de a creşte plantele direct în apă. Cuvântul provine din greacă, de la “hidros” care înseamnă apă, şi “ponos” care înseamnă muncă. Acest concept a fost redescoperit în anii 30 ai secolului trecut la Universitatea Berkeley din California, de Dr. Gericke, “redescoperit”, în sensul că această metodă de cultivare a existat încă din cele mai vechi timpuri.

Noutate care vine din...Babylon! Cu toţii cunoaştem povestea grădinilor suspendate din Babylon, sau de oamenii care trăiau la altitudine, în jurul unor lacuri precum Titicaca în Peru sau Inle în Myanmar, şi care îşi cultivau grădinile pe suprafaţa apei, pe suporturi de paie sau alte materiale. În culturile hidroponice, ca în acele lacuri de munte, plantele trăiesc deasupra apei cu rădacinile imersate într-o soluţie dinamică de nutrienţi. Sistemele de culturi hidroponice, chiar dacă în România nu se folosesc decât sporadic, în alte ţări precum Statele Unite ale Americii, Japonia, Olanda, Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Israel, Australia, reprezintă o tehnologie de cultură agricolă modernă, aplicată pe scară largă pentru legume, fructe, furaje, plante medicinale şi flori, de către specialiştii în domeniu. În lume, la ora actuală, există milioane de hectare de culturi hidroponice, mare parte din legumele, zarzavaturile, fructele, plantele aromatice din hipermarket-uri provenind din sistemele de cultură fără sol.

168

Pregătirea unei culturi hidroponice Procedeul utilizat la culturi hidroponice constă în creşterea plantelor în soluţii nutritive (şi nu în pământ), apelânduse la o aparatură complexă, care reglează automat concentraţia şi distribuirea nutrienţilor lichizi, în funcţie de specificul fiecărei culturi, motiv pentru care sistemul nu poate fi aplicat decât în marile ferme agricole, în sere, şi nu în gospodăriile individuale. Sistemele de culturi hidroponice, presupun amenajarea unui mediu de înrădăcinare a plantelor, altul decât solul, care poate fi vată minerală (foarte utilizată, în ultima vreme), pietrişul, nisipul, cuarţul, perlitul (un material spongios, obţinut din roca vulcanică), argila expandată,

poliuretan etc. Materialele folosite pentru substraturile de susţinere, fie că sunt naturale, fie că sunt obţinute industrial, trebuie să permită rădăcinilor să respire, să aibă capacitatea de a reţine soluţia (dar să asigure şi un bun drenaj), să nu interacţioneze cu diverşi compuşi ai substanţelor nutritive. Materialele sunt umezite, la intervale regulate de timp, cu soluţia nutritivă, care trebuie să conţină, în anumite proporţii, toate elementele (minerale şi oligoelemente) pe care planta, în mod normal, le extrage din sol: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, fier etc. Apa cu nutrienţi este împrăştiată cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete, cu membrană ceramică, având capacitatea de a vibra la o anumită frecveţă (1,65MHz),

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

ceea ce înseamnă mai mult de 1 500 000 de vibraţii pe secundă. Când apa trece pe deasupra acestei membrane este pulverizată atât de fin, încât seamănă cu un fel de ceaţă, alimentând rădăcinile plantei într-un ritm favorabil creşterii. Această ceaţă este permanent ventilată, stimulând absorbţia ei de către plantă, care se dezvoltă, în aceste condiţii, mult mai repede. Cei care practică acest tip de culturi hidroponice au elaborat reţete de soluţii, în funcţie de specii (pentru roşii, castraveţi, morcovi, ciuperci etc.), de o anumită fază a vegetaţiei şi în concordanţă cu temperatura şi umiditatea mediului ambiant, acestea fiind ţinute sub control automatizat.

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

169

protecþia ªi nutriþia plantelor

O variantă a sistemelor de cultură fără sol este aeroponică, aceasta constând în introducerea rădăcinilor plantelor în interiorul unor tuburi din plastic, în care se pulverizează soluţia nutritivă. Se pot creşte plante şi pe film nutritiv, adică în containere introduse în nişte conducte, la baza cărora soluţia circulă sub forma unor pelicule foarte fine. De asemenea, pentru accelerarea procesului de maturare a legumelor şi a fructelor, se foloseste tot mai mult ÒultraponiaÓ, un procedeu bazat pe urmărirea variaţiilor ciclice ale unor funcţii biologice ale plantelor, într-un interval de 24 de ore, cu scopul de a le stimula prin diverse procedee. Avantajele... Aceste sisteme de culturi au mai multe avantaje, dintre care, cele mai importante sunt: o productivitate mai mare, în comparaţie cu sistemele traditionale; calitatea superioară a produselor agricole obţinute, producţiile nu sunt dependente de condiţiile climatice şi nici de lumina naturală, deorece lumina artificială adecvată o poate substitui pe cea dintâi; nu se folosesc îngrăşaminte chimice şi nici pesticide; Asigurarea creşterii rapidă a plantelor (plantele cresc de două ori mai repede în culturi hidroponice decât în sol); şi, nu în ultimul rând, se obţin mai multe recolte pe

170

an. În plus, se fac economii substanţiale la consumul de apă (cu 90% mai puţină apă decât la culturile cu sol), iar unele sisteme performante permit chiar reciclarea apei folosite; eliminarea fenomenului de ÒobosealăÓ a solului, aceeaşi cultură putând fi repetată, pe acelaşi suport, de mai multe ori pe an (de exemplu, se pot obţine aproximativ 20 de recolte de salată pe an). Un alt avantaj considerabil este şi acela că instalaţiile specifice ale acestor sisteme de culturi hidroponice nu poluează. ...și dezavantaje Evident că, fiind vorba de atâtea avantaje, trebuie luate în calcul şi dezavantajele unei astfel de investiţii. Printre cele mai importante, trebuie luate înconsiderare, următoarele: costurile ridicate ale amenajărilor şi ale energiei electrice; amortizarea cheltuielilor se face în timp îndelungat; folosirea unor cantităţi mari de materiale plastice pentru substrat, care, de regulă, nu sunt reciclabile; plantele sunt foarte sensibile la variaţiile de temperatură, nemaiintervenind autoreglajul, ca atunci când rădăcinile cresc în sol, ceea ce presupune sisteme sofisticate de aerisire şi reglare a temperaturii. Anumite plante, precum orezul, nuferii sau plantele carnivore se pot adapta cu

uşurinţă în medii de cultură slab oxigenate, sau chiar stagnante, însă marea majoritate a plantelor au mari dificultăţi în a se adapta la lipsa oxigenului la nivelul rădăcinilor. Dacă oxigenul lipseşte la nivelul rădăcinilor, planta se asfixiază, chiar dacă este udată corespunzător. De altfel, majoritatea plantelor de apartament mor din această cauză - sunt udate prea mult. Acest fenomen de asfixie se întâmplă frecvent în ÒhidroculturaÓ (care nu trebuie confundată cu hidroponia), care este o metodă de creştere în coşuri de nuiele, care stau într-o soluţie nutritivă stagnantă. Aşadar, plantele pot creşte în apă, dar nu în orice condiţii. Apa trebuie să fie ÒvieÓ. Trebuie înţeles că, indiferent în ce substrat ar creşte o plantă, că e sol, apă sau aer, ea îşi absoarbe hrana sub forma de ioni dizolvaţi în oxigen. În apă, dacă nutrienţii şi oxigenul sunt absorbite de către plantă, ele trebuie înlocuite. Această funcţie este realizată de hidroponie - o metodă de cultivare care stimulează creşterea plantei prin controlul cantităţii de apă, săruri minerale şi - cel mai important - al cantităţii de oxigen dizolvat în apă. Conceptul de bază este foarte simplu. Când rădăcinile sunt suspendate în apa curgătoare, ele pot absorbi nutrienţii şi oxigenul foarte rapid. Dacă conţinutul în oxigen al apei este insuficient, creşterea plantei va încetini. Dar dacă soluţia este saturată cu oxigen, creşterea plantei se va accelera. Sarcina cultivatorului este să ţină în echilibru această combinaţie de apă, nutrienţi şi oxigen, pentru a maximiza producţia şi a îmbunătăţi calitatea. Pentru

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

rezultate

optime,

mai trebuie luate în calcul şi alţi parametrii importanţi: temperatura, umiditatea, nivelul de CO2, intensitatea luminoasă, ventilaţia şi moştenirea genetică a plantei. De fapt, acestea sunt lucruri de bază pe care le ştie orice grădinar conştiincios. Cât de eco sunt produsele hidroponice? O întrebare foarte frecventă este dacă produsele hidroponice sunt sau nu produse organice, adică ECO. Răspunsul, pe scurt, ar fi nu, nu sunt. Simplul fapt că nu foloseşte solul ca substrat de creştere, interzice din start denumirea de ÒorganicÓ. Cât despre fertilizatori, până la ora actuală, nu există un fertilizator complet organic pentru hidroponie. Dar în mod sigur există pe piaţă fertilizatori atât de bine formulaţi încât nu depozitează nici un reziduu toxic sau vreun metal greu în plante, şi nu afectează în niciun mod negativ fiziologia plantei, dacă sunt folosite corect. Astăzi există mai multe variaţii ale tehnologiei hidroponice pe piaţă: NFT (nutrient film technique), Drip Sustems (sisteme de picurare), Ebb&Flow (flux şi reflux) sau Aeroponics. Acestea sunt aplicate cu mult succes comercial în ţări precum Australia şi Canada, şi încep să se răspândească în multe ţări din sud-estul Asiei, unde se poate observa o creştere a suprafeţelor de sere hidroponice folosite pentru a cultiva verdeţuri, fructe, plante în ghiveci, flori tăiate etc.. În unele ţări din lumea a treia, echipe de voluntari îi învaţă pe localnici cum să-şi contruiască sisteme hidroponice din deşeuri industriale, care folosesc fertilizatori din gunoiul domestic.

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

171

protecþia ªi nutriþia plantelor

172

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

173

protecþia ªi nutriþia plantelor

174

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

175

protecþia ªi nutriþia plantelor

176

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

protecþia ªi nutriþia plantelor

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

177

protecþia ªi nutriþia plantelor

178

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

179

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE Aura Alexa ioan

Calitatea cărnii, îmbunătăţită prin selecție genomică

Selecția genomică a fost implementată cu succes în programul de creștere pentru scroafe. Acum a venit rândul porcilor pentru sacrificare să se supună acestor îmbunătățiri de reproducere. Un proiect de selecție genomică, cu scopul de a realiza îmbunătățiri anuale de creștere a porcilor, a implicat 50% din oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Aarhus, Danemarca. Analiza ADn, valoarea genetică şi valoarea productivă

Selecţia genomică, numită şi “selecţie asistată de markeri mleculari”, constă în aceea că, pe lângă folosirea metodelor clasice de apreciere a valorii genetice a indivizilor care sunt destinaţi să producă generaţia următoare, se foloseşte şi analiza materialului ereditar sau ADNul.

180

Metodele clasice de apreciere a valorii genetice a animalelor care folosesc informaţiile căpătate de la performanţa proprie pe care o dezvoltă individul, alături de informaţiile care le obţinem de la ancestorii acestora (părinţi şi bunici), la care se adaugă informaţiile primite de la media familiei, precum şi de la ascendenţa acestora (fii şi fiice), ne ajută să stabilim cu destul de multă probabilitate valoarea de ameliorare a animalului. Aceasta este însă doar o estimare a valorii genetice a acestuia şi nu o precizare a sa.

Procedeele care folosesc analiza ADN-ului, vizualizând genele de interes sau markerii genetici ai acestora, are avantajul că, pe această cale, se poate preciza dacă un animal posedă în genomul său o anumită genă sau grup de gene care coordonează favorabil sau nefavorabil dezvoltarea unui anumit caracter important din punct de vedere economic. Pe această bază se poate aprecia cu precizie valoarea genetică a individului. Aprecierea animalelor pe baza analizei ADN-ului va duce la sporirea substanţială a gradului de ameliorare a caracterelor importante economic. Dacă la aceasta se adaugă şi faptul că folosirea markerilor genetici pentru stabilirea valorii genetice ne dă posibilitatea să stabilim cu precizie şi valoarea genetică a indivizilor pentru caracterele legate de reproducere şi supravieţuire (care nu pot fi ameliorate cu eficienţă prin selecţia clasică), atunci este evident că selecţia genomică trebuie să fie introdusă în practica selecţiei tuturor speciilor de animale domestice. Selecţia genomică sau selecţia asistată de markeri moleculari ne ajută şi să eliminăm rapid din populaţie genele patologice sau pe cele

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

care frânează dezvoltarea caracterelor importante economic. Selecţia genelor de interes economic Selecţia asistată de markeri moleculari mai are încă un avantaj. Ne ajută să introducem, prin încrucişare, în genomul unei populaţii, în mod foarte rapid, o anumită genă de interes economic. De exemplu, pentru introducerea la rasa de porci Marele Alb a genei de superprolificitate, luată de la rasa chinezească Meishan, le-a trebuit cercetătorilor mai mult de cinci generaţii de încrucişare şi selecţie pentru a reuşi să reţină în genomul acesteia doar gena de interes şi să le elimine pe toate celelalte gene care proveneau de la rasa chinezească. Cu ajutorul analizei ADN o astfel de acţiune (care se numeşte introgresia genei în populaţie), se poate obţine doar în maximum două-trei generaţii. Mai mult decât atât, selecţia asistată de markeri moleculari ne ajută şi pentru stabilirea capacităţii combinative dintre populaţii sau linii pentru a obţine hibrizi cu efect heterozis sau Òvigoare hibridăÓ maximă.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

181

creªterea animalelor, NUTRIþIE

Danezii dezvoltă un proiect de cercetare pe cinci ani Îmbunătățirea bunăstării animalelor și a veniturilor agricole, precum și o reducere a pierderilor de substanțe nutritive din producția de carne de porc sunt câteva dintre rezultatele care pot fi așteptate de la un proiect de cercetare de cinci ani dedicat în exclusivitate selecției genomice. Proiectul tocmai este la jumătatea drumului, iar rezultatele se anunţă a fi foarte interesante. Oamenii de stiinta de la Universitatea Aarhus au colaborat cu ÒCentrul de Cercetare a porcilorÓ cu privire la selectarea porcilor care pot constitui baza pentru îmbunătățirea reproducerii, de care va beneficia, în cele din urmă, industria cărnii de porc. Una dintre metodele utilizate cu success a fost selecţia genomică. Proiectul s-a concentrat până acum doar asupra scroafelor și selecția genomică a fost pusă deja în aplicare, în cadrul programului de creștere pentru cele trei rase de porc: Landrace, Yorkshire, și Duroc. Acest lucru este de așteptat să crească câștigul genetic a trăsăturilor selectate, de la 15 la 25%. Oamenii de ştiinţă se concentrează acum asupra selecţiei genomică a porcilor de sacrificare.

ale pH-ului. Îmbunătățirile genetice ale acestor trăsături va crește valoarea carcasei și va duce la mai mică risipă de alimente, din cauza randamentului mare la sacrificare și mai puține deșeuri de grasime, explică Ole Fredslund Christensen, care este lider de proiect și om de ştiinţă la Universitatea din Aarhus, Danemarca. ÒCâştigul genetic este evaluat în termeni de profit financiarÓ Oamenii de ştiinţă vor, printre altele, dezvoltarea de noi metode care întruchipează așanumitele efecte non-aditive, cum ar fi vigoarea hibridului, care are ca rezultat trăsături superioare din puii încrucișaţi, comparativ cu media puilor de rasă pură. Punctele de trecere sistematice ale celor trei rase de porc sunt efectuate și sunt colectate apoi datele genomice și fenotipice. Aceastaă operaţiune include informaţii privind mortalitatea, creșterea și calitatea sacrificării - calitatea fiind dată de conținutul de carne, pH-ul și mirosul specific de vier. Dezvoltarea de modele care combină datele genomice şi fenotipice este următorul pas în cadrul proiectului, în scopul de a dezvolta o serie de strategii:

ÒVom dezvolta strategii pentru utilizarea selecției genomice care maximizează îmbunătățirea genomică marginală în cadrul programelor de reproducere de rasă pură și pentru încrucișări, minimizând în același timp consangvinizarea în efectivele de porci, precum și costurile de implementare. Câștigul genetic este evaluat atât în termeni de profit financiar și reducerea emisiilor de substanțe nutritive și de CO 2 echivalenteÓ, spune Ole Fredslund Christensen, care susţine, de asemenea, că proiectul va culmina cu punerea în practică și testarea unui prototip de selecție genomică la porci . ÒÎmbunătățirea bunăstării animalelor este realizată prin încorporarea caracterelor materne în cadrul programului de creștere, ceea ce va duce la o viață mai bună a purceilor, în perioada de alăptare. Acest aspect estede aşteptat să crească rata de surpavieţuire cu 5% pe an. Ţinând cont că rata mortalităţii este de 12% pe an, acest procent de 5% arînsemna, practice, reducerea anuală a mortalităţii cu aproximativ 0,6 procente în primii aniÓ, a mai susţinut Ole Fredslund Christensen. Pentru ca toate aceste beneficii ale programului de

Selectarea genomică va contribui la îmbunătățirea trăsăturilor porcilor care sunt crescuţi pentru carne şi calitatea cărnii. Accentul nu se va pune pe îmbunătățirea calității cărnii prin măsurători

182

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creştere să se reflecte la nivelul întregului sistem de reproducere a porcilor vor fi necesari aproximativ 5 ani, conform specialiştilor de la Universitatea daneză. ÒPorcul ideal este porcul care face baniÓ Genetica de clasă mondială este singura modalitate de a contracara scăderea profitului la producția de carne de porc. Arthur Gee, MD de Kanhym Estates, cel mai mare producător de carne de porc din Africa de Sud şi lider de piaţă în reproduceresusţine: ÒPorcul ideal este un porc care face bani. Și profitabilitatea optimă în creșterea porcilor depinde de o bază genetică extinsă și inseminarea artificială.Ó

Kanhym Estates este titularul francizei din Africa de Sud din PIC (Pig Improvement Company) International. ÒLegătura noastră cu PIC International din Marea Britanie consolidează poziția noastră de lider al industriei. PIC este un lider mondial în genetica de porc și ameliorarea genetică a industriei de porcÓ, a mai declarat ArthurGee, pentru www.farmersweekly.co.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

183

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE Alexandru Peligrad

Protejarea albinelor prin practici agricole sigure

Data viitoare când veți auzi o albină bâzâind prin preajmă, amintiți-vă că o mare parte a hranei pe care o consumăm depinde semnificativ de polenizarea mediată de către insecte. Pași timizi în direcția cea bună

Relația polenizare - producție agricolă este esențială

S-a estimat recent că 87,5% dintre plantele cu flori sunt polenizate de către animale (inclusiv insecte). Polenizarea animală conduce la creșterea producției de fructe sau semințe în cazul a 75% dintre principalele culturi alimentare ale lumii, iar cea mai recentă estimare a beneficiului economic global al polenizării este de 265 miliarde de euro, calculat ca valoare a productivității datorate polenizării. Desigur, la fel ca în cazul oricărei evaluări a serviciilor unui ecosistem, compromiterea unui astfel de serviciu vital face ca valoarea lui să tindă spre infinit în cazul în care el nu mai poate fi înlocuit. Analiza cost-beneficiu poate fi și mai complexă. Analiștii sugerează, prin extrapolare, că fermierii și-ar putea maximiza profitul lăsând 30% din suprafață necultivată, pentru a obține recolte mai mari în restul de 70% și a economisi costurile cu porțiunea de 30% rămasă necultivată.

