Zbor în clepsidră by INSEMNE CULTURALE

Any Drăgoianu

ÎNSEMNE CULTURALE – 2012

Coordonator: Corector: Arhivare: Tehnoredactare: Colaboratori:

Ion Lazăr da Coza Vasilisia Lazăr Gabriela Grădinariu Gina Zaharia Sofia Sincă Violeta Florentina Ion Maria Ileana Belean Corina Militaru Mihaela Popa

Biblioteca ÎNSEMNE CULTURALE http://insemneculturale.ning.com/

Any Drăgoianu

ZBOR ÎN CLEPSIDRÃ

Any Drăgoianu

Mă destăinui nopţii

se zvonise că viruşii sunt programaţi să ne intre în oase vor cripta fiecare canal colector şi reziduurile se vor strânge în pupile Unghiul mor caii lăcustele cu mâinile transparente prinse de stâlpi ziua vom circula noaptea ne vor toca până la ultimul centimetru de calciu în vene circulă submarinele cu traficanţii de rugăciuni aseară explodase ombilicul vecinului de la etajul patru el era nu şi-atrecut plătit de impozitul a doua tinereţe pentru gargara cu muşeţel se plimba eu nu credprin că m-am timpan infectat cu o maşinărie vreodată veche cu politica ieftină de cartier îi transpirau am ţinut pe tălpi palmele douădefire atâta de nisip lumină ca să pot completa puzzle-ul învăţase copiii râdtrucuri când îmi ieftine leg baticul bunicii sub bărbie în cristal sculpta poveştile nu mai femeile au final cu ca aură pe vremuri purpurie avea se strică un defect urechile detimpului vorbire şi ceasurile bat în moalele capului se născuse până sângerând cu o întârziere la creier de cinci nanosecunde unghiul din care privea culorile îi era favorabil detectase toate vibraţiile îţi ascultă inima de la mii de kilometri distanţă are o autostradă suspendată în plămânul drept nu se dă bătut încearcă toate spiralele face viraje prin sunete şi dă explicaţii zvonurilor ieftine mă gândeam să îl denunţ

Any Drăgoianu

Ne-am umplut zilele cu iluzii

peste cuvintele lor e un strat gros de praf îşi umezesc buzele rostogolind bolovanii uscaţi în ţara mea e furtună cu valuri mari toate încercările muritorilor de rând sunt zadarnice eu nu am întrebat pe nimeni de ce ferestrele au obloane îmi beau cafeaua ieftină la o cârciumă din cartier nu port bijuterii şi nu am limuzină trebuie să fii talentat la împrăştiatul cu praf particulele fine îţi otrăvesc organele interne te învineţeşti pe tot corpul dispari şi apari ca un vrăjitor adevărat în casă nu îţi găseşti identitatea a cusut-o bunica pe o pânză veche de sac câinele urlă a pustiu în mai toate bătăturile e o foame teribilă pe străzile înguste bătrânii trăiesc cumpărând nimicuri şi părul se lipeşte pe faţa umedă a lumii cotrobăind după monede vechi prin buzunarele sorţii ne minţim că trece furtuna că avem soare pe tavanul zilelor noastre rugăciunea e singura flacără din amurg

Zbor în clepsidră

În zorii unui anotimp

mă plimbam prin cercul de lumină cuvântul pândea ca un soldat prost plătit îmi jefuia liniştea mă lăsa cu gânduri infinit de negre deasupra patului crescuse iedera ţinea rădăcinile în pardoseala vremii avea multe flori violet se odihnea în culoarea destinului meu perfora cu frunzele ascuţite armonia din inima valetului jos respira mai greu praful se aşezase necontrolat pe uşa beciului sub camera mea ascunsese zăpada o ţinea la rădăcina secundelor mai picura din când în când pe mâinile mele uscate o lacrimă de speranţă schiţase pe tavan aşteptarea sub presiunea nopţii o fereastră cedase eu mă despart de amintiri ca un armăsar de stăpânul ucis mişeleşte în grajd cu hamul pe braţul stâng

Any Drăgoianu

Casa unui strop de rouă

pe verdele crud părea o lacrimă dulce culoare învelită în galben-auriu crizantema dreptăţii pântecul meu – victima unui nou început pocalul serveşte drept scut între rugăciunea de zi şi de seară aveam un cip pe retina stângă un cod imens pe globul ocular nu puteam arcui sprâncenele mă durea sufletul ştiind oamenii prizonieri în celula timpului meu îmi sacrificam zilele pentru a le duce mâncare şi apă tăiam copacii fără teamă ei erau hrana de bază a nopţii câte coşmaruri însoţite de ţipete şi rugăminţi evadau numai cei curajoşi privindu-mi chipul deveneau statui le ploua pe suflet şi orbeau întorcându-se în lanţuri grele cu inimile smulse din pieptul lor pietrificat

