O localitate din Câmpia Găvanu-Burdea- RÂCA by Ionescu Ion

Profesor ION IONESCU

O loc alit a t e din Câ m p i a Găv a n u Bur d e a :

RÂC A STUDIU MONOGRAFIC ISTORICO - SOCIO - LINGVISTIC

RÂCA 2003

Mott o

Satul însuşi - vorbesc de satul civilizat trebuie sã- şi cunoascã trecu tul, sã se cunoascã pe sine, ca, prin con ştiinţa de sine şi de destinul sãu, sã îşi înţeleag ã mai bine şi nevoile de prezen t

şi

posibilitã ţile de viitor şi, în ac ţiunea sa de

proprie ridicare, sã p ã şeascã sigur, cu încredere şi curaj, ambi ţionându- se a câ ştiga timpul pierdu t .

Ion Mihal a c h e

CU P RIN S Cuprins ..............……………………………………………………. 3 Prefaţ ă ……………………………………………………………… 4

1.- Localita t e a Râc a imort aliz a t ă în rom a n ul Mor o m e ţ i i ………….

2.- Puţină istorie ………………………………………………………. 7 3.- Teleor m a n ul şi Argeş ul - vetre ale civilizaţiei munt e n e ………. 11

4.- Înce p u t u rile prim elor aş ez ă ri din evul me diu …………………. 15

5.- Scurt ă prez e n t a r e a centrul ui de com u n ă - sat ul Pope ş ti ……… 17

6.- Râc a şi Bucov ul - cadru geo gr afic ……………………………… 19 7.- Istoricul sat elor - privire gen e r al ă şi puţin ă sta tistic ă ………… 21 7.1.- Râca - cadr u istoric …………………………………….…. 24 7.2.- Bucov - cadr u istoric ……………………………………… 31 8.- Localita t e a Râc a în confrunt a r e cu istoria ……………………... 33 9.- Localita t e a Râc a în anii com u ni s m ul ui 1945 – 1989 ……….… 38 10.- Econo mi a localită ţii …………………………………………….. 42 10.1 - Gospod ă ri a ţără n e a s c ă …………………………………… 42 10.2.- Hanuri, cârciu mi, prăvălii, coop er a tiv e ………………….. 46 10.3.- Banc a popular ă …………………………………………… 48 10.4.- Târguri ……………………………………………………. 48 11.- Cultur a …………………………………………………………… 49 11.1.- Biserica …………………………………………………… 50 11.2.- Învăţ ă m â n t ul ……………………………………………… 55 11.3.- Căminul cultur al ………………………………………….. 66 11.4.- Medicina ………………………………………………….. 66 11.5.- Îmbrăc ă mi n t e a şi costu m ul popular ………………………. 67 11.6.- Sărb ă t ori, obiceiuri, folclor ……………………………….. 68 11.7.- Caract e ristici de limbă …………………………………… 78 11.8.- Toponim e ………………………………………………… 78 11.9.- Cete şi jocuri de copii ……………………………………. 81 12.- Perso n alit ă ţi lega t e de Râc a ……………………………………. 85

12.1.- Person alit ă ţi din viaţa localităţii Râca ………………..….. 86 12.2.- Person alit ă ţi afirma t e pe alte mele a g u ri ………………… 86 12.3- Person alit ăţi car e au vizitat localitat e a Râca …………….. 88

13.- Cinstire eroilor ne a m ul ui: …………………………………… 93 14.- Anexe: ………………………………………………………….. 94 1) Carte a domn e a s c ă a lui Vladislav Voivod al III-lea ………… 95 2) 3) 4) 5)

Hrisovul lui Radu Mihne a Voevod, din 1615 ………………. 96 Hrisovul lui Radu Mihne a Voevod, din 1621 ………………. 98 Extras din statistica de la 1810 ………………………………. 99 Test a m e n t ul serd ar ului Teodor a c h e Râculesc u, 1830 ..………

100 6) Nea m u ri ……………………………………………………… 103 7) Eroi ai nea m ul ui originari din Râca (liste) …………….…… 104 8) Person alit ăţi legat e de Râca (liste) ……………………….…. 9) Folclor local ……………………….……………………….... 110 10) Hărţi, fotogr afii …………………….……………..…………. 15.- Note dup ă red ac t a r e a mono gr afiei 15.1 - Extras e din Marele Dicţionar al Româ ni e i de Georg e Lahovari, I. C. Brătian u şi Grigore Tocilescu 15.2 - Din notiţ el e învăţ ă t or ului Atana s e Pene s c u 16.- Bibliografie …………………………….…………….…………. 114

105

P r e f a t ã

te ocup a de o aşe z a r e

prec u m

Râc a , pierdu t ă

hart a ţării, e un prilej de reflecţi e. Căci o ţară nu e alcă t uit ă nu m ai din marile aşe z ă ri urba n e şi rurale, ci şi din micile aş ez ă ri de und e a ţâş nit, la înce p u t u ri, viaţ a. Am prefer a t să den u m e s c Râc a cu ter m e n ul de localitat e , căci, de- a lungul istoriei, a fost când davă, când cătun , când sat , când co m u n ă , făcâ n d part e din divers e unit ă ţi ad mi nistr a tiv e . De as e m e n e a , mă fere sc să- mi num e s c lucrar e a mo n o gr afi e din simplul motiv că n- are unita t e a unei astfel de lucrări. Este mai degr a b ă un studiu istorico- socio- lingvistic al ac e s t o r mele a g u ri şi nu num ai al lor, ci al între gii zone cuprinz â n d nordul judeţ ul ui Teleor m a n şi sudul jude ţ ului Argeş. În lucrar e am cuprins şi sat el e Bucov şi Adunaţi dre pt com p o n e n t e ale localit ă ţii Râc a (Râc a Nou ă şi Râc a Vec h e ), deo a r e c e ele au constit uit mult ă vre m e o unit a t e teritorial ad mi nistr a tiv ă . Încă de la înce p u t , m- am confrunt a t cu lipsa de docu m e n t e istoric e. Cauz a est e răut a t e a timp urilor, dar se află şi - vorb a lui Iorga - în nepă s ar e a oa m e nilor care n- au reuşit să păst r e z e vechile urice dăruit e de dom nit ori pentr u a- şi apă r a moşi a cu ele. Un ajutor preţios l-am primit din part e a învăţ ă t o r ul ui Ath a n a s i e Pe n e s c u care mi- a pus la dispoziţie mono g r a fi a lui în ma n u s c ri s şi dou ă act e din anul 1525, din timp ul dom ni ei lui Vladislav- Voivod al III-lea. Alte izvoar e au fost tradiţia orală, pove s tit ă de bătr â nii sat ului, şi cerc e t ă rile pe tere n, timp de apro a p e 50 de ani, între prins e de subs e m n a t u l. Nu am reuşit să cerc e t e z Arhivele Stat ului în căut a r e a de noi docu m e n t e şi mi- e te a m ă că nu mai am timpul s- o fac, am dep ă şi t 60 ani de viaţ ă. Las loc gen e r a ţiilor viitoar e să caut e isvoar el e înce p u t u rilor noa s t r e şi să le de a în vilea g. De ase m e n e a , las loc unei mai bog a t e iconogr afii (fotogr afii, schiţ e şi hărţi) pe care eu am strâ n s- o în pripă şi ca m neglijent. Lucrar e a se adre s e a z ă at â t localnicilor, cât şi celor inter e s a ţ i de trec u t ul istoric al ace s t o r mel e a g u ri. Pe cei care au docu m e n t e şi inform a ţii suplim e n t a r e inter e s a n t e sau obs e rv a ţii critice îi rog să mi se adr e s e z e . Import a n ţ a lucrării rezidă în fapt ul că est e pri m a te n t a t i v ă a unui st u d i u ist ori c al zo n e i ace s t o r localit ă ţi din 6

Câmpi a Găvan u - Burde a , situ a t ă la nord de mar e a Câm pi e a Burna s ul ui. Dând la iveal ă ac e a s t ă lucrar e , pun în mâ n a gen e r a ţiilor viitoar e un trec u t îngrop a t în uitar e , de m n de cuno a ş t e r e , care va lumina prez e n t ul, dar, mai ales, viitorul. Aut or ul Rîca, 1 mar tie 2003

Capitolul 1

LO CALI T AT EA

RÂ CA

- IMORTALIZATA DE MARIN PREDA îN ROMANUL < MOROMETII ”

ocalitat e a

Râca ,

în trecu t,

a făcut

part e

mult

timp

din

comu n a Silişte a- Gume ş ti, judeţ ul Teleor m a n , localitat e a nat al ă a lui Marin Preda. Dacă Humule ş tii au fost imort alizaţi de Ion Crea n g ă în ale sale “Amintiri din copilărie” , ori Ipoteş tii de Mihai Eminesc u în poezie, câ m pi a şi satul Silişte a- Gume ş ti au răm a s, întru et er nit a t e , imort alizat e de Marin Pre d a în roma n ul său, “Morom e ţii”. Roma n ul “Morom e ţii” est e, în primul rând, o mono gr afie a aces t or locuri, ce descrie am ă n u n ţi t satul şi împr ejuri mile lui, fiziologia oa m e nilor, obiceiurile lor, limba pe car e o vorbe s c, prover b el e, zicătorile, înjurăt urile locale etc. Râca , înscriindu- se în ace e a şi arie monogr afică, est e ade s e a amintit ă în roma n, mai ales în cel de al doilea volum. Vom exe m plifica aces t lucru doar cu cât ev a episo a d e . Un prim episod (când Ilinca face aluzie la calul lui Ilie Morome t e Rozinat a lui - cum o num e ş t e ea) descrie dru m ul făcut de cal pe mar e a câ mpi e: - Ce Rozinată? zise Ilinca. - Mârţoaga aia pe care m erg e a călare. - Nu era mârţoa g ă, că era cal bun, zise Morom e t e , dar slăbise cu m îţi spus e şi fata asta, din pricină că dăde a m er e u târcoale, uite aşa, cât e câm pia de mare, o lua pe la dru m ul- de- fier, pe la Ciolăne ş ti,

Referitor la utilizare a , în limba româ n ă , a 2 se mn e grafice pentr u acela şi sune t - â în interiorul cuvint elor şi î la extr e mi t ă țile lor - me n țion ă m că ace a s t a est e nor ma actu al ă , reado p t a t ă de Acade mi a Româ n ă în 1993 (?), într- un clima t de poziții contr a dict orii, atât în rândul specialiştilor, cât şi în rândul popula ției. Dest ul de mult e pers on alit ă ți, cercuri cultur al- ştiințifice şi publicații nu recuno s c valabilitat e a şi corectit udin e a ace s t ei reîntoa r c e ri la nor mel e exist e n t e pân ă în dec e ni ul al VI-lea (atunci, Acade mi a RPR unifor miz a s e folosire a unui singur se mn grafic, î ), conside r â n d- o ca una din exa g e r ă rile cure nt ul ui latinist, ma nife s t a t în secolul al XIX-lea şi comb ă t u t de marii noştri înaint a şi. Opone n ții susțin utilizare a unui singur se mn grafic - î - atât pentr u simplificar e a scrierii, cât şi din rațiuni istorice şi lingvistice, arăt â n d că vocala resp e c tiv ă s- a obținut în timp atâ t prin închider e a vocalei a , cât şi a vocalei i. În cee a ce priveşt e origine a latină a limbii româ n e , exist ă , de as e m e n e a , unele poziții şi teorii istorice (româ n e ş t i şi străin e) privind originile carp a tic e ale civilizației indoeurop e n e , astfel că limba româ n ă apar e ca pre e xist e n t ă cuceririi roma n e , limba româ n ă vech e fiind la originile limbii latine şi nu invers. Deşi înclină m cătr e argu m e n t e l e lingvistic e ale utilizării unui singur se mn grafic, î, din resp e c t față de <l e g e ” , vom aplica nor ma ortogr afică reco m a n d a t ă de Acade mi e , cu exce pți a nu mel or localităților, pentr u care est e nec e s a r ă o hotăr â r e de guver n pentr u ada p t a r e a ortogr afierii lor la noua nor mă reco m a n d a t ă de Acade mi e , prec u m şi cu exce pți a citat elor. 1

ocolea Cotigioaia şi te po m e n e ai cu el p e dru m u l d e la Râc a , prin Pă m â n t u r i 2 Un al doilea episod, care amint e ş t e de Râca , se refer ă la iubita lui Ilie Morom e t e , Fica, născ u t ă în Râca : Era sora mai mică a prim ei lui soţii, una Fica, fe m ei e încă tânără, despre care nu m ai Ilinca ştia de mulţi ani că, deşi măritată şi ma m ă a doi copii, gândul ei fuse s e totd e a u n a la Morom e t e , mărturisit doar fet ei lui prin întrebări care nu se schi m b a u (<ce mai face, Ilinco, tactău?”), cân d fat a s e du c e a p e la Râc a , parcă anu m e , dintr- o curiozitat e precoc e, acop erită de inocen ţ a vârst ei, ca să afle dacă măt u ş a ei continuă să ţină la tatăl ei în ciuda trecerii anilor 3 . Un al treilea episod îl prezint ă pe Morom e t e bolnav, iar familia bârfindu- l: Asta ţinea el (Morom e t e n.n.) mint e, că n- a fost un an d e cân d s- a du s p e jos la Râca şi că o să- şi revie el şi s- o vadă iar pe Fica ... 4 Aş dori să amint e s c că toponi mi a împrejuri milor satului est e identică cu topinimi a din roma n: exist ă localităţile Atîrnaţi, Balaci (und e se duce a Birică dup ă fete), Burdeni, Ciolăne ş ti, Căţeleş ti, Cotoce ş ti, Miroş, Mozăce ni, Măldăieni, Pereţi, Popeşti- Palanca, Rătea sc a , Râca , Smîrdioasa, Turnu, Tătărăşti, Udupu (und e se trat e a z ă Boţoghin ă de piept), Vîrtoap el e, Zîmbre a s c a etc. De ase m e n e a , Pămînt uri (car e apar e şi ca titlu de nuvel ă în <Întâlnirea din Pămînt uri”) est e câm p ul dintr e Râca şi Silişte a- Gume ş ti, und e mer g e a Niculae cu oile şi und e Ilie Morome t e primise un lot de opt pogo a n e , iar Cotigeoaia den u m e ş t e câm p ul şi pădur e a dinspr e sud de sat. Calitat e a monogr afică a roma n ul ui se înte m ei a z ă nu nu m ai pe eforturile de cuprind e r e a vieţii întreg ului sat, ci şi pe perc e p ţi a de det aliu. Jocul căluşului şi jocul copiilor de- a şotron ul şi de- a bobicul, ineluşul sear a la clic (sau furcărie), formel e de ritual din timpuri străv e c hi (spăl at ul picioar elor de Rusalii), obiceiuri legat e de viaţ a omului (naşt e r e a , bot ezul, drago s t e a , nunt a, înmor m â n t a r e a , par a s t a s ul), preg ă tirile pentr u sec er a t , desfăş ur a r e a treier a t ul ui, scen e de folclor local (boce t e, blest e m e , ielele, impr ec a ţii, ghicitul cu bobi) sau coptul poru m b ul ui şi al dovlea c ului pe islaz, fluierat ul fetelor la poart ă, ieşire a fetelor cu flăcăii în tindă - toat e ace s t e realităţi sunt capt a t e magistr al în roma n, petr e c â n d u- se într- o per m a n e n t ă revăr s a r e de ener gi e. Limba moro m e ţilor e limba sat ului - ele m e m t ul cel mai aut e n tic pătr u n s în ţes ă t u r a roma n ul ui. Sunt puse într- o nouă lumină asp e c t e ale graiului munt e n e s c : închider e a vocalelor e la i în poziţie postto nic ă în silabe duble (zilili) sau e la ă (d ă schide ); dispariţia fricativei palat al e surd e, h (oţi, ai, Miai); siner ez a (p- atâta, p- acolo ); ter min a ţiile -chii , -ghii a subst a n tiv elor feminin e la genitiv şi dativ ( Ghi chii , Auri chii , 2 3 4

Marin Pre d a - Moro m e ții , Editur a Cart e a Româ n e a s c ă , vol. II, p.309 Marin Pre d a - op. cit, pag. 502 idem, pag. 564 9

Fichii ); subst a n tiv ar e a adjectivelor care denu m e s c însuşiri neg a tiv e (borţoaso, blegule, colţat, chiorule, dosădit ule, măg ăr e a ţ o, nebu n o, prost ule, pârlito, tâ m pito, zăpăcito, poanco, ţâcnito, prăpădito etc.); prin feno m e n ul, cunosc u t , al <int e r dicţiei de vocab ul ar”, cuvint el e iradiază, ca şi în limba lui Crean g ă , nu m e r o a s e sinoni m e (pentr u <dr a c u ”: naiba, iacacine, satana, cinenu tr e b ui e, cinenu p o a t e etc.); poreclel e sunt nişt e micro mit uri ( Ouăb ei ˆ ouă bei, Zdronca n zdronc ă n e a blănile pat ului când era mic, Guica guice a, Cârcâdaţ est e num el e unui joc de- a pitita, etc.); nu m el e perso n aj elor est e un caleidosco p de sonuri rare, cu care sunt porecliţi oa m e nii; Alboaia, Albui, Bese n s a c, Busuioc, Bibina, Bâlţoi, Bâznac, Cochiţu, Ciocotă, Crâş m a c, Dimir, Gogonaru, Isosică, Împuşca t u, Pisică, Paţac, Sfărfâlică, Scă m o s u , Tâbârgel, Troscot, Usturoi, Valach e etc.; folosire a prover b elor şi zicătorilor locale precu m : nu m ai un câine e scurt de coadă; la o fată mare şi-un măg ar zbiară ; um blă câinii cu covrigii- n coadă ; tai frunză la câini ; dau din coadă să ies din iarnă ; stare- ai bu m b e ni !; a da acatist e ; a da dosul ; aşt e z ă u (< a ş a să- ţi ajut e Dumn e z e u !”) ; a- i da nas ; a- i beli pielea ; a lua câm pii ; a- i veni sorocul ; a beli fasolele ; a pun e lacăt la căţea ; a le tăia ţeast a etc. Înjurăt ur a, ca formă de comu nic ar e socială, a fost capt a t ă ma gistr al în roma n, la adev ă r a t a ei funcţie şi strălucire. Autorul a prins ma gistr al tonul capricios şi aţ âţ ă t o r al înjurăt urilor, cu întors ă t u rile cele mai impr evizibile pe port ativul scriptic, de la Rai pân ă la dum n e z ei şi îngeri. De proveni e n ţ ă locală sunt şi apel ative ca bâta, bâtu, bia, fă, fa, ţaţa, gâga, ga, surată, nen e, neică, neiculiţă, nică, tuşă, unchiule etc. şi chiar vocab ul ar ul din ţes ă t u r a roma n ul ui: dula m ă, flanelă, ţoale, aba, bariş, crepd e şi n, scurt eică, strachină, tigaie, prag, firidă, podişcă, chichiţa, tălpici, sopron, odaie, bătăt ură, iesle, parm alâc, târn, boboroadă, batiştoară, poliţă, pârleaz, cergă, răşchitor, gropan, covergă, ţest, jijeu, a se ară mi, percitor, fonciire, darav elă, a dăula, rumâ n ul (cu sens ul de “bărb a t ul me u”), leliţă, vadră, clic (< furcărie” ), linie şi altele Numel e Morom e ţilor are o mar e vechi m e pe aces t e mel e a g u ri. Am găsit în podul primări ei Buco v u un act din 1834, în car e se spun e că “s-au logodit şi s- au cunu n a t mirele Du m i t r u sin Marin Mor o m e t e , locuitor în satul Buco v u cu nu mita mireasă, Dobra 5 ...” Marin Pre d a împru m u t ă aces t nu m e din satul nostru şi-l pun e chiar ca titlu roma n ul ui său. Am ţinut să rea mi n t e s c toat e ace s t e fapt e pentr u că ele ţin şi de mono gr afia sat ului Rîca , iar cititorul le poat e găsi ma gistr al folosite în ţes ă t u r a roma n ul ui Mor o m e ţ i i .

Act de cununi e al lui Dumitru sin Morome t e - copie aut e n tificat ă de primă ria Buc o v la 23 februa ri e 1909 5

Capitolul 2

P U ȚIN Ă

ace s t e

mele a g u ri,

IS TO RIE a

exist at

civilizaţie

străv e c h e ,

milen ar ă , lucru de mo n s t r a t prin unelt el e găsit e din paleolitic, mezolitic şi neolitic (ciocan e , topo ar e, pum n al e, ar m e din silex şi os, cioburi de cera mic ă . Nu num ai că a exist a t din vechi m e , dar s- a de mo n s t r a t , prin dovezi arh eologic e, şi continuit a t e a aces t ei civilizaţii, iar studii europ e n e din ultima sut ă de ani acr e dit e a z ă ipotez a că însuşi leag ă n ul civilizaţiei indoeurop e n e est e în Spaţiul Carpatic 6 . O ipotez ă tulbur ă t o a r e îşi face loc pe sce n a ştiinț elor istorice, confor m căreia le a g ă n u l civiliz a ț i e i ind o- e ur o p e n e e s t e Spa ț i u l Carpa t i c . Dintre mult el e surs e literar e de specialitat e , rețin ate nți a asupr a câtorv a dintr e cele mai import a n t e . Pornind de la invent a ri e r e a dat elor arhe ologic e de pe contine n t ul europ e a n şi sta bilind ştiințific dina mic a apariției vetr elor de locuire, Marija Gimb u t a s (Civilizație şi cultură, Bucur e ş ti, Ed. Meridian e , 1987), profe so a r ă la Universit a t e a California din Los Angeles, const a t ă indubit a bil că, acu m 7.000 de ani, nu exist a u ur me de locuire dec â t în Spațiul Carpa tic şi pericar p a tic (rest ul Europei fiind o imen s ă pat ă albă), spațiu pe care ea îl denu m e ş t e Vech e a Civilizație Europe a n ă (subs titut al ter me n ul ui de <indoeurop e ni s m” ) . La ace e a ş i concluzie au ajuns sava n ți de la Universit a t e a din Cambridg e - dar pornind dintr- o altă direcție - şi au realizat cel mai compl e t cadr u al det e r mi n ă rii Spațiului Carpa tic drept spațiul în care s- au forma t arienii (indoeurop e nii). Este vorba de analizar e a infor ma țiilor străv e c hi cuprins e în cărțile vedice , cele mai vechi monu m e n t e literar e ale uma nit ă ții; analizâ n d flora şi fauna descris e în Vede , ei şi- au formula t astfel concluzia (vol. I, pag. 68 din The Cambridg e history of India, 1922, 8 volu me ): arienii primitivi (indoeurop e nii, n.n.) locuiau într- o zonă “ deli mitat ă la est de Carpa ț i , la sud de Balcani, la vest de către Alpii Austriei şi Bðh m e r Wald, şi, la nord, de către Erzge birge şi mun ții care fac legăt ura cu Carpații. De ce civiliz a ț i a Euro p e i a înc e p u t în Spa ț i u l Carp a t i c ? Un prim răspu n s est e lega t de climă, cu referire la repe t a t el e glaciațiuni care nu au atins latitudine a Carpa ților; din ace s t punct de vede r e , viața s- ar fi putut dezvolt a în tot sudul Europei. +i totuşi, exist e n ț ă uma n ă socială primitivă nu s- a desco p e rit dec â t în Spațiul Carpa tic, iar răspu n s ul la ace s t apar e n t par a d ox îl formule a z ă Gabri e l Ghe or g h e în articolul Sar e a un criteriu pentru regîndirea istoriei (Getica, tom I, nr. 1- 2, pag. 49 - 88), în comu nic a r e a ştiințifică Spațiul Carpatic - începu t ul civilizației europ e n e ? (Simpozion ul intern a țion al Civilizație şi geopolitică în Bazinul Carpatic, Bucur e ş ti, Acade mi a Româ n ă , 11 - 12 oct. 1999) şi în studiul Carpații, <solnița > Europei (în cart e a Studii de cultură şi civilizație româ n e a s c ă , Bucur e s ti, Funda ți a Gândir e a , 2001). Încă din cart e a Arta culinară - Mică enciclop e di e practică (Bucur e ş ti, 1982), el a sesiza t că prez e n ț a sodiului (Na - ele me n t al sării, NaCl) est e extre m de redus ă în alime n t el e vege t al e , astfel că, pentr u asigur a r e a nec e s a r ul ui vital de sodiu, est e nec e s a r un aport de sare ca atar e . Referitor la rolul sodiului (ca sar e), Gabri e l Ghe o r g h e cite az ă , renu mi t e publicații ştiințifice, în speci al ame ric a n e : <Fără sare, organis m ul intră în conv ulsii, paralizie, moart e”; <În America timp urie, se ştie că ierbivorele străbăt e a u sut e de mile ca să lingă sare”; <După mult e gen erații, nu m ai acei oa m e ni au supravie ț uit care au putut să- şi cons er v e des t ul sodiu pentru o bună sănăt at e . Ceilalți au murit ”. El apr e ciaz ă că sodiul (ca sare) reprezint ă o condiție naturală extraistorică, dar fără care desfăş urare a istorică nu poat e fi explicată. Fără sare, deci, nu poat e exist a viață. În toat ă Europa , nu mai în Spațiul Carpa tic se găs e s c pest e 300 de ma siv e de sare la supr af a ț a solului , uşor acce sibile, şi pes t e 2.000 de lacuri săra t e , de ace e a Gabri e l 6

Din epoc a bronzului, s- au găsit urm e ale civilizaţiei în Munte ni a de Vest : locuinţ e, cera mic ă , ar m e de vână t o a r e , unelt e - ex. la Dobrot e ş ti, Teleor m a n , Silişte a- Gume ş ti, Popeşti . Epoca fierului est e ilustr at ă prin cer a mi c ă, ar m e , unelt e, podo a b e . Dacii sau geţii (geto- dacii) au constituit un singur popor, ale cărui civilizaţie şi istorie politică se interfer e a z ă cu acel e a ale Greciei clasice şi elenistice şi, mai târziu, cu acele a ale Romei. Ei făce a u part e din mar e a familie a tracilor, car e se întinde a pe o mar e part e a Europei (de la Bug pân ă în Slovacia şi de la Dunăr e a mijlocie pân ă în Munţii Balcani) Dacii au ajuns la apog e u sub Burebist a, când, pentr u prima dat ă, se unes c într- un singur stat centr alizat (82 înaint e de Hristos), ca imper a tiv faţă de am e ni nţ a r e a cresc â n d ă a exp a n si u nii, pe cale militar ă, a Imperiului Roma n. Înaint ar e a Romei în Peninsul a Balcanică aduc e legiunile la Dunăr e 7 . Etap a decisivă a confrunt ă rii celor două popo ar e încep e în anul 85, durâ n d aproxi m a tiv 2 dec e nii (pân ă în 106 e.n.). Regel e Deceb al, al Daciei 8 , încep e să hărţ ui a sc ă legiunile roma n e de pest e Dunăr e, mai mult ca ripost ă faţă de act el e de ostilitat e ale Romei, dar Ghe o r g h e consid er ă că nu există un singur popor europ e a n care să nu fi pornit din Carpați sau care să nu fi trecut prin Carpați... Spațiul Carpatic est e , de- a lungul istoriei, unicul furnizor de sare pentru populațiile ceau hălăduit sau au locuit pe aces t e teritorii . Ca un corolar, a exist a t o limbă primor di ală, numit ă de sava n ți cu apel a tivul gen e ric ind o - eur o p e a n a co m u n ă . Gabri e l Ghe o g h e afirmă , într- un a mpl u studiu lingvistic, că ace a limbă primor di ală est e , în realita t e , limb a rom â n ă ve c h e , țăr ă n e a s c ă (vezi articolul Rom â n a străv e c h e ˆ indoeurop e a n a com u n ă în Getica , 1992, tom I, nr.1- 2, pag. 41 - 104) şi realize a z ă o de mo n s t r a ți e practic ă într- un alt studiu (Getica , tom II, nr. 3- 4, 1992, pag. 41 - 104), arăt â n d că prezu m tiv a rădă cin ă indoeurop e a n ă <b h o r” (după Benev e ni s t e ) nu est e altcev a dec â t rădă cin a pur româ n e a s c ă < b or”, a cărei se mnificați e prima r ă est e < hr a n ă “ . Cu rădă cin a < b or” exist ă 200 cuvint ete m ă , 700 unități lexicale şi 2.000 de cuvint e în limba româ n ă , ex.: borca n, obroc, burduf, bordei, brazd ă , brânz ă , borş etc. După ultima glaciațiun e , Würm, în mileniul X î.e.n., jumă t a t e a nordică a Europei est e eliber a t ă de gheț uri şi are loc o încălzire a gen e r al ă , cu modificar e a întreg ului ecosist e m europ e a n , astfel că transfor m a r e a vână t orilor în culeg ă t ori (ulterior, agricultori) şi cresc ă t ori de ani mal e conduc e la sed e n t a riz a r e a popula ției şi concr e tiz a r e a unor forme de orga niz ar e socio- familială şi tribală. Posibilitat e a creării rezervelor de hran ă duc e atâ t la o creşt e r e explozivă a popul ați ei (circa mileniul VI î.e.n.), cât şi la apariția unor tensiuni şi lupt e între grupuri pentr u surs el e limitat e - totuşi - de hran ă . De aici, nec e sit a t e a de roir e a popul a ției... Roirile au leagă n ul în bazinul Carpa tic şi se întind spre vest, sud şi nord, după ce prima ra mur ă - indian ă - se rupe de europ e ni, migr â n d în Asia. În cee a ce- i priveş t e pe latini (prezu mtivii roma niz a t ori de mai târziu ai dacilor, confor m istoriogr afiei oficiale), Mac Kendrik însuşi (Pietrele Daciei vorbe s c - Bucur e ş ti, 1978, pag 13) arat ă că prisci latini pătru n d e a u în Italia, în valuri succ e siv e, abia între 1.400 - 1.000 î.e.n., venind de la Dunăr e a de Jos , purtând limba dacă, din care se va comp u n e mai târziu limba latină clasică, pe care o cunoa ş t e m din text e. Verificare a şi însuşir e a ace s t ei ipotez e de lume a ştiințifică ar conduc e la rescrier e a întregii istorii vechi a civilizației uma n e , iar teoria etnog e n e z e i daco- roma n e a poporului româ n ar deve ni peri ma t ă . 7 Comi s i a ro m â n ă de ist ori e milit ar ă , Centr ul de st u d i i şi cer c e t ă r i de ist ori e şi te or i e milit ar ă - Istoria militară a poporului româ n, vol. I, Editur a Militară, Bucur e ş ti, 1984, 439 p. 12

Traian, împăr a t ul roma nilor, hotăr ă ş t e să cucer e a s c ă put er nic a Dacie. În urma a două războ ai e cu sorţi schi mb ă t o ri (101 - 102 şi 105 - 106), Dacia est e cucerit ă, deve nin d, în 106, provincie roma n ă . Stăp â nir e a roma n ă a durat în Dacia 170 de ani, pe care istoriogr afia o consid er ă drept et a p ă decisivă în sint ez a daco- roa m n ă , în cursul cărei a s- ar fi forma t poporul româ n şi s- ar fi plăm ă dit o nouă limbă, limba româ n ă . Aproap e un mileniu, daco- roma nii au fost confrunt a ţi cu popo ar el e migr at o a r e 9 ; mai întâi, popo ar el e ger m a nic e (275 - 566), hunii (375 - 454); urme a z ă slavii (sec. al VI-lea - al X-lea), bulgarii şi ungurii (aceş ti a se stabilesc în Câmpi a Panoni ei). În ultima perioa d ă (secolele al X-lea - al XIII-lea), năvăl e s c pec e n e gii şi cum a nii, se inst ale az ă reg alit at e a ma g hi ar ă în Transilvani a şi vin tăt arii (1241 1242), cea mai nea gr ă dintre năvăliri. În ace a s t ă perioa d ă se înche a g ă şi poporul româ n, în focul ace s t or confrunt ă ri; acu m s e st a b il e s c sa t e l e , târ g u ril e , ora ş e l e şi ap ar prim e l e form a ţ i u n i st a t a l e . Popoar el e ger m a ni c e au răm a s pe teritoriul nostr u aprop e trei sut e de ani; de la ei am împru m u t a t cuvân t ul < a cutropi” primul cuvâ n t de groaz ă auzit de băştin a şi. De la gepizi ne- a răm a s cuvâ n t ul < căpcă u n” (< m â n c ă t o r de oam e ni > în mitologia popular ă). Convieţ uir e a cu slavii a dur at apro a p e cinci secole şi a lăsat urme adâ n ci în viaţa noast r ă. Deşi asimilaţi, la timpul lor, slavii au venit ca stăp â ni pest e un popor rustic, vlăguit de migr a t ori. Ei i-au depo s e d a t pe băştin a şi de pă m â n t u ri şi i-au rumâ nizat ; pentr u ei, < rumâ n” înse m n a ţăr a n neliber, <c alic > , sau săr ac, nicidecu m de origine roma n ă . Au pus mân a pe pă m â n t u ri şi şi-au impus toponi mi a: Buco v , Vlaşca, Vlăsia, Craiova, Ialomiţa, Slatina etc. < Voinicul” nostr u vine din <r ăz b oinicul > lor (voiná ˆ lupt ă); < babă“, <ne v a s t ă“, <ibovnic” de ase m e n e a le- am împru m u t a t de la ei, iar, în onom a s tic ă, ne- au răm a s num e ca Dan, Vlad, Pârvu, Radu, Dobre, Drago mir, Tiho mir, Vlaicu, Vladislav etc. Deşi româ nii erau creştini de când se ştiu, biserica face slujbe în slavon e ş t e ; aşa am împru m u t a t cuvint e ca: < utreni e’, <ve c er ni e”, < m a sl u”, <a blagoslovi”, <vlădică >, <stareţ”, <rai”, <iad” etc. Din biserică, limba trec e în canc el ari a domn e a s c ă ; de la < juzii” dacoro m a ni, s- a trecut la < cnejii” şi < voievozii” slavi, car e împărţ e a u drept a t e a în timp de pac e şi conduc e a u oştile pe timp de război. De altfel, limba slavă s- a păstr a t ca limbă oficială pân ă prin secolul al XVII-lea. Mirc e a Bujor e a n u afirmă (Paranor m al , Bucur e ş ti, nov. 1999, nr. 44) că ade v ă r a t ul nu me al lui Dece b al era Diurpan e u s , cuvâ n t ul dec e b al ar des e m n a funcția lui în stat, ace e a de suv eran. El preia infor ma ți a din cart e a inginer ului hotar nic N. Miul e s c u < Da Ksa, God’s Country” (Milano, ed. Nagar d, 1975), alături de alte cât ev a exe m pl e : Da Ksh a ˆ |ara Zeului ˆ |ara lui Dum n e z e u ---> Daci a ; De c e b a l ˆ Da Ksi Dal sau Baal ˆ Suv eran ul |ării; De c e n e u ˆ Da Ksi Neu ˆ Înțelept ul din |ara Zeului 9 Con s t a n t i n C. Giură s c u , Dinu C. Giură s c u - Istoria românilor , vol. I, Editura +tiințifică şi Enciclope dic ă , Bucure ş ti, 1976, capitolul Migrația popoar elor. 8

Avarii şi, mai ales, slavii, i-au pus pe localnici la munc ă . Ei le spun e a u : < s e m ă n a ţ i şi sec er a ţi, noi vă luăm nu m ai o part e din produ s e! > .Băştin a şii plăt e a u < dijmă“ (dar e) < boierilor” (adică slavilor) şi făce a u anu mi t e munci (< robotă“ ). Pece n e gii şi cum a nii, de origine turcică, au năvălit pe mel e a g u rile noast r e cam prin secolul al XI-lea. Ei prefer a u câm piile întinse, und e- şi păşt e a u tur m el e. Ei s- au instal at în Buce a g, Bărăg a n şi Câmpi a Burna s ului, în Teleor m a n . În cei pest e 300 de ani, ne- au răm a s de la ei num e în toponi mi e, ono m a s tic ă şi cuvint e în limbă: pădur e a Pecen e a g a (Brăt e a ), pâr â ul şi satul Pecen e a g a (Tulcea), Muntel e Picinegu (Muscel), Pecenişca (Caraş), Pişineaga (Haţ e g), Bărăgan, Burnas, Teleor m a n , Caracal (ˆ <c e t a t e a nea gr ă > ) , Caraima n, Cozia, Vadul Cuma n ului, Valea Coma n cii (Teleor m a n ) , Coma n c a (în Argeş şi în Vâlcea), Tîncăb e ş ti (Prahov a) , Basarabă (ˆ <p ă rint e ”, <cu c e ritor” sau <st ă p â ni t or”), Odaia- Vech e, Odaia (comu n ă ) , Odăile, Suhaia, Săiele, Cîşlele, Segarc e a, Căcănă u, Carao m a n, Cara m al e ş ti (azi, Popeş ti), Cîrloma n sau antropo ni mic e precu m: Coma n, Comă n e s c u , Comă n e ş t e a n u , Cara m a nlîu etc. Cu anul 1241, a începu t năv ălire a tăt arilor, cea mai nea gr ă dintr e năvăliri. De nea m mon gol, buni călăr e ţi şi arca şi, tăt arii erau iscusiţi în războ ai e, folosind diferite vicleşu g u ri şi avân d regi viteji şi cruzi. În 1241, ar m a t a lui Batu- han, trec â n d prin sabie ţinuturile pe car e se găs e s c acu m Rusia, Polonia şi Germ a ni a, se îndre a p t ă asupr a Ungariei şi ţinuturilor noastr e. Ungurii se opus e r ă cu înverşu n a r e , dar, dup ă o lupt ă aprigă, ar m a t a faimosului Bela al IV-lea fu nimicită la Sajo, la nord- est de Buda, regel e ungur însuşi abia scăp â n d cu fuga. După ocup ar e a Budei, tăt arii înaint ar ă pe coast a dalm a t ă , dând foc oraş elor şi ucigâ n d sau înrobind locuitorii. Pentru a ajung e însă în Ungaria, un corp de ar m a t ă , condu s de Cada n, străb ă t u s e Transilvani a de nord, ocup â n d pe rând principal el e localităţi: Rodna, Bistriţa, Dej, Cluj, Zalău, Orad e a , Baia Mare, iar o a doua ar m a t ă , sub com a n d a lui Buri trecu s e Siretul în sudul Moldovei şi răs ăritul |ării Româ n e ş ti, aflat ă sub stăp â nir e cum a n ă , pătr u nz â n d în Transilvani a prin pasul Bran. De me n ţion a t că cronicile tăt ar e nu indică preze n ţ a ar m a t ă sau ad ministr a tivă a ungurilor pe teritoriul Transilvani ei, aşa cum susţin e istoriogr afia ma g hi ar ă actu al ă. Un al treilea coma n d a n t tăt ar, Budjek (sau Budzik), a stră b ă t u t Munte ni a şi a băt ut poporul ulag. Tătarii au prăd a t sat el e din Cara Ulag (Olah) - adică <Vala hi a Neagr ă > , cum o numis er ă ei dup ă asp e c t ul întun e c o s al pădurilor prin care fuses e r ă nevoiţi să trea c ă - şi apoi s- au retr a s cu o prad ă uriaş ă şi cu sum e d e ni e de oa m e ni în robie, pătru nz â n d în Transilvani a pe Valea Oltului. Năvălire a tăt ar ă a fost cea mai cumplit ă năvălire pe car e a cunosc u t- o Ungaria şi, chiar, Europ a. Pentru istoria noast r ă, ace a s t a a avut şi o latur ă bun ă: a slăbit stat ul ung ar, oprind înaint ar e a ungur e a s c ă spre răs ărit; din ciocnire a tăt arilor cu ungurii a câştig a t 14

populaţia româ n ă , căci s- a obţinut răg az ul nec e s a r pentr u ca româ nii să- şi înte m ei e z e micuţ el e lor stat e - Principat el e. De altfel, mai târziu, în războiul purt a t la Posad a, în 1330, de Basar a b I, înte m ei e t or ul |ării Româ n e ş ti, împotriva ungurilor, voievodul româ n a fost chiar ajut at de tăt ari, război în car e ungurii au fost învinşi, iar |ar a Româ n e a s c ă şi-a câştig a t indep e n d e n ţ a . Part e din ţinuturile noas tr e au răm a s sub stăp â nir e a tăt arilor pân ă la înte m ei e r e a Principat elor, nu ca ocup a ţi e, ci ca obligaţie de a le plăti dijmă din vite, grân e şi, uneori, ajut â n d u- i cu soldaţi în incursiunile lor războinice. Tot ei aduc pe ţigani în ţinut urile noas tr e, folosindu- i ca me ş t e ş u g a ri în prelucr ar e a fierului. De la tăt arii răm a şi sub stăp â nir e a româ n e a s c ă , provin robii tăt ari, sălaşurile de tătari dăruit e mâ n ă s tirilor de domnitorii autoh t o ni. De atunci a răm a s , proba bil, şi satul Tătărăşti , sat forma t din robi tăt ari, cu sălaş el e lor pe Valea Teleor m a n ul ui, sat dăruit de Alexandr u cel Bun mă n ă s tirii Glavaciog (?), precu m şi satul Palanga din comu n a Popeşti. De- abia dup ă retr a g e r e a tăt arilor (sec. al XIII-lea), put e m vorbi de o stabilitat e relativă a localităţilor. Când ungurii vin în Transilvani a, ei găs e s c aici duc a t e (voi v o d a t e ) ale populaţi ei băştin a ş e , ca forme de organizar e stat al ă. |ara voievod ului româ n Sene sl a u, în stân g a Oltului, cuprind e a regiun e a mun t o a s ă şi şesul Munteni ei vestice (Argeş ul, Muscelul, Dâmb oviţ a, Oltul, Teleor m a n ul, Vlaşca şi Prahov a). Diploma Ioaniţilor (1247) recuno a ş t e că cnez a t el e Litovoi şi Sene sl a u răm â n româ nilor aşa cu m le- au ţinut ei până acu m.

Capitolul 3

TELEO RM AN U L

ȘI

ARGEȘ U L

- VETRE ALE CIVILIZAȚIEI MUNTENE

ocalitat e a Rîca se află la extr e mi t a t e a de sud a judeţ ului

Argeş şi la cea de nord a judeţ ului Teleor m a n , făcân d trec er e a între dealurile Cost e ş tilor şi Câmpi a Burnas ul ui, ca m la jumă t a t e a dru m ului Popeş ti - Căldăr ar u. Istoria localităţii est e - cea mai mar e part e a exist e n ţ ei ei - legat ă de judeţ ul Teleor m a n , iar, din 1956, de judeţ ul Argeş. De ace e a , vom insist a mai mult asupr a judeţ ului Teleor m a n . Istoricul judeţ ului Teleor m a n est e învăluit în mist er, din mo m e n t ce a fost denu mi t abia de cum a ni, la venire a lor prin 1057. Studiind Codex cu m a nicu s, 1301 (un fel de dicţion ar cum a n o- latino- pers a n, de

apro a p e 3.000 cuvint e), const a t ă m că ace s t popor făce a part e din familia turcilor. Stăp â nir e a cum a nilor pe aces t e mele a g u ri dur e az ă vreo 200 de ani, pân ă la venire a tăt arilor în 1241, ţar a numin d u- se un timp şi Cuma nia. Să nu fi avut aces t e mel e a g u ri nici o denu mir e pân ă la venire a lor ? Să fi fost aici o curat ă sălbă ticie, din mo m e n t ce ei au numit locurile cu cuvint el e Deli-Orman , adică <p ă d u r e dea s ă , nebu n ă “, pădur e ce făce a part e din întinsa păd ur e a Vlăsiei (faimoşii codri ai Vlăsiei, adică ai Vlaşcăi, ai Vlahilor ˆ ai româ nilor) Iată ce scrie Bogda n Petriceicu Hasd e u în Originile Craiovei : <Districtul Teleor m a n cons erv ă până astăzi un nu m e curat cu m a n: după fonetica turcă, ar fi Deli- Orm a n , adică <păd ur e deas ă > , literal m e n t e <păd ur e nebu n ă“. Aşa se chia m ă, între altele, o pădure din Dobroge a. După fonetica cu m a n ă, turcului d iniţial îi coresp u n d e totd e a u n a t , încât Deli-Orman trebuie să ne apară aci sub forma TeliOrm a n ” Aşadar, la venire a turcilor, d iniţial devine t şi localitat e a se num e ş t e Teleor m a n . Acest fapt est e confirma t şi de Alexan dr u Xenopol în Istoria Româ nilor şi de toţi istoricii de pân ă ast ăzi. Ca judeţ dun ăr e a n , Teleor m a n ul a fost, at ât în vechi m e , cât şi dup ă ace e a , o adev ă r a t ă poart ă pe und e s- au produ s fie năvălirile barb ar e , fie - mai târziu - războ ai el e cu turcii şi chiar năvălire a şi prăd ar e a oraş elor şi sat elor noas tr e de cătr e bulgari în 1916. Una din explicaţiile aces t or năvăliri şi războ ai e est e urmă t o a r e a : Dunăr e a , hotar ul de sud al judeţ ului, est e, la Turnu Măgur el e, cu mult mai îngust ă şi, deci, mai uşor de traver s a t . Teleor m a n ul favoriza orice năvălire şi cu < p ă d u rile lui nebu n e ” astfel că năvălitorii pătru n d e a u mai uşor în interiorul ţării, jefuiau şi prăd a u, apoi se ascun d e a u cu prad a în păd ur e. Înse m n el e Teleor m a n ul ui erau, încă înaint e de rotunjirea produ s ă în 1845 10 , <trei oiţe” pe fond albas tr u, dova d ă că, la încep u t uri, oa m e nii ace s t or mel e a g u ri au fost mai întâi păst ori şi, apoi, agricultori. Judeţul est e cunosc u t şi de câţiva străini, printr e car e episcop ul Paul de Alep, Macarie al Antiohiei, Petru Bogda n Bacsici, precu m şi de Franz Joseph Sulzer, ofiţer austriac, che m a t la Bucur e ş ti de Alexan dr u Vodă Ipsilanti la 1776 pentr u a înfiinţa o Acade mi e de Drept. Ofiţerul a răm a s în ţară pân ă la moar t e şi, deşi, din răzbu n a r e , a scornit o minciun ă la adr e s a istoriei româ n e 11 , a lăsat o frumo a s ă descrier e a Rotunjirea sat elor din 1845 - ca şi alinierea din 1838 sau darea la linie din 1864 repr e zint ă acțiuni de sist e m a t iz a r e teritorial- ad ministr a tiv ă, rotunjirea repr ezint ă împăr țir e a sat elor pe comu n e . 11 La simpozionul me n țion a t , Gheorg h e Gabriel arat ă că ofițerul austriac Sulzer era dec e p țion a t , deo ar e c e ajuns e s e doar prec e p t o r al fiilor domn e ş ti, un simplu me dit a t or, iar etiche t a strict ă a Curții nu- i îngăd ui a primire a , în special la petr e c e rile ace s t ei a , deoa r e c e nici el, nici soția (săs o aic ă ardel e a n c ă ) , nu ave a u titluri nobiliare. Din ace s t motiv, s- a răzbun a t pe domnitor şi Curte, născocind idee a că româ nii au apăr u t la nord de Dunăr e , venind din zone sud- dună r e n e nepr e ciz a t e . După un secol, în 1870, Roesler a prelua t minciun a , a ridicat- o la rang de “teorie” şi a susținut că româ nii au ajuns în Ardeal abia prin sec. XII - XIII. Pseud o- teoria lui Roesler a făcut mult rău istorigr afiei româ n e . Pentru a de mo n s t r a că est e o simplă născ ocire, cită m din lucrar e a de mai jos propria const a t a r e a lui Sulzer privind primor di alit a t e a limbii valah e asupr a ma g hi a r ei: 10

ţinuturilor româ n e ş ti. Pentru a da o idee despr e insolitul aces t ei zone, cită m un pas aj tocm ai din volumino a s a şi, de altfel, merituo a s a lucrar e me m o ri alistică a ace s t ui Sulzer 12 bun cunos ă t o r al ţinut urilor Teleor m a n ul ui: “Nu cunosc nici o plăcere pe care s- o pot com p ara cu ace e a pe care o simt e cinev a când călătoreş t e p- acilea primă v ara, prin păduri şi crânguri. Printre spalierele nesfârşit e de măc e şi, de m eri şi peri sălbatici înfloriţi, ca şi prin livezile acop erit e cu mii de flori, simţi un farm e c răpitor. Crini, lăcră mioare, breb e n ei şi mii de flori cu cele mai variat e colori nu sunt p- acilea câtuşi de puţin ceva nou” Primele forma ţiu ni stat al e au fost cneza t el e şi voivodat el e, în frunt e a lor fiind cnea z ul, resp e c tiv voivodul. (Noi am făcut part e din voivod at ul lui Sene sl a u, car e se întinde a de la Olt pân ă pest e regiunile prahov e n e ) . Pentru a fi mai bine ad ministr a t , voivoda t ul era împăr ţit în judeţ e , condu s e de un jude sau pârcălab. Judeţul se întinde a de regul ă pe valea unui râu, cuprind e a mai mult e localităţi legat e între ele şi prime a de obicei nu m el e râului resp e c tiv. Aşa s- a întâ m pl a t şi cu Teleor m a n , car e est e mai bine cunosc u t , ca entit at e ad mi nistr a tivă, dup ă domni a lui Mircea cel Bătrân (1386 -1418). Acest domnitor face prima împăr ţir e ad ministr a tiv ă mai serioas ă a |ării Româ n e ş ti, care, cu mici schi mb ă ri, dure a z ă pân ă ast ăzi. În secolul al XIV-lea, denu mir e a judeţ ului apar e mai des în hrisoav e, cee a ce prob e a z ă că era înfiinţat de ceva vre m e şi ave a orga nizat ă o ad ministr a ţi e proprie. Un act de împăc ă ci u n e dintr e mai mulţi locuitori ai comu n ei Necşe ş ti, purt â n d dat a de 23 aprilie 1486, publicat în Arhiva istorică a Româ ni ei , ne prob e a z ă că judeţ ul era deja bine populat, avân d mult e sat e înte m ei a t e , între care şi sat el e Rîca, Popeşti , Palang a, Diacon e ş ti, Porcăr e ş ti, Silişte a, Miroş, Burde a etc. Const a n tin Mavrocord a t - car e, între 1730 şi 1769, a domnit alter n a tiv de 6 ori în |ar a Româ n e a s c ă şi de 4 ori în Moldova - face o refor m ă ad ministr a tiv ă, împărţind judeţ ul cu cele 137 de sat e în 10 plăşi 13 . Judeţ ul Teleor m a n se întind e a de la Dunăr e pân ă, spre nord, la Albota, în imediat a apropi er e a Piteştilor, ocup â n d mari părţi din Câmpiile Burna s ului şi Găvan u - Burdea . Satul Rîca făce a part e din Plasa Mijlocului de Sus , cu reşe dinţ a la Balaci, alăt uri de alte 10 sat e: Palang a , Strâ m b e ni, Miroşi, Căţel eş ti, Dobrot e ş ti, Tecuci, Balaci, Silişte a, Merişani şi Zîmbr e a s c a 14 . “Deşi a fost în contac t cu atât e a limbi străine (limba valah ă , româ n ă ) n- a împru m u t a t nimic de la ele, astf el că, de pildă, nu exi s t ă un sin g u r cu v â n t un g u r e s c co m u n înt r e g i i lim bi val a h e ” . 12 Fran z Jes e p h Sulz e r - Gesc hicht e des Transalpinisc h e n Daciens, Walach e y , Moldau und Bessarabie n s , Viena, vol. I, 1781 13 Dio ni s i e Foti n o - Istoria ... , Viena, 1818 14 Iată celelalt e plăşi ale județ ului Teleor m a n de pe timpul lui Alexandr u Mavrocord a t : (1) Plas a Vedii , pe vate a râului Vede a , cu comu n e l e : Izvoru, Vața- de- Sus, Vața- de Jos, Bără ş ti, Moțoe ş ti, Gueş ti, Buzeşti, Merleşti, Corbu, Maldăria, Vlaici şi Colone ş ti. (2) Plasa Cot m e nii , pe vate a râului Cotme a n a , cu comu n e l e : Mârghiile, LuncaCorbului, Cohine ş ti, |ițe ş ti, Stolnici, Căcăr e z e ni, Izbăş e ş ti, Vlăşcuț a , Cârst e ş ti, Urluieni, Martalogi, Tome ş ti, Lereni, Mălureni, Cioceşti, Mândr a , Bârla, Tufeni, Stobor â ş ti şi Slobozia. 17

În întreg judeţ ul erau 7 căpitănii (centr e ale unor det a ş a m e n t e militar e, condu s e de cât e un căpit a n, cu rol de asigur ar e a pazei zonei), 4 dintr e ele fiind în Plasa Mijlocului de sus, şi 3 în vecină t a t e a noas tr ă (una la Balaci care era reşe dinţ a plăşii, alta la Rîca şi o a treia la Ciolăne ş ti). Din cele 5 oficii de poştă din judeţ, unul se afla la Balaci; tot aici era reşe dinţ a subpr ef e c t ului plăşii. Din punct de ved er e militar, Teleor m a n ul făce a part e din Corpul II de Armat ă, a cărui reş e dinţ ă era la Bucur e ş ti. Regi m e n t ul 28 - cu reş e dinţ a la Găeşti - cuprind e a toat e comu n el e din Plasa Teleor m a n ul ui (denu mir e a de la sfârşitul secolului al XIX-lea a plăşii Mijlocului de sus, din care făce a part e şi Rîca ) şi cât ev a din Plasa Târgului (Roşiori), plasă car e ven e a imediat în prelungir e a spre sud a primei a. Din toat e ace s t e comu n e sunt forma t e 2 com p a nii cu reş e dinţ el e la Balaci, resp e c tiv la Ciolăne ş tii din Vale. Administr a ţi a judeţ ului era efect u a t ă de cătr e pref ect , iar cea a plăşilor de cât e un subpref e c t . În tot judeţ ul erau 177 de moşi; sat e de moş n e ni nu erau dec â t num ai în plăşile Teleor m a n ul ui (Mijlocul de sus) şi a Târgului. În urma Legii rurale din 1864, fuses e r ă împropriet ă riţi 16.50 4 ţăra ni, dar 149 dintr e ei şi-au păr ă sit loturile primit e sau au răm a s fără urma şi în mai puţin de 15 ani. Între 1878 - 1892, mai sunt împropriet ă riţi alţi 1.678 de localnici cu circa 6.000 de hect ar e . Locuinţ el e, în cea mai mar e part e a judeţ ului, erau <.. bordeie în pă m â n t , lipsite de aer şi um e d e ; mulţi dintre locuitorii mai avuţi, cu toat e ordinele dat e de ad ministraţiun e şi restricţiunile impu s e, refuză a- şi face case înalte .... Num ai în com u n el e din plasa Teleor m a n ul ui locuinţ el e sunt den blăni, ridicat e la suprafaţ a pă m â n t ul ui ... Nutrim e n t ul, al mai tuturora, est e mă m ăliga de poru m b , peşt el e sărat, brânza, fasolea şi diferite legu m e; puţini măn â n c ă carne de oaie, pastra m ă şi azi mă de grâu ... Am văzut că locuitorii (3) Plasa Teleor m a n ul ui de sus cu comu n el e : Moşoaia, Mareş u, Cerbu, Mumu e ni, Podu din Broşt e ni, Cerş a nii- de- Sus, Cerş a nii- de- Jos, Păru (Pîrvu ?)- Roşu, Broşt e ni, Oarzele, Bradu- de- Sus, Bradu- de- Jos, Sme ur a , Albota şi Stanțiile (4) Plasa Teleor m a n ul ui de mijloc cu comu n el e : Cost e ş ti, Stârci, Ioneş ti, Vulpeşti, Cornă ț elu, Deagu, Unghe ni, Colțu, Buzoieş ti, Humel e, Rece a şi + e r b oi e ni (5) Plasa Mijlocului de jos cu comu n e l e : Gârde ş ti, Capu- Luncii, Ciolăne ş ti, Slăve ş ti, Tătăr ă ş tii- de- Jos, Tătăr ă ş tii- de- Sus şi Popeş ti (din care făce a part e şi Buc o v - Ad u n a ț i ca sat) (6) Plas a Târgului (e vorba de târgul Roşiorii de Vede, căruia țăr a nii îi spun e a u doar “Târgul”) cu comu n e l e : Scrioa ş t el e , Ruşii de Vede, Săce ni, Belitori, Peret u, Pîrlita, Sfințe ş ti, Drăgş e n ei, Albeşti, Butcule ş ti, Mitra, Broşt e a n c a , Plosc a şi Măgur e ni (7) Plas a Teleor m a n ul ui de jos cu comu n e l e : Depar a ți, Brăt ă ş a ni, Netoții, Orbe a s c a - de- Jos, Orbe a s c a - de- Sus, Lăceni, Puțint ei, Străini, Copăc e a n c a , Negule ş tii şi Speriat u. (8) Plasa Margine a de jos cu comu n e l e : Cătun e a s c a , Scă e ş ti, Petroş a ni, Braga diru, Odaia- Hrisi, Smîrdioa s a , Brînce ni, Adă me ş ti, Nanovu- Româ ni, Nanovu- Sîrbi, + oi mu , Beiu, Sîrbii de pe moşia Mitrii, Odaia- Cernii şi |igă n e ş ti (9) Plasa Marginea de sus cu comu n e l e : Viişoar a, Ulme ni, Drace a , Secar a , Voivoda, Piatra, Căcă n ă u , Suhaia, Fîntînele, Gorga n u, Furculeş ti, Malu- Roşu, Zimnic e a , Ologi, Lisa şi Cioara. 18

întreb uinţ e a z ă pentru foc un fel de brichet e sau torturi, forma t e din balega ani mal elor, pe care o frăm â n t ă bine, o am e s t e c ă cu paie sau trestie şi o taie în bucăţi, punân d- o la soare, ca să se usuc e, şi apoi o aşeaz ă în gră m e zi spre a o avea iarna ca proviziun e pentru încălzit (...) atât la încălzitul odăilor, cât şi la gătitul bucat elor ” 15 În 1892, num ă r ul şcoalelor primare din judeţ era de 139, din car e 126 rurale, 9 urban e , şi 4 divizionare 16 . Existau de ase m e n e a 2 gimna zii (unul la Alexan dri a, frecve n t a t de 51 de elevi, altul la TurnuMăgur el e, cu 49 de elevi). Din cele 126 de şcoli rurale, 2 sunt de cătun, 109 inferioar e (cu un învăţ ă t or), 12 sup erio ar e cu 2 învăţ ă t ori şi 3 sup erio ar e cu cât e 3 învăţ ă t ori. Până în anul 1883, part e din şcolile rurale erau întreţinut e de stat, part e de judeţ şi vreo cât ev a de comu n e . În 1883, se regle m e n t e a z ă ca toat e şcolile să trea c ă asupr a stat ului. Locuitorii nu- şi pre a trimit copiii la şcoal ă şi lipsa de localuri se simt e în toat e comu n el e. După rece n s ă m â n t u l din 1891, erau în vârst ă de şcoală 21.466 copii (10.46 7 fete, 10.999 băieţi) în comu n el e rurale. Din ace ş ti a, nu m ai 7.353 au fost înscrişi la şcoal ă şi au frecve n t a t regul at abia 4.246 băieţi şi 410 fete. Cifrele erau îngrijorăto a r e pentr u un judeţ aşa de frumos ca Teleor m a n ul. Star e a cultur al ă a lăsat foart e mult de dorit. După acel aşi rece n s ă m â n t din 1891, erau analfab e ţi 85,1 % dintre bărb a ţi şi 96.3 % dintre fem ei. Portul locuitorilor est e apro a p e cu al celor de la mun t e, purt â n d iarna căciulă mică şi vara pălării de pâslă (...); în part e a de centr u şi cea de la nordul judeţ ului nu se aud e dec â t lăut ar ul (cu vioar a, cu lăut a) şi cobza. 17 În cee a ce priveşt e asp e c t el e istorice, încep e m prin a arăt a că, prin Teleor m a n , roma nii şi-au constr uit calea ce porn e a din oraşul Turris (Turnu Măgur el e) şi mer g e a pân ă în inima Transilvani ei, folosind- o at ât pentr u aprovizionar e, cât şi pentr u lupte. Pe aces t e mele a g u ri au purt a t războ ai e sultan ul Murat (1365), Maho m e d (1462), Maho m e d- Bei (1521), Izzet- Ahmet- Paşa (1774) şi alţii. Pe aici şi-a apăr a t ţara Mircea cel Bătrâ n (1386 - 1418), la Rovine <în câm pii > (1394), la Nicopole (1396), resping â n d trei atac uri (în 1397, 1400 şi 1408). Vlad |ep e ş (1456 - 1462) opun e o dârză rezist e n ţ ă turcilor, folosind copacii păd urilor drept ţep e pentr u cap e t el e duş m a n ul ui. Mihai Viteazu (1593 - 1601) obţine o mar e victorie la Călug ăr e ni (1595). Pe la 1387, unul din căpit a nii lui Mircea cel Bătrân, Bade a Const a n di n Bălăc e a n u primise în dar, pe aces t e mele a g u ri, una dintr e cele mai mari moşii de la domnitor, ce se întind e a de la Salcia, cuprinzâ n d toat ă Câm pia Burzii , pân ă pe sub Pan t e l i e Ge or g e s c u - Dicționarul geografic, statistic, econo mi c şi istoric , 1893, pag. 289 - 290 16 şcoală divizionară: şcoal ă împărțit ă pe divizii, nu pe clas e. O divizie reun e a copii de vârst e diferite, dar cu acela şi nivel de instruire. 17 Pan t e l i e Ge or g e s c u – op. cit. pag. 282 - 295 15

dealurile Cost e ş tilor, ca răsplat ă a erois m ul ui său în lupt ele cu turcii. De fapt, el înte m ei a z ă şi cel mai vechi sat din aces t e părţi : Balaciu. Timpurile tulburi au făcut ca domniile să se schimb e cu rapidit at e . În |ar a Româ n e a c ă , dup ă Mircea cel Bătrân, în 38 de ani, sau perind a t zece domnitori de 16 ori. În secolul al XVI-lea, în opt dec e nii s- au succ e d a t 34 de domnii cu 23 de titulari. Boierime a se grup a dup ă inter e s e proprii şi, cu ajutorul turcilor, schimb a domn ul, dup ă bunul plac. Domniile fanariot e (sec. al XVIII-lea) au înrobit ţar a şi mai mult. În aces t secol, domniile se schi mb ă de 40 de ori. Se înmulţ e s c dările, tribut ul şi abuzurile. Se rem a r c ă totuşi doi domnitori car e refor m e a z ă legile : Const a n ti n Mavrocord a t (de 6 ori domn în |ar a Româ n e a s c ă şi de 4 ori în Moldova) şi Alexandr u Ipsilanti. Aşa cum am mai arăt a t , Const a n ti n Mavrocord a t va face prima mar e refor m ă ad ministr a tiv ă a ţării, împărţind- o în judeţ e şi comu n e , dând legi stabile. Tendinţ el e expa n sionist e ale celor trei imperii hulpav e (otom a n , habs b u r gic şi ţarist) se ma nifest ă între 1711 - 1812 prin şas e războ ai e pe o durat ă de 23 de ani, cu oper a ţii militar e costisitoar e, suport a t e de oa m e nii aces t ui pă m â n t . Pe aici au trecu t şi au dev a s t a t ruşii între 1768 - 1774, 1828 - 1829, 1853 - 1854. Acest e mele a g u ri au servit drept grân a r şi bază de aprovizion ar e a ar m a t ei în Războiul de Indep e n d e n ţ ă (1877). Teleor m a n ul a fost cel mai import a n t punct de trec er e al ar m a t el or în războ ai el e balcanic e, pe podul de le Turnu, a suport a t calvarul războiului din 1916 - 1918, precu m şi ne miloa s a ocup a ţi e ger m a n ă , când ne m ţii făcus e r ă din şcoli dor mito ar e şi grajduri şi deva s t a u sat el e în căut a r e de hran ă. În anul 1864, poet ul Alexandr u Depăr ă ţ e a n u , de la Depar a ţi, priet e n al lui Alecsa n dri şi al lui Cezar Boliac, est e nu mit de domnitor ul Alexandr u Ioan Cuza subpr ef e c t de Teleor m a n , manifes t â n d u - şi, în chip larg, ideile liberal e cu car e venise de la Paris. El a fost ales primul depu t a t de cătr e ţăra nii din judeţ, căror a le- a luat apăr ar e a oridec â t e o ri erau în conflict cu moşierii. Judeţul Argeş, în continu ar e a judeţ ului Teleor m a n , urcă pân ă pe crest el e munţilor Carpaţi (Făgăr a ş), făcân d legăt ur a cu legen d a r a Transilvani e. Aici a fost leag ă n ul primului desc ăl e c a t cu reşe dinţ a la Curte a- de -Argeş, apoi la Câmp ulun g. De- a lungul istoriei, Argeşul, ca şi Teleor m a n ul, a fost mar tor ul lupt elor atât or gen e r a ţii pentr u apăr ar e a gliei stră m o ş e ş ti şi nea t â r n a r e . Aici şi-a găsit ascu nzişuri populaţi a la vre m e grea, în mun ţi şi păduri; aici s- au purt a t lupt e cu migr a t orii; aici s- au dat cele mai grele lupte cu ne mţii în 1916 - 1918, la Dragosl av el e şi Rucăr, und e stă mărt uri e Mausoleul de la Mateiaş; aici îşi află sfârşitul Tudor Vladimires c u (Goleşti); aici îşi au obârşi a fraţii Goleşti, luptăt ori paşop tişti, cărtur a ri vestiţi care au înfiinţat prima şcoală româ n e a c ă ; aici est e legen d a r a măn ă s tir e a Meşt er ului Manole, o minun e ad mir a t ă de între a g a lume; aici cont e m p o r a nii au constr uit primel e autot uris m e 20

româ n e ş ti, au pus bazel e unei solide industrii petroc hi mic e şi au strunit apel e Argeşului, transfor m â n d u - le în ener gi e electrică. În încheier e a aces t ui capitol, citez pe mar el e istoric Nicolae Iorga care spun e a , referitor la judeţ ul Teleor m a n 18 : < Pe când orice judeţ din Moldova poat e prez e n t a un nu m ăr de acte privitoare la trecut ul său, Teleor m a n ul n- are aproap e nimic docu m e n t a r pentru a i se cunoaşt e dez voltarea, sat de sat şi moşi e de moşi e. Nu e de vină nu m ai stăpânirea turcea s c ă pe malul Dunării, ci şi, ceva mai nou, neglijenţ a român e a s c ă. E posibil să nu se găse a s c ă la particulari un mă n u n c hi de ziare şi cărţi do m n e ş ti privitoare la aceast ă bucat ă largă din pă m â n t ul român e s c ? Ne certă m dest ul pentru zădărnicia put erii, nu e posibilă o adunar e de forţe pentru a face împreu n ă, începâ n d cu studiul trecut ului, opera de cultură cu care am zăbovit prea mult ?”