184

Amenințările asupra insectelor polenizatoare, atât domestice cât și sălbatice, sunt reale, semnificative și complexe. Eliminarea tuturor amenințărilor printr-o abordare integrată va fi o sarcină imensă, dar absolut necesară. Ce pare clar este că luarea de măsuri în vederea combaterii unuia dintre principalele grupuri de factori ce afectează în prezent insectele polenizatoare, precum impactul agriculturii bazate pe folosirea intensivă a chimicalelor, va fi un pas crucial în direcția cea bună. Factorii de decizie întârzie să răspundă acestor probleme, cu excepția anumitor state precum Franța sau Italia, care au făcut câțiva pași timizi în direcția cea bună, respectiv înspre o reglementare îmbunătățită. Totuși, reglementarea îmbunătățită nu oferă protecție completă pentru insectele polenizatoare. Exemplele de acțiuni pe termen scurt spre mediu, cu bază științifică, de contracarare a declinului global al polenizatorilor se clasifică în două grupe: 1) evitarea vătămării polenizatorilor (de exemplu, prin eliminarea expunerii la substanțe potențial dăunătoare); și 2) promovarea sănătății polenizatorilor (de exemplu, prin schimbarea altor practici din cadrul agro-

ecosistemelor). Evitarea vătămării polenizatorilor Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a confirmat potențialele riscuri ale unora dintre pesticide (trei neonicotinoide). În plus, expansiunea sistemelor de combatere integrată a dăunătorilor (IPM) și a agriculturii organice, în special în Europa, demonstrează că agricultura fără pesticide este în întregime fezabilă, profitabilă din punct de vedere economic și sigură pentru mediul înconjurător. Chiar și în Italia, unde a fost interzisă în urmă cu câțiva ani drajarea semințelor cu anumite pesticide dăunătoare albinelor, fermierii nu au raportat vreo creștere sau înmulțire a problemelor cauzate de dăunători după înce-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

tarea utilizării acestor biocide. Dimpotrivă, ei nu au raportat nicio scădere semnificativă din punct de vedere statistic a producției ca rezultat al adoptării urgente și a respectării unor reglementări mai judicioase cu privire la pesticidele dăunătoare albinelor. Cu toate acestea, fermierii au nevoie de mai mult sprijin pentru a descoperi noi modalități de a-și proteja culturile de dăunători într-un mod netoxic și sigur pentru mediu. Există o nevoie clară de cercetare și dezvoltare suplimentară cu privire la aceste alternative. În plus, va fi esențial să se promoveze mai mult soluțiile alternative deja existente. Aceasta implică și susținere pentru punerea lor pe piață, odată ce eficiența lor a fost testată și demonstrată.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

185

creªterea animalelor, NUTRIþIE

Sisteme ecologice, organice, sustenabile

Creșterea biodiversității Peisajele agricole industriale sunt deseori adevărate deșerturi pentru albine. Multe practici care sporesc diversitatea plantelor, la diferite niveluri, pot îmbunătăți resursele de flori disponibile insectelor polenizatoare, atât în spațiu cât și în timp. Spre exemplu, la scara amplasamentelor individuale, includerea unor culturi care oferă cantități mari de polen și nectar - cum ar fi trifoiul roșu, floarea-soarelui, pepenele galben, rapița sau migdalele - poate oferi condiții mai bune insectelor polenizatoare pe termen scurt. La nivelul unei ferme, tehnici eficiente sunt păstrarea unor zone cu multe flori la marginea câmpului, retragerea temporară a terenurilor din circuitul agricol, delimitarea terenurilor cu iarbă sau cu gard viu permanent. Intercalarea culturilor cu diferite plante de cultură care atrag insectele benefice, inclusiv pe cele polenizatoare, reprezintă de asemenea un ÒrezervorÓ de flori. Livezile, spre exemplu, pot fi administrate eficient, dar în același timp biodiversitatea lor crescută le transformă în habitate pentru polenizatorii sălbatici. La scară locală mai mare, integrarea zonelor semi-naturale în cele administrate agricol poate crește abundența polenizatorilor sălbatici și serviciile oferite de aceștia. Combinarea parcelelor de flo-

186

ri native cu habitate naturale în interiorul regiunilor agricole favorizează activitatea albinelor sălbatice din zonele productive și pot spori gradul de polenizare și producția, prevenind în același timp pierderea habitatelor naturale în detrimentul practicilor agricole dăunătoare. Utilizarea redusă a pesticidelor și situarea livezilor în apropierea unor zone naturale au constituit factori de creștere a producției acestora. Insectele polenizatoare sălbatice - în principal specii de albine, dar și unele muște, fluturi și cărăbuși - câștigă importanță ca și promotori ai serviciilor de polenizare în regiunile agricole. O analiză globală foarte recentă a arătat că, în zonele cu diversitate și abundență scăzută de insecte sălbatice, culturile sunt mai puțin productive, indiferent de numărul albinelor melifere din jurul unei ferme. Efectul prezenței habitatelor naturale și al albinelor sălbatice asupra productivității pomilor fructiferi este, în fapt, foarte puternic: ÒCreșterea cu 20%-50% a habitatelor de albine cu diversitate mare în regiune a sporit producția de fructe cu 150%.Ó Autorii conchid: ÒFermierii trebuie să protejeze habitatele seminaturale din regiunile lor pentru a garanta polenizarea și productivitatea ridicatăÓ (Holzschuh et al, 2012).

Agricultura practicată în paralel cu menținerea unei biodiversități crescute și fără aplicarea niciunui pesticid sau fertilizator chimic, cum este în cazul metodelor organice sau ecologice de exploatare agricolă, a demonstrat în repetate rânduri că aduce beneficii din punctul de vedere al abundenței și bogăției polenizatorilor. Un studiu recent din Suedia a arătat cu claritate cum culturile de căpșuni au de câștigat de pe urma agriculturii organice. Căpșunile organice au fost vizitate de mai mulți polenizatori și au fost polenizate într-o măsură mai mare decât căpșunile cultivate convențional, diferență care a fost vizibilă rapid după trecerea de la metoda de cultivare convențională la cea organică. Sistemele agricole diversificate, precum cele care folosesc metode de producție organice sau ecologice, aduc

beneficii multiple și în afara potențării serviciilor de polenizare: ele conduc la o combatere mai eficace a buruienilor, a bolilor și a insectelor dăunătoare. Și totuși, aceste sisteme au primit finanțare publică mult mai redusă pentru cercetare, ca și modalități de îmbunătățire a sistemului de gestionare, în comparație cu sistemele agricole convenționale. Estimările lui Urs Niggli, directorul Insitutului de Cercetare privind Agricultura Organică (FiBL) din Elveția, arată că, dintr-un buget de aproximativ 52 miliarde USD cheltuit anual pentru cercetare în agricultură, mai puțin de 0,4% se îndreaptă înspre cercetarea și evaluarea inițiativelor specifice agriculturii organice. În consecință, este nevoie de o finanțare publică și privată mai intensă pentru activitățile de cercetare și dezvoltare a practicilor agricole ecologice care maximizează serviciile ecologice.

Selecțiuni din studiul ”Declinul albinelor - O analiză a factorilor care pun în pericol polenizatorii și agricultura din Europa”, elaborat de Greenpeace

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

187

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE Ioan Șerbănescu

Bălţata românească de tip Simmental, vedeta momentului

Rasa Bălţata românească a fost declarată în anul 1959, după o lungă perioadă de absorbţie a trăsăturilor din rasa Simmental, din care au rezultat trăsături noi. Bălţata românească a dobândit astfel o rapidă popularitate ajungând, în anul 1969, la 44% din numărul total de bovine.

Rasa Simmental este originară din cantonul Berna, de pe valea râului Simmen, de unde s-a răspândit şi în alte cantoane din jumătatea vestică a Elveţiei. Provine din taurinele locale palustre brahicere, încrucişate cu taurine anglo-saxone şi în mai mică măsură cu taurine franceze sau austriece. Formarea prin încrucişare a început la sfârşitul secolului al XVIIIlea, a continuat în secolul al XIX-lea, iar în secolul al XX-lea s-a perfecţionat. Formarea şi perfecţionarea rasei s-a bazat pe încrucişarea cu Monbeliard, Fleckvieh şi, în special, cu Red Holstein, selecţie după origine (structurarea în linii şi familii), conformaţie, aptitudini de lapte şi carne, precum şi pe condiţiile de mediu natural favorabile sau iscusinţei crescătorilor.

188

Origine primară Simmental s-a răspândit pe toate continentele, în peste 30 de ţări. Cel mai mult s-a răspândit în ţările europene (Germania, Austria, Spania, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croaţia, Rusia, Polonia şi mai recent în Bulgaria, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Suedia), dar şi pe continentul american (Argentina, Brazilia, Columbia, Mexic, SUA, Uruguai), Oceania (Australia şi Noua Zeelandă), pe continentele african (Africa de Sud, Liban, Namibia) şi asiatic (Japonia). Efectivul mondial ocupă locul doi, după Friză şi Holstein, cu 40 de mil. capete, din care aproape 10% este înscris în Herd book-ul rasei. În ţările nord-europene, America, Africa şi Australia nu se exploatează pentru lapte. Din Simmental au apărut o serie de rase, recunoscute

pe plan mondial (Fleckviech german şi austriac, Simmental francez, Pezzata Rossa italiană, Bălţata cehă, Bălţata ungurească, Bălţata românească etc). Sunt animale corpolente, iar cadrul rasei Simmental se întâlnesc trei tipuri morfologice (lapte-carne, carne-lapte şi carne), primul interesând cel mai mult în furnizarea laptelui. Se caracterizează prin: dezvoltare corporală hipermetrică (talia medie 138 cm şi greutatea 675 kg la vaci, volum corporal 0,75 mc, masivitate 147%, format corporal 121%, cadru corporal 2,4 mp). Conformaţia este corectă: cap mare, ochi mari şi blânzi, gât dublat, trunchi mare cu uger voluminos bine ataşat, membre groase şi puternice, cu aplomburi corecte. Pielea este groasă şi depigmentată, părul relativ abundent, mai des iarna.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Culoarea este bălţată alb cu galben sau roşu, cu delimitări nete între nuanţe şi cu unele particularităţi de culoare (extremităţile corpului şi partea inferioară a abdomenului sunt albe, iar depigmentarea centrifugă la bot, pleoape, vârful coarnelor, zona anovulvară şi ongloane). Prezintă constituţie robustă, sănătate bună, temperament liniştit şi caracter blând. Manifestă vitalitate, fertilitate pronunţată, mare capacitate digestivă şi de asimilare a hranei. Se adaptează bine la climatul temperat, la regimul de hrană bogat, valorificând bine suculentele de iarnă şi de vară, ca şi reziduurile industriale. În condiţii de exploatare reci sunt afectate producţia şi reproducţia acestei rase. Scurt istoric autohton Începând din anul 1860, rasa Bălţata românească a rezultat în urma unei lungi încrucişări dintre Sura de stepă transilvăneană şi taurul Simmental importat din Elveţia, Austria, Germania, Cehia şi Slovacia. Zonele în care s-a efectuat încrucişarea celor două rase au fost: Banat, Transilvania şi Bucovina. În zilele noastre, Bălţata românească este cea mai numeroasă în România, din punct de vedere al exemplarelor.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

189

creªterea animalelor, NUTRIþIE Cele mai importante importuri de tauri şi juninci din rasa Simmental au fost efectuate în anii 1872, 18851890 şi 1919, în regiuni unde existau locuitori de origine germană. Primele asociaţii de reproducţie au fost fondate în anul 1910, controlul producţiei de lapte fiind introdus în anul 1914. Între anii 1962-1980, 1.400 de juninci şi 60 de tauri din rasa Simmental au fost importaţi. Rasa Bălţata românească de tip Simmental, cu însuşiri de producţie mixtă pentru carne şi lapte, a fost şi reprezintă principala rasă de taurine a ţării, atât prin ponderea numericã precum şi pentru bunele însuşiri pentru ambele tipuri de producţie. Însuşirile productive net superioare ale rasei Simmental au făcut ca aceasta să fie preferată de localnici, pentru reproducţie. După primul război mondial, statul român a continuat procesul de import al materialului de prăsilă Simmental, dar s-a preocupat, în acelaşi timp, de înfiinţarea unor nuclee în ţară, cu material de reproducţie din această rasă. După anul 1930, apare prima

asociaţie de creştere şi se pun bazele evidenţelor genealogice şi al controlului producţiei de lapte pentru această rasă. Începând din anul 1960, populaţia de taurine din zonele Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei rezultă în urma încrucişărilor de absorbţie cu rasa Simmental şi capătă denumirea oficială de rasă ÒBălţată româneascăÓ. Cercetările întreprinse de diverşi specialişti de la noi din ţară au încercat să confirme că Bălţata românească ar fi o rasă distinctă, de sine stătătoare, diferenţiată prin însuşiri morfologice şi productive de Òrasa mamăÓ Simmental. Cu toate acestea, nu poate fi infirmat faptul că, după ocuparea iniţială a unor zone din Transilvania, Banat şi Bucovina, Bălţata românească de tip Simmental s-a extins continuu răspândindu-se aproape în întreaga Transilvanie şi în tot Banatul, cunoscând o dinamică apreciabilă. Astăzi, Bălţata românească este practic rasă de bază a ţării noastre, deţinând o pondere de peste 40% din structura totală a raselor. În

zonele de creştere a găsit condiţii prielnice de mediu, fapt ce i-a permis să îşi exteriorizeze bine potenţialul productiv, în direcţia producţiei de lapte şi de carne. Însuşiri şi obiective pentru ameliorarea rasei Bălţata românească de tip Simmental are o viaţă economică ce se întinde pe 8-9 lactaţii, cu durata acestora de 270-330 zile. Ajunge la maturitate la vârsta de 4 ani şi se foloseşte la reproducţie la 18-22 luni. Se preconizează ca, în perspectivă, taurinele din această rasă să fie orientate mai bine spre producţia de carne, păstrând însă aptitudinile generale ale tipului de productivitate mixtă. Ele rămân principalul furnizor de carne de bovine al ţării şi, împreună cu celelalte rase, participă la acoperirea cererii de lapte şi produse lactate. În prezent, obiectivele principale stabilite pentru ameliorarea acestei rase sunt: - 5.000 kg lapte/lactaţie normal, cu 3,90% grăsime, 3,30% proteină, respective 195 kg grăsime şi 170 kg proteină (365 kg substanţă utilă); - 138/140 cm înălţimea la crupă, la vacile adulte şi 135-137 cm, la vacile primare; 650-700 kg greutate - corporală la vacile adulte; Peste 600 kg greutatea la -

190

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sacrificare a tăuraşilor îngrăşaţi intensiv şi valorificaţi la vârsta de 1718 luni, cu o viteză absolută de creştere de cca 1.100 g/zi şi un randament la tăiere de 55-56%, respective 350 kg greutatea carcasei; - Conformaţie corporal corectă, cu segmente armonioase şi regiuni corporale specifice producţiei de carne, bine îmbrăcată în musculatură, uger cu bune aptitudini pentru mulsul mecanic (peste 2 kg/ min viteza de muls), bine prins şi extins, cu ligamentul suspensor puternic şi adâncimea până deasupra jaretului, cu simetrie morfologică şi funcţională (cca 45% indice mamar), cu membre solide şi aplomburi corecte.

