ÎNSEMNE CULTURALE – 2013
Coordonator: Corector: Tehnoredactare: Colaboratori:
Ion Lazăr da Coza Vasilisia Lazăr Gina Zaharia Sofia Sincă Gabriela Grădinăriu Corina Militaru Augusta Cristina Călin Iris Marinov Laura Staicu Marinela Mihaela Roxana Boboc
Copyright – 2013 – George Gîtlan Biblioteca ÎNSEMNE CULTURALE http://insemneculturale.ning.com/
GEORGE GÎTLAN
POETUL STRĂZILOR
George Gîtlan
ars poetica (dragostea mea dintâi și ultima iubire)
într-o zi m-am cununat cu poezia martori ne-au fost ceașca de cafea și țigara din scrumieră știu când am iubit-o și de câte ori am înșelat-o ba cu una când cu alta și ea m-a iertat de fiecare dată ca o bună consoartă doar ele nu m-au înțeles niciodată că poezia este dragostea mea dintâi și ultima iubire după voi când o fi atunci să mi-o aprindeți candelă la căpătâi să-mi ardă toate cuvintele rămase nescrise...
5
George Gîtlan
metastază
mă mustră inspirația de ceva timp acuza o durere înfundată între aortă și ventriculul stâng inima mea suferă grav de poezie în ultima fază mănânc litere cu pumnul mi le-a prescris un critic bun dimineața pe stomacul gol la amiază imediat după prânz și seara întotdeauna înainte de culcare fac dragoste cu toate cuvintele întoarse pe față poate-poate așa se mai naște un vers se mai împlinește o poezie are zilele numărate
6
Poetul străzilor
Para(b)legie poetică prin îndrăgostire mecanică
[Femeile sunt adevărate până la un punct, când începi să le visezi.] Nu e corect să fii așa frumoasă Și inima să-mi plângă de urât, Că nu-i mai intră soarele în casă, Iar luna, de ea plină, nici atât. Stau și mă uit la tine lung Și văd atâtea răsărituri, Tac și înghit în sec, prelung Oftând în gol printre sughițuri. Să fii așa frumoasă, nu-i corect, Aș spune chiar că e-mpotriva legii, Dar oare ce-i pe lumea asta drept, Când cei ce suferă, rămân... tot blegii.
7
George Gîtlan
black friday poetry
zilnic mă împiedic de câte-un redus și cad așa în sinea mea într-un picaj netrucat mai scurt decât o scurtă și mai iute decât un ardei iute nu că m-aș fi grăbit eu nu mi-a plăcut niciodată graba mâinile care mă împing de la spate sau șutul ăla în fund despre care toți spun c-ar fi un pas înainte prostii vândute la doi lei pentru fraieri de trei eu nu cred în cuvinte ieftine viața e scumpă și prefer s-o trăiesc așa de pe o zi pe alta decât să alerg ca un bezmetic de colo-colo într-o goană de-asta nebună după reduceri
8
Poetul străzilor
trade
haideți să facem schimb de cuvinte să ne îmbogățim peste noapte dimineață să ne trezim mai împliniți mereu cu un pas înaintea celorlalți de la care n-o să vedeți vreodată o vorba bună în schimbul unui zâmbet la cursul zilei lumea spune că vând iluzii nimic mai neadevărat le dau gratis nu vă-mpingeți am destule pentru toată lumea vise cu sclipici care vrei vise cu sclipici sunt eco bio și așa mai departe strălucesc în noapte ca niște licurici și se încarcă la lună astăzi însă o să fac un târg cu voi schimb de cuvinte ca și cum v-aș da o tigaie nouă la schimb pe una veche scepticilor pesimiștilor și răuvoitorilor de ocazie le spun atât înnoiți-vă sunteți prea vechi pentru lumea nouă la care visez eu iată zâmbetul meu :)
9
George Gîtlan
patetic
zadarnic ochii mei au încercat să te sculpteze într-o lacrimă n-au reușit decât să te plângă
10
Poetul străzilor
Gioconda veritas
lui da Vinci i-ar fi înnebunit culorile în vârful pensulei ah dacă te-ar fi cunoscut te-ar fi pictat pe toți pereții și domurile catedralelor ridicate în inima lui pentru câte-o madona cu sânii plini dând pe-afară din decolteul adânc săpat de privirile amorezilor excitați la prima vedere o Gioconda veritas unicul meu adevăr este frumusețea ta restul e minciună
11
George Gîtlan
anunț
n-ați găsit cumva niște cuvinte erau cam atât și cam așa la prima vedere semănau cu un poem la a doua nu mai sunt așa sigur ultima oară când au fost văzute în viață erau publicate într-o carte cam așa și cam atât
12
Poetul străzilor
fairy tale
uite de-aia n-au oamenii aripi (că) li s-a dat un colț de rai iar ei nu și nu vor cerul întreg nu le mai ajunge pământul de sub picioare vor mai mult și mai mult dar lui dumnezeu lui ce-i mai rămâne?...
