Efectul de Terra by INSEMNE CULTURALE

ÎNSEMNE CULTURALE – 2013

Coordonator: Tehnoredactare: Colaboratori:

Ion Lazăr da Coza Gina Zaharia Vasilisia Lazăr Sofia Sincă Violeta Florentina Ion Corina Militaru Gabriela Grădinariu

Mihaela Popa

Diamante din retorta harpagonului

Cine-i Mihaela Popa? Privind prin prisma acestei prime cărţi digitale – Efectul de Terra – putem răspunde răspicat şi fără să greşim: este o Poetă! Oricât i-am căuta poezii cu inerentele stângăcii de început nu vom găsi aşa ceva. E o poetă gata formată care a intrat în jungla literară (iertat fie-mi oximoronul, dar oare cei doi termeni sunt chiar atât de incompatibili?), sigură pe ea, apărându-şi uneori cu ferocitate punctul (poetic) de vedere, etalat în poezie. Acum nu putem băga mâna în foc dacă prin vreun sertar de scrin n-o fi având un caiet de dictando unde, dumneaei, să nu se fi imaginat răpită de un prinţ cu pletele-n vânt. Lăsând şi această paranteză ludică în urmă, afirmăm că Mihaela Popa aparţine acelei stirpe rare de poeţi ce pare a scrie cu propriul sânge în loc de cerneală, concentrând la extrem mesajul poetic, sau cei ce-şi „pun întrebarea/ dacă sunt/ din aur sau argint/ gândurile” (exerciţii de sinceritate – probabilitate). După cum spuneam, poeziile ei sunt esenţă pură, dar asta nu înseamnă că în ele găseşti un „frig cosmic”, dimpotrivă, simţi că pe lângă tine a trecut un fulger blând: „strig/ sunt aici/ răspund/ ca un ecou/ oamenii din inima mea” (bumerang). Nici dragostea nu e privilegiată atât ca dimensiune a poeziilor în care e abordat subiectul, cât şi ca risipă de metafore: „întind mâna/ culeg gândurile/ mere/ cu parfum de scorţişoară/ sărutul tău/ pe coapse/ s-a copt/ printre şoapte despletite/ desfrunzesc pregătindu-mă/ pentru o nouă primăvară” (promisiune) sau: „ochii mei/ zâmbesc/ privirilor tale/ jucăuşe/ sărutându-mă/ în a lor prinsoare/ chiar în mijlocul lumii/ petale de trandafir/ obrajii mei// nărăvaşelor dorinţe/ iubitule/ doar tu ştii/ să le răspunzi” (nu de puţine ori). Câteodată, din dorinţa exacerbată de esenţializare, mesajul/poezia talentatei autoare devine prea criptic, prea ezoteric, parcă, intenţionat, adresat celor iniţiaţi: „propria frică/ schimbă/ vocea/ regăsită/ axa lum(in)ii/ arată orizonturi – Atlantide// cad turnuri – castele de nisip/ ca un pocnet din degete” (hipnoză). Oricât de zgârcită s-a demonstrat a fi poeta, hălăduind prin vastul său univers liric, totuşi harpagonul din ea a cedat când copilăria i-a călcat 5

Efectul de Terra domeniul inspiraţiei, făcând risipă de gingăşie şi de versuri lungi: „neajungând la fructe, trăgeam de crengi până mă săturam de caise/ locuinţele bunicilor aveau în comun geamurile prinse în toc de lemn ce nu ofereau o bună izolare/ dar erau atât de transparente încât puteai observa sufletul proprietarilor...” (primăvara – autopsihanaliză). Acum, când pe lume sunt războaie, molime, subdezvoltare etc., aş dori ca Efectul de Terra să fie câştigător, îmbrăţişând pe fiecare pământean. Să ne trăieşti, aleasă poetă! Ion Lazăr da Coza