În direcţia producţiei de lapte, este recomandată pentru exploatarea semiintensivă, în sistem de întreţinere legată, pretându-se însă la exploatarea intensivă, în fermele cu stabulaţie liberă. Aria de răspândire recomandată o constituie, în principal, judeţele din interiorul Arcului Carpatic, din Câmpia de Vest, precum şi din nordvestul şi nordul ţării.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

191

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE ilie Stoian

Reorganizarea pisciculturii, condiționată de Politica Europeană Comună 2014-2020

Strategia Naţională a Sectorului Pescăresc 2014-2020 (SNSP) a fost elaborată în urma procesului transparent de dialog cu partenerii interesaţi, în cadrul stabilit de către Ministerul Fondurilor Europene (MFE), în calitate de coordonator al procesului de programare a fondurilor europene aferente perioadei 2014-2020.

Conform metodologiei stabilite de către MFE, pentru elaborarea documentelor de programare întrun cadru care să asigure consultarea partenerilor interesaţi, la nivelul MADR a fost constituit, pentru sectorul pescăresc, Grupul de Lucru pentru Pescuit şi Acvacultură (GLPA). GLPA reuneşte actori importanţi din sectorul pescăresc, reprezentanţi din administraţia publică centrală, ai asociaţiilor piscicultorilor, pescarilor şi procesatorilor, ai institutelor de cercetare cu profil de specialitate, ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale de profil.

192

Dezvoltarea durabilă, primul imperativ În cadrul grupului de lucru a fost elaborată şi aprobată Analiza socio-economică a sectorului pescăresc, document care prezintă situaţia actuală a sectorului pescăresc din România. Pentru sector, dezvoltarea durabilă a pescuitului şi acvaculturii reprezintă o necesitate socioeconomică pe termen mediu şi lung, implicând: - Promovarea pescăriilor și a acvaculturii competitive, sprijinirea organizaţiilor de producători şi a fermelor piscicole viabile din punct de vedere economic și sustenabile din punct de vedere social și al mediului; - Promovarea unei politici favorabile incluziunii și dezvoltării echilibrate a zonelor de pescuit, a eficientizării administrării şi exploatării durabile a resurselor acvatice vii; - Încurajarea dezvoltării și punerii în aplicare a politicii

maritime integrate a Uniunii Europene într-o manieră complementară față de politica de coeziune și de politica comună în domeniul pescuitului; - Rolul pisciculturii traditionale în amenajări piscicole, ca activitate generatoare de oportunităţi pentru dezvoltarea economiei locale (locuri de muncă în spaţiul rural, valorificarea unor terenuri slab productive), precum şi de beneficii sau servicii de mediu (zone umede, biodiversitate, microclimat etc). Conservarea mediilor acvatice și protecția patrimoniului pescăresc sunt de interes general pentru: - Generarea şi meţinerea zonelor umede şi conservarea biodiversităţii ihtiologice şi avifaunistice; - Contribuţia la asigurarea securităţii alimentare naţionale, prin potenţialul de resurse alimentare reprezentat de resursele acvatice vii

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

în orice stadiu al ciclului lor biologic. Priorități europene Strategia Europa 2020 propune trei priorităţi care se susţin reciproc: 1 Creşterea inteligentă - dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; 2 Creşterea durabilă - promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive; 3 Creşterea favorabilă incluziunii – promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială şi teritorială. SNSP se circumscrie EU 2020, atât ca orizont de timp, cât şi ca viziune, urmărind dezvoltarea sectorului pescuit şi de acvacultură pe coorodonate de competitivitate, durabilitate şi coeziune teritorială şi socială.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

193

creªterea animalelor, NUTRIþIE

Politica Comună în domeniul Pescuitului (PCP) cuprinde, pe de o parte, conservarea, gestionarea şi exploatarea resurselor biologice marine, iar, pe de altă parte, în cadrul măsurilor referitoare la pieţe şi al măsurilor financiare care sprijină politica comună în domeniul pescuitului cuprinde resursele biologice de apă dulce, acvacultura, prelucrarea şi comercializarea produselor obţinute din pescuit şi din acvacultură. PCP garantează că activităţile de pescuit şi de acvacultură asigură condiţii de mediu, economice şi sociale sustenabile pe termen lung şi contribuie la disponibilitatea aprovizionării cu alimente. Fondul european pentru pescuit şi afaceri maritime (FEPAM) este instrumentul financiar al Uniunii Europene pentru punerea în aplicare a PCP, a măsurilor legate de dreptul mării, a dezvoltării durabile a zonelor de pescuit, a pescuitului în apele interioare şi a politicii maritime integrate. Viziunea şi obiectivele SNSP sunt determinate atât în funcţie de nevoile specifice identificate la nivel naţional, cât şi de măsurile impuse statelor membre prin PCP şi finanţate prin FEPAM. Pescuitul comercial în apele interioare Pescuitul continental, ca şi cel marin, depinde de doi factori majori, legaţi de disponibilitatea resursei acvatice şi de eficienţa organizării activităţilor de pescuit şi comercializare. Suprafeţe de ape semnificative ca întindere, care constituie mediul pentru specii valoroase (ex: sturion, şalău, somn, ştiucă) în ihtiofauna autohtonă, precum şi forţa de muncă disponibilă,

194

constituie bazele, atât pentru pescuitul continental, cât şi pentru dezvoltarea unor activităţi conexe acestuia (turismul, pescuitul sportiv etc). Tradiţia consumului de peşte, mai ales cu ocazia sărbătorilor religioase sau a altor sărbători, contribuie la o cerere care depăşeşte cu mult posibilităţile de producţie ale sectorului. Pe de altă parte, o serie de cauze împiedică dezvoltarea sectorului şi creşterea competitivităţii acestuia. Aceste cauze, la fel ca în cazul pescuitului marin, pot fi grupate în trei categorii: - Producţiile mici, obţinute în condiţiile unui consum mare de resurse în raport cu rezultatele obţinute; - Veniturile scăzute obţinute din vânzarea produselor, care nu permit acumularea de capital; - Concurenţa neloială pe piaţa peştelui. Producţiile mici, la rândul lor, sunt determinate de slaba performanţă a operatorilor care dețin ambarcaţiuni şi dotări insuficiente şi învechite şi cu o infrastructură de pescuit inadecvată nevoilor actuale. Situaţia este similară cu slaba performanţă a pescuitului marin. Resursele financiare necesare pentru dotarea corespunzătoare a navelor şi ambarcaţiunilor pot fi interne, obţinute prin activitatea pescăriilor, sau, externe, din mediul bancar. Sprijinirea unor activităţi care să sporească veniturile pescăriilor, prin adăugarea de valoare produselor lor şi prin desfăşurarea de activităţi conexe (turism, pescuit sportiv), poate duce la un anumit grad de capitalizare a operatorilor. Alternativ, o altă sursă este finanţarea bancară, dar aceasta este puţin probabilă,

fiind condiţionată de garanţii pe care pescarii nu le pot oferi. Limitări și restricții Diferite restricţii impuse, care ţin de politicile UE în domeniul mediului sau al pescuitului, perioadele de prohibiţie limitează şi mai mult producţia de peşte pescuit. Pe de altă parte, aceste restricţii sunt impuse tocmai pentru asigurarea sustenabilităţii sectorului. În asemenea situaţii, operatorii pot încerca să obţină venituri prin diversificarea activităţilor conexe, dar aceste măsuri privesc mai degrabă susţinerea financiară a operatorilor decât competitivitatea în sine a sectorului. Aşadar, obligaţiile impuse prin legislaţia UE sau naţională vor subzista, însă modalitatea executării lor se va face cu costuri mai reduse. De asemenea procedura de accesare a fondurilor europene se va simplifica. Valoarea relativ scăzută a veniturilor obţinute din vânzarea produselor are cauze diverse: - Valoarea de piaţă scăzută a peştelui, dată de ponderea peştelui pescuit cu valoare comercială mică. În măsura disponibilităţii stocurilor şi a posibilităţii capturării lor, operatorii trebuie să se orienteze către specii cu valoare comercială ridicată. -Vânzarea directă, fără adăugarea de valoare produsului. Prin informarea pescarilor şi acordarea de sprijin financiar în vederea achiziţionării de dotări pentru procesare la bord, se creează premizele realizării de valoare adăugată şi implicit, de creştere a veniturilor din vânzări. - Puterea mică de cumpărare existentă pe piaţa din România. Această cauză este

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

inerentă situaţiei economice actuale a României, poate fi combătută prin desfacerea produselor pe pieţe externe. Aceasta însă nu este o soluţie fezabilă, în condiţiile actuale de producţii reduse şi costuri de producţie ridicate. - Lipsa datelor structurate privind piaţa de peşte din România. Toate aceste măsuri, completate cu o serie întreagă de alte oportunități, au menirea de a dezvolta sectorul pisciol al României, în concordanță cu Programul European de dezvoltare sectorial, eliminând în bună măsură rămânerile în urmă. Totul, însă, va depinde și de priceperea și voința autorităților, dar și a piscicultorilor și acvacultorilor români.

Toate aceste măsuri, completate cu o serie întreagă de alte oportunități, au menirea de a dezvolta sectorul pisciol al României, în concordanță cu Programul European de dezvoltare sectorial, eliminând în bună măsură rămânerile în urmă. Totul, însă, va depinde și de priceperea și voința autorităților, dar și a piscicultorilor și acvacultorilor români.

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

195

creªterea animalelor, NUTRIþIE

196

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

197

creªterea animalelor, NUTRIþIE

198

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

199

creªterea animalelor, NUTRIþIE

200

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

179

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE Aura Alexa ioan

Calitatea cărnii, îmbunătăţită prin selecție genomică

180

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

181

creªterea animalelor, NUTRIþIE

182

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

183

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE Alexandru Peligrad

Protejarea albinelor prin practici agricole sigure

relația polenizare - producție agricolă este esențială

184

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

185

creªterea animalelor, NUTRIþIE

Sisteme ecologice, organice, sustenabile

186

Selecțiuni din studiul ÒDeclinul albinelor - O analiză a factorilor care pun în pericol polenizatorii și agricultura din EuropaÓ, elaborat de Greenpeace

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

187

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE ioan șerbănescu

Bălţata românească de tip Simmental, vedeta momentului

188

origine primară Simmental s-a răspândit pe toate continentele, în peste 30 de ţări. Cel mai mult s-a răspândit în ţările europene (Germania, Austria, Spania, Ungaria, Cehia, Slovacia, Croaţia, Rusia, Polonia şi mai recent în Bulgaria, Danemarca, Marea Britanie, Irlanda, Suedia), dar şi pe continentul american (Argentina, Brazilia, Columbia, Mexic, SUA, Uruguai), Oceania (Australia şi Noua Zeelandă), pe continentele african (Africa de Sud, Liban, Namibia) şi asiatic (Japonia). Efectivul mondial ocupă locul doi, după Friză şi Holstein, cu 40 de mil. capete, din care aproape 10% este înscris în Herd book-ul rasei. În ţările nord-europene, America, Africa şi Australia nu se exploatează pentru lapte. Din Simmental au apărut o serie de rase, recunoscute

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

189

190

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

191

cREªtEREA AniMAlEloR, nUtRiþiE ilie Stoian

reorganizarea pisciculturii, condiționată de Politica Europeană Comună 2014-2020

192

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

193

creªterea animalelor, NUTRIþIE

194

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

195

creªterea animalelor, NUTRIþIE

196

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

197

creªterea animalelor, NUTRIþIE

198

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

199

creªterea animalelor, NUTRIþIE

200

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

201

creªterea animalelor, NUTRIþIE

202

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 203

creªterea animalelor, NUTRIþIE

204

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

creªterea animalelor, NUTRIþIE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 205

FURAJE ªi nUtREþURi coMBinAtE ilie Stoian

Aditivii furajeri, o piață încă neexploatată la maxim

Conform unui raport al Transparency Market Research, preluat de Meat & Poultry, dacă în 2013 piața aditivilor destinați hranei animalelor era evaluată la 13,5 miliarde de dolari, în următorii cinci ani valoarea acesteia va crește cu 4 miliarde de dolari. Potrivit unui raport al Transparency Market Research, până în 2018 piața aditivilor furajeri va înregistra o creștere anuală de 3,8 la sută. Unde se va situa România, din acest punct de vedere? Situația riscantă de acum împiedică prognoze. Dar, să fim optimiști.

Conform metodologiei stabilite de către MFE, pentru elaborarea documentelor de programare într-un cadru care să asigure consultarea partenerilor interesaţi, la nivelul MADR a fost constituit, pentru sectorul pescăresc, Grupul de Lucru pentru Pescuit şi Acvacultură (GLPA). GLPA reuneşte actori importanţi din sectorul pescăresc, reprezentanţi din administraţia publică centrală, ai asociaţiilor piscicultorilor, pescarilor şi procesatorilor, ai institutelor de cercetare cu profil de specialitate, ai mediului academic şi ai organizaţiilor neguvernamentale de profil.

206

Dinamism pe piețele internaționale, stagnare pe piața românească Din punct de vedere al comercializării, regiunea Asia-Pacific este de așteptat să-și mențină pozitia de lider, cu 32,4 procente din cota de piață. În ultimii trei ani, piața aditivilor pentru hrana animalelor s-a dezvoltat datorită cererilor tot mai mari pentru carne și produse derivate, manifestate în special în țările în curs de dezvoltare precum China, India și Brazilia. Aditivii furajeri sunt substante care, utilizate în cantități mici, pot modifica favorabil caracteristicile nutrețurilor sau producțiile animalelor. Numai piața acidifiantilor pentru hrana animalelor este

prognozată că va ajunge la 1,6 miliarde de dolari, până în 2018, de la un miliard, cât a valorat anul trecut. SUA rămâne lider în America de Nord, pe piața aminoacizilor, cu o cotă de piață de 29,9%, în timp ce China este principalul actor comercial în Asia-Pacific, cu o cotă de piață de 49,5%. În Europa, Marea Britanie atrage cele mai multe cereri, urmată de Germania. În România, însă, ca de obicei, lucrurile sunt mai încurcate și par a se încurca și mai rău. Iar asta, din două motive. În primul rând, odată cu renunțarea la cotele de lapte, de la 1 ianuarie 2015, este foarte posibil ca mulți fermieri să abandoneze ideea gestionării unei ferme de vaci de lapte. Așadar, acesta

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

este o cauză a unei viitoare apetențe a fermierilor de a mai achiziționa aditivi furajeri, din simplul motiv că nu vor mai avea pentru ce! O a doua cauză se manifestă încă de acum. Spre mirarea tuturor, producția de carne de pasăre a scăzut cu 3,8 %, în semestrul 1 al anului în curs, în condițiile în care se știa că, din cauza sărăciei, consumul de carne de pasăre și pui a crescut constant în ultimii ani, datorită prețului mai redus, se pare că lucrurile stau invers. Deci, nici din partea fermelor de păsări s-ar putea să nu fie atât de multe comenzi pe cât ar spera furnizorii de aditivi. O parte din minus ar putea fi acoperit de sectorul de creștere a porcilor. Deja, pe primul semestru, s-a înregistrat o creștere de 1,1%, la producția de carne de porc. Nu e mult, dar e un semn. Însă, în condițiile în care zootehnia din Ucraina este la pământ, din cauza conflictului cu Rusia, România poate profita, mai ales că are porțile deschise, la export și, mai ales că prin fermele de porci din România nu bântuie pesta porcină africană, așa cum se întâmplă în Polonia, Letonia, Ltuania și Ungaria. Oricum, putem da și exemple de bine:

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 207

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

Biochem prinde aripi pe seama găinilor Compania Biochem Animal Health and Nutrition, situată în Cluj, vine în întâmpinarea crescătorilor de păsări cu o gamă de furaje pentru a le asigura păsărilor o furajare eficientă cu ajutorul aditivilor furajeri, fiind fondată în 1986, în localitatea Lohne, din nord vestul Germaniei. Întregul complex de sarcini este dirijat dinspre Lohne, aceasta servind și regiunea de nordvest a Europei. Filiale din Franţa, Rusia, Ucraina, Egipt, Polonia, Serbia, Romania, Iran şi Turcia servesc regiunile din şi dinafara Europei. Biochem Animal Health and Nutrition afiliată celei din Lohne, a fost fondată în 2008, cu sediul central în Cluj Napoca. Principalul obiectiv este dezvoltarea şi punerea pe piaţă a unori aditivi furajeri de ultimă generaţie în domeniul nutriţiei animale şi a medicinii veterinare, care să fie capabile să ridice noi perspective pentru industrie, agricultură şi consumatori şi de a stabilii noi standarde într-o alimentaţie animală modernă. Acești aditivi furajeri includ: BioPlus® YC- Noua generaţie de BioPlus® 2B care este baza noii generaţii de microorganisme producătoare de enzime. Trăsăturile de bază includ o utilizare mai bună

208

a nutrienţilor şi stabilizarea activă a intestinului. În consecinţă este atins un nivel de performanţă mai ridicat în producţia animal; GalliPro® este un aditiv furajer probiotic alcătuit din microorganisme care sunt ingerate prin hrană sub forma de spori și se dezvoltă în germeni vegetativi în intestin. Ele au grijă de sănătatea și rezistența florei intestinale; TechnoMos® este un extract de drojdii selectate, bazat pe Saccharomyces cerevisiae, bogat în mananoligozaharide şi betaglucani. Este un produs granulat, fin în comparaţie cu extractele de drojdie convenţionale. Datorită technologiei noi suprafaţa de absorbţie pentru patogeni şi pentru toxinele lor s-a extins.