Capitolul 4

î N CEP U T U RI LE P RI M ELO R ARI D I N EV U L M ED I U

ASEZ

ste greşit ă idee a unor istorici că primel e aşez ări ome n e ş ti

au luat fiinţă nu m ai la munt e (e foart e adev ă r a t că mun t el e era locul cel mai sigur, und e oa m e nii se put e a u ascu n d e din faţa răut ă ţilor). Adăpos t ul stră m o şilor noştri în evul m e di u, în faţa migratorilor, a fost pădurea, dealul şi şesul, nu nu m ai mun t el e 19 . Marile râuri din vecină t a t e a localităţii Rîca sunt Teleor m a n ul, la est, şi Vede a, la vest, iar, mai dep a r t e , Oltul. Între cele două ape se află Bucovul, Strâ m b a (sau Apa Câinelui), Plesc ar e a , Plesc ăriţ a, Burde a şi Cotm e a n a . În secolul al XIII-lea, pentr u prima dat ă, se const a t ă prez e n ţ a stabilă a româ nilor pe întreg teritoriul carp a t o- dan u bi a n, organiza ţi în cnez a t e şi voievod a t e , cu o orga nizar e militar ă şi religioas ă. Acum se const a t ă o expa n si u n e a populaţi ei spre extr e mi t ă ţile ţinut urilor şi, în special, în Câmpi a Româ n ă . Acum apar primel e aşez ă ri pe albia râurilor amintit e, întâi pe Teleor m a n şi Vede a, apoi pe Bucov, Strâ m b a , Plesc ar e a şi Cotm e a n a . Cele mai vechi sat e erau sat el e de rumâ ni. Ele se risipe a u şi se forma u din nou, fie pe acela şi loc, fie pe altul, dup ă potolirea unei 18 19

N. Iorg a - Un județ necu no s c u t , în Almana h ul județ ului Teleor m a n , 1923, pag. 19 Con s t a n t i n C. Giură s c u - Istoria româ nil or , vol. I, Editur a + tiințifică, 1974 21

furtuni sociale. Tăvălugul popo ar elor migr a t o a r e făce a ca să se risipeasc ă toat e sat ele şi rumâ nii şi toţi ţiganii. Sat el e do m n e ş ti erau dăruit e de domnitor şi ant ur ajul său, dup ă anu mi t e băt ălii, celor ce se rem a r c a u în lupt ă. Sloboziile - sat e cu săt e ni liberi, nesu p u şi la dări şi munci - sunt din timpul lui Mihai Viteazul : Slobozia- Mândr a, Slobozia- Trăsnitu, Slobozia- Mozăce ni. În Munt eni a sunt 36 de Slobozii. Sat el e mă nă s tire ş ti , dăruit e anu mi tor mă n ă s tiri, de ase m e n e a sunt des e. În Munte ni a exist a u 94 de mă n ă s tiri cu mult e moşii şi sat e. Iată şi cât ev a schituri car e ave a u moşii şi sat e : Schitul Aninoas a , Schitul Dideşti, Schitul Clocociov, Schitul Pop e ş t i , Schitul Palang a, Schitul Râca , Mănăstir e a Pasăr e a , Mănăstir e a Văcăr e ş ti. De altfel, în urma Regula m e n t ul ui Organic, când clasa inter m e di a r ă era forma t ă din fii de preoţi, mult e sat e se num e s c <Pop e ş ti > şi chiar antropo ni m el e sunt des e cu <Pop e s c u > sau <Pop a > . Odăile (tr. oda >> odaie, încăp er e ) apar în Câmpi a Munte a n ă (Burna s) şi se înmulţ e s c odat ă cu roirea sat elor, fiind sat e păr ă sit e (Odaia- Veche) sau în curs de păr ă sir e ori - de ce nu ? - sat e noi (Odaia- Nouă). Mai târziu, apar şi sat e cu num e de m e s erii : Blidari, Căldăr ar u (Petru cel Tânăr, la 11 iunie 1565, îi dă logofăt ului Ivan propriet ă ţi funciar e în Burde a - cel mai vechi sat ate s t a t din comu n a Căldăr ar u), Ciobăn e ş ti, Ciurari, Cojocari, Crem e n a ri, Olari, Porcăr e ni, Porcăr e ş ti, Rudari, Săpun a ri, + el ari, Zlătari. Tot în Evul Mudiu (sec. al XIII-lea), mulţi locuitori din Transilvani a, numiţi ungur e ni , vin în Munte ni a şi, fie forme a z ă sat e sep ar a t e (ex. Ungur e ni), fie se alipesc vechilor sat e (Popeş ti- Ungur e ni, MăneciuUngur e ni, Valea Viii-Ungur e ni, Râca -Ungur e ni etc). Ei erau mai mult păst ori, ocup â n d u- se cu oieritul. Sat el e ce denu m e s c anu mi t e bet e ş u g uri , fizice sau suflet e ş ti, sunt bot ez a t e dup ă unul din înte m ei e t o rii care ave a u un bet e ş u g : Bete gi, Bîrea, Căcăn ă u , Chioru, Ciungu, Găujani, Găuriciu, Orbe a s c a , Purani, Raţa, Reau a, +chio a p a , Strâ m b e ni, Surdule ş ti. Satul Palanga ( a pălăn gi, a pun e jos) s- a forma t în timpul năvălirii tăt ar e (prin roire), când locuitorii se retr ă g e a u în păd ur e, iar, dup ă trec er e a primejdiei, mulţi dintr e ei nu se mai întorce a u la vechile vetr e (fie de tea m ă , din prec a u ţi e, fie pentr u că erau distrus e), ci <p ăl ă n g e a u ” păd ur e a , pentr u a forma o nouă vatr ă. De altfel, în ţar ă sunt mult e localităţi cu ace s t nu m e. Siliştea s- a aşez a t într- o poian ă, iar Miroşi ne duce cu gând ul la nişt e flori mirositoar e , loc und e s- a forma t satul. Izvoru s- a forma t lâng ă un izvor pe Valea Teleor m a n ul ui; Recea , fiind aşez a t ă în continu a r e a Izvorului , ave a o apă rece, bun ă de băut, de la care şi-a luat nu m el e. Despr e aces t e ultime trei sat e ave m, de ase m e n e a , isvoar e scrise vechi. Astfel, la 19 iunie 1551, Mircea Cioban u face danie unor localnici moşia Miroşea nc a pentr u loialitat e a faţă de domnitor, iar, prin hrisovul din 11 mai 1558, întăr e ş t e propriet ă ţile lui Stoica din Izvoru . 22

La Deagurile - cel mai vechi sat din Rece a - sunt propriet ă ţi întărite de Neago e Basar a b , la 26 nov. 1520, pârc ăl a b ului Baldovin. Despr e Deag urile se mai amint e ş t e într- un hrisov domn e s c din 5 mai 1538, al lui Radu Paisie (zis şi Petru de la Argeş), care întăr e ş t e lui Vlaicu, mar e logofăt, moşia de lângă Deagurile , apar ţin ă t o a r e sat elor Unghe ni şi Goia (de altfel, Radu Paisie a dat în zonă, în 1535, mai mult e moşii, ca danie, foştilor colabor a t ori, printr e care şi mar e a moşie a Cost e ş tilor ) Siliştile se forma u, de obicei, la mar gin e a unei păduri, într- o poian ă. Numai în Dobrog e a ave m 85 de Silişti, înfiinţat e astfel, la poale de pădur e.

SAT U L

acă

Capitolul 5 P O P EST I - CEN TRU N A: SCURTă PREZENTARE mer gi

maşin a

şose a u a

D E CO M U

judeţ e a n ă

Piteşti

Alexan dri a, pe vale a râului Teleor m a n , cam la 57 km dep ă r t a r e de Piteşti, între Izvoru şi Tătăr ă ş ti, te întâ m pi n ă o localitat e mică, cu oam e ni puţini: ace a s t ă localitat e din Câmpi a Găvan u - Burde a e sat ul Po p e ş t i , car e, avân d privilegiul de a fi aşez a t pe şose a asfalt at ă , a deve nit centr ul comu n ei cu acel aşi nu m e, în cuprinsul cărei a est e cuprins ă ad ministr a tivteritorial şi Râca. In urm a refer e n d u m u l ui local, din iunie 2002, locuitorii au hot ăr â t reve nir e a Râcăi la stat u t ul de comu n ă , avut pân ă în 1968, proce s car e, la dat a red ac t ă rii aces t ei monogr afii, est e în curs de regle m e n t a r e legislativă. Din Pop e ş t i pleac ă spre Miroşi o şose a comu n al ă, pe care sunt înşiruite sat el e Palang a , Buco v u , Adu n a ţ i şi Rîca, primul pe Valea Teleor m a n ul ui, iar rest ul pe Valea Bucovului, pe nişt e costişe ce se pierd spre mar e a Câmpi e a Burna s ului. Istoricul satului Po p e ş t i est e legat de un schit de călug ări (de la care ne- au răm a s toponi mic el e Valea Călugărilor, Fântâna Călugărului şi Via Călugărului ), situa t, pân ă în secolul al XIV-lea, pe moşia Pope a s c a de la car e se trag e nu m el e satului: Po p e ş t i . 23

În anul 1838, când s- a făcut alinier e a forţat ă a localităţii, sat ul Po p e ş t i se comp u n e a din mai mult e clăţae (cătu n e ) : (1) La miaz ăzi, clăţ ă ul Boştinari (dup ă ocup a ţi a locuitorilor, albinăritul) (2) Clăţă ul Bazav e n e ş ti (dup ă num el e unui boier local, Bazav a n ) (3) La răsărit, clăţ ă ul Brieştilor (dup ă num el e unei femei, Bria) (4) Clăţă ul Cara m al e ş tilor (dup ă nu m el e unui frunt a ş local, Cara m al â ul, proba bil de origine cum a n ă ) (5) La apus, clăţ ai el e Pălănge nilor şi Porcăreştilor. Purcăreşti se alăt ur ă comu n ei Buc o v u - Adu n a ţ i în 1909, iar Palanga devine comu n ă rurală în anul 1930. Până la 1833, în Po p e ş t i , a exist a t o biserică de lemn, dup ă care s- a constr uit o biserică de zid, pictat ă în stil bizantin. Biserica din Palanga are o vechi m e dest ul de mar e, poat e de pe la 1600; se cuno a ş t e despr e o rep ar a ţi e a ei în anul 1836, o alta în 1922 şi ultima în 1970, efect u a t ă sub preot ul Luţă Ion. Școala din Po p e ş t i ia fiinţă în anul 1859, inst alat ă în cas e particular e, cursurile fiind pred a t e de Dumitru Ruşlet e, absolve n t a 4 clase primar e . În anul 1870, s- a constr uit un local propriu de şcoală, în 1927 alt local, iar în 1970 actu al ul local de şcoală. În ce priveşt e şcoal a din Palanga , ea s- a mut a t în diferite localuri particular e pân ă la sfârşitul anului 1914, când se constr ui e ş t e primul local propriu. Administr a ţi a comu n ei a luat fiinţă în anul 1838,c u ocazia unei prime acţiuni de sist e m a t iz a r e teritorial- ad ministr a tivă - alinierea forţat ă a sat elor - primăria fiind inst alat ă , încă de la începu t , în local propriu. Prin Hotăr âr e a Consiliului de Miniştri nr. 1141/ 1 9 6 8 , privind noua împăr ţir e teritorial- ad ministr a tivă a ţării, localitat e a Po p e ş t i devine centr u de comu n ă , comu n a Po p e ş t i înglobâ n d urm ă t o a r el e sat e: Po p e ş t i , Adu n a ţ i , Buc o v u , Palanga, Purcăreni, Râca şi Slobozia, situat e la dep ăr t ă ri variind de la 1 km (cum est e situa ţi a satului Palanga ) la 10 km (sat ul Râca ) faţă de centr ul comu n ei, sat ul Po p e ş t i . Comu n a Po p e ş t i ave a o întind er e de 93,68 km² şi o populaţi e de 7.336 locuitori (7.381 locuitori la 1 iulie 1970, din care 3.511 de sex ma sc ulin şi 3.870 de sex feminin) La rece n s ă m â n t ul din 15 mar tie 1966, populaţi a era rep ar tiza t ă astfel: Popeş ti - 12 % Râca - 23 % Palang a - 8 % Buco v - 10 % Purcăr e ni - 20 % Adu n a ţ i - 7 % Slobozia - 20 % Supr afa ţ a agricolă era de 7.842 ha, din car e: - 7.108 ha - ter e n arabil - 464 ha - păşu ni şi fâneţ e - 173 ha - vii - 97 ha - livezi de pomi

Supr afaţ a am e n aj a t ă pentr u irigaţii era de 515 ha, în prez e n t fiind mult diminu a t ă , o dat ă cu desfiinţ ar e a coop er a tiv elor agricole de produc ţi e imedi at dup ă 1989. Pădurile ocup ă o supr af a ţ ă de 934 ha, reintr â n d , dup ă 1989, în pose si a foştilor propriet ari. Fondul locativ al comu n ei Po p e ş t i , confor m rece n s ă m â n t u l ui men ţion a t , cuprind e a 2.158 locuinţ e repar tizat e astfel: Popeş ti - 247 Râca - 537 Palang a - 163 Buc o v - 271 Purcăr e ni - 401 Adu n a ţ i - 147 Slobozia - 392 În ace s t cont ex t, cât ev a cuvint e despr e Râca: În trecut, Râca (constituit ă din cele 3 sat e Râca , Buc o v , Adu n a ţ i ) era o unitat e teritorial- ad ministr a tiv ă distinct ă, adică era comu n ă , apar ţin â n d judeţ ului Teleor m a n . Dar, în diferite perioa d e de timp, anu mi t e sat e au apar ţinu t şi de alte comu n e : sat ul Purcăr e ş ti, la 1864, apar ţin e a de comu n a Popeşti- Palang a; între 1880 - 1898, sat el e Purcăr e ş ti şi Râca apar ţin e a u de comu n a Silişte a- Gume ş ti; pân ă în 1904, sat ul Buco v a ţinut de Popeşti. Între 1949 - 1968, s- a făcut o nouă împăr ţir e ad mi nistr a tivteritorială a ţării, dup ă mod el sovietic, în regiuni şi raioane. Localitat e a Râca , cu stat u t de comu n ă , a făcut part e din regiun e a Bucur e ş ti, raionul Vîrtoap e, pân ă în 1956, când est e transf er a t ă în regiun e a Piteşti (ulterior, judeţ ul Argeş), raionul Coste ş ti. În 1968, s- a revenit la împărţir e a în judeţ e şi comu n e , prin Hotăr âr e a Consiliului de Miniştri nr. 1141. În ace a s t ă nouă împăr ţir e, se desfiinţ e a z ă comu n a Râca şi, în pofida prot e s t elor locuitorilor ei, localitat e a est e trecut ă ca sat - alăt uri de Buco v şi Adu n a ţ i – apar ţin ă t or de comu n a Po p e ş t i , judeţ ul Argeş, situa ţi e car e se men ţin e pân ă în 2003. După desfiinţ ar e a ei ca unitat e ad ministr a tiv ă, comu n al ă, localitat e a Râca a ajuns într- o situaţi e jalnică: dru m uri nepietr uit e, cu gropi, instituţii neîngrijite (că minul cultur al, şcolile, dispe n s a r ul, post ul de poliţie, brut ări a), şanţ uri ast u p a t e , cas e dăr ă p ă n a t e , răm a s e pustii. După Revoluţia din 1989, săt e nii au cerut ca localitat e a Râca să red e v i n ă co m u n ă , avân d în veder e dat e şi asp e c t e care justifică pe deplin ace a s t ă aspir aţi e: mar e a dep ăr t a r e de centr ul comu n al (10 km), pond e r e a ridicat ă a fondului locativ ( Râca - 537 locuinţ e, Buco v - 271, Adu n a ţ i -147, din total 955 locuinţ e, adică pest e 44 %) şi a locuitorilor, precu m şi deţiner e a unei supr afe ţ e de 3.100 ha. După lungi de m e r s u ri, cer er e a a răm a s mult timp fără răspu n s, sub pret ex t ul că “nu exist ă fonduri”. Abia în iunie 2002, s- a putut organiza refer e n d u m local, apob â n d u- se ace a s t ă cerer e. După anul 1989, a încep u t un proce s invers de migr ar e, de întărire a sat ului, prin retr a g e r e a la ţar ă a multor tineri de la oraş, cu înte m ei e r e a de familii noi, deşi, per ans a m bl u, populaţi a a scăzut nu m e ric. Acest proce s treb ui e însă ajut a t şi susţinut de stat şi de 25

guver n. Satul ar trebui să ste a mai mult în ate n ţi a guver n a n ţilor; est e nec e s a r să fie subv e n ţion a t ă agricultur a, să fie ajut a t e familiile tiner e, să se creez e condiţii pentr u o viaţ ă cultur al- spiritual ă- inform a tiv ă nor m al ă (că min e cultur al e, biblioteci, şcoli, abon a m e n t e la ziare şi revist e, acce s la ma s s- medi a, televiziun e prin cablu, telefoa n e , intern e t etc.), să fie sprijinită econo mi a sat ului pentr u înfiinţar e a de mici întreprind e ri (brut ării, at elier e me ş t e ş u g ă r e ş ti, fabrici de lapt e şi brânz e t u ri, atelier e de repar a ţii maşini şi unelt e), acce s la credit e cu dobâ n d ă mică pentr u cump ă r a r e a de se minţ e , tracto a r e şi unelt e agricole, pentr u lucrări agricole curen t e şi pentr u irigaţii etc. Viitorul va fi, treb ui e să fie, al satului, num ai aşa se poat e ridica un popor la o civilizaţie nor m al ă.

Capitolul 6

RACA

B U CO V-

şi

CADRU GEOGRAFIC

ând vorbim de Râca , includ e m şi actu al el e sat e Bucov şi

Adunaţi, cu car e a făcut o singur ă unitat e ad ministr a tiv ă mult timp. Râca , aşez a t ă pe par al el a 45 şi pe meridian ul 33° latitudin e nordică, se află în sudul judeţ ului Argeş, cam la jumă t a t e a dru m ul ui comu n al Popeşti - Căldăr ar u, pe part e a drea p t ă a pâr â ului Bucov , pe coast a dealului cu acela şi nu m e, avâ n d o supr afa ţ ă de apro a p e 10 km ². La sud, se măr gin e ş t e cu comu n a Silişte a- Gume ş ti, din judeţ ul Teleor m a n ; la nord, cu comu n el e Unghe ni şi Izvoru de jos; la est are ca limită râul Teleor m a n , sat el e Palang a , Popeş ti, Slobozia- Trăsnitu şi Tătăr ă ş tii de sus; la vest, comu n el e Miroşi şi Căldăr ar u, avân d ca limită linia ferat ă Roşiori - Cost e ş ti.. Ca form e de relief , predo mi n ă câ m pi a (mar e a câm pi e a Burnas ului ) şi dealurile Bucovului şi Teleor m a n ul ui. În part e a de est, se află dealurile Teleor m a n ul u i, care vin dinspr e Cost e ş ti şi se pierd dincolo de Tătăr ă ş ti, ating â n d, în unel e locuri, 200 m înălţime ; la nord - dealurile Bucovului şi Piscului ; la vest - dealurile Strâ m b ei ; şi, în interior, dealurile Barbeş ului şi Purcărului . Câmpiile mai import a n t e sunt: Coşcov el e, Izvoarele, Strâ m b a şi Tudoria. Dintre ape , râul cel mai apropi at de sat, cu debitul cel mai mar e, est e Teleor m a n ul car e izvorâşt e mai sus de Slătioar e şi trec e pe lângă dru m ul naţion al Piteşti - Coste ş ti - Alexandria, vărsâ n d u- se în râul Vede a.

Râul Câinelui sau Strâ m b a, pe a cărui vale s- a aflat localitat e a Rîca pân ă pe la 1830, se găs e ş t e la vest de sat, pornind din Câmpi a Burzii şi trec â n d prin Silişte a- Gume ş ti. Râul Bucov izvorăşt e din Humel e, trec e pe lâng a sat şi se vars ă în Teleor m a n . Mai men ţion ă m Barbeş ul şi Purcarul, pâr âi a ş e care curg doar atunci când plouă mai mult sau când se tope s c zăpezile. Văi: Valea Bucovului (Valea Ghiincioaiei ), Grădinării (Fântâna lui Cără midă) , Vâlcea u a Adâncă , Vâjietoare, Valea Teleor m a n ul ui, Valea Strâ m b ei, Valea Plescării. Vege t a ţia zonei est e boga t repr ez e n t a t ă . Păduri : Popilor , Bobat e a, +apt e Boi, Piscului, Acad e mi ei, Cracului. Au dispăr u t păd urile de pe dealurile Strâ m b ei şi Plescării, care au fost tăiat e. Toat e ace s t e trupuri de păd ur e au făcut part e din faimoşii codri ai Teleor m a n ul ui (pădurea deas ă sau pădure a nebu n ă ), care se lega cu codrii Vlăsiei, şi ţine a u de la Dunăr e pân ă pest e dealurile Coste ş tilor. Codrii Teleor m a n ul ui cuprind e a u arbori variaţi: fagi, stejari (tufani), arţ ari, aluni, corni, tei, frasini, ulmi, jugaşt ri, salcâ mi, ghiorghin ari, măc e şi, cireşi şi peri sălbatici, porimb a ri, răsuri, carp e ni şi - rar - socul şi salcia, mai ales pe albiile râurilor. Fagul altăd a t ă , se întind e a pest e tot - a dispăr u t ca m de 100 de ani, răm â n â n d doar amintir e a lor în toponni micul La fagi - o tarla de pă m â n t între Palang a şi Izvoru, care altăd a t ă apar ţin e a săt e nilor din Buc o v . De ase m e n e a , şi ulmul e pe cale de dispariţie cam de 20 - 30 de ani, iar, în ultimul timp, ca rezult a t al poluării, au încep u t să se usuc e şi stejar ul şi salcâ m ul. Ca plant e sălbatic e cresc: sulfina, drăg aic a, aglicele, cimbrul, nalba, cucut a, sun ă t o a r e a , mă s el ariţ a, pălă mi d a, măr ă cin el e, păp ă di a, rodul pă m â n t ul ui, bozii etc. Ca plant e furajer e me n ţion ă m : trifoiul, lucern a, dughia, măt urile, borce a g ul etc. Inul, cân e p a şi bum b a c ul - care au fost cultivat e ca m pân ă prin 1950 - au dispăr u t. Tutunul s- a cultivat şi el ca m pân ă prin 1960, dup ă car e nu s- a mai cultivat. Cere al e mai import a n t e , care se cultivă pe ace s t e mel e a g u ri, sunt : grâul, poru m b ul, ovăzul, orzul şi sec ar a , iar, ca plant e legu micole , me n ţion ă m : maz ăr e a , fasole a, varza, roşiile, prazul, cea p a , usturoiul, cartoful şi morcovul. Ca pomi fructiferi me n ţion ă m : zarzării, prunii, nucii, merii şi perii, la care se ada u g ă arbus t ul viţa- de- vie. Clima localităţii est e te m p e r a t ă- contin e n t ală, cu influenţ e răsărit e n e : iarna - vânt uri put er nic e din est şi viscole adus e de crivăţ, iar, vara - austr ul (ce bat e din vest) şi bălt ăr e ţ ul (din sud), aduc ă t o a r e de ploaie şi belşug. Iernile sunt aspr e şi cu mult e precipit a ţii, iar verile sec e t o a s e şi uscat e . Tem p er a t ura , iarna, scad e pân ă la minus 28 °C şi chiar mai mult (cum a fost în anul 1929), iar, vara, se ridică pân ă la ‡ 37 °C şi chiar ‡ 40 °C; medi a maxi m ă est e de ‡ 17,4 °C, iar medi a minim ă de 27

‡ 7 °C . Presiun e a at m o sf erică ating e anu al me di a de 758 mm Hg (coloan ă de merc ur). Precipitaţiile at mo sf eric e sunt cam săr ac e. Fiind aşez a t ă între două văi (cea a Teleor m a n ul ui şi cea a Strâ m b ei), precipit aţiile sunt dus e de curen ţii de aer pe ace s t e văi, văduvind localitat e a de apă, de ace e a şi solul est e mai puţin darnic cu oa m e nii. Cu toat e aces t e a , me n ţion ă m două mari inund a ţii car e au afect a t recolt el e - cele din 1975 şi 1980. În ce priveşt e zăpa d a , grosi m e a strat ului de zăpa d ă variază între 10 cm şi 160 cm, iar, la adă p o s t u ri, se aşe a z ă troien e de 7 - 10 m, cum a fost în 1953. Iată me diile precipit aţiilor pe câţiva ani: 1956 - 584,7 l/m²; 1957 - 674 l/m², 1958 - 398,5 l/m².

Capitolul 7

IS TO RICU L

S ATELO R -

PRIVIRE GENERALĂ ȘI PUȚINĂ STATISTICĂ

naint e de a vorbi despr e istoria ace s t or localităţi, ar treb ui să

aminti m că oam e nii au forma t mai întâi cătun el e. Origine a cuvâ n t ul ui vine de dep a r t e , de la daci, cătun ul fiind un mic sat dacic. Există un cores po n d e n t şi la alban e zi, “kat un”, cu acela şi sens, ca dovad ă că ave m trunchi comu n geto- dacic. În condiţiile vieţii pastor al e dacice, când întreg pă m â n t ul era propriet a t e obşt e a s c ă şi când oa m e nii se ocup a u mai mult cu păstoritul, cătu n ul era o aşez ar e mică de bordei e, car e put e a fi uşor păr ă sit ă, apar ţin â n d , even t u al, unei singur e familii cu copii, nepoţi, bătr â ni. În perioa d a năvălirilor, dup ă păr ă sir e a Daciei de ar m a t a imperială a Romei, cătu n el e s- au aşez a t pe văile râurilor sau la poale de pădur e, ascun s e de ochii barb arilor car e se te m e a u să pătru n d ă în întun e ci m e a codrilor; popo ar e de step ă , ele ave a u oroar e de mun t e, deal şi pădur e, de und e put e a u veni marile primejdii. Pădur e a , la vre m u ri de bejeni e, era un adă p o s t sigur, ofere a şi hran ă (plant e, poa m e , iască, mer e, per e, bureţi, ciuperci, vân a t etc) şi foc, iarna, lâng ă car e se dep ă n a u poveş tile şi-şi torce a u lâna femeile; se put e a creşt e şi vite şi era, de ase m e n e a , o surs ă de unelt e pentr u arat pă m â n t ul primăv a r a : pluguri, car e, sap e (< m- ai adus în sap ă de lemn !” ˆ < m- ai săr ăcit”), meliţă, furci, şindrilă, şiţă, cuie, scau n e , me s e , păt ul e din nuiele, ma g a zii etc. Când hoar d el e tăt ăr ă ş ti au trecut pe valea Teleor m a n ul ui, o mâ n ă de băştin a şi au pălăn git pădur e a din deal şi-au forma t satul Palang a. Ei făce a u poien e - silişti, runcuri (lat. <r u n c a r e ” ˆ defrişar e), curături (lat. <c ur o, curar e” ˆ a curăţ a locurile de copaci, fie pentr u 28

izlazuri, fie pentr u agricultur ă); de aici, denu miri de sat e ca: Silişte a, Poieni, Runcu, Miroşi. Pădurile erau imens e (în drept ul sat ului Palang a, exist ă toponi micul La fagi , car e at es t ă că aici era o mar e pădur e ce făce a part e din faimoşii codri ai Teleor m a n ul ui); ele nu erau ale nimă n ui, fiecar e se bucur a de binefac e rile lor cum dore a, mai ales ca ascunz ă t o a r e în vre m u ri de restrişt e, de aici şi prover b ul < Codru- i frate cu româ n ul ” şi apel ativel e < foaie verd e ” sau < frunză verd e ” cu care încep mult e cânt e c e popular e. Rareori ele dev e n e a u obst a col e pentr u săt e ni. Pentr u istoria ţării noast r e, cătun ul are o mar e import a n ţ ă , fiind cea mai vech e formă de locuire a ace s t or mele a g u ri. Chiar ast ăzi, una din părţile localităţii noastr e se che a m ă Cătunul sau În cătun. Cătunul a fost păstr ă t or ul civilizaţiei şi culturii noas tr e mat e ri al e şi spiritual e, al vestitului folclor româ n e s c , al tradiţiilor şi obiceiurilor, al mitologiei, filozofiei şi credinţ ei noas tr e. În cătun şi-a aflat începu t ul noua noast r ă viaţă stat al ă de la sfârşitul mileniului întâi al erei noast r e, când obşt e a s- a transfor m a t într- o uniun e de obşti (de regul ă pe valea unui râu sau într- o depr e si u n e ), apoi într- un cneza t şi voivoda t . Atunci, un cătu n aşez a t la nişte răsp â n tii s- a transfor m a t în sat, oraş, cet a t e sau capit al ă voivodal ă. Toponi mia locală e plină de cuvint e care fac part e din ace e a şi arie lexicală: groap ă , pâr â u, găv a n, măg u r ă, mal, piatr ă, vale etc. Satul s- a forma t mai târziu, avân d origine a în latineş t e ( fosat u m ) şi el uneş t e mai mult e cătu n e ; el are o vatră, vatr a satului, un trup de moşi e , adică pă m â n t ul răm a s de la moş ul sau móşii şi stră m o şii lui; satul are un hotar hotăr â t de voievod prin hrisov domn e s c, pentr u merit e în lupt e sau ca slujitori ai curţii domn e ş ti. Vatra şi moşia satului forme a z ă un singur tot. Moşia sat ului era organiza t ă colectiv, atât econo mi c, cât şi juridic. Aşa se explică faptul că, în apropi er e de satul Buc o v , se află loturile nu mit e com u n e sau în com u n e , adică <în loturile comu n e ”. Trupurile de moşii erau desp ă r ţit e prin trăsuri, formâ n d nişte largi patr ulat e r e (vezi moşia Râca- Pa s ă r e a de pe hart ă). Trăsurile moşiilor sunt foart e vechi, adică imediat dup ă < d e s c ăl e c ă ri > , şi desp ă r ţ e a u hot ar e din păduri, din câ mp, din izlaz, din apă, din vatr ă. O moşie ţine a din cursul unei ape pân ă în cursul altei ape. Pentr u ca fiecar e gospo d a r din sat să aibă part e de toat e ace s t e zone econo mi c e ale hot ar ului, ele erau orga nizat e în formă de fâşii - făşi, cum se spun e popular - străb ă t â n d moşia orizont al. Aşa se face că toponi mic e car e denu m e s c moşii se num e s c <fă şi > : Faşa bisericii, Făşile satului, La Făşi. Fiecar e sat ave a o carte de hotărnicie , dat ă de domn, în car e se specificau clar granit el e moşiei sau ocolul moşiei, întărit ă cu zapis domn e s c. Ogoarele se aleg e a u lâng ă sat şi se arau cu rariţa sau cu plugul de lemn, une alt ă ce a dăinuit pân ă în secolul al XIX-lea. În 1897, mai exist a u în ţara noast r ă încă 98.353 pluguri de lemn. Sat el e s- au organiza t pe cet e de nea m u ri sau spiţe de nea m. 29

Într- un alt înţeles al cuvâ n t ul ui, satul mai se m nifica şi o adu n a r e (sfat, sobor, obşt e sau gră m a d ă ) , obicei răm a s din vechi m e şi întărit de roma ni; adu n a r e a resp e c tiv ă se întrun e a în anu mi t e zile şi hotăr a toat e proble m el e sociale, legat e de locuitori. Obşt e a sat ului a fost primul organ ad ministr a tiv al sat ului, care hotăr a în proble m e comu n e , judec a pricinile şi pe împricinaţi, hot ăr a participar e a la războ ai e etc. Sat el e s- au unit între ele prin uniuni de sat e (car e, mai târziu, sau nu mit com u n e ), car e, la rândul lor, au forma t cneza t el e şi voivodat el e (primel e forme stat al e), apoi judeţ el e şi aşa- zisele <ţări ” în Transilvania. În frunt e a stat ului se afla voivodul (mai târziu do m nitorul ) car e câr m ui a cu ajutorul unui Sfat Domn e s c (nu mit mai târziu Divan ). Sfatul Dom n e s c era forma t din Marii dregăt ori şi Micii dregăt ori . Marii dreg ă t o ri erau: vornicul (judec ă t o r ul), logofăt ul (şeful canc el ariei domn e ş ti), vistiernicul (cel cu finanţ el e), spătarul (purt ă t or ul spad ei domn e ş ti şi coma n d a n t ul ar m a t ei), paharnicul (cel ce se ocup a de pivniţa domn e a s c ă ) , post elnicul (cel ce se ocup a cu ca m e r a de dor mit), còmisul (cu grajdurile), căm ăra ş ul (cu mon e t ă ri a) şi aga (cu paza curţii domn e ş ti). Micii dreg ă t ori erau boieri car e- l ajut a s e r ă pe domnitor să se urce pe tron, participâ n d la războ ai e. Voivodat ul era împărţit în judeţ e (condu s e de un jude sau pârcălab ), subî mp ă r ţiri teritoriale care ţine a u sea m ă de văile râurilor. Unitat e a de bază răm â n e com u n a (în unele cazuri satul ) condu s ă de un pârcălab ajut a t de un sfat com u n al sau săt e s c, forma t din frunt a şii sat elor sau din bătr â ni. Mai târziu, me m b rii sfatului comu n al sau săt e s c s- au numit dipotaţi sau m e m b ri ai sfatului, iar pârc ăl a b ul devine primar (<pri mul om al satului > - de obicei ales de cătr e obşt e, dar, în anu mit e perioad e de timp, put e a fi şi nu mit) sau preş e din t e . Membrii sfatului devin consilieri sau dep ut a ţi şi hot ăr ă s c soart a localităţii în raport urile cu judeţ ul sau cu dreg ă t o ri a domnitor ului. În diferite vre m uri, aces t or a li s- au mai adă u g a t : ajutor de primar, secret ar, casier săt e s c (car e ţine a socot e al a dup ă răboj ). Pârcălă bi a închiria cas e particular e pentr u sediu, de obicei în centr ul sat ului, sau constr ui a ase m e n e a sedii prin contribuţia săt e nilor. După ce pârc ăl a b ul a deve nit primar, instituţia s- a numit primărie. Primăriile din sat el e Rîca şi Buco v au fost constr uit e în anul 1930 de cătr e locuitorii sat elor, cu ajutorul prefect urilor şi const a u din cât e două ca m e r e mai mari, o cam e r ă mai mică şi un antr e u. În 1907, în comu n a Buco v - Adu n a ţ i era ales primar Marin R. Perşu; mai exist a u un ajutor de primar Neacş u Ion, secr e t a r Ion M. Andre e s c u , iar me m b rii Consiliului comu n al erau Dumitru Ionescu, Drago mir Radu, Marin Nicolae, Voicu Petr e, Stancu +t ef a n şi Dumitru Dănăl ac h e . În acel aşi an, 1907, în Buco v , aleg ă t orii colegiului al treilea comu n ali de ca m e r ă au fost înscrişi în listele elector al e pe 1907 cu un num ă r de 48 de aleg ă t ori şi au fost aleşi trei electori pentr u Turnu30

Măgur el e : Ion Marin, popă (fiul lui Popa Pistol), Gheorgh e Nicolae, învăţ ă t or şi Ghiţă Ionesc u, ţăra n frunt a ş. Mai men ţion ă m şi alţi primari ca : Gheorg h e Popesc u, Ilie Voiculescu, Carol Ceau ş u, Ion Tănas e , Ghiţă Ionesc u, Radu Ionesc u, precu m şi secr e t a ri ca Radu Ionescu, Ion Bărbule sc u, Ion. M. Andre e s c u, Voicu Schiopârla n, Zamfir Antone s c u, Alexandr u Trănc a n.

bordâ n d cât ev a asp e c t e statistice, trebui e să spun e m că, la

încep u t, sat el e de pe mel e a g u rile noast r e erau sat e de cat e g ori e mijlocie (20 - 50 fum uri ) şi mică (6 - 10 fumuri). La 1800, Râca Vech e ave a 40 - 50 de fumuri, încadr â n d u- se la cat e g ori a mijlocie, iar Râca Nou ă doar 10 - 15 gospo d ă rii, localitat e în formar e. Primul docu m e n t de statistică (un docu m e n t al ar m a t el or ruse ş ti de ocup a ţi e, ce dat e a z ă din 1810) arat ă că, în Râca- Nou ă , erau 435 de suflet e bărb ă t e ş ti şi 185 de suflet e femei e ş ti. Tot aici erau 6 preoţi şi 2 diaconi, 3 copii de preoţi car e învăţ a u cart e şi o biserică de lemn cu hra m ul <Sfâ n t ul Dumitru > . În sat ul Râca- Vech e (pe vechiul ampl a s a m e n t ) , mai răm ă s e s e r ă 220 de suflet e, din care 99 de suflet e bărb ă t e ş ti şi 121 suflet e femei e ş ti, un popă, 2 diaconi, 2 fii de preoţi, car e învăţ a u unul ceaslov şi altul bucoa v n ă şi o biserică de lemn cu hra m ul <Sfân t ul Parasc hiv > . Pe la 1805, satul Răiculeşti ave a 31 de familii cu 77 de suflet e. În anul 1840, în sat ul Buc o v , erau 41 de clăcaşi (e vorba de sat el e Purcăr e ş ti şi Băjen e ş ti), iar, în 1864, erau 56 de familii, dintr e care 6 locuitori fruntaşi, 44 de locuitori mijlocaşi şi 6 locuitori pălm a şi toţi împropriet ă riţi cu 458 pogo a n e şi 2 prăjini şi jumă t a t e din moşia lui +t ef a n Belu din Tătăr ă ş ti. La 1 iulie 1908, sat ul Buco v ave a 8 argaţi şi 5 servitori . În anul 1935, Râca ave a 2.282 de locuitori. În 1870, în Bete gi, exist a u 9 - 10 fumuri mut a t e din Pistoleşti. În 1941, Buco v u l ave a 510 familii cu 1.543 de suflet e. În 1941, Râca- Vech e , împr e u n ă cu sat ul Râca- Nou ă , ave a o populaţie de 395 de familii cu 2.026 de suflet e. La rece n s ă m â n t ul din anul 1959, în fost a comu n ă Râca (Râca Vech e ‡ Râca Nou ă ‡ Buc o v ‡ Adu n a ţ i sau Bet e g i), erau 3.435 de suflet e, din care 1.638 suflet e de sex ma sc ulin şi 1.797 de suflet e de sex feminin. În anul 1962, exist a u 3.390 me m b ri de familie, din car e 1.715 bărb a ţi, rest ul femei şi copii. În 1970, în Buco v erau 740 locuitori, în Râca 1.676 locuitori, iar, în Bete gi, 490 locuitori. Iată şi un tab el cu evoluţia de mo g r afic ă a sat elor din perioa d el e pentr u care ave m dat e : Nr. crt. 1

Anul 1800

Cătun ul, sat ul Râca- Vech e 31

Populaţi a (locuitori) 450

2 3

1805 1810

4 5 6

1840 1864 1935

1941

8 9 10

1959 1962 1970

Râca- Nou ă Răiculeşti Râca- Vech e Râca- Nou ă Purcăr e ş ti ‡ Băjen e ş ti Purcăr e ş ti ‡ Băjen e ş ti Râca- Vech e ‡ RâcaNou ă Râca- Vech e ‡ RâcaNou ă Buco v u - Adu n a ţ i Râca ‡ Buco v u Râca ‡ Buco v u Râca Buco v u Be t e g i (Adu n a ţ i )

200 77 220 435 160 220 2.282 2.435 1.543 3.435 3.390 1.676 740 490

Prima linie telefonică Popeşti - Buco v – Râca s- a dat în folosinţ ă în anul 1908, la 25 febru ari e, confor m proce s ului- verb al din 25 febru ari e 1908, înregistr a t la Primărie la nr. 199/19 0 8 de constr uct or ul telefonic N.V. Marinesc u, dar o centr al ă telefonică digitală pentr u telefoa n e privat e s- a introdu s la Râca abia în 2002 cu 200 de posturi telefonice. Curent ul electric a fost introdu s în 1974.

7.1 - Localita t e a R â c a - cadru istoric

og d a n

Petri c e i c u

Has d e u

avân d

surs ă

inform ar e , la rândul lui, Dicţionarul topografic al lui D. Frunz e s c u , pom e n e ş t e localitat e a Râca printr e cele 95 de localităţi din Munte ni a, und e s- au găsit urmel e unui < trai antic urban >. Pe ace s t e mel e a g u ri, au exist a t urm e ale unei exist e n ţ e uma n e încă din preistorie. La locul nu mit Odaia- vech e şi pe Dealurile Bucovului (Valea Ghiincioaiei), cu ocazia arăt urilor sau săp ă t u rilor pentr u plant ări de viţă- de- vie, între anii 1962 -1964, s- au găsit ciocan e şi topoar e din piatr ă şlefuit ă, cera mic ă, unelt e din silex şi piatr ă şlefuită precu m şi vârfuri de suliţe şi săg e ţi, dat â n d încă din neolitic, car e acu m pot fi văzut e la muz e ul local din cadr ul Căminului cultur al Râca . Continuit at e a de viaţ ă ome n e a s c ă est e confirma t ă şi de urm el e unei aşez ă ri geto- dacice pe locul numit Lotul Gulinoaiei în punct ul Tudoria , la sud- estul localităţii, a cărei sche m ă o prez e n t ă m aici: Bo g d a n Pe tri c e i c u Has d e u - Istoria critică a românilor , Editura Minerva, Bucur e ş ti, 1984, p. 586 20

Pădur e a Bucovului Râul Bucov

+ a n ţ artificial

Aşezat ă pe vârful unui deal de lâng ă râul Bucov, la vărsar e a lui în râul Teleor m a n , cet a t e a geto- dacică, proba bil din secolele al VI-lea al III-lea î.e.n., se car act e rize a z ă printr- o incint ă poligon al ă regul at ă , avân d o supr af a ţ ă cam de 200 - 300 metri pătr a ţi. Ea se ase a m ă n ă cu cea de la Orbe a s c a de Sus, cu zidurile din pă m â n t ars şi lemn iar cu valurile din căr ă mi d ă arsă. Cetat e a est e aşez a t ă pe o formă de relief ce oferă o bun ă apăr ar e natur al ă, fiind delimit at ă împr ejur din două părţi cu valuri de pă m â n t şi şanţ uri - unul nat ur al, altul artificial; şanţ ul din part e a sudică est e săp a t adâ n c, cam de 8 - 10 metri, taluza t cu pietriş şi pă m â n t , iar cel din part e a estică est e natur al, avân d o adâ n ci m e de cca. 200 - 300 metri şi cobor â n d lâng ă apa Bucovului, spre Tătăr ă ş ti, în lunca Teleor m a n ul ui. La vest şi la nord, se măr gin e ş t e cu pădur e a Bucovului. Aici au ieşit la iveală cără mizi ars e, cera mic ă, unelt e de fier şi lemn, vârfuri de lănci, suliţe şi săg e ţi şi, chiar, urne funer ar e . Este posibil ca aici să fi fost un centr u econo mic, politic sau militar, un fel de davă, cu rost de supr av e g h e r e a import a n t ei căi de comu nic a ţi e de la Alexandria (Dunăr e) pe Valea Teleor m a n ul ui pân ă în inima mun ţilor Carpa ţi. Mai târziu, e posibil să fi jucat şi rolul unei fortăr e ţ e împotriva primilor migr at ori.

Nu dep a r t e de ace a s t ă cet a t e , s- au mai descop e rit, de ase m e n e a , o cet a t e de apăr ar e 21 , de mar e întind er e, cu formă circular ă, în apropier e de Silişte a , precu m şi o mar e fortificaţie la Orbe a s c a 22 , tustr el e avân d ca m ace e a şi ase m ă n a r e , cee a ce ne face să cred e m că se forma s e o salbă de cet ă ţi de apăr a r e , car e opun e a rezist e n ţ ă primilor miga t ori. S-a rat at < milime t ric > şans a desco p e ririi <oficiale > a cet ă ţii şi a studierii ei de cătr e un nu m e cons a cr a t ca Nicol a e Iorg a . Acest a venise să viziteze zona la invitaţia învăţ ă t or ului Atha n a s i e Pen e s c u ; dus, mai întâi la cet a t e a Tătăr ă ş ti, Nicol a e Iorg a n- a mai avut timp să vadă şi cet a t e a de la Râca cu ace a ocazie.

calitat e a Râca a luat fiinţă în secolul al XIII-lea, dintr- o mâ n ă

de oa m e ni băştin a şi, la car e s- au adă u g a t , mai târziu, cât ev a familii de ungure ni din Transilvani a. Amplas a m e n t ul iniţial era pe valea râului Strîmb a , ca m la 6 - 7 km spre est de actu al a aşez a r e. Denu mir e a sat ului, <Râ c a > dup ă filologul Gabri el |e p e l e a , ar fi fost dat ă de cioba nii < ungure ni >, stabiliţi aici. Cobor âr e a ungur e nilor din Transilvani a a avut mai mult e cauze. Unii erau păst ori şi cobor a u cu oile în fiecar e toa m n ă pân ă la Dunăr e, răm â n â n d printr e băştin a şi, alţii - mai târziu - fuge a u de serviciul militar austro- ung ar sau de apă s a r e a robot ei grofilor şi de frăm â n t ă rile religioas e. Număr ul ungure nilor din Munte ni a est e, la un mo m e n t dat, atâ t de mar e încât, în anul 1813, Ion Vodă Carag e a înfiinţe az ă un comis ari a t al ungure nilor - < isprăvnicia dă ungur e ni > 23 . Ungurenii care cobor a u cu oile se mai nu m e a u poen ari (cei din părţile Sibiului), bârsari sau moca ni (cei din |ar a Bîrsei) În 1418, cobor âr e a ungur e nilor est e at es t a t ă şi în docu m e n t e . Mihai, fiul lui Mircea, consi mt e ca privilegiul acord a t de tat ăl său cioba nilor din Cisnădi e - acel a de a- şi paşt e oile în regiunile mun t o a s e ale |ării Româ n e ş ti - să fie prelungit 24 . Ungurenii <poe n ari> s- au stabilit pe văile Topologului, Argeşului, Vîlsanului, Teleor m a n ul ui (mai la vale) şi pe apa Strâ m b ei sau Apa Câinelui 25 . Pe apa Burzii, lâng ă apa Stâ m b ei, s- au mai stabilit şi locuitorii sat elor + er b oi e ni, veniţi ca păst ori din Voila Transilvani ei, fugăriţi de stăp â nir e a ungur e a s c ă . După cobor âr e a ungure nilor , toponi mi a locurilor se împar t e în < pă m â n t e ni > şi <ung ur e ni > : Albeşti- Pămînt e ni, Albeşti- Ungur e ni; Căpăţîn e ni- Pămînt e ni şi Căpă ţîn e ni- Ungur e ni; Cepari- Pămînt e ni şi

Comi s i a Rom â n ă de Ist ori e Militar ă , Centr ul de Stu di i şi Cerc e t ă r i de ist ori e şi Teori e Militar ă - Istoria militară a poporului româ n , Bucur e ş ti, Ed. Militară, 1984, vol. I, p.17 22 Comi s i a Rom â n ă de Ist ori e Militar ă , op. cit. p. 44 23 C. C. Giură s c u - Istoria româ nilor , vol. II, Editura Funda țiilor, Bucure ş ti, 1946, p. 533 24 Hur m u z a c h i - Docu m e n t e , vo l. I, p. 502 25 Rom u l u s Vuia - Tipuri de păstori la români , Editura Acade mi ei, 1964, p.167 21

Cepari- Ungur e ni; Oeşti- Pămînt e ni şi Oeşti- Ungur e ni; BerevoieştiPămînt e ni şi Berevoieşti- Ungur e ni etc. Urme ale ungure nilor se mai păstr e a z ă în toponi mic e ca : Ungur e ni- sat, (în comu n el e Băbe ni, Tituleşti, Brăduţ - la Curte a deArge ş), Ungur e ni- Valea Iasului, Valea lui Ungur e a n u , Uliţa Ungur e nilor (sat ul Râca ). O serie între a g ă de num e de localităţi din Munt eni a amint e s c de nu m el e localităţilor din Transilvani a, din care prove n e a u ungur e nii : Lisa, Poen ari, Stîna Secel e nilor, Bran(- Căpă ţ â n e ni), Galeş(- Bădulet), patr u toponi mic e Bîrseşti, ca şi Râca etc. Un ter m e n care at es t ă cobor âr e a ungur e nilor din Transilvania est e şi <râcă > (răm a s în toponi mic el e Râca- Vech e , Râca- Nou ă şi Lacul Râchii ). Acest ter m e n apar e şi în regiun e a Târnav elor cu sens ul de < gro a p ă mică, făcut ă în pă m â n t > cu scopul de a marc a limitele unei propriet ă ţi. În alte regiuni, ca Poian a Sibiului, < a trag e o râcă > înse a m n ă < a marc a, a trag e o dung ă, o linie, pe pă m â n t , cu o bucat ă de lemn, ascuţit ă > . De la sens ul de <hot a r > , s- a ajuns, în Munteni a, la sens ul încet ă ţ e ni t de <c e a r t ă , sfad ă, pism ă > - datorit ă faptului că oa m e nii au încep u t să se cert e pe râci - sens cu car e- l înregistr e a z ă şi limba literar ă 26 , deşi verbul cores p u n z ă t o r - a râcâi îşi păstr e a z ă sens ul iniţial de < a scur m a pă m â n t ul..., a zgâria cu unghiile sau cu ajutorul unui instru m e n t > . Trebuie să men ţion ă m că mai exist ă o localitat e cu aces t num e , tocm ai în nordul Mara m u r e ş ul ui, la graniţ a cu Ucraina, precu m şi un pâr âi a ş care se vars ă în Ruscova, cu num el e împru m u t a t de la ace a s t ă localitat e. +i localitat e a Râca din Mara m u r e ş are ace e a şi origine - de la cioba nii în acel e locuri est e necu no s c u t . La origine, <rika > - cu sens ul de gaur ă, crăp ă t u r ă , linie de de m a r c a ţi e - are cores po n d e n ţ ă într- o serie de limbi indoeurop e n e cu sens apropiat, venit poat e din ebr aic ă, deşi DLRM 26 îl înregistr e a z ă dintr- un vechi slav pyka (citeşt e <r uk a), sau pykati (ˆ a râcâi ). Pentru det alii, vezi G. Giugl e a şi M. Hom o r o d e a n 27 . Docu m e n t e care să at es t e înfiinţar e a aces t ei localităţi cu aces t nu m e nu exist ă. Ne imagin ă m că, la începu t u ri, fapt el e s- au petr e c u t astfel: Pe ace s t e mel e a g u ri exist a u faimo a s el e păd uri ale Teleor m a n ul ui.