Mihaela Popa

Un foşnet al iernii, un farmec de vis

Poeta Mihaela Popa pledează pentru concentrare şi sinteză lirică a versului, exuberant şi imprevizibil în alcătuire. Ar putea zidi versuri cu efecte inedite asupra cititorului şi numai din ceea ce înseamnă un punct. Poeziile sale plutesc ca nişte fulguraţii sensibile uneori, alteori cad ca nişte halebarde pline de adevăr simplu, dar neconstatat până atunci. Întotdeauna meditative şi totul cuprins într-un înveliş inteligent prin combinaţii pure, stări sufleteşti şi dinamism. Exerciţiile de sinceritate sunt o meditaţie fină, adâncă şi persuasivă. Metafora înlănţuită prin esenţe, simboluri dintre dorinţă şi echilibru, înclinate spre ştiinţe exacte creează poezii unice. Transpunerea cuvântului în simţământ simbolizează puritatea şi fragilitatea sufletului visător, confirmând vocaţia de poet. Există şi versuri sentimentale la Mihaela Popa care zboară pe portative de zefiri, sau prin larma lumii, se aud zgomote telurice şi lasă urme strălucitoare. Sublimul îşi revarsă preaplinul iubirii în vers subtil şi simultan cu trezirea simţurilor. Un foşnet al iernii, un farmec de vis, o euforie a sunetului şi a imaginii, artă a cuvântului – univers suprem – creează cântece ale inimii şi marchează orizontul simbolistic al poeziei, apoi, cu nonşalanţă zboară spre trend-uri contemporane. Autoportretul, poeta şi-l face tot în vers, printr-o „declaraţie” plină de fervoare şi modestie lirică pentru a facilita atingerea corzii sensibile a cititorului şi de a netezi drumul spre inima ei. Zidiri fantastice, datorate inspiraţiilor unice, copleşesc cu mister şi inedit, fiecare vers al Mihaelei Popa, desăvârşind savoarea poetică. Cartea „Efectul de Terra”, alcătuită într-o armonie contemplativă se lasă descoperită ca şi planeta de a cărui nume s-a servit. Doar trebuie să încercaţi. Sofy Sincă

Efectul de Terra

Când albul se desface în culori

Citind poezia Mihaelei Popa ai senzaţia că mergi desculţ pe vârfuri de stâncă şi aduni primele raze de lună. Le prinzi în buchet, apoi începi să le răsfiri peste vârstele stărilor. Sunt exerciţii de recunoaştere a eului poetei, de la convingerea că lutul paşilor este modelat după tipare exacte, cu rădăcini sigure: casa mea se află în toate anotimpurile,/ are amprenta mamei, parte umbrită de bolta cu struguri,/ o alta vişinul înflorit, cu numele tatei,/ păzită de Alma, ciobănesc mioritic,/ sub privirile motanului maO. Ospăţul Mihaelei Popa, mereu pregătit pentru călătorii prin clipe decorate cu gust, e ca o promisiune pentru imaginea clară despre neputinţa de dincolo de click. Femeia muzică are pianul personalizat în falduri de primăveri: cu flori de liliac în păr/ mă simt femeia Chopin/ îmbrăţişată/ în acorduri de pian/ dimineaţă a înflorit primăvara. Nici (h)arta amăgirii, nici oamenii-ferestre nu se amestecă în alchimia peste care Mihaela Popa e stăpână. Albul se desface în culori, magia stă pe tâmplele ei: sufletele se nasc albe/ adunând culori/ în fiecare clipă din fiecare zi. Nu de puţine ori călimara poetei s-a umplut de iubire. O avalanşă de lumină face declaraţie cu gratitudine. În totalitate nu cunosc pe nimeni/ nici pe mine/ doar frânturi, spune poeta, dar poemele îi scot la suprafaţă o latură demnă de aplaudat: harul pentru poezie. Şi continuă astfel un tril în care cântecul inimii devine dar pentru noi, darul în care Mihaela Popa îşi/ne fixează convingerea că este un exemplar irepetabil. Gina Zaharia

Mihaela Popa exerciţii de sinceritate – probabilitate

îmi pun întrebarea dacă sunt din aur sau argint gândurile în rest nu mă interesează alte metale ştiu că se pierd odată cu fiecare în parte totul se transformă până şi noi înşine redevenim ce-am fost înainte să ştim