Cargill Nutriţie Animală mizează pe soluții complete Izvorul succesului Cargill este succesul clienţilor afirmă reprezentanții companiei care furnizează soluţii comerciale personalizate partenerilor din America, Europa şi Asia, în producţia de furaje pentru animale. În România, Cargill Nutriţie Animală produce şi comercializează/distribuie brand-urile Purina şi Cargill. Linia principală de produse se adresează unor segmente, precum: Vaci de lapte, Bovine de carne, Porcine, Oi şi capre, Păsări, Iepuri, Vânat și Peşti. Asigurarea calitaţii este un aspect important pentru divizia de nutriţie animală a companiei. Pentru a garanta standardele, Cargill Nutriţie Animală SRL este acreditată cu HACCP Codex Alimentarius - Analiza pericolelor şi Punctelor Critice de Control (HACCP)-Sistem şi linii directoare pentru aplicare Annex to CAC/RCP-1-1969, Rev.4 (2003). Această certificare este o garanţie a controlului strict si permanent pentru protecţia sănătăţii consumatorilor noştri.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Laboratoarele de cercetare Cargill Nutriţie Animală şi tehnologiile sale inovative (ex. REVEAL®) sunt prezente în întreaga lume, fapt care ajută la furnizarea de soluţii exacte şi rapide. Cel mai important centru de inovaţie se află în Minneapolis, SUA, şi anume la Centrul de Cercetare Elk River. Acesta coordonează întreaga activitate a reţelei mondiale de cercetare şi desfăşoară programe ştiinţifice, în colaborare cu cele mai renumite universităţi din lume.

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 209

FURAJE ªi nUtREþURi coMBinAtE Alexandru Peligrad

Formule nutriționale în apicultură, pe bază de zaharoză Necesitatea hrănirii artificiale a albinelor apare ca urmare a faptului că apicultorul recoltează mierea albinelor - hrana naturală a acestora. În condiţiile climatice ale ţării noastre, cu ierni parţial geroase, apicultorul trebuie să le ofere albinelor o hrană artificială. De asemenea, ciclicitatea anotimpurilor solicită, pentru acoperirea necesarului de hrană, un supliment pentru susţinerea activităţilor de bază.

Comparații ale regimurilor de hrană Formarea stratului de depunere şi creşterea reginelor solicită şi ele hrană solidă. Astăzi, apicultorului îi stă la dispoziţie o gamă variată de hrană pentru albine. Pe lângă melasa preparată de apicultor şi hrana gata preparată pe bază de zaharoză, de câţiva ani se utilizează şi produse cu îndulcitori.

Hrana naturală a albinelor este mierea, pe care acestea o produc din substanţele brute ca nectarul şi roua de miere. Aceste substanţe brute conţin în principal fructoză, glucoză şi zaharoză (sfeclă sau trestie de zahăr), în cantităţi mici şi maltoză sau alte feluri de zahăr. Astfel, fructoza, glucoza şi zaharoza sunt cei mai importanţi nutrienţi alimentari ai albinelor. Anu-

mite tipuri de miere, cum ar fi mierea de rapiţă şi mierea bogată în melecitoză, sunt mai puţin adecvate pentru iarnă, din cauza tendinţei de cristalizare. Şi conţinuturile de cenuşă şi coloranţi, care sunt tipice pentru majoritatea mierii de pădure, dar şi de floare, suprasolicită sistemul digestiv, iar, în cazul în care sunt depozitate pe perioade mai lungi iarna, acestea pot duce la dizenterie. Înlocuitorul clasic al mierii este solutia de zahar . Aici se amestecă de regulă zahărul cu apă în proporţie de 3:2, mai rar 1:1. Din punct de vedere chimic, acest zahăr este identic cu zaharoza din nectar şi roua de miere. De aceea, albina are şi enzimele necesare metabolismului precum Invertaza, pentru a putea utiliza benefic zaharoza ca nutrient. Obţinerea melasei necesită, în general, foarte multă muncă. Trebuie acordată o atenţie sporită şi instabilităţii microbiologice a unui astfel de aliment, care poate duce la valabilitatea scurtă a solutiei de zahar şi astfel, la o perioadă scurtă de utilizare. Astfel, poate fi necesară prepararea repetată a hranei. De la mijlocul anilor 90, pe piaţă găsim şi produse pe

210

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

bază de amidon. Acestea sunt compuse din diverse aporturi de glucoză, maltoză, precum şi malto-oligo-zaharide şi iso-malto-oligo-zaharide. Dintre aceste substanţe, doar glucoza apare în cantităţi mai mari în miere; maltoza poate reprezenta până la 8 %. Restul oligozaharidelor există în miere în cantitate foarte mică. Hrana pe bază de amidon înseamnă însă mai puţini nutrienţi naturali pentru albine. Unele dintre aceste produse conţin, în funcţie de producţia lor, cantităţi mari de cenuşă şi coloranţi. De aceea, în mare, hrana pe bază de amidon nu este prea bine tolerată de sistemul digestiv al albinelor. Hrana alternativă a albinelor ar trebui să conţină toţi nutrienţii importanţi ce intră în componența mierii: fructoză, glucoză şi zaharoză. Cel mai bine îndeplinește această cerință, dintre produsele existente pe piață destinate hranei albinelor, cea pe bază de zaharoză, care corespunde din toate punctele de vedere: zaharoza şi componentele sale naturale fructoza (zahăr din fructe) şi glucoza (zahăr de struguri) reprezintă nişte nutrienţi optimi pentru albine.

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

211

FURAJE ªi nUtREþURi coMBinAtE

teste de hrănire În anii 1997 şi 1998 , Oficiul Regional de Apicultură din Bavaria, Erlangen, a efectuat mai multe teste în localităţile Erlangen şi Kringell pe aproximativ 100 populaţii. Acestea au fost hrănite iarna cu hrană pe bază de zaharoză şi îndulcitori. Aceste teste au avut scopul de a determina dacă compoziţia hranei influenţează următoarele toleranţa albinelor, modificarea spectru zahăr de la momentul hrănirii până la depozitare și tendința de cristalizare a hranei în stup Un rezultat a fost faptul că toate populaţiile din ambele locaţii, care au hrănite cu hrană pe bază de zaharoză( Apiinvert), au supravieţuit. În rândul populaţiilor hrănite cu hrană pe bază de îndulcitori s-a înregistrat o rată mare de mortalitate. Această observaţie se referă în principal la locaţia Kringel, foarte pretenţioasă din punct de vedere climatic. O posibilă explicaţie pentru acest rezultat este faptul că oligozaharidele sunt eliminate complet sau nu sunt eliminate de enzimele albinelor. Astfel, sistemul digestiv al albinei este suprasolicitat, ceea ce poate duce la dizenteria sistemului digestiv. Conţinutul parţial crescut de cenuşă şi coloranţi accentuează acest efect. Albinele secretă diverse enzime, dintre care cea mai

212

importantă pentru descompunerea carbohidraţilor este invertaza. Ea descompune zaharoza în fructoză şi glucoză. Aceste monozaharide sunt imediat disponibile albinelor ca sursă de hrană. Maltoza conţinută în produsele pe bază de îndulcitori este descompusă mult mai greu în glucoză, fiind mai greu de valorificat pentru albine. În unele cazuri aportul în maltoză al hranei propuse a crescut până la depozitarea împotriva frigului, ceea ce indică reacţii ulterioare. Oligozaharidele rezultate sunt destul de greu de valorificat de către albine.

hrană nu este suficientă. La baza evaluării costurilor reale ar trebui să stea cantitatea de hrană din stup care poate fi valorificată. La compararea costurilor pentru hrană pe bază de zaharoză (Apiinvert) cu cele ale unei melase zaharoase, se poate observa că, cheltuielile pe kilogram depozitat de hrană sunt aproximativ egale. Aceasta rezultă din faptul că, pe baza conţinutului crescut de substanţă uscată din Apiinvert, utilizarea siropului este mai bună cu aproximativ 15 % decât la o melasă produsă în raport de 3:2.

Tendinţa de cristalizare a fost identificată la hrana depozitată şi protejată împotriva frigului. Acest lucru arată că siropurile bogate în glucoză şi maltoză au o tendinţă crescută de formarea a cristalelor. În unele cazuri siropul nu a putut fi izolat din celule, deoarece conţinutul era deja cristalizat. În cazul stupilor cu populaţii hrănite cu hrană pe bază de zaharoză, s-a observat o rată de cristalizare scăzută. Astfel, albinele aveau la dispoziţie suficientă hrană. raport cost/beneficii pentru diferite tipuri hrană pentru albine Dacă facem o comparaţie între costurile şi utilizarea diferitelor tipuri de hrană, luarea în considerare a preţului de vânzare a fiecărui tip de

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Dacă se compară costurile Apiinvert şi cele ale produselor pe bază de îndulcitori, disponibile pe piaţă, la prima impresie produsele pe bază de îndulcitori par a fi mai ieftine. Trebuie totuşi luat în considerare faptul că, în cazul produselor pe bază de amidon, o mare parte a hranei depozitate în stup nu este utilă pentru albine.

hrană pentru albine Apiinvert: Fără adaos de apă, poate fi imediat utilizată. Are un conţinut mare de fructoză, consistenţă ideală, utilizare perfectă datorită conţinutului mare de substanţă uscată. Permite o hrănire rapidă datorită compoziţiei potrivite pentru albine și este stabilă din punct de vedere microbiologic. Este potrivită şi pentru aplicarea în vasele de hrană. Ca utilizare este recomandată pentru hrănire tradiţională și introducere târzie în iarnă. Apifonda: Apifonda este o hrană sub formă de pastă, compusă în principal din zaharoză. Conţine micro cristale fine, cu un diametru mai mic de 1/100 mm. Fiecare cristal în parte este învelit într-un sirop fin, care împiedică lipirea cristalelor. Astfel, Apifonda poate fi uşor transportată de albine şi poate fi preluată direct prin orificiul stupului. Nu necesită o preparare prealabilă și poate fi imediat utilizată. Nu este necesară adăugarea de apă, atâta timp cât albinele pot zbura afară. Are o înaltă puritate şi consistenţă constantă Poate fi depozitată pe perioade lungi de timp și este potrivită și pentru apicultura transhumantă. Utilizarile tipice include stimularea de primăvară, formarea de noi colonii, hrănirea tradiţională și introducerea timpurie în iarnă. Zahăr cristalizat bio: Pentru apicultorii ecologişti Südzucker AG Mannheim/Ochsenfurt recomandă hrănirea cu zahăr cristalizat bio. Zahărul cristalizat bio este oferit în saci hârtie de 25 kg. Datorită purităţii sale este adecvat pentru prepararea melasei clasice 3:2. Desigur, zahărul nostru bio din sfeclă de zahăr corespunde tuturor prevederilor Directivei EU-Öko şi este cu certificat de conformitate.

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

213

FURAJE ªi nUtREþURi coMBinAtE teodora Chiorean

Prepararea şi introducerea pe piaţă a furajelor medicamentate Trimiterea pe piaţă, după preparare, a furajelor medicamentate este strict reglementată, la nivel comunitar şi naţional. Dacă furajele medicamentate sunt administrate animalelor ale căror produse obţinute de la acestea (carne, organe etc) sunt destinate consumului uman, crescătorii se asigură întotdeauna că animalele nu sunt date în consum fără a respecta intervalele de aşteptare (trecute după tăiere) şi normele privind „eliberarea” totală a materiei prime, de produsele medicinale/veterinare din care este fabricat premixul sau alt adaos. Reguli egale pentru toate verigile lanţului

Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi animale constituie unul dintre obiectivele fundamentale ale atitudinii organelor şi organizaţiilor sanitare veterinare, în general şi ale legislaţiei alimetare, în mod special. Cerinţele generale ale legislaţiei alimentare abordează stabilirea procedurilor în domeniul siguranţei alimentare după principiul Òde la fermă la consumatorÓ, desemnând furajele drept o etapă sensibilă, la începutul lanţului alimentar

214

Producerea furajelor medicamentate se face utilizându-se premixuri medicamentate, înregistrate sub formă de pulberi. Acest tip de furaje se fabrică exclusiv în unităţi specializate, care sunt autorizate de către autoritatea sanitară veterinară competentă, fiind interzisă producerea furajelor medicamentate sau amestecarea furajelor cu premixuri şi/sau medicamente de către unităţile de creştere a animalelor. Pentru protecţia preliminară a lanţului, autoritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă ia toate măsurile, asigurându-se că furajele medicamentate sunt furnizate direct crescătorului sau deţinătorului de animale, numai prin producătorul sau distribuitorul autorizat de au-

toritatea sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor locală, ori prin farmacia veterinară. Atunci când practica o impune, furajele medicamentate necesare pentru tratamentul animalelor ale căror produse (carne, organe) sunt destinate consumului uman, furnizarea se face către crescător/ deţinător de animale, numai în cantităţile prescrise de medicul veterinar de liberă practică, pentru tratament, nefiind permisă eliberarea unor cantităţi ce depăşesc necesarul pentru o lună. Este motivul pentru care distribuitorii autorizaţi/farmaciile veterinare eliberează furaje medicamentate în cantităţi mici, preambalate, gata pentru utilizare şi preparate pe bază de reţetă. Distribuitorul autorizat/farmacia veterinară care distribuie/comercializează furaje

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

medicamentate, îndeplineşte condiţiile privind păstrarea, registrelor, depozitarea şi transportul supunându-se verificărilor speciale, în acest scop, sub supravegherea Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) locale. Este totodată obligatorie inscripţionarea instrucţiunilor de utilizare a furajului medicamentat şi timpul de aşteptare. Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) se asigură că, fără a prejudicia regulile de sănătate a animalelor, nu există interdicţii, limitări sau bariere în ceea ce priveşte comerţul în interiorul Uniunii Europene cu furaje medicamentate care au fost produse în conformitate cu cerinţele normelor legislative naţionale, cu premixuri pentru furaje medicamentate, care sunt autorizate şi care au în conţinut aceleaşi substanţe active, ca şi premixurile pentru furaje medicamentate autorizate de statul membru de destinaţie. Toate acestea, în conformitate cu criteriile Normei sanitare veterinare privind codul produselor medicinale veterinare, aprobat prin ordinul preşedintelui ANSVSA.

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

215

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE Atunci când aplicarea acestor criterii generează motive de litigiu, în special în ceea ce priveşte recunoaşterea naturii similare a premixului pentru furajele medicamentate, ANSVSA ori Comisia Europeană poate trimite diferendul pentru evaluare unui expert care figurează pe lista experţilor comunitari, întocmită de Comisia Europeană, la propunerea statelor membre UE. În cazul în care ANSVSA şi statul membru de destinaţie au convenit anterior, părţile vor respecta avizul expertului. În acelaşi timp, destinatarul poate solicita ca fiecare transport de furaje medicamentate să fie însoţit de un certificat emis de autoritatea sanitară veterinară competentă locală. Mãsuri de piaţă şi distribuite Măsurile de protecţie şi regulile privind controlul veterinar, prevăzute în Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare aplicabile comerţului intracomunitar cu produse de origine animală, se aplică şi comerţului cu premixuri pentru furaje medicamentate autorizate. ANSVSA, prin DSVSA lococale, verifică prin controale cu prelevare de probe: - respectarea normelor sanitare veterinare privind condiţiile care reglementează prepararea, introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor medicamentate, în toate stadiile de producţie şi comercializare; - î n ferme şi abatoare, dacă furajele medicamentate sunt utilizate condiţiilor impuse de speţele directe şi dacă timpul de aşteptare a fost respectat.

veterinară competentă, de depozite adecvate şi de facilităţi necesare inspecţiei, spaţii în care îşi va desfăşura activitatea un personal calificat, bun cunoscător al tehnologiei amestecului. Furajul şi premixul cu adaos de medicamente destinat pieţei are un rezultat omogen şi stabil, numai dacă este folosit în procesul de producţie în conformitate cu condiţiile impuse de autorizaţia de introducere pe piaţă, respectiv: - nu există posibilitatea unei interacţiuni nedorite între medicamentele de uz veterinar, aditivi şi furaje; - furajul medicamentat rezistă de-a lungul perioadei prescrise; - componentele furajului medicamentat nu conţin acelaşi antibiotic sau acelaşi coccidiostatic ca şi cel utilizat ca substanţă activă în premixul cu adaos de medicamente; - doza zilnică de medicament este conţinută într-o cantitate de furaj echivalentă cu cel puţin jumătate din raţia zilnică a animalelor tratate, în cazul rumegătoarelor, cu cel puţin jumătate din raţia zilnică de furaje suplimentare neminerale. Pentru a asigura calitatea producţiei, furajele medicamentate sunt controlate periodic în propriile labo-

ratoare (inclusiv prin teste de omogenitate), sub supravegherea şi controlul periodic al departamentului oficial. Pentru înlesnirea monitorizării perioadelor de aşteptare/ monitorizare, producătorii păstrează înregistrări zilnice privind tipurile şi cantităţile de premixuri cu adaos de medicamente, de furaje folosite şi de furaje medicamentate produse, păstrate sau expediate, împreună cu datele de identitate şi adresele destinatarilor, numele şi codul medicului veterinar care a prescris furajul. Înregistrările sunt păstrate minimum trei ani, putând fi puse oricând la dispoziţia autorităţii sanitare veterinare competente, pentru control. Sub rezerva îndeplinirii dispoziţiilor privind testele efectuate asupra medicamentelor de uz veterinar, statele membre UE pot să permită, în scopuri ştiinţifice, derogări de la norme, sub rezerva controlului oficial adecvat.