Zbor în clepsidră

Zăceam în albul asurzitor

îngrămădisem celulele moarte în colţul unui cuvânt alb sângele se scurgea pe o scândură de brad amestecându-se cu răşina mă îmbăta mirosul gândurilor te vedeam prins în perdeaua dimineţii tablou cu ramă veche desculţă intram în amintirile tale ca un film de scurt metraj se derula dragostea noastră oasele îşi strigă sărăcia în ritm alert ne ameţesc ploile de stele nu se opresc decât o dată la o mie de ani cad pe pământul inimii şi se lovesc de necredinţa oamenilor ce traversează mereu pe culoarea interzisă în dezacord cu mişcarea braţelor e linişte în centrul universului nu începe nici o definiţie toate conspiraţiile servesc drept model unor generaţii înjunghiate

Any Drăgoianu

Chitara nebunului din colţ

el nu a ştiut niciodată să numere corzile îşi freca mâinile de ziduri până când sângele se făcea apă şi curgea ca un râu peste pietrele bătrâne de sunete verzi am avut o discuţie serioasă cu mama păsărilor fără pene ce prindea cuvintele pe cerul gri casa nu avea decât o mobilă ieftină era aşezată în mijlocul cimitirului săream peste mormintele din grădină vara te ameţeau cifrele nescrise le adunam în buchete cât să îi facem bunicii coroniţe albastre deasupra uşii legasem moartea o băteam zilnic cu o sfoară udă nici nu şi-a închipuit vreodată că răzbunarea vulturilor o zdrenţuieşte atât îşi lăsase mirosul teribil prin camera fratelui mai mare el ţinea listele cu alimente sub faţa de masă pentru mine paharul de apă e un miracol

Zbor în clepsidră

Incantaţie

la început am râs zgomotos necunoscând obiceiurile din stepă cu buzele crăpate şi tălpile fără carne îngenuncheaseră au scos un instrument muzical o ciudată arcuire a unui lemn de abanos foarte mic ce scotea sunete stranii îţi intrau prin toate încheieturile şi te doborau vocile unora se uneau cu pustiul trimiţând săgeţi în toate colţurile universului vântul a fost primul element care mi-a sfărâmat îndoiala când şi-au umplut pumnii de ţărână am simţit cum mă ridic dincolo de orice raţiune era duminică o zi a timpului mort peste care ne-am ridicat… suflete

Any Drăgoianu

Săbii la căpătâiul nopţii

Dumnezeu m-a rugat să îmi pun sufletul pe lespedea albastră nu ascultasem poruncile niciodată eram singură aşezată paralel cu mişcările ciclice când am văzut link-ul subliniat în caseta din partea stângă ştiam că totul se termină brusc şi timpul se va sfârşi odată libertatea este relativă indiferent cât de sus vei zbura sunt viruşii normali şi killerii de precizie înaltă avem nivele de filtrare diferite şi maşinăriile funcţionează la parametrii normali unele te scanează până la sânge altele până la suflet poeţii sunt elemente care desfigurează absolutul intră sub tegumente şi se instalează pentru vreme îndelungată mutându-şi toate sediile răspândite prin natură aici se pun bazele noilor legi universal valabile e dictatură în masă

Zbor în clepsidră

Temniţa de zi

chiriaşii treceau grăbiţi lovindu-se de rutină purtând două sau mai multe sarcini pe umărul stâng plin de vopsea decorativă se mai linişteau la prânz între telefoanele mobile şi cojile de seminţe scuipate pe covorul diform ceasurile sunt mai distrugătoare decât bombele au legături directe cu sistemul nervos central conexiunile sunt de cea mai bună calitate alergatul până la magazinul din colţ şi căratul sacoşelor se execută automat într-o zi au găsit un bilet agăţat pe clanţa de la dormitor se decreta începerea altui program douăzeci şi patru de ore oglinda mare de cristal aşezată în living începuse să-i transforme pe rând în animale de tracţiune postându-le fiecare gest pe facebook primele comentarii nu au fost de neglijat made în China

Any Drăgoianu

Cutia cu nervi de oţel

în golul imens răsturnasem cuvintele zilnic le acopeream pe jumătate cu sunetele de la marginea vremii aveam o vorbă ce se rostogolea peste liniştea din albul tâmplei când mă strigau nebunii să mai pun o fisă tonomatului ridicam braţele şi mă certau până la sânge picuram pe dunga roasă a cutiei rugina îmi strângea oasele în sacii de pânză ţesută la războiul bunicii în recipientele de plastic nu se pun cuvinte se agită făcând spirala să îşi ucidă umbra el adormise pe capacul umflat de aşteptare avea faţa palidă şi plină de sudoare visase nopţile când amorul era unicul meu scop nu vorbesc despre tinereţea maltratată de oamenii timpului meu cred în etapele finale leii atacă şi verdele scapă din adâncul fântânii