13
George Gîtlan
nu trageți
nu trageți în fluturi mor oricum prea devreme zilele lor sunt numărate convertite în zbateri de aripi și flori de câmp așa miroase viața moartea are gust de praf de pușcă…
14
Poetul străzilor
poetul străzilor
recit și eu prin gări pe la metrou și la fiecare colț de stradă mila trecătorilor cu inima mare cât un leu atâta costă azi pâinea lui dumnezeu cea de toate zilele în care propriul meu stomac mă critică până mi se-apleacă de-atâtea cuvinte vomit poezia
15
George Gîtlan
imaginațiune
de fiecare dată când închid ochii vreau să te văd pe tine să te strâng între pleoape ca și cum te-aș îmbrățișa apoi să-i deschid și să-mi fii tremur sub piele ziua de azi verde trecere de pietoni vinerea metrorex station țigara de după cana din care sorb cu nesaț iubirea cu zaț cu tot… să nu mai rămână nimic corbilor de mâine
16
Poetul străzilor
când nu tic, tac
dacă nu te-aș scrie poezie m-ar bate vântul tăcerii peste gură până când mi s-ar învineți inima ar sta ca un ceas cu limbile tăiate sângerând clipa exactă când să tic și când să tac pe cadranul fără ore timpul se măsoară astăzi în cuvinte pentru dragoste nu există unitate de măsură dar eu știu că te iubesc mai mult că atunci când nu-mi ajung cuvintele te iubesc în tăcere și tac și tic…
17
George Gîtlan
dragostea e boală grea
(nu m-atingeți că se ia) mi-ai băgat cuvintele în carantină de parcă tăcerea mea te-ar putea vindeca vreodată de iubire tăcerea te vindecă de prea multe cuvinte iubirea e ca o boală lungă pe care o duci pe picioare până acolo unde începe patul și se termină ziua noaptea descinde întotdeauna odată cu tine te prind de mână și alergăm ca doi bezmetici goi prin întuneric să facem lumină…
18
Poetul străzilor
deja fu
la lumina gleznei tale și-a îngropat dumnezeu dumnezeirea și s-a făcut om să te privească de jos în sus pari o scară cu trepte până-n rai și câte stele aș putea atinge dacă te-aș atinge cu fiecare cuvânt închinat ție s-ar împlini un vis un poem scris la lumina gleznei tale acolo și-a îngropat dumnezeu dumnezeirea cerul l-a împachetat în ziare să-l vândă la colț de stradă trecătorilor prin inima ta
19
George Gîtlan
de leac
zâmbește surâsul tău mă vindecă de frunza care pică de căderi de ploaie și vânt nebun de toamnă smintită zâmbește surâsul tău mă vindecă de cuvinte și de nerostirea lor
20
Poetul străzilor
nedumerire
într-o noapte legănai stele în poală luna ațipise pe umărul tău dormea un sărut se visa când pe-o coapsă când pe-un sân dimineața s-a trezit pe buze și nu știa cum a ajuns acolo tu știai…
21
George Gîtlan
înfiorări de toamnă
nu știu din ce parte îmi vei zâmbi azi să-mi încălzești pământul dar știu că mi-e frig din toate părțile în care mă uit și nu te văd
22
Poetul străzilor
pași înapoi
mă-ntorc în lumea mea acolo de unde vin cuvintele nu rănesc oameni vindecă semne
23
George Gîtlan
chiar așa!...
aș învăța să mor cu fiecare fum de țigară înfipt în plămânii mei n-aș vrea să dau colțul călcat de vreo mașină pe trecerea de pietoni asta chiar ar fi hilar sau de ce nu aș prefera să mor de râs cu țigara intr-o mână și cafeaua în cealaltă amuzându-mă copios de fiecare dată când citesc pe pachetele de țigări FUMATUL UCIDE oare pe arme de ce nu scrie că ucid și pe mâinile oamenilor chiar așa de ce?