Insti t u t u l de Ling vi s t i c ă din Buc ur e ş t i - Dicționarul limbii român e mod e r n e (abr e via t, DLRM ), Editura Acade mi ei, 1958, 961 pag. 27 G. Giugl e a , M. Ho m o r o d e a n - Correspo n d a n c e s italo- rou m ain e s , Firenz e, 1961, p. 71 şi urmă t o a r el e 26

Cuvânt ul teleor m a n e de origine cum a n ă (popor turcic), deli- orman înse m n â n d , . Oam e nii au încep u t să pălăng e a s c ă (să taie) pădurile (vezi satul Palanga ) şi au făcut poien e (vezi sat ul Poieni ) şi silişti (nu m ai în Dobrog e a sunt 85 de Silişti , iar, la noi, vezi sat el e Siliştea- Gum e ş ti, Siliştea- Grozii ) pe car e creşt e a u flori mirositoar e (vezi sat ul Miroşi ), făcân d u- şi borde e şi ocup â n d u- şi cât ev a prăjini de pă m â n t pentr u a- şi înjghe b a cât e o mică gospod ă ri e. Acest e cât ev a prăjini de pă m â n t erau desp ă r ţit e între ele prin r â c i, un fel de şanţ uri (gropi) de hot ăr nicie, realizat e prin râcâire . Din cauză că oa m e nii au încep u t să se cert e pe hotar e, pe aces t e râci , ter m e n ul a căp ă t a t sens ul de <c e a r t ă > . ...+i aşa a răm a s num el e sat ului, < R â c a > 2 8 . Locuitorii şi-au aşez a t bord e el e pe valea râului Strîmb a (sau Apa Cîinelui - cum o mai nu m e s c localnicii). Se pun e întreb a r e a de ce Bo g d a n Petri c e i c u - Has d e u 29 o trec e în rândul celor 95 de localităţi und e s- au găsit urmel e unui trai antic urban ? El a avut ca sursă de inform ar e Dicţionarul topografic al lui D. Frunz e s c u şi arat ă că aici a fost o cet a t e în care s- au găsit ciocan e şi topoar e neolitice, cără mizi ars e şi cer a mi c ă, unelt e de fier şi lemn, vârfuri de săg e ţi şi de lance şi chiar urm e funer ar e . Localitat e a era aşez a t ă la jumă t a t e a dru m ul ui dintr e Roşiori şi Piteşti şi făce a legăt ur a mai dosnică (faţ ă de căile de pe Teleor m a n şi Vede a) între Dunăr e, câm pi e, deal şi mun t e, prin oraş el e Piteşti şi Curte a de Argeş pân ă pe versa n ţii Făgăr a ş ul ui sau spre Câmp ulun g, Bran, Transilvani a. Proba bil că primii locuitori mai păstr a u amintir e a fostei cet ă ţi antice şi, dup ă tradiţie, şi-au dur at bord e el e pest e urmel e ei... Primul doc u m e n t car e vorbe ş t e de s p r e aces t e mel e a g u ri est e un hrisov din anul 15 2 5 , al domnitor ului Vladi s l a v - voi e v o d , aflat în pose si a unui preot, Ghe or g h e + ol z ă n e s c u , preot ce i-l prezint ă, ca argu m e n t în favoar e a săt e nilor, inginer ului hot ar nic car e a hotăr nicit moşia Râca- Pa s ă r e a , pentr u stabilire a vechilor hotar e. Pentru cuno a ş t e r e a împr ejur ărilor întoc mirii ace s t ui hrisov, arăt ă m că |ar a Româ n e a s c ă a avut trei domnitori cu ace s t num e : pe Vladislav I Vlaicu (1364 - 1377), pe Vladislav al II-lea, fiul lui Dan I (1447 - 1448 ; 1448 -1456), şi pe Vladi sl a v al III-lea (1523, 1524, Am discut a t proble m a eti mologiei cuvâ nt ul ui râc a şi cu profe sor ul Liviu Onu de la Cate dr a de limbă româ n ă a Universit ă ții Bucur e ş ti şi domni a sa a mai e mis o teorie care mie mi se pare neconclud e n t ă . Liviu Onu a făcut o legă t ur ă între Rîca şi vechiul slav peka (citeş t e reká, ˆ râu) . Cert est e că, înaint e de introduc e r e a literelor î şi â , eu am văzut ortogr afiat pe un vechi hrisov Rê k a , şi nu est e exclus ca să aibă şi domni a sa drept a t e . Poat e să fie şi o cont a mi n a r e între cele două înțele s uri : pyka - pek a - râca. Cuvânt ul apar e şi în ebr aic ă, ca m cu acela şi sens. Aşadar, are o istorie des t ul de vech e şi e greu să- i desle g ă m mist e r ul. 29 Bo g d a n Pe tri c e i c u Has d e u - Istoria critică a româ nilor , Editura Minerva, Bucur e ş ti, 1984, p. 586 28

1525) car e se consid er ă feciorul marelui şi preab u n ul ui Vladislavvoievod , deşi unii istorici îl consid er ă pribeag din imperiu . Vladi s l a v al III-lea vine prima dat ă la domni e în 1523, nu mit de sulta n 30 , şi detron â n d u- l pe Radu de la Afuma ţi pentr u puţin timp. La 24 mai 1524, turcii ocup ă din nou ţar a şi-l reinst al e a z ă ca domnitor pe Vladi sl a v al III-lea , pentr u ca, în sept e m b ri e 1524, Radu de la Afumaţi să se afle din nou în scau n cu ajutorul Băniei craiove n e , reinst al ar e import a n t ă pentr u istoria româ n ă deo ar e c e , în cursul ei, sultan ul a renu n ţ a t la intenţi a de a transfor m a ţar a în paş al âc şi a acce p t a t să trat ez e cu româ nii <în vechile condiţii >, drept care Radu de la Afuma ţi a mer s la Poart ă 31 în dec e m b ri e 1524 - ianuari e 1525, a obţinut recuno a ş t e r e a ca domn şi a încheia t un trat a t (foedu s) în care se prev e d e a ca sulta n ul să num e a s c ă domn pe unul dintre românii aflaţi la dânsul, iar românii să plătea s c ă tribut tot ca mai înaint e ‚..., iar turcii să nu mai aibă după ace e a nici o put er e în provincie 32 . Luptele pentr u domni e n- au încet a t , ajung â n d u- se chiar la situaţi a a două domnii conco mit e n t e în ţar ă, ca cea din 1525, an în car e se găs e s c docu m e n t e emis e atât de Radu de la Afuma ţi (pe 24 iulie, 8 sept e m b ri e) car e se afla la Târgovişt e, cât şi de Vladi sl a v al III-lea (pe 19 aprilie, 30 mai, iulie, 18 augu s t) care se afla la Bucur e ş ti. Hrisovul me n ţion a t est e tradu s pre limba rumâ n e a s c ă , ase m e n e a de pe hrisovul slavon e s c, de Lupu , dascălu slavon e s c u de la Școala Domn e a s c ă din Bucure ş ti, şi, und e cuvint el e nu se mai înţeleg e a u , fiind şters e de vre m e , am lăsat nescris - ne lămur e ş t e da s c ă l u l Lupu . În docu m e n t (v. Anexe), Vladislav al III-lea dă porunc ă logofăt ului Vişan (şeful canc el ariei) şi popii Drăgoi ca moşia Unghiului (adică moşia Unghe nilor) de la Plescăriţa până în Valea Scoruş să fie dat ă boierilor ce l-au ajut a t să reia Domnia. Deşi docu m e n t ul nu pom e n e ş t e nimic despr e sat ul Rîca , ace s t sat era aşez a t pe ace a s t ă moşie şi presu p u n e m că boierii aceş ti a erau locuitori ai sat ului şi se num e a u : Voicu, + e r b a n , Drago mir, Oanc e a şi Tudor, boieri care prime s c în dar ace a s t ă moşie.

rimul docu m e n t despr e Râca est e un hrisov emis de Radu

Mihn e a– v o i e v o d la 14 iuli e 16 1 5 (reprod u s în Anexe), din care reies e că localitat e a era vestit ă în vinărit şi apar ţin e a , ca sat mă n ă s tire sc , dăruit, Mitropoliei de Târgovişt e. În anul 1680, unch e ş ul Drago mir , un urm a ş al celui ce primise o part e din moşie de la Vladislav- voievod, face danie part e a lui din moşia Râca Mănăs tirii Aninoas a , el ne m ai a v â n d moşt e nit ori. Comi s i a ro m â n ă de ist ori e milit ar ă , Centr ul de st u d i i şi cer c e t ă r i de ist ori e şi te o ri e milit ar ă - Istoria militară a poporului româ n, vol. II, Editura Militară, Bucur e ş ti, 1986, p. 384 31 Rad u Po p e s c u - Istoriile , p. 40 ( citat în ‚ 14 ƒ, pag. 38 5) 32 * * * Călători străini , vol. I, p. 179 (citat în ‚31 ƒ, pag 384) 30

În anul 1684, şi Tudor - sau Tudorach e , cum se men ţion e a z ă în docu m e n t - urm e a z ă exe m pl ul frat elui său, Drago mir, făcân d danie acelei aşi Mănăstiri Aninoas a sat el e Râca şi Strîmb a (dispăr u t azi). Tudorach e fuses e vel- clucer, boier care se ocup a cu aprovizionar e a curţii domn e ş ti şi, pentr u loialitat e a lui, fuses e blagoslovit cu cele 2 sat e. În anul 1685, aug u s t 10, Mitropolia de Târgovişt e scria popii Gheorgh e , car e ave a în subordin e şi un schit de călug ări, să lase biserica în pace şi pe călugări să ia venitul moşiilor . Acel schit de călug ări era închinat Mănăstirii Aninoas a din Muscel de cătr e Monahul Macarie, fiul lui Bogoslav. Între 1685 şi 1830, moşia Râca s- a desprins de mă n ă s tir e, căci, la 1830, ea apar ţin e a serd ar ului Tudor ac h e Râculesc u care prev ăz u s e în test a m e n t să o lase mă n ă s tirii Pasăr e a dup ă moar t e a lui. După ace a s t ă dat ă, docu m e n t e l e se înmulţ e s c, Râca devine Căpitănie a Înaltului Scaun al Dreptăţii pe lâng ă Domnie, un fel de centr u militar al mai multor localităţi, jucând şi un rol ad ministr a tiv şi, mai ales, judec ă t or e s c pe lângă Vornicie (ˆjud ec ă t o ri e). Într- un Extras din statistica făcut ă în anul 1810 din ordinul armat elor ruseş ti de ocupaţi e (ducu m e n t păstr a t la Acade mi e, în ma n u s c ris cu litere chirilice), sat ul Râca- Nou ă , cu biserica cu hra m ul Sf. Dumitru, ave a 6 preoţi şi 2 diaconi la o populaţi e de 435 de suflet e, din car e 250 suflet e bărb ă t e ş ti şi 185 suflet e femei e ş ti, în timp ce sat ul Râca- Vech e , cu biserica de lemn cu hra m ul Sfânt ului Parasc hiv, mai ave a doar 1 preot şi 2 diaconi la o populaţi e de 220 de suflet e, din care 99 suflet e bărb ă t e ş ti şi 121 suflet e fem ei e ş ti. După cum se ved e, populaţi a din Râca- Nou ă se dublas e faţă de populaţi a răm a s ă în vech e a vatr ă, mer e u în descr e ş t e r e . După anul 1830, vech e a vatr ă a sat ului încep e să fie păr ă sit ă, sat ul încep e să se destr a m e , mulţi locuitori mut â n d u- se de pe pă m â n t u rile lor cam la 6 km spre est, lâng ă satul Buco v , formâ n d un sat nou – Râca Nou ă . Deja pe la 1833, Râca din Strîmb a e ignorat ă şi apar e pe Harta ad ministrativă a Țării Româ n e ş ti din 1833 pe un nou ampl a s a m e n t (căt u n ul Moşte ni ) sub denu mir e a de Râca- Nou ă . După un timp de la mut ar e a apro a p e a întreg ului sat în noua vatr ă, est e rând ul aces t ei a să fie nu mit ă Râca- Vech e , deo ar e c e , ca urma r e a efect ului nat alit ă ţii ş i a venirii altor locuitori, are loc un proce s de roire spre o altă vatr ă, mai la sud, ce cap ă t ă nu m el e Râc a- Nou ă , denu miri ce se men ţin şi în prez e n t . În anul 1853 satul se afla împăr ţit încă în două : Râca Vech e , pe vechiul ampl a s a m e n t , la Strîmb a , nu mit mai târziu şi Odai a Vech e , cu circa 40 - 50 de fumuri, şi sat ul Râca Nou ă pe noul ampl a s a m e n t . Mutar e a sat ului se făcus e din două motive : întâi, pentr u că pă m â n t u rile erau dep ar t e de sat şi erau jefuite de străin a şi; în al doilea rând, pentr u că fanariot ul Gher a si e Guma, care ave a o mar e moşie, dar nu ave a oa m e ni de munc ă, a insist at pe lângă Înaltul 38

Scaun al Drept ă ţii ca satul să se mut e lâng ă moşia lui, lângă Silişte aGume ş ti. Aici s- a forma t, mai întâi, cătun ul Moşt e ni , ampl a s a t la capul moşiei, pe lâng ă car e s- au aşez a t şi ceilalţi locuitori veniţi din vech e a vatr ă, drept car e şi-a luat ulterior nu m el e de Râca- Nou ă . Veche a vatr ă, de la Strîmb a, n- a dispăr u t şi se num e ş t e Râca- Vech e . Aceast ă împărţir e a sat ului Râca în două - Râca- Vech e şi RâcaNou ă - o găsi m pe o hart ă a Stat ului Major Austriac din 1853, din care s- a extr a s schiţ a preze n t a t ă mai jos, hart ă pe care, alăt uri de sat ul Râca , mai apar şi sat el e Buco v , Adu n a ţ i şi Pis t o l e ş t i (dispăr u t azi). În decur s de circa 40 de ani, satul îşi mut ă ampl a s a m e n t ul, iar grupul celor cât ev a cas e car e mai răm ă s e s e r ă la Strâ m b a est e den u mi t şi Odaia- Vech e, adică oa m e nii îşi făcus er ă odăi noi, pe noul ampl a s a m e n t , iar acolo, pe vechiul ampl a s a m e n t , răm ă s e s e r ă odăile vechi . Oam e nii zicea u ade s e a : < m ă duc pe la vech e a odaie > şi, de aici, denu mir e a de Odaia- Vech e. Aceast ă carac t e ristică se ma nifest ă în toat ă Câmpi a Munte a n ă , mai ales în zona Burna s ului, pentr u a mut a pe oam e ni mai aprop e de pă m â n t u ri. Odăile (<< de la turce s c ul odá ˆ încăp er e ) sunt cas el e vechi, păr ă sit e, dar şi cele noi, constr uit e în noile vetr e. Mai tărziu, cuvân t ul odaie cap ă t ă sens ul de ca m eră nelocuită , und e oa m e nii îşi prime s c oasp e ţii şi und e- şi păstr e a z ă lada de zestr e, ţoalele, hainel e, mac a t el e etc.

‡ ‡ Pis t o l e ş t i Buc o v

‡ Adu n a ţ i

‡

6 km

Râc a- Vec h e

(Odaia Vech e ) ( pe vechiul ampla s a m e n t stră m o ş e s c de la Strîmb a Moşte ni )

Râc a- Nou ă ) ( în

vatr a cătu n ului

Localitat e a Râca de azi est e forma t ă din două sat e : Râca- Vech e (Mo ş t e n i ) şi Râca- Nou ă . Despr e Râca- Vech e (nu mit ă Rîca- Nou ă între circa 1800 şi dup ă 1853) am vorbit mai sus cum s- a forma t : prin mut a r e a de la vest ul moşiei (de pe apa Strâ m b ei) la est ul moşiei, pe 39

apa Bucovului, und e, mai întâi, s- a forma t cătu n ul Moşte ni car e ave a legăt uri direct e cu vechiul sat (numit mai târziu doar Odăile Vechi ) prin dru m ul moşn e n e s c denu mi t Faşa bisericii , lâng ă moşia bisericii; apoi, în jurul cătu n ului Moşt e ni , s- a forma t întreg ul sat cu nea m u rile lui: Popii, Ungur e nii, Pernii, Boldeştii, Buleştii, Batale ş tii etc. RîcaNou ă , forma t prin roire în a doua jumăt a t e a secolului al XIX-lea, s- a aşez a t la sud de Rîca- Vech e , pest e Dealul Purcar ului, cu oa m e ni din Rîca- Vech e , Silişte a- Gume ş ti, Bucov sau cu oam e ni veniţi chiar din Moldova - cătun ul Moldove ni . Satul a fost un timp apar ţin ă t or de comu n a Silişte a- Gume ş ti, dar, mai tot timpul, a avut legăt uri cu satul Rîca- Vech e . Denu mirile celor 3 vetr e ce comp u n actu al m e n t e localitat e a Rîca s- au modificat în timp confor m sche m ei urm ă t o a r e : Râc a (pe apa Strâ m b a ) Odăil e sau Odaia Vec h e Cătunul Moş t e n i (pe apa Bucovului) Vec h e (cătun, pest e dealul Purcarului) Nou ă

Râca Vec h e Râca Nou ă

Râc a Râca

Din punct de ved er e religios, sat ul a fost tot timpul în parohia Râca- Vech e ; oa m e nii aici au venit la biserică, aici şi-au îngrop a t morţii. Ei au muncit pe moşiile boierilor Gum a şi Belu şi tot din ace s t e moşii au fot împropriet ă riţi la 1864, 1878, 1918, 1946.

7.2. - Bucov - cadru istoric

eşi de origine slavă

δ yk (citeşt e

ˆ fag) ‡ ob

(citeşt e <ov > ˆ de) ˆ < de fag > - nu pose d ă m docu m e n t e car e să ate s t e ace s t num e - Buc o v - din vechi m e. Prima at es t a r e docu m e n t a r ă a num el ui se găs e ş t e men ţion a t ă în hrisovul dat de cătr e Alexan dr u- Voievod, în anul 1569, sept e m b ri e, scris dup ă sârbie în româ n e ş t e de cătr e Grigorie, logofătil Colţei. Adevăr a t est e că, pe aces t e mel e a g u ri, au fost cândv a întinse păd uri de fag . Una dintr e tarlalele cele mai fertile, car e au apar ţinu t ace s t ui sat, s- a şi nu mit La Fagi . Bătrânii au lăsat, prin tradiţie, gen e r a ţiilor viitoar e ştirea că aici erau fagi secul ari, răm a şi din faimo a s el e păduri ale Teleor m a n ul ui, păduri care, cu timpul, s- au uscat sub influenţ a condiţiilor nat ur al e sau au fost tăiat e pentr u crear e a de ter e n uri agricole.

Cu ace a s t ă den u mir e - bucov - slavii au botez a t , mai întâi, păd ur e a , apoi râul din apropi er e a sat ului, dup ă care satul însuşi şi-a luat den u mir e a de la râu. Primul docu m e n t care ate s t ă formar e a nucleului aces t ui sat dat e a z ă din anul 1830 (legalizat de Arhivele Stat ului la 12 aug u s t 1894, sub nr. 430) şi est e Testa m e n t ul Serdarului Teodorach e Râculesc u (v. anex e), serd ar care lasă moşia pe care se afla satul Adu n a ţ i (comp o n e n t ă pre m e r g ă t o a r e a satului Buco v ), ca danie, mai întâi, soţiei soţiei sale, Anica, şi, apoi - neav â n d urm a şi, dup ă moar t e a neve s t ei - Mănăstirii de maici Pasăr e a din judeţ ul Ilfov. Serdarul 33 Teodor ac h e Râculesc u a mai avut un frat e, venit diacon în sat, nu mit Stanc u. Stancu Diaconu a avut cinci copii: Pană, Pîrvu, Drago mir, Gherghin a şi Ioana. Cu toţii au forma t cătu n ul Diacon e ş ti în jurul bisericii din deal, întins cam de la podul de pest e Bucov pân ă la ieşire a din sat, spre Miroşi. Până la 1600, nu se află nici un act în car e sat ul să fie ate s t a t . Primele dat e sigur e dat e a z ă cam de pe la 1750, dar nu m el e îi apar e abia în 1853, pe hart a stat ului major austriac, editat ă de Pap a z o g l u şi alţii. La 1862, satul Buc o v era forma t din urm ă t o a r el e cătu n e : - Cătun ul Bet e gi - ca primă aşez a r e comp u s ă din 6 - 7 fumuri (familii) - aşez a t ă prin luminişurile pădurii şi văii, la nord de comu n ă . Cătun ul s- a forma t prin roirea altor sat e din împr ejuri mi - Pistoleşti (car e s- a desfiinţ a t), Căldăr ar u, Strâ m b e ni şi Izvoru; formâ n d u- se astfel, el s- a mai numit şi sat ul Adunaţi. - Satul Pistoleşti era aşez a t pe apa Bucovului, lâng ă pădur e a Piscului. El purt a num el e înte m ei e t o r ului său, Popa Pistol, un preot furat de săt e ni din Izvoru. Preotul fuses e în oast e a lui Tudor Vladimiresc u şi şi-a luat nu m el e de la pistolul ce- l purt a la brâu, răm a s din timpul răzm e riţ ei de la 1821, şi cu car e lupta alăt uri de săt e ni împotriva cet elor de turci care dăd e a u iama prin sat. Popa Pistol a slujit dup ă Stancu Diaconu la biserica de lemn din Buco v a Diacon e ş tilor, ridicat ă de aceş ti a pe moşia lor - Diacon e a s a - moşie ce se întinde a din apa Plesc ar ei pân ă la apa Bucovului, iar spre miaz ănoap t e se măr gin e a cu moşia Mănăstirii Aninoas a din Muscel. Satul a fost bânt uit de o mar e cium ă. Trebuie să aminti m că, între anii 1784 şi 1831, au fost vreo 14 epide mii de ciumă şi holer ă, care au deci m a t populaţi a. Satul - <s a t blest e m a t de Dumn e z e u > - sa <risipit > , majorit at e a locuitorilor murind în faimo a s el e gropi cu var ale ciuma ţilor sau răm â n â n d cu diferite bet e ş u g u ri. Aceştia şi cei câţiva locuitori din sat, care au mai scăp a t , şi-au aba n d o n a t borde el e şi s- au risipit pe dealul din apropier e, formâ n d o nouă localitat e - sat ul Bet e gi (Adunaţi ). (N.A. - Acest e dat e provin de le Ioniţă Marin Pistol -

Serdar ˆ inițial, des e m n a un dreg ă t o r domn e s c cu atribuții militar e - coma n d a n t de călări me - ulterior denu mi n d un boier de rang mijlociu 33

urma ş al lui Popa Pistol - car e a slujit ca preot între 1860 - 1913, şi miau fost trans mi s e de Ghorgh e Popescu, urm a ş al lor). Trebuie să me n ţion ă m că urm el e bord e elor sat ului Pistoleşti se mai văd şi ast ăzi pe malurile apei Bucovului: căr ă mizi, vetr e, cer a mi c ă, unelt e etc. - Cătun ul Ciuculeşti era aşez a t la cap ă t ul de apus al moşiei Mănăs tirii Aninoas a din Muscel, pe apa Strâ m b ei - nu mind u- se, la începu t , Strîmb a - lâng ă vech e a aşez ar e a satului Rîca. El est e înte m ei a t de un locuitor frunt a ş din Strîmb a , pe num e Ciucă , car e se mut ă cu copiii şi rudel e spre răsărit, lâng ă Diacon e ş ti. Atât Ciuculeşti , cât şi Bet e gi, erau aşez a t e pe moşia Strîm b a , moşie care, la 1684, est e dat ă cu hrisov de cătr e + er b a n Cant a c u zino (înaint e cu patr u ani de a muri) lui biv- vel- clucer 34 Tudora n care se călug ăris e şi dădu s e moşia ca danie Sfintei Mănăstiri Aninoas a din judeţ ul Muscel. Între 1830 - 1842 găsi m moşia sub denu mir e a de Burdea- Căldăraru . Odat ă cu secul arizar e a averilor măn ă s tir e ş ti, la 1864, domnitor ul Alexan dr u Ioan Cuza a dat moşia, ca loturi, săt e nilor din Ciuculeş ti şi Bet e gi. Însă, la 1840, hotar el e moşiei erau urmă t o a r el e : - la răsărit - moşia Izvoru a lui Tache Budişt e a n u şi a lui aga Costac h e Belu din Tătăr ă ş ti ; - la apus - moşiile moşn e n e ş t i Cioceşti şi Băbe ni- Negoiu ; - la miaz ă- zi - moşia Rîculesc u a răpos a t ul ui m e d el nic er 35 Tudorac h e Serd ar ul şi moşia moşn e n e a s c ă Chele a s c a ; - la miază- noapt e - Valea Bucovului pân ă în Valea Burzii şi moşia moşn e n e a s c ă Strâ m b e ni. - Cătun ul Răiculeşti , aşez a t între moar ă şi dispe n s a r ul comu n al, îşi are obâr şia în comu n el e Icoan a şi Băliganu pe Olt, ai căror locuitori, pleca ţi cu oile spre răsărit să- şi găs e a s c ă loc bun de păşu n a t , au fost surprinşi de legile ţării din 1700 - 1750, de a- i stator nici, drept car e s-

biv- vel- clucer ˆ boier însărcina t cu aprovizion ar e a curții domn e ş ti me d el nic er ˆ boier de rangul al doilea, care pun e a ma s a şi serve a buca t el e domnit or ului 34 35

au stabilit aici, făcân d u- şi borde e . Part e a Răiculeştilor dinspr e miaz ănoap t e sunt desc e n d e n ţi din două nea m u ri : Nedei e Nea m u - boier - şi Popa Preda. Răiculeştii au fost împropriet ă riţi pe moşiile mă n ă s tirii Aninoas a şi a lui Aga Costac h e Belu în anii 1864, 1878, 1894, 1921, 1945 şi 1990. - Satul Purcăreşti (Porcăreşti ) îşi trag e origine a dintr- un Porcaru proba bil păzitorul cirezii de porci ai moşiei - şi se bucur ă de o vechi m e apr e ci a bilă, de pe la 1400 - 1500 36 . El se află aşez a t pe şose a u a Popeş ti - Căldăr ar u, cam la jumă t a t e a dista n ţ ei dintre ele şi nu trebui e confun d a t cu sat ul Purcăreni, aşez a t pe part e a stân g ă a Teleor m a n ul ui pe la 1830, pe moşia lui +t ef a n Belu, forma t din păzitorii de porci veniţi din Glavaciog şi Voineşti. La 1848, clăţăul (ˆ cătu n) Porcăreşti , avân d cât ev a (10 - 15) fumuri, făce a part e din comu n a Popeşti, împr e u n ă cu Palang a şi Izvoru de jos. Înaint e de 1864, cele cât ev a gospod ă rii din Purcăreşti erau aşez a t e pe dealurile şi văile din apropier e, locuitorii lor fiind clăcaşi pe moşia Tătăr ă ş tii de Sus, a lui +t ef a n Belu. La 1864, sat ul făce a part e tot din comu n a Popeş ti- Palang a şi ave a 56 de familii de clăca şi, dintre care 6 locuitori frunt a şi au fost împropriet ă riţi cu cât e 11 pogoa n e fiecar e, 44 de mijlocaşi cu cât e 7 pogoa n e şi 19 prăjini, iar 6 pălm a şi cu cât e 498 de stânj e ni pătr a ţi. La fiecar e li s- a dat loc de cas ă şi de grădin ă, iar satul a fost dat la linie 37 , toat e gospo d ă riile fiind mut a t e pe o part e şi pe alta a şosel ei tras a t e tot atunci. În total s- au dat din moşie 458 pogo a n e şi 2,5 prăjini. La ace a dat ă mai exist a u patr u urm a şi din moşul lor înte m ei e t o r : frunt a şii Trânc ă Purcar u şi Stan Purcar u şi mijlocaşii + t ef a n Porcaru şi Nedel e a Purcar u. Din Cartea de hotărnicie... 38 , mai află m că, pe scursura vech e a văii Bucovului, mai era o moară făcăleaţ ă, care s- a stăpâ nit de locuitorii cătun ului Porcăreşti până la 1890, când, venind apele mari, au înecat- o, pot m olind moara şi iazul şi au mut a t cursul văii Bucovul pe scursura lui actuală . B.P. Has d e u , în Originea agriculturii la româ ni, arat ă că, în Munte ni a, porcăritul sau “zeciuiala la porci” era pe locul al doilea după “oierit” - zeciuiala la oi - cee a ce de mo n s t r e a z ă că se creşt e a u cirezi mari de porci, atât de cătr e țăr a ni şi boieri, dar şi de mâ n ă s tiri, cirezi ce erau dat e în grija porcarilor . Între creş t e r e a oilor şi a porcilor, oa me nii prefer a u creşt e r e a porcilor dintr- un motiv bine înte m ei a t : turcii, care era u de religie mus ul m a n ă , nu mâ n c a u carn e de porc, ci doar carn e de oaie sau vite cornut e . După porcărit , pe locul al treilea era albinăritul - zeciuiala la mier e a de albine - şi, în al patr ule a rând, căblăritul (<c ă b al ă “ ˆ găle a t ă ) , adică zeciuiala la cere al e, cee a ce ne arat ă că agricultur a se făce a pe ter e n u ri mici şi nu era dezvolt a t ă . În sfârşit, pe locul al cincilea era vinăritul (zeciuiala la vinaț uri). În secolul al XVII-lea, se schi mb ă ordine a , porcăritul şi oieritul trec pe locul al patr ule a , iar căblăritul (agricultura ) pe locul al doilea, pentr u a ajung e pe locul întâi încep â n d cu secolul al XVIII-lea. Aşadar, în secolele al XIV-lea - al XV-lea, apar mult e sat e de porcăre ni ; num ai în comu n a noas t r ă ave m 2 sat e: Purcăreni şi Purcăreş ti 37 < Darea la linie ” - acțiun e de sist e m a t iz a r e teritorială corelat ă cu împroprie t ă rir e a țăr a nilor, pro mov a t ă de domnitor ul A. I. Cuza la 1864. Odat ă cu împărțire a parc el elor, sau tras a t şi şos el ele (<liniile ”) 38 * * * Carte de hotărnicie a satului Porcăreş ti , p. 12 36

Satul Purcăreşti era închis cu gard de nuiele şi era păzit de un locuitor ce stăt e a la capul sat ului dinspr e Palang ă, pe nu m e Gârea , iar locul pe und e intrau oam e nii în sat se nu m e a Poarta Gârii, răm â n â n d pân ă ast ăzi ca toponi mic al sat ului. - Cătun ul Băjen e ş ti , apar ţin â n d sat ului Purcăr e ş ti, era forma t din ţăra ni băjeniţi (fugiţi de pe alte moşii) aşez a ţi de la locul nu mit Pătulul de rezervă (und e est e constr uit ă şcoal a de la răsp â n ti e) şi pân ă la islazul satului, spre pădur e a Bucovului. La 1864, mai exist a u un num ă r de 5 familii - 2 familii frunt a ş e , 2 mijlocaş e şi una pălm a ş ă - toat e cu num el e de Băjan , rude din moşul lor, Băjan . Menţion ă m că erau consid er a t e familii frunt a ş e familiile cu 4 boi, mijlocaş e cu 2 boi, iar păl m a şii nu ave a u anim al e. Din ace e a şi Carte de hotărnicie me n ţion a t ă , reies e că aces t sat a fost împropriet ă rit pentr u prima dat ă la 1864, pân ă atunci locuitorii lui fiind clăca şi pe moşia lui +t ef a n Belu. Împropriet ă rir e a s- a făcut din ace e a şi moşie, în vest ul sat ului, pe loturile nu mit e com u n e , pân ă apro a p e de Palang a, iar, spre sud, pân ă la pădur e a Buco v (aşa- zisele jumăt ă ţi ) total 458 pogoan e şi 2,5 prăjini. A doua împropriet ă rir e s- a făcut în anul 1918, din acel aşi trup de moşie (între Palang a şi Izvoru de jos), pe loturile din parc el a La Fagi şi pe loturile din sud de pădur e a Bucov, pe parc el a Tudoria. Împropriet ă rir e a din 1946 s- a făcut pe loturile din estul satului, din moşia Rîca- Pa s ă r e a a lui Ion Angelesc u: s- a pornit din propriet a t e a lui Sand u Pene s c u şi s- au mă s u r a t 87 de loturi pest e Drum ul ăl Mare pân ă la cota 950 / 951 (a se ved e a hart a cu planul moşiei Rîca- Pa s ă r e a , execu t a t ă pe 21 sept. 1946, cu 87 de loturi în supr af a ţ ă de 44,083 7 ha).

Capitolul 8

LO CALITATEA

R â C A -

ÎN CONFRUNTARE CU ISTORIA

upă retr a g e r e a tăt arilor, apel e migr at orilor s- au mai liniştit,

dând răg az oam e nilor să- şi înjghe b e z e sat el e. În ianu ari e 1595 oştile româ n e , condu s e de fraţii Buzeşti, bat hoar d el e tăt ăr ă ş ti la Putineiu, +t ef ă n e ş ti şi + e r p ă t e ş t i, lupt e la car e au luat part e şi plesc ăr e nii din sat el e aşez a t e pe valea Plesc ării în frunt e cu căpit a n ul Ciupag e a , care a înfiinţat satul Ciupag u de la Humel e, retr ă g â n d u –se apoi cu cet a şii săi pe Valea Burzii, pe dre a p t a râului Teleor m a n , râdicâ n d o biserică. Dar nu a trecu t mult şi o nouă am e ni nţ a r e vene a pest e ţar a noas tr ă : est e vorba despr e turci. Turcii au ţinut sub stăp â nir e circa 500 de ani |ările Româ n e ş ti. În incursiunile lor prăd a u sat el e, confisca u vitele, luau cere al el e. Sat el e erau nevoit e să se aper e cu cet e de ţăr a ni, ajut aţi de arnă u ţi 39 . Sat el e a rnăut ˆ m erce n a r (alba n e z) recrut a t de domnii fanarioți sau servitor înar ma t al unui boier ‚DLRM ƒ 39

din localitat e a noas tr ă au amintiri tragice despr e acele timpuri, car e se oglinde s c în toponi mi a locală, în poveşti şi istorioar e. Satul Purcăreşti se închide cu gard de nuiele împotriva jivinelor, dar şi a tâlharilor de turci care- i at ac a u pe localnici în cet e, călări, luând u- le avut ul. La vest de sat era o poart ă mar e, nu mit ă Gârii (ast ăzi răm a s ca toponi mic), car e stăt e a închisă şi era păzit ă de Gârea , un locuitor de la mar gin e a satului, car e, atunci când se apropia primejdia, treb ui a să dea cu cornul pentr u a înştiinţ a întreg ul sat. În satul Râca , ave m mult e toponi mic e care ne vorbe s c despr e acel e vre m uri: Fânt â n a Turcului , Dealul Turcului, La turci , dar şi antropo ni mic e : Sandu Paşii, Beiu, Turcu etc . Un eveni m e n t import a n t , de la începu t ul secolului al XIX-lea din | ara Româ n e a s c ă , l-a constituit zav e r a 40 de la 1821, condu s ă de Domn ul Tudor. Evenim e n t el e de atunci au zguduit put er nic şi sat el e noas tr e. Aflate nu dep a r t e de zonele und e au avut loc acţiunile pand urilor 41 , sat el e au fost scotocit e de turci pentr u a- i desco p e ri pe pan d urii sau pe eteriştii 42 care, dup ă nimicire a lor la Drăg ă ş a ni, se răsp â n di s e r ă ca pot âr nichile prin sat el e şi pădurile din apropier e. Unul din pan d uri fuses e şi Popa Pistol Marin car e, la încep u t, se ascu n s e s e într- o chilie de călug ări, apoi se retr ă s e s e în sat ul Izvorul . De aici îl tocm e s c ca popă locuitorii din Bucov und e înte m ei az ă ulterior satul Pistoleşti. Pistolul ce- i mai răm ă s e s e din zaver ă şi cu care- i fugăr e a pe turci în frunt e a cet elor de ţăr a ni, s- a transfor m a t în num e : Popa Pistol. El a poves tit mult e despr e moar t e a tragică a lui Tudor, despr e soart a unor pan d uri pe care- i măc el ăris er ă turcii în păd urile Drăg ă ş a nilor. După înfrâng e r e a ultimei rezist e n ţ e a pand urilor, pe Olt, vara, se încep e o aprigă vână t o a r e a lor, a familiilor şi rudelor apropiat e, de cătr e ar m a t el e turce ş ti. Mulţi dintr e pan d uri fug cu familiile lor pest e Olt şi trec în Vlaşca, Teleor m a n , Argeş und e se aşe a z ă fie prin păd uri ca în pădur e a Strâ m b a - fie pe noi vetr e de sat : Olteni, Stroieşti . Ei se stabile a u iniţial la poalele păd urilor, cu oi, cu vite, cu căruţ e, feriţi de lume şi gat a oricân d să ia dru m ul codrului, dup ă care, dup ă ce trec e a primejdia, ieşe a u în poien e şi îşi înte m ei a u sat e. Stăp â nir e a îi stator nic e a acolo und e- i găs e a rece n s ă m â n t ul, aşa cum i-a stator nicit pe Răiculeşti , ciobani de dincolo de Olt, veniţi prin părţile noastre după păşuni - cum declar a s e r ă ei, mincinos. Rev ol u ţ i a de la 18 4 8 a avut răsun e t şi pe mele a g u rile noas tr e. Aşa- zisa <int el e c t u alit a t e > forma t ă mai ales din preoţi, la care se

zaveră ˆ revoltă, răsco al ă , răzvr ă tire; de la Zav eră , nu me dat răsco al ei grec e ş ti din 1821 împotriva stăp â nirii turce ş ti ‚DLRM ƒ 41 Terme n ul pandur define ş t e pe soldat ul din oast e a pă m â n t e a n ă nere g ul a t ă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi încep ut ul urmă t o r ului (oast e alcăt uit ă în speci al de olteni), dar, mai ales, est e luptă t or ul olte a n din oast e a lui Tudor Vladimir e s c u. Ulterior, pandur est e osta ş în serviciul poliției, dup ă desființ ar e a vechii miliții națion al e ‚DLRM ƒ 42 eterist ˆ revoluțion a r grec de la 1821, partiza n al mişc ării patriotice grec e ş ti Eteria pentr u eliber ar e a Greciei de turci, înființa t ă la încep ut ul secolului al XIX-lea. 40

adă u g a u şi oa m e nii stăp â nirii locale - pârc ăl a bii (primarii), post elnicii, mazilii - era la curen t cu ce fac <bo njuriştii > şi ce vor ei, dar mar e part e din ea era refract a r ă la acţiunile ace s t or a şi privea cu bucurie înfrâng e r e a revoluţiei. Drumul lui Nicolae Bălcesc u în gea mi a turce a s c ă spre exilul lui din Italia era poves tit de un apropiat funcţion ar al vămilor de la Calafat, care asist a s e la trec er e a gea mi ei prin port spre Const a n ţ a . Săt e nii din localitat e a noast r ă au privit cu o mar e bucurie actul istoric al Unirii Princi p a t e l o r de la 24 Ianuari e 1859. Reform el e cu car act e r de mo cr a tic, înfăpt uit e în timpul domni ei lui Cuza, refor m e ce au contribuit la progr e s ul gen e r al econo mic, social, politic şi cultur al al ţării, au fost susţinut e cu entuzias m de ţăr a nii din Rîca . Ei au participa t cu tot suflet ul în 1864 la consult ar e a voinţ ei poporului de cătr e Cuza şi s- au pronu n ţ a t cu hot ăr âr e pentr u ratificar e a celor două legi funda m e n t a l e : lege a elector al ă şi, mai ales, lege a agr ar ă, car e a fost primit ă cu nesp u s ă bucurie de locuitorii sat elor noas tr e, majorita t e a clăca şi pe moşiile boier e ş ti sau măn ă s tir e ş ti, care acu m deve n e a u propriet a ri de pă m â n t . Acum se <d a u la linie > sat el e Purcăreşti, Băjen e ş ti, Rîca şi Adu n a ţ i , se forme a z ă noi dru m u ri, mai apropiat e de nevoile ţăr a nilor, se dau locuri de cas ă şi de grădin ărit 43 . Domnitorul Alexandr u Ioan Cuza era foart e popular în rând ul săt e nilor : Domn u’ Cuzesc u - cum îi zicea u ei - ne- a făcut oa m e ni, el ne- a scos din bordei e şi ne- a dat sat ele la linie, el ne- a dat pă m â n t şi ne- a scos din sărăcie 44 . În timpul Răzb o i u l u i d e Ind e p e n d e n ţ ă (1 8 7 7 ), locuitorii din sat el e noas tr e au strân s hran ă (anim al e, cere al e, păs ări şi brânz ă) şi îmbr ăc ă mi n t e (flanel e, obiele de aba, ciorapi de lână şi căciuli) pentr u a le duce pe front. Pentru a le trans p or t a , s- au rechiziţion a t care cu boi şi cai, ce au trecut Dunăr e a pe la Calafat şi s- au dus direct pe poziţii, în Bulgaria, împăr ţind u- li-se soldaţilor cele strân s e . La lupt e au participa t şi mulţi săt e ni (fără să fie o evide n ţ ă a lor) car e s- au rem a r c a t în lupt e. Regime n t el e 1, 4, 10 şi 15 Dorob a n ţi (infant e ri e), precu m şi 2, 8 şi 9 Călăr a şi (caval erie), din car e făce a u part e şi ost aşi de- ai noştri, au fost eviden ţi a t e prin Ordinul de zi din 10 noie m b ri e 1877 al colonelului Georg e Slătine a n u , pentr u erois m ul lor în cucerir e a Rahovei. Despr e Răs c o a l a din 19 0 7 ave m mult e mărt urii scrise de la învăţ ă t or ul Tach e Du mi tr e s c u . El ne poves t e ş t e că, în satul Râca, nu s- a aprins flacăr a răsco al ei, dar au fost oam e ni car e au participa t la răsco al ă în satul alăt ur a t , Siliştea- Gum e ş ti, und e au dat foc ma g a ziilor şi conac ului boierului grec Guma. Alţi săt e ni din sat ul Purcăreşti, în frunt e cu Radu Banii , au participa t la răsco al ă în satul Tătărăşti , dând foc conac ului lui +tef an Belu . Acest lucru se explică prin faptul că noi nu am avut, în acel timp, un moşier în sat. Câţiva oam e ni, plecaţi de la cârciu m ă, seara, mai mult beţi, auzind ce s- a întâ m plat în SilişteaVezi Cartea de hotărnicie a teren urilor deli mitat e locuitorilor din com u n a Buc o v u Adu n a ț i , județ ul Teleor m a n ... - op. cit. 44 Declar a ți e a lui Ghe o r g h e Tuța n des pr e impr e si a tat ălui său asupr a lui Cuza 43

Gum e ş ti, au fost să prade pe neg u s t orul Mărchidan, dar, când a ieşit pe prispă şi a tras un pistol, toţi s- au răspân dit ca potârnichile poves t e ş t e Tach e Du mi tr e s c u într- un raport cătr e Eforia +co al elor. El le comu nic ă că a luat şi măs uri să nu se mai dea băut ură pe la cârciu mi şi să nu se mai ia săt e nii după orice mus c ă care bâzâie pentru a- i întărâta. Primul Răzb o i Mon di al (1 9 1 6 - 19 1 8 ) a înse m n a t şi pentr u locuitorii din Râca alt prilej de privaţiuni. În noapt e a de 14 spre 15 aug u s t 1916, când ar m a t a româ n ă a începu t ofensiva, din localitat e a noast r ă se găs e a u mobilizaţi circa 120 de soldaţi care au pleca t, la sune t ul goar n elor şi al băt ăilor clopot elor, la ar m e, lăsân d u- şi acas ă neve s t e , copii, fraţi, surori şi părinţi în lacrimi. Aproap e un sfert din cei plecaţi au căzut pe câm p u rile de luptă de la Dragosl av el e, Mateiaş sau în tranş e el e din Moldova. Mulţi au fost luaţi prizonieri şi duşi în lagăr e în Austria sau Ger m a ni a, iar un nu m ă r dest ul de mar e dintr e cei ceau avut norocul să se întoarc ă acas ă , au venit bolnavi, răniţi şi şi-au dat şi ei sfârşitul în câţiva ani. |ăr a n ul Ion Tănas e (1892 - 1943), la num ai 24 de ani, a fost luat prizonier de ne mţi la Mateiaş, pe Măgur a Mateiaş ului, a fost dus mai mult pe jos pân ă în Bavaria şi închis într- un lagăr de prizonieri de mai mult e naţion alit ăţi. Aici erau puşi la cele mai grele munci şi li se dăd e a să măn â n c e ciorbă de < h a m - ha m > , adică de câine tăiat (dup ă declar a ţi a lui verb al ă). Lăsas e aca s ă trei copii - o fată şi doi băieţi - în grija bunicilor, căci soţia- i era dec e d a t ă . A scăp a t cu fuga şi s- a răt ăcit, venind acas ă dup ă patru ani, în 1919, cont a c t â n d , între timp, şi o boală de plăm â ni (oftică), care i-a fost fatală, dec e d â n d la nu m ai 50 de ani. În timpul ocup a ţi ei ne mţ e ş ti, ar m a t el e au fost cartiruit e în localul şcolii din Rîca , proas p ă t constr uit; caii au fost adă p o s tiţi într- o sală de clas ă şi soldaţii în alta. Atunci a fost distrus ă şi cea mai mar e part e a arhivei şcolii, care se afla în nişt e dulapuri. Ofiţerii fuses e r ă cartiruiţi pe la cas el e mai înst ărit e. Ziua, soldaţii ger m a ni umbla u dup ă hran ă şi îmbr ăc ă mi n t e prin sat. Tudor Dobre (Duran, pe poreclă) poves t e a urm a şilor cum au venit soldaţii ne mţi la el, ziua- n ami az a mar e, şi i-au răst ur n a t ştiub ei el e cu albine şi i-au luat toţi fagurii şi-au pleca t cu ei. În altă zi, au găsit o nepo a t ă de num ai doi ani, dor mind, şi i-au tras pătur a de sub ea, i-au luat cojocul cu care era învelită şi au plecat cu ele, lăsân d copilul plâng â n d , speriat. Renu mit ă a răm a s o fem ei e, pe num e Fulga , pentr u compor t ă rile ei urât e, o colabor a ţionist ă care stăt e a mai mult cu ne m ţii şi-i îndru m a pe und e să dea iama. Ea le învăţ a s e şi limba şi deve nis e <t ăl m a ci > , un fel de trad uc ă t o a r e , în raport urile lor cu autorit ăţile locale şi cu săt e nii. După rechiziţiile ma siv e, care s- au făcut de ar m a t a româ n ă pentr u a juta frontul, ne mţii aproa p e că au săr ăcit satul, luând de la săt e ni tot ce găs e a u : ani m al e (porci, vaci, oi, capr e), păs ă ri (găini şi

raţ e), fân, cer e al e pentr u cai, îmbr ăc ă mi n t e (piei de miel şi de oaie, flanel e), pături, brânz ă, fasole, ceap ă şi usturoi. După retr a g e r e a ne mţilor, satul - ca, de altfel, între a g a ţar ă - a răm a s pustiit şi bânt uit de boli, iar oam e nii săr ăciţi şi înfome t a ţi. Mulţi săt e ni şi-au dat viaţa pe câm p u rile de luptă precu m Barbu Dumitru, Nicu Trăncan, Purcaru Ion, Arvat Dobre etc., în urmă răm â n â n d femei îndur er a t e şi copii, pe dru m u ri. Al doil e a Răzb o i Mon di al (1939 - 1945), ne- a implicat şi pe noi la 22 iunie 1941 prin ordinul Mareş alului Ion Antone s c u ( Fraţi româ ni, vă ordon trece ţi Prutul, zdrobiţi duş m a n ul din răsărit ... ) ordin care era aşt e p t a t de între a g a ţară, dup ă ultima t u m ul brut al al ruşilor pentr u ced ar e a Basar a bi ei în 1940. Talpa ţării - ţăr a nii - prin mobilizar e a gen e r al ă, au pleca t la gar ă, la tren, în băt ai a clopot elor, cu tăg âr ţ a la spinar e, lăsâ n d iar neve s t e , copii, părinţi, fraţi şi surori în lacrimi, la che m a r e a mar e ş al ului, pentr u întregir e a ţării, însufleţiţi de un patriotis m fără sea m ă n . +i copiii cânt a u pe melodia rapsodi ei lui Georg e Enescu: +apt e m er e- ntr- o bas m a / +i- am plecat la Moscova ... Din localitat e au fost mobilizaţi pest e 200 de osta şi. Dintre aceş ti a, pest e 50 nu s- au mai întors niciodat ă acas ă pentr u a se întâlni cu cei dragi. A fost pus ă pe spinar e a celor răm a şi o fiscalitat e exce sivă, un num ă r dest ul de mar e de rechiziţii, săr ăcind u- i şi deza m ă gi n d u- i. Fem eile cu bătr â nii şi cu copiii, răm a şi fără sprijin, sau chinuit să strâ n g ă recolt el e din toa m n a anului 1941 şi să se m e n e grâul în primăv a r a anului 1942. Tristeţ e a a cuprins întreg ul sat când au începu t să vină primel e ordine de pe front, dest ul de tragice. Aproap e în fiecar e zi cât e- o familie intra în doliu, primind vest e a fiului sau a soţului mort ori dispăr u t pe front. Se făce a u înmor m â n t ă ri cu sicrie goale şi se blest e m a ziua când s- a declan ş a t aces t măc el. Mai mar e a fost deza m ă gi r e a oa m e nilor când au începu t să apar ă primii răniţi sau primii mar tori ai băt ăliilor de la Cotul Donului, de la Stalingr a d sau de pe malul Mării de Azov, în Peninsul a Crime e a . Au începu t să circule poveşti incredibile, cu morţi arunc a ţi în gropi comu n e , sfârt e c a ţi de faimo a s el e catiuş e sau cu prizonieri care nu mă n â n c ă dec â t boab e de poru m b . Cetăţ e a n ul Stanc u Andre e s c u a avut doi fii plecaţi la război, pe Andre e s c u Gheorgh e şi Andre e s c u Ioniţă ; dup ă apro a p e un an, a primit ştire a că unul ( Gheorgh e Andre e s c u ) a murit la Cotul Donului şi celălalt a fost dat dispăr u t . A fost o jale cumplit ă, tot satul a plâns soart a ace s t ei familii. +i ase m e n e a cazuri erau aproa p e zilnic. La Odes a, s- au rem a r c a t în lupt e Marin Pârvulesc u, Voicu Băjan, Anton e s c u Ion, Angh el Voicu, Raicu Sand u, Burcea Za mfir, Stoian Florea, Dumitre sc u Florea, Drăghici Ilie şi alţii car e au fost felicitaţi perso n al de Mareş alul Ion Anton e s c u şi au fost decor a ţi cu med alia <Băr b ă ţi e şi Credinţ ă > cu spad e , clasa a III-a. Majoritat e a făcus e r ă part e din Regime n t ul 2 Vânăt ori Gardă <Re gin a Elisab e t a > şi lupt as e r ă cu erois m. Locoten e n t ul Sterian Enach e , învăţ ă t or ul satului Bucov , fuses e rănit în încleşt a r e a de la Stalingr a d şi a stat şas e luni, 48

zbăt â n d u- se între viaţă şi moar t e, în spital la Odes a, apoi la Arad. Pentr u fapt el e- i de lupt ă a fost decor a t cu <Băr b ă ţi e şi Credinţ ă > cu spa d e, clas a I şi cu Cruce a <S erviciu credincios > . Alţi osta şi s- au retr a s în faţa ina micului şi au plecat pe jos acas ă tocm ai din step el e ruse ş ti, trec â n d prin întâ m pl ări incredibile, fiind la un pas de moar t e: Ionesc u Păun, Gheorgh e Firică, Ion Pârvulesc u şi Stan Ion . După retr a g e r e , s- a începu t ofensiva spre Vest, la 23 augu s t 1944, de dat a ace a s t a împotriva ne mţilor. Ostaşi din sat s- au rem a r c a t în luptel e pentr u eliber ar e a teritoriului din vest ul ţării din mân a hortiştilor : Ilie Gheorgh e, locot e n e n t , Voicu Angh el Gâscan u, Marica Ion, Barac Dumitru, Anton e s c u Ion, Dumitres c u Florea, Drăghici Ilie etc. Capor alul Alexe Ion a dec e d a t în apropier e de Arad (într- o localitat e ce- i poart ă acu m num el e), într- o amb u s c a d ă a ne m ţilor, fiind sfârt e c a t de un obuz. Satul trăia şi el dra m a lui. În 1941, avioan e am e ric a n e , care vene a u din Grecia pentr u a bomb a r d a Bucur e ş tii şi Valea Prahov ei, ave a u cale a spre Bucur e ş ti pe dea s u p r a sat ului nostru şi ade s e a băg a u spai m ă şi în cei răm a şi aca s ă. Încă mai sunt vii amintirile despr e bomb a căzut ă în mar gin e a Bet e gilor , avionul căzut la Pisicaru , buto ai el e golite de comb u s tibil, pe car e le arunc a u piloţii, sau bet e al a argintie dup ă care fuge a u copiii. Apoi veştile care ven e a u de la Bucur e ş ti (und e se dus e s e r ă mulţi ţăr a ni şi-şi căut a s e r ă serviciu la I.T.B., în poliţie sau jandar m e ri e etc.) erau incredibile : cas e dăr â m a t e , linii de tra mv ai înfăşur a t e , oam e ni morţi, răniţi, printr e car e şi din Rîca (Ion Ciobănoaica zis Bulea - rănit) Totul se închei e - parc ă simbolic - cu s e c e t a din 19 4 6 , poat e cea mai crunt ă sec e t ă din ultima sut ă de ani, car e a adus sat el e din Râca în pragul disper ării. Rev ol u ţ i a din 22 de c e m b r i e 19 8 9 a fost rece p t a t ă diferit de locuitorii sat elor noas tr e. Cert est e că ţăra nii se săt ur a s e r ă să mai munc e a s c ă pe zile - mu nc ă la coop er a tiv a agricolă de produc ţi e (C.A.P.) şi ei au fost primii car e s- au bucur a t de ace s t e eveni m e n t e . În ziua de 22 dec e m b ri e, mai mulţi cet ă ţ e ni au mer s la centr ul de comu n ă , au dat jos vech e a stăp â nir e (pe primar, pe vicepri m a r şi pe secr e t a r ul cu prop a g a n d a ) şi au instal at un primar provizoriu, car e era şi preş e di nt el e Frontului Salvării Naţional e locale. Fostul primar, Olaru Ion, a fost brusc a t , înjurat şi batjocorit de oam e ni şi a scăp a t cu fuga. De ase m e n e a , vicepr e ş e di n t el e, car e, cu o zi înaint e, colect a s e porcii din sat, a fost am e ni n ţ a t şi, chiar, bătu t de oam e nii din Palanga şi Râca . Atenţia oa m e nilor s- a îndrep t a t apoi cătr e C.A.P. : s- au împărţit anim al el e (caii, vacile, viţeii şi oile) şi ulterior pă m â n t u rile, confor m registr elor agricole din 1961. Destui funcţion ari, comu nişti, unii ingineri agrono mi şi chiar unii ţăr a ni nu au privit cu ochi buni cele petr e c u t e , făcân d o prop a g a n d ă ostilă revoluţiei. Unii regr e t ă şi dup ă 13 ani vechiul regi m care le 49

crea s e o viaţ ă mai călduţ ă. Cert est e, însă, că legislaţia nu înţeleg e ţără ni m e a , de mo cr a ţi a încă nu a pătru n s la sat e, partid el e politice sunt slab repr ez e n t a t e , oam e nii nu au intuiţie politică şi privesc cu nost algie tot spre vechii slujbaşi comu nişti.