Zbor în clepsidră

Diviziune

după fiinţele ghemuite prin livezi alergam cu lasoul îmi plăcea teribil să le duc în căsuţa de lemn primită în dar de la un adolescent ce trecuse prin şapte inele el nu ştia pentru ce vine mereu găsea o scuză penibilă şi ardea stive de amintiri cobora până la nivelul trei unde păstra umbra să nu sufere transformări majore din cauza instabilităţii temporale când tuşea făcea febră şi nimeni nu se apropia de cercul roşu desenat pe inima lui încercam să astup cu mâinile toate urletele din ferestrele cu obloane mă durea cumplit adevărul întorceam capul să-i descopăr mânia din vechiul tunel buzele pline de speranţe înmuiate în sângele vremii nu erau decât ispite ieftine când se liniştea cumpăra pietre de la râul de jos

Any Drăgoianu

Cartea plânsului alb

căprioara m-a privit îi zdrobisem pieptul şi se îneca fără lacrimi avea cerul cu partea senină pe obraji vânătoarea se sfârşise căutam ieşirea îmi amputasem braţele golisem sufletul lângă copac eram un pustiu cuvintele rănite până la tulpina albastră se ghemuiau prin muşuroaiele furnicilor incolore le văd urmele prin clepsidră alunec spre marginea arterei principale intrasem în sângele ei mă vărsam în verdele crud când lupii au început să urle mi-am răsturnat grămada de oase lângă blana caldă a nevinovăţiei îi vedeam cum luau forme ciudate învăţaseră numele meu strigau până la colţul zilei cu amarul pe botul clipei egalitate

Zbor în clepsidră

Cuvintele sunt legătura mea de sânge cu lumea

copacii de sticlă pieptănau cerul dimineaţa croia un albastru sublim în glasul preotului nici o tensiune repeta armoniile mecanic mă doare că nu trece râul prin sufletul meu să-mi inunde toate grijile matematic vorbind teorema e veche nu poţi sugera timpului câteva îmbunătăţiri ambalajul ieftin zăcea în ogradă pe scaunul din lemn de nuc cioplit de un neamţ pentru bunicul se angajase permanent să ucidă ramuri degetele noduroase urmau fiecare nervură cu ieşiri condamnate sătulă de carne şi oase mi-am reluat zborul în clepsidră cioburi perfide caută să impresioneze taie vulgar costumul meu pământesc

Any Drăgoianu

Sensuri paralele

se temeau de mine m-au văzut om şi cuvânt în acelaşi timp băteau zgomotos în pereţi cu fălcile încleştate animalele îşi scutură poverile în râurile de smoală nimic nu e mai mare decât lumina duceam cutia la ceasornicar el ştia cum se rotesc anotimpurile dezveleam statui de gheaţă clădeam de la zero imperii săreau arcurile departe lângă umbra fericirii lutul cleios definea mulţimea însetată de putere stocasem datele pe două boabe de orez le ţineam sub perna ortopedică să nu se deformeze cu puţină dragoste am reuşit separarea la suprafaţă câteva mame cu prunci îşi defineau corola

Zbor în clepsidră

Motivaţia sensului

pe culoar se îngrămădeau rapsodiile verzi clapele pianului erau în flăcări moartea vizita casele săracilor ducea pungi cu aer pentru îngrijitori la prânz se auzeau cristalurile fine cum se ciocnesc între zidurile însemnate secundele coborau în pivniţe să deguste vinurile seci canicula sfâşia orice amintire care încerca să traseze linii pe crestele înzăpezite ale inimii dirijorul cu pieptul dezvelit lăsa notele să circule prin carnea timpului tăia partiturile cu mimica impusă de legislaţia în domeniul muzical învăţasem cum se lustruiesc oasele găsite pe marginea râurilor copiii trăiau în celule de criză cu visurile în galaxiile vecine sistemele de aerisire îmbâcsite până la refuz încetaseră să facă schimbul de păcate apăsau pe umerii anotimpului ce plagia

Any Drăgoianu

În rol secundar

eu am venit să vă spun că trăiesc nu ştiu cât de bine mă veţi înţelege mi-am permis să croiesc din noapte o singură pelerină impermeabilă fără zorzoane în stil medieval am avut curajul să las un om de rând la intrare el nu vede cablurile prin care m-am conectat la întuneric se ţine de stâlpul gardului de beton crezând că hoţii sapă cu unelte neconvenţionale l-am servit cu bomboane să-i crească nivelul de zahăr din sânge leşină foarte des când vede femei îşi duce sentimentele la tomberonul cu materiale reciclabile are inima într-un pet de doi litri şi jumătate cumpărat la promoţie se menţine treaz după cum oscilează temperatura ieri se topise roşul din ventriculul stâng pulsa lângă dop presiunea exercitată asupra cuvintelor sacre măreşte viteza sângelui indiferent de celula în care eşti prizonier nu cer să mă înţeleagă bărbatul care îmi fragmentează cearşaful pretinzând că bucata lui de pat are o importanţă mai mare în ceea ce priveşte somnul el mă vede ca pe o pâine şi câteva bonuri de masă