24
Poetul străzilor
portret înrămat în cuvinte
gândul meu în drum spre tine și-a pierdut culoarea și marea și cerul și toate literele le-aș desena închipuindu-ți chipul din lumini și umbre iar tu pată de culoare peste viața mea ștearsă ieși în întâmpinarea gândului vers și nu te mai pierde în drumul lui spre tine poezie
25
George Gîtlan
Retorica lui Dumnezeu
Trage Dumnezeu clopotele în mine Să vă spun că Fără iubire suntem nimic De câteva zile se uită în gol la noi Și plânge Ce-ar fi trebuit să fie omul Și ce-a ajuns
26
Poetul străzilor
extazul clipei sau o clipă de extaz
spune-mi că exist când te privesc cu respirația secționată în două părți egale suflând o dată pentru amândoi atunci simt eu că trăiesc acolo în ochii tăi mai viu ca niciodată mai întreg însumându-mă cu tine ne amestecăm carnea cu oase cu tot și nu mai știm care dintre noi doi ești tu cine sunt eu nici măcar nu mai contează trăim și atât
27
George Gîtlan
explozie
dorințele mele se împlinesc acolo unde începi tu nicio bucată din tine nu mi te poate interzice escaladez te iubescuri într-o fugă nebună cu gândurile descălțate la ușa inimii tale m-aș face preș să-ți simt tălpile goale alergând cu viteza iubirii să-mi deschidă porți către raiul visat la umbra nopților cu luna plină e o imensitate care se strânge în jurul inimii până când face poc în brațele tale
28
Poetul străzilor
către mine
dinspre tine mă doare fiecare cuvânt nespus alteori tăcerea vine ca o medicație prescrisă de un medic curant pe o rețetă compensată doar pe jumătate cealaltă jumătate se plătește iar cuvintele cuvintele nu sunt deloc ieftine prețurile după ureche în cazul ăsta tăcerea face toți banii așa că nu-mi spune nimic...
29
George Gîtlan
strigăt la lună
fir-ar mama ei de viață sunt zile când aș îmbrățișa moartea cu toate cuvintele mele strânse nod în gât să mă eutanasieze și pe mine careva promit că n-o să mușc nici măcar n-o să latru iar dacă o să schelălăi un pic nu cumva să vi se înmoaie inimile cine știe poate că tăcerea de după n-o să va tulbure prea tare liniștile...