Efectul de Terra atelier

au modelat artiştii iubitule ce nu ne-am spus şi acum lucrează să scoată inima din coaja de castană

Mihaela Popa primăvara – autopsihanaliză

aceleaşi cuvinte, ca oamenii care se tem de cifra 13, de ceasurile rele dintr-o marţi, de culoarea neagră a pisicii, de cântatul cocoşeşte al găinii, de blestemul Urâtei (amintire din copilăria tatălui meu) pe care o "alinia" bărbat-su, alături de puradei: „La linie Urâto, Tanţa, Gogu şi Zorzan!” spre a-i aplica, zilnic, corecţia (că de „fomeia trebuie bătută la timp că de nu...”) glasul şi grija bunicii când îmi zicea de deochi („mă omoară Vasile dacă păţeşti ceva”) – asta era mamaie Floarea, dinspre tată, bunica Wilma, dinspre mamă, nu credea în aşa ceva... sau poate nu mă credea chiar atât de frumoasă – muşcatele ei erau cele mai frumoase şi caisul din curte, care avea de suferit din cauza dimensiunii mele, neajungând la fructe, trăgeam de crengi până mă săturam de caise locuinţele bunicilor aveau în comun geamurile prinse în toc de lemn ce nu ofereau o bună izolare dar erau atât de transparente încât puteai observa sufletul proprietarilor... cum spuneam, aceleaşi cuvinte se amestecă formând alte fraze păstrând esenţa ce se diluează acum după geamuri bine izolate, de termopan

Efectul de Terra efectul de Terra

învârt roata olarului ştiu că sunt lut şi mă sfărâm din convingerea de rotund

Mihaela Popa tablou de crăciun

luminate de steluţă nucile-n brad s-au copt covrigii pe sfoară stau roată coroniţe cu globuri clopoţei şi beteală pe la uşi ramuri de vâsc aşteaptă sărutul să învăluie casa aroma de cozonaci şi mere îmbujorate chipuri de copii întrebând primiţi cu colindul

Efectul de Terra mamă

porti atâta lumină bratele tale dornice de mine tremură cuvintele strecurate prin lacrimi despre care nu vrei să ştiu cât de mult mă iubeşti văd ruga ta din fiecare seară neodihna din fiecare zi

Mihaela Popa portret naiv – inside design

casa mea se află în toate anotimpurile, are amprenta mamei, parte umbrită de bolta cu struguri, o alta vişinul înflorit, cu numele tatei, păzită de Alma, ciobănesc mioritic, sub privirile motanului maO cu multe ferestre, camera cea mare se află într-o zi de primăvară, cu zbor grăbit de rândunele nu plouă niciodată mai mult decât trebuie, întotdeauna de jos în sus, cu parfum de liliac alb. am să redecorez totul, în vară, cu flori de mac

Efectul de Terra adresă

când nu trăiesc pe de rost Dumnezeu locuieşte în Soare şopteşte copilul care am fost fiecare noapte cu artificii întreabă dacă lucrurile s-ar mişca şi eu nu oare ce s-ar aşeza lângă mine

Mihaela Popa quick step

ziua de azi a venit ca o şoaptă îmbrăcată-n foşnet de frunze în aerul ca pâinea coaptă la ţest îmi aleargă gândurile ca nişte copii bucuroşi le dau jucăriile preferate deschid toate ferestrele să îi aud când mă cheamă la joacă atunci când uit de ei îi găsesc maturi aşezaţi pe bancă privind lebede ascultând muzică întind câte un zmeu pentru fiecare să vezi veselie când încurcă vântul sforile

Efectul de Terra exerciţii de sinceritate – circuitul apei

sunt atâtea forme de însetare câţi însetaţi suntem bucuroşi de paharul cu apă întins ştiu că nu ne vom sătura decât până la următoarea întrebare se naşte după ultima picătură sorbită

Mihaela Popa ospăţ

unele cuvinte capătă sens doar pentru mine un timp rămân lipite de suflet cu oameni cu tot se-nfruptă până la ultimul os