Capitolul 9

LO CALITATEA Râ CA ÎN ANII COMUNISMULUI, 19 4 5 - 19 8 9

upă ter min ar e a

războiului, satul intră într- o perioa d ă de

prefac e ri, din car e va ieşi târziu, cu amp u t ă ri resi mţit e mult ă vre m e de acu m înaint e. Mai întâi, războiul a luat de la vetr el e lor apro a p e toţi bărb a ţii apţi de luptă şi i-a mobilizat pe front. Circa jumăt a t e din ei şi-au dat sfârşitul în step a ruse a s c ă sau pentr u eliber ar e a ţării de ne m ţi - în Transilvani a - dar şi în luptel e din Ungaria, Cehoslov aci a şi Germ a ni a. Din ceal alt ă jumăt a t e unii au fost închişi în lagăr e de prizonieri în Rusia sau au venit acas ă cu mari trau m e car e au lăsat urm e adâ n ci în sufet el e lor şi ale familiilor lor. Cele două divizii înfiinţat e pe teritoriul URSS, din prizonieri volunt ari româ ni, pentr u a lupta alături de ar m a t a sovietică împotriva hitleris m ul ui, au căp ă t a t influenţ e sovietice. Dacă pân ă atunci, bolşevis m ul era privit ca o plag ă a ome nirii, dup ă război, prin ideologia leninist- stalinist ă, pătr u n d ideile egalit arist e, colectivis m ul, lupt a împotriva propriet ă ţii privat e, a moşierilor şi capit aliştilor şi chiar a ţăra nilor mijlocaşi şi înst ăriţi (aşa- zişii <chi a b u ri > ) . Oam e ni săr aci, de la mar gin e a societ ă ţii, fără cultur ă, beţivi, încep să pun ă mâ n a , apro a p e cu forţa, pe primărie, dând la o part e pe primar ul ales, şi pe alte centr e de put er e (jand ar m e ri a etc.), favorizaţii fiind de prez e n ţ a trup elor sovietice. Astfel de oa m e ni apar în prim plan şi în localitat e a noas tr ă, ca : Barbu Ion (Ion al Oaţii), Ceauş u Carol (Carol al Dii), Sandu Petr e (Sand u lui Petre), Ionică al Neacşii, Riţa lui Ghiţă a lui Nae, Stroe Milică (Milică a lui Coste a), Rizea lui Chiran, Pătra şc u Ion, Stanc u Juncu, Giurcă, Bădoi, Voicu |urchii, Chiţă Marin şi alţii car e încep să pun ă în aplicar e politica Partidului Comu nist Româ n. Foam e t e a din 1946 acc e n t u e a z ă săr ăcir e a oa m e nilor şi star e a de tensiun e creşt e. În 23 mar tie 1945, Petru Groza, insta ur a t cu forţa, la 6 mar tie 1945, legifer e a z ă reform a agrară, care are în veder e pe ţăra nii săr aci şi pe cei care au luptat împotriva hitleris m ul ui, neglijând total pe cei care au luptat pentr u reîntr e gir e a ţării în Răsărit. La 19 nov. 1946 au loc aleg erile parla m e n t a r e , car e au fost o farsă 50

grosolan ă. Învăţ ă t or ul Sterian Enach e, preş e di n t el e secţiei de votar e, a povestit că, în ace a noapt e , dup ă ter min ar e a votării, a primit ordin < d e sus > ca să ard ă voturile expri m a t e în favoar e a partid elor istorice, care dep ă ş e a u 70 %, şi să le înlocuiasc ă cu ale F.D.P. (Frontul Democr a t Popular). Din sat ul nostru, apar e ca depu t a t în Adunar e a Naţional ă numitul Stroe Milică, care, abia put e a să- şi facă se m n ă t u r a , fără studii, care dicte az ă în sat ca un satr a p. După abdicarea regelui Mihai I la 30 dec e m b ri e 1947, ţăr a nii răm â n desc u m p ă n i ţi, arăt â n d u- şi regr e t ul pentr u pierd er e a regalităţii. La 11 iunie 1948, Marea Adunar e Naţional ă vote az ă lege a privind naţionalizarea principal elor întreprind e ri industriale, minier e, banc a r e , de asigur ări şi de trans p or t, prin care se confisca u la noi în sat morile lui Giongăr ă u şi Nae Moraru, batoz e, vapo ar e , tracto a r e , autob uz e etc. La 3 augu s t 1948, se vote az ă legea învăţă m â n t ul ui, prin car e se desfiinţ e a z ă o serie de şcoli săt e ş ti de 7 clas e (răm â n â n d doar cu 4 clas e), şcoli orăş e n e ş ti, licee, şcoli profesion al e, şcoli de me s e rii şi de ucenici. La 3 - 5 marti e 1949, se ţine Plenar a C.C. al P.C.R. privind transfor m a r e a socialist ă a agriculturii, dup ă ce, cu o zi înaint e, se făcus e exproprierea moşierilor căror a le răm ă s e s e r ă 50 ha dup ă refor m a din 1945. Încep e presiun e a asupr a ţăr a nilor, de a se uni în diferite forme de coop erativizare a agriculturii . În anul 1954 apar e prima întovărăşire la noi - <Flacăra Roşie > în Bet e gi - iar, în 1956, iau fiinţă întovărăşirile <Sec era şi ciocanul > în sat ul Buc o v , cu formar e a primei tarlale colective în punct ul Fagi şi <Dru m ul lui Lenin> în satul Râca . Între timp, se instituie regimul de cote obligatorii pentr u toţi ţăr a nii, cote ce au săr ăcit întreg ul sat. Se dăd e a u aşa- zisele <o bligaţii > de pred ar e a cotelor obligat orii, prin car e ţăr a nilor li se impun e a să dea aproa p e între a g a produc ţi e stat ului : grâu, poru m b, orz, ovăz, lapt e, carn e, unt, lână etc., produs e car e nu se plăt e a u sau se plăt e a u simbolic. Se numis er ă colectori în fiecar e sat, car e umbl a u din cas ă în cas ă şi controlau mag a ziile sau păt ul el e ţăr a nilor, luau totul în căruţ e şi, cu deleg a t speci al, le trimit e a u la baza de rece p ţi e. Astfel de colectori au fost Pîncu Ion şi Giurcă Ion car e nu ierta u pe nime ni, făce a u apel la miliţie să- i ajut e şi chiar ave a u put er e a de a trimit e ţăr a ni în judec a t ă pentr u nepr e d a r e a la timp a cotelor sau pentr u sustr a g e r e a şi pitire a cer e al elor. La arii, se scriau lozinci mari ca ace a s t a : |ărani, predare a cotelor est e o datorie patriotică a fiecăruia dintre noi ! |ăr a nii duce a u tot grâul la baza de rece p ţi e Miroşi şi ei ven e a u acas ă , plâng â n d , cu pleav a, paiele şi furca pe umăr. Pâine a deve nis e un alime n t rar, precu m cozon a c ul. După colectori trec e a u perce p t orii - Bădoi Ion şi Zugrav u Petre sau Sîrbu Vasile - care cere a u ţăr a nilor impozitul pe pă m â n t şi, atunci când nu ave a u banii, le pun e a u în căruţ e şi le sech e s t r a u maşinile de cusut, mac a t el e, ţoalele şi chiar cas el e, aşa cum s- a întâ m pl a t cu cas a locuitorului Dănăl ac h e Răţoi, care a fost de mol a t ă şi mut a t ă la şcoală, ca mag a zi e de lemn e. 51

Mulţi ţăr a ni, frunt a şi ai satului, fuses e r ă arest a ţi sub diferite motive, fie că erau chiaburi şi , fie că făcus e r ă part e din partid el e istorice sau fuses e r ă legion ari, ori nu- şi pred a s e r ă obligaţiile cătr e stat. Cetăţ e a n ul poreclit <Z uv elc ă > a făcut şapt e ani de puşc ări e sau la can al, fără să fie vinovat cu ceva, ci doar pentr u faptul că s- a găsit pe listele legionarilor, potrivindu- se- n nu m e cu alt cet ă ţ e a n . Învăţ ă t orii Ster e Petre şi Ster e Ioana sunt scoşi din învăţ ă m â n t pentr u faptul că făcus e r ă part e din Partidul Naţional | ărăn e s c. Tot în ace a perioa d ă , s- a pornit o prigoa n ă mar e împotriva chiaburilor - Dinu, Budima n, Babică, Sandu Paşii, Zuvelcă, Ghiţă Băngoi, un om de o rară înţelepciun e, car e a trăit pân ă la vârst a de 96 de ani, Mihalach e, Stanc u Andre e s c u etc. - fiind mer e u obiect ul unor confiscări de averi, de caza n e de ţuică, batoz e, trioar e, vânt ur ă t ori, ţuică, vin etc. La unii dintre ei, comu niştii descind e a u în miez de noapt e , îi perch e ziţion a u, îşi băt e a u joc de neve s t e sau de fiicele lor şi le luau din cas ă, sub diferite motive, aver e a lor de o viaţă. Cam prin anul 1958, se inten sifică munc a de colectivizare forţat ă a sat ului. Se forma u comisii din funcţion ari ai Sfatului Popular, miliţie, activişti de partid, securişti, cadr e didactic e, me m b ri de partid, care mer g e a u din cas ă în cas ă cu < mu n c a de lămurire” ca să facă cereri să se înscrie < d e bun ă voie > în G.A.C. (Gospod ă ri a Agricolă Colectivă). Dra m a desp ă r ţirii ţăr a n ului de pă m â n t a fost tragică. Prin băt ăi, şant aj, am e ni nţ ă ri, promisiuni, reuş e a u să smulg ă cer erile din mâinile ţăra nilor cu propria lor se m n ă t u r ă , recuno s c â n d că <s- au înscris de bun ă voie > în G.A.C. În anul 1959, la Rîca, un grup de vreo 35 de ţăra ni săr aci, beţivi, fără drago s t e de munc ă , s- au înscris şi au forma t Gospod ă ri a Agricolă Colectivă “Drum ul lui Lenin” . În anul 1961, toa m n a , s- a pornit o cam p a ni e furibund ă pentr u încheier e a colectivizării agriculturii. Comisiile umbl a u zi şi noap t e prin sat şi, încet- încet, au strân s, forţân d pe ţăr a ni să se înscrie în G.A.C., toat e cer erile. În toa m n a ace s t ui an, ţăr a nii din tot raionul s- au răscula t pentr u a- şi retr a g e cererile. La Mozăce ni (Argeş), au ars clădirile G.A.C., au răst ur n a t ma şinile activiştilor raionali, au pus pe fugă pe slujitorii Sfatului Popular, au tăiat pe secr e t a r ul de partid raional. A interve nit ar m a t a şi a potolit furia ţăr a nilor. Sub influenţ a eveni m e n t e l or, şi ţăr a nii din Rîca s- au strân s în faţa Sfatului Popular şi au cerut restituire a cer erilor şi desfiinţ ar e a G.A.C.- ului. Trănc a n Alexandr u, pe atunci secr e t a r ul Sfatului Popular, a încerc a t să le explice ţăr a nilor că fac un act necu g e t a t retr ă g â n d u- şi cer erile. Un om din Bete gi , poreclit <Cică al Băcan ului > , a strigat tar e, agitâ n d oa m e nii, că el îşi vrea cer er e a înapoi. Furia oa m e nilor a cresc u t la culme, cât ev a pietr e au zbura t pe lâng ă capul secr e t a r ul ui şi au spar t gea m u rile clădirii Sfatului Popular. Văzân d lume a întăr â t a t ă , s- a hotăr â t să se dea cer erile înapoi. Bucuria oa m e nilor a fost fără mar gini; unii oa m e ni, de bucurie, au mototolit cererile şi le- au înghiţit. Totul a fost pentr u puţin timp, căci, folosind acel e a şi met o d e şi mobilizând forţe ale miliţiei şi ar m a t ei, în cât ev a luni - pân ă în 52

primăv a r ă - toat ă localitat e a a fost trecut ă la G.A.C. Li s- au luat oam e nilor boii, căruţ el e, plugurile, grăpile, rariţele, trioar el e etc. şi au fost duse la sediul G.A.C., făcân d u- le mor m a n e de fiare vechi. Caii au fost împuşc a ţi şi trimişi la abat o a r e , căruţ el e ars e sau arunc a t e mor m a n de fiare pe câ mp. Aşa s- a <înch ei a t colectivizar e a > , dra m a desp ă r ţirii ţăr a n ului de pă m â n t şi de unelt el e lui de munc ă , răm â n â n d prolet ar. Au fost şi victime, dintr e care una celebr ă : dup ă ce a făcut cerer e a şi i s- au luat boii din curt e, un ţăr a n bătr â n, Raicu, poreclit <Ion al Moşului >, s- a înecat în fânt â n a din vale de la Răţoi, pun â n d uşi cap ă t zilelor şi suferinţ elor. După încheier e a coop er a tivizării, supr af a ţ a totală a teritoriului localităţii Râca est e de 4814,1 1 ha, din care propriet a t e obşt e a s c ă a C.A.P. (Cooper a tiv a Agricolă Colectivă) 3126,9 1 ha şi loturi dat e în folosinţ ă perso n al ă 353,75 ha. După orga nizar e a teritoriului în 1970, mod ul de utilizare a teritoriului în folosinţ ă obşt e a s c ă era cel din tab elul de mai jos. Nr Tip su pr a f e ţ e Tot al Folo s i n ţ ă . (în 1970) (ha) ob ş t e a s c ă Extravil Intra vil an an 1 Arabil 3. 0 2 3 , 2. 9 9 4 , 28, 8 7 52 65 din care irigat 126,2 126,2 7 7 2 Vii 54, 54, 13 13 3 Livezi 17, 17, 10 10 Total agricol 3.094,7 3.065, 28,87 5 88 4 Neprodu c tiv 2, 2, 77 77 Din care tufăriş 1,7 1,7 0 0 5 Drumuri de exploat a r e 13, 13, 20 20 6 Constr ucţii 4, 3, 1,2 8 58 30 7 Lacuri şi bălţi 23, 23, 45 45 8 Diguri 0, 0, 26 26 Total neprod uc tiv 44,2 42,9 1,28 6 8

TOTAL G.A.C.

pro pri e t a t e

3. 1 3 9 , 01 53

3. 1 0 8 , 8 6

30 , 1 5

Prin proce s ul- verb al din 5 sept e m b ri e 1970, între conduc e rile CAP-urilor Căldăraru şi Rîca , s- a coma s a t lacul de acu m ul ar e de pe teritoriul CAP Căldăraru pe teritoriul CAP Rîca , schi mb â n d hotar ul vestic dincolo de lacul de acu m ul ar e Strâ m b a în schi mb ul unei supr af e ţ e de pomi ced a t ă CAP-ului Căldăraru. De ase m e n e a , prin proce s ul- verb al din 8 augu s t 1970, conduc e rile CAP-urilor Siliştea şi Râca au hot ăr â t com a s a r e a pădurii Dia (trei trupuri) - propriet a t e a CAP Silişte a, în supr af a ţ ă de 46 ha - la CAP Râca , fiind aşez a t ă în mijlocul tarlalei ace s t ei a, ced â n d u- se în schi mb un ter e n de ace e a şi supr af a ţ ă . În cee a ce priveşt e rezerva de mu n c ă a CAP Râca la 31 dec e m b ri e 1969, prez e n t ă m dat el e în tab elul urm ă t or: Nr. co o p e r a t o r i Total Apţi Bătrâ Care Adulţ 14 Sub me m b ri de ni (**) lucre az ă i 15 14 de munc per m a n inapţi ani ani familie ă (*) ent TOTAL 3.390 575 350 725 1.456 124 160 din care 1.715 345 300 324 b ărb a ţi 605 55 86 (*) Bărbaţi în vârst ă de 16 - 64 ani ; fem ei în vârst ă de 16 - 59 ani. (**) Bărba ţi pest e 65 ani ; femei pest e 60 ani. În 1970, exist a u 4 grajduri de vaci cu cât e 100 de cap e t e , 3 grajduri cu anim al e de munc ă, 3 gar aj e şi remize, 1 păt ul, 1 atelier gospod ă r e s c , 1 atelier anex e , 2 bazine borhot şi 2 silozuri pentr u nutr e ţ. Ulterior, s- au mai constr uit 3 grajduri mod er n e , noul sediu al CAP, 1 obor de oi, s- a introdu s cure nt ul electric (în 1973) şi s- a băg a t apă curen t ă ; s- a asfalt a t incint a CAP şi s- au cime n t a t şanţ urile cu dale. Organizarea CAP era pe ferm e : 1 ferm ă zoote h nic ă cu bovine, car e ajuns e s e la cca. 2.000 de cap e t e , 1 ferm ă zoot e h nic ă de porcine la îngrăş a t , 1 ferm ă horticolă, pomicolă şi viticolă şi 4 ferm e de câm p, toat e încadr a t e cu ingineri şi brigadi eri. Ca preş e di nt e al CAP-ului a fost nu mit Barbu Ion care a stat o perioa d ă lungă de timp (1959 - 1975) şi inginer- şef Ionesc u Mişu , dec e d a t la vârst a de cca. 45 de ani. Au mai fost preş e di nţi, pentr u scurt timp, Băjan Voicu, Popescu Victor, Cristea Eftimie, Vlad Io, iar ingineri şefi Cristea Eftimie, Teodore sc u Ion, Benţ e a Dumitru, Benţ e a Stela . Cooper a tiv a Agricolă Colectivă (C.A.P.) - cum se num e a în ultimul timp, a fost desfiinţ at ă imedi at dup ă Revoluţia din dec e m b ri e 1989 ; ani m al el e au fost împăr ţit e, pă m â n t ul înapoiat pose sorilor (confor m registr elor agricole din anul 1961), iar grajdurile şi sediile au fost împăr ţit e asociaţiilor care s- au înfiinţat dup ă 1989 : asociaţia Bet e gi (condu s ă de Benţ e a Dumitru ), asociaţia Purcăreşti (condu s ă de 54

Benţ e a Stela ), asociaţia Rîca- Vec h e (condu s ă de Teodores c u Ion ), asociaţia Rîca- Nou ă (condu s ă de Cristea Eftimie ) şi asociaţia Moşt eni (condu s ă de Vlad Ion ). Acest e asociaţii s- au constituit prin liber a ader ar e a ţăra nilor cu o part e din pă m â n t ul ce- l pose d ă fiecar e şi au în sche m ă un preş e di nt e , un inginer, un cont a bil şi un ma g a zion e r. Aşa s- a închei at unul din cele mai tragice eve ni m e n t e ale sat ului de dup ă Al Doilea Război Mondial. Urmar e a trag e di ei rurale, de despro pri et ă rir e, sat el e s- au depo p ulat . În decur s de 45 de ani (1945 - 1989), mai mult de jumăt a t e din populaţi a localităţii a emigr a t cătr e oraş. Prima emigr ar e a avut loc imediat dup ă război, în speci al spre Bucur e ş ti und e oam e nii au fost încadr a ţi la APACA, la ITB, în poliţie, sau la CFR. Al doilea val de emigr ar e s- a consu m a t între 1965 -1970, dup ă încheier e a coop er a tivizării forţat e a agriculturii, când oam e nii, lipsiţi de pă m â n t , au pleca t ma siv spre oraş e (la Bucur e ş ti şi Piteşti) în căut ar e de lucru, mai ales că se închei as e faimo a s a industrializare a ţării. Al treilea val, cuprinzâ n d mai ales populaţia tân ăr ă , a emigr a t între 1970 - 1989, în speci al spre oraşul Piteşti - spre platfor m a chimică, Combin a t ul de cauciuc, <Arg e ş e a n a > şi Uzinele <D aci a > . Anul 1989 găs e ş t e populaţi a din Rîca îmbăt r â ni t ă şi sat el e depo p ul a t e . La trei cas e locuite sunt două păr ă sit e. După 1989, se stop e a z ă migr aţi a cătr e oraş, ele m e n t ul tân ăr încep e să răm â n ă în localitat e şi sunt persp e c tiv e ca sat ul să fie iarăşi populat. În preze n t , în localitat e sunt cca. 30 de tracto ar e în propriet a t e particular ă, circa 100 de cai şi căruţ e, 10 combin e de treier a t şi fiecar e familie are în medi e cât e 3 ha de pă m â n t arabil. Electrificarea satului s- a încheia t în anul 1974 şi a fost cea mai mar e realizar e a regimului comu nist. Ca urma r e , oa m e nii şi-au cump ă r a t apar a t e de radio, televizoar e, ma şini de spălat, pomp e de apă, fierăstr ai e electrice etc., car e le- a uşur a t munc a şi au contribuit la ridicar e a stan d a r d ul ui de viaţă - mat e ri al ă, spiritual ă şi cultur al ă - a tuturor săt e nilor. După anul 1989, deşi s- a restituit pă m â n t ţăr a nilor, au lipsit maşinile şi unelt el e agricole pentr u a fi muncit. De ase m e n e a , preţ urile la arăt uri s- au mărit at ât de mult, încât mult e ogoar e au răm a s ne m u n cit e. Dragos t e a de pă m â n t , de odinioar ă, a ţăra n ul ui s- a transfor m a t în indifere n ţ ă . Tineret ul nu est e atra s de viaţ a la ţar ă şi se apuc ă greu de munc ă. Sediul şi grajdurile fostului C.A.P. au răm a s un fel de muze u din care se fură zilnic ce se mai poat e şi, la dat a când se scrie ace a s t ă monogr afie (ianu ari e 2003), satul a dec ăz u t foart e mult. Sper ă m ca anul 2003 să vină cu un nou suflu pentr u ridicar e a econo mi c ă şi mat e ri al ă a satului. La ace a s t a va contribui, desigur, victoria obţinut ă la refer e n d u m ul local, din iunie 2002, privind reve nir e a localităţii Rîca la stat u t ul de comu n ă .

Capitolul 10

ECO N O MIA

LO CALITâ ă II

RÂCA

Satul nu- şi justifică exist e n ţ a dac ă nu est e legat de o activitat e econo mic ă, suficient de inten s ă , pentr u a asigur a supr avi eţ uir e a populaţi ei sale (hran ă şi îmbr ăc ă mi n t e în special); me m b rii satului, familiile trebui e să aibă o ocup a ţi e - agricultur ă, creşt e r e a anim al elor, prelucr ar e a lemn ului, albinărit etc. - din ale cărei road e să se hrăn e a s c ă şi să le mai şi răm â n ă pentr u schi mb sau vânzar e în scopul asigur ării celorlalt e nevoi de viaţ ă. Un sat înstărit depind e, în primul rând, de hărnicia oam e nilor şi abia apoi de calitat e a solului, a pădurilor, a apelor etc.

0.1. - Gos p o d ă r i a ţăr ă n e a s c ă

os p o d ă r i a ţără n e a s c ă a evoluat şi ea de la simplul bordei

la curt e a ţăr ă n e a s c ă , cu cas ă, pătul, fânar, ma g a zi e, coteţ e de porci şi de păs ări, grajd de vite (aşez a t , de obicei, sub fânar). Locuinţ a de bază a româ nilor a fost bord eiul, moşt e nit de la daci şi, apoi, de la dacoro m a ni. Bordeiul est e locuinţ a cu o singur ă încăp e r e de circa 3,50 × 3 m, de obicei de formă patrul at e r ă , săp a t la o adâ n ci m e de circa 2 m. Pereţii erau căpt u şiţi cu împletitur ă de nuiele între pari de lemn şi făţuiţi cu o lipitură de lut. Se zice - ne povest e ş t e istoricul antic Stra b o n despr e daci - că unii dintrânşii trăiesc troglodice ş t e în gaure săpat e în pă m â n t . Un călător franc ez, Ubicini , trec â n d prin ace s t e locuri la 1842, povest e ş t e despr e bordei e : Până acu m câţiva ani, ţăranii ... nu avea u drept locuinţă decât bordei e întun e c a t e şi pline de fum, scobit e în pă m â n t la o adânci m e de doi m e tri şi având suprafaţ ă de doi până la trei m e tri şi doi sau trei m e tri lărgim e. Odată groapa făcut ă pe mări m e a potrivită, se băt ea u la cape t el e ei doi stâlpi, legaţi între ei cu un par mai put ernic. De o parte şi de alta a acest or pari, se aşeza, în chip de acop eriş, o împletitură de nuiele, începâ n d cam de la un pas depărtar e de deschizăt ură. Acest acop eriş, cât se poat e de primitiv, era acop erit cu pă m â n t sau cu lut, lăsând u- se doar o crăpăt ură pe 56

und e să iasă fum ul. Pămân t ul acest a se acop er e a de îndată cu iarbă, astf el încât cătun el e ... părea u a fi un câm p acop erit cu muş uroai el e unor cârtiţe uriaşe. Adevăr ul nu era chiar ace s t a . Bordeiele erau bine orga nizat e . Planul bordeiului era urm ă t or ul : Era o intrar e în pant ă , nu mit ă gârlici , care scobor a pân ă la nivelul încăp e rii. Gârliciul dăd e a într- o odaie und e se găs e a vatra sub un coş larg ce duce a fumul pest e acop e riş. Pe vatr ă se găs e a ţest ul (cap a c de acop erit pâine a, măl aiul etc. puse le copt). Din încăp e r e a cu vatr ă, se deschid e a u later al că m ara şi odaia de locuit , car e era încălzită cu o sobă oarb ă; paturile stăt e a u pe lâng ă per e t e , de- a lungul a două sau trei laturi ale încăp erii. Unele bord ei e erau adev ă r a t e locuinţ e subp ă m â n t e n e , avân d pân ă la patr u - cinci cam e r e . Se mi bord ei ul , o locuinţ ă ceva mai evoluat ă , ave a per eţii ridicaţi pe pari de la pă m â n t în sus, cu acop eriş din paie, făţuit cu lut galbe n şi ridicat la jumă t a t e pe stâlpii din mijlocul locuinţ ei. Semibor d ei ul era adâ n cit în pă m â n t la circa 40 - 80 cm, avân d pardo s e al a făcut ă din lut galbe n, bine băt u t şi pom e s tit. Uşa şi ferestr el e foart e mici erau aşez a t e pe una din laturile neex p u s e la vânt uri sau viscole ; ca gea m u ri, folose a u băşica de porc şi, mai târziu, îl spoiau cu lapt e. Ca obiect e de iluminat, folose a u opaiţul - o feştilă de abá pus ă în seu topit de oaie - apoi lampa cu petrol. Mai târziu, când sat el e s- au mai stator nicit, au încep u t să se constr ui a s c ă locuinţ e de supr af a ţ ă . Cele mai mult e se făce a u din nuiele împletit e, pom e s tit e cu lut şi acop erit e cu paie sau cu şiţă şi şindrilă. Casel e ave a u o intrar e - tinda - und e se ţine a vadr a cu apă, se făce a mân c a r e şi focul în sobă printr- o gură oarb ă practic a t ă în per e t el e desp ă r ţitor. După astfel de cas e, s- a trecut la constr ucţi a de cas e cu două încăp e ri şi o tindă. Ele erau făcut e din stâlpi de salcâ m, cu laţi băt uţi pe amb el e părţi, spaţiile dintre ei fiind umpluţi cu şomoioa g e de pă m â n t am e s t e c a t cu pleav ă. Pereţii erau făţuiţi şi-n interior şi-n ext erior cu lut galbe n şi spoit cu lapt e sau, mai târziu, cu var. După 1700, apar e şi prispa, sau pridvorul, în faţa cas ei, făcut ă din scân d u ri şi stâlpi de salcâ m, ciopliţi frumos, cu diferite motive popular e (stâlpul din car e s- a inspirat Brâncu şi în Coloana infinită ). Pe prisp ă, ca ele m e n t e de decor, se pun e a u glastr e cu flori şi, în zile de sărb ă t ori, se expun e a u în faţa cas ei plocat urile (poclad e), mac a t el e şi păturile. Una din ca m e r e se num e a odaie, fiind destin a t ă doar oasp e ţilor. Acolo se ţine a u lada de zestr e, mac a t el e , păt urile, hainel e de sărb ă t o a r e şi altele. Grajdu l - al doilea ele m e n t al gospod ă ri ei ţăr ă n e ş ti - era, la încep u t, făcut din nuiele şi făţuit cu pă m â n t . În el se ţine a u ani m al el e mari : vacile, boii, caii şi măg a rii. Lângă grajd, era oboru l oilor, o închisoar e tip stân ă , din pari şi laţi, und e stăt e a u închise, pe timp de iarnă, capr el e şi oile.

Construc ţi a mag a zi ei de cer e al e a trecu t prin mai mult e faze. A fost o perioad ă de timp când satul strân g e a tot avut ul la un loc, în pătulel e com u n al e . La 1864, la < alinier e a > sat elor, se prev e d e a u şi locuri pentr u păt ul e de rezerv ă, alăt uri de şosel e, şcoli, vetr el e fânt â nilor etc. Mai întâi, cere al el e s- au păstr a t în gropi, apoi în pivniţe de sol şi, mai târziu, în păt ul ele de divers e dime n si u ni, confecţion a t e din pari împletiţi cu nuiele şi acop erit e cu paie. Când apar e scân d u r a în cantit ă ţi industriale, mag a ziile se fac din scân d ur ă lată. Aici se păstr a grâul, meiul, boab el e de fasole si de poru m b etc. Magazia era pus ă pe tălpici - nişte buşt e ni mari, care o dep ă r t a u de supr afa ţ a pă m â n t ul ui, pentr u a o feri de rozăto a r e. Deasu p r a ma g a zi ei, se constr ui a pătulul din nuiele şi învelit cu şiţă, destin a t păstr ă rii ştiuleţilor de poru m b . Pe lângă unele gospo d ă rii, mai erau pivniţe, coteţ e , polăţi etc. Fânt â nile sunt un se m n al civilizaţiei, dar şi al nivelului tehnic şi, ca şi locuinţ a, un se m n al continuit ă ţii pe ace s t e mel e a g u ri. La începu t , ele s- au săp a t pe văile râurilor, apoi şi pe dealuri, la cca. 20 30 de metri adâ n ci m e . Ele se săp a u cu caz m a u a şi târn ă c o p ul de aşazişii fântân ari sau puţari. Pe văile râurilor, und e apa se găs e a apro a p e de supr afa ţ ă (la 4 - 5 m), se făce a u gâldaie pentr u udar e a grădinilor de zarzav a t , dar şi de aprovizionar e cu apă în gospod ă ri e. Primel e fânt â ni au fost fântânile cu cu m p ă n ă , cu vizduri din codri de piatr ă sau îngrădit e cu nuiele. Aşa au fost ele făcut e pe Valea Strâ m b ei, în vech e a vatr ă a Rîcăi , din car e patru s- au păstr a t mult timp şi dup ă dispariţia satului vechi, una aflând u- se pe dru m ul Rîca Căldăr ar u. Însă cele mai vechi fânt â ni au fost cele de la Cotoi (în vale) - acu m astu p a t e - la Ciuculeşti (între dealurile dinspr e Pisc), la Răţoi (în vale; în ea s- a îneca t, în 1961, Lisandr u Moşului cu ocazia colectivizării agriculturii, motiv pentr u car e a fost astu p a t ă ) , la Ion Stan Stănică (în vale), lâng ă +co al a Purcăr e ş ti (făcut ă la 1864, imediat ce s- a < aliniat > satul), la Cără mi d ă la grădini (singur a car e se mai men ţin e şi azi în star e a în car e a fost), la Văcării (pe islaz), la Ghea n c a , la Troiţă, în valea Purcar ului ( Râca- Nou ă ). O vech e fânt â n ă a fost şi la Moşteni, în vale, pe pă m â n t ul moşn e n e s c (aşa zisa Faşă a bisericii), alta în Râca- Vech e , în centr ul satului, alta în Bete gi, în vale; la Purcăr e ş ti în cot s- a făcut o fânt â n ă cu roat ă, dup ă ce s- a astu p a t fânt â n a de la Cotoi; o altă fânt â n ă era la Dinu, tot cu roat ă, la Moară, făcut ă de propriet a r ul morii, Giongăr ă u ; alta, tot cu roat ă, la Ghiţă al lui Căciulă. Fânt â nile purt a u, în gen e r al, pe ele şi inscripţii cu ctitorii, fănt â n a rii şi anul dării în folosinţ ă. Lângă fânt â n ă , se cioplea u jghea b uri din lemn pentr u adă p a t ul anim al elor, precu m şi cruci. În gen e r al, la facer e a unei fânt â ni participa întreg ul sat şi, dup ă ce era gat a, se sfinţe a şi se îngrăd e a cu gard de uluci sau nuiele. După 1945, cei înstăriţi îşi făce a u fânt â ni în curt e, iar, mai târziu, ca m dup ă 1960, apro a p e fiecar e gospo d ă ri e şi-a făcut aşa- numit e puţuri am erican e . 58

Au exist at şi aşa- zisele buduroaie , fânt â ni cu apa la supr afa ţ ă , care izvorau şi curge a u la supr afa ţ ă , cum au fost în Valea Ghiincioaiei, sub dealurile Bucovului, lângă bordeiul lui Ghiţă Băngoi, altul sub dealurile de la Izvoru, pe dru m ul vechi Ciuculeşti - Izvoru de jos, altul sub dealurile din Tudoria, numit <Fâ n t â n a hoţilor >. Se folose a u în gospod ă ri e unelt e ca ; putineiul, teasc ul de strug uri , ştiub ei e pentr u albine , bota, vadra, baniţa, m erticul sau dublul, maiul, ciocanul, războiul de ţesut, grebla, furca, daracul, m eliţa, piua cu ciocăn el e, căruţa etc. Econ o m i a sa t u l u i cuno a ş t e mai mult e compo n e n t e , dar agricultur a est e ocup a ţi a de bază a locuitorilor . 1 - Agricultura . Ca îndelet nicire străv e c h e , agricultur a are o ter minologie latină : câm p ( ca m p u s ), ţarină ( t erra ), agri- ( agru ), arăturâ ( árat ura ), jugăr ( jugu m ), falce ( falx ), funie ( funis ), pas ( pas s u s ), a măs ura ( m e n s u r a ), curătură ( colat ura ). De la slavi ave m : ogor, brazdă, răzor, pogon, ţelină, pârloagă, stânje n, prăjină, plug . La începu t , săt e nii au muncit pe moşiile mă n ă s tir e ş ti şi boier e ş ti, apoi, dup ă refor m el e agr ar e succ e siv e, şi-au lucrat propriul pă m â n t , dup ă car e, în 1962, trec â n d la colectiv (coop er a tiv el e agricole de produc ţi e, C.A.P.) şi luând u- li-se unelt el e (plugul, căruţ a, boii, caii, grap el e etc.), ei au răm a s adev ă r a ţi , lucrân d pe nimica toat ă, la <zile- munc ă > . .. Ogoar el e erau pe lâng ă sat şi se cultivau cu culturi alter n a n t e de la un an la altul sau erau lăsat e de islazuri, dup ă car e intrau iarăşi în circuitul agricol. Cere al el e cele mai cunosc u t e au fost : grâul (de primăv a r ă şi de toa m n ă ) , m eiul, orzul, ovăzul, secara, sorgul . Pe la 1656, s- a introdu s cultur a poru m b ul ui şi în sat el e noast r e, înlocuind cultur a meiului. Mămăliga din poru m b era mai bun ă şi mai hrănito ar e ca cea tradiţion al ă din mei. Uneltele obişnuit e pentr u lucrat ul ogoar elor au fost : săpăliga, sapa, hârleţ ul, grebla , la care se ada u g ă vechiul plug roma n de lemn aratrul - înlocuit, dup ă venire a slavilor, cu plugul (cu şi fără talpă, sau cu corm a n ă) - rariţa (un fel de plug cu două tăişuri, cu car e se prăşi a poru m b ul) cu cor m a n ă de lemn şi, mai târziu, de fier, şi grapa de lemn şi de fier. Pe lângă ogoar e, fiecar e familie mai ave a o porţiun e mică de pă m â n t pentr u grădin ărit, de obicei rep ar tiza t ă pe văile râurilor, und e se plant a u legu m e . Proble m a apei pentr u agricultur ă s- a pus dintot d e a u n a , mai întâi pentr u grădin ărit. Se făce a irigar e a grădinilor cu un sist e m de fânt â ni, nu mit e gâldaie 45 ;, din car e apa era trimisă pe nişte duluri de pă m â n t pân ă la plant e.

gâldău ˆ groa p ă săp a t ă la 4 - 5 m, din care iese apă - Din gâl (interjecți e, cuvâ nt ce imită sun e t ul apei) (d ) ‡ ău conf. D.L.R.M., pag 338 45

La Grădinării, pe valea Bucovului, se uda cu roat a şi cu măg a rii, cat ârii sau caii, roată cu cup e ce scot e a apa din găldău ; ase m e n e a roat ă ave a Brăican, el avân d grădin ă de zarzav a t pe valea Islazului. În anii 1965 - 1970, s- a lucrat cu lipoveni aduşi din Delta Dunării la două baraje : bar ajul de la Crapu şi bar ajul de la Ciuculeşti. Barajul de la Crapu, pe apa Câinelui (Strâ m b a ) , realizân d un lac de acu m ul ar e cu o supr af a ţ ă de 10 ha pe un ter e n al comu n ei Căldăr ar u, a fost dat - prin schimb de ter e n uri - C.A.P.- ului Râca, pentr u a se iriga supr af a ţ a de la est de bar aj, de circa 150 ha. Barajul a fost de un real folos; atunci când s- a folosit la irigat, s- au obţinut recolt e foart e boga t e . De ase m e n e a , oglinda apei era o mică sursă de peşt e şi de agr e m e n t . Din păc a t e , dup ă desfiinţ ar e a CAP-ului (dup ă 1989), bar ajul nu s- a mai folosit şi a fost lăsat în păr ă sir e. Barajul de la Ciuculeşti, făcut la insist e n ţ el e inginer ului agrono m Mihai Ionescu, pe atunci inginer- şef al CAP-ului, a fost mai puţin folositor, cu timpul degr a d â n d u - se. Treierat ul se efect u a la începu t man u al, cu mai mult e rând uri de ani m al e car e (călca u) spicele cu picioar el e în jurul unui făţar , dup ă car e se sep ar a u paiele şi pleav a de grâul ce se dăd e a , mai întâi, prin dârm o n (un fel de ciurel cu găurile mai mari, prin care trec e a u num ai boab el e de grâu), apoi <s e dăd e a la vânt > , adică se vânt ur a. După apariţia <v a p o r ului > cu abur şi a batoz ei de treier a t , oa m e nii se strân g e a u în cet e, fie pe sat e, fie pe rude nii, duce a u grâul (cu căruţ e am e n aj a t e special, avân d păt ule şi ţăruşi legaţi cu funia) la arie - de obicei, pe islazul satului - contr a c t a u vaporul şi batoza cu propriet a rii aces t or a şi le aduc e a u pe aria de treier a t cu 10 - 20 per ec hi de boi, pentr u treier a t. Râşniţa de măcinat a exist a t mult timp (pân ă prin 1940), dup ă care i-a luat locul moara de apă ; în Buco v a exist a t şi o moară făcăleaţ ă care, la 1890, a fost luat ă de apă; o altă moar ă - a lui Nae Morarul - a funcţion a t în punct ul Podul Bucovului pân ă prin 1945. După ace a s t a , Giongăr ă u constr ui e ş t e în nordul sat ului Răiculeşti, o moar ă mod er n ă , cu valţuri, adus ă din Ger m a ni a, moar ă care, cu mici transfor m ă ri, funcţion e a z ă şi în prez e n t . Oam e nii se mai ocup a u şi cu creşt er e a vitelor , albinărit , vânat ul , tăierea lemn elor , com erţ ul , m e ş t e ş u g u rile (exist a u atelier e ma n uf a c t u ri er e particular e ca fierării, cojocării, croitorii, ţesăt orii, tâ m plării... ). Câtev a pov ern i (inst al a ţi e de fabricat spirt, rachiu) şi cazan e de ţuică ave a u Budima n, Babică, Ionică al lui Niţu, în Betegi la Stanc u şi, mai târziu, în Râca- Nou ă , al CAP-ului şi în Ciuculeşti, la Ghiţă Băngoi. Boştinăritul sau albinăritul era preocu p a r e a multor oa m e ni în trecut. Astfel, Tudor Dobre Duran din Purcăr e ş ti poves t e ş t e că albinel e îşi făce a u roiuri şi prin scorburi, aşa de mult e erau, şi fiecar e om ave a cât e 3 – 4 uleie. Între cele două războ ai e mondi al e, erau mulţi cresc ă t ori de albine, pun â n d u- se bazel e stup ă rit ului mod e r n, precu m : Stancu lui 60

Marinac h e (Purcăr e ş ti), învăţ ă t orii Alexan dr u Ionesc u din Ciuculeşti, Tache Dumitr e s c u din Râca- Vech e , Ster e Petr e din Răiculeşti, preot ul Ion Mocanu din Râca- Vech e , apoi, dup ă 1950, aminti m pe gestion a r ul Dumitr e s c u Petr e, Tudorică al lui Căciulă şi Marin Ciungu, toţi din Râca- Vech e , precu m şi alţii . Obiceiul s- a păstr a t pân ă în preze n t , când mai exist ă încă 10 - 15 cresc ă t ori de albine. 2 - Meşt e ş u g urile sunt şi ele prez e n t e în viaţa şi struct ur a sat ului Râca . Satul a avut făurării (fierării ) pentr u potcovit caii, pentr u legat căruţ el e şi pus şine la roţi, pentr u confecţion a t unelt e agricole sau pentr u ascuţit fiare de plug. Cele mai import a n t e fierării au fost la Jianu şi Jică |igan u în Purcăr e ş ti, la Dobrică |igan u în Râca- Vech e , la Luca |igan u în Râca- Nou ă , iar, acu m, la un urm a ş al lui Jică |igan u, nu mit Sandu lui Jică, singur ul car e mai practic ă ace a s t ă mes e ri e. Cojocării au avut nea m u rile Brotacilor, care făce a u căciuli, cojoac e, piept a r e , găit a n e şi altele. De fapt, mulţi urma şi ai ace s t or nea m u ri s- au şi nu mit <Cojoc ar u > (Mitică Cojocar u, Radu lui Niţu). Un bun cojocar era şi Ghiţă al lui Căciulă din satul Buco v , care a lucrat pân ă la o vârst ă dest ul de înaint a t ă . Croitorii, deşi foart e mulţi în trecut, s- au rărit, răm â n â n d nu m ai trei în tot satul, dintre car e mai căut a t est e Alexan dr u Anton e s c u pentr u pricep e r e a de a confecţion a haine mod er n e . Tâmplari şi dulgh eri au fost Coste a (Purcăr e ş ti), Anghel Gâsca n u , Tudor Gâsc a n u, Manole Arvat şi Voicu Gâsca n u . 3 - În cee a ce priveşt e com erţ ul , cele mai import a n t e târguri erau la Glavaciog, Roşiorii de Vede, iar, pentr u cer e al e, la Piteşti; mai rar ajung e a u cu căruţ el e la Curte a- de- Argeş sau la Cîmpulun g. Drumul cel mai frecve n t a t era <Dru m ul ăl Mare > Roşiori - Piteşti şi, mai puţin, Alexan dri a - Piteşti, pe Valea Teleor m a n ul ui. Se vinde a u poru m b, grâu şi anim al e (oi, capr e, bovine), se cump ă r a u ţes ă t u ri (post a v uri şi pânz e t u ri), şepci, călţuni, săpu n, argint ări e, sar e, mobilă, săbii, scut uri (în special pentr u oast e), pluguri, unelt e pentr u agricultur ă. Comer ţ ul se făce a fie prin schi mb u ri la troc, fie pe bani - aspri de argint, bani, creiţari, ducaţi, florini, galbeni, taleri, lescăi, ortul, paraua turce a s c ă , pitacul, şalăii, zloţii - toţi sub denu mir e a de <golog a ni > .

10.2. - H a n u r i, c â r c i u m i, p r ă v ă l i i, c o o p e r a t i v e ...

lipsa

docu m e n t el or,

foart e

greu

să

mai

recon s tit ui

at mo sf er a hanurilor de acu m o sut ă, două, de ani. Din ce- şi mai amint e s c bătr â nii, a exist at un mar e han în vech e a vatr ă a sat ului, la Strâ m b a - la Drum ul ăl Mare - desc his, în special, neg u s t orilor ce băt e a u dru m ul Roşiorilor şi invers, pentr u a duce cer e al e la târgurile din Piteşti, Curte a de Argeş sau Câmp ulu n g. La part er se afla localul han ului, und e se bea şi se mâ nc a bine, şi sus erau cam e r el e de dor mit 61

pentr u călătorii care popos e a u pest e noap t e. La han, cânt a şi un faimos taraf de lăut ari, adus de hangiu din târgul Roşiorilor. Hanul de la Drum ul ăl Mare (din Strâ m b a ) a fost mult timp şi <c a p de poşt ă > , loc und e se schi mb a u caii poşt ali care ven e a u de la Balaci. După mod er niz ar e a noii şosel e care trec e pe la Chitu şi prin Căldăr ar u, pe lâng ă linia ferat ă, vechiul han şi-a pierdut din import a n ţ ă şi, dup ă mut ar e a vetr ei satului Râca pe noul ampl a s a m e n t , el a deve nit ner e n t a bil şi a fost păr ă sit. Un alt han vechi a fost şi hanul din Buco v din capul Diacon e ş tilor , de la biserică mai jos, în locul râp ei pietro a s e de sub râul Bucv. Aici se opre a u , la un , negu s t orii ce băt e a u târgurile locale, de la Popeşti spre Râca şi Căldăr ar u şi invers, mai ales grădin arii de pe valea Teleor m a n ul ui, ce- şi duce a u marfa în târgul de la Miroş. Hanul a dăinuit pân ă în pre aj m a Primului război mon di al, dup ă car e a fost păr ă sit şi, pe ruinele lui, a fost constr uit ă o cârciu m ă car e a avut şi ea o viaţ ă scurt ă, durâ n d pân ă dup ă 1940, răm â n â n d din ea nişt e ruine. În perioa d a interb elică, mărind u- se nu m ă r ul locuitorilor, s- au înmulţit şi cârciu mile . În Râca , erau cârciu mi la Mocăn e s c u, la Mihăilescu, la Dumitrach e al Ciocii, la Ghică al Popii, la +t ef ăn e s c u , la Ilie Cârciu m aru. În Buc o v erau cârciu mi la Neagu , în capul satului, la Stanc u lui Marinach e; în Purcăreşti, la +oarice , în vârful coast ei ce coboar ă spre podul Bucovului şi la Făgădău; în Ciuculeşti , la Marinach e al lui Stănilă , în cap ă t ul celălalt al Diacon e ş tilor şi la Arghir Bogat u; în Bet e gi la Tonce sc u, la Pârvuleşti. Vinul cârciu m a rilor - fie că era din producţi e proprie, fie că proven e a de pe Vlaşca sau de la Drăg ă ş a ni, und e se cultivau podgorii ma siv e - era adus cu căruţ el e, în buto ai e şi depozit a t în pivniţe. |uica se procur a de la munt e , direct de la pover n e, fiind adus ă tot cu căruţ el e şi vându t ă angro la cârciu m a ri. Prăvăliile s- au înmulţit, de ase m e n e a , şi ele. Primii străini car e au venit şi şi-au constr uit prăv ălii au fost Zaharia şi Bragagiu. Zaharia era grec şi a venit la noi înaint e de 1860, căci refor m a lui Cuza îl găs e ş t e stabilit în sat şi-i rezerv ă şi lui pă m â n t . Urma şii lui s- au speci alizat în vops el e şi, în perioad a interb elică (dar şi dup ă ea, pân ă prin 1950), au vând u t num ai vops el e. Clădire a prăvăliei lui Zaharia est e, poat e, cea mai vech e din sat şi, ast ăzi est e închiriat ă, adă p o s ti n d un birt, <Bibi >. Bragagiu era un turc din Dobrog e a , car e, la încep u t, ven e a cu ber e pe Vlaşca. S-a căs ă t orit în Râca şi şi-a desc his o prăvălie în Răiculeşti, und e se întâln e s c sat el e Râca şi Buco v , la care vinde a şi bragă , o băut ur ă foart e căut a t ă la timpul ei. Prăvălia lui Bragagiu a dăinuit pân ă prin 1955 - 1960, în ultimul timp reprofilând u- se pe îngheţ a t ă şi turt ă dulce. Prăvălii avus e s e r ă şi Ilie al Voicului, Ghică Popesc u, +tef ăn e s c u , Mocăn e s c u, Dumitrach e al Ciocii etc. Înmulţindu- se foart e mult,

prăv ăliile, din lipsă de clienţi, au încep u t să dea falime n t foart e repe d e , ca de altfel şi cârciu mile. Imediat dup ă ce com er ţ ul a fost naţion alizat în 1948, a răm a s în fiecar e sat (Râca, Buco v , Adu n a ţ i) cât e o coop erativă de consu m şi cât e un mat 46 .După 1960, com er ţ ul coop er a tist a luat amplo ar e şi au fost constr uit e clădiri noi pentr u coop erativ el e din Râca şi din Adu n a ţ i, car e adă p o s t e a u şi cât e un bufet . Un rol deos e bit au jucat preş e din ţii de cooper a tiv e, Pârvu Ungurea n u şi Sârbu Nae, care au constr uit noul local din Râca şi l-au aprovizion at cores p u n z ă t o r cu marfă. La ele au vând u t Petrică al Badii, Pâncu Ion, Uţă Alexan dru, Gigea Pârvulesc u etc. După 1989, ace s t e coop er a tiv e au dec ăz u t şi au apăr u t ma g a zin e şi cârciu mi particulare : <La Duran” în Purcăr e ş ti, în localul fostei primării din Buc o v , la Căminul Cultural din Râca , la fosta coop er a tiv ă, la Stoican , în Moşteni la Georgică, în Betegi la Pârvulesc u etc.

10.3. - B a n c a

p o p u l a r a

ece sit a t e a înfiinţării băncilor popular e pentr u acord a r e a de

împru m u t u ri ţăr a nilor reies e dintr- un raport publicat în 1901 47 . Subliniind situaţi a gre a în car e se găs e a u ţăra nii în acel e timpuri, raport ul cons e m n a : O foarte mare parte din săt e ni sunt victi m el e căm ă t arilor care constitui e un pericol per m a n e n t pentru ţărăni m e a noastră. Aceştia profită de nevoile săt e nilor, fie de o moart e în familie, fie de pierdere a unei vite .... fie că voiesc a- şi cu m p ăra unelt e agricole şi n- au ce ama n e t a la credit, deşi sunt oa m e ni mu n citori şi perfect de cinstiţi, sunt nevoiţi să împru m u t e bani cu proce n t e fabuloas e: 1 şi 2 lei pe lună de napoleon, ceea ce vine 60 şi 120 % pe an. Nu sunt rare cazurile la astf el de datornici când ei n- ajung să plătea s c ă fie în mu nc ă, fie în bani, datoria, ci o trec asupra urma şilor care rămâ n veşnic datori, mai ales când familia est e nu m e ro a s ă şi are puţine mijloace de trai. În cursul anului 1903, avân d exp eri e n ţ a altor bănci înfiinţat e, ţăr a nii din Rîca , avân d în frunt e a lor pe învăţ ă t or ul Tache Dumitr e s c u şi pe preot ul din sat, pun în discuţie înfiinţar e a unei bănci popular e pentr u ajutor ar e a săt e nilor. După mult e am â n ă ri, adu n a r e a gen e r al ă ajung e, în sfârşit, să votez e stat u t ul băncii şi aleg e consiliul de conduc e r e . Pe dat a de 4 iunie 1904, Banca populară ia fiinţă oficial, cu 26 de me m b ri, avân d ca preş e di nt e al băncii pe învăţ ă t or ul Tache Dumitres c u . Acest lucru se face dup ă aproa p e 6 luni de tergiver s ă ri din part e a unor că m ă t a ri ai satului, care îşi ved e a u periclitat e poziţiile lor. 46 47

ma t - cârciu m ă de stat (Din M.A.T. ˆ Monopolul alcoolului şi tutunul ui). Anuarul băncilor populare din Rom â nia, 1901 63

Situaţia băncii dup ă doi ani era urm ă t o a r e a :

Anul Membri Membrii la Capit al i finele subs c ri fond a t o anului s ri 190 26 39 3.80 4 0 190 51 4.53 5 1

Capit al vărs a t 2.14 5 4.384, 2 0

Num ă r de Capit al împru m u t împru m u t a t uri 60

4.01 2

4.63 0

Banca a dev e nit un real sprijin pentr u ţăr a ni. Ei au începu t să- şi cump e r e vite de munc ă , unelt e agricole, vaci, capr e, oi. Împru m u t a u , de ase m e n e a , bani pentr u a- şi rezolva anu mi t e proble m e familiale (înmor m â n t ă ri, nunţi, copii întreţinu ţi la şcoli). Deci nivelul de trai încep e să se schi mb e spre bine. Banca popular ă dur e az ă pân ă în anul 1947, când est e desfiinţ a t ă .

10.4. - Târg uri

âlciurile sau târgurile săpt ă m â n al e mai apropi at e de sat ul

nostru sunt: - lune a - la Miroşi (acu m se ţine du mnic a); - mar ţ e a - la Tătăr ă ş tii de sus; - miercur e a - la Slăveş ti; - joia - la Balaci şi Glavaciog; - viner e a - la Roşiorii de Vede; - sâ m b ă t a - la Piteşti Bâlciurile sezoni er e , legat e de anu mit e sărb ă t ori, sunt: - La 6 aug u s t , la Silişte a- Gum e ş ti, de Probojanie (<sc hi m b a r e a la faţă“); est e men ţion a t şi în Dicţionarul ... lui Pant e l e Geor g e s c u : < La 6 augu s t, se face bâlciu care ţine o săptă m â n ă ...” - De Duminica Mare şi Cârstov - la Ciolăn e ş tii din Deal: - De Sfânt ul Ilie - la Tătăr ă ş tii de sus - De Vinerea Mare - la Miroşi - De Sfânta Maria - la Rece a La ace s t e târguri se vând şi se cump ă r ă : cer e al e, ani m al e (boi, viţei, vaci, oi, porci, capr e), zarzav a t u ri, încălţ ă mi n t e , fierărie, piei de oaie, laţi, buto ai e, putini, obiect e de uz casnic şi atâ t e a altele. Un farm e c apar t e au comé diile, circul, fotogr afii, sca m a t o rii şi chiar gură- casc ă ... Oam e nii bea u ber e şi măn â n c ă mici, se distr e a z ă , vorbe s c vrut e şi nevrut e, iar copiii stau pe lâng ă comé dii şi se zbeng ui e s c. Tinerii au un bun prilej de a se întâlni şi de a lega priet e nii între băieţi şi fete.

Capitolul 11

CU LT U RA

e fapt ne vom referi atât la instituţiile de cultur ă şi instrucţi e

publică, cât şi la asp e c t e de viaţ ă spiritual ă, igienă şi săn ă t a t e . B i s e r i c a est e primul ele m e n t al culturii, iar primii oam e ni mai învăţ a ţi din sat au fost preoţii şi dascălii . Atunci când oam e nii ave a u un nec az sau treb ui a să afle ceva, alerg a u la popă să- i cear ă un sfat. Cei mai înstăriţi îşi procur a u şi cărţi în limba slavon ă, fie cu conţinut religios, fie cu conţinut laic (ex. Lixăndria ). Asem e n e a cărţi sau găsit prin podurile cas elor la Andre e s c u Ion, pe la bătr â n ul lui Marin Andrei, la Sand u Paşii, la bătr â n ul învăţ ă t or ului Pene s c u Athan a si e, la Popa Mocanu, la învăţ ă t or ul Tache Dumitr e s c u etc. + c o a l a est e al doilea ele m e n t cultur al, căci ea nu se refer ă nu m ai la elevi, ci şi la adulţi, în sens ul că învăţăt orii, pe lângă misiun e a lor didactică, ave a u obligaţi a să cobo ar e în popor ( aşa- zisul poporanis m ) şi să- l cultur alizez e. Învăţ ă t orii ţine a u şezăt ori du minical e cu copiii, preze n t a u diferite conferinţ e despr e creşt e r e a anim al elor, despr e diferite culturi, boli etc. Un astfel de învăţ ă t or a fost şi Tache Dumitre sc u car e a introdu s altoiul în sat, războiul de ţesut, cultur a ştiinţifică a plant elor cer e alier e şi primel e ele m e n t e ale mor al ei : urmă rile beţiei, cum treb ui e să ne compor t ă m în lume, urm a şii dorob a n ţilor etc. Diferite alte forme cultur al e s- au ma nifest a t în viaţ a mai tuturor sat elor, ca muze e , cercuri tehnico- ştiinţifice sau cultur al e, cămin e cultur al e etc. C e r c u l c u l t u r a l <Alex a n d r u Depăr ă ţ e a n u > s- a înfiinţat în anul 1900 din iniţiativa învăţ ă t orilor şi cuprind a o rază de 15 km, cu centr ul în comu n a Siliştea- Gum e ş ti , s- a restr â n s apoi la 7 comu n e , ţinân d u- se în fiecar e comu n ă ca m două - trei conferinţ e pe an, relative la comb a t e r e a beţiei, creşt e r e a anim al elor pe lângă cas a omului, cultur a câ m p ul ui şi grădin ărit ul, creşt e r e a vier milor de măt a s e , igiena individual ă şi publică, obligativitat e a şcolar ă, drept urile şi îndatoririle cet ă ţ e a n ul ui, iubirea de patrie etc. 65

Înfiinţar e a c ă m i n e l o r c u l t u r a l e, la imboldul ministrului învăţ ă m â n t ul ui, Spiru Haret, a dat un nou impuls activităţilor cultur al e la sat e. Fiinţân d în localuri de şcoală sau, mai târziu, în localuri proprii, ele ofere a u posibilitat e a orga nizării unui spectr u larg de manifes t ă ri cultur al e, ştiinţifice, de instruire şi distrac ţi e, concr e tiza t e prin conferinţ e, expoziţii, serb ări, petr e c e ri, întruniri divers e, bibliotec ă, cercuri muzicale ori tehnic e şi chiar nunţi ori botez uri.

11.1. - B i s e r i c a

e ace s t e mel e a g u ri, a exist a t o viaţă religioas ă inten s ă din

cele mai vechi timpuri. După retr a g e r e a ar m a t el or roma n e (271 e.n.), dacii aproa p e că uitas er ă cultul lui Zalmo xis (Za molxis, Zamolxe) şi se închina u, dup ă mod elul roma n, mai multor zei. Numai orăş e nii îmbr ăţiş a s e r ă noua credinţ ă, pe ascu n s, adică creştinis m ul . Cuvânt ul păgân ( lat. pagan u s ) înse m n a <locuitor al sat elor > , căci săt e nii erau acei a car e păstr a u tradiţia şi refuza u noua religie. Învăţ ă t u r a lui Hristos a fost cunosc u t ă de timpuriu în Dacia şi, mai ales, în teritoriile dintr e Dunăr e şi Mare, în vech e a Schythi a Minor, und e Sfânt ul Andrei <a vestit cuvân t ul Evangh eliei sciţilor şi tracilor> (cf. Sf. Ipolit ). Aceast ă învăţ ă t u r ă a pătru n s mai întâi în marile oraş e prin colonişti, prin ost aşii ar m a t ei roma n e , prin neg u s t ori şi prin captivii aduşi de goţi. Creştin ar e a sat elor s- a făcut mai târziu, cu misionari veniţi din dre a p t a Dunării, und e, dup ă edictul din Milan (313), fiinţau episcop a t e la Tomis, Durostor u m, Oescu s, Ratiaria etc. În secolele al IV-lea - al VI-lea, în teritoriile nord- dun ăr e n e creştinis m ul era deja religia de bază. Aşa se face că Patriarhi a de Const a n tino p ol, în secolul al XIV-lea, împăr ţ e a în două Mitropolia ţării, motivâ n d ace s t fapt prin înmulţire a populaţi ei creştin e. Sfânt ul Apostol Andrei a lăsat în urm a lui preoţi şi diaconi, chiar şi episcopi, ce i-au urma t credinţ a şi au răsp â n dit- o. Recuno a ş t e r e a oficială a ierarhi ei biserice ş ti mun t e n e a avut loc sub voivodul Nicolae Alexandr u (1352 - 1364), când Mitropolittul de Argeş prime ş t e acordul Patriarhiei din Const a n ti no p ol. Sub Vlaicu- Vodă (1364 - 1377) se mai înfiinţe az ă o episcopie la Severin, iar Radu cel Mare (1495 - 1508) mai înfiinţe az ă două mitropolii la Rîmnic şi Buzău. Nifon, patriar h ul, reorg a nize a z ă biserica şi o pun e pe baze noi. Urme paleocr e ş ti n e nu s- au găsit în localitat e a Râca , dar, apro a p e de noi, la Dulceanc a- Teleor m a n şi Olteni- Teleor m a n , s- au desco p e rit tipar e pentr u cruciuliţe, presu p u n â n d o producţi e de serie şi, deci, o inten s ă viaţ ă creştin ă. La noi s- au descop e rit cruci de lemn, cu care se aplica o pec e t e în formă de cruce pe colacii de la pom e ni, obicei păstr a t şi ast ăzi. 66

Term e n ul biserică (bes erică, bisearică, băs e ar e c ă ) derivă din latines c ul basilica , forma t la rândul său din grec e s c ul basileus (ˆ împăr a t , rege) ‡ oixia (ˆ cas ă) ˆ < cas a reg elui >. Roma nii înţeleg e a u prin basilică un edificiu în car e se făce a judec a t a şi se împăr ţ e a drept a t e a în nu m el e împăr a t ul ui. Const a n tin cel Mare, prin edictul din 313, ced e a z ă creştinilor, pentr u săvâr şir e a cultului, toat e edificiile vechilor judec ă t orii, nu mit e bazilice. La încep u t, primii creştini săvâr ş e a u rugăciun e a şi frâng er e a pâinii (pâine a era consid er a t ă ca dar al lui Dumn e z e u ) într- o încăp e r e am e n aj a t ă în cas e particular e. Cuvânt ul biserică a pătru n s în Dacia în secolul al IV-lea, din provinciile roma n e de la sud de Dunăr e, fiind folosit nu m ai în cadr ul roma nit ă ţii orient al e ; în roma nit a t e a occiden t al ă se folose a sinoni mul lui, eclesia. Cuvânt ul Dum n e z e u provine din latines c ul Domin e Deus < Domn e Deu (în latina popular ă) < româ n e s c ul Dum n e z e u , prin forma Domn e dze u. Cuvânt ul Paşti , de origine ebr aică, derivă din latine sc ul pasch aru m ; creştin provine din latines c ul christianu s car e, mai târziu, în slavă, a luat sens ul de < ţ ă r a n > ; însuşi cuvâ n t ul sărbătoare derivă din latine sc ul dies servat oria (servo, servare ˆ a păzi, a ţine), ziua închinat ă zeilor care apăr a u trup e ş t e şi suflet e ş t e pe om ; a bote z a vine de la latine sc ul baptisto, -are (prelua t la rând ul lui din grec e ş t e ) şi înse m n a < a cufund a în apă > ; cuvân t ul câşlegi - intervalul dintr e posturi - provine din latină, case u m ligare (ˆ postul brânz ei) ; de aici sa forma t pe ter e n româ n e s c carne legi - post ul de carn e. +i am put e a mer g e cu exe m pl el e şi mai dep ar t e . Multe din credinţ el e poporului, forma t e din obiceiuri şi datini locale, în legăt ur ă cu calend a r ul agricol şi păstor e s c, s- au supr a p u s pest e credinţ a lui Iisus Hristos şi s- au contopit : Floriile ( Flurii) est e sărb ă t o a r e a păg â n ă a zeiţei Flora , o sărb ă t o a r e a primăv e rii : Rusaliile est e sărb ă t o a r e a păg â n ă a zeiţei locale Rozalia , zi de pom e nir e a morţilor, când înfloresc trand afirii ( rosa ˆ tran d afir). Popoar el e migr at o a r e au tulbur a t profund religia creştin ă timp de secole. În ace s t răsti m p, oam e nii ave a u biserica în suflet sau în căruţ ă, purt â n d- o prin locurile pe und e- şi găs e a u adă p o s t u ri, dep a r t e de răut ă ţi. În timp de linişte, ieşe a u Prin ăl cărpiniş, Prin ăl aluniş, Lungiş, Curm e ziş, şi constr ui a u din bârn e bisericuţ a lor drag ă, pun â n d u- i pe acop eriş, în vârf, o cruce, se m n ul creştin ă t ă ţii. Aşezar e a slavilor pe teritoriul patriei noast r e, activitat e a fraţilor Chiril şi Metodiu şi a ucenicilor lor, precu m şi încreştin ar e a forţat ă a bulgarilor, au avut urm ări înse m n a t e asupr a vieţii biserice ş ti a stră m o şilor noştri. Slavii s- au aşez a t pe teritoriul nostr u, în colonii săt e ş ti, printr e autoh t o ni (sec. VI - VIII). Conduc ă t orilor lor, car e erau şi conduc ă t o rii rumâ nilor , nu le conve n e a o latină stricat ă în biserică, ei voiau o limbă vie, înţele a s ă de ei, şi, astfel, au introdus în biserică, în 67

ritualul religios, limba slavă vech e, cam din secolul al X-lea, întărit ă şi de înte m ei e r e a stat ului româ n o- bulgar al Asăn e ş tilor (1185 - 1186). Astfel, ritualul bizantino- slav a fost pentr u noi un mijloc de păstr a r e a ortodoxiei în lupt a dintre Roma şi Bizanţ. De aici, şi ele m e n t e slave în lexicul biserice s c: duhul sfânt ( v. sl. duh sviatâi ) ; Maica Precista ( blg. maica ‡ v. sl. precista ) ; muc e nic ( muc e nic u ) ; moaş t e ( moşti ) ; stareţ ( stareti ) ; vlădică ( vladica ˆ stăp â n ) ; cădelniţă ( kadilnita ) ; strană ( strana ) ; troiţă ( troica ) ; prohod ( prohod u ) ; po m a n ă ( po m e n u ) ; post ( post u ) ; sfeşt a ni e ( ovist e ni e ) ; utreni e ( utrenia, de la utro ˆ dimine a ţ ă ) ; vec erni e ( vec ernia, de la vec er ˆ sear ă) etc. Conduc ă t o rii cnez a t elor ave a u pe lâng ă ei şi o organizar e biserice a s c ă , cu pse u d o e pi sc o pi. Sene sl a u, la Argeş, ave a şi un arhiepisco p în pre aj m a sa . Când Basar a b I a răm a s singur ul domnitor, ierarh ul de la Curte a sa a dev e nit mitropolit. Primul mitropolit al Ungrovlahi ei a fost Ioachint, cu reşe dinţ a fie la Argeş, fie la Câmp ulun g. La 1372, se precize a z ă că mitropolitul Ungrovlahiei are drept ul să aşez e părinţi duhov nic e ş ti şi egu m e n i la cinstit el e lăcaşuri de acolo. În secolul al XIV-lea şi urm ă t o a r el e, domnitorii fac Cărţi do m n e ş ti , dăruind, fie slujitorilor lor, fie măn ă s tirilor, moşii întins e, cu sat e cu tot. Preoţii plăt e a u dări episcop ului sau mitropolitului şi erau îndat or a ţi la mari plocoa n e . Mănăs tirile, de ase m e n e a , erau obligat e la dări subst a n ţi al e cătr e domni e, fie în bani, fie în produ s e agricole, veg e t al e şi anim al e. De ace e a , domnitorii au avut tot inter e s ul ca moşii cu sat e întregi să fie închina t e mă n ă s tirilor. Monahis m ul îşi are originile tot în secolele al IV-lea - al VI-lea, când, în Dobrog e a , erau <c ălu g ă ri sciţi >. În sprijinul vieţii mon a h al e pe ace s t e mele a g u ri vine întâi toponi mi a : Valea Călugărului (Palan g a), moşia Popeasc a (Popeşti ), Fântâna Călugărilor, Via Călugărilor, moşia Călugărea s c a, Pădurea Popilor, sat ul Călugărea s c a (Mozăc e ni), apoi antropo ni micul Popesc u foart e des întâlnit şi, nu în ultimul rând, chiliile călug ărilor din Popeşti, Palang a, Râca , Buc o v , aşez a t e fiecar e ca m pe o moşie. La 1615, localitat e a Râca apar ţin e a Mitropoliei din Târgovişt e şi era vestit ă în vinărit. La 1680, unch e ş ul Drago mir face danie o part e din moşia Râca măn ă s tir ei Aninoas a din Muscel. Tudor vel clucer continu ă gest ul unch e ş ul ui Drago mir şi, la 1684, face danie mă n ă s tirii Aninoas a toat ă moşia. În anul 1685 apar e nu m el e primului preot car e slujeşt e la biserica din Râca şi car e are şi un schit de călug ări, închina t mă n ă s tirii Aninoas a din Muscel de cătr e Monahul Macarie, fiul lui Bogoslav. Preot ul se nu m e a Popa Gheorgh e . El intră în conflict cu Mitropolia din Târgovişt e pentr u faptul că nu- i lăsa pe călug ări să ia venitul moşiilor şi să- l vers e Mitropoliei. Printr- o adr e s ă a Mitropoliei de Târgovişt e, din dat a de 10 augu s t 1685, cătr e Popa Gheorgh e , i se atră g e a at e n ţi a, som â n d u- l ca stăp â nir e a să lase biserica în pace şi pe călugări să ia venitul moşiilor.