30
Poetul străzilor
Poeme pentru Sara și pământul mi se părea mai rotund ca niciodată te-ai înrădăcinat adânc în inima mea de pământean mi te-a plantat acolo dumnezeu într-o toamnă argheziană când încă frunzele nu începuseră să cadă iar eu ți-am dăruit iubirea într-un fir de trandafir regal semăna cu tine (queen of my heart) atât de frumos era și era toamnă la început de iubire povestită între două cafele și mai multe țigări aprinse printre cuvinte și mai multe frunzele nu nu începuseră încă să cadă doar cuvintele mele se scuturau poetic trandafirii petale la picioarele tale și glezna da glezna în care mi-am îngropat de viu sărutul să nu moară niciodată freamătul buzelor și tremurul șoaptelor petrecute de fiorii iubirii într-o toamnă argheziană când frunzele încă nu nu începuseră să cadă numai lumina soarelui cădea perfect pe chipul tău perfect dezvăluindu-mi un zâmbet mai mult decât perfect... 31
George Gîtlan
secvențe
inima mea se întinde dinspre mine către tine ca o cale ferată suspendată deasupra cuvintelor iubirea nu-i un tren de mare viteză e de cursă lungă iar noi doi nu ne grăbim nicăieri nu știu care-i cel mai lung cuvânt din lume dar știu că cel mai scurt drum de la inima mea și până la inima ta este o îmbrățișare și că atunci când limbile noastre se-mpiedică una de cealaltă se numește sărut
32
Poetul străzilor
te iubesc
cele mai frumoase poeme de dragoste sunt acelea printre ale căror versuri se între-citește afecțiunea simțind și trăind totodată fiecare cuvânt rostit fiecare literă articulată în numele unei iubiri propagate dincolo de cuvinte și totuși... cel mai frumos poem de dragoste rămâne „te iubesc”
33
George Gîtlan
propunere (in)decentă
hai să ne împerechem cuvintele cine știe poate vor face casă bună și copii frumoși îi vom crește împreună de la literă la cuvânt de la cuvânt la vers până vor ajunge poezie să ne țină de cald atunci când bătrânețile vor ninge peste noi frigul iernilor așternute în vers alb peste oasele noastre reci viscolind a moarte
34
Poetul străzilor
argumente (fiind)
poezia mi se trage de la tine ca o boală a crescut în mine de mică odată cu iubirea vezi tu lumina aceea lumina aceea care zgârie adânc întunericul e semnul existenței noastre urma pașilor regăsiți în doi... și nimeni vreodată nu va putea spune că n-am fost iată dovada
35
George Gîtlan
reflexie
privesc adânc în ochii tăi și nu lumina pe care a pus-o dumnezeu în ei mă miră ci cum se risipește întunericul din ochii mei crăpându-se de ziuă... astăzi.
36
Poetul străzilor
tot despre noi
dacă unu plus unu fac întotdeauna doi de ce nu suntem împreună sau dintr-odată lumea noastră a devenit prea mică să ne mai încapă pe-amândoi sub același cer ce matematică ne-a adunat atunci ca să ne scadă acum scindându-ne de infinitul noi nu mai suntem veșnici murim unul fără celălalt cu zile și pe-astea cine naiba le numără oare câte au mai rămas să știu și eu până la moarte cât mai am... să te iubesc
37
George Gîtlan
ghinion
azi noapte mi-am pierdut umbra a fugit odată cu tine nu știu unde dar se făcuse dintr-odată atât de întuneric că nu mai nimeream nici cuvintele să te strig iubito numele tău îmi încerca tremurând buzele pipăindu-le tăcut neliniștile sângerânde tulburând bezna care abia se mai limpezise sub adăpostul pleoapelor mele o lacrimă te căuta…
38
Poetul străzilor
fă-ți timp să fii fericită
sunt doar un ciob dintr-o stea căzătoare într-o noapte am să-ți străpung sânul drept în inima ta mă voi înfige ca un țăruș între două cuvinte rupte dintr-un volum întreg de poezii s-alung strigoii din tine de la prima lacrimă și până la ultimul dor care te posedă mă voi lupta cu toți demonii existenței tale iar tu tu nu trebuie decât… să-ți faci timp să fii fericită fericirea mea
39
George Gîtlan
ape tulburi
pe pieptul meu cresc morminte fără piatră la căpătâi ca niște pântece tumefiate tăinuiesc în ele toți pruncii nenăscuți de toate femeile prin care am fost descălțat de ziua de mâine și gol pe dinăuntru de toate zilele alea când cel mai mult mi-am fost absent mie ție nu ți-am lipsit niciodată reciproca nu este valabilă în cazul tău ești doar o dorință stricată din cămara cu vise iernile trec și își lasă amprenta lor rece peste inima mea bombată
40
Poetul străzilor
două cuvinte pe același rând
ne-am aliniat ca două planete oamenii de știință ar spune că asta ar fi ceva de genul extraordinarului extraordinar… mai dă-i încolo cu toată cunoașterea lor nu știu nici măcar atâta lucru dragostea face minuni e adevărat că unu plus unu fac doi iar poeții poeții scriu poezie așa știu ei să iubească mai frumos din cuvinte
41
George Gîtlan
metaforă
ca o lebădă pe luciul apei din ochii mamei se oglindea un pui de viață...