Efectul de Terra cutumă

îmi vorbesc mulţi despre Tine nu-mi arată braţele Tale deschise îmi arată braţele lor uscate de neputinţă şi dreptul la întâietate

Mihaela Popa bumerang

strig sunt aici rﾄピpund ca un ecou oamenii din inima mea

Efectul de Terra promisiune

întind mâna culeg gândurile mere cu parfum de scortişoară sărutul tău pe coapse s-a copt printre şoapte despletite desfrunzesc pregătindu-mă pentru o nouă primăvară

Mihaela Popa de regulă

bucata de pâine capătă gustul celor din jurul mesei; iubirea face scară. ne luăm adio la răspântii debarcând din celălalt, golul nu-l umple nimic, face coajă şi trece. pornind în altă direcţie nici bună nici greşită în cea care trebuie sufletul înfloreşte în toate anotimpurile.

Efectul de Terra Litere vs cifre

mă întreb despre lucruri care nu se văd dacă există îmi spun nicio cifră nu m-a făcut să tresar pentru literele aranjate un anume ton şi privirile cu care vulturii au escaladat piscuri ştiu nu se mai poartă inimi scrijelite pe copac ca inima să nu se simtă lăsată în centrul de plasament decăzută din drepturi e suficient o îmbrăţişare

Mihaela Popa click

despre neputintă am imaginea unor încăltări scâlciate pline de praf ce primesc şireturi noi când din picioare au rămas doar urmele tălpilor peste care se aşterne ninsoarea

Efectul de Terra drumul apei

amăgirile din cuvinte ies totdeauna la suprafaţa privirilor adânci nu le trebuie niciun semn roşu galben verde albastra culoare ştie când are undă prin ape limpezi reflectă nuanţe de la răsărit la apus pietrişul e sită cerne împletiri şi susur dans de fuior din miezul pământului toarce model de la margini de stânci la mâlul din delta cu nuferi

Mihaela Popa poveste

planeta o încăpere un copac în mijloc tril de privighetoare nevăzută îmbracă pereţii fereastra în formă de Soare eu – singura uşă de care anin sperante desculţă calc iarba gleznele-mi poartă mărgele de rouă îmbrac râsul în trepte ochii-mi prind aripi colţul meu de primăvară se repetă până când pocnesc mugurii înflorind oameni

Efectul de Terra femeia muzică

cu flori de liliac în păr mă simt femeia Chopin îmbrăţişată în acorduri de pian dimineaţă a înflorit primăvara

Mihaela Popa tată

ciugulesc firimituri de viaţă în şoaptă mirându-mă cum de mărul are aroma petalelor de trandafir catifelata stare îmi leagănă fantasme şi vocea ta cu care merg la culcare nu s-a schimbat doar lumea mea nu mă înghesuie-n mine mă împrăştie pretutindeni aştept să răsară flori în urmă să nu vin la tine cu mâinile goale

Efectul de Terra certitudine

iubirea se află-n ochii copiilor mei şi-n braţele tale aşa ştiu viaţa e un răspuns nu o întrebare

Mihaela Popa sound of silence

îmblânzitorul de flăcări îmi înlătură umbra în flori desenate pe asfalt cu inima-n trunchi iubesc liniştit nicio secundă uitată niciun pas neauzit din cercul albastru al lumii labirint unde timpul culege ierburi de leac sărutând şuviţe rebele în spaţiul prizonier dintre cuvinte

Efectul de Terra second hand

de la o vreme umbra mea stă atât de cuminte încât nu mai vrea să mă însoţească spune că mă descurc şi singură mă uit peste umăr poate s-a răzgândit ultima dată am văzut-o în vitrină făcea reclamă la preţ redus îmi punea mâinile la ochi bucurându-se să nu o pot recunoaşte (dintr-o mie ştiam când nu mi se potriveşte dar trebuie să mi-o atribui pentru a fi în rândul lumii nu se mai aşază doar cuvintele-faptele bat precum clopotele ultima plecare se anunţă sec stoc epuizat punct şi de la capăt)

Mihaela Popa angoasă

când nu ajung la tine gândurile au scorburi ce ascund sentimente mă mint că şi teama singura care rămâne să mă deşire să mă prefacă-n punct