La unison, legislaţia comunitară şi cea naţională impun producătorilor de furaje medicamentate deţinerea unor spaţii aprobate anterior de autoritatea sanitară

216

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Furajele medicamentate sunt ambalate în containere, tancuri sau ambalaje mici, închise astfel încât, la deschidere, modul de închidere să se deterioreze, pentru a nu fi refolosit. Dacă pentru introducerea pe piaţă a furajelor medicamentate se folosesc containere sau tancuri rutiere, acestea sunt curăţate înaintea utilizării, pentru a preveni interacţiunile sau contaminările ulterioare nedorite. De asemenea, ambalajele, containerele sau tancurile se marchează clar cu textul Òfuraje medicamentateÓ sau Òfuraje cu adaos de medicamenteÓ.

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

217

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

218

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

FURAJE ªI NUTREþURI COMBINATE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

219

EChiPAMENtE și tEhNoLogii PENtru zootEhNiE teodora Chiorean

Prelevarea oficială de probe, în vederea monitorizării contaminării produselor furajere În acest segment al zootehniei, recoltarea probelor este impusă de necesitatea de monitorizare a condiţiilor de igienă a produselor furajere de natură vegetală şi amestecuri sub forma nutreţurilor combinate, pentru furajarea animalelor de fermă producătoare de alimente destinate consumului uman. grame specifice de testare a competenţei organizate de Laboratorul naţional de referinţă, programe comunitare sau alte scheme de intercomparare acreditate. Totodată, aceste laboratoare trebuie să fie integrate întrun sistem extern de evaluare şi acreditare a controlului calităţii.

Reguli de recoltare a probelor, ambalare şi expediere la laborator Locaţiile de recoltare a probelor sunt reprezentate de unităţi de producere a nutreţurilor combinate, mijloace de transport sau ferme. Selectarea acestor locaţii este făcută în funcţie de planul de recoltare şi de categoria de risc asociat. Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) locală îşi asumă desemnarea unui medic veterinar oficial (medic veterinar zonal) în vederea prelevării, identificării, pregătirii şi transportului în condiţii corespunzătoare a probelor oficiale la laborator.

220

Persoana autorizată pentru recoltarea probelor este direct responsabilă de recoltarea, ambalarea, identificarea, transportul şi expedierea probei/probelor la laborator, respectând în cel mai riguros mod procedurile de prelevare care se impun, furnizând o documentaţie cât mai completă referitoare la probe, fiind deschisă unei colaborări strânse cu laboratoarele, utilizând procese verbale de prelevare specifice analizelor pentru furaje. Analiza probelor pentru controlul microbiologic se va efectua în laboratoarele oficiale autorizate de către autoritatea competentă. Pentru a-şi confirma competenţa, aceste laboratoare vor participa în mod regulat la pro-

Pe parcursul programului anual, recoltarea probelor se face la intervale variabile de timp, sau în cazul suspiciunilor, eventual a apariţiei în mod neprevăzut a unor boli în efectivele furajate. Prelevarea probelor va fi efectuată în mod inopinant, fără anunţarea prealabilă a reprezentantului unităţii, la ore şi zile din săptămână care nu au fost stabilite anterior, autoritatea competentă asigurându-se că elementul surpriză este menţinut în permanenţă. tipuri de probe, definiţii, programe Proba planificată (obiectivă) este acea probă care se recoltează în conformitate cu prevederile programului anual, fiind reprezentată de matricea sau substratul de analizat, bazat pe selecţia randomizată a prelevării. Proba suspectă este cea care este prelevată în următoarele situaţii: a) există informaţii asupra unui risc potenţial, referitor la materia primă; b) apariţia unei boli în efectiv,

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

posibil transmisă prin furaj (recoltare şi din fermă). Proba selectivă reprezintă acea probă care este prelevată pe criterii statistice, urmare a identificării unui risc sau unor probe cu rezultatul analizelor neconforme, care impune o supraveghere suplimentară. Conform recomandărilor manualului Sampling for microbiological analysis: Principles and specific application (ICMSF) şi recomandărilor EFSA, este preferabilă selectarea de probe recoltate de pe suprafeţele echipamentelor (site, malaxoare, mijloace de transport) şi analiza prafului din incinta instalaţiei. Înformaţii mai recente au arătat frecvanţa mai mare a detecţiei Salmonella în probe recoltate prin tamponare din mijloace de transport şi în probe de praf, chiar dacă probele din nutreţurile combinate (produse finite) erau negative. Experienţa din Norvegia, unde au fost situaţii de probe pozitive pentru Salmonella, îndeosebi din soia importată, a arătat că detecţia relevantă a fost din praful echipamentelor de descărcare şi din mediul adiacent instalaţiilor de măcinare. În această lumină şi în general, conform practicilor GMP, care includ ca esenţial un plan HACCP, este mult mai sigură şi convenabilă (referitor la costuri), testarea punctelor critice şi a materiilor prime, decât abordarea clasică a produselor finite.

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

221

Echipamente și tehnologii pentru zootehnie Sursele de materii prime furajere cu risc ridicat de contaminare sunt, în general, conform datelor din literatura ştiinţifică, cele cu conţinut proteic ridicat, soia şi derivatele, şroturile de oleaginoase, leguminoase etc. În privinţa cerealelor, s-a dovedit că acestea sunt mai puţin susceptibile pe timpul transportului şi al depozitării. A fost confirmată curând incidenţa crescută la loturile de cereale provenite din zone în care au existat animale bolnave şi de la care s-a produs dispersarea în mediu. Nutreţurile combinate examinate în mai multe programe specifice, cu durata de câţiva ani, în unele dintre state membre UE, au arătat o incidenţă destul de redusă a produsului finit şi, cel mai frecvent, în praful din mijloacele de transport, morile şi spaţiile post-procesare din unitatea producătoare de nutreţuri combinate. Cantităţile de probe, respectiv suprafeţe de recoltare, pentru fiecare plan de recoltare trebuie să fie suficiente pentru a permite laboratoarelor autorizate să efectueze determinările

222

analitice necesare. Conform opiniilor ştiinţifice din mai multe ţări, este unanim recunoscută dificultatea aprecierii statusului microbiologic al unui lot, pe baza unui singur eşantion, îndeosebi din cauza heterogenităţii distribuţiei microorganismelor în masa produsului. Incertitudinea eşantionării este, în mare măsură, dependentă de modul distribuţiei contaminantului. În acest sens, cu cât distribuţia este mai neomogenă, cu atât mai multe eşantioane vor fi necesare pentru a obţine un anumit nivel de încredere sau pentru a creşte relevanţa rezultatelor negative. Recoltarea probelor se produce în recipienţi/ambalaje care să asigure integritatea şi trasabilitatea, astfel concepute încât să nu permită s ubstituirea, contaminarea sau degradarea probelor. După recoltare, fiecare probă se individualizează prin etichetare, se ambalează separat, se sigilează pentru a se evita substituirea. Întocmirea procesului verbal de recoltare a probelor şi transportul acestora

După recoltarea probelor se întocmeşte un proces verbal de recoltare, semnat de medicul veterinar oficial (inspector) care a recoltat probele şi contrasemnat de reprezentantul legal al unităţii sau crescătorul de animale. În cazul refuzului de a semna, procesul verbal va fi semnat numai de medicul veterinar şi de un martor.

Contraprobele vor fi păstrate până la comunicarea oficială a buletinului de analiză. În scopul asigurării integrităţii probelor, o atenţie deosebită trebuie acordată condiţiilor de transport, temperaturii pe timpul transportului şi timpului de expediere al probelor la laborator pentru analize.

Procesul verbal se întocmeşte în trei exemplare, din care primul va însoţi probele expediate la laborator, al doilea rămâne la medicul veterinar oficial, iar cel de-al treilea exemplar va fi înmânat administratorului unităţii, în cazul în care acesta l-a contrasemnat. Proba recoltată va fi divizată în trei subprobe identice, din care prima va fi analizată, cea de-a doua reprezintă contraproba de laborator, iar cea de-a treia va reprezenta contraproba rămasă la unitatea de la care a fost recoltată proba, fiecare dintre acestea permiţând realizarea procedurii analitice complete. Contraprobele recoltate se depozitează în condiţii care să nu fie afectate probele şi să nu producă degradarea acestora.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Intervalul dintre prelevarea probelor şi realizarea examenului bacteriologic trebuie să fie cât mai redus, pentru a păstra cindiţia microbiologică a probelor, supravieţuirea bacteriilor infectate şi evitarea multiplicării celor contaminate. După prelevare, probele destinate examenului bacteriologic sunt expediate la laborator în cel mai scurt timp posibil, intervalul de expediere nedepăşind 48 ore din momentul recoltării, fiind conservate prin refrigerare (2-4 grade Celsius).

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 223

EChiPAMENtE și tEhNoLogii PENtru zootEhNiE Alexandru Peligrad

Biomasa reduce costurile în fermă cu 10-20% România ocupa, în 2012, locul opt între statele membre UE, după ponderea energiei obținute din surse regenerabile în consumul final brut. Ținta asumată de România pentru 2020, ca 24% din consumul de electricitate să provină din surse regenerabile, a fost deja atinsă la 1 ianuarie 2014, conform datelor furnizate de Autoritatea Națională de Reglementare în Energie (ANRE). Biomasa, un domeniu încă la început de drum În România funcționează în prezent centrale eoliene cu o capacitate de 1.600 MW, unități fotovoltaice de 71 MW, centrale pe biomasă de 44 MW și microhidrocentrale cu puteri sub 10 MW, cu o capacitate totală instalată de 453 MW. Totodata, sunt în teste centrale eoliene de 700 MW, microhidrocentrale de 2 MW și unități pe biomasă de 1 MW. România a atras în ultimii ani investiții de peste 4,4 miliarde de euro în sectorul energiilor regenerabile, după cum arăta într-o declarație dată în primul semestru, vicepreședintele ANRE, Emil Calotă.

224

Statistica de mai sus ne arată că, în ciuda unei evoluții accelerate a sectorului energiei regenerabile, segmentul centralelor care folosesc drept combustibil biomasa a rămas oarecum în urmă. În Germania, spre exemplu, există peste 10.000 de instalații de biogaz, instalații care au ajutat agricultur a germană să fie mai competitivă, deoarece, spre deosebire de fermierii români, cei germani au transformat un cost (de eliminare a gunoiului ce provine din activitățile agricole) în venit. La nivelul unei ferme, centralele ce folosesc biomasa

generează reduceri totale ale costurilor generale ale fermei cu 10-20%. De exemplu, cu ajutorul unei instalații de brichetare, într-o fermă vegetală deșeurile de paie - care în mod normal nu sunt valorificate energetic și sunt arse pe câmp - devin o prețioasă materie primă și servesc drept combustibil. De altfel, rămânerea în urmă a domeniului biomasei este recunoscută de autoritățile din România. ÒAvem de aproape șase ani Legea nr. 220 și o schemă funcțională din 2011. Dintre toate resursele regenerabile, energia eoliană și fotovoltaică au dominat piața și au văduvit celelalte domenii de atenția cuvenită. România are un potențial imens în ceea ce priveste biomasa și energia hidro, poate mai mare decat cea eoliană și fotovoltaică. Am pornit în 2011 cu această schemă de sprijin cu mari speranțe, dar constatăm că este pe cale să se creeze o bulă care se va sparge. S-au construit 2.500 MW pe eolian și 1.200 pe fotovoltaic, dar mai nimic pe hidro sau pe biomasă. În ceea ce privește biomasa, avem în prezent 70 MW instalați în centrale, dublu față de anul trecut, dar foarte puțin, totuși. Deocamdată, nu există o piață a acestui tip de centraleÓ, a

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

afirmat Zoltan Nagy, membru în Comitetul de Reglementare din cadrul ANRE. Despre potențialul centralelor care folosesc drept combustibil biomasa vorbește și ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. ÒRomânia are un potențial în agricultură extrem de important pentru a produce energie, pentru a produce biomasă și, pentru a nu spune doar vorbe, vreau să va dau un exemplu despre cum este împărțit potențialul energetic național din biomasă: 15,5% reziduuri din exploatări forestiere și lemne de foc, 6,4% deșeuri de lemn, rumeguș și alte resturi de lemn, biogaz - 7,7%, deșeuri și reziduuri menajere urbane 7,2% și, cel mai important, deșeurile agricole rezultate din cereale, tulpini de porumb, resturi vegetale, viță de vie și altele - 63,2%Ó, declara ministrul, citat de Agerpres. ÒRomânia a devenit o țară cu un potential agricol foarte important, produce din ce în ce mai mult, dar cred că, pentru a fi și mai competitivi, trebuie să folosim mai multă energie regenerabilă, astfel încât costul de producție să fie mai redusÓ, a mai afirmat ministrul Agriculturii, la lansarea oficială a Asociației Române de Biomasă și Biogaz (ARBIO).

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 225

Echipamente și tehnologii pentru zootehnie

Costuri mai mari pe MW ÒCe este diferit la biomasă față de celelalte scheme de sprijin? Cea mai mare diferență este că la biomasă există un cost cu combustibilul care îngreunează planul de afaceri al investitorului. De ce este atât de hotărâtor acest cost? Esența schemei de sprijin este că cei care produc energie din resurse regenerabile primesc un anumit număr de certificate verzi, în funcție de energia valorificată în piață. Acestea vor fi cumpărate de furnizorii de energie pentru a-și îndeplini o anumită cotă. Prin această cotă de certificate verzi, se creează cererea pentru aceste certificate. Așa cum a fost gândită schema, până la finele anului 2013, nu s-a dezvoltat așa cum trebuieÓ, a explicat Zoltan Nagy. Un alt impediment cu privire la extinderea utilizării centralelor pe bază de biomasă este și costul punerii în funcțiune a instalației, mai mare, comparativ cu al instalațiilor eoliene sau al panourilor fotovoltaice De altfel, așa cum arată și Ilias Papageorgiadis, președintele ARBIO, domeniul a avut de întâmpinat în dezvoltarea sa multe obstacole: nu a fost un proiect bancabil, până în prezent, ceea ce s-a tradus prin lipsa finanțării; insuficientă predictibilitate a segmentului ceea ce a

însemnat lipsa planificării și a finanțării; insuficient knowhow, echivalând cu lipsa unor dezvoltări adecvate și a deciziilor importante; câteva probleme juridice și zone ambigue, ceea ce a condus la descurajarea investitorilor și la incertitudini legate de investiții. Apariția în 2012 a Asociației Române de Biomasă și Biogaz (ARBIO), membră a Asociaţiei Europene pentru Biogaz (EBA), cât şi al Asociaţiei Europene pentru Biomasă (AEBIOM), încercă să depășească aceste limitări, în condițiile în care printre obiectivele pe care și le-a stabilit se numără: 1) îmbunătățirea cadrului național în vederea dezvoltării, construcției și operării de proiecte bio; 2) asigurarea veniturilor generate de investițiile în proiecte bio; 3) transformarea investițiilor bio în investiții fezabile, bancabile, prin finanțarea proiectelor; 4) crearea oportunităților de afaceri pentru toți actorii serioși de pe piață; 5) furnizarea de informații corecte despre piața românească de profil și aspectele de interes; 6) focalizarea pe extinderea investițiilor bio în România. La acest din urmă obiectiv, ARBIO și-a exprimat intenția de a se ajunge la construirea în intervalul ce a început deja în anul 2013 și se continuă până în 2016, a 100 de centrale bio de mare capacitate și a 500 de centrale bio de capacitate mică (acestea din urmă în principal pentru ferme). Pentru cei care doresc să purceadă la construirea unei centrale pe bază de biomasă există deja pe piață destule firme ce oferă soluții optimizate în funcție de solicitant. Dintre acestea putem aminti KDF Energy București, Romita Energie Verde, Holzindustrie Schweighofer, Dreyer & Bosse Kraftwerke GmbH etc.

226

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

1. Centrală pe biogaz Cost kW instalat: 3000 euro Factor de capacitate: 60% (50-70%) Producţie anuală: 5,2 MWh Certificate verzi/MWh: 2,7 Preţ fără subvenţie: 260 euro/an, deci rentabilitate de 11,5% şi amortizare în 8,7 ani. Încasări minime: 580 euro/an, deci rentabilitate de 19,3% şi amortizare în 5,2 ani. Încasări maxime: 900 euro/an, deci rentabilitate de 30% şi amortizare în 3,3 ani.

2. Panou solar fotovoltaic Cost kW instalat: 2000 euro Factor de capacitate: 15% Producţie anuală: 1,3 MWh Certificate verzi/MWh: 5 Preţ fără subvenţie: 65 euro/an, deci rentabilitate de 3,3% şi amortizare în 31 de ani. Încasări minime: 215 euro/an, deci rentabilitate de 11% şi amortizare în 9 ani. Încasări maxime: 365 euro/an, deci rentabilitate de 18,2% şi amortizare în 5,5 ani.