42
Poetul străzilor
mai simplu de-atât nu se poate
e-atâta patimă în cuvinte mă ard pe dinăuntru flăcările iadului sunt pistol cu apă (alcalină) când te uiți la mine cu ochii ăia de felină m-adulmeci ca pe-o pradă încolțită de nurii tăi sfâșie-mă până la umeri hrănește-ți dorințele și nicio poftă să nu rămână în urma ta nesatisfăcută ooooo devora (nudis verbis) ți-aș fi micul dejun la pat prânzul și cină deopotrivă firimiturile de la masa ta să le dai întotdeauna păsărilor cerului când îți cântă noaptea înainte s-adormi la fereastra larg deschisă către cele mai incandescente vise scânteind în întuneric împlinirea
43
George Gîtlan
haiku
ploaie cu gheață – rănile pământului încă sunt calde
44
Poetul străzilor
te numesc
tu scânteie ai aprins în mine lumina uite uite-o cum arde în ochii mei se luminează de tine și văzând dumnezeu că lumina e bună a numit-o zi eu te numesc astăzi
45
George Gîtlan
știi…
dacă cerul ne-ar despărți în două în oglinda lui albastră tot o singură pasăre am fi reflexia iubirii dincolo de imaginea matematică a lui 2 aripa mea și cu aripa ta adunate rezultă întotdeauna zborul cerul rămâne doar spațiul unde aripile noastre se întind să cuprindă între ele necuprinsul într-o singură îmbrățișare sărutând infinitul
46
Poetul străzilor
inseparabili
dădeam de-a dura cuvântul până te-am aflat pe tine și ți-am rostogolit în palmă poezia îți semăna perfect te oglindeai în ea și totuși nu credeai că ești apoi mi te-ai răsucit în inimă ca un pumnal bine ascuțit între (rosturile) coastelor mele și am simțit că sunt atunci am sângerat amândoi inseparabil iubirea
47
George Gîtlan
cu și fără echivoc
cine ești tu reflexia lui dumnezeu când s-a privit întâia oară în ochii mei și nu s-a crezut... eu sunt umbra ta și mă-nchin ție după cum vezi la lumina zilei mă lepăd de toate nopțile trecute și întunericul lor în care nu m-am deslușit niciodată până la capăt
48
Poetul străzilor
extras
(copy/paste) pășeai în echilibru perfect prin gândurile mele instabile aflate într-un continuu balans un fel de du-te-vino repetat până la uzură între mine și tine la ambele capete nu mă aștepta nimeni doar undeva mai încolo viața și moartea făceau giumbușlucuri care mai de care mai convingătoare și nimeni nu râdea nici măcar eu singurul lor spectator eu doar mă plimbam între mine și tine iar tu tu pășeai prin gândurile mele într-un echilibru perfect
49
George Gîtlan
și-am încălecat pe-o șa și-am dat-o direct așa
(povești nemurești) castelul meu e doar un bordei fără tine prințeso calului nu-i mai cresc aripi dacă nu mănâncă jar ce hal de făt frumos sunt să moară el îmi plăcea când îmi spuneai harap alb tipic ca marmelada pe pâine lângă cana cu ceai dimineața cheful de școală se confunda mereu cu o lene iar mintea mea zbura ca o pasăre măiastră la ilene cosânzene fâl fâl fâl...
50
Poetul străzilor
obsesiei mele
de la un timp umbli prin creierii mei de parcă ți-a luat mă-ta stradă pune ceva pe tine nu vezi cum se uită toți în mintea mea de parcă n-au mai văzut o fantezie în carne și oasele tale măcinate între două gânduri scânteind dorințe cu împlinirea ascunsă între coapsele alea a toate încăpătoare acolo mi-aș cumpăra eu o stradă cu trotuare cu tot cu borduri și felinare aprinse noaptea să văd pe unde calc atunci când merg la pas prin tine așa cum umbli tu prin creierii mei de parcă ți-a luat mă-ta stradă mai bine... pune ceva pe tine.