Zbor în clepsidră

Demenţa jocurilor

sechestraseră punctele colorate cu albastru pe hartă se retrăgeau zilnic în pustiul creierelor mânaţi de solidaritate şi puţină afecţiune procentual erau peste media de admitere la şcoala de plagiatori aveau săbiile confecţionate din oţel inoxidabil se antrenaseră să taie visuri când ieşeau pe străzi mirosea a forţă brută loveau cu privirea în structura de rezistenţă a podului... laser de primă calitate ruinele erau la modă pe arterele principale un seism la care nu se aştepta nimeni o singură fată se plimba pe trotuarul din faţa blocului meu de granit îmbrăcată în rochie neagră cu motive cifrate semn că şapte e numărul extras la loteria de azi am descoperit în mişcările ei o scânteie vroia să-mi vândă secretul primului incendiu panica mi-a ajuns la oase mă desprind de carnea moartă şi alunec uşor pe balustradă o singură tentativă de înălţare porumbelul a zburat prin cercul violet şase-şase poartă-n casă

Any Drăgoianu

M-am dăruit

sămânţa creştea în infernul zilei din mâinile mele din ochi din gură căindu-se pentru adevăr ritmurile orientale şi bătăile inimii se auzeau la fiecare gură de aerisire canalul duhnea a minţi leneşe a suflete coborâte în smoala timpului nici nu m-ai auzit când am strigat am brăzdat cercul plângând amarnic dormeam în infern ai cerut să mă ridic mi-am continuat mersul urmărind firul cuvintelor înşirate ca scoicile de-a lungul oceanului în mijlocul rugăciunii simţeam o mână pe umărul drept te vedeam întreg rupeai gândurile în bucăţi egale aşezându-le pe măsuţa dreptunghiulară am revenit în casă cu aceleaşi pretenţii mă iertai pentru lut şi mare destinul agăţat în cuiul celebru făcea ca întoarcerea să fie considerată un viciu

Zbor în clepsidră

Brăzdam obrazul vremii cu liniştea mea

programasem o oră de tăcere degetele se lipiseră pe tastatură un blocaj de nesuportat îşi stăpâneau cu greu cuvintele unghiile mânjite cu lac de proastă calitate simţeau privirile tăioase alegeam din bara de instrumente caseta cu new font colors la capitolul comentarii vulgare maşina de tuns iarbă deţine primul loc nu şi-a definit în totalitate intenţiile obsesia pentru curentul alternativ transmis prin rădăcinile unor plante rezistente la combustibilii de proastă calitate cu aproape doi euro pe litru o făcea să-şi înfigă lamele ascuţite în gardul viu ce străbătea grădina palatului de gheaţă alergarea nu e semn de laşitate sub podul timpului mi-am ascuns tinereţea păcatelor

Any Drăgoianu

Legi stelare

există un cadru legal pentru poziţionarea stelelor pe cer ziua sunt felinare în stare de criză şi migrează spre marginea lumii cu puii atârnaţi de colţurile înnegrite stau lângă izvorul despletit ce potoleşte ideea de viaţă a tuturor făpturilor emblematice aşezate în zonele cu risc mare de pierdere a demnităţii sunt legătura de suflet între umbre şi destine tăcerea lor e un picior de infinit se încadrează perfect la primul articol din legea trăirilor maxime noaptea îşi aprind credinţa relaxând muşchii pământului cântecul lor e divizibil cu moartea prin toate unghiurile se prelungeşte în alte galaxii şi pulsează în pieptul creaturilor cu înveliş de sticlă nici un cuvânt nu are credibilitate în faţa acestor demonstraţii legile sunt atacate la instituţii de nivel mondial cu recurs în două licăriri avocaţii zorilor cer comision pentru susţinerea cauzelor penale în şedinţele deschise exclusiv publicului metalic verdictul final ne oxidează speranţele

Zbor în clepsidră

Nu ajunsese nicăieri

îşi plimba amintirile pe crusta subţire de gheaţă ce tulburase lacul călcâiele degerate ascundeau un cântec de leagăn viscolul se încăpăţâna să sufle în odaia veche tabloul mamei deasupra şemineului îşi aţintise privirea spre peretele îngălbenit al inimii când turna ceaiul în ceşcuţele argintii noi strângeam grijile pe măsuţa din hol şi le serveam musafirilor obraznici le puneam întunericul în buzunarele ciuruite de gloanţe vestoanele miroseau a cai obosiţi zapciul dădea târcoale ne arătase cu degetul pe stradă anul acela se repetă ca sfintele sărbători sicriul alunecase pe lac ieşeau peştii vorbitori ca umbrele la marginea universului

Any Drăgoianu

Transformări

gândurile se întrerup brusc pe limbile ceasornicului cu pendulă refuză să se mişte de când cu teoriile despre o destabilizare geomagnetică zidul s-a perforat de liniştea lui secundele îndoliate pot fi descoperite în coliba pustnicului el are cuiele şi spinii ieri pregătea matriţele pentru noile modele de suflet unii vor purta cocoaşă din care se pot adăpa sunetele alţii îşi vor încolăci braţele să smulgă crucile albe de sare cu lutul căzut pe lângă tipar va redefini resturile din groapa comună trecerea din planul trei în inelul patru a început gardurile vii se sufocă de umbre