3. Turbina eoliană Cost kW instalat: 1000 euro Factor de capacitate: 30% (25-35%) Producţie anuală: 2,6 MWh Certificate verzi/MWh: 2 Preţ fără subvenţie: 130 euro/an, deci rentabilitate de 13% şi amortizare în 7,7 ani. Încasări minime: 250 euro/an, deci rentabilitate de 25% şi amortizare în 4 ani. Încasări maxime: 370 euro/an, deci rentabilitate de 37% şi amortizare în 2,7 ani.

4. Micro-hidrocentrală Cost kW instalat: 4000 euro Factor de capacitate: 50% (10-90%) Producţie anuală: 4,4 MWh Certificate verzi/MWh: 2,3 Preţ fără subvenţie: 220 euro/an, deci rentabilitate de 5,5% şi amortizare în 18,2 de ani. Încasări minime: 450 euro/an, deci rentabilitate de 11,2% şi amortizare în 8,9 ani. Încasări maxime: 680 euro/an, deci rentabilitate de 17% şi amortizare în 6 ani.

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

227

EChiPAMENtE și tEhNoLogii PENtru zootEhNiE Aura Alexa ioan

Sisteme de hrană şi adăpare la fermele agricole Indiferent de sistemul de creştere a păsărilor, la stabilirea cantităţii şi calităţii hranei se ţine cont de mai mulţi factori: condiţii de microclimat, compoziţia în principii nutritivi a materiilor prime furajere, genotip, vârsta, sex, tip de producţie, starea de sănătate, rata de creştere şi nivelurile precedente de hrănire. instalaţiile de furajare şi adăpare, fără discriminare, pentru toate găinile

recomandări de bune practici

Recomandările de bune practici prevăd că toate sistemele trebuie echipate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă hrănitori lineare, care asigură un front de furajare de cel puţin 10 cm/pasăre. - Accesul la hrană trebuie să se facă uşor; hrana trebuie să fie în cantitate suficientă; administrarea dietelor trebuie să se facă cu regularitate, respectându-se anumite intervale de timp. - Structura şi calitatea recepturilor de nutreţ combinat trebuie să se facă conform normelor specifice categoriilor de vârstă şi greutate.

- Producătorii de furaje sunt obligaţi să ataşeze certificatul de conformitate în care este specificat conţinutul în nutrienţi al nutreţului respectiv. - În fermă trebuie să se păstreze în condiţii corespunzătoare probe din fiecare lot de furaj administrat, timp de minim 3 luni. - Instalaţiile de furajare şi adăpare trebuie să fie distribuite în aşa fel încât să asigure accesul egal la acestea, al tuturor găinilor. - Instalaţia de furajare trebuie inspectată frecvent (la începutul şi la sfârşitul zilei de lucru) pentru identificarea eventualelor defecţiuni care se vor remedia imediat. - Ferma trebuie să aibă în

stoc piese de schimb. În cazul în care defecţiunea este majoră, furajarea se va face manual. - În cazul în care consumul de furaj al găinilor ouătoare se reduce, trebuie identificată cauza, iar când consumul de furaj este în exces ( de exemplu, iarna) se vor lua măsuri pentru a se evita apariţia ouălor cu o greutate mare, ajustându-se compoziţia hranei de către nutriţionişti. - Se înregistrează greutatea corporală prin cântăriri de control (minim 100 păsări) pentru a se compara cu curba teoretică de creştere şi pentru a se lua măsurile ce se impun. - Înainte de transferul la altă fermă sau la abator, păsările nu trebuie private de hrană mai mult de 12 ore (inclusiv prinderea, încărcarea, descărcarea acestora).

Hrana administrată găinilor ouătoare şi/sau tineretului de înlocuire trebuie să satisfacă cerinţele nutriţionale ale hibridului respectiv, conform ghidului de creştere al firmei producătoare, pe faze de creştere şi/sau de producţie; să permită menţinerea unei stări bune de sănătate; să fie administrată la discreţie (cu excepţia protocoalelor sanitar-veterinare).

228

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Fiecare găină cu pipa ei Toate sistemele trebuie echipate astfel încât toate găinile ouătoare să aibă: instalaţii de adăpare cu apă continuă, care asigură un front de adăpare de 2,5 cm/pasăre, sau instalaţii cu adăpare circulară care asigură 1 cm/pasăre. În plus, când sunt folosite adăpători la cupe sau la pipe, va exista cel puţin o pipă sau o cupă pentru fiecare grup de 10 găini. Când punctele de adăpare sunt verticale, vor exista cel puţin două cupe sau două pipe la dispoziţia fiecărei păsări. Cerinţele de adăpare în funcţie de sistemul de creştere sunt următoarele: liber - front de furajare liniar de 10 cm/pasăre; front de furajare circular de 4 cm/ pasăre Cuşti neîmbunătăţite - jgheab de furajare de cel puţin 10 cm x nr. de păsări din cuşcă Cuşti îmbunătăţite - jgheab de furajare de cel puţin 12 cm x nr. de păsări din cuşcă. De exemplu, într-o hală de 8000 capete, consumul maxim zilnic de 125 g/cap necesită o cantitate zilnică de: 8000 x 0,125 = 1000 kg furaj.

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 229

Echipamente și tehnologii pentru zootehnie Cele 80 hrănitoare existente vor fi aşadar alimentate zilnic cu:1000 x 160 = 6,25 kg furaj combinat. După tipul hrănitorului şi programul de furajare al crescătorului, instalaţia de distribuire a furajelor este pornită automat, făcând plinul la hrănitori. Dacă admitem pornirea automată a instalaţiei de cinci ori în 24 ore (în funcţie de programul de lumină), să admitem poriri automate ale instalaţiei la orele 5, 9, 13, 1730 şi 22, de fiecare dată toate hrănitoarele fiind alimentate cu cca. 1,25 kg furaj combinat (1,25 x 5 = 6,25 kg). La fiecare două rânduri de hrănitoare există o instalaţie de distribuire, care la fiecare pornire alimentează cele 80 hrănitoare ale celor două linii cu câte: 80 x 1,25 = 100 kg. Din cele două instalaţii de distribuire, una alimentează liniile de hrănitoare de pe pat iar cealaltă pe cele două linii de pe aşternutul permanent, întrucât fiecare dintre acestea au hrănitoarele tronconice aflate la înălţimi diferite (50 % pe pat, 50 % pe aşternutul permanent). Se pot dispune şi patru linii de hrănire, dacă instalaţia este astfel prevăzută de către constructor, mai ales dacă alimentarea se face cu un spiromatec. Se prevede un stoc de furaje combinate de trei zile, adică existenţa unui buncăr central cu capacitatea de trei tone (sau cca. 6 mc, dacă greutatea hectolitică a furajelor combinate este de 50 kg pe hl, sau 500 kg pe mc). O cantitate mai mică este contraindicată, având în vedere lungimea week-end-urilor, iar mai mare pentru că furajele îşi pot denatura valoarea nutritivă iniţială după 4-5 zile de la producere.

230

Aşadar, buncărul central, amplasat exterior sau interior, va fi alimentat după un astfel de program săptămânal: luni - 2 tone, miercuri - 2 tone, vineri - 3 tone. Dacă se alege soluţia buncărelor metalice (silozurilor) exterioare, acestea se alimentează, de regulă, cu autobuncărul, mai ales dacă furajele sunt transportate în vrac, cu acest mijloc de transport,de la un FNC specializat. Dacă se alege soluţia buncărelor interioare, acestea vor putea fi depuse sub nivelul solului, având acelaşi volum de cca. 6 mc. În ambele soluţii, vor exista snecuri de extracţie a furajului conţinut şi antrenarea acestuia către buncărele aferente celor două instalaţii de distribuire, cote maximum 100 kg la fiecare (total 200 kg) la orele stabilite pentru pornirea automată a instalaţiilor de distribuire a furajelor combinate. În timpul verii, când găinile se hrănesc de regulă dimineaţa, seara şi în cursul nopţii, când temperatura din hală este mai scăzută, programul de pornire automată a instalaţiilor de hrănire va fi modificat corespunzător. Atenţie la fenomenul de Òbătut în tablăÓ, numit astfel de crescătorii experimentaţi, atunci când păsările termină furajele din hrănitor şi lovesc cu ciocurile pe fundul metalic al acestuia.

Un picurător la ...8 găini! Sursa de alimentare cu apă (gospodărie proprie de apă sau reţea comunală) trebuie în permanenţă controlată, prin examene de laborator, pentru salubritatea acesteia. Primul depozit de apă va fi constituit fie dintr-o hidrosferă, depozit aflat la înălţime pentru a asigura plinul în reţea, fie dintr-un hidrofor, care are aceeaşi menire. Alimentarea halei cu apă se face printr-o conductă de aducţie metalică, îngropată în pământ sub punctul de îngheţ. Necesarul de apă al halei este, de regulă, de 1,5 ori cantitatea de hrană, adică:125 x 1,5 = 187,5 ml/zi. În timpul verii, sau în condiţiile hrănirii cu furaje având densitate nutritivă mare (sau procent ridicat de sare), consumul poate să crească până la de trei ori consumul de furaje, adică125 x 3 = 375 ml/ zi. Având în vedere şi eventualele pierderi din reţea, precum şi unele nevoi de spălare igienizare, se calculează un necesar de 0,5 l pe găină, adică 4000 l, pentru toate păsările din hală. În interiorul halei, se face o rezervă de apă pentru câteva ore, de cca. un metru cub, depozitată într-un bazin tampon, prevăzut cu o instalaţie de prea-plin şi cu conducte

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

care alimentează cele două instalaţii de adăpare ale halei (sau patru instalaţii (linii) dacă aşa este prevăzută instalaţia de către constructor. Instalaţia interioară de adăpare este compusă din cele 4 linii de adăpare, fiecare prevăzute cu câte 250 picurătoare, însumând pe hală 1000 picurătoare,asigurând, pe această cale accesul a opt găini la fiecare picurător. Cele patru linii de adăpare sunt intercalate în hală cu cele patru linii de hrănire, astfel că, în orice poziţie s-ar afla în hală, o găină să poată găsi la maximum doi metri de ea o instalaţie de hrănire sau de adăpare. Câte o linie de adăpare trebuie amplasată în faţa rândului de cuibare, deoarece găina, imediat după ouat, simte nevoia să se adape. O grijă deosebită trebuie avută la buna funcţionare a tuturor picurătoarelor, dar mai ales a liniilor din apropierea cuibarelor, alt fel găinile îşi udă ghiarele şi murdăresc cuibarele, deci şi ouăle produse. Înălţimea picurătoarelor trebuie mărită pe măsură ce puicuţele devin găini şi-şi măresc statura, iar înălţimea trebuie fixată la înălţimea ciocului întins şi a gâtului în poziţie obligă. O înălţime prea mare sau prea mică nu permite o adăpare normală a păsărilor.

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

231

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

232

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 233

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

234

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 235

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

236

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Echipamente Č&#x2122;i tehnologii pentru zootehnie

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

237

CoNStruCþii AgrozootEhNiCE, trANSPort SPECiALizAt teodora Chiorean

Sistem de adăpost vechi, modernizat şi sală de muls tip brăduleţ 1x 4 posturi Fermele diferă şi este necesar ca, în procesul de proiectare, să fie luate în considerare condiţiile particulare specifice fiecărui proiect. Majoritatea fermierilor deţin deja o serie de construcţii care vin să completeze spaţiile de producţie ce urmează a fi realizate. Totodată, construcţiile trebuie să îndeplinească o serie de ceriţe, care derivă din variantele climatice de pe teritoriul României. asupra funcţionării sistemului de adăpost. Proiectarea şi execuţia construcţiei influenţează în special sistemul de management al dejecţiilor şi condiţiile de microclimate din adăpost. Este conceput ca un sistem cu un rând de cuşete, fiind dispus longitudinal de-a lungul adăpostului, cuşetele fiind amplasate începând de la rândul de stâlpi de susţinere a acoperişului spre perete. La capătul dinspre perete rămâne o distanţă de 90 centimetri, care formează un culoar de vizitare pentru fermier. Funcţionare şi concept Ştiinţa şi tehnologia au condus la schimbări privind modul de creştere a animalelor. Diversitatea sistemelor de creştere şi a condiţiilor de mediu, la nivelul statelor Uniunii Europene, fac dificilă adoptarea unor reguli unitare privind bunăstarea animalelor, dar Comisia Europeană a solicitat indicatori măsurabili pentru a consolida baza ştiinţifică a reglementărilor UE în acest domeniu.

238

Adăposturile vechi, transformate şi modernizate, cuprind: - sistemul de întreţinere în cuşete individuale de odihnă; - pardoseală betonată plină, pe aleea de circulaţie; - cuşete prevăzute cu covoare de cauciuc; - sistem de furajare pe o latură; - sistem de adăpare; - sistem de ventilaţie natural; - construcţie fără izolaţie termică, - sală de muls tip brăduleţ 1x4 posturi. Unele detalii de construcţie au un impact direct major

Dejecţiile sunt manipulate în stare integrală, iar pardoselile sunt betonate şi se curăţă cu ajutorul unui tractor de capacitate mică, prevăzut cu lamă şi bandă de cauciuc. Curăţarea dejecţiilor din zona cuşetelor se face manual. Aleea de furajare se află pe una dintre laturile adăpostului; frontal de furajare cuprinde câte un loc pentru fiecare animal, respective un spaţiu de 70 cm, astfel încât toate animalele să aibă acces la hrană simultan. Mulsul se desfăşoară într-o sală de muls tip brăduleţ 1x4 posturi, amplasată în interiorul adăpostului, pe aceeaşi

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

latură cu cuşetele de odihnă. Aleea de circulaţie se află în zona central a adăpostului, între cele două rânduri de stâlpi de susţinere ai acoperişului. Spaţiul deschis al zonei de plimbare, parallel cu sala de muls, serveşte drept zonă de aşteptare. Camera de depozitare a laptelui este dotată cu un tanc de răcire de 1.600 litri, putând depozita producţia de lapte pentru două zile. Capacitatea de depozitare este stabilită pentru un efectiv de vaci cu producţie mare. Echipamentul tehnic necesar este amplasat într-o încăpere separată. Întreţinerea vacilor aflate în repaus mamar, fătarea, creşterea viţeilor şi a tineretului bovin, precum şi depozitarea furajelor se efectuează în spaţii (construcţii) separate. Suprafaţa totală a adăpostului este de 795,51 mp, din care aleea de furajare ocupă 217,95 mp. O suprafaţă de 312,8 mp este alocată zonelor de odihnă şi circulaţie (9,2 mp/cap de vacă lactantă), iar suprafaţa rămasă, 264,76 mp, revine camerelor tampon (spaţiilor de serviciu) şi grupului de muls.

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 239

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT Sistemul de întreţinere (cuşete individuale de odihnă). Între despărţitoarele de cuşete şi peretele din faţă există o bară metalică amplasată la o distanţă de 30 cm pentru a se evita trecerea animalelor pe sub limitatorul de greabăn. Spre perete. Astfel, rezultă un culoar de 90 cm, lângă perete. Acesta poate fi folosit pentru inspectarea cuşetelor şi reîmprospătarea aşternuturilor. Pardoselile. Zona de furajare şi aleea de circulaţie sunt prevăzute cu pardoseli pline, betonate. Aleea de circulaţie betonată are suprafaţa prevăzută cu diverse profile, care împiedică alunecarea vacilor. Cuşetele au pardoseli betonate, acoperite cu covoare (saltele) de cauciuc. Adăpătorile colective sunt montate pe aleea de plimbare, fiind destinate grupului de vaci de lapte. Există patru adăpători colective, cu lungimea de 1,5 m şi lăţimea de 45 cm. Sistemul de furajare. Se administrează un furaj compus din mai multe tainuri, formate din siloz de porumb, fânuri şi furaje concentrate. Aceste tainuri sunt distribuite în ieslea de beton de pe aleea de furajare. Frontul de furajare este dotat cu bariere metalice fixe, între care sunt amplasate patru posturi cu sisteme autoblocante, la un unghi de 20 de grade faţă de vertical. Sistemul de gestionare a dejecţiilor. Dejecţiile sunt manipulate sub formă de gunoi de grajd integral, evacuarea acestora realizeazîndu-se cu ajutorul unui tractor de capacitate mică, prevăzut cu lamă sau cupă. Dejecţiile sunt curăţate şi împinse până la capătul grajdului, de unde sunt încărcate în cupă şi depozitate pe platforma pentru

240

dejecţii solide. Aceasta este prevăzută cu un canal pentru colectare a lichidelor (prurinul şi apa de ploaie), care se deversează într-un bazin vidanjabil etanş. Manipularea aşternutului. Aşternutul din cuşete este împrospătat zilnic cu cel puţin 0,5 kg de paie, pentru a-l menţine uscat şi curat. Ventilaţia: construcţia are un sistem de ventilaţie natural. Pe pereţii laterali sunt prevăzute ferestre de aerisire, care permit admisia aerului, iar în acoperiş (pe lângă coamă) există şase deschideri de evacuare a aerului. Iluminatul. În întregul adăpost, intensitatea luminii este de 100 de lucşi la nivelul pardoselii, iar pe timpul nopţii poate fi reglată manual la 5 lucşi. În mod normal, lumina natural care pătrunde prin ferestrele prevăzute în pereţii laterali asigură necesarul de lumină, pe durata zilei. În sala de muls şi camerele tampon (spaţiile de serviciu) intensitatea luminii este de 200 de lucşi. Structura portantă este format din stâlpi, grinzi de lemn şi pereţi de zidărie din cărămidă. Lemnul susţine acoperişul şi termoizolaţia, iar stâlpii se sprijină pe fundaţii isolate. Pereţii exteriori, interiori, despărţitori şi exteriori se sprijină pe o fundaţie continuă din beton pentru a se evita infiltrarea umezelii sau a apei din sol şi exfiltrarea apei din adăpost este necesar ca fundaţia să fie izolată cu două straturi de carton asfaltat, fixate cu bitum. De asemenea, fundaţia este protejată pe exterior cu un material de impermeabilizare. Pereţii exterior şi cei despărţitori sunt realizaţi din zidărie de cărămidă. Suprafeţele inte-

rioare ale construcţiei sunt acoperite cu tencuială şi sunt văruite. Colţurile sunt rotunjite. Pardoseala este realizată, pe toată suprafaţa, dintr-un strat de beton de 12 cm din clasa C 16/20, executat pe un strat de rupere a capilarităţii de 15 cm. pardoseala este armată cu plasă de oţel, care împiedică formarea fisurilor de contracţie. Pe aleea de mişcare, pardoseala are o înclinaţie de 2 grade, de la margini spre mijlocul aleii. Frontoanele sunt realizate din zidărie de cărămidă şi

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

sunt prevăzute cu câte două uşi duble, cu dimensiunile de 3x2,45 m. Acestea permit accesul şi retragerea tractorului pe aleea de mişcare, pentru evacuarea dejecţiilor. Acoperişul şi tavanul. Învelitoarea este alcătuită din plăci de carton ondulat tip OnduLine, aşezate pe astereală de lemn. Termoizolaţia interioară este realizată din material textil refolosit, care este susţinut de tavanul din scândură de lemn. În dreptul sălii de muls şi al camerelor tampon (spaţiilor de serviciu), tavanul este realizat din foi de gips-carton şi este izolat.