În Extrasul din statistica făcut ă la 1810 .. 48 află m că, în localitat e a Râca , erau două biserici cu < veş mi n t el e şi cărţile depline > : una în sat ul Râca- Nou ă (pe actu alul ampl a s a m e n t ) , cu hra m ul <Sf. Dumitru > , alta în satul Râca- Vech e (sau Odai a- Vech e , pe vechiul ampl a s a m e n t de la apa Strâ m b ei), biserică de lemn, cu hra m ul <Sf. Parasc hiv > . Pentr u fiecar e biserică se enu m e r ă num el e preoţilor şi diaconilor în funcţie, pentr u fiecar e în part e men ţion â n d u- se vârst a, dat a şi preot ul care l-a hirotonisit, precu m şi compo n e n ţ a familiei cu nu m e, vârst e si studii. Biserica cu hra m ul <Sf. Dumitru din Râca- Nou ă > - arat ă ace e a şi statistică - ave a 6 preoţi şi 2 diaconi. Ex.: 1.- Preot Com an sin Sandu, de 50 de ani, nepăti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, Iliopolis chir Serafim, cu blagoslov e nia Preasfinţitului Mitropolit Coz m a la leat 1783, iunie, 5. Soţia Gherghina de 46 de ani, fiu Pătraşcu de 16 ani, învaţă psaltirea , Constan din de 10 ani, Radu de 8 ani şi fată - Despa, de 6 ani; 2. -Preot Oprea sin Dumitru de 60 ani … 3.- Preot Marin sin Gheorgh e de 30 de ani … 4.- Preot Radu sin Oprea de 25 ani … 5.- Preot Vlad sin Popa Dumitru, de 50 de ani … 6.- Preot Pătraşcu sin Ion de 40 de ani, la cetire de mijloc ... 1.- Diacon Pîrvu sin Stoica de 36 de ani … 2.- Diacon Marin sin Leahu de 30 de ani …

Din ruinele aces t ei biserici de lemn, ridicat ă pe la 1700, pe ruinele unei bisericuţ e de nuiele, a fost salvat ă o cruce de piatr ă, adus ă la 1969, prin grija învăţ ă t or ului Athan a si e Pene s c u, în curt e a Căminului cultur al, pe car e cruce s- au mai putut descifra în slavon e ş t e nu m el e frunt a şilor satului şi dat a stră m u t ă rii satului pe noul ampl a s a m e n t , în preze n t şte ar s ă . Biserica cu hra m ul <Sf. Parasc hiv > din satul Râca- Vech e mai răm ă s e s e doar cu 1 preot şi 2 diaconi : 1. - Preot Marin Proistos sin Ion, de 45 de ani … 1.- Diacon Ene sin Ion, de 35 de ani … 2.- Diacon Ion sin Constan din, de 30 de ani … - Gheorgh e, citeţ sin Popa Tudor de 18 ani, holtei.

În afar ă de nu m el e preot ului şi ale celor doi diaconi, ave m dat e foart e puţine despr e ace a s t ă biserică. În tinda ei se învăţ a cart e, cum reies e din aces t docu m e n t , precu m fiul diaconului Ion sin Const a n di n, Năst a s e , de 12 ani, care învăţ a buco av n ă şi fiul diaconului Ene sin Ion, Bade a de 12 ani, car e învaţ ă cea slov. Pe la 1800, slujea la biserică Popa Stanc u şi fiul său, preot Franţ es c u sin Popa Stancu , preoţit în Bucur e ş ti la 26 marti e 1844; ace s t a din urmă a fost ultimul preot care a slujit la biserică, dup ă care a fost păr ă sit ă şi sat ul stră m u t a t . Biserica din sat ul Râca , aşez a t ă la est de sat, în capul dru m ului din centr ul sat ului, est e constr uit ă în anul 1868. În pisanie (înscrier e votivă de fundar e a unei biserici) se spun e : În nu m el e Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi al Sfânt ului Duh, ridicatu- sa Sfânta Biserică din nou 48

Op. cit. (vezi Anexa) 69

cu hra m ul <Sfinţilor Voivozi Mihail şi Gavril> şi a Sfânt ului Nicolae la 1868 în zilele do m nitorului nostru, Prinţul Carol I şi ale Preasfinţitului Mitropolit Nifon cu înde m n ul şi cheltuiala du m n e al or Arghir Dobresc u şi Pîrvu Rădulesc u şi Dumitrach e Rîculescu Zugravul şi Popa Stoica Dincă şi Popa Tănas e şi logofăt ul Mareş, Constan tin Bold şi Consta n tin Vlad (urm e a z ă apoi un text car e nu s- a putut descifra, în chirilică, aproa p e şters). Când s- a făcut noua pictur ă, pe per et el e de apus, dea s u p r a uşii sunt pictaţi cei doi voivozi, unul din ei avân d o foaie pe car e est e scris : Cine va intra în aceas t ă biserică necurat, de aceas t ă sabie va fi tăiat. Biserica a fost constr uit ă lângă ruinele bisericii vechi, und e se află Prestolul, acop e rit cu tablă, tot din căr ă mi d ă (în cimitirul alăt ur a t ). Primii preoţi care au păst orit la vech e a biserică au fost: Coma n sin Sandu, Oprea sin Dumitru, Marin sin Gheorgh e , Radu sin Oprea, Vlad sin Dumitru, Pătraşcu sin Ion, Stan sin Popa Marin preoţit în Bucur e ş ti la 26 mai 1844 şi Ion sin Diaconu Albu preoţit în Bucur e ş ti la 13 ianu ari e 1846 49 . Au urma t apoi preot ul Cristach e Popescu, popa Stoica Dincă , pus şi în pisani a noii biserici (ca m pe la 1850) şi popa Tănas e Popesc u (1860), preoţi ceau continu a t să slujea s c ă şi în noul lăcaş. S-au rem a r c a t , de ase m e n e a , preoţi ca Ion Mocanu , care a păst orit dup ă 1900 pân ă la pensi e (1940), Cristea Gheorgh e (1940 1975), Depărăţ e a n u Vasile (sept. 1945 - mai 1993) şi actu al ul preot Dogioiu Ion (din oct. 1994) car e a renov a t biserica în ext erior, stropind- o cu mozaic, şi a înnoit pictur a interioar ă, cu ajutorul săt e nilor. Cimitirul bisericii din sat ul Râca se află imediat în spat el e bisericii şi, cu 15 ani în urmă, a fost mărit cu o supr af a ţ ă de cca. 2.500 m², bine gospod ă rit şi închis cu gard de uluci. În curt e a bisericii s- a constr uit primul cavou, al preot ului Depărăţ e a n u Vasile , în faţa bisericii, în dre a p t a .

storia bisericii din Buc o v est e de dat ă mai rece n t ă . La 1741,

sat ul Buco v nu se găs e a pe lista sat elor, întoc mit ă de Const a n ti n Mavrocord a t . Era încep u t ul cătu n ului Diacon e ş tilor , prove niţi prob a bil din vechii călug ări de la schit. Satul Buc o v se găs e ş t e pe hart a Stat ului major austriac abia la 1853. Stan Diaconu est e printr e primii preoţi din sat car e au slujit la o bisericuţ ă de lemn, cam între 1750 1780; el est e şi înte m ei e t or ul cătu n ului Diacon e ş ti, nucleul satului Buco v . Diacon e ş tii sunt locuitori cobor â t ori din vechii boiern a şi ceau primit ca danie, cu uric, moşia lor dup ă desfiinţ ar e a schitului de

Revista gen erală bisericea s c ă , nr. 11 - 12 / 1971 şi nr. 1- 2 / 1972. 70

călug ări (Menţiun e a est e făcut ă la 11 ianuari e 1954 de Popesc u Gheorg h e , la vârst a de 63 de ani, pe mar gin e a unei file mono gr afice). Biserica se afla la cap ă t ul de la răs ărit al moşiei şi era făcut ă din bârn e de lemn şi cără mi d ă , pe urm el e vechii biserici de lemn, cam und e se află lăcaş ul actu al. Cam pe la 1822 - 1823, satul, ne m ai a v â n d popă, fură un preot care se aciua s e pe la Izvoru, nu mit Popa Pistol Marin , poreclit şi popa din bung e t sau popa Bung e t , pentr u că săt e nii îl adus e s e r ă în sat şi-l ajut a s e r ă să- şi înjghe b e z e gospo d ă ri e la Coşerii , la poalele Pădurii Piscului, în nişte lăst ăriş ( bung e t ) 50 . Se nu m e a Popa Pistol pentr u că purt a la brâu un pistol ce funcţion a cu praf de pucioas ă , ce- i răm ă s e s e din oast e a lui Tudor Vladimiresc u, pe car e o însoţise la 1821, ca osta ş, la Bucur e ş ti. După reprim a r e a revolt ei, când Tudor est e prins şi omor â t, oast e a se răsp â n d e ş t e şi soldat ul îmbr ac ă haina mon a h al ă la vreun schit de călug ări, pentr u a i se pierd e urm a. Între timp, învăţ a s e cânt ările biserice ş ti şi se hirotonisise popă. Pistolul ce- i făcus e faima şi-i era nelipsit îl ajut a să înfrunt e cet el e de turci care dăd e a u iama prin sat. În frunt e a săt e nilor, Popa Pistol , călar e sau pe jos, trăg e a focuri dup ă cet el e de turci. El s- a însur a t şi şi-a durat gospo d ă ri e put er nic ă, avâ n d şi copii, înte m ei n d sat ul Pistoleşti , sub dealurile Bucovului, lângă Ciuculeşti . La 1859, încă mai bot ez a copii în biserică, aşa cum reies e din actul de botez, de pe 19 iunie 1859, al lui Gheorg h e , care era chiar nepot ul lui. Biserica lui Popa Pistol a stat în ruine pân ă în anul 1929, când a fost dăr â m a t ă şi, pe locul ei, s- a constr uit un mic Prestol ce dăinuie şi ast ăzi, la răsărit de biserica actu al ă. Materialele răm a s e de la dăr â m a r e a ruinelor, au fost dat e sat ului Bet e gi pentr u a constr ui o şcoală, dar car e n- a fost făcut ă niciodat ă . Între anii 1868 şi 1880, a păst orit la biserică Pană Duhovnicu despr e care se ştiu puţine lucruri. I se spun e a Duhov nicu pentr u că la el mer g e a tot satul să se spove d e a s c ă de relele făcut e sau pentr u a cere sfaturi. Pană Duhovnicu zideşt e biserica în 1868, din lemn şi cără mi d ă , pe ruinele unei biserici din nuiele şi chirpici. După dec e s ul lui Pană Duhov nicu în 1880, vine să slujea s c ă la biserică un urm a ş al lui Popa Pistol , nu mit Ion Marin Pistol zis - şi el din Bung e n t , car e a trăit pân ă în anul 1912. În anul 1907, febru ari e, 16, aces t a apar e pe lista elector al ă ca deleg a t - alăt uri de alţi doi cons ă t e ni (Gheor g h e Ionesc u, agricultor, şi Georg e Nicolau, învăţ ă t or) - pentr u a mer g e la Turnu Măgur el e, ca aleg ă t ori direcţi, în colegiul al treilea. Menţion ă m că popa Ion Marin Pistol se bucur a de stima întreg ului sat, ca dova d ă că est e ales de 158 de aleg ă t ori cu una ni mit a t e de voturi 51 , pentr u a- şi da votul pentr u aleg ă t orii indirecţi pentr u Cam er ă , confor m instrucţiunilor votului cenzit ar. Ion Marin Pistol are urm a şi care, mai târziu, s- au nu mit Popeşti şi trăiesc şi Confor m DLRM : búng e t , bung é t ˆ pădur e de a s ă şi întun e c o a s ă : desiş - comp. alb. bunk 51 Proces- Verbal nr. 28, 12 febru a rie 1907 - Fond arhive perso n al e . 50

ast ăzi; e vorba de Gheorgh e Popescu cu fiii săi Victor, Alexan dru, Ilie şi George, dintr e car e ast ăzi mai trăiesc doar doi: Ilie şi George. După 1912, slujeşt e la biserică preot ul Alexan dru Săndul e s c u , car e s- a transfer a t , dup ă câţiva ani, în sat ul Depar a ţi- Hîrleşti. După aces t a , postul de preot est e suplinit un timp de preot ul de la biserica din Rîca , Ion Mocanu. Între anii 1919 - 1973, vine cu şcoală preot ul Gheorgh e M. Popesc u , din nea m ul Diacon e ş tilor, car e păst or e ş t e biserica cu drago s t e apro a p e o jumă t a t e de secol, murind la o vârst ă înaint a t ă (96 ani). Preot icono m, Gheorgh e M. Popescu s- a născ u t la 10 mai 1898 şi a fost hirotonisit la 17 noie m b ri e 1919, dup ă întregir e a nea m ul ui. A lupt at ca nime ni altul pentr u constr uir e a noii biserici în Buco v şi a slujit- o pân ă la adâ n ci bătr â n e ţi, căci, deşi s- a pension a t la 1 febru ari e 1967, a continu a t să slujea s c ă biserica pân ă aproa p e de moar t e, surve nit ă în 1994. După el, vine un tân ăr absolve n t al Semin ar ului Teologic, pe num e Const an tin Depărăţ e a n u , hirotonisit la 25 ianuari e 1971 pe sea m a ace s t ei parohii. Este fiul preot ului din Râca, Vasile Depărăţ e a n u . După num ai un an, se mut ă la soţie, în satul Purcăreni şi moar e de tân ăr (40 de ani), lăsân d doi copii care, ulterior, devin tot preoţi. Îl urm e a z ă preot ul Cristea Gheorgh e, det a ş a t de la parohia Rîca , al doilea post, car e a slujit şi el ca m pân ă prin 1980 când a dec e d a t . După ace a s t ă dat ă, se succe d mai mulţi preoţi, neleg a ţi de sat, car e n- au lăsat urm e : Manea Ion Adrian, Cocorea Viorel, Zincules c u Relu şi Popa V. Dorel. De la 1 sept e m b ri e 1996 a venit un nou preot, pe num e Opriş Marinel , hirotonisit la 8 augu s t 1996 la Mănăstir e a Curte a de Argeş, car e a continu a t să renov ez e biserica şi care se bucur ă de resp e c t ul satului. Sub el, s- a făcut o nouă pictur ă cu ajutorul financiar al întreg ului sat şi a fost sfinţită pe dat a de 14 nov. 1999. Trebuie me n ţion a t , însă, că săt e nii din Buco v , dup ă o jumă t a t e de secol de ateis m, s- au dep ăr t a t de biserică şi de Dumn e z e u şi trebui e depu s un efort deos e bi t pentr u a- i read u c e pe cale a cea dre a p t ă . Actuala biserică a satului est e aşez a t ă în part e a de miază n o a p t e a localităţii. Este constr uit ă din cără mi d ă ars ă şi învelită cu tablă galva nizat ă , înnoită. Construc ţi a ei s- a încep u t în anul 1911 prin contribuţia săt e nilor. A stat net er mi n a t ă pân ă în 1920, când preot ul Gheorgh e M. Popesc u , tân ăr pe atunci şi cu dragos t e de munc ă, a strân s cu mult ă trud ă de la enoriaşi sum a de 180.00 0 lei, cu care a reuşit s- o ter min e. În anul 1923, s- a făcut sfinţire a ei de cătr e Preasfâ n t ul arhier e u Evghe ni e Humul e ş t e a n u , la car e a participa t întreg ul sat şi prefect ul de Teleor m a n , Alecu Popesc u. Biserica are hra m ul <Sfinţii Împăr a ţi Const a n ti n şi Elena > şi se me n ţin e în star e bun ă. În 1999, prin grija preot ului Marinel Opriş, s- au renov a t ext eriorul şi acop erişul şi s- a făcut o nouă pictur ă.

Pe dat a de 18 mai 1918 a fost sfinţită crucea - troiţă ridicat ă de Căminul cultur al în curt e a bisericii, în part e a stân g ă , lâng ă intrar e, prin grija lui Stănc ul e s c u Ene, în amintire a eroilor din sat, căzuţi pentr u reîntr e gir e a nea m ul ui. Cruce a a fost înlocuit ă cu o altă cruce de lemn în anul 1992 de cătr e Pene s c u Nicolae, fiul cel mic al învăţ ă t or ului Pene s c u Athan a si e, car e, între timp, a dec e d a t şi el. Cimitirul est e aşez a t pe uliţa dintr e biserică şi satul Ciuculeşti , cam la jumă t a t e a dru m ului, şi est e împr ej m uit cu gard de ulucă.

11.2. - învata m a n t u l

rimel e docu m e n t e car e at es t ă învăţ ă t u r a de cart e pe ace s t e

mele a g u ri dat e a z ă din secolul al XVII-lea şi sunt legat e de biserică. Râca , la 1600, era sat mă n ă s tir e s c, apar ţin â n d de Mitropolia de Târgovişt e. < + c olile > de pe moşiile mă n ă s tir e ş ti erau ad ministr a t e de călug ări greci şi ave a u un stat u t mai bun. În Râca exist a şi un beilic (un fel de han în care erau găzduiţi beii - guver n a t ori ai aces t or provincii - şi alţi de m nit a ri turci). Beii stăt e a u foart e bine cu egu m e n ii (star e ţi) greci, ajut â n d şcolile cu care de lemn e . Egum e nii greci întăr e a u pe dasc ăl în drept urile lui şi tot ei prime a u paretisis -ul (dinăşia , de misia) când dasc ăl ul nu mai voia să ţină cursuri. În RâcaVech e , se făce a cart e încep â n d cu anul 1622, anul de când dat e a z ă primul docu m e n t depist a t . În 1683, est e at es t a t şi un schit de călug ări înfiinţat de călug ăr ul Macarie. Preoţii şi călug ării de aici au contribuit la răsp â n dir e a învăţ ă t u rii de cart e. S-au mai găsit docu m e n t e şi din anii 1770, 1783, 1786, 1802, 1809 şi 1838 care at es t ă că pe ace s t e mele a g u ri se făce a cart e în biserică. Într- un hrisov emis de canc el ari a lui Radu- Mihne a voivod cam în ace s t timp (leat 7130, 24 iunie ) şi adr e s a t Mitropoliei de Târgovişt e (vezi în anex e), se scria : De ace e a şi voi, rumâ nilor ce veţi primi acea ocină, mai sus zîsă (e vorba de pă m â n t ul de pe moşia mă n ă s tir e a s c ă ) , voi să ascultaţi de învăţăt ura părint elui şi de slugile sfinţii lui ce vă vor da învăţăt ură. La 1786, un Barbu, de 18 ani, fiul lui Vlad sin (particulă sinoni m ă cu <fiul lui...> sau < al lui...) Popa Dumitru, învăţ a psaltirea, trecu s e deci pest e bucoav n ă şi ceaslov , iar Gheorg h e sin Popa Tudor, de 18 ani, trecu s e toat e fazele şi dev e nis e citeţ , făcân d pe dasc ălul la stra n ă. Cursurile se desfăş ur a u în tinda bisericii, de la prima zăpa d ă pân ă primăv a r a , când încep e a u muncile agricole Dintr- un Extras din statistica făcut ă în anul 1810 din ordinul armat elor ruseş ti de ocupaţi e, păstr a t la Acade mi e, în ma n u s cris chirilic, reies e că, în sat ul Rîca, exist a u 6 preoţi şi 2 diaconi ai căror copii învăţ a u cart e în biserica cu hra m ul Sfânt ul Dumitru : Pătr aş c u, de 16 ani, Barbu, de 18 ani şi Tudor, de 12 ani, învăţ a u psaltirea ;

Bade a, de 12 ani, învăţ a ceaslov , iar Năst a s e , de 12 ani, învăţ a bucoav n ă. Pe la încep u t ul secolului al XIX-lea, locuitorii satului erau în majorita t e ţăra ni; unii se nu m e a u birnici şi tăblaşi şi munc e a u pe moşiile Câmpin e a n c a şi Belu, iar alţii - spornici - erau arg a ţi pe moşiile mă n ă s tir e ş ti Aninoas a (din jud. Muscel) şi Pasăr e a (din jud. Teleor m a n ). Într- un num ă r mic exist a u şi moş n e ni , ţăr a ni ce- şi munc e a u propriile pet e c e de pă m â n t , moşt e ni t e din moşi- stră m o şi. În timpul muncilor agricole, alăt uri de părinţi, munc e a u şi copiii - cei mai mari la cot cu părinţii şi bunicii, iar cei mai mici ave a u grijă de gospod ă ri e sau de vite. |ăr a nilor le ven e a greu să se lipse a s c ă de copii şi să- i dea la învăţ ă t u r ă . Legiuirile dat e în perioa d a 1832 - 1835 prin Regula m e n t ul Organic nu prev e d e a u instrucţi e pentr u ţăr ă ni m e ( V. A. Urec h e a , în Istoria şcoalelor de la 1800 - 1835, arat ă că poporul încep e a ... cu târgov e ţii). Se arăt a doar că - art. 362, cap. al VIII-lea - datoria ţârcovnicului (dasc ăl ul de biserică) era de a- i învăţ a pe copiii sat ului cart e şi cânt ă ri. Legăt urile econo mic e cu Bucur e ş tii, Roşiorii de Vede, Piteştii, Curte a- de Argeş şi Câmp ulu n g ul fac ca unii ţăr a ni mai înst ăriţi, aşazişii fruntaşi , să nu mai aşt e p t e mila stăp â nirii, ci să- şi ang aj ez e ei un învăţ ă t or, pe cheltuiala lor. Aşa se face că, pe la 1838, în Rîca funcţion a o şcoală într- o cas ă particular ă, închiriat ă de la un grec ce vinde a roşcove, pe locul und e se găs e ş t e ast ăzi familia Petre Dumitr e s c u. Simbria învăţ ă t or ului Dincă |ugui se plăt e a anu al şi era strân s ă de la ţăra ni de cătr e pârcălabul sat ului. Cursurile se ţine a u num ai iarna; se pred a cate his m ul, istoria vechiului şi noului test a m e n t , arit m e tica, citirea şi scrierea nu m e r elor. Scriere a se făce a în lădiţe cu nisip sau pe tăbliţe de ard ezi e. Se dăd e a u ped e p s e desul de sever e, ca băt ai a sau ares t ul, mai uşoar e fiind consid er a t e stat ul în genu n c hi pe boab e de poru m b sau pe coji de nucă sfăr â m a t ă . Între anii 1845 - 1858, şcoala a fost condu s ă de Popa Ion, Marin Lesp e d e şi alţi câţiva cânt ă r e ţi de biserică, car e - şi ei - de- abia . Pe la 27 sept e m b ri e 1848, Eforia 52 +co al elor cer e Căimă c ă ni ei 53 să închidă şcolile, dar învăţ ă t or ul de atunci - Popa Ion - ignoră ordinul şi-şi continu ă activitat e a tot anul. De la 1862, ave m trei adr e s e ale învăţ ă t or ului Marin Rădulesc u cătr e Subpr ef e c t ur ă (19 oct., 5 nov. şi adr e s a 989/2 6.1 1. 1 8 6 2 ), prin car e se plâng e de lipsa celor treb uito ar e pentr u şcoală, iar în anul 1863, febr. 24, acel aşi învăţ ă t or scrie cătr e Subpr ef e c t u r ă că Sfatul comu n al nu- i dă nici un ajutor. Pe 26 febru ari e 1862, Prefect ur a dă ordin Sfatului comu n al să dea cele trebuitoare şcolii . Din adr e s a din 5 nov. 1862, reies e că erau înscrişi la şcoal ă 32 de elevi, dar urm a u şcoal a doar 5 - 6 din pricină că oa m e nii din sat <n u sunt înduplec a ţi > . Eforie ˆ sediul sau consiliul de conduc e r e al unor instituții cultur al e sau spitalice ş ti ‚DLRMƒ 53 Caimac a m , caimac a n ˆ locțiitor al domnit or ului ‚DLRM ƒ 52

Deşi în 1864 se dă o lege speci ală a învăţ ă m â n t ul ui de că tre Al. I. Cuza, prin care învăţ ă m â n t ul devine obligat oriu şi grat uit , şcoala nu progr e s e a z ă . Pe la 1868, şcoala funcţion a în cas a lui moş Ciucă Ghionar ul; la 1870, se învăţ a cart e cu nen e a Dascălu, Dumitru Bădăuţ a originar din Zîmbr e a s c a , dar car e stăt e a în gazd ă la Pârvulesc u . +coala din casa lui moş Ciucă Ghionarul nu a funcţion a t mult timp, căci la 1875, moşt e ni torii aces t ui a şi-au reven dic a t cas a şi şcoala s- a desfiinţ at din lipsă de local, situa ţi a dur ân d ca m un an. Pe la 1876, a venit ca învăţ ă t or Badea Dumitre sc u care a iernat la Ouşor, într- o cas ă dăr ă p ă n a t ă şi, <s ă r m a n ul > , < nu ştia bine cart e > nici el. Cu toat e aces t e a , ave m mărt urii caiet el e de scris ale elevilor săi, car e au o caligrafie foart e frumo a s ă (a se ved e a caiet ul de caligrafie al elevului Tache Dumitr e s c u din 1877, viitorul dasc ăl al şcolii). Până prin anul 1883, şcoala se făce a cam cu inter mit e n ţ ă , din lipsă de local. În acel an, subpr ef e c t ul Zlotesc u are iniţiativa şi dă Primăriei ordin să cump e r e o cas ă particular ă şi s- o aranj ez e pentr u şcoală. Primăria a cump ă r a t o cas ă cu 240 lei de la Radu Mărchida n u, cârciu m a r , cas ă ce ave a 9 m lungi m e , 4,20 m lăţime şi 2 m înălţime, cu per eţii din nuiele, lipiţi cu lut şi era învelită cu paie. Prima învăţ ă t o a r e car e funcţion e a z ă în ea cu titlu provizoriu, neav â n d studii cores p u n z ă t o a r e , se num e a Aristiţa Apostol , fiind plătit ă din fondul judeţ ului cu 60 lei lunar pân ă în 1889 şi, resp e c tiv, cu 90 lei lunar pân ă în 1891. Între 1891 şi 1893 a funcţion a t - tot ca învăţ ă t or provizoriu - Ion Tănăs e s c u , plătit tot de judeţ cu 90 lei pe lună. Un capitol nou în viaţa şcolii încep e odat ă cu venire a ca dasc ăl în sat a lui Tach e Du mi tr e s c u , primul învăţ ă t or cu studii cores p u n z ă t o a r e , fiu al sat ului, car e s- a luptat ca un apost ol pentr u constr uir e a unui local adecv a t de şcoală şi pentr u luminar e a satului. Iată ce scria el Revizorului şcolar de Teleor m a n în adr e s a nr. 116/19 1 4 , iunie 29: M-am căsnit în patru rânduri să construie sc local de şcoală mai coresp u n z ă t or, dar, din lipsă de oam e ni de iniţiativă şi din cauza multor răuvoitori care, în loc de- a ajutora, au pus piedici, planurile miau fost zădărnicit e şi eu desc urajat. Daţi- mi local bun, daţi- mi două posturi, daţi- mi progra m ă pe clase, daţi- mi mat erial didactic şi copii pe toată ziua şi vă asigur progres ul ! Tache Dumitre sc u est e născ u t în 1859, sept e m b ri e, 29, învaţ ă şcoala primar ă în sat şi urm e a z ă +co al a Normal ă a Societ ăţii pentru învăţăt ura poporului româ n, cu rezult at e foart e bun e. În primul an de învăţ ă m â n t , funcţion e a z ă la +co al a Sloteşti, urm ă t orii trei la +co al a Miroş, alţi şas e ani la +co al a Buc o v , dup ă car e urme a z ă +co al a Rîca pân ă la pensi e, adică pân ă în 1920. În iulie 1887, se căs ă t or e ş t e şi dă naşt e r e la 7 copii : un băiat şi şas e fete. Bun gospo d a r , îşi constr ui e ş t e cas a şi acar e t u rile gospo d ă ri ei, îşi orga nize a z ă curt e a şi grădin a, pun â n d pomi pe car e, printr e primii în sat, îi altoieşt e . Are o vast ă bibliotec ă cu diferite colecţii printr e car e Albina român e a s c ă , Revista pentru învăţăt ura 75

poporului român , cărţi de beletristică, de albinărit, de popularizar e a ştiinţei, de istorie şi de ped a g o gi e. Toţi copiii lui au fost bine educ a ţi, au absolvit şcoli înalte şi-au ajuns oa m e ni de năd ejd e . La sfârşitul carier ei, prin Ordinul nr. 12786 7/ 1 9 2 0 , dup ă 45 de ani de carier ă, Ministrul +co al elor <găs e ş t e ca o datorie să vă mulţu m e a s c ă pentru serviciile adus e învăţă m â n t ul ui, contribuind la iluminare a nea m ul ui. Când vine în Râca , găs e ş t e şcoala mizer a bilă, at m o sf era era nesuf erită, aşa că ne am e ni n ţ ă a ne goni şi puţinii copii ce- i ave m (11X-1887). Pe 10 şi pe 11- I-1887, şcoala est e închisă din lipsă de lemn e , pe 12- I-1889 pereţii sunt bru m a ţi, iar la 31- V-1891, după uşă se află o curcă clocind. Pe 10- VIII-1905, cer e primăriei să dea jos <băle g arul > car e acop er e şcoal a şi a se înveli din nou, a refac e soba şi uşa, mai rea ca la coşar e. În clas ă pica, cat e d r a - o ma s ă din scân d uri - se mut ă dintr- un loc într- altul, om de serviciu era num ai pe timpul iernii, copiii îşi aduc e a u apă cu doniţa. Curăţ e ni a şi focul le făce a u copiii cu rândul, şcoal a sea m ă n ă cu un grajd de gospo d ar sărac (20- VI-1916). Mobilierul est e exec u t a t de învăţ ă t or cu copiii şi cuprind e a : 3 bănci lungi de scân d ur ă , o ma s ă , o tablă şi un dulap. Ca mat e ri al didactic, în 1907 erau : un ter mo m e t r u , un metr u liniar, un ech er de lemn, trei mă s u ri de cap a cit a t e , patr u corpuri geo m e t ric e de tiniche a şi un comp a s de lemn (Invent ar 1907 - 1908 ). În 1894, şcoala ave a un ulcior de apă, două hărţi ale judeţ ului Teleor m a n , o hart ă rupt ă a Româ ni ei, 8 hărţi ale contin e n t el or, iar, în bibliotec a şcolii, o cart e (!) Luptel e străbu nilor de L. Se c ă ş a n u . După rapo ar t e nenu m ă r a t e trimise Prefect urii de Teleor m a n ( nr. 2 şi 7 din sept., 22 şi 28 din oct., 2 din 14- II-1912, 71 din 27 mai, 117 şi 122 din 21, resp e c tiv 26 aug u s t 1912 ; 111 din 20 iulie, 112 din 30 augu s t 1913), în anul 1915 se constr ui e ş t e , în sfârşit, un local de şcoal ă şi visul dasc ălului est e îndeplinit. Locul pe car e se constr ui e ş t e localul est e cump ă r a t de la Ion Pătra şc u şi are 1288 m² ‡ (4 × 3 ˆ 12 ) ˆ 1300 m². Planul şcolii est e făcut de învăţ ă t or, person al, şi lucrar e a se realize az ă pe cheltuial a comu n ei. Localul est e alcăt uit din două clase mari, canc el ari e şi antr e u. Dar, pentr u mo m e n t , harnicul dasc ăl Tache Dumitres c u nu poat e să ben eficieze de noul local, căci preg ă tirile pentr u Războiul din 1916 şi, apoi, anii războiului afect e a z ă profund şi învăţ ă m â n t ul din şcoal ă. Astfel, între 15- XI-1916 şi 20- IV-1917, şcoal a est e închisă, iar învăţ ă t or ul conce n t r a t . După invazia ar m a t el or ger m a n e , scoala est e pus ă la dispoziţia lor, servind ca grajd pentr u cai şi dor mito ar e pentr u soldaţi. Puţinul mobilier s- a det erior a t, mat e ri alul didactic de ase m e n e a , arhiva şcoli - car e fuses e urcat ă în pod - a fost rupt ă şi det erior a t ă , păstr â n d u- se nu m ai registr el e de dup ă anul 1903, car e răm ă s e s e r ă încuiat e în dulap. După Primul Război Mondial, în condiţiile Româ ni ei Mari, cursurile se vor relua cu un elan întreit. La încep u t cu două post uri de suplinitoar e, apoi cu trei, +co al a se prime n e ş t e , progr a m el e se 76

înnoiesc, se tipăr e s c man u al e şi se ia un nou avân t. După 1920, se vor mai închiria încă 2 - 3 clas e în diferite cas e particular e, nu m ă r ul de posturi se va mări, de ase m e n e a se va prelungi vârst a de şcolarizar e şi învăţ ă m â n t ul se va aşez a pe baze mod er n e . Vor veni învăţ ă t ori preg ă tiţi în şcoli nor m al e, ca : Dumitru R. Ion, Nicolau Gheorgh e (<Lupu > ), Băde sc u Filofteia, Ionesc u Vasilica, Ilie Gheorgh e, Enach e Sterian, Popesc u Petre, Crivăţ Angh el, Crivăţ Maria, Dumitre sc u Nicolae, Ionesc u Alexan dru, Penesc u Athana si e, Penesc u Ecaterina, Ionesc u Mihalach e, Stere Ion şi alţii care vor da un nou suflu învăţ ă m â n t ul ui din ace a s t ă localitat e. Al Doilea Război Mondial găs e ş t e şcolile din Rîca bine încadr a t e , dar, din păc a t e , acu m, iar se produc pert ur b ă ri : învăţ ă t orii sunt mobilizaţi, cele patru post uri răm â n neocu p a t e , doar două învăţ ă t o a r e preiau toat e clas el e de la întâi pân ă la clasa a VII-a. Cursurile se ţin în condiţii foart e grele în ace ş ti ani. Frecve n ţ a e foart e slab ă, elevii răm â n â n d acas ă cu ma m el e , ajut â n d u- le în munc ă - acas ă şi la câm p. Puţini elevi mai reuş e s c să ter min e ultima clas ă, a VII-a. După refor m a învăţ ă m â n t ul ui din anul 1948, şcoal a dec a d e , răm â n â n d doar patr u clas e primar e. Cam prin 1949 - 1950, se reiau cursurile gimn azi al e cu clas el e V -VII şi, dup ă anul 1965, pân ă la opt clas e. Învăţ ă m â n t ul se laicizeaz ă, progr a m e l e şi man u al el e se ideologize a z ă dup ă mod el sovietic, avân d în centr ul ate n ţi ei educa ţia mat erialist- ştiinţifică despr e lum e şi viaţă şi lupta de clasă . În ace a s t ă perioad ă , deşi învăţ ă m â n t ul ia un nou avân t, sat ul se destr a m ă încet încet şi ele m e n t ul tân ăr pleac ă masiv spre oraş el e Bucur e ş ti şi, mai ales, Piteşti. +i în sat ul Buc o v a exist a t o şcoal ă cu tradiţie. În anul 1885, era învăţ ă t or Nicolae Ion . Până în anul 1912, s- a învăţ a t cart e în clădiri particular e închiriat e de săt e ni sau de primări e. În anul 1912, s- a constr uit o şcoal ă nouă, cu două clas e, canc el ari e şi antr e u, nu mit ă de săt e ni +coala Mare pentr u faptul că aici vene a u elevi de la şcolile de patr u ani şi învăţ a u cart e pân ă la şapt e clase primar e. Între cele două războ ai e mondi al e, s- au rem a r c a t doi învăţ ă t ori cu trag e r e de inimă şi care au înflăcăr a t inimile a sut e de tineri : Nicolau Gheorgh e şi Băde sc u Filofteia. În anul 1958, şcoal a din Buco v est e mist uit ă de un incen diu şi învăţ ă t or ul Petre Popesc u , pe atunci director, a recons t r uito din te m elii cu ajutorul Inspect or a t ul ui şcolar raional Cost e ş ti, al cărui inspec t or- şef era Nicolae Apostolac h e . Școala din satul Purc ăr e ş t i s- a deschis într- un local închiriat de la locuitorul Ionescu Păun în anii 1934 - 1935, dar învăţ ă t or ul Ionescu Mihalach e , cu donaţii din part e a satului, constr ui e ş t e în anii 1936 -1937 localul din paian t ă pe ter e n ul rezerv a t de la refor m a din 1864 pentr u păt ul ele de rezerv ă. Localul are o singur ă sală de clas ă, o canc el ari e şi un antr ei a ş.

Și în sat ul Bet e g i , prin anul 1931, se înfiinţe az ă o şcoală nu m ai cu patru clase, fiind învăţ ă t or Sterian Enach e. +co al a a funcţion a t în diferite cas e particular e pân ă în anul 1958, când se constr ui e ş t e un local propriu de şcoal ă cu două săli, o canc el ari e şi un antr e u, fiind învăţ ă t or şi director Stănc ul e s c u Dumitru . +co al a funcţion e a z ă pân ă prin 1980, când se desfiinţ e a z ă din lipsă de copii. În satul Râca- Nou ă , localul de şcoală s- a constr uit tot cam în acela şi timp, sub conduc e r e a învăţ ă t or ului Popesc u Petre , cu 4, 3, apoi 2 post uri, avâ n d ca învăţ ă t ori pe Trăncan Lucreţia, Dumitre sc u Florica şi, dup ă 1970, pe Popesc u Ilie. Privitor la elevi, treb ui e să spun e m că învăţ ă m â n t ul pe lângă biserică se făce a spor a dic şi era urma t num ai de cătr e fiii de preoţi, negu s t ori şi târgov e ţi, rar fiu de ţăr a n car e călca tinda bisericii să înveţ e cart e. Cea dintâi lege car e se ocup ă de învăţ ă m â n t ul primar Regula m e n t ul Organic - prescria pentr u Munte ni a, în secţiun e a IV, cap. 8, art. 26, înfiinţarea de şcoli începă t o ar e pentru amb el e sex e prin toat e capitalele judeţ elor . În 1863, funcţion a u în Valahia 1867 de şcoli primar e, printr e car e şi şcoala din satul Râca . Prima lege orga nic ă a învăţ ă m â n t ul ui, Legea Instrucţiunii din 1864 , a găsit la aplicar e a ei circa 2665 de şcoli primar e săt e ş ti cu cât e un învăţ ă t or. Constituţia din 1866 stabile a grat uit a t e a şi obligativit at e a învăţ ă m â n t ul ui primar. În anul 1877, nu m ă r ul şcolilor săt e ş ti scad e la 1900 de post uri de învăţ ă t ori. Titu Maioresc u, ca ministru, încear c ă refor m a r e a legii de la 1864, Sturza şi Spiru Haret prezint ă Parla m e n t ul ui, în 1886, un proiect de lege care cer e a reorg a niz ar e a întreg ului învăţ ă m â n t , dar, abia în 1893, Tache Ionescu preia aces t proiect şi refor m e a z ă învăţ ă m â n t ul. În primii 21 de ani (1884 - 1905), situaţi a populaţi ei şcolar e s- a prez e n t a t la Școala Râca confor m dat elor din tab elul de mai jos. Tabelul a fost prelua t din arhiva şcolii la 1906, se m n a t T. Dumitre sc u, tab el căruia noi i-am adă u g a t 3 coloan e de tot aluri expri m a t e num e ric şi proce n t u al, pe baza căror a am realizat şi cât ev a repr ez e n t ă ri grafice suge s tiv e. Dacă se comp a r ă nu m ă r ul copiilor de vârst ă şcolar ă cu nu m ă r ul copiilor înscrişi şi cu acel a al absolve n ţilor, se trag e concluzia că un num ă r din ce în ce mai mar e era lăsat, an de an, în afar a şcolii, deşi, în comp a r a ţi e cu trecut ul, învăţ ă m â n t ul primar făce a continuu progr e s e . Tabel no minal cu elevii de la şcoala Râca între anii 1884 - 1905 Anul şcolar Tota Num ărul elevilor înscrişi Copii din sat l rămaşi copii neînscrişi 78

85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95

96 81 77 85 89 90 62 72 68 112 151

Total Nr. % 45 47 35 43 28 36 35 41 35 39 33 37 31 50 36 50 34 50 36 32 35 23

1895 - 96

165

1896 - 97

155

1897 - 98

176

1898 - 99

218

1899- 1900

208

fără dat e

1900- 1901

192

-> -

1901- 1902

188

1902- 1903

229

1903- 1904

264 125

107

1904- 1905 1905- 1906

? 148 36 12

71 12

77 -

12 13

1884 1885 1886 1887 1888 1889 1890 1891 1892 1893 1894

absolv e n ţi

41 32 27 33 33 33 31 35 32 33 31

4 3 1 2 2 1 2 3 4

fără dat e -> -> -> -> -> 4 2 8 7 2

Total B Nr % 51 53 45 46 57 38 49 64 35 50 59 38 54 61 35 57 67 36 31 50 31 36 50 35 34 50 32 76 68 48 11 77 63 6 12 76 77 6 11 72 63 2 12 71 76 5 16 77 83 7 14 69 92 4 13 69 83 3 12 69 75 9 13 60 81 7 13 53 67 9 23 11

6 8 14 12 19 21 1 2 28 53 46 49 49 84 52 50 54 56 72 12

În cee a ce priveşt e obligativitat e a instruirii şcolar e, ace a s t a s- a aplicat într- o anu mit ă ordine : întâi, copiii de româ ni care au fost înscrişi de bun ă voie în registrul şcolar, apoi copiii mai mari din familiile cu mai mulţi copii de vârst ă şcolar ă; dintr e copiii mari, se prefer ă copiii săt e nilor cu dar e de mâ n ă . +i toat e aces t e a , dup ă 31 de ani de la votar e a obligativităţii legii ! Toat e legile enu nţ a t e cuprind e a u obligativit at e a învăţ ă m â n t ul ui pentr u toţi fiii Româ ni ei , dar ele nu s- au aplicat din varii motive : lipsa mijloac elor mat e ri al e, lipsa localurilor de şcoală, ignor an ţ a clas elor avut e.

1884 - 85

300

1885 - 86 1886 - 87 1887 - 88

250

1888 - 89 1889 - 90 1890 - 91

200

1891 - 92 1892 - 93 150

1893 - 94 1894 - 95 1895 - 96

100

1896 - 97 1897 - 98 1898 - 99

1899-1900 1900-1901 1901-1902

0 Total copii

1902-1903 1903-1904 1904-1905

1884 - 85

160

1885 - 86 1886 - 87

140

1887 - 88 1888 - 89

120

1889 - 90 1890 - 91

100

1891 - 92 1892 - 93

1893 - 94 1894 - 95

1895 - 96 1896 - 97

1897 - 98 1898 - 99 1899-1900

1900-1901 1901-1902

0 Num ar elevi inscrisi

1902-1903 1903-1904 1904-1905

1884 - 85 1885 - 86 1886 - 87 1887 - 88 1888 - 89 1889 - 90 1890 - 91 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0

1891 - 92 1892 - 93 190319021901- 1904 1898 1900- 1903 1897 1899- 1902 1896 - 99 1901 1895 - 98 1900 1894 - 97 1893 - 96 1892 - 95 1891 - 94 1890 - 93 1889 - 92 1888 - 91 1887 - 90 1886 - 89 % 18841885- 87- 88 co - 85 - 86 pii in

1893 - 94 1894 - 95 1895 - 96 1896 - 97 1897 - 98 1898 - 99 1899-1900 1900-1901 1901-1902 1902-1903 1903-1904

Grafic : Procen t ul de copii înscrişi la şcoal ă Număr ul redu s de absolve n ţi pe car e şcoal a îi dăd e a anu al arat ă clar cât de iluzoriu era de aplicat aces t principiu. Frecve n ţ a era mai bun ă în lunile de iarnă şi slab ă şi foart e slab ă toa m n a şi primăv a r a . Proces el e verb al e de inspec ţi e se m n al e a z ă şi ele o frecve n ţ ă foart e slab ă. Pe 31- X-1891 est e un singur elev în clas ă din cei 31 înscrişi, iar pe 17- V-1892, în trei clase, erau prez e n ţi doar 11 elevi. Absenţ el e repe t a t e ale elevilor fac de altfel obiect ul multor plâng e ri ale învăţ ă t or ului cătr e stăp â nir e (11- X-1887) şi nu m ai o exec u ţi e cu călăr a şii poat e să- i aduc ă pe copii la şcoală. Pe mulţi îi aduc e a forţat primări a prin vătăş eii satului şi prin execu t a r e a am e n zilor şcolar e. Se plăt e a 20 de bani abs e n ţ a , dar, deşi nu m ă r ul abs e n ţ el or era mar e, am e n zile şcolar e nu dep ă ş e a u 30 de lei. După reîntr e gir e a ţării în 1918, efectivele încep să crea s c ă : în 1918 sunt 165 de elevi înscrişi (131 băieţi şi 34 fete) şi frecve n t e a z ă şcoala 78 de elevi, dar promov e a z ă 106 elevi ; în anul 1920 sunt 245 elevi înscrişi din care 210 elevi frecve n ţi regul at ; în 1932, 211 elevi înscrişi, 113 elevi frecve n ţi regul at ; în 1947, ultimul an înaint e a refor m ei, erau 193 elevi înscrişi şi frecve n t a u şcoal a în mod regul at 152 elevi. Faţă de rece n s ă m â n t u l şcolar, un num ă r mar e de copii răm â n e a u în afar a şcolii. Cresc â n d nu m ă r ul de copii, creşt e şi num ă r ul cadr elor didactice : 1915 - 2 post uri 1916 - 2 post uri ‡ 1 maistr ă 1919 - 4 post uri 1936 - 5 post uri 1947 - 6 post uri 81

Puţini elevi ajung e a u pân ă în ultima clas ă. Iată cât ev a exe m pl e de absolve n ţi ai clas elor ter min al e : 1916 - 6 absolve n ţi 1937 - 15 absolve n ţi

rivitor la conţinut ul şi organizar e a învăţ ă m â n t ul ui , treb ui e să

me n ţion ă m că s- au făcut progr e s e import a n t e . În biserică se încep e a cu buchiile (alfab e t ul slavon) - de aici şi expr e si a: buchis e ală - se trec e a apoi la bucoa v n ă , la ceaslov , dup ă car e urm a psaltirea. În şcoală, la 1883 se învăţ a la clas a I : româ n a , arit m e tic a şi exerciţiile muzical e ; la clas a a II-a se reluau conce n t ric româ n a şi arit m e tic a la car e se adă u g a u religia, istoria, geogr afia, caligrafia şi muzica; la clas a a III-a : româ n a , religia, arit m e tic a, geogr afia judeţ ului, caligrafia şi muzica ; la clas a a IV-a se făce a u româ n a , arit m e tic a, religia, istoria, geogr afia, caligrafia şi muzica ; în clas a a Va - clasă ter min al ă - se relua u româ n a , istoria, geogr afia, geo m e t ri a, se introduc e a u noţiuni de agrim e n s u r ă cu aplicaţiuni, ştiinţ ele nat ur al e cu noţiuni de agricultur ă şi horticultur ă. Educaţi a fizică se făce a sep a r a t la pre militar ă, în orga nizaţi a Micii dorobanţi (1910 1916) cu ar m e de lemn, unifor m ă şi exerciţii fizice specifice. În urma legii din 1893, se introduc e şi lucrul ma n u al car e cuprind a înfiinţar e a de at elier e şcolar e şi practica agricolă exp eri m e n t al ă pe lotul şcolar. Învăţ ă t or ul Tache Dumitre sc u est e, poat e, printr e primii învăţ ă t ori din ţar ă car e introduc e lucrul man u al şi atelierul şcolar de tâ m pl ări e, războiul de ţesu t, lotul şcolar. La practica agricolă se desfă ş u r a u exp eri e n ţ e de altoire pe pomi, lucrări de legu micult ur ă, sădir e, stup ărit etc. În gen e r al, planurile de învăţ ă m â n t sunt acele a şi sau apro a p e acele a şi pân ă la refor m a din 1948. După ace a s t ă dat ă, se introduc e limba rusă obligatoriu încă din clas a a IV-a, învăţ ă m â n t ul se desp a r t e de religie, conţinut ul ma n u al elor se restr uct ur e a z ă dup ă mod el sovietic, avâ n d la bază învăţ ă t u r a marxist- leninist ă despr e lume şi viaţ ă. Ca met o d e de învăţ ă m â n t , mai import a n t e , men ţion ă m : intuiţia, conver s a ţi a euristică şi catihe tic ă, exerciţiul, analiza gra m a ti c al ă, şi excursi a. La clasa I se folose a u tăbliţele înră m a t e , pe care se scria cu cond eiul. Elevii mai mari scriau cu creioa n e sau cu pen e (tocuri) cu cern e al ă şi peniţ ă. Lecţiile se încep e a u şi se sfârş e a u cu o rugăciun e. Se folose a băt ai a cu nuiau a, stat ul în gen u n c hi pe coji de nucă sau pe boab e de poru m b, arest ul şi <tr a s ul > de urechi. Notar e a elevilor se făce a într- un cat alog, la începu t confecţion a t de învăţ ă t or, apoi tipărit de stat. Catalog ul era comu n tuturor clas elor şi pentr u toat e obiect el e ; notel e erau de la 1 la 10 , iar, pentr u 82

perioad a 1948 - 1958, de la 1 la 5 , dup ă mod el sovietic. Preze n ţ a la ore se not a cu se m n ul ‡ şi, mai târziu, cu dat e. Lege a învăţ ă m â n t ul ui primar din anul 1896 ( P. Poni ) prev e d e a înfiinţar e a în me diul rural a şcolilor de adulţi - ace a s t a ca dovad ă că neştiinţ a de cart e încep e să fie tot mai resi mţit ă în rând ul săt e nilor. O astfel de şcoală se înfiinţe az ă şi în localitat e a Rîca în anul 1902. Cursurile se ţine a u de 3 ori pe săpt ă m â n ă între orele 16 - 18. Uneori era oprită de autorit ă ţi sub motivul că, fiind mari, se dau la nerozii . Număr ul elevilor era între 10 - 20 pe an. În 1916, şcoala de adulţi are 35 de elevi, dintre care 20 analfab e ţi. Se ţin 22 de şedinţ e, dup ă car e şcoala se închide. Între anii 1921 - 1924, a funcţion a t şi o şcoală de fet e condu s ă de Maria Chiriţescu . Cursurile se ţine a u într- o cas ă închiriat ă. Erau înscrise 60 de fete, dar medi a celor ce frecve n t a u zilnic nu dep ă ş e a 27 - 40 de fete. Se învăţ a u acele a şi obiect e ca în şcoala de băieţi, dar, în fiecar e zi, se făce a u şi lucrări ma n u al e specifice fetelor : croitorie, cusăt u ri, împletituri etc. După refor m a din 1948, obligativitat e a învăţ ă m â n t ul ui devine literă de lege. Efectivele de elevi se înmulţ e s c :

1962 1963 1964 1965 1966

1958 1963 1964 1965 1966 1967

7 10 10 10 10 10

clase clas e clas e clas e clas e clas e

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ

191 230 241 276 260 263

elevi elevi elevi elevi elevi elevi

După 1967, clas el e V -VIII sunt par al el e pân ă în 1985, dup ă care efectivele de elevi încep să scad ă , răm â n â n d tot cât e o clas ă. După revoluţia din 1989, ca urm a r e a liberalizării avort urilor, clasel e se reduc simţitor, fiind frecve n ţi doar între 10 - 15 elevi pe clasă. Încep â n d cu anul 1970 , învăţ ă t orii car e pred a u la clasel e a V-a a VIII-a sunt înlocuiţi cu profesori calificaţi la apro a p e toat e mat e riile, pun â n d u- se bazel e unui învăţ ă m â n t ştiinţific serios. Printre primii profesori calificaţi - cu universit a t e (de 5 ani) sau cu institut (de 3 ani) - au fost : Cordela ...?, Ion Ionesc u (limba româ n ă ) , Aurelia Ionesc u (limb a româ n ă ‡ franc ez ă ), Viorica Ivan (biologie ‡ agricultur ă), Jean Ivan (istorie ‡ geogr afie) şi alţii. Trebuie me n ţion a t că, dup ă gen e r a ţi a interb elică de învăţ ă t ori, apar e în zona sat ului Râca o nouă gen e r a ţi e de dasc ăli - învăţ ă t ori şi profesori – care- i ia locul, precu m : Cojocaru Victor, Stăncul e s c u Maria, Stăncul e s c u Dumitru, Bădes c u Marin, Popescu Stela, Popescu Ilie, Ionesc u Ion, Ionescu Aurelia, Popescu Ecaterina, Cojocaru Marcela, Penesc u Irina. Aceast a se dator e a z ă şi faptului că, în aces t timp, la Liceul Peda g o gic din Câmp ulu n g est e director un fiu al sat ului, Stăncul e s c u Ilie , un exe m pl ar ped a g o g şi dasc ăl, car e i-a stimula t pe săt e ni să- şi ducă copiii la ace a s t ă şcoal ă, să- i facă dasc ăli de şcoală. 83

După anul 1989, num ă r ul cadr elor didactice din sat se reduc e mult, prin ieşire a la pensi e a celei de a doua gen er a ţii, născ u t ă dup ă al doilea război mondi al. Vor mai răm â n e , ca fii ai sat ului, doar Ivan Jean, Ivan Viorica şi educ a t o a r el e Stănc ul e s c u Iana, Cârst e a Carolina şi Sârbu Dorina. De- a lungul anilor, la conduc e r e a şcolii au fost puse dintr e cele mai destoinice cadr e didactice ca directori , exe m plificân d aici perioa d a de dup ă refor m a şcolar ă : 1 2 3 4 5 6 7 8

Penesc u Athana si e Crivăţ Angh el Cosăc e s c u Jana Crivăţ Maria Ilie Gheorgh e Cojocaru Victor Ionesc u Ion Ionesc u Aurelia

6 ani 2 ani 3 ani 6 ani 4 ani 14 ani 11 ani

9 - Ivan Viorica 10 - Dinu Marin

4 ani

1948 - 1954 1949 1954 - 1956 1956 - 1959 1956 - 1962 1962 - 1966 1966 - 1980 1980 - 1985 1989 - 1995 1985 - 1989 1995 – prez e n t

În perioa d a 1966 - 1980, s- a trecu t la un învăţ ă m â n t ştiinţific serios, au fost scoşi învăţ ă t orii car e pred a u la ciclul gimn a zi al şi înlocuiţi cu profesori calificaţi, aşa cum am me n ţion a t , şcoala a fost dota t ă cu mobilier nou şi cu mat e ri al didactic cores p u n z ă t o r la apro a p e toat e disciplinele de învăţ ă m â n t . Din păc a t e , dup ă refor m a învăţ ă m â n t ul ui din 1948, s- a introdu s ace a practic ă agricolă, car e, în perioa d a 1960 - 1989 a fost un adev ă r a t calvar pentr u copiii de la ţară, căci erau singurii care mai strân g e a u recolt el e toa m n ei de pe tarlalele C.A.P.- ului pân ă prin 15 noie m b ri e, când intrau, în sfârşit, la clasă. Din şcoala Râca au ieşit însă elevi preg ă tiţi, car e au ajuns jurişti, me dici vet erin ari, me dici uma ni, ofiţeri, ingineri, tehnicieni etc. (vezi cap. ). Trebuie să mai me n ţion ă m că, dup ă 1948, în scop prop a g a n di s tic, regimul comu nist, prin aşa- zisa alfabetizar e a tuturor oa m e nilor, a obligat pe toţi neştiutorii de cart e să vină la şcoal ă sear a la cursurile de alfabetizar e , pentr u a- i învăţ a să scrie şi să citea s c ă , pentr u ca, dup ă cinci ani, să se laud e cu lichidarea analfab e tis m ul ui , lichidar e formal ă şi superficială. Învăţă m â n t ul preşcolar s- a dezvolt a t dup ă 1948. Prima grădiniţ ă a luat fiinţă în cas el e lui Nae Moraru (pe locul und e funcţion e a z ă S.M.A.), avân d ca educ a t o a r e pe Penesc u Irina, dar a fost mut a t ă mai târziu în localul şcolii din Ciuculeşti . Trept a t , cam în fiecar e sat s- a înfiinţat cât e o grădiniţ ă. Ca educ a t o ri me n ţion ă m pe : Penes c u Irina, Motroş Elena, Stănc ul e s c u Iana, Crivăţ Maria, Cristea Carolina, Goran Silvia, Sârbu Dorina ş.a. Grădiniţ el e au contribuit la preg ă tir e a copiilor 84

pentr u şcoal ă şi la educ a r e a lor mor al- civică, avân d însă şi un carac t e r propa g a n di s tic acc e n t u a t , cultivân d conduc ă t o r ul şi partidul comu nist. Ca orga nizaţii şcolar e men ţion ă m : - Micii doroban ţi - organiza ţi e înfiinţat ă înaint e de primul război mondi al, cu carac t e r patriotic, cultivân d pe eroii de la 1877; - Cercet a şii - organiza ţi e de tiner e t car e ave a ca scop dezvolt ar e a laturii mor al- religioas e a educ a ţi ei. Ea era condu s ă de învăţ ă t or şi se făce a pe struct ur a clas elor; - Străjerii - organiza ţi e şcolar ă pentr u preg ă tir e a tinerilor pentr u luptă; între cele două războ ai e mondi al e, s- au introdu s ore de pre militară, exec u t a t e de cătr e ofiţeri cu ter m e n redus, din rândul cadr elor didactice, pe ter e n uri speci al am e n aj a t e , cu progr a m de preinstr u c ţi e militar ă, cu ar m e de lemn. - Pionierii - organiza ţi e înfiinţat ă în anul 1949, dup ă mod el sovietic, avân d ca scop educ a r e a politică a copiilor. Resp e c t â n d sche m a clas elor, era orga nizat ă pe det a ş a m e n t e şi unităţi, condu s e la nivel de unitat e pe şcoală - de com a n d a n ţ i- instruct ori din rândul cadr elor didactic e. Organizaţi a ave a ste a g u ri, goar n e şi tobe cu car e se făce a u cer e m o ni al el e pionier e ş ti înaint e şi dup ă adun ă ri. - Șoi mii patriei - organiza ţi e înfiinţat ă în timpul regi mului şi la iniţiativa lui Nicolae Ceauş e s c u , cuprinzâ n d u- i pe preşcolarii din grădiniţ e; era tot o organiza ţi e propa g a n di s tic ă, cu costu m e şi crav at e , ca şi pionierii. După revoluţia din 1989, ace s t e organiza ţii au fost desfiinţ at e , lăsân d un gol în educ a ţi a mor al - civică a elevilor.