51
George Gîtlan
Mai sunt... (pascală)
Atâtea cuvinte Nespuse, de spus Și timpul puțin Și ziua s-a dus. Mai sunt și-or mai fi, Privesc un apus, Din care răsare, Un chip de Iisus. E viu și-mi zâmbește, De-acolo de sus, Mai urlă în mine, Păcatul răpus. Și crucii-i e sete Și sânge-i de-ajuns, Pe toți să ne ierte, C-o moarte, (de)plâns.
52
Poetul străzilor
mea culpa
astăzi m-a chemat dumnezeu la el m-a certat părintește spunându-mi că un înger și-a scrântit aripile zburând printre cuvintele mele și zău dac-am vrut și dumnezeu m-a crezut pe cuvânt apoi mi-a dat toate cuvintele înapoi și mi-a spus cu blândețe să am grijă de ele ca niciun înger să nu-și mai frângă aripile în neînțelesul lor...
53
George Gîtlan
ziua de azi începe odată cu tine
zidită în vers alb ochii mei te-au spălat de toate rimele alea cu iz de vechi dumnezeule și parcă nici acum nu-mi vine să cred parcă mai ieri... putrezeai îngropată de vie iar eu nici măcar nu știam că-ți sunt mormânt că dumnezeu te-a pus acolo când încă respirai și că aș fi putut să mor odată cu tine printre rimele alea cu iz de vechi...
54
Poetul străzilor
just call me și atât
pe mine să nu mă numiți poet numiți-mă luni marți poate miercuri sau chiar joi dar niciodată vineri ca niște naufragiați la malul cuvintelor mele sâmbăta de altfel se mai cheamă și a morților ori eu sunt prea viu să împărțiți colaci de sufletul meu iar duminica duminica e a domnului așa s-a scris așa zic și eu
55
George Gîtlan
mi-a sărit până și titlul de pe limbă
m-am împiedicat de cuvintele tale mi-au julit inima de la un capăt și până la celălalt al universului tăcerea se destrăma pe buze surde în cuvinte sfâșiate zgomotos de dureri boante.
56
Poetul străzilor
russian roulette
uite uite cum mi se usucă brațele în așteptări bântuite de (nothing is happen)... și viața viața se învârte ca o roată a norocului dacă pică pică dacă nu cade uite uite de-aia unii dintre noi umblăm juliți în genunchi cu coatele jupuite de dureri mai vechi și toate-s noi eu și cu tine tu și cu mine ne reinventăm de fiecare dată unul din celălalt
57
George Gîtlan
power nuke
arzi în mine și mă dori ca o hiroshimă iubirea această enola gay cu aripile ei de pasăre rock poartă în cioc un dor nuclear
58
Poetul străzilor
cimitir de cuvinte
astăzi visez o realitate din care n-aș vrea să mă mai trezesc de fiecare dată la fel într-un cimitir de cuvinte printre cruci vii respirând atâta moarte mi se face greață de viața asta uneori nu-ți oferă nici măcar o lămâie...
59
George Gîtlan
super star
treci prin inima mea măcar o dată aș înstela urmele tălpilor tale desculțe ca pe walk of fame cu toți pașii ăia de divă nu-mi stinge încă lumina mai lasă-mă lasă-mă să te visez cu ochii deschiși ca și când mi-ai fi așa să îmi zici că ești iar eu să-ți spun că măcar o dată te-aș trece prin inima mea...
60
Poetul străzilor
toc toc toc
uneori iubirea umblă pe tocuri cui înjunghie inimi cu viteza luminii nici măcar nu-ți dai seama că ai rămas pe întuneric că-ți mai stinge o dată lumina și-nc-o dată până când într-un sfârșit simți și tu pe pielea ta cât de polară poate fi o noapte polară abia atunci când uiți cu totul de încălzirea globală și-ți amintești că uneori iubirea umblă pe tocuri cui
61
George Gîtlan
cina cea de taină
dacă vrei să faci o faptă bună pune o pâine mare pe masă și-o cană plină cu vin apoi mergi afară și invită-l sub acoperișul tău pe primul om care te va urma fără să te întrebe de ce așează-l la masa ta mănâncă și bea cu el iar copiilor tăi atunci când îi vei avea și te vor întreba dacă există Dumnezeu să le răspunzi că mai demult într-o seară ai cinat cu El și El cu tine...