Zbor în clepsidră

Prelungirea agoniei

o iluzie amară pe buzele unor nebuni ce nu se tem de moarte nepăsarea le şterge orice îndoială indiferent de vârstă pleacă să ridice fumul pe crestele himalayene ca şi cum ar construi altare pentru călugării veniţi să danseze cu liniştea frânghiile torc în infinita cădere sunetele par echilibrul fiecărui angajat la pierderea libertăţii în coşurile împletite plimbă sărăcia gândurilor e o lege a firii să culeagă stupii de lumină peste podul vremii leagă firele de cânepă răsucite de femeile cu mir în sânge ele văd albinele adunând nectarul incantaţia continuă a cuprins toate zonele de interes major în limba lor încâlcită se lasă purtaţi spre miraj etapele finale strâng durerea pentru fotografia de grup teritoriul este marcat cu vieţi nevinovate

Any Drăgoianu

Clona perfectă

sunt produsul unor factori nocivi am o avalanşă de aşi în mâneca dreaptă mutilez trecutul un Gaugain perfect într-o ureche aşezând şevaletul îmi ţes pânzele cu Adamii şi Evele cântând imnuri de slavă conducătorilor de iahturi ultramoderne mă deghizez în salvator un Julien modern creez propria constituţie conduc spre cimitir trupuri credule inventând poveşti cu orfani şi labili psihici mă dedublez ziua diavolul îşi face de cap noaptea îngerii îmi sufocă pântecul

Zbor în clepsidră

Nimic nou

la cosmetice se îmbulzeau cu toţii era promoţie pentru fondul de ten unii sperau să-şi acopere frica de Dumnezeu alţii hoţiile din anii cu secetă când poporul caută schimbarea unităţilor de măsură pentru istorii închise în manualele uzate forţează norocul trecând la reciclarea propriilor nevoi în tomberonul cu foamea pe tichete se ascund câţiva lucrători de la salubritate ei spală zilnic trotuarele pline de morţii ce îşi caută somnul în cutii de carton la pubelele obişnuite din cartierele mărginaşe pictorii leagă modelele să prindă grimasele cu efect de siluire a timpului trecut fără rost în sacii de plastic îngrămădisem aburii zaţului de nechezol şi îi târam până la aleea principală bordurile zgâriau intenţiile de a mă trezi din somnul unor decenii înjunghiate mişeleşte

Any Drăgoianu

Semn pe nisipul cerului

casele intrau în pământ înghiţite de secetă se rostogoleau până în centrul spiralei printre izvoarele blocate să ţâşnească zidurile îşi păstrau forma şi oamenii la fel trebăluiau prin curţile întunecate legau vitele de miezul uscat al lutului spărgând obloanele pentru răsărituri imaginare uneltele de cioplit raze făceau ca marile companii să funcţioneze cu lucrătorii dezbrăcaţi de cuvinte în principiu aveam aceleaşi reguli implanturile cu memorie contrafăcută dădeau rezultate primele cartele în format electronic se citeau pe deschizătura inimii treceau pline de orgolii circulaţia sangvină îşi menţinea ritmul alert defectând codul bunelor intenţii undele de şoc au deteriorat mecanismul recunoaşterii personalului de bază câteva atingeri şi rezultatul i-a determinat pe şefii departamentelor sentimentale să pornească alarma de gradul întâi copiii se năşteau prematur fără să cunoască lumina

Zbor în clepsidră

Braţe de sare

liftul nu coboară de două ori el are programul trasat pe o fişă îngălbenită cetăţenii înscrişi pentru audienţa de săptămâna aceasta refuză să treacă prin sită isteriile zilnice ei vor ca pământul intrat peste noapte în creierele bolnavilor de la psihiatrie să fie retrocedat întregului neam sunt parcele rupte din dreptul poporului cu răbdare de fier nu poţi năvăli peste medicii cu halatele primite pe inventar să contaminezi instrumentele refolosite există un sistem de protecţie pentru întregul personal cuprins de vraja măririlor salariale asistenţii din schimbul de noapte împart perfuziile cu trimişii la morgă semn că minele de sare deschid porţile pentru îmbrăţişarea inimilor ţinute la gheaţă căldura le coagulează răbdarea şi holurile devin paradis pentru refugiaţi regulamentul a fost încălcat liftul încarcă suflete goale

Any Drăgoianu

Dimineţile unui paraşutist

sunt trase la indigo el respiră aerul dulce de lângă norul sângeriu şi o rupe la fugă să culeagă câteva boabe zemoase aşezate pe cercul din mijlocul stelei Polare în spate cară pânza ţesută cu grijă de femeile rebele sperând să treacă peste obstacolele solare ce îi dilată grijile la prânz doarme ca să uite singurătatea încolăcită în jurul inimii căptuşise bine pereţii şi vecinii se întrebau de ce nu se sinucide îl învăţau cum să se arunce de la balcon sau îi împingeau pe sub uşă flacoane întregi cu pastile spre seară hotăra să plimbe căţelul pe străzile mizere de la marginea oraşului îşi îmbrăca singurul costum din dulap şi credea că fetele stau la palavre cu el trecea peste gura canalului fără capac ştiind cum să păcălească destinul el are umbra curată