11.3. - Cămi n u l cult ur a l

ăminul cultur al din localitat e a Râca a fost înfiinţat în anul

1936 de Direcţia Cămin elor cultur al e şi a +co al elor ţără n e ş ti, aflat ă sub direct a conduc e r e a ministrului Spiru Haret, şi se num e a Căminul cultural <Gh. Lazăr>. În Buco v , Căminul cultural <Carol al II-lea> a luat fiinţă ca m în acel aşi timp. Ambele cămin e cultur al e au funcţion a t în săli de clas ă şi ave a u la conduc e r e învăţ ă t ori din cei mai dest oinici şi preoţi. Săpt ă m â n a l se dăd e a u serb ă ri cu copiii sau cu tiner e t ul săt e s c. Se serb a u diferite eveni m e n t e religioas e sau patriotice sub patron aj ul cercurilor învăţ ă t or e ş ti. Până la al II-lea Război Mondial, s- au rem a r c a t învăţ ă t ori ca : Popesc u Petr e, Gheorg h e Ilie, Dumitru R. Ion, Alexandr u Ionesc u, preot ul Mocanu Gheorg h e şi Popesc u Gheorg h e din Bucov şi învăţ ă t orii Ionescu Mihalach e , Sterian Enach e şi Ster e Petre. 85

În anul 1967, s- a dat în folosinţ ă un mod e r n Cămin cultur al, ridicat prin contribuţi a săt e nilor, fiind forma t dintr- o sală de spect ac ol e cu 300 - 400 de locuri (treb ui e subliniat că pe scen a Căminului cultur al au cânt a t mari perso n alit ă ţi ale cânt e c ul ui popular, ca Maria Lătăr e ţ u, Maria Cioban u, Irina Loghin, Ion Dolăn e s c u şi frat el e său, Maria Drago miroiu şi alţii), o bibliotecă cu două încăp e ri - una pentr u cărţi (12.00 0 volum e) şi alta pentr u periodice - o sală de cine m a t o graf , car e preze n t a săpt ă m â n a l filme artistice, şi un muz e u etnografic şi istoric . Acest muz e u, condu s de învăţ ă t or ul Penes c u Athana si e , cuprind e a obiect e vechi din lemn, folosite în gospo d ă ri a ţără n e a s c ă , obiect e din portul popular (ii, catrinţ e, mar a m e , fote, că m ă şi, poale etc), docu m e n t e vechi privind şcoala şi istoricul comu n ei (cărţi de hot ăr nicie, caiet e ale elevilor din 1877, fotogr afii ale primilor dasc ăli etc) şi alte mat e ri al e. În cadr ul Căminului cultur al au fiinţat : o formaţi e corală, car e a obţinut diferite pre mii sub conduc e r e a învăţ ă t orilor Popesc u Maria şi Enach e Sterian, o echipă de dans uri populare , alcăt uit ă din săt e ni tineri, o brigadă artistică şi o echipă de teatru forma t ă din tiner e cadr e didactice, car e au pus în scen ă pies e din dra m a t u r gi a româ n e a s c ă şi univer s al ă, cum ar fi Doctor fără voie de Molière. Din păc a t e , localul Căminului cultur al se găs e ş t e într- o star e jalnică de degr a d a r e . El s- a transfor m a t în bar de zi şi de noapt e , iar activitat e a cultur al ă se măr gin e ş t e la aşa- zisele discot e ci , seri de dans pentr u tineri. Muzeul a fost deva s t a t dup ă moar t e a învăţ ă t or ului Athan a si e Pene s c u, obiect el e au fost furat e sau arunc a t e . În cam e r a und e funcţion a muze ul s- a instal at centr al a telefonică. Biblioteca cu cele 12.00 0 de volum e a fost de ase m e n e a deva s t a t ă , part e mut a t ă în sat ul Popeşti. Cei care au răsp u n s de destin el e culturii n- au mai fost inter e s a ţi să susţin ă financiar aces t e instituţii care au răm a s de izbelişt e.

11.4. - M e d i c i n a

încep u t,

oa m e nii

făce a u

apel

me dicin a

popular ă

empirică. Cele mai căut a t e erau moa ş el e şi descâ n t ă t o ar el e . Acum 200 de ani, se trat a sfrinţia (sifilisul) cu prafuri din buruieni şi fumuri cu care se afu m a u bolnavii : săricică, pucioas ă , piatr ă vân ă t ă (sulfat de cupru), piatr ă acr ă (alaun de pota siu ˆ sulfat dublu de aluminiu şi pota siu), puţin argint viu (mercur) etc. Acest e a se pisau bine pân ă deve n e a u prafuri (pulber e) şi, cu ele, se afum a bolnavul 9 zile la rând, fiind însoţite de desc â n t e c e . Ca boli mai frecve n t e în localitat e au fost mal aria şi tifosul exan t e m a t i c, iar ca epide mii - chiar deva s t a t o a r e au fost holer a şi cium a. Pe timpul ace s t or a din urm ă, locuinţ el e se dezinfect a u cu var, iar bolnavii gravi erau arunc a ţi de vii în gropar niţ e cu var. Satul Pistoleşti s- a desfiinţ at tocm ai în urma unei epide mii de cium ă (se par e dup ă 1828), cei mut â n d u- se pe deal şi 86

înfiinţân d localitat t e a Bet e gi. În timpul celor două războ ai e mondi al e au exist a t pădu c hi şi râie, iar sanit ari cu < e t u v e > dezinfect a u , prin fierber e, rufăria. După 1945, dezins e c ţi a de pădu c hi se făce a cu DDT (diclordifenil tricloret a n ) - insecticid de cont a c t - de cătr e sanit ari car e trec e a u din cas ă în cas ă şi pulverizau prafurile cu un fel de burduf. Se mai folose a u şi ceaiuri - de tei, salcie, sună t o a r e , cozi de cireş, flori de salcâ m, băşin a porcului, pelin etc. - pentr u trat ar e a diferitelor afecţiuni. Spitalul cel mai apropiat era la Turnu, pân ă la Primul Război Mondial, dar rari erau bolnavii care ajung e a u la ace s t spital. În perioad a interb elică spitalel e s- au mai înmulţit - la Izvoru, Tătăr ă ş ti, Slăveşti, Cost e ş ti - apar şi primii doctori car e vin, în anu mi t e zile, în localitat e vizitân d bolnavii şi dân d u- le trat a m e n t e , aşa cum au fost Valter şi Cartianu , buni speci alişti car e au salvat mulţi bolnavi de la moar t e . De mar e ajutor au fost şi sanit arii dintr e care men ţion ă m pe Ilie al lui Vică (din Ciuculeşti) , Sandu <Sanitaru > (din Râca ), Stan Ion (din Betegi), care a ţinut circa 20 de ani şi o farm a ci e cu medic a m e n t e strict nec e s a r e , ca şi Stanc u Const an tin , un sanit ar deos e bit de pricep u t, cu cunoştinţ e practice şi car e rezolva cu comp e t e n ţ ă mult e proble m e grave de săn ă t a t e , dar care, din nefericire, a murit de tân ăr. În 1960, s- a constr uit un dispe n s a r mod er n cu o sală de consult a ţii, două săli pentr u bolnavi, o sală de naşt e ri, şi locuinţ ă pentr u doctori. Creân d u- se condiţii de vieţuit, au venit şi me dici, unii stân d chiar mai mult, precu m : Manolesc u, Decă, Otilia, Luţă etc. Medicina vet erinară făce a apel tot la desc â n t ă t o a r e sau la diferiţi oam e ni car e ştiau să lase sâng e sau să dea dru m ul la aer etc. Între cele două războ ai e, Radu Batalu a făcut mult timp pe sanit ar ul vet erin ar, venind cu experie n ţ ă din Primul Război Mondial. După al Doilea Război Mondial, s- a rem a r c a t sanit ar ul vet erin ar Petrică Puiu , cu experie n ţ ă tot din război. După ace e a au urma t absolve n ţi ai şcolilor agricole, secţia vet erin ar ă, ca : Stoica Mihai, Popescu Costel, Viorel Zarioiu, Gica Alexan dru, Stoica Maria.

11.5 - Îmbră c ă m i n t e a şi co s t u m u l po p u l a r

onst a n tin + t ef a n din sat ul Bete gi, de 70 de ani împliniţi în

anul 1955, poves t e ş t e cum se purt a u bărb a ţii şi fem eile în copilăria lui, ,,în jurul anului 1900 > : Bărbaţii purt a u că m a ş ă de câne p ă sau de in, ism e n e din acel e a şi mat e ri al e, brâu roşu , pest e car e se încinge a u cu chimir lat, în care se păstr a u banii, teaca cu cuţitul sau, dup ă caz, pistolul cu cre m e n e . În picioar e purt a u opinci sau iminei (pant ofi cu vârfuri ascuţit e). În zilele de sărb ă t o a r e , flăcăii ieşe a u la horă îmbrăc a ţi în ase m e n e a căm ă şi cusut e cu arnici pe poale şi pe la mân e ci, pantaloni albi de dimie sau abá , dup ă anoti mp u ri. Pe timp de iarnă, purt a u 87

flanele, piept ar e şi cojoac e - dula m e pentr u cei mai înst ăriţi - iar, pe cap, căciuli . Giner el e, la însur ăt o a r e , purt a pe cap fes roşu - influenţ ă turce a s c ă . Tinerii şi adulţii purt a u dimie cu buzu n ar e , nădragi fără buzun ar e , făcuţi din lână ţesu t ă în cas ă. Băieţii mai purt a u şi imping el e - un fel de pelerin ă fără mâ n e ci - toat e aces t e a sub influenţ ă turce a s c ă . Femeile purt a u că m ă şi din in şi cân e p ă , fust e din abá, pieptar e şi cojoace . În zile de sărb ă t o a r e , erau îmbr ăc a t e cu ii, mur el e (nişt e vest e fără mân e ci, făcut e din catifea şi cusut e cu motive popular e ), fote , mara m e pe cap - şi femeile mai în vârst ă, catrinţ e - în picioar e, iminei. Costu m ul naţion al din part e a locului a suferit trei mari influenţ e de- a lungul timpului : influenţ a teleor m ă n e a n ă (mai ales cea de la Baltă), influenţ a olten e a s c ă şi cea arg e ş e a n ă (cu acen t e musc el e n e ) , predo mi n â n d , însă, cea teleor m ă n e a n ă . Costu m ul naţion al s- a purt a t curen t pân ă în pre aj m a Primului Război Mondial; în perioa d a interb elică, pân ă prin 1940 -1945, se purt a la horă sau în zile de sărb ă t o a r e . Ionesc u Gherghin a, de 82 de ani, povest e ş t e că, atunci când era fată mar e, era o mân d ri e pe fete când purt a u costu m ul popular şi că nu lipse a zi de sărb ă t o a r e să nu- l îmbr ac e . După al Doilea Război Mondial, costu m ul naţion al a începu t să se poart e num ai la serb ă ri, de cătr e tineri. Ultimul om care purt a vara că m a ş ă cu mâ n e ci largi, cu fust ă şi cu isme n e a fost Ion Stan Stănic ă din nea m ul Porcăr e ş tilor, pân ă prin anul 1970, când ace s t a a dec e d a t . De atunci săt e nii nu mai poart ă ace a s t ă costu m a ţ i e. Purtar e a pant alonilor de cătr e fem ei era o ruşine. Totuşi mod a pant alonilor la femei s- a introdu s dup ă 1940 - la încep u t, num ai iarna, apoi, încet- încet, s- a gen e r alizat şi vara. Învăţ ă t o a r e a Ecat erin a Pene s c u a participat cu un costu m naţion al femei e s c la Expoziţia agricolă din 1907 de la Paris, und e a obţinut diplom a şi pre miul întâi. Diplom a şi costu m ul sunt expus e la muz e ul satului din Căminul cultur al, de învăţ ă t or ul Athan a si e Pene s c u.

11.6. – Sarbatori, obiceiuri, folclor ....

n ciuda îndoctrinării cu ideologia mat e ri alist ă, localitat e a şi-a

păstr a t credinţ el e şi obiceiurile străv e c hi, legat e de naşt e r e , căs ă t ori e şi moar t e, de sărb ă t orile Crăciunului şi Anului Nou şi de cele de pest e an, şi-a păstr a t portul popular, dans urile şi jocurile specifice locului, cedinţ el e, eres urile şi cânt e c el e. La na ş t e r e , men ţion ă m obiceiurile : tăierea buricului , ursitorile , bote z u l şi luarea moţ ului (la băieţi) sau tăierea turtei (la fete), de ase m e n e a datul de grindă.

Log o d n a est e un fel de cer e m o ni e pren u n ţi al ă, care anun ţ ă legăt ur a într- un viitor foart e apropiat. Ea const ă într- o distr acţi e cu lăut ari, a celor două familii (a fetei şi a băiat ului) şi se desfă şo a r ă de obicei la fată aca s ă , cu sau fără alţi invitaţi. Nun t a est e eveni m e n t ul cel mai măr e ţ din viaţ a omului. Ea se preg ă t e ş t e minuţios, uneori cu un an sau chiar doi ani înaint e. În trecu t, nunt a ţine a trei - patru zile, încep e a viner e a şi se ter min a lune a sau marţ e a . Mai întâi se angajau lăutarii , apoi se creşt e a u ani mal e pentr u tăiat (porci, viţei, tăur a şi), dup ă car e mirele şi mire a s a mer g e a u la naşi cu plocoan e , să se înţelea g ă în legăt ur ă cu pret e n ţiile pe care le ridică naşul. Apoi, cu o săpt ă m â n ă sau două înaint e, încep e a construirea um brarului sau, mai nou, a cortului sub care se va desfăş ur a nunt a. Se ang aj a u, dup ă posibilităţi, brişti (căruţ e) împodobit e cu mac a t e , velinţe, păt uri, perine pentr u plimb a t ul nunt a şilor prin sat. Astăzi, locul brişt elor l-au luat maşinile mici sau, chiar, depla s a r e a nunt a şilor pe jos. Caii erau împodobiţi cu cordel e şi pan glici, cu ha m u ri cu clopoţ ei şi cu proso a p e cusut e de mire a s ă . În sâ m b ă t a nunţii, pe sear ă, sose a u lăut arii şi se desfăş ur a prima petrec er e cu cei ce < alergau > la nunt ă, dup ă care urma u pocân z eii 54 ; a doua zi, duminica, urm a bărbieritul mirelui, gătitul mires ei , gătitul bradului , bradul şi mas a brad ului cu udat ul . Bradul se plimb a prin sat cu tot tiner e t ul; alaiul ace s t a se opre a la o fânt â n ă , într- o răsp â n ti e, şi, cu vadr a cu apă şi cu busuiocul, urma cere m o ni al ul udat ului, dup ă care urma masa tineret ului . În a doua part e a zilei, se desfă ş u r a cere m o ni al ul luării naşului de aca s ă , plimbare a nunţii , cunu nia religioas ă, apoi teatrul popular Vasilach e şi Marioara sau spus ul oraţiilor de nunt ă. O part e deos e bi t ă a nunţii est e nun e a s c a, hora în care se împart darurile : proso a p e , că m ă şi cusut e, mac a t e , covoar e, pijam al e etc. Se desfăş ur a u apoi dans ul şi jocul , par al el cu mas a, care ţine a u pân ă luni dimine a ţ a , dup ă care se striga darul . Lăut arii care cânt a u la nunţi erau Niţă al lui Tărţău cu vioar a, aco m p a ni a t la ţa m b al şi cobză. Multe nunţi tocm e a u lăut ari de la Roşiori, mai rece n t din Piteşti, cu orche s t r e mod er n e . Lunea se strâ n g e a u cei doi socri, cu rudel e şi cu naşii şi continu a u mas a . Toat ă cere m o ni a nunţii est e condu s ă de starost e, un om apropiat giner elui, recuno s c u t dup ă prosop ul purt a t pe spat e . Moart e a , deşi un eveni m e n t dest ul de trist în viaţa sat ului, are import a n ţ a ei în eve ni m e n t el e vieţii omului. Imediat ce moar e o perso a n ă , sunt invitat e patru perso a n e de acela şi sex cu dec e d a t ul săl scalde . În timp ce- l scaldă, cele patr u perso a n e îi amint e s c mort ului ce- a făcut bine şi ce- a făcut rău în viaţa lui. Apoi est e îmbrăcat cu ţoalele de înmor m â n t a r e şi pus într- o cam e r ă curat ă, und e vine lume a , cu flori şi lumâ n ă ri, să- şi ia <la reve d er e > de la el. Pe piept, i se pun e o oglindă, bani şi o lumâ n ar e încolăcită ca şarp el e, simbolizân d firul vieţii, lumâ n a r e ce stă aprins ă pe piept ul său. La poart ă se arbor e a z ă praporel e , un ste a g adus de la biserică, şi, în 54

p ocânz e u – perso a n ă care însoț e ş t e nunt a şi spun e orațiile de nunt ă ; colăc a r 89

cas ă, se aduc e sfeşnicul în car e se pun lumâ n ă rile aprins e. Part e a cea mai tragică est e scoat er e a mortului din cas ă şi, apoi, din curt e ; acu m, cei dragi încep să- l jelească, amintind u- şi, cu voce tare, clipele dragi din viaţa lor ; fem eile se urcă în carul mort u a r cu oala cu tă m âi e şi cu bănuţi din met al pe care îi arunc ă pe la răsp â n tii. Corte giul funer ar opreşt e pe la toat e răsp â n tiile şi i se fac scurt e slujbe, arunc â n d u- se cu bănu ţi. Un rol import a n t le revine groparilor, celor ce privegh e a z ă şi bocitoar elor. Groparilor li se dă rachiu şi proso a p e şi unul deal cas ei mer g e cu ei pentr u a le arăt a locul de veci. Priveghiul se face două nopţi şi are rolul de a nu lăsa mort ul singur. Privegh e a z ă vecinii sau rudele mai apropi at e , se dea p ă n ă amintiri din timpul vieţii, privitoar e la mort, la relaţiile lui cu cei vii... Bocet el e sunt lame n t a ţii improvizat e pe o melodie jalnică, ce impr e sion e a z ă prin tragis m ul lor. Bocitul se face nu m ai de cătr e fem ei - bocitoare sau jelitoare - num ai ziua, de la răsăritul pân ă la apus ul soar elui şi din mo m e n t ul morţii pân ă la introduc e r e a mort ului în groap ă. După înmor m â n t a r e bocitul continu ă în fiecar e duminică la cimitir. Iată un bocet cules de la Ionesc u Gherghin a, la moar t e a soţului ei : Soţioare, soţioare, Unde pleci, tu, frăţioare ? De ce mă laşi singurea Ca un cuc pe- o rămur e a ? În bătaia vânt ului, Cu durerea dorului ? Cât am trăit Te- am iubit +i- am dus un trai fericit. Doa m n e , de ce mi l-ai luat Pe frumo s ul m e u bărbat ? În gen er al, la înmor m â n t a r e , participă întreg ul sat. Vârst a şi situaţi a mat e ri al ă şi socială a celui mort sunt factori car e favorize az ă participar e a la cere m o ni al. Când moar e o fată mar e sau un flăcău, înmor m â n t a r e a se face sub formă de nunt ă, cu lăut ari şi cu brad. Spălatul pe picioare est e un obicei vechi, restr â n s nu m ai la cât ev a sat e din sudul ţării, fiind o formă originală de pom e nir e şi perso n alizar e a morţilor pentr u car e se dă de pom a n ă . Deşi poat e aminti de faptul biblic când Mântuitor ul spală rănile buboşilor sau spălar e a de păc a t e a păc ă t o şilor, el par e legat mai curân d de Moşi 55 ; cu toat e aces t e a , se practică abia dup ă 2 zile, de Rusalii 56 - Sfânt a Rusalii - Sfânta Trei m e ˆ sărb ă t o a r e religioa s ă ce cade în zi de luni, la 50 zile după Paşti ‚DLRM î (în anul 2003, Rusaliile cad luni, 16 iunie). Ziua ant e rioa r ă est e sărb ă t orit ă Pogor âr e a Duhului Sfânt, numit ă impropriu şi < d u mi nic a Rusaliilor” 56 Moşi ˆ Pome nir e a Morților ˆ Moşii de vară; cade în sâ mb ă t a dinaint e a Rusaliilor. Tradiția est e de a da de poma n ă celor morți, confor m DLRM, 1958 . 55

Treime, cee a ce ne face să consider ă m că el est e de origine străv e c h e păg â n ă , căci Rusaliile sunt sărb ă t o a r e a păg â n ă a zeiţei locale, Rozalia , zi de pom e nir e a morţilor, zi când înfloresc tran d afirii ( roză ˆ trand afir). Cete de copii, dar şi de oam e ni mari, mer g din cas ă în cas ă, desc ulţi. Gazd a aşe a z ă în mijlocul băt ă t u rii o căldar e cu apă fiartă şi săpu n, iar, în jurul căldării, fem eile pun lână şi frunze de nuc sau de tei. După ce copiii sunt spălaţi, picioar el e li se ung cu unt pe talpă. Fiecar e copil spălat pe picioar e est e rânduit unui mort, făcân d u- se se m n ul crucii, la car e ei răspu n d <Bogd a p r o s t e !” dup ă car e sunt serviţi la o mas ă joasă cu trei picioar e, pe car e se află străchini noi cu pâsat - un mălai de poru m b râşnit în preziua spălat ului pe picioar e, fiert cu lapt e sau cu untur ă şi îndulcit. Sărb ă t orile Crăciu n u l u i sunt marc a t e de colindul şi stea u a , iar ale Anului Nou de Vasâlca, pluguşorul, plugul, Sfânt ul Ion şi sorcova. Colindul sau colindeţ el e se cânt ă, de obicei, în noap t e a de 24 spre 25 dec e m b ri e, în preziua Crăciunului, de cet e de copii - dar şi de tineri sau mat uri - car e umblă noap t e a prin sat, din cas ă în cas ă, cânt â n d colinde şi strigân d : Bună dimin e a ţ a, Adu colindea ţ a ! Colindeţ el e sunt nişt e pâini făcut e de femei în mod special pentr u aces t eveni m e n t , se m ă n â n d cu figurile oam e nilor, pe car e le oferă colindă t orilor - în speci al copii - împr e u n ă cu alte alime n t e (mer e, nuci, covrigi, biscuiţi etc.) dup ă cânt a t ul colindului : C-am venit şi noi odată La un an, cu sănăt a t e , +i la anu’ să veni m Sănăto şi să vă găsi m ! Ne daţi sau nu ne daţi ? Daţi- ne un covrig Că muri m de frig, Daţi- ne o nucă Să ne ved e m de ducă ! Stea u a est e un obicei ce se spun e sau se cânt ă în ziua de Crăciun, de obicei, dimine a ţ a , sub formă de teatr u dra m a tic. Ca simbol mat e ri al, stea u a est e un obiect forma t din cinci colţuri ; pe spat e are o văcălie de ciurel, und e se agaţ ă un clopoţ el sau chiar mai mulţi ; pe faţă sunt lipite scen e cu naşt er e a Domn ului, iar, prin colţuri, diferite scen e biblice din Noul Testa m e n t . Grupuri de doi - trei copii trec din cas ă în cas ă şi spun sau cânt ă versuri din naşt e r e a Mântuitorului, fiind răsplătiţi cu bani : Stea u a sus răsare Ca o taină mare, Stea u a străluc e ş t e Și lumii vest e ş t e ....

Bătrânii spun că, în ace a s t ă zi, a Crăciunului, ven e a u şi cu Viclei m u l sau Irozii , dar obiceiul s- a pierdu t de cca 75 - 80 de ani. Sărb ă t orir e a Anului Nou deb ut e a z ă cu Vasâlca (sau Vasilca) - o sincop a r e din Vasilică - se cânt ă în noapt e a de 31 dec e m b ri e - 1 ianu ari e de Sf. Vasile), de obicei de cătr e ţigani. Cete de ţigani sau de tineri umbl ă prin sat cu o tavă pe car e se găs e ş t e un cap de porc ornat cu podo a b e fem ei e ş ti : măr g el e, panglici şi cercei. Cânt e c ul e însoţit de lăut ari cu vioar ă şi cobză : Luară româ nii slănina, Noi, ţiganii, căpăţ â n a Și frumo s o-mpo do biră m Cu cercei şi cu mărg el e Și veni m cu ea la voi Să ne cinstiţi şi pe noi Cu bani mari s- o dăruiţi : Doi - trei galbeni înfloriţi... Pluguşorul est e un rit străv e c hi, cons a cr a t elogierii fertilităţii (la roma ni, când anul nou încep e a primăv a r a - idele lui Marte - însuşi împăr a t ul trăg e a cu plugul prima brazd ă). Grupuri de tineri, aco m p a ni a ţi de buh ai (car e imită mug e t ul taurului), în sun e t ul tălăn gilor (purt a t e de anim al e dom e s tic e) şi trosn e t ul bicelor, spun urar e a Pluguşorului , mer g â n d din gospod ă ri e în gospo d ă ri e. În ziua de 1 ianuari e, se umbl ă cu Plugul prin sat - un plug cu brăzd a r e , tras de doi sau patru boi împodo biţi cu panglici, cordel e şi hârtie poleită, car e sea m ă n ă cu pluguşorul , făcân d urări de recolt e boga t e . Sorcova est e o reminisc e n ţ ă tot de la roma ni. De Sfânt ul Andrei 30 noie m b ri e), fem eile rupe a u cren gi de arbori şi le păstr a u pân ă la 1 ianu ari e pentr u a le folosi drept sorcov e pe car e copiii le purt a u prin sat, urân d cu ele locuitorii. Astăzi sorcova se împodob e ş t e cu flori artificiale, din hârtie crepon a t ă , şi est e purt a t ă prin sat de grupuri mici de copii, urând : Sorcova, ves ela, Să trăiţi Să- nfloriţi Ca un măr, Ca un păr, Ca un fir De trandafir, Tare ca piatra, Iute ca săg e a t a, Tare ca fierul, Iute ca oţelul La anul şi la mulţi ani ! De Sfâ n t u l Ion (7 ianu arie), grupuri de tineri sau lăut ari umblă prin sat nu m ai pe la cei ce poart ă aces t nu m e, le cânt ă Dalionu l : Frunză verde Dalion 92

Mâine e Sfânt ul Ion Toat e păsările dorm Num ai una n- are som n Și um blă din po m în po m Și strigă : Ion, Ion ... şi îi dă de grindă - se mai spun e că - cu busuioc cu apă sfinţită (aghias m ă ) etc. De Bob o t e a z ă (6 ianuari e), ase m e n e a obicei se practic ă şi la bote z ul anim al elor dom e s tic e din curţile gospo d a rilor. Drăgaica , o sărb ă t o a r e a Primă v e r ii , const a în adun a r e a fetelor care, în alaiul lor, împodob e a u pe una dintre ele, spun â n d u- i Drăgaica, şi-o plimb a u prin tot satul. Ea est e un obicei din ciclul agr ar al primăv e rii, din care, însă, n- a mai răm a s dec â t o ban al ă sărb ă t o a r e şi nu m el e unei flori. Călu ş u l se joacă între Înălţar e şi Rusalii şi est e practic a t apro a p e în toat ă ţar a. În zona noast r ă el se deos e b e ş t e foart e mult de descrier e a făcut ă de Dimitri e Cant e m i r 57 . Oam e ni îmbr ăc a ţi în costu m e naţion al e, încălţ aţi cu opinci şi purt â n d pe cap fesuri roşii, mer g din cas ă în cas ă, însoţiţi de lăut ari şi de un vătaf şi un mut - ultimii doi avân d rol conduc ă t or în grup, mut ul fiind un fel de satir glum e ţ - care joacă într- un ritm sălt ăr e ţ , sprijiniţi de ciome g e , în tact ul cânt e c ul ui, strigâ n d: {ilai- şa, şi-nc’odată, tot aşa ! / Hăp, hăp, hăilaşe a ! La sfârşitul perioa d ei, se desfă şo a r ă războiul căluşului (sau sparger e a căluşului ), un cer e m o ni al care ţine apro a p e o zi şi are mai mult e episoa d e . Un rol import a n t îi revine acu m mut ului care joacă scen e grot e ş ti în văzul întreg ului sat. Una dintr e scen e est e şi alerg ar e a printr e femei cu un falus din lemn, făcân d diferite scen e obsc e n e , luând u- se dup ă femeile glum e ţ e . În jocul Căluşul se disting reminisc e n ţ e de rituri magic e pentru invocare a fecun dităţii (vezi scen a cu falusul), rituri de m e dicină magică, de iniţiere, urm e din vechiul cult al soarelui, simboluri mitice ale unor feno m e n e din natură 58 . O ase m e n e a scen ă (războiul căluşului ) a văzut- o subs e m n a t u l, copil fiind, prin anul 1947, impr e sion â n d u- mă foart e mult. Căluşul cap ă t ă car act e r ul, în aces t e situa ţii, de joc dra m a ti c, neîntr e c u t în crea ţi a popular ă, prin ele m e n t el e coregr afice şi muzical e deos e bi t e şi prin scen el e comice care fac poporul să râdă. Pentr u a exe m plifica mai bine aces t joc, am ales o pagin ă me m o r a bilă din Morom e ţii de Marin Pre d a 59 : - “Tita, und e eşti ? Hai, că trec căluşarii !

Dimi tri e Cant e m i r - Descriptio Moldaviae Istoria literaturii româ n e , Editur a Acade mi ei, 1964, p.35 59 Marin Pre d a - Morom e ții , vol. I, Bucur e ş ti, Ed. Cart e a Româ n e a s c ă , p. 165 - 168 57 58

Se auze a într- adev ăr în liniştea satului cu m se apropie cânt e c ul lăutarilor. Birică, Nilă şi Tita ascultară. Deodat ă se auzi strigătul prelung al mut ului, urmat de ţipet el e ascuţit e ale mui erilor şi fet elor. - Abreaaa a a a a u !... Tita se ridică, Nilă vru să se ridice şi el, dar se uită la priet e n ul său: - Hai să ved e m călu ş a r i i ! ......................................................................................... Călu ş a r ii se opriseră und e v a foarte aproap e şi ţipet el e de spai m ă ves el e ale mui erilor şi fet elor nu mai cont e n e a u . - Ia hai, mă, până la dru m, să ved e m und e joacă ! nu- şi putu stăpâni Nilă nerăbd ar e a. Se ridicară şi se întâlniră cu Ilinca. Vene a fuga să le spună că n- o poat e che m a pe Polina fiindcă s- au oprit căluşarii la ei, şi Polina e în casă, se găt e ş t e . - Hai acolo ! - se hotărî Birică. Lum e a um pl e a toată curtea lui Bălosu. Nu era loc şi năvălea u pe prispă şi în grădină, în spat el e casei Morom e ţilor. Copiii căţăraţi pe garduri urmăr e a u mut ul, gata să ţipe şi s- o ia la goană. Bălosu deschis e s e poarta spre şosea şi, cu toat e că împrejuri mile casei erau înţesa t e , cea mai mare part e din lum e rămă s e s e afară. Birică şi Nilă se înghe s uiră prin grădină să ajungă mai aproap e. Birică îi spus e Ilinchii să se strecoar e ea până lângă prispă şi, când o ieşi Polina, să- i spună să vină după căluş sub dudul din fundul grădinei. El căută totuşi să se apropie de căluşari, s- o vadă pe Polina când o ieşi. Avu noroc cu mut ul, care se repezi în mulţi m e urlând şi lovind cu sabia lui roşie să facă loc căluşarilor. |inu piept năvalei înapoi şi se împins e aproap e de tot în faţă, fără să ia în sea m ă lovitura pe care o primi de la mut ul furios. Toc m ai se încep e a vestit ul joc şi căluşarii se strigau unul pe altul să se adun e: hăp ! hăp ! hăp ! Se aliniaseră în mijlocul bătăt urii cu faţa spre pridvorul lui Bălosu şi îl aşt e p t ară pe mut să le dea se m n al ul. ....................................................................................................... Nu oricine put e a primi căluşul, care ţinea mai bine de un ceas, şi felul cu m stăt e a Victor în picioare şi se uita în jos dăde a de înţeles toc m ai acest lucru. - Mă, şeful ăla al căluşarilor ! strigă el şi, când acest a se apropie de Victor, Victor îi spus e: Jucaţi căluşul întreg ! lucru care plăcu la toată lum e a, fiindcă nu m ai la Aristide şi la câţiva din sat se juca în întregi m e acest joc rar (...) - Mutule ! strigă şeful căluşarilor spre mut. Mă, Abreau, treci încoac e ! Mormăind, Abreau se apropie cu oala în mân ă şi se opri în faţa căluşarilor aliniaţi. Nu era mut şi nu- l che m a Abreau, îl che m a Costică Giugud el şi rostul lui ca mut în jocul căluşarilor părea să fie al unui regizor sau director de scen ă. În timp ul jocului, lovea groaznic cu sabia căluşarii 94

care obos e a u sau jucau prost, iar căluşarii erau legaţi prin jurăm â n t să nu se super e şi să nu întoarcă loviturile, ci doar să se apere cu frumo a s el e lor ciom e g e la care avea u legaţi clopoţ ei. Căluşul ţinea trei zile, de Rusalii, şi istov e a cu m plit pe căluşari, căci era un joc cu atât mai frumo s cu cât ritmul său ajung e a mai încordat şi mai intens. Când speria şi strop e a cu ouă clocite muierule şi copiii, mut ul mor m ăia ca un urs sau urla ca un taur: aabrea u ! Purta o fustă murdară şi zdren ţ uit ă sub care ţinea ascun s falusul de lemn. Era boroşcoit pe mâini şi pe faţă cu roşu şi arăta înspăi m â n t ă t or. Abreau se grăbi să facă aşa- nu mit a nu m ără t o ar e, trecân d de la un căluşar la altul şi mor m ăi n d nu se ştie ce în drept ul vreun uia pe care îl ştia mai slab. Se trase înapoi şi se stropşi la ei poruncitor: - Hăp- şa ! - Hăp- şa ! răspun s e şeful căluşarilor care apoi îşi întoarse faţa de la mut şi porni la pas, în tactul mu zicii, ocolind în cerc cu jucătorii în urma lui. Toţi avea u clopoţ ei la picioare, la ciom e g e şi la fes, bet elii şi caftan e roşii. Erau oa m e ni din sat, dar erau de nerec u n o s c u t , arătau deos e bi t de frumo şi în aceast ă îmbrăcă mi n t e a lor. Jocul lor stârne a în sat o încântar e aproap e fără margini; era singurul joc care avea vigoarea lui vech e: nu se put e a juca decât în formaţi e, în costu m e , cu mut şi cu încă ceva care era greu de găsit şi de păstrat şi anu m e un conduc ă t or neobosit şi mai bun decât toţi ceilalţi, care “să ştie căluşul”, adică să ţină mint e nu m ărul şi ordinea figurilor de joc. La a patra măs ură, şeful întorcea faţa spre jucători şi striga che m ar e a: hăp- şa ! la care ceilalţi, la măs ura următ o ar e, răspu n d e a u în acelaşi fel.Din ce în ce însă che m ar e a şefului se lunge a ca o rugă mi n t e şi în acelaşi timp ca o poruncă, până ce, deodat ă, el se întorcea cu totul spre jucători, ridică cioma g ul deas u pra capului şi strigă aspru - Hăp- şa ! - Hăp- şa ! i se răspu n d e şi intrară în plin căluş, şeful jucând în faţa lor, m erg â n d de- a- ndărat el e a şi strigând m er e u, în tactul trepidan t al muzicii, ace e a şi che m ar e . - Abreaaa u ! izbucni mut ul şi se repezi cu sabia roşie în mulţi m e care, la ved er e a lui, se năpus ti îndărăt cu strigăt e sălbatice de ves elie şi spai m ă. Mutul scoas e falusul de lemn şi, gonind şi mor m ăi n d bestial de- a lungul cercului din jurul căluşarilor, încep u să toarne pest e el lapt e şi să spargă ouă. ...................................................................................... Strigăt el e ani malice ale lui Abreau, ţipet el e şi râset el e ascuţit e spint e c a u aerul până depart e, iar, printre ele, neînc e t a t , ritmul clopoţ eilor, che m ar e a încordat ă a căluşarilor, hăp- şa ! uneori istovită şi lungă, hăp- şa ! şi m er e u în tactul rigid şi intens al viorilor.” Credinţ e popular e ce mai dăinuie pân ă ast ăzi sunt : ielele, strigoii, cânt e c ul cucuv el ei, ieşitul pisicii negre, ieşitul popei înaint e, spurcat ul cucului şi al pup e z ei, , găleţile goale, sughiţul, <băt u t ul >

unui ochi sau al altor părţi ale corpului, legarea, blest e m u l, acatist el e, facere a, desfac er e a etc. Ielele , în credinţ a satului, sunt nişte fete foart e frumo a s e , car e ies noap t e a şi dans e a z ă prin poien e, desp ui a t e sau îmbr ăc a t e sum a r , cu căm ă şi trans p a r e n t e , crepu s c ul ar e . Cine le ved e răm â n e cu bet e ş u g u ri - îi ia Dumn e z e u o mân ă , un picior sau, pur şi simplu, răm â n e tont. De obicei, bărb a ţii sunt cei car e o păţ e s c. Chiar circulă poveşti prin sat, cu oa m e ni care au ieşit în miez de noap t e prin grădini, prin poienile pădurilor sau pe luncă, fie che m a ţi de un glas nevăz u t, fie din proprie iniţiativă şi, dup ă ce au văzut hora ielelor , au răm a s cu bet e ş u g u ri. Credinţ a în strigoi , de ase m e n e a , se mai me n ţin e şi ast ăzi. Strigoii sunt oam e ni morţi car e vin noap t e a în cas a pe car e au păr ă sito, făcân d u- le rău celor apropiaţi. De obicei, strigoii sunt prove niţi din oa m e ni răi, car e s- au purt a t urât cu se m e nii lor şi care vor să le facă rău şi dup ă moar t e. Cu legen d a strigoilor se mai confund ă şi alta ase m ă n ă t o a r e : ace e a a venirii suflet ului timp de 40 de zile , noap t e a , pentr u a se ospă t a şi a bea apă. De ace e a , în fiecar e noapt e , acolo und e a murit un om se pun e un vas cu apă, de obicei, afar ă, dea s u p r a uşii de la intrar e, pentr u ca suflet ul înset a t să bea apă. Adeseori, sufletul, întruchip a t în făptur ă, intră şi în cas ă şi stă de vorbă cu cei apropiaţi. Alte obiceiuri ale satului erau strigarea pest e sat, furcăriile, clăcile, horele. Câşlegile 60 sau cârnilegile se închei e cu <lăs a t ul secului >, împodo bit la noi cu strigarea pest e sat , cee a ce, în alte părţi se che a m ă < ali movi > . În sear a de <lăs a t a secului >, cet e de flăcăi, împăr ţiţi în cât e două grup e, se deplas e a z ă pe dealurile sat ului, fac focuri de paie sau de vrea s c u ri şi fac strigarea fet elor . Dialogul se încinge între cele două cet e, const â n d , de obicei, în versuri satirice la adr e s a unor fete sau flăcăi tomn a tici din sat. Este un obicei cu funcţii educ a tiv- mor alizat o a r e , car e se pierd e într- un trecu t îndep ă r t a t , când tinerii, organiza ţi în cet e, sancţion a u abat e rile unor a dintr e ei. Se critică lăcomi a, lenevia, curvăris e al a, flecăr e al a etc. Iată un frag m e n t de dialog dintre 2 cet e: - Aoleeooo ! - Ce- ţi e, băăă ? - Are cutare o fată, băăă ! - Și ce- a făcut, băăă ? - De puturoasă şi toant ă, A răma s ne m ăritat ă ă ă, băăă ! Asem e n e a sentinţ e, strigat e ca la microfon - căci se auze a u în tot sat ul - ave a u o influenţ ă mar e asupr a săt e nilor, în special asupr a familiilor car e se simţ e a u cu musc a pe căciulă.

Câşlegi ˆ interv al de timp între 2 post uri, la creş tini ‚DLRM ƒ 96

Furcăriile erau un fel de adun ă ri ale tinerilor, fete şi băieţi, sear a, , pe la răsp â n tii (pe timp de primăv a r ă , vară şi toa m n ă ) sau în cas e, iarna. Fetele torce a u lâna din furcă (de aici şi denu mir e a de furcării ), iar flăcăii cânt a u , jucau dup ă fluier, caval sau vioar ă, spun e a u glum e, zicători, ghicitori, poveşti. Târziu de tot, la spart ul furcăriilor , fiecar e flăcău se retr ă g e a cu fata drag ă prin grădini sau prin locuri mai dosnice şi <vor bia u > sau se iube a u. Furcăriile au o tradiţie foart e vech e, de când principal a ocup a ţi e a satului era creşt e r e a ani m al elor, în speci al a oilor, şi prelucr ar e a lânei era principal a îndelet nicire a fem eilor şi a tiner elor fete. Obiceiul a dăinuit pân ă prin 1959, când majorit at e a tinerilor au începu t să păr ă s e a s c ă sat ul, luând dru m ul oraşului. Existau cât ev a centr e und e se făce a u ace s t e furcării . În vech e a vatr ă, tinerii se adun a u fie la hodaia lui Alexe , la hanul de la Drum ul ăl Mare (nu mit şi hanul de la răspân tii ) şi în Poiana Strâ m bii , un loc aproa p e de apă. Aici se juca dup ă fluier sau dup ă caval ori dup ă vioar ă aco m p a ni a t ă cu cobză. În noul ampl a s a m e n t , adun ă rile furcăriilor se făce a u fie la Poarta lui Ioviţă al lui Duran (sau, mai simplu, la ai lui Duran ) fie pe şose a u a din Râca , la răsp â n tii, la fântân a cu roată sau în poian a bisericii. În sat ul Diacon e ş ti , tinerii se adu n a u la Stan Diaconu la poart ă şi, mai târziu, la răsp â n tii, de la biserică mai la deal. În Ciuculeşti , tinerii se strâ n g e a u la Cheluş ei , pe poiană, la fântân a din vale cu cu m p ă n ă sau la Făgădău la poart ă. În Bet e gi , furcăria se făce a la poart ă la Tonce sc u car e ave a şi prăv ălie. Iarna, furcăriile se mut a u în cas e, de obicei pe la anu mi t e văduv e cu renu m e urât - la Safta , la Nela, la cocoşat a - dar şi la cas e serioa s e : la Stanc u Andre e s c u , la Duran, la Bălăşoiu , la Ion Stan Stănică etc. Tinerii vene a u cu făină şi ulei, făce a u gogoşi şi bea u vin sau rachiu. După ce fetele ter min a u torsul, sear a târziu, urm a datul (sau ieşitul ) în tindă, când cât e un flăcău îşi aleg e a fata şi ieşe a cu ea în tindă. Dacă tinerii se plăce a u , se sărut a u , se iube a u şi intrau în cas ă, iar, dac ă nu se plăce a u , reve n e a u rep e d e în cas ă, murd a ri de funingine pe faţă, se m n că nu se înţeles e s e r ă . Atmosfer a era foart e plăcut ă , reconfort a n t ă , se juca, se cânt a, se spun e a u glum e şi se pun e a u la cale even t u al e căs ă t orii. Claca - un obicei foart e vechi, de când sat ul lucra în devăl m ă şi e pe moşia măn ă s tir e a s c ă sau boier e a s c ă - se făce a, de obicei, în zilele de sărb ă t o a r e , pentr u anu mit e munci car e nu put e a să le facă, singur ă, gazd a : torsul lânei, dep ă n u ş a t ul poru m b ul ui, băt u t ul floriisoar elui, lipitul cas elor sau al coşar elor. La clăci , se invitau rudel e şi priet e nii, dar şi întreg ul sat, iar, dup ă ce se ter min a tre a b a , se invitau lăut arii, se juca şi se cânt a. Hora - un obicei foart e frumos, car e s- a pierdu t de curâ n d - se făce a duminica dup ă ma s ă sau în zilele sărb ă t orilor religioas e. Tinerii şi fetele din toat e sat el e (Purcăr e ş ti, Băjen e ş ti, Diacon e ş ti, Betegi, Ciuculeşti, Râca- Vech e , Cătun , Râca- Nou ă , Moşteni) se îmbr ăc a u în costu m e naţion al e şi ieşe a u la plimb ar e pe şose a u a principal ă din 97

Râca - car e dev e n e a un fel de <Corso > - de la Răţoi pân ă la Troiţă sau pân ă în faţa bisericii din Râca . Duminica, dup ă mas ă , şose a u a era plină de tineri car e se plimnb a u car e mai de car e mai împodo biţi, cu că m ă şi cusut e mai frumos cu arnici sau cu in şi fote deos e bi t de colorat e. De Crăciun şi Anul Nou - când flăcăii umbl a u cu plugul, cu uratul sau cu Iordanul , cânt a u şi trosn e a u din bice - cârciu mile erau pline şi lăut arii cânt a u hora la răsp â n tii. De Paşti, se instal a com é di a Zuv elcoai ei şi tinerii, pe ouă, se <d ă d e a u în comé di e > toat ă ziua sau ciocne a u la ouă. Flăcăii tocm e a u lăut ari din alte părţi sau şi-aduc e a u flăcăi car e ştiau să cânt e din fluier şi încinge a u horele şi dans urile în doi pân ă sear a târziu, când tinerii se retr ă g e a u la furcării . Jocurile popular e cele mai jucat e erau : hor a ca la Râc a - sau hora lui 22 , cum i se mai zicea, un joc cu specific local (înregistr a t şi de Institut ul naţion al de folclor), ce se juca foart e repe d e şi const a din 22 de strigăt uri car e erau un fel de com e n zi ce întorce a u hora dup ă cum se coma n d a - murg ul e ţ ul, sârba, hora la două, gea m p ar al el e, hora mare, zvâcul, bu m b a c ul, ciulean dra, bătut a etc. Majoritat e a aces t or jocuri ast ăzi nu se mai joacă, frustr â n d tiner e t ul de o bogăţi e folclorică ce s- a îngrop a t în trecu t şi care nu se ştie dac ă se va mai dezgrop a vreod a t ă . Alte cer e m o ni al e străv e c hi includ paparud el e, caloianul, descâ n t e c el e Paparud el e sunt grupuri de fete, de obicei fiice de ţigani, desp ui a t e , legat e de jur- împr ejur cu bozi şi umbl ă din cas ă în cas ă, cânt â n d pentr u invocar e a ploii şi dans â n d aco m p a ni a t e de muzică. În timp ce pap a r u d el e joacă, stăp â n a cas ei le toarn ă pe cap lapt e, dar, mai ales, cât e- o găle a t ă de apă. Jocul paparud elor se practic ă pe timp sece t o s şi impr e sion e a z ă prin incant a ţiile magic e. Iată un cânt e c al pap a r u d ei, cules prin 1946, în timpul faimo a s ei sec e t e car e a lăsat mult ă lume murito ar e de foam e : Paparudă, rudă, Vino de ne udă ! Paparudă, rudă, Vino de ne udă, Ca să- ncea p ă ploile, Să curgă şiroaiele, Să crească poru m b urile Și mai mari ca gardurile, Și să crească spicele, Să sporea s c ă grânel e, Să um pl e pătulele ! Caloianul - alt obicei legat de sece t ă - se mai practic a în anii 1945 -1946 nu m ai de cătr e copii. Aceştia, în special fetele, mod el a u din lut un mic chip de om - Caloianul - îl aşez a u într- un cosciug pe mă s u r a lui, îl boce a u ca pe mort, apoi îl arunc a u în fânt â n ă . Bătrânii spun e a u că ace s t obicei, ca m pe la 1840, era practica t de tiner e fete 98

şi de neve s t e , în alaiul întreg ului sat, recitâ n d versurile Caloianului 61 silabisit e astfel : Ca - lo - ie - ne, ie - ne, Ca - lo - ie - ne, ie - ne, Du - te- n cer şi ce - re Să des - chi - ză plo - i - le Și să cur - gă gâr - le - le, Zi - le - le şi nop - ţi - le, Ca să creas - că grâ - nele ! Descân t e c ul era, în trecut, proce d e ul folosit de întreg ul sat pentr u vindec a r e a suferinţ elor fizice şi mor al e. Descânt e c ul vine de dep ar t e , din medicin a popular ă antică şi a jucat un mar e rol pân ă la apariţia me dicinii mod er n e . Sunt desc â n t e c e de , de < al b e a ţ ă > , de < a p u c a ţi > , de <d u c ă- se pe pustii >, de < a pl e c a t > , de <încleş t a t > , de , de <d e o c hi”, de <d e sf ă c u t farm e c e ”, de < dr a g o s t e ”, de <iel e”, de <lipitur ă > , de <o br â n t e a l ă “, de < pocitur ă > , de < m u ş c ă t u r ă de şarp e” etc. Descân t e c ul 62 const a în scurt e poezioar e ritma t e şi se baza pe rugăciun e , pe invocaţii şi sentinţ e - spus e, de obicei, de bab e - însoţit e de gest uri, de tras sau de scăld ă t uri, de uns şi folosind ca obiect e cărbu ni, apă, rădă cini de diferite plant e, vin, rachiu, de drojdie, sar e, oas e, cârp e ars e, obiect e de îmbr ăc ă mi n t e etc. Iată un frag m e n t dintr- un descâ n t e c , de deochi , cules în 1942 de la bab a Bana: Ieşi, deochi, Dintre ochi ! De- o fi Ion deochiat de om, Să- i crape sulacul, Să- i curgă pişatul, Să- l râză tot satul ! De- o fi deochiat De- o fată mare, Să- i cază cosiţa, Să rămâ n ă chială ! De- o fi deochiat De neva s t ă, Să- i crape ţâţel e, Să- i curgă laptel e ... Ieşi deochi Dintre ochi, Din zgârciul nasului, Din faţa obrazului, Din inimă, Din boşog, Din toat e mă d ularele, 61 62

Cules e de la Ionel al lui Dura n în 1950 Alte desc â n t e c e se prezint ă în Anexe, cap. Floclor 99

100

Să te duci Unde cocoş nu cântă, Unde fată mare nu se piaptă n ă, Unde popă nu citeşt e ! Să rămâi curat, Luminat, Ca argintul strecurat ! Eu cu cântat ul, Dum n e z e u cu leacul ! Amin ! Iată un alt descâ n t e c , de iele , auzit în 1950 de la Marina, neva s t a lui Ioviţă : Ielelor, ielelor, De und e- aţi venit voi, belelelor, Duş m a n el e oa m e nilor, Frumoas el e pă m â n t ul ui ? Zburaţi, Pe iarbă lunecaţi Și pest e valuri călcaţi Și să v- aşeza ţi În locuri depărtat e, Pline de pustiet a t e , Unde popă nu toacă, Unde fată nu joacă, În gura vânt ului, În groapa pă m â n t ul ui ! Ieşiţi din mâ n ă prin trup, picior, Că vă dau apă din ulcior, Daţi- i omului sănăt a t e Și plecaţi în pustiet a t e ... Descânt ă t or e sau <doftoroaie > cunosc u t e au fost baba Marina lui Ioviţă, Durănoaia lui Duran, Bălăuza lui Ion Stan Stănică, neva s t a lui Gheorgh e al lui Tuţan, Ioana din Râc a (a lui Cap patrat ), Lefterica (dup ă poreclă) şi altele. Eu însu mi am trăit o astfel de experie n ţ ă : la vârst a de 7 - 8 ani, m- am îmbolnăvit de < g ăl b e n a r e > (hep a tit ă) ; am fost dus de ma m a la neva s t a lui Gheorgh e al lui Tuţan - pe car e toat ă lume a o ştia de Tuţănoaia - care mi- a desc â n t a t de <g ăl b e n a r e > , dup ă car e a luat un brici, mi l-a pus în frunt e, a dat cu o căr ă mi d ă în el şi mi- a dat dru m ul la sâng e într- o strachin ă, curg â n d cam jumă t a t e din vas, dup ă car e nam mai avut nimic.

11.7 - C a r a c t e r i s t i c i

100

d e

l i m b a

101

og d a n

Petric e i c u

Has d e u ,

în Magnu m

Ety m ologicu m ,

arat ă că mat erialul brut al lingvisticii se află mai întreg în cătun e, în colibe, în bordei e. Limba sat ului se încadr e a z ă , în gen er al, în graiul mu n t e n e s c , avân d ating er e şi cu subgr ai ul olten e s c 63 . Din punct de ved er e fonetic, se const a t ă închider e a vocalelor : < e > la ă ( de pe > d ă p ă , de pe la > d ă p ă la ) sau < e > la i (cas ili, mes ili, şoar ic ili etc.). Din punct de veder e morfologic, men ţion ă m verbul < a fi> folosit invariabil şi la singular şi la plural ( est e mulţi oa m e ni acolo), viitorul popular (o fi, oi fi fost, m- oi duce), folosire a - ca oltenii - a perfect ului simplu pentr u alte timpuri (fusei, mâ nc ai, rămă s ei ). Am const a t a t o carac t e ristic ă de pronun ţi e a subst a n tivului < so a r el e > în satul Bet e gi , pe car e n- am mai întâlnit- o ; unii cet ă ţ e ni (puţini la nu m ă r, printr e car e şi Leana lui Gheorgh e a lui Firică ) pronun ţ ă soari lu, articulân d u- l cu articolul -lu. Feno m e n ul aces t a , care mi s- a părut foart e curios, l-am pus în discuţie şi cu doi lingvişti : Chiţu Ion , profesor de lingvistică, şi Liviu Onu , profesor univer sit ar de istorie a limbii. Părerile lor miau confirma t şi păr er e a me a. Aceast a est e o pronu n ţi e arh aic ă, ce s- a trans mi s încă din latina popular ă, când încă nu se suda s e articolul cu subst a n tivul (e vorba de articolul prove nit din pronu m e l e illu ). Atunci se pronun ţ a sole illu (ˆ <so a r el e ace s t a > ) . Prin feno m e n ul de rotacizar e 64 a lui <l > în r, a deve nit sore illu ; prin alt feno m e n - diftong a r e a lui <o > în oa - a rezult at soare illu , dar, prin anular e a vocalei < e > (fireasc ă prin ciocnire a celor două vocale, < e > şi ), a deve nit soarilu . Acest lucru a fost posibil prin faptul că satul Bet e gi a fost un sat foart e izolat şi a putut prezerv a ace a s t ă formă arhaic ă pân ă în preze n t . Majoritat e a toponi mic elor s- au forma t cu sufixul -eşti din subst a n tiv e : Porcăr eşti , Băjen eşti , Diacon eşti (car e, mai târziu, s- au nu mit şi Tunari din cauza câtorv a cet ă ţ e ni ce fuses e r ă tunari şi trăs e s e r ă cu tunul la Vidin, împotriva turcilor), Ciucul eşti , Răicul eşti etc. Văile au primit num el e râurilor, ale unor carac t e ristici sau ale propriet arilor : Valea Scoruş, Valea Purcarului , Valea Ghiincioaiei , Valea Dii, Valea Piscului , Vâlcea u a Adâncă, Valea Bucovului , La Vâjâietoare , la Aleşt e u ... Unele toponi mic e s- au forma t dup ă car act e ristica florei sau faun ei : La Peri, La Zarzări, La Văcării, La Viezuri, Dealul Viilor, La Coşcov e, În Scoruş, Lacul Ursarului, Pădur e a Piscului , Bobot e a, Lunca Iepelor etc.

Vezi şi cap. I <Loc alit a t e a Rîca imort alizat ă în roma n ul Morom e ții ” Rotacis m ˆ feno m e n fonetic const â n d în transfor m a r e a unei conso a n e în < r”. În limba româ n ă est e un feno m e n dialect al const â n d din transfor m a r e a lui < n > în < r”. ‚DLRM ƒ 63 64

101

102

Interesa n t e sunt şi porecl ele, precu m : Căcăc e a, Cufurita, Futevâ n t, Coţăieni, Cap Patrat, 7 Ianuarie, Ciorchină, Moacă, Maceaul ea etc . Satul Adunaţi are în toponi mi e verbul < a adun a > > adunaţi , în antoni mi e cu Risipiţi . Existau sat e car e se risipe a u şi sat e car e se adun a u . Pisc, Buc o v , Barzăva n - sunt la origine vechi slave. Ocină ˆ pose siu n e funciar ă de la tat ă ( v. sl. oteţ ˆ tat ă) Dedină ˆ pose siu n e funciar ă de la bunic ( v. sl. ded ˆ bunic) De la <Tudor > s- au forma t mult e antropo ni mic e : Dura, Durică, Duran, Durănoiu, Durăne s c u, Tudoria. De la interjecţia < a vâjâi > s- a forma t toponi micul Vâjâietoare a , iar, de la interjecţi a < a plesc ăi > , s- a forma t Plescarea şi Plescăriţa. Apele Strâ m b a şi Plescarea sunt num e forma t e pe ter e n româ n e s c , den u mi t e aşa de băştin a şi, cee a ce confirmă că, pe aces t e mel e a g u ri, aceş ti a au fost de la încep u t uri : Strâ m b a < a strâ m b a > (apa e foart e < st r â m b ă > , cu ocolişuri); Plescarea < a plesc ăi > , <pl e a s c > , proba bil copiii se jucau toat ă ziua în apă şi plesc ăi a u.