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

241

CoNStruCþii AgrozootEhNiCE, trANSPort SPECiALizAt Alexandru Peligrad

Afinul cu tufă înaltă, o posibilă rezolvare pentru soluri erodate sau acide La nivel de ţară se estimează că suferă în diferite grade, de pe urma proceselor de pantă următoarele suprafeţe: eroziunea prin apă 6.300.000 ha, prin vânt 378.000 ha, iar alunecările de diverse tipuri se manifestă diferit pe 702.000 ha, conform ultimelor date (2012) oferite de Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM).

cu lucrări de cartare doar o parte din fondul funciar agricol, astfel că este de aşteptat ca suprafeţele finale să se aproprie de suprafeţele iniţiale, fiind totuşi mai reduse cu suprafeţele cedate fondului forestier. Pe de altă parte, este posibil ca pădurile retrocedate situate pe terenuri înclinate să fie candidate la o extindere a terenurilor degradate, prin aceste procese. Alte procese naturale şi/sau antropice care afectează calitatea solurilor sunt: Peste 3,3 milioane de hectare, afectate de eroziune!

Aşa cum rezultă din materialele prezentate, unele OJSPA au prezentat totalul celor trei forme de degradare: eroziune de suprafaţă, de adâncime, alunecări, urmând ca în reinventarierile ulterioare pe măsura avansării studiilor pedologice pe întregul teritoriu să se definitiveze situaţia detaliată.

242

Conform datelor provizorii ale ANPM, sunt afectate de diferite procese de pantă 3.372.916 ha, din care foarte puternic-excesive 664.879 ha. Peste 33,5% (1.129.652 ha) din suprafaţa raportată se situează în regiunea Nord-Est, suprafeţe importante afectate de eroziune şi alunecări se găsesc şi în regiunile SudEst (20,4%-689.410 ha), Centru (440.745 ha), Vest (329.238 ha), Nord-Vest (316.809 ha). Faţă de suprafaţa totală afectată, menţionată anterior, suprafaţa totală rezultată este mai redusă, ţinând seama de faptul că a fost parcurs

- compactarea primară şi/ sau secundară, inventariată pe 1.553.276 ha, din care foarte puternic şi excesiv pe 214.081 ha. Cele mai mari suprafeţe se regăsesc în regiunile Vest (32,4%), NordEst (28,5%), Sud-Muntenia (14,7%) şi Centru (12,2%) - poluarea produsă prin sedimente datorită eroziunii (colmatare), semnalată în 8 judeţe pe 13.299 ha, din care puternică pe 4.808 ha, foarte puternică şi excesivă pe 2.014 ha. Aproximativ 85% din suprafaţa afectată este situată în regiunea Nord-Est (11.293 ha). De asemenea, starea agrochimică a solurilor,

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

analizată pe 66% din fondul agricol, prezintă conform ANPM, următoarele caracteristici nefavorabile: - aciditate puternică şi moderată a solului pe circa 3,4 milioane ha teren agricol şi alcalinitate moderatăputernică pe circa 0,2 milioane ha teren agricol; - asigurare slabă, până la foarte slabă, a solului cu fosfor mobil, pe circa 6,3 milioane ha teren agricol; - asigurare slabă a solului cu potasiu mobil, pe circa 0,8 milioane ha teren agricol; - asigurarea slabă a solului cu azot, pe aproximativ 5,1 milioane ha teren agricol; - asigurarea extrem de mică, până la mică, a solului cu humus pe aproape 7,5 milioane ha teren agricol; - carenţe de microelemente pe suprafeţe însemnate, mai ales carenţe de zinc, puternic resimţite la cultura porumbului pe circa 1,5 milioane ha. un arbust puțin pretențios După cum se poate vedea din statisticile ANPM, cele mai mari probleme ale solurilor agricole românești sunt legate de eroziune, asigurare cu humus, fosfor sau azot și aciditate.

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 243

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT O posibilă rezolvare a unora dintre problemele referitoare la situația solurilor afectate de o serie de procese naturale sau antropice de genul celor arătate mai sus își poate găsi rezolvarea prin înființarea unei culturi de afin. Afinul cu tufă înaltă este un arbust ce întruneşte o serie de calităţi cu totul deosebite. Astfel acesta se poate cultiva pe soluri acide improprii majorităţil culturilor, solurile acide cu pH între 4,5 și 5.5, cu o aprovizionare medie sau chiar slabă în nutrienți, fără un conținut ridicat în argilă și cu un drenaj bun asigurând condiții destul de favorabile pentru cultura afinului. Acest arbust poate de asemenea să contribuie în mod semnificativ la stabilizarea solurilor afectate de procese de eroziune, fiind însă necesare inițial activități de terasare a solului erodat. Totuși, înainte de a vă decide să înființați o cultură este necesar să faceți o analiză a solului și să consultați un specialist, deoarece, așa cum am arătat afinul preferă solurile acide, ideal fiind un sol cu un ph de 5-5,5. De asemenea, așa cum arată studiile realizate cu câțiva ani în urmă de Stațiunea de Cercetare Pomicolă Bilcești (jud. Argeș), ”afinul se poate cultiva cu un grad scăzut de chimizare sau chiar în sistem organic. Fiind o cultură relativ nouă soiurile cultivate în prezent sunt destul de apropiate din punct de vedere genetic de speciile de afin care cresc spontan în America de Nord. Având o toleranță destul de mare la boli și dăunători afinul poate fi cultivat și fără tratamente de fitoprotecție. Afinul cu tufă înaltă are o bioconversie foarte bună putând realiza producții ridicate chi-

244

ar și în condițiile asigurării elementelor nutritive fără a se apela la îngrășeminte chimice. O cultură bine întreţinută poate fi exploatată timp de 40-50 de ani şi chiar mai mult. Cercetările efectuate în SUA dar și în România au arătat că plantele de afin pot să producă abundent chiar și la vârste de peste 40 de ani. Într-o plantație cu o stare fiziologică bună, prin aplicarea unei tehnologii adecvate, ce presupune executarea de tăieri de regenerare și alte lucrări specifice, perioada de exploatare a unei plantații de peste 40 de ani poate fi prelungită cu încă 15-20 de ani.Ó. Afinul, una din cele mai eficiente culturi Afinul este de asemenea, foarte productiv. Într-o plantație în perioada de maturitate producția medie multianulă la soiurile cele mai productive este de 10-12 tone. La Stațiunea de Cercetare Pomicolă Bilcești cele mai mari producții realizate au fost de 24 de tone la ha în sistem neirigat și de 33 de tone la ha în sistem irigat. Potențialul productiv foarte ridicat este demonstrat atât de producțiile obținute atât în România și în general în Europa dar în mod deosebit de cele obținute în unele ferme specializate în cultura afinului unde s-au obținut chiar și 3540t/ha. Având în vedere productivitatea sa remarcabilă, afinul cu tufă înaltă este una din cele mai eficiente culturi, profitul brut situându-se între 10000 şi 30.000euro/ha anual, pe toată perioada sa de exploatare (4060 ani). Eficienţa economică este determinată de nivelul şi calitatea producţiei dar şi de preţul de valorificare. În prezent preţul de producţie este de cca. 1-1.2 euro pe

kilogram. Preţul de valorificare din ferma pentru fructe livrate vrac în lădiţe de 4-6 kg este pentru fructele destinate consumului în stare proaspătă între 1.6 şi 2.8euro. Preţul endetail al afinelor din producţia românească oscilează în limite foarte mari între 3 şi 6.5 euro în pieţe şi între 5.4 şi 14.5 euro în supermarketuri. La nivel mondial cererea de afine a crescut spectaculos în mod deosebit după 1990. Dacă importurile cumulate de afine pe plan mondial erau între 4,2 milioane USD la nivelul anilor `70 şi de 25,8 milioane $ în 1990 acestea au crescut la 204,5 milioane $ în 2005 şi la peste 320 milioane $ în 2007. În 2012 valoarea exporturilor mondiale de afine a atins nivelul de 292.000 tone metrice. Afinul are fructe cu calitaţi curative şi terapeutice peste majoritatea fructelor şi legumelor cultivate. Fructele de afin conțin 83% apă si 17% substanță uscată. Consumul a 100g de fructe aduce un aport de: 62 kcal, 0,7 g proteine, 0,5 g grasimi, carbohidrați 15,3g, fibre 1,5g, calciu 15 mg, fosfor 13 mg, fier 1 mg, sodiu 1 mg, potasiu 81 mg, vitamina A 100 IU, tiamină 0.03 mg, riboflavină 0,06mg, vitamina C 14 mg precum și magneziu. Cercetările de nutriție umană au pus în evidență că afinele au cel mai ridicat nivel al activităţii antioxidante (Universitatea Tufs din S.U.A.).

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Afinul are fructe cu calitaţi curative şi terapeutice peste majoritatea fructelor şi legumelor cultivate. Fructele de afin conțin 83% apă si 17% substanță uscată. Consumul a 100g de fructe aduce un aport de: 62 kcal, 0,7 g proteine, 0,5 g grasimi, carbohidrați 15,3g, fibre 1,5g, calciu 15 mg, fosfor 13 mg, fier 1 mg, sodiu 1 mg, potasiu 81 mg, vitamina A 100 IU, tiamină 0.03 mg, riboflavină 0,06mg, vitamina C 14 mg precum și magneziu. Cercetările de nutriție umană au pus în evidență că afinele au cel mai ridicat nivel al activităţii antioxidante (Universitatea Tufs din S.U.A.)

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 245

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT

246

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

CONSTRUCþII AGROZOOTEHNICE, TRANSPORT SPECIALIZAT

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

247

conSUltAnþã, FinAnþARE Alexandru Peligrad

Facilități pentru pregătirea specialiștilor, prin PoSDRU Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AM POSDRU) - Ministerul Fondurilor Europene - a publicat varianta finală a Ghidului Solicitantului - Condiții Generale aferent cererilor de propuneri de proiecte lansate în anul 2014.

Pregătirea profesională, în vizorul proprietarilor de ferme ÒExistența unor bune practici în formarea profesională continuă (FPC) a angajaților conduce la schimbări în modul de derulare a activității fermei, determină creșterea productivității și a profitului iar pentru salariat creează un nivel ridicat al satisfacției profesionale. Un plan potrivit de formare profesională continuă poate să reprezinte o componentă importantă a sistemului de management al performanței în firmă, fișa postului, specificațiile, standardele de performanță și standardele de evaluare reprezentând componente de bază ale sistemului de management. Un sistem eficient de formare profesională continuă va avea drept consecință valorizarea capitalului uman al întreprinderii, ceea ce va conduce în final la atingerea scopurilor organizațieiÓ, se arată în motivarea furnizată de un Ghid de bune practici pentru formarea profesională continuă în construcții, în centre FPC, elaborat de specialiști spanioli în cadrul unii proiect intitulat ÒEUCALIFICARE - Valorificarea potenţialului uman prin calificarea şi recalificarea angajaţilor din sectorul construcţii la standarde europeneÓ. ÒExistă o strânsă legătură între formarea profesională continuă a angajaților și performanțele sistemului de management al companiei, de aceea, atunci când între acestea există o legătură strânsă, și rezultatele în ceea ce privește performanțele generale ale companiei nu întârzie să aparăÓ, se arată în continuare în documentul arătat. Adesea candidații care se prezintă la un interviu de recrutare sunt interesați de un loc de muncă stabil și de o carieră pe termen lung și de aceea caută acele companii cu perspective de creștere, ce oferă în același timp și perspective de dezvoltare a carierei. Prin urmare, atunci când, în procesul de recrutare, firma prezintă viitorului angajat și un plan de dezvoltare a carierei, șansele de a recruta specialiști sau persoane motivate să se specializeze și să aibă succes într-un anumit domeniu cresc simțitor. Pe piața românească însă, firmele de formare profesională continuă, iar formatorii specializați sunt greu de găsit, rezultatul fiind că în România, la astfel de cursuri de calificare participă doar 14,3% din angajați, comparativ cu o medie de 90% în UE.

248

un instrument de creştere a competitivităţii În perioada 2007-2013 (continuat și în anul în curs), la dispoziția companiilor a stat Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane (POSDRU), fond structural european destinat formării profesionale de lungă durată a populației active a României. Obiectivul general al POSDRU a fost reprezentat de dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii şi asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă şi inclusivă a 1.650.000 de persoane.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Obiectivele specifice POSDRU s-au constituit în: promovarea educaţiei şi formării iniţiale şi continue de calitate, inclusiv învăţământul superior şi cercetarea; promovarea culturii antreprenoriale şi creşterea calităţii şi productivităţii muncii; facilitarea inserţiei tinerilor şi a şomerilor de lungă durată pe piaţa muncii; dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile şi inclusive; promovarea inserţiei/reinserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv din zonele rurale; îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare; facilitarea accesului grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe piaţa muncii.

CONSULTANþã, FINANþARE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 249

CONSULTANþã, FINANþARE

Noutăți 2014 Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AM POSDRU) Ministerul Fondurilor Europene - a publicat vineri, 23 mai 2014, varianta finală a Ghidului Solicitantului - Condiții Generale aferent cererilor de propuneri de proiecte lansate în anul 2014, ghid ce poate fi consultat la adresa www.fonduri-ue.ro. Conform informațiilor puse la dispoziție de noul ghid, valoarea contribuţiei minime cerută solicitantului este de 5% pentru beneficiarii persoane juridice de drept privat cu scop patrimonial și de 2% pentru beneficiarii persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial și instituţiile de învăţământ superior acreditate. Cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului şi considerate neeligibile la verificarea unei cereri de rambursare vor fi suportate de către beneficiar.

POSDRU a sprijinit investiţiile în capitalul uman și creșterea accesului la ocupare prin reducerea șomajului și inactivităţii, în special pentru grupurile cu potenţial ridicat de integrare în educaţie și pe piaţa muncii. În acest sens, POS DRU a avut o contribuţie substanţială în atragerea și menţinerea a cât mai multor persoane pe piaţa muncii active (linii directoare 17, 18, 19, 20), a îmbunătăţit adaptabilitatea lucrătorilor și a întreprinderilor, în special pentru a fi capabile să răspundă introducerii continue de noi tehnologii (liniile directoare 21, 22) si a susţinut îmbunătăţirea și creșterea investiţiilor în capitalul uman prin educaţie si formare mai bună (liniile directoare 23 si 24).

ate și o colaborare cu firme artenere sau beneficiare de p servicii, în timp ce programele propuse în planul anual de formare profesională al unei companii răspund de obicei la nevoi punctuale, şi se desfășoară intern sau prin furnizor extern; documentația pentru obţinerea unei finanțări POSDRU este mai laborioasă decât cea necesară la agențiile de ocuparea forței de muncă.

Pentru a putea să acceseze fonduri prin POS-DRU, solicitanții trebuie să se încadreze, din punct de vedere al obligaţiilor de plată restante la bugetele publice, întruna din situaţiile de mai jos: obligaţiile de plată nete depăşesc 1/12 din totalul obligaţiilor datorate în ultimele 12 luni, în cazul certificatului de atestare fiscală emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală; obligaţiile de plată depăşesc 1/6 din totalul obligaţiilor datorate în ultimul semestru, în cazul certificatului de atestare fiscală emis de autorităţile publice locale. Pentru intervalul 2014-2020 este preconizat ca actualul POS-DRU să se transforme în POS Fond Social care va coordona OI Educaţie şi OI Ocupare şi intruziune socială (autoritatea de management va fi Ministerul Fondurilor Europene).