62
Poetul străzilor
rigor mortis
mi-a intrat în oase toamna cerul e vânăt și buzele nesărutate tremură de frig mușcate la o fereastră copaci cu frunze-n vânt pictate în culori plânse de toamnă la final... nici ploaia nu mai spală moartea din ele doar timpul trece și le macină uitarea
63
George Gîtlan
emetică
eu nu îngrop în mine cuvintele de vii tăcerea miroase greu atunci când pute a moarte mă dezgustă până la scârbă liniștea și-o vomit în scris doar n-o să stau s-ascult cu ochii deschiși cum se sinucid șoaptele sub limbă așa cum stai și mă privești tu cu urechile crăpate să nu te văd cum taci
64
Poetul străzilor
praful de pe călcâiul tău
mă descompui din gânduri o mie în particule de uitare până la de tot și atunci nu voi mai fi nici măcar praful scuturat de pe tălpile tale care să-ți amintească după fiecare ploaie că am fost...
65
George Gîtlan
remember
te-am zărit aproape întâmplător sau poate departe de a fi doar o întâmplare undeva atunci acolo la capătul privirii te uitai la mine așa cum te privesc eu acum și tăceai tăceai atât de tare că mi-ai trezit inima din somn și bătea nebuna doamne cum bătea și se zbătea în mâinile tale ca o găină decapitată dintr-o singură lovitură de cuvânt
66
Poetul străzilor
ți-am pus în ghete cuvinte de toate
iubito hai să împărțim noaptea asta la doi fără plusuri și minusuri doar inimile noastre bătând una pentru cealaltă până când vor face schimb de locuri un timp vor locui împreună pe aceeași stradă la același număr sub același acoperiș și văzând moș nicolae cât de mult se iubesc inimile noastre le-a lipit cu super glue respirațiile ni le-a prins pe toate cu un ac de siguranță să nu se piardă de noi eu te-am cusut petic peste sufletul meu găunos
67
George Gîtlan
optică
a început să-mi putrezescă vederea de când stau și te privesc ca un ceas neîntors cu limbile amorțite într-o tăcere rece ca moartea atunci când mi-a îmbrățișat cuvântul și m-a sărutat franțuzește pe gură...
68
Poetul străzilor
niște rânduri (poveste cu final intuit)
într-o seară m-a durut o coastă a doua zi mi-a spus că se duce la medic și s-a tot dus de-atunci nu mă mai doare seara doar ziua mă mai supără locul ăla rămas gol în lipsa ei pe care nici cerul cu toate ploile lui potop nu-l mai poate umple vreodată poate doar pământul când stau și privesc cum mi se-arată adânc în dânsul mormântul
69
George Gîtlan
use carefully
la început am fost eu și-n tot întunericul ăla nu știam cine sunt călcam ba pe apă când pe pământ eram abur apoi ai apărut tu și s-a făcut lumină peste tot abia atunci m-am recunoscut aveam chiar și-un trup de unică folosință + un cd atașat cu instrucțiuni de folosire
70
Poetul străzilor
sută la sută plastic (dus de val liber până-n pânza freatică)
facem dragoste în versuri de parcă nu ne-ar mai ajunge viața iar zilele putrezesc în sac de vii într-o zi o să învățăm să murim pe litere să tăcem așa cum tac cuvintele atunci când nu le spunem de teamă lene sau mai știu eu din ce altă rațiune uite de-aia îmi place mie să fiu irațional și să mă las dus de val să mă sparg de stânci și să mă preling pe ele ca o broboană de transpirație s-alunec printre sânii tăi arși de soare pe când acesta răsare în ochii mei odată cu zâmbetul tău de femeie satisfăcută din priviri...
71
George Gîtlan
sevraj
dependent de tine ca un drogat te-aș trage pe nas adulmecând mirosul cărnii tale (sau) direct în vena erectă să te văd ca prin vis cum pășești dezbrăcată de inhibiții spre mine cu nonșalanță sa calci în picioarele tale frumoase principii ieftine spărgând orice barieră morală oooo dulce amețeală și pământul se-nvârte ori sunt eu un titirez în mâinile tale făcătoare de bine când îmi binecuvântezi trupul cu atingerea ta mă sfințești din cap și până-n tălpi femeie (și toate păcatele mele au fost!)...