11.8 - T o p o n i m i c e

e- a lungul timpului, s- au ţesu t

65 66

diferite

legen d e

despr e

denu mirile anu mi tor punct e. Tufanul 67 cu icoana şi fântâna Sichii - azi păr ă sit ă - se aflau pe islazul din sat ul Diacon e ş ti (Tunari ). Se povest e ş t e că o fem ei e, pe toponi mic ˆ nu me de locuri (localită ți, ape, munți, văi, alte locuri dintr- o zonă) Bibliografie utilizat ă: 1 - G. Giugl e a , M. Moc a n u , O. Proc a , G. |e p e l e a - <Arge ş ul în lumina toponi mi ei”, în revist a Argeş ul , Piteşti a n ul I, nr. 6, nov. 1966, p. 13. 2 - M. Gas t e r - Nom e n cl at ura topică a județ ului Vâlcea ”, în Buletinul Societății de geografie , 1885 3 - Ovid De n s u ş i a n u - Urme vechi de limbă în toponi mi a româ n e a s c ă , 1898 4 - I. A. Candr e a - Introduc er e în studiul toponi mi ei cu privire specială asupra toponi mi ei Olteniei şi Banat ului (curs litografiat), 1927 - 1928 5 - Iorg u Iorda n - Toponi mia român e a s c ă , Bucur e ş ti, Editur a Acade mi ei R.S.R., 1963 6 - G. Mihăil ă - Impru m u t uri vechi sud- slav e în limba român ă , Bucur e ş ti, Editura Acade mi ei R.S.R., 1960 67 tufan, tufar ˆ speci e de stejar (Querc us pub e s c e n s ) ‚DLRM ƒ 65 66

102

103

nu m e Sica , a visat într- o noapt e un vis car e, pe scurt, era cam aşa: Sica era copil şi se răt ăcis e într- o pădur e. Pe dru m, se întâlne ş t e cu Dumn e z e u , în chip de moşn e a g cu barb ă, care o între a b ă ce e cu ea. Ea îi răsp u n d e că s- a răt ăcit. El o îndre a p t ă pe dru m ul cel bun şi-i porunc e ş t e ca, atunci când va ajung e aca s ă , să facă o fânt â n ă şi să sfinţ e a s c ă o icoan ă pe care s- o pun ă într- un copac. Imediat ce s- a trezit, Sica , cu scripeţii minţii razna, a plecat prin sat dup ă căp ă t a t şi, în cât ev a luni, a făcut fânt â n a , a cump ă r a t o icoan ă şi a băt u t- o întrun tufan bătr â n. De atunci, ea a răm a s pentr u sat ca o sfânt ă. Drum ul ăl Mare est e un dru m de ţară, apro a p e de apa Strâ m b ei, şi a răm a s cu ace a s t ă den u mir e de pe timpul când satul era aşez a t în vech e a vatr ă, pe apa Strâ m b ei. Localnicii îl denu m e a u astfel pentr u al deos e bi de dru m u rile locale, car e erau mici. Drum ul ăl Mare vene a de la Turnu Măgur el e (fost ă capit al ă a judeţ ului Teleor m a n ), trec e a prin Roşiori spre Piteşti, Curte a de Argeş sau Câmp ulu n g. Era dru m de mar e circulaţie, cu poşt ă, cu hanuri, pe car e tranzit a u mărfurile de la vale la munt e şi invers. Astăzi, n- a mai răm a s de la el dec â t amintire a şi ace a s t ă denu mir e. Poarta Gârii est e punct ul toponi mic car e ast ăzi denu m e ş t e capul dinspr e Palang a al sat ului Purcăreşti. El îşi are istoria lui. La începu t , cele cât ev a cas e ale porcăreş tilor aşez a ţi pe moşia boier e a s c ă , pentr u a fi ferite de răutăţi (ele înse m n a u fie anim al e sălbatic e, ca lupi şi porci mistr e ţi, care le dijmuiau recolt ele, fie migr at ori - turci, tăt ari care jefuiau satul), au fost închise cu gard de nuiele de jur- împr ejur, lăsân d o poart ă la mar gin e a sat ului, pe und e put e a u să iasă sau să intre săt e nii, poart ă care a fost încredinţ a t ă unui anu m e Gârea . Atunci când vene a u răutăţile , Gârea dăd e a cu cornul sau, mai târziu, cu goar n a, pentr u a alar m a satul. După alinier e a sat ului la 1856, a mai răm a s doar toponi micul Poarta Gârii. Fântâna hoţilor est e un toponi mic (dar şi o fânt â n ă ) ce se află sub dealurile din Tudoria . Ea şi-a luat nu m el e de la hoţii sau haiducii ce popos e a u aici cu prad a. Se afla în pădur e, la umbr ă dea s ă , dep a r t e de sat e, cu apă limpe d e şi rece. Aici a poposit haiduc ul Grozea , dup ă ce a stat câtva timp în Silişte (vezi Siliştea Grozii ), ban d a lui Bulibaşa , o ban d ă de ţigani care făce a u spar g e ri prin sat el e vecine ( Radu Hoţul , fur 68 de cai şi Hoaţa , o femei e cu car e se înhăit a s e şi furau cai). La Fagi est e toponi micul ce denu m e ş t e locurile de la est de păd ur e a Bobad e a , din moşia Fortunat a, care au fost împăr ţit e luptăt orilor, văduv elor şi orfanilor de război (1916 - 1918) din Buc o v , la refor m a agr ar ă din 1918 – 1923. Oam e nii povest e s c din moşi- stră m o şi că, dup ă defrişar e a secul ar ei păduri a Deliorma n ul ui ( , ) , mai răm ă s e s e r ă câţiva fagi car e purt a u amintir e a vechii păduri de fagi. Oam e nii, când se duce a u la munc ă la boier, zicea u că se duc la Fagi . Astăzi nu mai est e prin ace s t e părţi nici urmă de fagi, dar tarlau a est e băg a t ă , într- adev ă r, între două trupuri de 68

fur ˆ hoț (învec hit, arhaic) ‚DLRM ƒ 103

104

pădur e şi satul Palanga ( care, şi el, şi-a luat num el e de la pălăngirea tăier e a - acel ei păd uri). Fântâna Turcului est e toponi micul de la vest de sat ul Râca , cam pe lâng ă Pădurea Popilor . Fânt â n a era făcut ă de un turc care se aşez a s e prin ace s t e părţi. Drum ul de apă car e pleac ă de la moar ă, la vest de sat el e Răiculeşti şi Râca şi mer g e pân ă la Fântâna din vale , de la Perniu . Vâlceau a Diei (dar şi Pădurea Diei ) est e o vâlce a între Vâlceau a Purcarului şi Drum ul ăl Mare , iar pădur e a era aşez a t ă pe faşa de moşie a moşn e nilor. Lacul Ursarului est e un toponi mic la sud de sat ul Râca- Nou ă , car e denu m e ş t e locurile (dar şi un fost lac) dat e unui ţigan - fost ursar - împă m â n t e n i t pe ace s t e mel e a g u ri. Se spun e că el ade s e a îşi duce a ursul să şi-l scald e în lacul lui şi de atunci s- a numit Lacul Ursarului . Piscu est e pădur e a de lâng ă satul Purcăreşti , în formă de <pisc > (un fel de triunghi cu vârful în satul Ciuculeşti ). Bobad e a (-Bă, Badea ! (?!)) est e păd ur e a de la est de sat ul Bucov. Comu n el e sunt loturile dat e la împropriet ă rir e a din 1864, locuitorilor din Purcăreşti şi Băjen e ş ti, din moşia Tătărăştii de Sus a lui Ștefa n Belu . Tudoria sunt loturile dat e de stat, la împropriet ă rir e a din 1918, locuitorilor din sat el e Râca şi Buc o v , din ace e a şi moşie, Tătărăştii de Sus . Valea Ghiincioaiei - valea Bucovului la nord de sat ul Purcăreşti . Moşia Popilor (dar şi Pădurea Popilor şi Fântâna Popilor sau Fântâna lui Ghica ) est e o făşie de pă m â n t la vest de satul Râca , între Drum ul Gănesc u şi Drum ul Faşa Bisericii , între apa Bucovului şi apa Strâ m b ei - moşie moşn e n e a s c ă . Moşia Diacon e ş tilor - moşie moşn e n e a s c ă între Șose a u a Gării şi Drum ul Diacon e ş tilor (Prunii lui Penesc u ). Moşia Răiculeştilor şi a Buleştilor (de la Bulea ) - moşie moşn e n e a s c ă , de la Drum ul Diacon e ş tilor pân ă la Drum ul Gănes c u, între apa Bucovului şi apa Strâ m b ei. Moşia moşt e nilor - între islazul comu n al din Râca , moşia Goma din Silişte şi Drum ul Faşa Bisericii .

11.9 - Cet e şi joc uri de co pii

uţine studii etno- folclorice abord e a z ă obiceiurile, jocurile şi

folclorul legat e

copilărie.

Ele au 104

o încărc ă t u r ă

educ a ţion al ă,

105

spiritual ă, mor al ă, reflect â n d credinţ e, tradiţii, ocup a ţii, senti m e n t e , griji. Copiii din localitat e a noast r ă se adu n a u mai mulţi la un loc, formâ n d cet e de copii în urmă t o a r el e împr ejur ări: paza vitelor şi a oilor, săniuşul, scăldat ul, colindel e, sorcova, spălat ul pe picioare şi divers e jocuri de copii. Ele se forme a z ă uneori spont a n , alteori se orga nize a z ă dup ă preferinţ e şi afinităţi. 1) Spălatul pe picioare , vechi obicei local, est e unul dintre prilejurile constituirii cet elor, în ziua Rusaliilor. Este descris pe larg mai la încep u t ul subc a pit olului 11.6. 2 ) Colindeţ el e sau colindul, descris e, de ase m e n e a , în subc a pitolul 11.6., sunt aşt e p t a t e cu mar e ner ă b d a r e de cătr e cet el e de copii. Copiii, în cârduri, colindă prin sat toat ă noap t e a de 24 spre 25 dec e m b ri e, strigân d: < Bună dimin e a ţ a, / adu colindea ţ a ! / Ne daţi sau nu ne daţi ?/ C-am venit şi noi o dată,/ La un an cu sănăt at e / Și la anu’ să veni m, / Sănăt oşi să vă găsi m !” 3) Paza vitelor est e făcut ă tot de cet el e de copii. Copiii strân g vacile pe nişt e locuri nu mit e <v ă c ă rii” şi, pe timpul supr av e g h e rii lor, orga nize a z ă diferite jocuri. 4) Scăldat ul se face vara, când arde soar el e, fie în apa Bucovului, fie în gâldai e. Copiii se dezbr a c ă şi se arunc ă în apă; băieţii <s e scaldă“ sep ar a t de fete. Copiii se învaţ ă să înoat e <voinice ş t e ”, <india n a pe o coast ă“, <c âin e ş t e ”, <iep ur e ş t e ” , <p e spat e ” etc. 5) Săniuşul est e cel mai frumos joc şi cel mai ani m a t . Atunci când vine prima zăp a d ă , copiii nu mai pot de bucurie; îşi preg ă t e s c săniile (sau târliile , cum se spun e pe la noi, proba bil de la < a târî” - <t â rlie”) şi ies în cet e pe derd elu şi, fac zarvă şi se zbeng ui e s c pân ă sear a, când vin uzi leoarc ă pe la cas el e lor. 6) Clincea est e un joc de copii car e se juca, de obicei, pe câ mp, cu ocazia pazei vitelor, const â n d în lovirea şi prind er e a clincei (o bucat ă dintr- un cioma g, lungă de 7 - 8 cm). Se fac 2 gropiţ e - numit e ghibe - la 10 paşi una de alta. De obicei, participă 4 copii - 2 la bătaie şi 2 la alergăt ură - ampl a s a ţi confor m sche m ei de mai jos.

alerg ă t o ri

ghibe

10 paşi

băt ă t o ri

105

106

Pentru a se hotărî car e copii intră la bătaie , pun toţi mâ n a dre a p t ă pe un cioma g vertical şi încep a le mut a, una dup ă alta, mân a cea mai de jos mut â n d u- se dea s u p r a celorlat e, într- o mişcar e rep e t a t ă , pân ă se ajung e la cap ă t ul sup erior al cioma g ul ui. Ultimul car e nu mai are und e mut a mâ n a sus, împr e u n ă cu penulti mul, intră la bătaie , trec â n d fiecar e în drept ul cât e unei ghibe , la oarec a r e dista n ţ ă de ele. Fiecar e a lergător îşi aşe a z ă cioma g ul într- o ghibă pentr u a o marc a mai bine şi pentr u a stabili mai vizibil linia de băt ai e şi se plas e a z ă de part e a cealalt ă a ghibei , la o dista n ţ ă egal ă cu a bătătorului . Unul dintre alergători <d ă cu clincea la cioma g ”, băt ă t or ul o loveşt e cu cioma g ul ţinut în mâ n a dre a p t ă , trimiţ â n d- o cătr e alergători. Din mo m e n t ul loviriiclincei , bătăt orii alear g ă unul spre altul, îşi ciocne s c ciome g el e, apoi alear g ă să- şi bag e cap e t el e ciome g el or în ghibe . Alergătorii înce ar c ă să prindă clincea, dup ă care alear g ă s- o bag e în cea mai apropi at ă ghibă, înaint e a bătătorilor . Dacă au reuşit, i-au scos pe ceilalţi de la bătaie , luând u- le, astfel, serviciul. Îi mai pot scoat e de la bătaie şi atunci când un alergător prind e clincea în căciulă, situaţi e când nu mai e nevoie s- o bag e în ghib ă. Dacă bătătorul are suficient ă dext erit a t e , poat e adopt a o figură de joc mai < d e virtuozt a t e ”: lovind clincea , o trimite cât mai sus, alear g ă la mijloc să- şi lovea sc ă de 2 ori cioma g ul cu al part e n e r ul ui, apoi loveşt e din nou clincea (aflat ă în căd er e ) spre câ m p ul alerg ă t orilor, fuge să- şi bag e cioma g ul în ghibă, dup ă car e <d ă pe răsfug”, adică fiecar e băt ă t or trec e la ghiba celuilat, ciocnindu- şi din nou ciome g el e când trec unul pe lâng ă celălalt. Jocul se poat e juca şi în 6. Dacă sunt 5 copii, pentr u des e m n a r e a celui care va răm â n e în afar a jocului, se aşe a z ă cot la cot şi unul mai mar e, pun â n d mâ n a pe fiecar e copil, rost e ş t e una din variant el e urmă t o a r e : < Uni Uni - lica, Doni Titi - lica, Teni Titi - para, Peni Gogo - nara. Sava Dea - dei, Roata Deadi - puca, Hârli Pana - cica, Mârli Cica - bele, Gârli Gogo - net e, Cioc !“ Sârb, băiet e !” Cel pe car e vine ultimul cuvâ n t, răm â n e în afar a jocului. 7) Purceaua est e tot un joc de copii. Se caut ă o piatr ă de mări m e potrivită, pe care copiii o nu m e s c purcea . Se fixeaz ă un porcar (prin met o d a descris ă mai sus, a mut ă rii mâinilor de- a lungul unui cioma g, porcar răm â n â n d cel ce nu mai are und e pun e mâ n a la cap ă t ul cioma g ul ui) şi bătătorii. Porcarul est e mai rău, căci treb ui e să aduc ă purcea u a la cocină (adică o gropiţ ă, la mijloc), ating â n d- o cu 106

107

cioma g ul. Bătătorii îşi fac şi ei cât e o ghibă în car e- şi introduc cioma g ul, dup ă ce lovesc purcea u a . pentr u a o îndep ă r t a ; dac ă nu bag ă repe d e cioma g ul în ghibă, îl bag ă porcarul şi atunci se che a m ă că <l- a scos”, luând u- i locul, iar bătăt orul scos devine porcar. Sarcina porcarului est e să bag e purcea u a în cocină, lovind- o cu cioma g ul, în pofida opoziţiei bătăt orilor . Dacă reuş e ş t e aces t lucru fără ca vreun bătăt or să fi lovit purcea u a cu cioma g ul, atunci <s e dă pe răsfug”, adică: se pun toat e ciome g el e lângă purcea u a lăsat ă în cocină şi unul dintre jucători strigă fără vest e < pe răsfug !“ şi fiecar e- şi ia cioma g ul şi-l duce la ghiba lui. Cel care a răm a s cu cioma g ul neb ă g a t în ghibă, acel a devine porcar .

băt ă t o r ghibă

purc e a cocină

porc a r

ghibă băt ă t o r Jocul trebui e să fie foart e vechi, de pe timpul când porcii se creşt e a u în cirezi mari, păzit e de copii şi chiar de adulţi. Se ştie că, în secolul al XIV-lea, creşt e r e a porcilor era pe locul întâi între ocup a ţiile oam e nilor, urm a t ă de agricultur a, oieritul şi celelalt e. 8) Lupul cu oaia . Un copil se face lup , altul cioban , alţii câini; oile se fac din diferite obiect e: căciuli, ciome g e etc. Ciobanul şi câinii se culcă cu spat el e la oi. Lupul încep e să urle din tufişuri, câinii dau ocol oilor ; dup ă o pauz ă apar e lupul şi se rep e d e să ia din oi, pân ă le car ă pe toat e. Apoi se schimb ă rolurile. 9) Baba oarba sau <Cârcâda ţ u, maţ u, gata !” sau De- a pitita. Unul se face babă, est e legat la ochi şi trebui e să prindă pe unul dintr e ceilalţi. Cel prins devine babă . Înaint e de a porni să prindă pe cinev a, baba între a b ă : Cârcâdaţ u, maţ u, gata ? la car e unul mai dest oinic răspu n d e : Gata ! sau Harţ - încoac e după noi ! Dacă jocul se desfăş o a r ă într- o încăp er e , baba ciocăn e la uşă pân ă ce ceilalţi se pitesc şi atunci unul dintr e copii, mai dest oinic, intră în dialog cu bab a, întreb â n d- o: - Ce- ai mâ nc a t băbuţ o- aseară ? - Pâine cu papară ! - Dar alaltăieri seară ? - Pâine cu măsline ! - Pe ce stai ? - Pe dărac !

107

108

- Ce- ai făcut ? - Un băiat ! - Cum îl chea m ă ? - Usturoi ! - Harţ- încoac e după noi !” 10) Jocul “Sis ! capră cu mărg el e !” se joacă de cătr e mai mulţi copii. Ei pun mâinile pe pat sau pe jos şi unul încep e să- i <n u m e r e’, arăt â n d cu deg e t ul spre fiecar e şi zicând pe silab e: - Sis ! capră cu mărg el e, Că mai mult e ghiocele. Ronţiş, Bonţiş, Pân- la casa lui Tiviş. Tivicaru, Berbecaru, Hamurile, Dramurile, Cinst e a, Vinst e a, Baş m a n ti a, Ia-ţi tichia ! Cel la care cad e < Ia-ţi tichia !“ strân g e deg e t ul celui care num ă r ă , îşi ridică mâ n a de jos sau de pe pat, dup ă care se reia <n u m ă r ă t o a r e a ” pân ă se ter min ă. Ultimul care răm â n e cu mân a neridicat ă prime ş t e ped e a p s ă : să- i ducă pe ceilalţi în spinar e la o dep ă r t a r e de 20 - 30 metri, iar, dac ă est e vară, să prime a s c ă 2 - 3 nuiele pe palm ă. 11) Pietrele sau bobicul. Acest joc eviden ţi az ă şi dezvolt ă dext erit a t e a , variant e ale lui practicâ n d u- se ca jonglerii în spect a c ol el e de circ. Se aleg 5 pietricele de circa 1 - 1,5 cm, una dintr e ele numind u- se < bobic “ (de aici şi zicala: <Ce le bobicăre ş ti aşa ?” cu sens ul: <c e le aşezi atât a ?”). Jucător ul arunc ă bobicul în sus, timp în car e aşe a z ă celelalt e 4 pietricel e jos, pe pat sau pe ma s ă. Prinde bobicul şi-l arunc ă repe t a t în sus, la fiecar e arunc a r e străd uin d u- se, apoi, să ia de jos cât e o pietricică cu ace e a şi mâ n ă cu car e arunc ă bobicul, pân ă epuize az ă toat e pietr el e. Următ o a r el e rund e de arunc ă ri cer dext erit a t e mai mar e, treb uind să culea g ă de jos cât e 2 ‡ 2, apoi 3 ‡ 1 şi, la ultima rund ă, toat e 4 pietricelel e dintr- o dat ă. Dacă bobicul est e scăp a t pe jos, jocul est e reluat de alt jucător. Cel care reuş e ş t e să trea c ă prin toat e încerc ările fără să- i cad ă bobicul câştig ă jocul. 12) < De- a turcii”. Se alcăt ui e s c 2 cet e de copii nu mind u- se româ ni şi turci; turcii se mâ nj e s c pe faţă cu pă m â n t , <s e fac urâţi” şi se pitesc prin tufişuri sau prin mar gin e de păd ur e. Româ nii stau la un loc cu toţii şi aşt e a p t ă se m n al ul luptei. Când căp e t e ni a turcilor strigă - <Paşă, hai La mălai !” 108

109

ceat a turcilor dă iama printr e româ ni si-i ia prizonieri, dac ă pot; dac ă nu, răm â n ei prizonieri în ceat a româ nilor car e strigă: <- Turcaleţi nesăţioşi, Și bărboşi Și urâţi Și borâţi, Pac ! Pac ! V-am venit şi noi de hac !” 13) <Piept e n el e şi oglinda”. Acest a se joacă mai ales iarna în cas ă. Copiii, mai ales flăcăii şi fetele, se strân g la un loc şi pitesc anu mit e obiect e simbolice, printr e car e şi un piept e n e . Flăcăul care găs e ş t e piept e n el e , sărut ă o fată drept răsplat ă. Pentru a găsi piept e n el e , rost e ş t e un fel de incant a ţi e: - <Ieşi, piept e n e , dintre perini, Ieşi de sub pat Sau de und e te- ai băgat Și arată- mi curat Care fată Bobâlcată Mi-a venit mie pe vatră !” sau, dac ă e fată, rost e ş t e : - <Ieşi, piept e n e , dintre perini, Ieşi de sub pat Sau de und e te- ai băgat Și arată- mi curat Care băiat Îi mai scut urat ? Pe tăcut e, Să vină să mă sărut e!” Mai sunt şi alte jocuri car e sunt comu n e mai tuturor copiilor: <şotron”, <cloşca cu puii”, <şoarec el e şi pisica” etc. Multe jocuri cu timpul s- au uitat, fără a mai fi practica t e de copii, iar altele s- au modificat, s- au ada p t a t inevitabil noilor vre mi, ori s- au invent a t şi se vor invent a noi jocuri.

Capitolul 12 P ERS O N ALIT{ | I LEGATE D E LO CALITATEA

109

RACA

110

m apr eci at că person alit ă ţile legat e de localitat e a Râca pot

fi grup a t e în 3 cat e g orii, dedicâ n d u- i fiecăr ei a cât e un subc a pitol, alcăt uind tab el e: (1) - Person alit ă ţi din viaţa sat ului (2) - Person alit ă ţi - fii ai sat ului - afirma t e pe alte mel e a g u ri; (3) - Person alit ă ţi care ne- au vizitat localitat e a ; În mă s u r a în care am pose d a t dat el e nec e s a r e , am reda c t a t şi biografiile câtorv a perso n alit ăţi. |in să me n ţion e z că, în ace a s t ă lucrar e, nu am epuizat lista perso n alit ăţilor legat e de Rîca, pentr u faptul că îmi lipsesc docu m e n t e din trecut privind biografia unor a şi-mi cer scuze faţă de cei pe car e iam omis fără intenţi e, ner e g ă si n d u- se aici. Poat e cu o altă ocazie, făcân d mai mult e investig a ţii, voi reuşi s- o întreg e s c. Oricum, pentr u o altă ediţie, e nec e s e r să se cons e m n e z e mai mult e biografii şi să se compl et e z e lista cu person alit ă ţi.

12.1. - P e r s o n a l i t a t i din viata localitaii Rac a

portul deos e bit al perso n alit ă ţilor satului la viaţa, afirmar e a

şi dezvolt ar e a lui s- a ma nifest a t în toat e comp a r ti m e n t e l e vieţii sociale, lucru evide n ţi a t cu mult e num e în întreg cuprinsul aces t ei lucrări. Am în ved er e at ât pe cei originari din sat, cât şi pe cei ce s- au stabilit aici, contribuind la viaţ a comu nit ă ţii. O lungă listă est e prez e n t a t ă în anex e .

12.2. - P e r s o n a l i t a t i din R a c a 110

111

afirma t e pe alte meleag u ri (Cateva scurte biografii) 1) -

lie I. Stă n c u l e s c u s- a născ u t în anul 1909 în satul

Râca- Vech e din părinţi ţăr a ni. A urm a t şcoala primar ă în sat, avân d ul ca învăţ ă t or pe Tache Dumitr e s c u. A continu a t cursurile Școlii Normal e din Câmp ulu n g, ter min â n d- o cu rezult a t e foart e bun e, ca pre mi a n t . Merge apoi la studii la Universit a t e , la Facult at e a de Peda g o gi e şi Psihologie, obţinâ n d şi aici cele mai bun e rezult a t e. Este încadr a t ca învăţ ă t or la Școala de aplicaţi e de pe lâng ă Școala Normal ă <Carol I> din Câmp ulun g Muscel şi, dup ă num ai un an, câştig ă, prin concur s, postul de profesor de ped a g o gi e la ace e a şi şcoală. Director al şcolii pentr u o bun ă buca t ă de vre m e (1947 1978), apoi lector universit ar la Institut ul Peda g o gic din Piteşti, me m b r u în Consiliul de conduc e r e şi coordon a r e al Minister ului Învăţ ă m â n t ul ui, dep ut a t în Consiliul popular orăş e n e s c şi judeţ e a n , preş e di nt e al unor exa m e n e de definitivat şi grad e didactice, profesor ul Ilie I. St ă n c u l e s c u poat e fi pus în mar e a galerie de dasc ăli ai aces t ei ţări. Avea o inteligen ţ ă vie, o me m o ri e des ăv â r şit ă, un tact ped a g o gic ieşit din comu n şi răbd ar e de fier, meticulos, cu un simţ al datoriei des ă v â r şit. A încuraj a t mulţi ţăr a ni să- şi ducă copiii la şcoal a nor m al ă şi, astfel, din satul nostr u, au ieşit circa 10 învăţ ă t ori care au fost buni dasc ăli, continu â n d activitat e a lui pe tere n ul educ a ţi ei, chiar în satul und e se născu s e .

2) -

aul E. St eri a n s- a născ u t în localitat e a Buc o v - Râca

la 22 noie m b ri e 1946 într- o familie de cadr e didactice. A absolvit Liceul Peda go gic din Câmp ulun g Muscel în 1966 şi Faculta t e a de Electronică şi Teleco m u ni c a ţii a Universit ăţii Politehnic e din Bucur e ş ti în 1971, când şi-a începu t activitat e a didactică - asist e n t univer sit ar la Cate dr a de Fizică. În anul 1977, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în specialitat e a Fizică tehnică. În perioad a 1975- 1976, a efect u a t o specializar e în dom e ni ul laserilor în Japonia, la Universit ă ţile din Osak a, Nagoy a şi Institut ul de Tehnologie Ghubu. În prez e n t est e profesor universit ar de Fizică şi Electronică cuantică la Universit a t e a Politehnic ă din Bucur e ş ti, conduc ă t o r de doctor a t e în specialitat e a Optoel ec tronică şi coordon a t or ul progr a m ul ui de studii aprofund a t e de Fotonică la Facult at e a de Electronică şi Teleco m u ni c a ţii. Pentr u preocu p ă rile în dom e ni ul laserilor şi al opticii neliniar e, în 1983 i s- a acord a t Premiul Acade mi ei Româ n e . Dome niile de cerce t a r e ştiinţifică ale profesor ului Paul E. St eri a n sunt: electro nic a cuantic ă, optoel ec t r o nic a şi fizica sist e m e l or 111

112

deschis e. A publicat, singur sau în colabor ar e, pest e 120 de lucrări ştiinţifice şi 20 de ma n u al e didactic e şi mono gr afii, dintr e car e me n ţion ă m : Trans mi sia optică a inform a ţi ei, Laseri şi proces e multifotonice, Fizica sist e m e l or opto el e ctronice, Physics - Select e d Lecture s ş.a. Este me m b r u al mai multor societ ă ţi ştiinţifice naţion al e şi intern a ţion al e şi preş e di nt el e Societ ă ţii româ n e de Optoel ect ro nic ă. Ca secr e t a r al Consiliului Naţional de Evaluar e Acade mi c ă şi Acredit ar e, participă activ la Refor m a învăţ ă m â n t ul ui superior din Româ ni a.

3) -

teli a n a Tom a s- a născ u t în localitat e a Buc o v - Răca ,

în 1943, din părinţi învăţ ă t ori; a absolvit Liceul Peda g o gic din Câmp ulun g Muscel, apoi Faculta t e a de Psihologie a Universit ă ţii din Bucur e ş ti. Actual m e n t e est e profesor doctor la Universit a t e a Politehnică din Bucur e ş ti şi me m b r u în Comisia Minister ului Educaţi ei Naţion al e pentr u mod e r nizar e a învăţ ă m â n t ul ui. Dintre lucrările publicat e, exe m plifică m cu titlul Autoe d u c a ţia - sens şi dev e nire .

4) -

aria n Ciob a n u s- a născu t în Râca und e a şi urma t

cursurile şcolii gen e r al e. A urma t un liceu agricol la Bucur e ş ti, apoi cursurile Facultă ţii de Filologie, secţia româ n ă- italian ă, a Universit ăţii din Bucur e ş ti, absolvind- o în 1978. Timp de 7 ani (1980 - 1986) profes e a z ă la Silişte a- Gume ş ti ca profesor de limba româ n ă . Din 1990 est e preş e di nt e al Societ ă ţii cultur al e italien e <Da n t e Aligheri” - filiala Piteşti. A publicat note şi come n t a rii despr e Marin Preda în cart e a Timpul n- a mai avut răbdare 69 , dar şi în revist e ca Manuscriptu m şi Caiet e critice, pentr u ca, în anul 1998, să scoat ă de sub tipar cart e a Marin Preda - mono grafie senti m e n t al ă, prefaţ a t ă de aca d e mi ci a n ul Eugen Simion, preş e di nt el e Acade mi ei Româ n e .

5) –

adu Ne g u ţ , originar din Rîca- Nou ă , s- a afirm a t ca

interpr e t de folclor. In 1970 a interpr e t a t la Radio Bucur e ş ti II melodia Văzui primă v ara viind. Din 1975, s- a stabilit în străin ă t a t e .

6) -

he o r g h e Polin a , originar tot din din Rîca- Nou ă , s-

a afirma t şi el ca interpr e t de folclor. In 1996 a cânt a t la Radio Craiova, ulterior a realizat o cas e t ă proprie cu cânt e c e popular e, iar, dup ă 2000, a dev e nit red ac t or muzical la Radio Cultur al Bucur e ş ti. Maria n Ciob a n u -<Copilăria” , în volumul Timpul n- a mai avut răbdare , Bucur e ş ti, 1980, coordon a t de Eug e n Si mi o n . Volumul cuprind e studii şi oma gii, cu prilejul morții lui Marin Preda 69

112

113

12.3. - P e r s o n a l i t { â i care au v i z i t a t localita t e a RÎca Alexand ru Depără â e a n u ianuarie 1865 )

( 25 febru ari e 1 8 3 4 -11

ăscut la Roşiorii de Vede, şi-a petr e c u t copilăria la moşia

tat ălui său, boierul Petr e Depăr ă ţ e a n u , în satul Depar a ţi, judeţ ul Teleor m a n . Poetul Alexan dr u Depăr ă ţ e a n u a fost dublat, în scurt a viaţă pe car e a trăit- o, şi de omul politic. Crescu t în saloa n el e literar e ale Parisului, la lumina poeziei lui Victor Hugo şi a lui Lamar tin e, colindâ n d Franţ a, Italia, Spani a, Portug alia şi Gem a ni a, are ocazia să- şi însuş e a s c ă o vast ă cultur ă cu care se întoarc e în ţar ă exact când domnitor ul Cuza se urca pe tron . Alex a n d r u Dep ă r ă ţ e a n u , reîntors în ţar ă, aduc e cu el o adâ n c ă înţeleg e r e a oa m e nilor şi a vre m urilor. Remar c a t în cercurile intime ale intelect u alit ă ţii bucur e ş t e n e , de cătr e proas p ă t ul domnitor şi de mar el e poet Vasile Alecsa n d ri, ca un om de o rară erudiţie (ave a o cultur ă vast ă, o perfect ă cuno a ş t e r e a limbilor europ e n e şi a literat urilor lor), est e nu mit în 1860 ca subpr ef e c t al Plăşii de Teleor m a n , la 5 aug u s t 1861 ca subpr ef e c t al judeţ ului Teleor m a n , iar, în noie m br e 1864, est e ales dep ut a t al Cam e r ei legislative de cătr e ţăr a nii din judeţ. Alex a n d u Dep ăr ă ţ e a n u urm e a z ă la Paris cursurile de drept ale unor profesori celebri, aduc â n d în ţar ă, atunci când la noi domn e a anar hi a în relaţiile dintr e boieri şi ţăr a ni, spiritul drept ă ţii şi al uma nit ă ţii faţă de clas a depo s e d a t ă şi robită a ţăr a nilor. Născut şi crescu t în mijlocul aces t ei clas e în Câmpi a Burna s ului, deşi fiu de boier (fiul boierului Petr e şi nepot ul, dup ă tat ă, al boierului Pitar Sandu Depăr ă ţ e a n u ) , el s- a legat pentr u totd e a u n a de viaţ a şi sufletul simplu al ţăr a nilor pentr u care a păstr a t un adev ă r a t cult. Ca subpr ef e c t de Teleor m a n , e nevoit să umble din sat în sat cu şar e t a sau trăsur a şi să rezolve zecile de plâng e ri ale ţăr a nilor cătr e Prefect ur ă, privitoar e la boieri hrăp ă r e ţi, la aren d a şi hoţi, la abuzuri de tot felul al stăp â nirii locale. Pentru ase m e n e a jalbe vine şi în sat ul nostr u în cât ev a rând uri, cerce t â n d autorit ăţile locale pentr u pasivitat e a de care dăd e a u dovad ă în rezolvar e a dolea n ţ elor ţăr a nilor. El ia apăr a r e a ţăr a nilor faţă de neplat a dărilor la timp, ia mă s u ri împotriva aren d a şilor car e păc ăl e a u pe ţăr a ni, toler e a z ă unele acţiuni ale ţăra nilor împotriva boierilor şi aren d a şilor, rar face drept a t e boierilor car e se plâng că ţăr a nii le calcă moşile cu vitele. El le spun e boierilor că subpref e c t ul nu e vătaf de curte boierea s c ă, acele vre m uri au trecut de m ul t.

113

114

Arend a ş ul Burki face cunosc u t cu raport scris domnitor ului că subpr ef e c t ul se solidarize a z ă cu ţăra nii. Domnitorul dele a g ă pe Mihail Kogălnice a n u să anch e t e z e recla m a ţi a, cerâ n d subpr ef e c t u rii şi raport scris. În raport, Alex a n d r u Dep ă r ă ţ e a n u acuz ă pe Burki şi pe cei de sea m a lui de incultur ă, neo m e ni e şi abuzuri în ad mi nistr ar e a moşiilor. În noie m b ri e 1864, când se fac aleg erile de depu t a ţi, Dep ăr ă ţ e a n u era secr e t a r al consiliului judeţ e a n . Când s- a pronun ţ a t Colegiul rural la 25 noie m b ri e 1864, ţăra nii din judeţ, adu n a ţi în ma s ă , pest e capul prefect ului Ion Arion, procla m ă pe micul Voltaire - cum era poreclit Alex a n d r u Dep ăr ă ţ e a n u de priet e ni - depu t a t al lor. Ion Arion raport e a z ă cazul la Bucur e ş ti şi, de tea m a unei revolt e a ţăra nilor, legalize az ă votar e a printr- un proce s- verb al care recuno a ş t e ace a s t ă aleg er e. Este primul depu t a t al ţăra nilor din judeţ. Acum est e vizitat în cât ev a rânduri, cu poşt alionul, de Vasile Alecsa n d ri, cu car e se împriet e ni s e între timp, şi căruia îi citea producţiile literar e scrise de el. Soart a, însă, a fost crud ă cu el; nu m ai dup ă cât ev a luni de la aleg er e a lui ca dep ut a t de Teleor m a n , moar e subit, în braţ el e surorii sale, în cas el e din Bucur e ş ti, la vârst a de num ai 31 de ani.

N i co l a e

I o r g a ( 5 iunie 1871 - 27 nov. 1940 )

el mai mar e istoric al nea m ul ui nostru, Nicol a e Iorg a , est e

şi un mar e călător pentr u scor mo nir e a trecu t ului fiecărui colţişor de ţară. El a dat ca nime ni altul o istorie a româ nilor, o istorie a literat urii, o istorie a ar m a t ei, alta a com er ţ ului, a pres ei, a religiei, a comu nic a ţiilor, a culturii, a învăţ ă m â n t ul ui etc. Se consid er a omul total şi a şi fost. Prin anul 1935 70 , un grup de învăţ ă t ori, printr e care şi învăţ ă t or ul Athana si e Penes c u din Râca , îl invită pe Nicol a e Iorg a să viziteze cât ev a locuri mai înse m n a t e din Câmpi a Burnas ul ui : ruinele cet ă ţii de la Tătărăşti, Balaciu (vech e a aşez ar e a Bălăce nilor), urm el e cet ă ţii dacice din Râca. Cu ace a s t ă ocazie, Iorg a răm â n e mâ h nit: cum de nu a răm a s nici un fel de act e istorice din vechi m e ale ace s t or ţinuturi. El dă vina pe incultur a vechilor boieri car e n- au fost în star e să- şi păstr e z e hrisoav el e cu moşiile lor, dă vina pe vitregi a timpurilor (popo ar el e migra t o a r e şi, mai ales, turcii) car e au făcut ca sat el e să fie mişc ă t o a r e , precu m şi pe indolenţ a intelect u alilor care n- au reuşit 70

Infor ma ți e primit ă de la învăț ă t or ul Atha n a s i e Pe n e s c u . 114

115

să dea de urm a vechilor act e. Cronicile mun t e n e sunt puţine şi privesc, mai ales, pe domnitori, făcân d abstr a c ţi e de ma s a oa m e nilor simpli, ţăr a nii. Cu ocazia aces t ei vizite, el scrie un articol în Universul despr e ruinele cet ă ţii de la Tătărăşti , pun â n d ordine în spec ul a ţiile unor istorici măr u n ţi sau ale localnicilor. La cet a t e a dacică de la punct ul Tudoria (Râca ), Iorg a n- a mai ajuns din lipsă de timp, dar a promis că se va întoarc e, lucru pe car e nu l-a mai făcut nicioda t ă. Sava n t ul cu tunica largă, cu o pălărie cu boruri mari, cu nelipsit ai umbr el ă pe mâ n ă , a răm a s în me m o ri a învăţ ă t orilor din sat ca un mar e priet e n şi un scor mo nitor de istorie.

M i h a i l

S a d o v e a n u

(5 noiembrie 1880 - 19 octombrie 1961)

aşii mar el ui rapsod al poporului nostru, Mihail Sa d o v e a n u ,

rari şi apă s a ţi, au lăsat urm e şi pe dru m urile sat ului nostru. Era în iarna anului 1935 71 . Se lăsas e un ger usca t, care înţep a nările şi pătr u n d e a pân ă- n măd u v a oas elor. Casel e îmbr ăc a t e într- un linţoliu de poves t e , argintiu, fume g a u pe coşuri îngrop a t e în nă m e ţii de zăpa d ă . Fumul se ridica leneş spre înaltul cerului. În sat era zarvă mar e : se tăiau porcii de Crăciun. De la primărie se răsp â n di un zvon : me m b rii Acade mi ei vor veni la vână t o a r e în pădur e a Buco v u l u i . Printre ei se va afla şi Mihail Sad o v e a n u . Conduc e r e a Ocolului silvic Slăveşti, judeţ ul Teleor m a n , împr e u n ă cu Câmpin e a n c a (urm a ş a lui Ștefan Belu la moşia Tătărăştilor ) orga niza u anu al cât e o vân ă t o a r e în păd ur e a Acad e mi ei şi în păd ur e a Buc o v u l u i , propriet a t e a Câm pin e n c ei . La vân ă t o a r e erau invitaţi me m b rii Acade mi ei, consilieri ai Curţii de Apel, oficialităţi judeţ e n e şi locale, învăţ ă t ori, viţe boier e ş ti, pădur ari şi vână t ori iscusiţi. Printre perso n alit ă ţile care sose s c apar e şi o maşin ă mică, în care erau Mihail Sa d o v e a n u şi Eduar d Gus ti , consilier al Curţii de Apel. Sad o v e a n u , îmbr ăc a t într- o şub ă cu un guler mar e, alb, cobo ar ă primul din maşin ă. Avea o pălărie cu boruri largi, în ciuda gerului care se lăsas e , pant aloni golf, legaţi mai jos de pulpe, pest e nişt e ciorapi gri, car e se pierd e a u în boca n cii negri. Și-a luat ar m a la umăr - o ar m ă de vân ă t o a r e , cu alice, cu două ţevi - s- a încins pest e mijloc cu un centiron cu cart uş e , şi-a schimb a t pălăria cu o căciulă de miel şi a plecat cu tot grupul spre păd ur e. S-au forma t două grupuri de gona şi dintre tineri din sat şi s- a încep u t vână t o a r e a . Mihail Sad o v e a n u urm ăr e a desfăş ur a r e a vân ă t orii cu o curiozitat e de copil. Se alătur a oa m e nilor simpli şi intra în vorbă cu ei, inter e s â n d u - se de viaţa lor, de obiceiurile locului, de traiul lor. Privea 71

Relat ar e a eve ni m e n t ul ui est e culea s ă de la învăț ă t or ul Nicu Du mi tr e s c u 115

116

cu mult ă curiozitat e manifes t ă rile flăcăilor, ale gonaşilor - cum erau numiţi - şi excla m a ade s e a Aşa trebui e să fi fost şi pe timp ul conaş ului Mihai Viteaz u al do m niilor voastre ! Se alătur a s e de moş Radu Miu , pădur ar vechi şi vân ă t or cu blazon, şi-i ascult a minciunile lui vân ă t or e ş ti, cu lupi şi porci mistr e ţi loviţi dintr- o ochire, dar, mai ales, cum participa s e el, pe- atunci flăcău, la arder e a conac ului Gum e ş tilor în 1907. De altfel şi bun ţint aş, Mihail Sa d o v e a n u a lovit şi doi iepuri, bucur â n d u- se de isprav ă ca un copil : - Ai văzut, moş Ra d u l e , - îi spun e a el pădur a r ului - că puşca m e a nu dă greş ? - Am văzut, boierule, am văzut ! - îi răsp u n d e a moş Radu . După vână t o a r e , s- a încins o mas ă copioas ă la Canton , un local pitore sc, aşez a t în mijlocul pădurii, într- un decor feeric, alb, de povest e . Vânătorii încinse s e r ă focuri mari şi perp el e a u vân a t ul în frigări, pe- afar ă. Sad o v e a n u cu alţi câţiva au prefer a t să intre în local şi au servit săr m ăl u ţ e- n foi de viţă cu mă m ăligu ţ ă munt e n e a s c ă , apoi fripturică de iepur e, dup ă care au băut cât ev a ulcele de vin. La orele 16, Sad o v e a n u s- a scuzat şi a pleca t cu Edg ar Gusti cu ma şin a spre Bucur e ş ti. Imagin e a mar elui scriitor a răm a s şi ast ăzi vie în me m o ri a săt e nilor noştri.

M a r i n

P r e d a

( 5 august 1922 - 16 mai 1980 )

n alt mar e om, născ u t de altfel în vecină t a t e a

localităţii

noas tr e (la Siliştea- Gum e ş ti, pe atunci part e din ace e a şi comu n ă , Râca ), a fost Marin Pre d a . Pe el, mai curân d, ar trebui să- l consid er ca un fiu al zonei noast r e, afirma t la Bucur e ş ti. El a fost alăt uri de bucuriile şi, mai ales, de suferinţ el e ţăra n ul ui româ n de pe ace s t e mel e a g u ri. Mare prozat or, alături de Rebr e a n u şi Sadov e a n u , Marin Pre d a est e repr ez e n t a n t ul cel mai autorizat al ţăr a n ului de la câm pi e, al moro m e ţ e a n ul ui - cum l-a nu mit el - ace a person alit a t e socr atică, plină de inteligen ţ ă , ţăra n şiret, dar şi dezar m a t în faţa timpului şi a istoriei care dau buzn a pest e viaţ a lui şi pest e sat ul lui. Mama lui, Joiţa Preda (Catrina Morom e t e din roma n ul Morom e ţii ), se trag e, dup ă nea m u ri, din Râca , fiind rudă cu Stanc u lui Diţă. În copilărie, dar şi în adolesc e n ţ ă , Marinic ă vene a ade s e a cu ea prin Pă m â n t u r i pe la Râca , la rude. De altfel, în cunosc u t ul roma n, sunt surprins e obiceiuri, vorbe, psihologii, num e şi din Râca . Însuşi num el e Râca apar e în roma n de mai mult e ori, alăt uri de alte toponi mic e locale. Înjurăt ur a, vorbire a, îmbr ăc ă mi n t e a perso n aj elor au iz local, apro a p e rupt e din realitat e , cobor â t e de pe uliţa sat ului în filele cărţii. Învăţ ă t orii lui, Crivăţ Angh el şi Crivăţ Maria , şi-l amint e s c ca pe un 116

117

copil tăcut, închis, neco m u ni c a tiv, înclinat spre studiu, puţin miop, căruia nu- i păs a pre a mult de şcoal ă. Ura munc a ţăr a n ului şi se sup ăr a pe părinţi când îi răpe a u timpul de la citit şi-l trimit e a u cu ani m al el e la păsc u t. Umbla dup ă cărţi prin sat el e din apropi er e şi cite a cu nes a ţ , prin grădin ă, prin glugile cu coceni. Unul din colegii lui, învăţ ă t or, cu care am stat de vorbă mai mult, îmi poves t e a că, la Școala Normal ă din Abrud, citea nopţi întregi sau făce a nişt e comp u n e ri foart e frumo a s e colegilor, pe bani sau pe hran ă, comp u n e ri pe car e colegii le preze n t a u drept te m el e lor şi pentr u care luau not e mari. O dat ă l-a prins profesor ul de româ n ă şi el atunci i-a spus că- i place să scrie aşa aiure a şi chiar dac ă nu va mai face comp u n e ri pe bani, le va face pe gratis. - Scrie- le într- un caiet al tău ! - l-a înde m n a t profesor ul de româ n ă . Și, de atunci, colegii îl surprind e a u noapt e a cu capul pe pupitru, scriind în linişte a lungilor nopţi de iarnă. Dar niciodat ă nime ni nu ved e a ce scria el. Era foart e discr et şi nicioda t ă nu dest ăi n ui a din tainel e lui. Atunci era un copil firav, slab şi plin de contr a dicţii, pus în umbr ă de ceilalţi colegi mai gur alivi. Atunci când eu însu mi m- am prez e n t a t la el cu idee a de a face o lucrar e despr e roma n ul său, Morom e ţii , lucrar e nu mit ă Realitat e şi ficţiune în <Moro m e ţii> , arăt â n d u- i şi un albu m de fotogr afii cu Morom e ţii în imagini 72 a excla m a t : -Ia uite, mon ş er, roman ul m e u a ajuns subiect e de exa m e n ? A tăcut şi a râs. Bieţii ţărani ! Și săraca, ma m a ! Nu put e a şi Ilinca s- o îmbrac e într- o fustă mai acătării ? Și continu ă : Ce realitat e ? Acolo e o sărăcie lucie. Totul a clocotit în capul m e u şi de la acea realitat e a ieşit <Moro m e ţii> . Apoi : La cine ai lucrarea ?- m- a întreb a t el. -La profesorul Piru ! i-am răsp u n s. - Da, îl cunosc, e mare ! ter min ă el. De altfel, profesor ul univer sit ar Piru, cu albu m ul me u în mân ă , i-a făcut o vizită scriitorului Marin Pre d a şi-au râs toat ă dup ă- ami az a de imaginile Morom e ţilor . Moart e a lui pre m a t u r ă a răm a s ca un mist er pentr u sat. De altfel, din povestirile surorii lui, moar t e a lui n- ar fi fost o moar t e <c ur a t ă > Ce rost avea u rănile la cap ? se întreb a ea plâng â n d ; Nu se poat e, frate- m e u a fost omorât ! - De cine ? - Poate c- a fost mân a securităţii ! - zicea ea. Dar nime ni n- a mai suflat o vorbă. Totul s- a întâ m pl a t dup ă < Cel mai iubit dintre pă m â n t e ni >, roma n ul care- i adus e s e o popularit a t e imens ă .

Acad . E u g e n

S i m i o n ( n. 25 mai 1933 )

Vezi Sânziana, revist ă a liceului <Zinc a Golesc u > , ianuari e 1972 117

118

ug e n

Simi o n

critic

literar,

Preşe di nt e

Acade mi ei

Româ n e , ne- a vizitat localitat e a în cât ev a rând uri (3 - 4 ori), cu ocazia a trei inspec ţii pentr u acord a r e a gradului I unor cadr e didactice de la Școala Râca , pre c u m Ion e s c u Ion şi Ion e s c u Aureli a . Prahov e a n de origine, coleg de liceu cu Nichita Stăn e s c u, bun priet e n cu Marin Preda şi un îndrăgo s tit de oper el e aces t ui a, Eug e n Simi o n a fost, din 1963, profesor univer sit ar la Catedr a de literat ur ă cont e m p o r a n ă a Facult ăţii de limbă şi literat ur ă româ n ă a Universit ă ţii din Bucur e ş ti, a scris cărţi de referinţ ă în critica literar ă româ n e a s c ă , activitat e a lui culminâ n d cu primire a în Acad mi e şi cu aleg er e a sa ca Preş e dint e După moar t e a lui Marin Preda , a participa t la festivităţile Festivalului < Marin Preda > car e se desfă şo a r ă din 2 în 2 ani în Silişte a- Gum e ş ti, aduc â n d un plus de rigoar e şi import a n ţ ă . Un intelect u al fin, de o delicat e ţ e ieşită din comu n, cu o mar e înţeleg e r e pentr u ceilalţi colegi, Eug e n Simi o n a răm a s în me m o ri a cadr elor didactice din şcoal ă şi a elevilor ca o mar e perso n alit at e a istoriei literar e şi a criticii cont e m p o r a n e . Ne- a vorbit ore în şir despr e amintirile lui cu Marin Preda la Paris şi, cu alte ocazii, despr e Nichita Stăn e s c u , despr e Adrian Păun e s c u etc. A lăud a t de ase m e n e a munc a oa m e nilor din şcoala noas tr ă, vioiciune a şi intelige n ţ a copiilor din sat, frumu s e ţ e a lor mor al ă. Măsur at în toat e, se opre a la timp din orice acţiun e şi evita discuţiile car e n- ave a u mă s u r ă. A răm a s un priet e n al sat ului, al ace s t or locuri.

A l e x a n d r u

P i r u

rofesor universit ar, istoric şi critic literar, Alex a n d r u Piru

ne- a vizitat localitat e a împr e u n ă cu Eugen Simion, în trec er e de la festivalul < Marin Preda> de la Silişte a- Gume ş ti spre Bucur e ş ti. Originar din Bacău, născu t la 22 aug u s t 1917 în Mărgine ni, fiul unui subofiţer, a urm a t Faculta t e a de litere din Iaşi, şi-a dat doctor a t ul la Bucur e ş ti, cu o teză despr e oper a lui Garab e t Ibrăilea n u. Este profesor la Facult at e a de litere din Bucur e ş ti, la Cate dr a de literat ur a veh e, apoi dec a n al Facult ăţii de filologie din Craiova, director al revist ei Ram uri , scrie Istoria literaturii vechi şi pre m o d e r n e . În ultimul timp, bătr â n şi singur, scârbit de viaţ ă, îşi dore a - cee a ce s- a şi împlinit - moar t e a .

118

119

Un mar e ad mir a t or al oper ei lui Marin Preda , Al. Piru ne declar a că a citit Cel mai iubit dintre pă m â n t e ni pe ner ă s uflat e, închis în cas ă cât ev a zile, fără să măn â n c e , fără să doar m ă . Se inter e s a de person aj el e car e au intrat în roma n, de viaţ a de pe ace s t e mele a g u ri, de munc a ţăr a nilor şi de urm a şii moro m e ţ ilor . Printre alte person alit ă ţi care ne- au vizitat satul, mai aminti m pe gen er al ul Marin Dra g n e a , lingvistul şi filologul Grig or e Brânc u ş , profesor la Catedr a de limba şi literat ur a româ n ă la Universit at e a Bucur e ş ti.

CIN S TIRE

Capitolul 13 ERO ILO R

N EAM U LU I

he m a ţi sub ar m e , săt e nii din Râca şi Buco v au contribuit

cu jertfă de sâng e la toat e eveni m e n t e l e istorice de făurire a stat ului româ n unitar şi de apăr a r e a frunt ariilor sale şi a libert ă ţilor cet ă ţ e n e ş ti. În anex e, prezint tab el e at ât cu eroii din cele 2 Războai e Mondiale (1914 – 1918 şi 1939 – 1945) precu m şi cu cei din Revoluţia antico m u ni st ă din 22 Dece m b ri e 1989. Cu totul deos e bi t pentr u Râca est e cazul eroului- capor al (serg e n t post mort e m ) Alex e Ion. Originar din Bucov- Aduna ţi, Alexe Ion făce a part e din Regim e n t ul 2 Vânători, comp a ni a a V-a, conting e n t ul 1916. Aflat în frunt e a unei patr ule de recuno a ş t e r e , cad e la datorie (sfârt e c a t de un obuz) între oraşul Pâncot a şi satul Cher ec hiu, judeţ ul Arad, în 1944. După închei er e a războiului, săt e nii din satul Cher ec hiu au hot ăr â t ca sat ul lor să se nu m e a s c ă < Caporal Alexa >, apar ţin ă t or în prez e n t de comu n a Sânt a n a . La 20 aprilie 1969, săt e nii aces t ui a i-au făcut un par a s t a s de pom e nir e la biserica parohi ală, despr e car e paroh ul ace s t ei a, preot Iosif Stoica a încunoştiinţ a t Parohia Ortodox ă din Aduna ţi (adr e s a 43/27 aprilie 1969) Ose mi nt el e sale se află în curt e a bisericii din oraşul Pâncot a. Din păc a t e , în localitat e a noas tr ă nu s- au găsit încă voinţ a şi forţa nec e s a r e pentr u a ne cinsti eroii cum se cuvine; ne lipseşt e chiar un monu m e n t car e să amint e a s c ă de toţi eroii noştri, de ace e a am consider a t util să pun la dispoziţia viitorimii nu m el e ace s t or a .

119

120

Excepţie fac cele 2 cruci înălţat e în curt e a bisericii din Bucov în cinst e a eroilor nea m ul ui – una în 1918, prin grija lui Ene Stănc ul e s c u, alta dona t ă în 1992 de Nicolae Pene s c u, pentr u a o înlocui pe prima det erior a t ă .