Față de fondurile propuse de agențiile de ocupare a forței de muncă, programele POSDRU se diferențiau prin faptul că: un proiect finanțat prin POS-DRU poate presupune un program modular de formare profesională formată din mai multe programe complementare și care se desfășoară pe o perioada mai lungă de timp; un proiect finanțat prin POSDRU necesită și parteneri-

250

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

CONSULTANþã, FINANþARE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

251

conSUltAnþã, FinAnþARE Alexandru Peligrad

5 pași, pentru a scrie corect o cerere de finanțare “Cheia scrierii unei cereri de finanțare de succes este aceeași, ca și în cazul scrierii unui plan de afaceri de succes; întocmirea unui plan strategic elocvent, care să ilustreze propria viziune legată de dezvoltarea viitoare a fermei, și arătarea pașilor concreți pentru punerea în aplicare a viziunii legate de dezvoltarea fermei,” explică Traci Bruckner de la Centrul pentru Afaceri Rurale, o organizație americană nonprofit care pledează pentru finanțarea unei agriculturi durabile. Următorii cinci pași sunt etape cheie în elaborarea unei cereri de finanțare de succes.

Evaluarea nevoilor financiare ale fermei ÒGândiți-vă, în primul rând la ceea ce doriți să realizați. Care sunt necesitățile fermei care ar putea fi finanțate prin fonduri nerambursabile și cât de mari sunt aceste necesități?Ó, este întrebarea pe care Margaret Krome, director de programe la Institutul Agricol Michael Fields din Wisconsin o recomandă să fie pusă de către cei care se gândesc să obțină finanțări nerambursabile. Iar Margaret Krome oferea, spre o mai bună înțelegere, exemplul unei ferme de producție a cărnii, care și-a finanțat intrarea pe un nou segment de clientelă (cheltuieli de promovare, de proiectare a noului model de business etc.) prin utilizarea de astfel de fonduri. Corecta definire a necesităților fermei, l-a ajutat pe deținătorul afacerii să identifice cu exactitate domeniul ce urma să fie dezvoltat și costurile necesare dezvoltării.

252

Căutarea opțiunilor de finanțare După identificarea nevoilor de finanțare ale fermei, urmează pasul următor, respectiv căutarea opțiunilor posibile de finanțare nerambursabilă. Internetul ușurează mult sarcina celui care dorește să afle ce fonduri nerambursabile sunt puse la dispoziția sa de către autoritățile naționale sau europene. În acest sens sunt de consultat și urmărit o serie de website-uri precum www.finantare.ro, sau website-urile oficiale ale autorităților din domeniu www.madr.ro (website-ul Ministerului Agriculturii), www.apdrp.ro (website-ul

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

Agenţia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale AFIR) și www.apia.org.ro. Nu vă limitați doar la căutarea de programe de finațare nerambursabile pentru sectorul agricol. Anumite informații despre fonduri nerambursabile ce ar putea fi cerute și obținute de fermieri pot fi găsite și prin urmărirea altor domenii. Spre exemplu, informații despre posibilitatea dotării fermei cu echipamente de producere a energiei verzi (sisteme solare, eoliene etc.) pot fi obținute prin consultarea programelor ÒpăstoriteÓ de Ministerul Mediului.

CONSULTANþã, FINANþARE

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015 253

conSUltAnþã, FinAnþARE Valorificarea în scop turistic a fermei poate beneficia de fonduri nerambursabile din domeniul cultural (fonduri pentru promovarea istoriei și tradițiilor locale; fonduri pentru restaurarea în stil tradițional a clădirilor fermei). Fonduri nerambursabile pentru pregătirea personalului în anumite domenii pot fi obținute în cadrul unor programe gestionate de Ministerul Muncii, ș.a.m.d.. Există o serie de programe de finanțare ce pot fi indirect utile fermierului, precum acele Ògrant-uriÓ ce finanțează direct organizații non-profit, care oferă gratuit sau contra unor sume modice consultanță sau ÒtrainingÓ pentru fermieri. Pot exista de asemenea Ògrant-uriÓ care încurajează derularea anumitor activități precum constituirea unor structuri asociative ale fermierilor sau certificarea exploatațiilor agricole în sistem ecologic. Este posibil ca nu numai autoritățile centrale să ofere facilități pentru dezvoltarea unor activități, ci și autoritățile locale (spre exemplu finanțări pentru păstrarea specificului local). Prin urmare, în etapa de căutare a celor mai potrivite programe de finanțare nu vă limitați aria cercetării doar la domeniile clasice. În cursul căutărilor celei mai bune opțiuni de finanțare, pentru a economisi timp, aflați în primul rând care sunt entitățile eligibile pentru a primi finanțarea. Spre exemplu, căutați să vedeți dacă programul de finanțare se adresează anumitor tipuri de ferme (ferme cu producție ecologică, ferme care dețin o suprafață mai mare de Xa ha) sau dacă anumite entități sunt excluse de la acordarea finanțărilor prin acel program (spre exemplu, un anumit program de formare profesională

254

exclude activitățile agricole sau exclude domeniul zootehnic, fiind destinat doar fermelor care au culturi vegetale). completarea finanțare

cererii

Odată ce ați decis să cereți o finanțare nerambursabilă, citiți cu foarte mare atenție ghidurile ce însoțesc respectivele programe de finanțare (poate chiar de mai multe ori). Cheia este să urmați întocmai formatul solicitat de către autorități, format explicat prin respectivele ghiduri. Nominalizați pe alții să citească cererea de finanțare, deoarece, astfel, veți putea descoperi mai ușor eventualele greșeli. Uneori, cererile de finanțare necesită adunarea unor elemente/documente suplimentare, cum ar fi scrisori de garanție sau documente fiscale, fapt care vă va lua timp și ar putea să vă ducă în situația de a nu vă încadra în termene (de aceea este necesar să vă lăsați tot timpul o marjă de timp de rezervă). De asemenea, este necesar de a vă face timp pentru a scrie un buget detaliat și adecvat. Fondurile proprii sunt adesea privite ca un indicator de angajament pentru reușita proiectului. Iată câteva sfaturi pentru a completa cât mai eficient cererea dumneavoastră de finanțare:

rea proiectului pentru care solicitați finanțare. Este ușor să trecem cu vederea anumite cheltuielile. - Metode de măsurare: Descrieți cum veți măsura și evalua rezultatele proiectului. Definiți modul în care veți măsura și determina succesul proiectului, într-un mod clar și ușor de înțeles pentru un terț. - Colaborare: Formați coaliții. Vedeți dacă proiectul dumneavoastră poate primi sprijinul altor persoane (spre exemplu pot fi persoane interesate să promoveze prin broșuri, experiențe similare cu ale dumneavoastră). Aflați despre alte persoane care au preocupări similare cu ale dumneavoastră și învățați din experiența lor (spre exemplu, dacă doriți să realizați o fermă ecologică, interesați-vă la Camera Agricolă de experiențele similare din județul dumneavoastră sau din județele învecinate). Sau în cazul în care nu sunteți eligibil pentru un anumit program, încercați să faceți un parteneriat cu o entitate eligibilă accesând astfel indiirect respectiva finanțare (spre exemplu vă asociațți cu un ONG, când programul respectiv este destinat acestora). - Partajarea: Elaborați un plan pentru modul în care veți comunica rezultatele și realizările dumneavoastră către publicul potrivit, cum

- Cronologie realistă: Fiți generos cu evaluarea timpului necesar elaborării proiectului dumneavoastră. Oricând, pot apărea pe parcurs evenimente neprevăzute care să mărească perioada de realizare a proiectului. - Resurse adecvate: Verificați de două ori bugetul și asigurați-vă că sunt contabilizate toate cheltuielile pe care le presupune realiza-

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

ar fi alți agricultori sau membri ai comunității locale. Acesta ar putea consta în discuții cu grupurile din comunitatea locală sau postarea rezultatelor online. Învață din greșeli Abordați solicitarea de finanțare precum plantarea în propria grădină. Spre exemplu, pentru a fi sigur că o plantă va răsări este necesar să puneți mai multe semințe, deoarece unele dintre ele nu vor germina. Dacă solicitarea dumneavoastră a fost respinsă aflați care au fost motivele respingerii. ÒMulte cereri de finanțate care au avut succes sunt rezultatul unor respingeri din trecut,Ó arată specialiștii. rămâi Òîn prizăÓ Rămâneți conectat cu organismele finanțatoare. Fondurile destinate sprijinirii tinerilor agricultori, ori cele pentru sprijinirea agriculturii durabile sunt din ce în ce mai consistente, iar programele din ce în ce mai numeroase. De asemenea, este important ca agricultorii care au succes în atragerea de fonduri nerambursabile să-și împărtășească experiența astfel ca, la nivel regional sau național, ponderea atragerii de astfel de fonduri să crească.

conSUltAnþã, FinAnþARE Alexandru Peligrad

Micromorfometrie computerizată asupra materialului seminal al vierilor „Fertilitatea suinelor aparent normale fiziologic, care ar putea fi întreţinute în condiţii definite ca optime, este mult scăzută decât ar putea fi în realitate.” (J. A. Laing)

Creşterea valorii de selecţie cu vieri valoroşi Prin utilizarea însămânţărilor artificiale, progresul genetic este considerabil accelerat. În primul rând, luând în calcul unui vier, prin montă acesta poate fecunda circa 80-100 scroafe anual, în timp ce prin însămânţări artificiale, de la acelaşi vier se pot obţine aproximativ 2.000 doze pe an, cea ce reprezintă 1.000 de scroafe dublu însămânţate. Dacă se trece la sistemul de unică inoculare, acest număr

se dublează. Consecinţa imediată este reducerea numărului vierilor de calitate, care populează complexele de producţie. Reducând acest număr, se pot utiliza numai vieri extrem de valoroşi, crescând foarte mult presiunea de selecţie. Biotehnologiile moderne, conexe reproducţiei animalelor domestice se bazează în mod nemijlocit, în prezent şi în viitorul previzibil, pe descifrarea şi înţelegerea cât mai profundă a mecan-

ismelor ce dirijează dezvoltarea, maturarea şi evoluţia celulelor sexuale. Astfel, în ciuda progreselor remarcabile din acest domeniu, nu de puţine ori, în practica zootehnică a ameliorării animalelor, eficienţa procedeelor uzuale biotehnologiilor de reproducţie este extrem de scăzută şi deci, cu implicaţii economice adesea negative. În afară de importanţa ce trebuie acordată materialului seminal folosit în cadrul însămânţărilor artificiale, noi

biologii conexe şi-au făcut simţită prezenţa. Printre acestea, rezultatele consistente din domeniul separării populaţiilor de spermatozoizi purtători de cromozomi X sau Y, în materialul spermatic provenit de la vier, sunt de dată destul de recentă şi au fost luate în considerare, întrucât există deja date concludente în ceea ce priveşte rata fertilităţii. Procesul separării spermatozoizilor Y şi X se bazează, în principiu, pe diferenţele dintre aceştia cu privire la cantitatea totală de ADN pe care cei doi cromozomi o deţin. Dificultatea separării spermatozoizilor de vier Y şi X se datorează faptului că această diferenţă de conţinut ADN nu depăşeşte 3,4-3,6% aspect ce se repercutează asupra preciziei separării, la care sperma nu depăşeşte 30-60%. Unul dintre marile neajunsuri ale sistemului este legat de viteza de separare, care este insuficient de mare (în medie 400.000 celule spermatice/ oră) pentru a permite producerea pe scară largă a dozelor de inseminare transcervicală. Astfel, este practic exclusă utilizarea pe scară largă a unor doze condiţionate în acest fel, însă ele ar putea dobândi o valoare aparte dacă materialul spermatic, astfel prelucrat, ar fi dirijat spre programele de producere Òin vitroÓ a embrionilor acestei specii.

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

255

CONSULTANþã, FINANþARE

Metode clasice înlocuite de metode moderne Metoda videomorfometriei computerizate, aplicată în evaluarea parametrilor morfometrici ai spermei de vier, vine să completeze metodologia care se bazează strict pe analiza parametrilor morfologici, aducând un plus de obiectivitate, prin măsurătorile privind lungimea şi lăţimea capului spermatozoizilor, lungimea cozii şi lungimea totală a spermatozoizilor, pe baza acestora determinând matematic indicele de format al capului, indicele de format al corpului spermatozoidului precum şi suprafaţa şi volumul capului spermatozoidului. Ca metodă modernă, înlocuind metodele clasice de măsurare, cu ajutorul micrometrului ocular, etalonat periodic cu micrometrul obiectiv, videomorfometria computerizată are la bază aşa numitele sisteme de achiziţe şi prelucrare a imaginilor, care se doresc a fi modalităţi înlocuitoare ale canalului vizual uman de percepţie, implicit subiectiv. În acest scop, operatorul supune imaginea video unor transformări reglabile şi unor modificări, care să îi scoată în evidenţă caracteristicile de căutare. De regulă, formele din imagini, care sunt căutate spre

256

analiză, nu sunt univoc definite. De aceea, în tot mai complexele utilizări ale sistemelor menţionate, luarea deciziilor este deocamdată apanajul specialiştilor, pentru ca în viitor acestea să fie luate de aşa numitele sisteme ÒexpertÓ. Inspectarea şi analiza integratoare a unor volume masive de date, cum ar fi imaginile video ale spermatozoizilor, este de neconceput în timp fără prezenţa sistemelor automate de prelucrare a imaginilor. Aceste sisteme permit, nu numai transformări ale unor imagini, ci şi comparaţii sau măsurători, între imagini diferite şi succesive temporar. Astfel, afişarea unui set de imagini sub forma unei succesiuni temporare, care să dea senzaţia de mişcare şi modificare în timp, permite ochiului să sesizeze, prin integrarea variaţiilor aspecte ce nu pot fi remarcate în imagini individuale. Sistemul de achiziţie şi prelucrare a imaginilor este, în esenţă, compus dintr-un sistem de calcul cu microprocesor şi o interfaţă. În principiu, interfaţa este compusă din trei blocuri de bază, astfel: 1. Blocul de condiţionare video şi sincronizare; 2. Blocul de conversie analogdigitală (A/D); 3. Blocul de conversie digitalanalogă (D/A).

Comunicaţia datelor cu sistemul de calcul şi în interiorul modulului se realizează pe două magistrale unidirecţionale de date: ÒDATA INÓ şi ÒDATA EXÓ. Magistrala ÒDATA INÓ asigură transmiterea transferului semnalului video la modul, în vederea afişării imaginii pe monitor. Pe de altă parte, magistrala ÒDATA EXÓ asigură achiziţia şi stocarea datelor în memorie. În consecinţă, semnalul video este prealabil prelucrat, astfel încât convertorul A/D să nu ia în considerare decât partea purtătoare de informaţie utilă. Acest tip de prelucrare poartă denumirea de Òaxare a imaginilorÓ. Cel de-al doilea bloc de conversie digital-analogă (D/A) recunoaşte semnalul video complex, din informaţia de tip memorie, selectată pe una din magistrale. Rezultatele experimentale obţinute cu acest tip de interfaţă sunt excelente, imaginea numerică prezentând o foarte bună asemănare cu cea iniţială, iar luminozitatea şi contrastul sunt identice. Efectul conversiei este vizibil, în special în cazul suprafeţelor mari, relativ uniform luminate şi cu variaţii de strălucire. Structura interfeţei este concepută astfel încât să permită o mare flexibilitate şi, în consecinţă, un spectru larg de aplicaţii. De asemenea, se doreşte ca acest tip de interfaţă să poată fi implementată pe o sigură placă de dimensiunile unei cartele de extensie pentru calculatoarele personale. Blocul I constă într-un sistem capabil să proceseze un semnal de luminanţă şi două semnale de diferenţă de culoare, obţinute prin decodarea semnalului video complex PAL sau SECAM. În cazul în care se doreşte ca semnalul video să

infoFERMA | nr. 12 | octombrie 2014 - aprilie 2015

fie preluat de o cameră video, iar imaginea să fie înregistrată pe un recorder, este necesară suplimentarea sistemului cu un modul/decodor PAL. Pornind de la aceste principii de natură tehnică, care se constituie în fundamentul oricărei utilizări a sistemelor de analiză a imaginilor, se poate trece la identificarea posibilităţilor de videomicromorfometrie a spermatozoizilor. Fiecare dintre imaginile video selectate în vederea analizei sale ulterioare este prelucrată iniţial prin intermediul hard-ului şi soft-ului specializate în achiziţia şi procesarea imaginilor. În principiu, această operaţiune implică următoarele etape de lucru: 1. P regătirea probei şi pregătirea ansamblului microscop-video. 2. Prelucrarea imaginii microscopice prin intermediul camerei şi transmiterea semnalului video, fie direct la interfaţa computerului (cu stocare în memorie), fie indirect spre stocare prin intermediul unui videorecorder. 3. A naliza imaginii achiziţionate, indiferent de sursă, prin intermediul hard-ului şi soft-ului specializat în morfometrare. Marele avantaj pe care acest sistem îl prezintă este posibilitatea utilizării opţiunii ÒfreezeÓ, imaginea astfel blocată putând fi stocată în memoria dinamică a computerului şi astfel realizarea unor bănci de date – imagini ce pot fi reactualizate sau comparate.