Zbor în clepsidră

Policromie

dacă el nu vrea să-ţi vorbească poţi lăsa uşa deschisă la obrăznicie răspundem cu indiferenţă ca programatorii soft-urilor moderne avem cablurile prinse de corzile inimii nici mâine nu se trezeşte copilul să ducă lăptarului sticla pentru energia zilei câinele mă face să rup scaunul trăgând liniştea până la timpanul obosit de bocetele vecinei umilite pe ea o înjură toţi şi nu priveşte la televizor e mulţumită să cadă în genunchi când am rugat moartea să treacă strada la suferinţele îndurate de trupul bietei fiinţe nu a răspuns decât mesageria vocală „apelantul nu mai poate fi contactat... niciodată” îi pregătisem o cafea şi clătite umplute cu dulceaţă de vişine speram să nu se răspândească dulcegăriile spre intersecţia unde murise bătrânul cu barba nerasă statisticile arată că numărul diabeticilor creşte şi reclamaţiile primite la post-restant mă îngrijorează tehnica ne dă sentimentele peste cap 33

Any Drăgoianu

Bazar

eşarfa roşie vorbea despre loviturile întunericului astupam urechile timpului cu bucăţi decupate dintr-un ziar de scandal în partea de jos a paginii era un anunţ potrivit după aşteptările oricărui adolescent „bursele de studii se vând la chioşc” puţină matematică şi chimie în parcul de alături când plouă se vede mizeria pe trotuare canalele sunt înfundate cu ţipete mimăm o scurtă plăcere iar contractul va fi semnat la primul colocviu cu moartea se auzeau trenuri gările sunt pline de necunoscuţi ce calcă peste resturile de durere m-am întors în colţul meu unde şobolanii scormonesc după cojile uscate de pâine e o definiţie dură pentru oamenii de rând zidurile cad aerul năvăleşte în pivniţă măsor clipele şi sângele nopţii se încheagă pe degete am vândut biletul fericirii... primului necunoscut 34

Zbor în clepsidră

Semnul trecerii mele

cuvântul se lipise de inimă pulsa în ventriculul stâng lăsând un gol imens între căutare şi veşnicie „Mă botez, Întru Hristos!” încă de la naştere ştiam cum să trasez linii în universul meu de gânduri particulele de nisip circulă prin sângele destinului stelele au drept de veto îmi urmăresc paşii „Înapoia mea, Satano!” lucruri mărunte îmi obosesc ochii mă scald în iazul cu peşti de aur noaptea curăţ somnul de solzii grei lacrima se ascunde sub pleoapa cerului casa mea dintotdeauna „Domnului Dumnezeului tău să te închini!” mi-am mutilat sufletul alergând nepăsător pe aleile pavate cu aur fraţii sunt spini şi copiii au carnea stropită în sângele păcatului pâinea nu-mi ajunge să-mi potolesc foamea de cuvinte în vârful muntelui aşteaptă ziua voi fi numai suflet „Amin”

Any Drăgoianu

Calea şi Adevărul

m-am născut în ziua când Ilie biciuia norii Luminând uliţele satului prima taină a fost dezlegată lângă mine cuvintele se aşezau în genunchi aşteptând botezul noaptea trimiteai serafimii să-mi liniştească plânsul dincolo de viaţa mea era o altă viaţă plină de minciuni şi trăiri ieftine când am deschis ochii m-am lepădat uşor de Tine imaginile cu sfinţi în pustiu şi femei obligate să tacă mă urmăreau semnele sunt din ce în ce mai evidente hainele nu-mi acoperă golul din inimă Eşti în frunzele destinului meu înverzeşti şi te aprinzi ca felinarul în creştetul serii m-am gândit să-mi arcuiesc trupul de sare cercul nu s-a închis niciodată intrările mă obosesc

Zbor în clepsidră

haiku 1

în valuri de fum ca o mireasă goală noaptea se pierde

Any Drăgoianu

haiku 2

femeia plânge valul trece de gleznă tinereţea ei

Zbor ĂŽn clepsidrÄ&#x192;

haiku 3

clepsidra lunii ciucuri de vis peste noi anotimpul gol

Any Drăgoianu

haiku 4

lanţul mă strânge din mijlocul pădurii lupii tac foamea

Zbor în clepsidră

Oamenii mării

sunt risipitorii de visuri cu ambarcaţiuni stelare îşi potrivesc inimile după înălţimea valurilor cuprind orizonturi străine în cutiile cu nervi de oţel au sare pe genele arcuite de albastrul solzilor nisipul circulă prin sângele cuvintelor „e femeia mării!” striga un muritor de rând definind grămada liniştită de oase ajunsă la ţărm înotasem fără bilet marea m-a purtat în braţele ei ca pe unica fiică întoarsă din războiul cu viaţa eram liberă în sfârşit ea a vorbit cu valul despre nunta promisă coralii sunt acolo de la naşterea mea îmi păzesc amintirile crucea mea de spumă s-a rezemat de umărul pământului şi trage zilele la mal