Efectul de Terra resort

arunc pietricele în apă cu sete apar stări – cercuri căutări de particule pierdute ori niciodată ştiute

Mihaela Popa exerciţii de sinceritate – (h)arta amăgirii

piatra nu ne deosebeşte doar ţinta ei şi semnul sub

Efectul de Terra exerciţii de sinceritate – oamenii ferestre

descătuşează seninul şi forţa de atracţie pentru partea nevăzută adevărul zici are casa pe cărări virgine sculptează piatră de temelie colecţionez priviri zâmbete ce mă aduc mai aproape de mine

Mihaela Popa keyword

sunt toate aşteptările realiste sau nu atârnate haotic în suflet de mânecă de guler în braţe în şuturi respir

Efectul de Terra anamneză

încerc să pătrund un dincolo care-mi pare impenetrabil, ascuns parcă spre a-mi face misiunea dificilă. nu mă descurajez, trec prin zid ca prin aer nu ţin cont de cucuie, am învăţat; direcţionez atenţia spre orice şi durerea dispare. mă întorc în spaţiul de siguranţă, o cochilie. nu-mi plâng de milă n-aştept, cum spune Exupéry, la începutul Citadelei, compătimiri, mândră de rănile mele. sunt, până la un punct apoi, mă construiesc.

Mihaela Popa ce floare a colorat sufletul meu? – dacă –

la început florile au fost albe fiecare pământean le-a dat parfum şi culoare acum sufletele se nasc albe adunând culori în fiecare clipă din fiecare zi

Efectul de Terra şşşt – Săptămâna Mare

mă mişc în vârful picioarelor săptămâna asta am scos la soare tot începând cu mine deschid porţi la care nu trebuie să bat viaţa-mi pare un pahar cu apă aş vrea să-mi dezbrac carnea şi oasele pentru o zi să fiu ramură de salcie

Mihaela Popa viaţa

un continuu joc în care trăiesc prezentul apoi prezentul mă trăieşte pe mine

Efectul de Terra exponenţial

am învăţat să număr pe degete apoi m-am complicat în numere mari iluzii ieşirea din cercul degetelor am găsit-o în rugăciune

Mihaela Popa mărginiri

în zile cu miez de duminică îmi fac lista cu tot ce-mi place şi ce nu-mi place adaug din capul locului nemişcarea zilelor identice înfloresc caişii în liniştea-mbrăţişării zi-noapte lucruri mărunte împing zorii spre casă

Efectul de Terra scrieri albe Motto: „La Limba română s-ar citi de pe foi albe, scriitorii ar sta în faţa colilor şi după ore şi ore de gândit ar preda spre publicare teancuri de coli albe. Interesant, nu-i aşa?” „Există tăceri şi tăceri” Octavian Paler

nescrise ar sta colile unele drepte altele strâmb îndoite spre interior ar aminti de spusele Sfântului Augustin: „Nu căuta în afară; întoarce-te către tine; adevărul sălăşluieşte în omul interior.” îndoite spre exterior acceptă realitatea celuilalt dependente de vise ca narcomanul de doza mereu în creştere ~ am redenumi alfabetul origami

Mihaela Popa avers vs revers

mi-am înăltat inima dezrobindu-mă de aşteptări fără să număr trădările vorbesc despre încredere o singură dată ştiu tot ce spun poate fi folosit împotriva mea să nu-mi fiu mi-am ascuns inima şi nu m-am putut recunoaşte

Efectul de Terra eden

spaţiul dintre mine şi tine dictează pagina albă timpul se scrie cu noi nu se va mai crea un alt Adam şi o altă Evă nu mai sunt mere grăbite guri îmbrăţişate de lumină muzica ascunsă-n culoarea câmpului înseninează sufletul rămas în paza gândurilor alege grâul de neghină

Mihaela Popa ziua ca un fruct

în zori muşc adânc din vis caut coltul gândurilor pentru lăsat acasă pun jumătatea inimii pe silent îmbrac pecetea buzelor şi două cuvinte sâmburele zilei mă-ntorc jumătatea mă-ntâmpină desenăm un întreg cu mii de gânduri în brate noaptea muşcă visul din mine