72
Poetul străzilor
poate... poate data viitoare!
de câte ori ai trecut prin fața mea fericire ca mărfarul prin gară și n-am avut niciodată curajul să mă arunc sub roțile tale întotdeauna mi-au luat-o alții înainte mai deștepți decât mine cu o mână întinsă gata să apuce tot mie mi-au lăsat de fiecare dată doar tardivul regret că n-am avut niciodată curajul ăla nebun să mă arunc sub roțile tale fericire
73
George Gîtlan
caii de Letea
gânduri herghelie de cai sălbatici alergând prin delta minții mele cu viața în nări aburind un sfârșit la care sunt condamnați fără judecată și potcoviți animalic cu moarte de ce-mi ucideți gândurile sunt ultimele exemplare sălbatice născute în lumea asta a voastră criminal de domestică animalelor!!!
74
Poetul străzilor
dor de GETA (un zambet pt. fiecare) :)
nici nu știe ea cât am mers pe jos și că mi s-au pus cârcei cu gândul la spițele ei și coarnele da de câte ori o puneam capră gemea nebuna ca o mobră în călduri cu cauciucurile umflate întotdeauna îi spuneam Geto Geto dacă pun mâna pe tine te SPARG!!! na că au spart alții lacătul și mi-au luat-o acum mi-a mai rămas doar dorul și amorul pentru Geta Geta... bicicleta!
75
George Gîtlan
„piesa asta este hit” (... şi poezia încă respiră)
şi... ce-o să faci? o să-mi iei pulsul şi-o să centrezi ora exactă după bătăile inimii mele la uşa inimii tale de partea cealaltă cineva răspunde de fiecare dată (clasic) nu e nimeni acasă îţi las un zâmbet sub preş şi plec acum că ai cheia caută-mă tu paradoxal sau nu eu nu mai am uşă demult mi-au rupt-o din ţâţâni şi fiecare dintre voi intră şi iese când vrea inima voastră încuiată
76
Poetul străzilor
după fiecare tu
după fiecare tu mă transform de fiecare dată într-un câine răpciugos să-mi ling rănile cu limba uscată după tine schelălăind printre blocuri armate de beton niște pietre vii cărora le mai ascult din când în când respirația de parcă între pereții lor bate inima ta îmbrățișată de plămânii mei te-ar fuma ca pe-o țigară bună până la ultimul fum și să nu-ți spun niciodată că dăunezi grav sănătății mele bolnave după fiecare tu…
77
George Gîtlan
cât ai zice ia-mă
dacă printre voi se află o singură femeie una singură cu inima descheiată până la ultimul nasture de prea cald să vină la mine să-i iau temperatura cu mâna și toate durerile de cap de sâni de vis neîmplinit le voi lua pe toate eu asupra mea să stea ca un înger gol dezbrăcată de aripi aruncate neglijent la marginea patului accesorii inutile zborului pe timp de noapte în doi.
78
Poetul străzilor
reumatică
într-o zi te-am pus capră și-am tăiat lemne toată noaptea dimineața râdeai că te dor genunchii și pielea de pe coate pe mine pe mine mă dureau toate femeile la un loc cu genunchii și pielea lor de pe coate și toate lemnele rămase netăiate reumatismul ăsta!!!
79
George Gîtlan
n-ai tu cui pentru pofta mea
o să-mi înmoi degetele în carnea ta moale și niciun os din oasele tale nu se va pune de-a curmezișul să-mi răstoarne carul cu fantezii în drum NU n-am să mă împiedic tocmai acum când tot ce zboară se mănâncă pe timp de criză foamea-i mare răbdările s-au ars și uite așa îmi vine să-mi înmoi degetele în carnea ta moale apoi să-mi tai unghiile
80
poetul străzilor recit și eu prin gări pe la metrou și la fiecare colț de stradă mila trecătorilor cu inima mare cât un leu atâta costă azi pâinea lui dumnezeu cea de toate zilele în care propriul meu stomac mă critică până mi se-apleacă de-atâtea cuvinte vomit poezia