Any Drăgoianu

Se credea că marea nu are inimă

într-o zi străbate drumul sticlos al clepsidrei mingea de foc îi agită valurile femeile cu păr albastru intră în pântecul apei născând prunci fără solzi e linişte prin crăpătura zorilor mi-am strecurat scrisoarea de adio lumina şi cuvintele şi-au întins năvoadele eu nu am văzut marea niciodată ca o rugăciune în pustiul inimii căluţii înoată prin valurile uriaşe când dorm crusta de sare îmi pătează obrazul unii spun că plaja e plină de alge alţii iubesc necondiţionat nisipul ce se strecoară în călcâiele turiştilor plătitori de taxe pentru o bucăţică de amintire mi-am cazat sufletul la popasul pescarilor

Zbor în clepsidră

Exilul

pescăruşii m-au ameninţat cu fericirea plimbându-mă prin port am început să calculez distanţa de la primul culoar al timpului şi până la inelul şapte spirala m-a redat întreg vieţii calcarul se macină zilnic sunt efectele solare paşii noului venit rămân desenaţi pe nisipul vremii preţ de cinci nanosecunde cablurile se agaţă de tentaculul uriaş femeile acoperite de razele fierbinţi ale prânzului semnează în cartea de onoare ca sirenele îşi mută privirile iscoditoare peste valuri Ovidiu tace semn că imaginea lunii l-a ademenit din umbra lui se naşte culoarea vin pescarii de vise le agaţă pe sârma de rufe o nouă simfonie la apus

Any Drăgoianu

Mesagerul invincibil

are braţe de foc şi trece prin pereţii inimii fără să perforeze organele vitale în ziua când l-am cunoscut înregistra pe retina stângă fragmente din istoria lumii ştie cum se desprinde unghia pământului din călcâiul nopţii pe pânza ţesută de femeile timpului său colecţiona amintirile unele se cicatrizau destul de greu altele sângerau până la cuvânt culorile se amestecau în grabă tabloul putea fi citit doar braille amprentele digitale deschideau porţile infinitului programul era fixat de asociaţia pentru mutilaţii în războiul dragostei ei sunt mulţi cotizează la centrul de lângă râu sau la ghişeul podului metalic apele se umflă când trec nuntaşii chiuind citeşti întreaga poveste dacă dai search pe stânca plină de cruci

Zbor în clepsidră

Sistemul de combatere a poluării

la ei plouă cu sânge se scurge pe tâmplele apusului trecând prin spirală cu tălpile încărcate de ţărâna vremii e cea mai simplă definiţie a omului injectat cu iluzii căutările se opresc la poarta cu steluţe de ceară lumina topindu-se pe buzele arse de infinit gardul vopsit în culorile toamnei a cedat praful se ridica până la munţii de cristal din patria mea la sensul giratoriu m-am pierdut în mulţime cu degetele strânse pe arcuşul dimineţii îmi cânt zorii pumnul de lut modelat în trei etape ascultă cuminte formulele magice meşterul şterge tiparul de albul credinţei în cuptorul solar am văzut sistemul de prindere a rugăciunii două palme până la glasul serafimilor amputarea fericirii e o chestiune de secunde când ceasul va trece la ora de vară voi fi ecou

Any Drăgoianu

Rutină

punctele se intersectau la nivelul buzei superioare aveai o aripă de fluture lipită pe vocala „o” încolăcind filtrele de aer tuburile cu oxigen intrau prin orificiul de la baza iubirii ea se ridica prin atingeri digitale ca semn divin al perpetuării speciei întregul mecanism funcţiona non-stop un vecin timid a semnalat turbulenţe la etajul superior instalând panica printre locuitorii neprogramaţi se îmbulzeau spre ieşirea de incendiu uşile din fier forjat lăsau descoperit anunţul clasic „înapoi în bârlog” colacii de salvare şi vestele anti-glonţ erau închise în debaraua de la subsol uniformele obişnuite le schimonoseau trupurile pentru muritorii de rând este imposibil să foloseşti apelurile de urgenţă semnalele devin periculoase pentru reţelele cu acoperire din zonele contaminate cu gânduri ieftine

Zbor în clepsidră

Ora de refugiu

ploua prin acoperişul nopţii în palma stângă desenai harta oraşului subteran întotdeauna fotografiezi păpuşile gonflabile de pe străzi aduci cu tine un aer de cavaler în doliu îţi injectezi speranţe şi gânduri frumoase copiatoarele ieftine amestecă mereu cernelurile în cutiile de plastic au o multitudine de variante să traseze linii la nivelul inimii câteodată circulă cu restricţie în zonele de maximă siguranţă programul stabilindu-se în funcţie de nuanţa selectată două comenzi şi întregul mecanism se pune în mişcare cu ochiul timpului urmăresc desprinderea marea invenţie îţi taie respiraţia găseşti coşul de gunoi plin până la refuz un obicei deloc de neglijat pielea atârnă la marginea drumului separarea a înregistrat un succes cu adevărat formidabil eşti numai suflet pictezi în carnea cuvintelor