Efectul de Terra extra-muros

în loc de irişi înfloresc măşti pun ochi într-o mască un colţ de cer ştiu că mâine las orbitele goale

Mihaela Popa asociaţii libere

singurătatea – în toate limbile miroase la fel

lăcrămioare pe mormânt – lacrimi ce curg şi din interior în afară

dorinţe secrete – pus sub cămaşă un puf de păpădie

tetris – corpul de litere şerpuind în formă de om adulmecă simte mişcare muşcă din fructul oprit

Efectul de Terra Azi

e mereu scurt zici că-i dat cu stropi dintr-o călimară nu mai scriu scrisori destinatarii sunt la un click distanţă ce nu oboseşte caii-putere unu şi zero adevărat sau fals fără minus sau plus cât pot şti din câte se pot întâmpla în secunda următoare îmi fac planuri pentru mâine

Mihaela Popa aquarelle

priviri desene veneţii pe suflet zborul tăcerii fără linişte glasul pădurii sub paşi foşnet de frunze orizont înspumat – dansul păsărilor albe

Efectul de Terra nu de puţine ori

ochii mei zâmbesc privirilor tale jucăuşe sărutându-mă în a lor prinsoare chiar în mijlocul lumii petale de trandafir obrajii mei nărăvaşelor dorinţe iubitule doar tu ştii să le răspunzi

Mihaela Popa Iubire

când îţi văd braţele pline cu flori las să vorbească ochii gesturile mă adună-n culori mă aşez ca pâinea pe ştergar alb aşteptând să o taie cuţitul umplu paharul în mişcări repetate sorbi

Efectul de Terra absorbţia luminii

dincolo de mine nu mă tem la-ntuneric pier iluziile transparenţa sunetelor ştiu cine eşti răspund întrebările cresc progresiv razele Soarelui din marginea foii

Mihaela Popa nihil sine deo

omul â&#x20AC;&#x201C; ierarhie raportatÄ&#x192; la unu

Efectul de Terra declaraţie

despre mine nu sunt multe de spus nu-mi cuprind tristeţea în lacrima amară las totul să vină ca un dar las viaţa să-mi fie tot ce mă-nconjoară să fie primit şi lacrimi şi zâmbet toate-mi înfloresc ştiu cât îmi sunt ştiu cât dăruiesc ştiu cât de mult viaţa îmi spune te iubesc

Mihaela Popa exerciţii de sinceritate – gratitudine

primăvara mea e o stare nu mă închid într-un anotimp pur şi simplu îmbrăţişările fie ele şi de la distanţă mă ţin în zona însorită a vieţii îmi place lumina bobocilor când dau în floare cu zâmbete spre cer mulţumesc pământului

Efectul de Terra pegas

dii murgule zboară pe colţuri de stele pe jumătatea luminată a lunii din inimă când s-au copt curg cuvinte ca tropotul hergheliilor mustangi nărăvaşi trec poduri şubrede singura teamă laţul omul cu privirea albă se hrăneşte cu fâlfâitul aripilor

Mihaela Popa fantezii cu repetiţie

când tac cuvintele culorile poartă apusuri de vară îmi rămân mică setea de mine înalţă grădini suspendate trec în netimp lipindu-mi de suflet idei adorm între ziduri proiectând ferestre mişcătoare de timp spaţiu şi gând

Efectul de Terra clipa

prinsă în culorile timpului sorb apa din căuşul de lut fiecare strop îmi schimbă culoarea mă opresc la nuanţa dorită fără să ştiu cât mai am până la desăvârşire

Mihaela Popa vintage

în sepia priveşte trecutul din rama ovală cerc alungit surprinde viitorul spaţul prezent patina timpului în târgul de antichităţi de vânzare drumul inocenţa – păcat căutare de sens

Efectul de Terra abac

învăţ să zbor cu aripile mele cu gândurile mele opresc să aleg să simt veselia prin ochii mei juliturile prin carnea mea timpul să treacă prin tălpile mele cu vocea mea să chem să resping trăiesc numărând oameni oameni numărându-mă vreau să cred cât mai aproape de suflet