Any Drăgoianu

Statistica universului de carne

zidurile se ridicau din mijlocul plămânului drept aveau două ferestre diforme ochiuri conturate în cutia misterelor nicio uşă nu găseam printre micile definiţii golul imens lăsat ca o capcană pentru viitor mă neliniştea peste măsură aruncam hârtiile în unghiul cel mai sudic al închisorii mă strângeau lanţurile ruginite îmi amputaseră lumina tăiau în carnea cuvintelor liniştea e cea mai enervantă stare în prima secundă a dimineţii zăream siluete pe tavan demonstraţia mea nu a impresionat pe nimeni un erou fără statuie cu pieptul gol printre soldaţii angajaţi de regele timp când desenezi moartea pe asfalt inspiri mirosul de smoală tragi ca un dependent cifrele finale începe extazul cu mişcări lente un montagne russe pentru mai târziu totul se îmbracă în albastru şi mâinile inima e temporar suspendată

Zbor în clepsidră

Soldatul bigam

luptă în zilele cu umbră peste crucile celor căzuţi în tranşee îşi curăţă timpanul de sunetele vii în amurg primeşte gamela cu minciuni despre pământul strămoşesc gândurile se limpezesc în cana de tablă mai pune de-o fiertură şi uită scânteia pe marginea şanţului când se odihneşte întoarce spre miazăzi calul în rucsac ţine exploziile întârziate şi telecomanda blocată pe replay deasupra vieţii beep şi norii se mută pe cealaltă bucată de cer e războiul terestru în planurile sale incendiază gândurile şi saltelele ortopedice taie cuvintele împerecheate cu lumina lângă sat îşi leagă tinereţea căutând potcovarul de îngeri îi zărise numele pe lista cu repatriaţi prin ordonanţă de urgenţă veneau cu biletul în sicriu legat cu aţă roşie de amprenta digitală în duminica sfintelor rugăciuni a ucis păsări el tortura copiii de suflet ai primăverilor cu fumul gros de tămâie

Any Drăgoianu

Arta de a muri

Ali are o presimţire şi-a lăsat sufletul lângă măslin noaptea vin animalele şi fură visele servitorilor ramurile au început să se usuce nu le poate spune nimic de când a învăţat mersul pe ape şi trecerile prin oglinzi Ali ştie cum să le potolească foamea în plină zi se închină în văzul tuturor nu poate respira dacă potirul e gol i-a învăţat cum se trece prin sită cuvântul Ali ţine lumânările pe piept şi nu se aud bătăile inimii el trage cu poftă din narghilea pufăind adevărul peste zilele triste îşi piaptănă barba stufoasă şi când e singur pleacă Ali şi-a înscenat altă viaţă

Zbor în clepsidră

Ziua de cumpănă

e ca oricare zi structurată după modelul suferinţelor clasice prinse în micile năvoade când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta lângă dig e o zi cu anunţuri stupide care pot instala panica femeile îşi vor trimite pruncii să doarmă în peştera din galaxia vecină unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului ca o fiară ce a evadat cu un scop anume e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de aerisire şi cioburile unei dimineţi perfecte să îmi taie respiraţia adevărului piatra mea de rezervă aruncată în gol nu mă voi descurca înnodând sentimentele în barbă până când taraba nu ia foc e ziua ce şi-a legat zdrenţele de trupul bolnav croind după tiparul de rezervă un singur destin „să mă opresc la trecerea de pietoni” spunea astrologul de serviciu între a şasea şi a şaptea linie a zebrei acolo cercul prinde contur e ziua mea de libertate şi oricâte sarcini mi-aţi pune în cârcă tot voi învăţa să-mi întind obrazul palid

Any Drăgoianu

Trăiri

am întrebat vecinii de câte ori îşi plimbă sufletele cum le trec prin inelul de foc şi tăcerea lor mă înnebuneşte din cenuşa urât mirositoare s-a născut teama de a nu muri otrăvită cu propria nefericire

în carnea strămoşilor cresc grânele gurile noastre nu se mai satură hulind prietenii vorbesc despre talismane aducătoare de noroc şi ţara mea cade ca tencuiala de pe ziduri au spart digul apele ne spală până la oase şi lutul curge lângă iesle e pustiu boii au murit de foame cine mai suflă un alt început

Zbor în clepsidră

Limba neamului

ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă reîntoarcerea poeţilor dispăruţi cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile până la spirala întunecată ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor şi pasc turmele albastrelor gânduri ne e limba somn când păsările atacă zarea trasând semne pe harta cerului şi ochiul magic îşi deschide pleoapa udând fiecare destin ne e limba culoar de foc în inimi şi pulsează odată cu silabele răsturnate pe covorul verde al câmpiilor atemporale unde soldaţii îşi odihnesc caii la umbra neîmplinirilor ne e limba floare de crin doar atât cât vor fi urme de opinci prin ţărâna lăsată de Bunul Dumnezeu între coastele Carpaţilor

Ora de refugiu