Mihaela Popa un zid

umbra schimbă evadatul în deţinut omul privit în oglindă icoană pe sticlă două cărămizi împerechează ornamentele înfloresc gingaş netezind gândurile atât de stăruitor cum doar iedera se înalţă

Efectul de Terra tanka

pierdut ﾃｮn noapte cu zborul fluturilor jocul de umbre un tablou de iluzii freamﾄフul gﾃ｢ndurilor

Mihaela Popa haiku

ultima oră – cu petale de roză concert de toamnă

Efectul de Terra gânduri hoinare

timpu-mi dumică aripi de pradă se nasc în fiecare dimineaţă oamenii par copii ce învaţă să facă noduri marinăreşti realitatea sorb o ceaşcă cu cafea are gust de toamnă presez duminici pentru când norii bocesc pământul înflorind frunze cuvintele-mi încălzesc gânduri desfăşurate dintr-un ghem de borangic prind raze de Soare în evantai de culoare şi sunet pun un trandafir în păr şi mă simt Carmen de Bizet

Mihaela Popa exerciţii de sinceritate – întrebare

în totalitate nu cunosc pe nimeni nici pe mine doar frânturi şi spaţiul necuprins speranţa are timpul cuib leagănă iluzii decoruri în spirală când devin coajă mai ştiu dacă am avut vreodată miez

Efectul de Terra hipnoză

propria frică schimbă vocea regăsită axa lum(in)ii arată orizonturi – Atlantide cad turnuri – castele de nisip ca un pocnet din degete

Mihaela Popa trend

oamenii vor să consume eco în procesul de industrializare visurilor avizate li se dau prioritate la semafor culoarea verde se interzice a fi ambalată logic se consumă fără nicio garanţie că legile vor fi respectate înainte de ultima expirare dacă mai rămâne ceva pentru ort

Efectul de Terra exerciţii de sinceritate – scală

apa care ne compune colorează orizontul propriu doar gândul bucuria împărtăşirii aduce nuanţe după puteri răsfrângem asupra celorlalţi propria urcare ori prăbuşirea ne aparţine oglinda în care privim la suprafaţă în interior sau dincolo de noi

Mihaela Popa cântecul inimii

chiar şi în zgomotul lumii se aude îmblânzeşte lupii flămânzi de iubire oamenii aripi de fluture ard în propria strălucire

Efectul de Terra exerciţii de sinceritate – atingeri

linia orizontului arată cât de reale pot fi iluziile taie respiraţia timpu’ ignorat în ochii pruncului se naşte mirarea simţi şi vezi ce nu există două cuvinte reclădesc paradisul nu s-a pierdut drumul

Mihaela Popa exerciţii de sinceritate – răspunsuri

primesc frământările mele sabia tăierii nodului îmi face cu ochiul mă-ndârjeşte stăpână nu pot fi nici pe mine nu cred în oracole pentru picioare de lut s-a inventat clipa

Efectul de Terra exerciţii de sinceritate – nepreţuite daruri

în scenă iertări îmbrăţişări zâmbete iubire din interior inundă muzica strune de lumină mistuie cortine timpul face stop-cadru tablouri cu îngeri spun zborurile fără aer obosesc la-ntuneric stau ura şi teama nu pot fi aducătoare de pace cunoaşterea poartă hainele modestiei

Mihaela Popa halou

sufletul cântă anotimpul colorează portativul sunete calde îmbrăţişări privirile tale mă învăluie-n poveşti la gura sobei

Efectul de Terra gânduri roase

drumul poate duce spre nicăieri întristează ca întrecere viaţa aştept să mă bucure echilibrul nu e cursă de prins şoareci imuni la otravă

Mihaela Popa exerciţii de sinceritate – eu

unic exemplar irepetabil nu ştiu există cer şi mi se va da lista cu întrebări depăşeşte suma răspunsurilor are propriul muzeu de ceară

efectul de Terra

învârt roata olarului ştiu că sunt lut şi mă sfărâm din convingerea de rotund