Capitolul 14

A N EXE

120

121

1. Cart e a do m n e a s c ã a lui Vladi s l a v - Voiv o d al IIIlea , 1525 2. Hris o v : Ra d u Mihn e a v oi e v o d înt ăr e ş t e Mitro p o lii din Tìrg o v i ş t e sa t e , părţi de sa t e , vii şi bălţi, 1615 3. Hris o v : Ra d u Mihn e a v oi e v o d înt ăr e ş t e Mitro p o li t u l u i Luca ocin a în Șer b ă n e ş t i …, 1621 4. Extras din Cata gr afia făcut ă la 1810 5. Te s t a m e n t u l s e r d a r u l u i Teo d o r a c h e Rîcul e s c u d e la 18 3 0 6. Nea m u ri 7. Eroi ai nea m ul ui, din Rîca (liste) 8. Person alit ă ţi legat e de Rîca (Liste) 9. Folclor local a - Balad e b - Desc â n t e c e 9.bis :Adaos, note dup ă scrier e a mono g r afiei 10. Fotogr afii, hărţi

ANEXA 1

C A R T EA D O M N EA S C ă a lui Vladi s l a v - Voiv o d al III-le a , 1525

u mila lui Dum n e z e u , io, Vladislav- Voivod şi do m n a toată |

ara Româ n e a s c ă,

feciorul marelui şi preab u n ul ui Vladislav- Voivod,

121

122

dat- am do m nia m e a aceas t ă poruncă jupânului Vişan, logofăt ul 73 , şi popii Drăgoi, cu fraţii lui, şi lui Drăgoi, cu feciorii lui, şi lui Voicu cu fraţii lui, şi lui Șerban cu fraţii lui, şi lui Drago mir cu fraţii lui şi Oancei, cu feciorii lui şi lui Tudor cu feciorii lui, câţi Dum n e z e u le va dărui, ca să le fie m o ş i a Ung hi u l u i d e la Ple s c ă r i ţ a pâ n ă la Val e a Sco r u ş la Bar g h e , una, ca să fie cinci fra ţ i unu ca şi alt ul ... şi iar să le fie de la Lac, moşia Tecuciului, până la Tecuci, patru fraţi ce s- au scris mai sus, anu m e jupân Vişan, logofăt ul, şi popa Drăgoi, cu fraţii lui, şi Voicu, cu fraţii lui, şi Șerban cu fraţii lui şi Tudor cu fraţii lui şi iarăşi lui Drago mir cu fraţii lui şi Oancei cu fraţii lui ... din partea lui Șerban şi din partea lui Tudor pentru că ei s- au înfrăţit şi au însoţit ... de la dânşii drept 200 de asprii 74 , pentru că sunt ale lor bătrân e şi drept e moşii şi de baştină 75 şi cu m p ărat e încă din zilele Vladului- Voivod | epe ş şi iar să fie jupânului Vişan, logofăt ul, şi popii Drăgoi şi cu fraţii lui, Sărăcust a toată din dru m până la Tecuci pentru că a fost făcută popii Radoslav, potropop ul, moş ul popii Drăgoi, şi al fraţilor lor, două Sărăcus t e , pentru două fet e, amâ n d o u ă surori ce s- au înecat ... fet el e lui Pardos ... şi să le fie lor Grădişt e a, jumăt a t e şi pe nu m el e cel vechi, Pădurea Creţului. Și să fie jupânului Vişan, logofăt ul, şi popii Drăgoi şi cu fraţii lui, moşia de la Lacul cu Peşti, jumăt a t e , jumăt a t e , oriund e ar fi dros pentru că sunt bătrân e şi drept e moşii de baştină. Apoi să fie jupânului Vişan, logofăt ul, şi frăţân e- său, Drago mir, şi lui moş, trei părţi din moşia lui Drăgoi, din toată moşia. Pentru că o au cu m p ărat Vişan, logofăt ul, şi cu fraţii de la Drăgoi, drept un coif 76 308 de asprii şi drept 800 sabile 77 de 100 de asprii şi drept un loibiu 78 de 200 de asprii şi drept o chivără 79 de 22 de asprii. Pentru aceas t a le- am dat şi do m nia m e a ca să le fie lor moşiile stătăt o ar e şi ohabnice 80 lor şi feciorilor lor, nepoţilor şi străn e p o ţilor lor şi oricui i s- ar întâ m pla dintre dânşii mai naint e de moart e, întruaceas t ă vânzare să nu fie, ci să fie ale celor ce vor rămâ n e a şi de nim e ni să nu se clintea s c ă după zisa do m nii m el e. Iată şi martori am pus do m nia m e a pe jupân ....., vel- vornic şi jupân Drăgan, vel- logofăt, şi jupân ....., vel- vistier şi alţi boieri ..... S- au scris la scursura anilor de la Ada m 7033 (1525). În scursur a aces t ui hrisov, la o part e, est e scris: < Acest izvod s- au scris pe limba româ n e a s c ă ase m e n e a de pe hrisovul cel slavon e s c de Lupu, Dascălu Slavon e s c u la Școala Domn e a s c ă în Bucureş ti. Iar und e nu s- au putut cunoaşt e cuvint el e la logofăt ˆ şeful canc el a riei domn e ş ti; secr e t a r într- o canc el a rie aspru - mon e d ă turce a s c ă cu circulație în Principa t el e Româ n e din secolul al XV-lea ‚DLRM ƒ 75 baştină ˆ origine 76 coif ˆ acop e r ă m â n t de me t al pentr u prot e c ți a capului în lupt e ‚DLRM ƒ 77 sabile ˆ săbii 78 loibiu , lăibar, laibăr ˆ haină lungă şi largă, pe care o purt a u odinioar ă boierii. Azi, ma n t a lungă ciobă n e a s c ă (region alis m), piept a r sau haină țără n e a s c ă scurt ă pân ă în talie, strâ n s ă pe corp şi fără mâ n e ci ‚DLRM ƒ 79 chivără ˆ acop e r ă m â n t de cap, în formă de chipiu înalt, folosit în vechi me de anu mi t e unită ți militar e ‚DLRM ƒ 80 ohabnic, ohav nic ˆ (des pr e o propriet a t e ) neînstr ăi n a bil, pe veci ‚DLRM ƒ. 73 74

122

123

slavonie, fiind cuvint e şters e, am lăsat loc nescris. Se m n e z Dascălu Slavon e s c i pisac.”

a Lupi

ANEXA 2 Leat 7123/ 1615/ iulie 14, Tîrgovişt e

H R IS O V

RADU MIHNEA VOIEVOD ÎNTăREȘTE MITROPOLII DIN TÎRGOVIȘTE S A T E, PăR|I DE S A T E, VII ȘI BăL|I

n Hristos Dum n e z e u binecre dinciosul şi binecinstitorul şi de

Hristos iubitorul singurul stăpâ nitorul, Io Radu Voievod, fiul marelui şi răposat ului Mihnea Voievod – Turcitul - nepot ul batrân ului şi slăvitului răposat ului Io Alexan dru Voievod – Alexan dr u II Mircea – din mila lui Dum n e z e u şi cu darul lui Dum n e z e u , stăpâ nind şi do m ni n d pest e toată |ara Ungrovlahiei, încă şi a părţilor de pest e mu n ţi, Amlaşului şi Făgăraşului Herţe g 82 , a binevoit do m nia m e a cu a sa binevoinţ ă, cu cinstită luminat ă inimă a do m nii m el e ca să proslăv e s c pe Dum n e z e u care m- a proslăvit şi cu slavă m- a ridicat pe scaun ul răposaţilor părinţi ai do m nii m el e. Iat ă a m dăr u i t şi do m nia m e a acest întrutot ul cinstit şi cu frumo a s ă faţă şi prea cinstit care stă deas u pra tuturor cinstit elor daruri, ac e s t d e faţ ă Hris o v al do m nii m el e. Mi-am amintit do m nia m e a că mulţi voievozi şi împăraţi încoronaţi care au fost înaint ea noastră însă puţini au fost moşt e ni t ori ai împărăţii cereş ti, m- am străduit şi eu nu nu m ai împărăţia a cîrmui, ci şi mînt uirea suflet ului a aşeza, de ace e a am ridicat mint e a spre cer şi am înţeles dorinţa Duhului Sfînt, mai ales către aceas t ă sfîntă biserică şi du m n e z e i a s c ă mînăs tire, marea lavră 83 mitropolie, care Originalul, în slavon ă , se păstr e a z ă la Acade mi e , XLVI/4, iar traduc e r e a în româ n ă - la Arhivele Statului, Bucur e ş ti, Mss. 127, fila 410- 412. Publicat în Docu m e n t e privind istoria Româ ni ei. Veacul XVII-lea B. |ara Rom â n e a s c ă , vol. II, 1611- 1615 , pag. 418- 421, Editur a Acade mi ei RSR, Bucur e ş ti, 1951 hrisov ˆ act domn e s c care serve a , în orând uir e a feud al ă din țar a noa s tr ă , ca titlu de propriet a t e , de privilegiu 82 herțog (herț e g) ˆ duce, voievod (duc a t, voievod a t ) 83 lavră ˆ mă n ă s tir e mar e , und e chiliile călugă rilor sunt constr uit e dista nț a t e între ele, în felul cas elor unui sat 81

123

124

est e din cetat e a ce se chea m ă Tîrgovişt e, und e est e hra m ul sfint ei Văzn er e n ei 84 a Dom n ului, Dum n e z e ul ui şi mâ n t uitorului nostru Isus Hristos şi prea sfinţitului părint e arhimitropolit 85 chir Luca vlădica şi iremo n a h ul ui 86 şi fraţilor care locuiesc în sfîntul locaş, ca să fie Sfint ei Mitropolii sat ele şi dedin el e 87 Sfint ei Mitropolii, mai întîi Aninoasa, tot satul cu tot hotarul 88 şi cu vecinii 89 şi cu tot venitul şi cu dealul cu viile, din hotar pînă în hotar, pentru că acel sat el a fost cu m p ăra t de răposat ul Băsărăb Voievod, ctitorul Sfint ei Mitropolii, astf el iar l-a dat şi l-a dăruit la Sfînta Mitropolie. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Mogoşe ş ti tot, cu tot hotarul şi cu vecinii şi cu tot venitul, din hotar pînă iar în hotar, pentru că acel sat mai sus zis, el a fost dat de jupîniţa Chera şi de Vladul, comis de Băneş ti, pentru ca să le fie lor pentru suflet ul lor, şi s- au scris la sfînta prosco mi di e 90 . Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Lucianii tot.. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Băneş tii de la Ruia. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Sîrbii tot. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii Vărăştii Moşului cu Balta Albă şi Perieaţii şi Călugăre nii din judeţ ul Brăila.. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii sat el e din Mehedinţi anu m e , Orehoviţa şi Bălboşanii, toat e cu tot hotarul şi iar să- i fie sfintei mitropolii ocină 91 în Drăgăn e ş ti, toată part ea sfintei mitropolii şi cu dealul cu viile. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Fleştii tot. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Spinet ul de lîngă Dîmboviţa tot, cu tot hotarul şi cu toţi vecinii. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Secăt ura. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Sărcuianii Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii satul Fuloaia şi satul Cur Sus. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii ocină în Greci de lîngă Sărata. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii ocină în Tăpşanii de la Răstoaca. Și iar să- i fie Sfint ei Mitropolii ocină în Șerbăn e ş ti, toată ocina cît a ţinut jupan Cernica Vornic (ctitorul mă n ă s tirii Cernica) şi cu patru vecini anu m e (…..) pentru că a cu m p ărat Radu Șerban voevo d (1602 – 1611) un sat anu m e Râca, cu 24 mii de aspri de a dat la Sfînta Mitropolie, pentru că a fost înmor mî n t a t pe ma m a do m nii lui, doa m n a Maria şi pe un copil al doa m n ei lui, Io Băsărăb voievo d în Sfînta

Văznăre a n a ˆ Schi m b ar e a la față arhi- ˆ ele m e n t de comp u n e r e care serve ş t e la forma r e a unor subs t a n tiv e cu sens de supe riorita t e , de şef ierarhic, ex. arhi episcop ˆ episcop sup erior celorlalți episcopi 86 ierom o n a h (ire m o n a h ) ˆ călug ă r cu funcție mon a h a l ă (preot) ( iero- ˆ călugă r cu funcția de …) 87 dedin ă ˆ lot agricol prove nit de la bunici, de la stră m o ş i ; de/p e n t r u veci 88 hotar ˆ (aici cu sens ul de :) teritoriu în propriet a t e a (locuitorilor) unei comu n e 89 vecin ˆ țăra n aservit stăp â n ul ui feud al şi obligat să facă pres t a ții în munc ă sau să dea contribuții în nat ur ă ori în bani (region alis m, învechit) 90 prosco mi di e ˆ pome nir e , pomel nic 91 ocină ˆ buc a t ă de pă m â n t moş t e ni t ă , moş t e nir e , (aici) proprie t a t e 84 85

124

125

Mitropolie. Apoi, pe urmă s- au sculat nişt e cneji 92 , din sat din Râca şi au spus că ei mai volnici 93 să cu m p e r e jumăt a t e din sat. Iar întru aceast a, Radu Voievod Șerban, do m nia lui, i-a slobozit şi şi-a luat asprii îndărăt, 12 mii aspri şi a rămas la Sfînta Mitropolie aceas t ă jumăt a t e de sat. Apoi de atunci pînă acu m a ţinut Sfînta Mitropolie jumăt a t e de sat şi n- a avut niciu folos vent Sfînta Mitropolie de la acel sat, ci a socotit singur părint el e vlădica Luca Mitropolitul şi au slobozit pe aceast ă jumăt a t e de sat Râca de au luat 12 mii aspri, de au dat pe aceast ă ocină care s- a spus mai sus din Șerbăn e ş ti, în mîna lui jupan Cernica, marel e vornic, 12 mii aspri de au luat ocină pentru ocină, şi vecin pentru vecini să fie şi Sfint ei Mitropolii. Pentru că acest e mai sus spus e sat e şi ocine de mult sunt dat e şi dăruit e la Sfînta Mitropolie de binecinstitorii creştini, do m ni ctitori şi boieri care au fost înaint e vre m e înaint e a noastră. Și am văzut do m nia m e a mult e cărţi şi hrisoav e pe acest e sat e şi ocine care s- a spus mai sus, vechi şi rupt e şi întun e c a t e de la toţi binecinstitorii creştini, do m ni şi boieri care au fost înaint e a noastră, care au fost ctitori de au dat şi închinat acest e sat e şi ocine mai sus spus e toat e la Sfînta Mitropolie să fie pentru suflet el e lor. Pentru aceas t a şi do m nia m e a de ase m e n e a am înoit şi am întărit acest e cărţi şi hrisoav e, toat e şi cu acest hrisov al do m nii m el e şi am dat do m nia m e a Sfint ei Mitropolii, ca să- i fie ei toat e sat el e şi ocinele mai sus spus e, să- i fie de dedină ei, ohabă 94 şi du m n e z e e ş t ilor călugări de hrană şi vieţuire iar ctitorilor mai sus spuşi veşnică po m e nire. Iată şi martori le pun e m do m nia m e a pe : jupan Ianachi, mare ban al Craiovii şi jupan Gheorgh e mare vornic şi jupan Vintilă mare logofăt şi jupan Bediul, mare vistier, şi jupan Lecca mare spătar şi jupan Mihalachi, mare stolnic şi jupan Bratu, mare co mis şi jupan Lupu mare paharnic şi jupan Barnad mare post elnic. Ispravnic însăşi spusa do m nii m el e, şi eu Neago e logofăt am scris în cetat e a de se chea m ă Tîrgovişt e luna iulie 14 în anul 7123 (1615) Io Radu voevo d, din mila lui Dum n e z e u do m n. .

ANEXA 3 Leat 7130 /1621/ iunie 24

H R IS O V

RADU MIHNEA, VV, ÎNTăREȘTE MITROPOLITULUI LUCA OCINA ÎN ȘERBăNEȘTI, RăSCUMP ă RÎND MAI ÎNTÎI SATUL R cneaz ˆ şef de stat, stăp â n ere dit a r pes t e un teritoriu, prinț româ n, prima r de sat, jude ; (aici, cu sens de) om liber, nu vecin aservit 93 volnic ˆ îndre pt ă țit 94 ohabă ˆ proprie t a t e neînstr ăi n a bilă (pe veci ) 95 Arhivele Statului, Bucur e ş ti, Mitropolia |ării Româ n e ş ti, XLIII/1 Docu m e n t e privind istoria Rom â ni ei. Veacul XVII-lea B. |ara Româ n e a s c ă , vol. IV, 1621- 1625 , pag. 47, Editur a Acade mi ei RSR, Bucur e ş ti, 1954 92

125

126

AC A

DE LA CERNICA- VORNICUL PENTRU SATUL ȘERBăNEȘTI DE MAI SUS

in mila lui Dum n e z e u ,

Io Radul voievo d

şi Domn,

fiul

răposat ului Mihnea Voievod – Turcitul. Dat- am do m nia m e a cu învăţăt ura do m nii m el e cinstitului şi luminat ului părint elui nostru chir Luca, Mitropolit, ca să fie volnic cu cartea do m nii m el e de să ţie satul Șerbăn e ş ti, însă partea jupanului Cernica, ce a fost mare vornic, de în cîmp de în pădure, de în apă cu vad de moară şi cu moara şi cu via şi în şezu t ul 96 satului cu rumâ ni care cît se va alege pest e tot hotarul, pret utind e n el e a , pentru că l-a cu m p ărat părint el e Vlădica de la Cernica dvornicul pentru 12 mii aspri gata, pentru că un sat anu m e Râca ce au fost ocină a Mitropoliei, ei s- au răscu m p ăr a t pre bani de către părint el e Vlădica mai sus scris şi s- au judeca t (adică, s- au judec a t ant erior, aşa cum reies e încă din hrisovul de la 14 iulie 1615, reprod u s mai înaint e). După ace e a, părint el e a făcut toc m e al ă cu Cenica vornicul. Deci au dat acei bani mai sus scrişi ce au luat de la Râca, pentru Râca de au cu m p ărat part ea lui de Șerbăn e ş ti ca să fie sat pentru sat. De ace e a şi voi, rumâ nilor, ce veţi primi acea ocină de mai sus zisă, voi să ascultaţi de învăţăt ura părint elui şi de slugile sfinţii lui de ce vă vor da învăţăt ură. Aceea grăieşt e do m nia m e a. Altfel să nu fie după zisa do m nii m el e. Și ispravnic însăşi zisa do m nii m el e. Scris luna iunie 24 de zile

ANEXA 4

EXTRAS din st a t i s t i c a făc u t ă în an ul 18 1 0 , din ordi n u l ar m a t e l o r rus e ş t i de ocup a ţi e, păstr a t ă la Acade mi a Româ n ă din Bucur e ş ti, în man u s cript chirilic 97 ……. Sa t u l Râca Nou ă - biserica cu hra m ul Sfîntul Dumitru, ves mi n t el e şi cărţile deplin. 1.- Preot Coma n sin Sand u, de 50 de ani, nepă ti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, Iliopolis chir Serafi m, cu blagoslov e nia Preasfinţitului Mitropolit Coz m a la leat 1783, iunie, 5. Soţia Gherghina de 46 de ani, fiu Pătraşcu de 16 ani, învaţă Psaltirea, Consta n din de 10 ani, Radu de 8 ani şi fată - Despa, de 6 ani; 96 97

şez ut ˆ vatra localită ții Catagrafia (ˆ rec e n s ă m â n t ) din 1810 a Mitropoliei, Mss. 1457, Acade mi a RSR 126

127

2. -Preot Oprea sin Dumitru de 60 ani, nepă ti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, părint el e Pogonianis chir Anti m cu porunca Preasfinţitului Mitropolit Grigore la leat 1770, sept e m b ri e 8, cu carte de duhov nicie de la Preasfinţitul Mitropolit Coz m a din leat 1785. Soţie Safta de 58 ani, fiică Neaga de 16, Ioana de 14, Sanda de 13; 3.- Preot Marin sin Gheorgh e de 30 de ani, nepă ti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, Vratie chir Sofronie, cu porunca Preasfinţitului Mitropolit Dositie, leat 1802, nov. 10. Soţie Maria de 28 ani, fiică Maria de 9 ani; 4.- Preot Radu sin Oprea de 25 ani, nepă ti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, Vratie chir Sofronie, cu porunca Preasfinţitului Mitropolit Dositie, leat 1809, augu s t, 9. Soţie Maria de 19 ani, fiu Neagu de 3 ani, Gheorgh e de 1 an; 5.- Preot Vlad sin Popa Dumitru, de 50 de ani, nepăti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, părint el e Zehuo n Daniil cu blagoslov e nia Preasfinţitului Mitropolit Coz m a, leat 1786, martie, 9. Soţie Anca de 49 de ani, fiu Barbu de 18 ani, învaţă psaltire, Maria de 16 ani, I98 linca de 12 ani, Marina de 10 ani; 6.- Preot Pătraşcu sin Ion de 40 de ani, la cetire de mijloc, nepăti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, părint el e Seva s tipolos chir Calinic cu blagoslov e ni a Preasfinţitului Mitropolit Coz m a leat 1790, sept e m b ri e 10. Soţie Voica de 35 de ani, fii, Teodor de 12 ani, învaţă psaltire, Maria de 10 ani, Ion de 8 ani şi Neagu de 6 ani. 1.- Diacon Pîrvu sin Stoica de 36 de ani nepă ti m a ş şi neglobit, diaconit de Preasfinţia sa, Vratie chir Sofronie cu blagoslov e nia Preasfinţitului Mitropolit Dositie leat 1799, februarie 9. Soţie Ilinca de 27 de ani, fii, Pîrvu de 9 ani, Pană de 7 ani, Drago mir de 5 ani, Gheorgh e de 3 ani şi Ioana de 1 an. 2.- Diacon Marin sin Leahu de 30 de ani, nepăti m a ş şi neglobit, diaconit de Preasfinţia sa, Seva s tis chir Dionisie, cu blagoslov e ni a Preasfânt ul ui Mitropolit Dositie, leat 1813, dec e m b ri e 6. Soţia Gherghina de 27 de ani, fiu Sand u de 10 ani, Stanc u de 8 ani, Mihai de 6 ani, Stana de 4 ani şi Voica de 2 ani. 250 suflet e bărbaţi 185 suflet e fe m ei . 435 pest e tot . Sa t u l Râca Vech e - biserica de lem n cu hra m ul <Sfîntul Paraschiv > vşs mi n t el e şi cărţile deplin 1. - Preot Marin Proistos sin Ion, de 45 de ani, nepăti m a ş şi neglobit, hirotonit de Preasfinţia sa, părint el e Miron chir Matei cu blagoslov e nia Preasfinţitului Mitropolit Cos m a, leat 1783, martie, 20, cu carte de duhov nicie din 1803, mai, 8. 98

127

128

Soţie Dumitra de 37 de ani, fiu Radu de 16 ani, fiică Dobra de 10 ani şi Stancu de 2 ani; 1.- Diacon Ene sin Ion, de 35 de ani, nepăti m a ş şi neglobit, diaconit de Preasfinţia sa, Seva s tis chir Dionisie, cu blagoslov e nia Preasfinţitului Mitropolit Dositie, leat 1805, mai 6. Soţie Manea, de 33 de ani, fiu Badea de 12 ani, care învaţă ceaslov şi Ion de 10 ani; 2.- Diacon Ion sin Constan di n, de 30 de ani, nepă ti m a ş şi neglobit, diaconit de Preasfinţia sa Vratia chir Sofronie cu blagoslov e ni a Preasfinţitului Mitropolit Dositie, leat 1809, februarie 6. Soţie Anca de 30 de ani, fiu Năstas e de 12 ani, care învaţă bucoav n ă, Rizea de 8 ani, Tănas e de 2 ani şi fiica Zmaran d a de 10 ani. - Gheorgh e, citeţ sin Popa Tudor de 18 ani, holtei. 99 suflet e bărbaţi 121 suflet e fe m ei . 220 pest e tot .

ANEXA 5

ES T A M EN T U L Ser d a r u l u i Teo d o r a c h e Rîcul e s c u , d e la 18 3 0

nul 1830, luna iunie ...., în copie legalizată de Direcţia

Arhivelor Statului în 12 augus t, anul 1894 sub nu m ăr ul 430. Fiindcă înaint e de sfârşitul vieţii m el e, cunosc â n d u- mă în mare nepu tinţ ă şi slăbiciun e de multă boală ce apururea păti m e s c , te m â n d u- mă ca acest pahar să numi fie fără vest e, am hotărât ca mai înaint e să las aceas t ă înse m n ar e de dietă cu coprind er e în ce chip are să urm e z e Anica, soţia m e a, pe care o las desă v ârşită chironoa m ă , adică pe tot avut ul m e u ce se va găsi după moart e a m e a, las chironoa m ă desă v ârşită pe soţia m e a, Anica, în care avut intră şi zestre a sa i (şi) exporica 99 : Tlr. 10 0 7000, adică şapt e mii ce au avut de la maica sa, care la trebuinţ a m e a i-am cheltuit, şi pentru că m- au căutat la boală şi am 99 100

exporica ˆ (înv.) aver e a mişc ă t o a r e şi ne miş c ă t o a r e a femeii, afar ă de zestr e taler ˆ (înv) mon e d ă de argint ce a circulat şi în |ar a Româ n e a s c ă ‚DLRM ƒ 128

129

trăit bine şi mulţu mi t, rog pe toţi de obşt e a se păzi aceast ă diată întoc m ai şi să mă iertaţi pe mine păcătos ul, precu m şi eu iert pe toţi, iar soţia m e a datoare ca să- mi caut e suflet ul cu toat e soroac el e 101 şi să- mi aibă blagoslov e ni a 102 . Din banii ce am să iau de la do m n ul cocon Iordach e cu împru m u t să ia şi să dea şi rudelor m el e precu m arăt mai jos însă : Flr. 10 3 500 soră- mi, Sinţii, pentru măritişul fet ei ; 60 Flr. la alţi trei nepoţi ai m ei şi fii cu du m n e a ei. Să- mi plătea s c ă şi datoriile pe und e vor fi cu zapis 10 4 , după osebită înse m n ar e ce am făcut, de ace e a ce am să iau şi de ace e a ce am să dau. Moşia m e a, Râca , să o stăpâ n e a s c ă neva s t ă- m e a cât va trăi, iar după moart e i-o las uric 10 5 Sfânt ului Schit Pasărea pentru po m e nire a suflet elor noastre. Iar via ce o am la Bănea s a, judeţ ul Vlaşca, slobodă est e să facă cu dânsa ce va vrea şi de nu o va put e a căuta, poat e să o şi vânză şi să- mi caut e suflet ul, fiind desă v ârşită stăpâ n ă pe multpuţin ce mi se află şi chironoa m ă pe tot avut ul m e u. Și est e o moşi e Bradul de Sus ce a fost a frate- m e u, Gligore, ca la 300 stânjeni 106 , şi, după moart e a lui o lasă nouă, căci nu i-a rămas copii, care însă se stăpâ n e ş t e de cu m n a t a m e a, soţia sa, cu cuvânt de lipsă de zestre, pentru aceast ă moşie îşi va căuta sora m e a prin judeca t ă, căci nu am am e s t e c , iar în moşia Râca nu are part e sora m e a, căci ceea ce i-a răma s în partea frate- m e u, Manolach e, ce au murit în urmă, fiind dator, n- au mai avut nici o parte în trupu acest ei moşii, fiind cheltuielile cu dânsul îndoit şi întreit preţ cât part ea lui ce avea, după cu m est e ştiut, cu toat e că soră- mi las mai sus talere 500 şi nepoţilor câte talere douăz e ci, dar de se va lua banii ce am la coconu Iordach e Filipescu să- i dea soră- mi tlr. 600 şi la trei nepoţi cât e tlr.100, care bani se arată prin osebită înse m n ar e iscălită de mine und e să coprind e şi ceea ce sunt eu dator. 1830, iunie . …… . Se m n a t Se m n a ţi (ca mar tori) 107 Teodorach e, serdar Iuon Voinesc u, biv 10 8 -clucer 10 9

soroc ˆ ... dat ă , în practic a creş tin ă , când se pome n e s c morții ‚DLRM ƒ blagoslov e ni e , blagoslovire ˆ binec uv â n t a r e ‚DLRM ƒ 103 florin, fiorin ˆ mon e d ă ce a circulat în vechiul imperiu austr o- unga r ‚DLRM ƒ 104 zapis ˆ (înv) act, docu m e n t scris ‚DLRM ƒ 105 uric ˆ pos e siu n e de veci, dobâ n dit ă prin dona ți e domn e a s c ă sau prin cump ă r a r e , trans mi si bilă prin moş t e nir e ; act de moş t e nir e ‚DLRM ƒ. Aici - cu sens de dona ți e 106 stânje n ˆ unitat e de mă s ur ă pentr u lungi me , variind, dup ă epoc ă şi regiun e , de la 1,96 m la 2, 23 m ‚DLRM ƒ 107 serdar ˆ coma n d a n t de oast e (mai ales, călări me ) în secolul XVII ; boier de rang mijlociu, în sec. XVII şi XIX ‚DLRM ƒ 108 biv ˆ (înv.) fost ‚DLRM ƒ 109 clucer ˆ boier însărcina t cu aproviziona r e a curții domn e ş ti ‚DLRM ƒ 101 102

129

130

Iordach e Arion, biv- vel că minar

111

pitar

11 0

11 2

Costach e Boieresc u, martor Manolach e Alexan dr e s c u, martor (Urme a z ă anex ă, < Foaia arătătoare .... “)

Foai e ară t ă t o a r e d e to a t e s e m n e l e ce su n t ho t a r e d e jur- îm p r e j u r la m o ş i a Râc a a do a m n e i co c o a n e i Anic hii Râc ul e s i i din anul 18 4 9 , aprili e , 15 : Num ărul se m n el or : 1 -îi. Capul despre răsărit să hotărăşt e în mat ca unei văi ce- i zice Bucovul. 2- lea. Am luat- o cu m erg er e a pe margin e a despr e M.N. spre Apus pe hotarel e ce sunt mijloc între moşia Aninoasa şi între moşia Râca ; 3- lea. De la capul despr e Răsărit pe margin e a sus- nu mit ă est e un şanţ desp ărţitor hotar până în drept ul satului Aninoas ei şi se isprăv e ş t e ; 4- lea. Merge hotarul tot pe margin e prin nişt e mărăcini şi un dru m părăsit până la nişte ulmi curăţaţi şi un tufan 11 3 strâ m b între hotare ; 5- lea. Mers- am tot înaint e spre Apus până am dat la coast a unei văi ce i se zice Coşcov el e lângă un crângul eţ de mărăcini ; 6- lea. De aici s- au făcut un hotar, iar de dru m hotar desp ărţitor între moşia Aninoasa şi între Râca , până ce am trecut dru m ul Piteştilor (<Dru m ul ăl Mare > - n.n.) şi acolo am găsit o moviliţă mică lângă dru m, spre apus ; 7- lea. Mers- am tot naint e până ce am trecut o vale ce- i zice Strâ m b a şi în muc hia văii est e o dolioară 11 4 de dru m, vechi hotar ; 8- lea. Mers- am tot înaint e spre apus şi a mai trecut două vălale până ce am dat în capu despre apus în valea Plescăriţii la satul Adu n a ţ i (Căldăr ar u n.n.) 9- lea. Am luat- o pe mat ca văii la capul ce est e desp ărţitoare cu moşia Adu n a ţ i şi cu Râca- Nou ă , tot pe mat ca văii spre miază- zi şi

vel ˆ (prec e d â n d un titlu sau un rang boier e s c) mar e că minar ˆ boier însărcina t cu strâ n g e r e a dării pentr u băut urile spirtoa s e ‚DLRM ƒ 112 pitar ˆ boier însărcina t cu aprovizionzr e a cu pâine a curții domn e ş ti (şi a oştirii). Mare (sau vel ) pitar ˆ boier de divan, însărcina t cu supr a v e g h e r e a brut ă riei domn e ş ti, avâ n d în subor din e mai mulți pitari ‚DLRM ƒ 113 tufan ˆ tufar; specie de stejar ‚DLRM ƒ 114 dólie ˆ şanț ‚DLRM ƒ 110 111

130

131

am m ers până ce am lovit în colţ cu moşia m e gi e ş e a s c ă 11 5 spre nimiezi 11 6 la doi tufani, despărţitor hotar ; 10- lea. Am luat- o de acolo pe margin e a dinspre nimiezi ce se horărăşt e cu moşia m e gi e ş e a s c ă spre răsărit şi însă mi m â n d se m n el e cele în jos arătat e; 11- lea. Viind pe lângă o lăscioară de mărăcini rogoz, până ce am dat la un ulm mare în muc hia Văii Strâ m b a , de aici am pogorât de vale şi am venit prin hodaia lui Alexe în vale ; 12- lea. Am luat- o pe hotar ce est e înse m n a t până am dat într- un dru m e a g ce est e despărţitor între moşia cocoanii Anichii şi între moşiile m e gi e ş e şi am venit la sat despre răsărit prin nişte tufani curbaţi ce sunt lăsaţi hotar pe margin e de la tăierea pădurii cocoan ei Anichii Râculeas a ce au vându t- o du m n e a e i de au tăiat- o ; 13- lea. De acolo vine drept pe despre nim e zi de biserică, spre răsărit, până ce dă în mat ca Văii Buco v u l , iarăşi la căpăt âi şi se isprăv e ş t e . 1849, aprilie, 15 Se m n a ţi En. Costach e Alesu - Ales > Barbu Dragn e - Ales > Stancu Marin - Ales > Alexe Vlaicu > Pârvu sin Diaconu Stanc u > Diaconu Stanc u > Popa Marin > Drago mir sin Diaconu Stanc u > Mathei Logofăt faţă şi Marta

ANEXA 6

N EA M U R I Cele mai au fost: 1 Nea m ul 2 Nea m ul 3 Nea m ul 4 Nea m ul 5 Nea m ul 6 Nea m ul 7 Nea m ul 8 Nea m ul 9 Nea m ul Nea m ul 10 Nea m ul 115 116

vechi nea m u ri care s- au înmulţit pe ace s t e mel e a g u ri Moş n e n i l o r Popil or Un g u r e n i l o r Răicul e ş t i l o r Dea c o n e ş t i l o r Porc ăr e ş t i l o r Băje a n il or lui Ciucă Per ş e ş t i l o r Pârv ul e ş t i l o r Brot a cil or (Cojoc a ril or)

m e gi e ş ˆ vecin nimie zi ˆ na mi a z ă , a miaz ă ‚DLRM ƒ 131

Rîca Rîca Rîca Buc o v Buc o v Buc o v Buc o v Buc o v Betegi Betegi şi Ciuculeşti Buc o v

132

11 Nea m ul Duranil or

Buco v

Alt e ne a m u r i : Nea m ul Mold o v e n i l o r

Rîca- Nou ă

13 Nea m ul Tud or e ş t i l o r 14 (Te o d o r e ş t i l o r ) Nea m ul Sârbil or 15 Nea m ul Chelu ş i l o r (prob a bil din 16 călu ş a ri ) Nea m ul Arvaţil or (horv a t - croat) 17 Nea m ul Turcul e a s a (turci) 18 Nea m ul Miu 19

Bete gi Buco v Ciuculeşti Buco v Buco v Rîca

ANEXA 7

EROI AI NEAMULUI, ORIGINARI DIN RACA Ș I BUCOV

117

A. – 7. 1 – Eroi în Prim ul Răzb o i Mon di a l (1 9 1 4 – 19 1 8 ) Nr. Nu m e şi pre n u m e 1 St ă n c u l e s c u Ion 2 Du m i t r e s c u Alex a n d r u 3 An g h e l An g h e l 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 117

Anica Ra d u An t o n Marin Arv a t Marin Bad e a Ilie Bad e a I. Pe t r e Bar b u Tud o r Băj e a n Gh e o r g h e Burc e a Gh e o r g h e Cerc e l a r u Ra d u Curi m a n Du m i t r u Davi d Con s t a n t i n

Grad serg e nt capor al solda t -“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-

15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Dăn ăl a c h e Ion Dră g h i c i Ion Dră g h i c i Șt e f a n Fişai c ă Ion Gra s u Ion Grig o r e Alex a n d r u Grig o r e Ra d u Ilie Ghe o r g h e Ion V. Du m i t r u Ion D. Ilie Ion S. Ion Ion St . Marin Ion St . Ne a c ş u Ion Pe t r e Ion St a n c u

30 Ivan San d u 31 Lisa n d r u Ilie

Extra s e din Cartea eroilor din județ ul Argeş , Piteşti, 1984 132

-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“solda t -“-“-

133

32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54 55 56

Lisa n d r u D. Ilie Man e a Ion Marin N. Gh e o r g h e Marin Ilie Mihal a c h e Du m i t r u Miu Du m i t r u Ne a c ş u Ion Ne a c ş u D. Ion Ne a c ş u D. Marin Nicol a e Du m i t r u Nicol a e Ion Pă t r a ş c u Marin Pie t r i ş Du m i t r u Ra d u Ion Raicu R. Du m i t r u St a n Ivan St a n St . Marin St a n St a n c u St a n St a n c u - Tu d o r St a n c u Tăn a s e St oi a n Ion Str o e Ion Ș er b a n Gh e o r g h e Tud o r Con s t a n t i n Tud o r a c h e Vin til ă

“ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “ “

133

134

A. – 7. 2 . – Eroi în Al Doil e a Răzb o i Mon di a l (1 9 3 9 – 19 4 5 ) Nr Nu m e şi pre n u m e 1 Dră g h i ci Ion 2 An dr e e s c u St . Gh e o r g h e 3 An dr e e s c u St . Ion 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Alex e N. Ion Anic a V. Ion Bara c Du m i t r u Bara c Va sil e Băjan Gh e o r g h e Burc e a Du m i t r u Dăn ăl a c h e Ion Dră g a n Ion Du m i t r a c h e Ion Durn ă Con s t a n t i n Duţ ă Ghe o r g h e Gri g o r e s c u Ion Ion e s c u P. Elef t e r i e 17 Miu Ris t a c h e 18 Para s c h i v …

Grad locot e n e nt serg. major serg. major serg e n t soldat -“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-“-

134

135

A. – 7. 3 . – Eroi în Rev o l u ţ i a din De c e m b r i e (2 2 - XII-19 8 9 ) 1 – St oi a n Gh. Vict or – din satul Aduna ţi; împuşc a t la Braşov

ANEXA 8

P E R S O N A L I T A T I LEGATE DE RACA ( FII AI SATULUI SI VIZITATORI) A - 8.1. - P e r s o n a l i t a t i ale localita tii R a c a A.3.1.1. - Educ a t o r i Nr .

Nume şi prenu m e

Observ a ţii

St ă n c u l e s c u Jana 1 Crist e a Carolin a 2 Sârb u Dorin a 3

A.8.1.2. - învat a t o r i 1 2 3 4 5

|u g u i Dinc ă Pop a Ion Les p e d e Marin Răd ul e s c u Marin Du mi tru Bad e a (Bă d ă u ţ ă , nen e a Das c ă l u ) 6 Du mi tr e s c u Bad e a 7 Du mi tr e s c u D. Nicol a e 8 Apo s t o l Aristi ţ a 9 Tănă s e s c u Ion 10 Nicol a e Ion 135

1838 circa 1845 - 1858 circa 1845 - 1858 1862 învăţ ă t or suplinitor 1870 -1875 1876 n. sept. 1860 în Rîca ; 29 ani în învăţ ă m â n t 1883 - 1891 1891 - 1893 circa 1885

136

11 Du mi tr e s c u Tach e 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

Du mi tr u R. Ion (Oan ă ) Nicol a u Ghe or g h e (<Lu p u ” ) Con s t a n t i n e s c u I. Con s t a n t i n Preot Moca n u Ion Ion e s c u Alex a n d r u Du mi tr e s c u Nicol a e Ion e s c u Ane t a Chiriţ e s c u Maria Tăn ă s e s c u Ion Cos ă c e s c u Jana * Pen e s c u Atan a s i e * Pen e s c u Ecat e ri n a Crivăţ Angh e l * Crivăţ Maria * St er e Petr e St er e Ioan a Ion e s c u Vasilic a Băd e s c u Marin Băd e s c u Filoft e i a Du mi tr e s c u Floric a Trânc a n Lucre ţ i a Pop e s c u Ilie Cojoc ar u Vict or * Ion e s c u Ion Pop e s c u Ecat e ri n a St ă n c u l e s c u Du mi tru St ă n c u l e s c u Maria St eri a n Enach e St eri a n Geor g e t a Ion e s c u Mihal a c h e Ilie Ghe or g h e St ă n c u l e s c u Cost e l Pop e s c u Petr e * Pop e s c u Marc el a Pop e s c u Ilie Pop e s c u St el a Cojoc ar u Marc el a Du mi tr e s c u Nicol a e Pop e s c u Pu ş a * Au fost şi directori de şcoală

136

1879 - 1885 la Buco v , 1885 - 1920 la Râca ;.. intrat în învăţ ă m â n t în 1907 interb elic, la Buco v 20 - 21 ani de învăţ ă m â n t Idem; preot şi învăţ ă t or

1921 - 1924 învăţ ă t or suplinitor

interb elic, la Buco v

în dec e ni ul 4

în dec e ni ul 4 în dec e ni ul 4

1955 Buc o v , 1958 -

Buc o v

137

A.8.1.3. - Prof e s o r i 1 Ion e s c u Ion

2 Ion e s c u Aureli a

3 Iv a n Je a n 4 Ivan Vioric a 5 Dinu Marin

* *

limba româ n ă ‡ limba rusă ; Râca limba româ n ă ‡ limba franc ez ă ; Râca istorie ‡ geogr afie; Râca agricultur ă ‡ biologie ; Râca mat e m a t i c ă ; director- Școala Râca fizică ; Râca

6 Dinu Rodic a * Au fost directori de şcoală

A.8.1.4. - Ingi n e r i 1 2 3 4

Ion e s c u Mişu Crist e a Efti mi e Ben ţ e a St el a Teo d o r e s c u Ion

inginer inginer inginer inginer

mec a nic agrono m ; agrono m ; agrono m ;

A.8.1.5. - Teh ni c i e n i (studii me dii) 1 Bat al u Radu 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Puiu Petri c ă Pop e s c u Cos t e l St oi c a Mihai St oi c a Maria Bat al u Iorda n Zarioi u Vior el Gica Ghe or g h e ( <U ţ ă Gica” ) Pop e s c u Vict or Ion e s c u Ilie San d u < S a n i t a r u ” St a n c u Con s t a n t i n St a n c u Marian a

13 14 St a n c u Gig e a 15 St a n Miţa

sanit ar vet erin ar în perioa d a interb elică sanit ar vet erin ar tehnician vet erin ar tehnician vet erin ar tehnician vet erin ar tehnician vet erin ar tehnician vet erin ar tehnician vet erin ar tehnician agrono m tehnician sanit ar tehician sanit ar tehnician sanit ar soră me dic al ă moa ş ă moa ş ă

A.8.1.6.- Pre o ţ i , dia c o n i în Râc a şi Buc o v .

1 2 3 4 5

Popa Ghe or g h e Popa Du mi tru Popa Tud or Coma n sin San d u Opre a sin Du mi tr u

cca. cca. cca. cca. cca. 137

1685 1786 1786 1810 1810

138

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29

Marin sin Ghe or g h e Vlad sin pop a Du mi tr u Pătra ş c u sin Ioan R a d u s i n O pr e a Diacon Pîrvu sin St oi c a Diacon Marin sin Leah u Marin Proi s t o s sin Ion Diacon Ene sin Ion Diacon Ion sin Con s t a n t i n Popa St a n c u Fran ţ e s c u sin pop a St a n c u Coma n sin San d u Opre a sin Du mi tru Marin sin Ghe or g h e Radu sin Opre a Vlad sin Du mi tru Pătra ş c u sin Ion St a n sin po p a Marin Ion sin diac o n u Albu Diacon St a n c u Crist a c h e Pop e s c u Popa St oi c a Dinc ă Tăn a s e Pop e s c u (Popa Tăna s e ) Ion Moca n u

30 31 32 33 34

Crist e a Ghe or g h e Dep ăr ă ţ e a n u Vasil e Do gi o i u Ion St a n Diaconu Popa <Pi s t o l > Marin, <P o p a Bun g e t ” Pan ă Duh o v n i c u l Ion (Ioniţ ă ) Marin Pist o l Săn d u l e s c u Alex a n d r u Moca n u Ion Pop e s c u M. Ghe or g h e Dep ăr ă ţ e a n u Con s t a n t i n Crist e a Ghe or g h e Man e a Ion Adrian Cocor e a Viorel Zincul e s c u Relu Pop a V. Dor el Opriş Marin el

35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46

cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1810 cca. 1800 cca. 1800 înaint e de 1844 înaint e de 1844 înaint e de 1844 - dup ă 1849 înaint e de 1844 înaint e de 1844 înaint e de 1844 1844 1846 cca. 1849 1850 cca. 1850 - 1868 cca. 1860 - 1868 circa 1900 - 1940, Rîca şi Buc o v 1940- 1980; din 1972 la Buco v 1945 - 1994 actu al ul preot în Rîca , din 1994 cca. 1750 - 1780, Buc o v cca. 1822 - 1868, Buc o v 1868 - 1880, Buco v 1880 - 1912, Buco v circa 1912, Buc o v suplinitor, Buc o v 1919 - 1973, Buco v 1971 - 1972, Buco v Buc o v Buc o v Buc o v Buc o v Buc o v actu al ul preot în Buc o v

A.8.1.7. - Patr o n i (dup ă 1989)

138

139

1 2 3 4

Ant o n e s c u Con s t a n ţ a Barb u Ilie Sârb u Emil Aristi c ă Emil

Asociaţie agricolă Asociaţie agricolă Firmă confecţii Bucur e ş ti Director fabrică Bucur e ş ti

A - 8.2. -P e r s o n a l i t ă â i (fii ai satului ) afirma t e pe alte meleagu ri Nr Nume şi prenu m e . 1 St eri a n Paul 2 St eri a n Marian a 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26

Observ a ţii, specialitat e, loc de munc ă

prof univ. dr. ing. la Politehnica Bucur e ş ti prof. dr. ec., fac. Econo mi e, Univ. Hiperion; Bucur e ş ti Toma St eli a n a prof. univ. dr. ing. la Politehnica Bucur e ş ti Ion e s c u Ghe. Marin procuror al jud. Muscel între cele 2 războ ai e; Câmp ulun g Mat ei Elen a judec ă t or; Bucur e ş ti ( <Lila ” ) Per ş u Ghe or g h e judec ă t or, preş e di n t e tribun al; Coste ş ti St eri e Cati farm a cist ă , Ploieşti Voicul e s c u Ion el farm a cist, director CENTROFAR, Timişoar a St eri e Nicu me dic vet erin ar, jud. Olt Ant o n i e Aurică me dic vet erin ar; Piteşti Crivăţ Florin me dic; Bucur e ş ti Ion e s c u Ion me dic primar; Braşov Ion e s c u Mielu me dic; Tătăr ă ş tii de sus Ada m e s c u Petri ş o r me dic, Bucur e ş ti Puiu Catin a me dic, Bucur e ş ti Pop e s c u Eug e n me dic, consilier guver n a m e n t a l ; Bucur e ş ti Pop e s c u Ancu ţ a sociolog;lector la fac. “Spiru Haret ”; Bucur e ş ti Chiţă Titi econo mi st ; Piteşti Chiţă Ioan a econo mi st ă ; Piteşti Ciob a n u Carm e n econo mi st ; Curte a de Argeş Ion e s c u Adin a econo mi st ă ; S.N. CFR Bucur e ş ti Vict ori ţ a Ion e s c u Tiberi uinginer electronist ; Curte a de Argeş Doru Ilie Nea c ş a inginer chimist industrie uşoar ă ; Târgu Mureş St eri a n Marc el inginer hidrot e h nic; director Baraj Mâneciu Lun g u Dor el inginer hidrogr af ; Piteşti Dep ă r ă ţ e a n u Dan inginer constr ucţii maşini ; Slatina 139

140

27 Ne a c ş a Beb e 28 Trânc a n Liviu Aura ş 29 Ant o n e s c u Noric a 30 Dăn ăl a c h e Mela ni a 31 Grig or e s c u Virgil 32 Ion e s c u Titi 33 Ion e s c u Marian 34 Goran Silvi a 35 Burc e a Rodic a 36 Trânc a n Adrian a 37 Ada m e s c u Maria 38 Mat ei Ion 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 54

inginer constr uc ţii ma şini ; Slatina subingin er constr ucţii maşini ; Piteşti

inspec t or şcolar Argeş; Piteşti inspec t or şcolar; Arad inspec t or şcolar; Titu inspec t or şcolar; Titu inspec t or şcolar; Titu educ a t o a r e ; Piteşti educ a t o a r e ; Piteşti educ a t o a r e ; piteşti profeso a r ă de biologie, Retevoi eş ti - Argeş profesor; econo mi s t la Inspec t or a t ul şcolar; Piteşti St ă n c u l e s c u I. Ilie prof. ped a g o gi e- psihologie; dir. Șc.ped.; Câmp ulu n g Ion e s c u Adrian profesor, Coste ş ti Ilie s c u Con s t a n ţ a profeso a r ă biologie; Piteşti Albul e s c u Eleo n o r a profeso a r ă biologie; Titu Călin Eug e n profesor mat e m a t i c ă ; Câmpin a Prun ar u Cati profeso a r ă de limba româ n ă ; Piteşti Teo d o r e s c u Maria profeso a r ă de limba româ n ă ; Piteşti Puiu Vict ori a profesor limba româ n ă ; Piteşti Tot e a n u Voichi ţ a profesor mat e m a t i c ă ; Câmp ulun g Mat ei Ion profesor sport ; Piteşti St ă n c u l e s c u Mariu s inginer; profesor la Bacău Puiu Vict ori a profesor sport ; Arad Ne a c ş u l i u Lilian a ped a g o gi e- psihologie; cerc e t ă t o r- Bucur e ş ti Sârb u Emil patron; Bucur e ş ti Ion e s c u Ene patron; Bucur e ş ti Polin a Ghe or g h e Redact or radio Bucur e ş ti la <Viaţ a satului >

ANEXA 9

F O LCLO R

LOCAL

A. – 9.1. - BALADE .

Rad u lu’ Ang h e l

118

Variant ă locală a bala d ei popular e Radu lui Angh el , cule a s ă în 1969 de eleva Goran Rodica (clas a a VIII-a) de la Băja n Voic u de 56 ani, din Râc a , publicat ă în Sînziana, pag. 43 . 118

Pe sub umbr a fagului Trece ma m a Radului Din ochi negri lăcrim â n d Și de Radu întreb â n d : - Radule, al m e u fecior, Lasă dru m ul codrilor 140

141

Vin ostaşi călare mulţi Ai s- o paţi de nu m- asculţi ! Dânsul, crunt la uităt ur ă, Zice: - Mamă, taci din gură Pentru ce nu mă opreai Când în braţ e mă ţineai ? Azi deg e a b a- mi dai pov eţ ă Codrul frate mi- e pe viaţă Vie călăraşi câţi vor Nu las dru m ul codrilor. Radu- n crâş m ă se repe d e Crâş m ă riţ a, cum îl vede, Vin pe mas ă- i pun e- n grab ă Și de bani nici nu- l între a b ă . Un întreg ulcior îl zvânt ă Pe- al său murg apoi se- avân t ă Și cu murg u- n zbor se pierd e După deal de codru verd e. Bine- n codru n- a ajuns Și călăr a şii l-au prins Căpita n u- n faţă- i vine : -Dă- mi- te legat, creştin e, Ca să nu te duc zdrobit Sau de gloanţ e ciuruit. Radu- ncrunt- a lui sprân c e n e Răspu nz â n d umflat în pen e : - Nu- s muier e cu năfra m ă Să mă dau legat de tea m ă Cu optz e ci ca voi mă bat Când m- oi clătina de beat, Iar acu m a la trezie, Nu mi- e frică de o mie ! Căpita n ul, galbe n cear ă; - Radule, îi zice iară, Dă- ţi pistolul, puşca, mie Și te lasă de hoţie, Dă- te, Radule, legat Să nu te duc împu şc a t ! - Căpitan e, stai pe loc,

Nu- ţi băga voinicii-n foc Că rămâ n prunci fără taţi Și fe m ei fără bărbaţi. Căpita n u- aprins, mâni e : - Și ce- ţi pasă de- ai m ei, ţie ? N-ai să porţi tu grija lor, Om de rele făcător, Plângi mai bine viaţa ta Care- acu m se va cur m a. Și se- ntoar s e la ai săi : - Frică vi- i de- un hoţ, flăcăi ? Foc ! Oşte nii se supu n, Arma toţi la ochi o pun, Radu faţa- şi îmblânz e ş t e Și din gur ă glăsui eş t e : - Staţi, flăcăilor, grăieş t e, Staţi, să nu fiu împuş c a t , Că mă dau legat ... Dânşii lasă ar m a jos, Iară el pistolu- a scos Trase- n căpit a n un foc L-a urnit din şa pe loc. În oşt eni pe urm ă- a tras Mulţi căzur ă fără glas, Dar şi el s- a prăb u şit De trei plumbi în piept lovit. Radu la- nchisoar e dus Zace- ntins cu faţa- n sus Măsa- ndat ă ce- a aflat, A venit şi ea din sat Lângă el tre m u r ă t o a r e Stă- n genu n c hi : - Vai, ce te doare? - Mamă, rănile mă dor, Mi s- a dus put er e a, mor. - Of, săr m a n ul m e u băiat, Vezi, de ce n- ai ascultat ? - Măiculiţă, trebuia Să m- abaţi din calea rea 141

142

Când era m copil de- o şchiapă Nu când un picior mi- n- n groapă. Până nu- mplinii ani nouă, Furam cloşca de pe ouă, Când trecui de zec e ani, Începui să fur juncani; Vaci fura m şi boi şi cai Tu o vorbă nu ziceai. Plângi, acu m, de te sfărâ m ă , Ai de ce, iubită mu m ă , Dacă pier aşa cu m pier Ai să dai sa m ă în cer.

Văl e a n - voi ni c

11 9

Frunză verd e mă g hir a n, Frumos ul voinic Vălean Dimine a ţ ă s- a sculat, S-anc ălţ a t şi s- ambr ă c a t , Faţa albă şi-a spălat, Păr galbe n şi-a piept ă n a t Și în lume a pleca t, Colindâ n d din sat în sat, Colindâ n d uliţele, Fluierâ n d mâ n dr u ţ el e. Câte fete îl vede a u Ferestr el e- i desc hid e a u Și în cas ă mi- l che m a u , Numai mâ n d uliţ a lui Dat ă- i prad ă dorului Ea nici poart a desc hid e a Nici în cas ă nu- l prime a Și mânio a s ă era. Vălean ul se tot plimb a (Balad ă cule a s ă de Răduț Ion, elev în clas a a VIII-a, în 1959 de la Rădu ț Eug e n i a , 58 ani, din Râc a , şi publicat ă în Sînziana , pag. 44)

Se plimb a şi aşt e p t a Ca să- l che m e mâ n d r u ţ a . Ea în cas ă mi- l che m a Și din gură că- i grăia : Și vinul e pe fere a s t r ă . Că plăcint el e- s pe ma s ă . - Leagă- ţi calul la portiţă Și dă- i fân şi lămâiţă, Iară mie dă- mi guriţă. Vălean în cas ă intra, Din plăcint e că mâ n c a , Din vadr a de vin că bea Cu mân dr u ţ a se culca. Când a fost la miez de noapt e Vălean ul trăg e a de moar t e, Iară maică- sa plâng e a Și din gură suspin a: -Eu ţi-am spus, maică, ţi-am spus, Mândrele capul ţi-au pus ! Când ziua mi se zăre a, Maică- sa se jeluia Și la capul lui plâng e a . Clopot el e îI trăg e a Cu sune t jalnic, duios, Că Vălean a fost frumos. Când era ziua în zori, Era- mpodo bit cu flori, Cânt ă cucu sus pe cruce Pe Vălean la groap ă- l duce, Pe Vălean trag e ţărâ n ă Cânt ă cucul pe fânt â n ă , Cânt ă cucu pe creng u ţ e El est e plâns de mân d r u ţ e .

Cânt e c u l lui Marin

120

119

Foaie verd e lin - pelin, Pe deal, pe la Severin, 120

142

Auzită de la I.M. Pre o t e a s a , 1941

143

Trece ma m a lui Marin, Cu cinzeci de boi bătr â ni Să mi- i ducă la sulta n Ca să- i puie pe divan 12 1 Și să- l roag e frumu ş el Să- i dea pas lui Marinel ... Cum îi dus e, cum îi det e, Pe Marin nu- l putu vede. Foaie verd e lin - pelin, Pe deal, pe la Severin, Trece tat ăl lui Marin, Cu cincizeci de cârlăioar e 122 , Pinteno a g e 12 3 la picioar e, Și le dus e la sulta n Și le pus e la divan. Cum le pus e, cum le det e, Pe Marin nu- l putu vede. Foaie verd e lin - pelin, Pe deal, pe la Severin, Trece sora lui Marin, Cu sălbile licărind Cu papucii lipăind. Intră la sultan în cas ă Puse sălbile pe mas ă Și papucii pe fere a s t r ă ... Și la drago s t e se luas e De sulta n ul leşinas e ! -Hai, Marine, gaic- acasă, La copii şi la neva s t ă, Dacă ţi-a fost mint e a proast ă Și neva s t a ticăloasă, De te- a dat legat de- acasă ! Divan - (în Turcia) Consiliu cu atribuțiuni politice, ad ministr a tiv e şI juruduc e , alcăt uit din sfetnicii tronului ăDLRMî 122 cârlan (diminutiv cârlăior, -oară ) - miel sau ied care a încet a t să mai sugă , care a fost înțărc a t; mâ nz sau cal la 3 ani ăDLRMî 123 pinte no g - (des pr e cai, rar des pr e alte ani mal e) cu pet e albe pe picioar e ăDLRMî 121

143

144

A. - 9.2 - De s c â n t e c e

De s c â n t e c de de o c h i

(1)

Fugi, deochi, dintre ochi, Din faţa obrazului, Din zgârciul nasului, Din inimă, Din boşogi, Din ficaţi, Din băierele inimii ! Să iasă cu toat e cuţit ele, Cu toat e junghiurile, Cu toat e fiarele, Cu toat e răcelile Din 102 oas e ...

De s c â n t e c de de o c h i - Ieşi, deochi turbat, ȘI te du în capul cui te- a dat ! De- o fi deochiat de fet e mari Să le cază părul Să rămâ n ă chele, Să râză lum e a de ele; De- o fi deochiat de mui ere, Să- i crape ţâţ ele, Să- i cure laptel e ; De- o fi deochiat de bărbat, Să- i crape buzel e, Să- i cure balele. Ieşi, deochi, dintre ochi, Din gen e, Din sprânc e n e ,

124

(2)

12 4

Din lumina ochilor, Din faţa obrazului, Din zgârciul nasului, Din coşniţa gâtului, Din inimă, din ficaţi, Din rinichi, Și te du und e popa nu toată, Unde vaca nu zbiară, Unde câinii nu latră, Unde pasăre a nu cântă, Că acolo sunt m e s e puse, Pahare pus e. - Beţi şi ospăt aţi Și pe cutare îl lăsaţi Curat, luminat, Ca argintul strecurat, Cum mă- sa din pânt e c e l-a lăsat ...

De s c â n t e c de jun g h i Fugi, junghi înjunghi e t or, Că în căm a ş a de fuior Te- am îmbrăcat, Fugi, junghi înjunghi e t or, Că te îmbrac în că m a ş a de fuior ! Toat e junghiurile le- am che m a t Și ele rău s- au mâni at, De vârf s- au aplec a t Și din rădă cin ă s- au usca t.

Cules e de la Man d a Ion Dinc ă , 86 ani, dec e d a t ă în 1954 144

15 - NOTE DUPă SCRIEREA MONOGRAFIEI : Not a I - Extra s e din Mar e l e Dic ţi o n a r al Ro m â n i e i de Geor g e Laho v a r i , I. C. Brăti a n u şi Grig or e Tocil e s c u / vol. 2, 18 9 9 , pa g i n a 23 3 : Râc a -Veche, comu n ă rurală în judeţ ul Teleor m a n , plasa Teleor m a n ul ui, situat ă pe Valea Bucovului pe part e a stân g ă la punct ul und e se împr e u n ă valea cu vâlce a u a numit ă a Purcar ului. Se învecin e ş t e la N. cu comu n a Bucovu- Aduna ţi, la S-V cu cătu n ul Râca Nouă, la E. cu comu n a Popeş ti- Palang a şi la V. cu comu n a Silişte a- Gume ş ti. Întinder e a comu n ei şi a moşiilor de pe dâns a est e ca m de 820 ha. Sunt împropriet ă riţi 8 locuitori pe 28 ha. Are o populaţi e de 769 locuitori, o şcoală frecve n t a t ă de 55 elevi, o biserică în centr ul comu n ei, des er vit ă de trei preoţi şi doi cânt ăr e ţi. Vite: 414 vite mari cornut e , 80 cai, 1994 oi, 6 capr e şI 226 porci. Buget ul comu n ei la venituri est e de 6605 lei şi la cheltuieli de 4596 lei şi 15 bani. Se leag ă la N. cu comu n a Bucovu- Adunaţi cu o şose a vecinal ă şi un pod pest e apa Bucovului, iar cu comu n a Silişte a- Gume ş ti prin sose a u a vecinal ă lungă de 6 Km. Satul de ast ăzi Râca Veche est e din cele mai vechi sat e ale judeţ ului. Îl găsi m trecut în lista sat elor principal e sub a treia domni e a lui Const a n ti n Mavrocord a t , făcân d part e din plasa Mijlocul. Mai în urm ă a trecut la plas a care poart ă nu mir e a Teleor m a n ul ui. Râca- Nouă, cătun pen dint e de comu n a Silişte a- Gume ş ti, plas a Teleor m a n ul, judeţ ul Teleor m a n cu o populaţi e de 478 suflet e.

Buc o v u -Aduna ţi şi-a luat num el e de la apa Bucovului care încep e din Humel e şi trec e prin comu n a Bucov- Aduna ţi şi Râca , stră b a t e păd ur e a Bucov pe lângă Tătă- răştii de Sus, apoi se varsă în Teleor m a n pe gur a văii dintr e Udupu şi Tătăr ă ş tii de Sus. Bucovu Aduna ţi est e comu n ă rurală situa t ă pe valea Bucovului la 66 km de Alexan dri a, 45 km de Roşiori şI 94 km de reşe dinţ a judeţ ului Turnu Măgur el e. Vecinăt ă ţi: comu n a Izvoru de sus, Strâ m b e ni, Râca. Cătun ul Purcăr e ş ti ţine a de comu n a Popeş ti. Are două cătun e : Bucov şi Aduna ţi- Betegi. Supr afaţ a comu n ei cu moşia 1298 ha. Din care: 300 ha. apar ţin e locuitorilor, 198 ha. plus 12 ha pădur e apar ţin e lui I. Chiţu, 800 ha. ter e n arabil din care 250 ha. pădur e est e moşia sat ului care face part e din trupul Burde a- Căldăr ar u a Mitropoliei. Populaţi a 634 de suflet e, 154 contribu a bili, iar Bete gii (Aduna ţi) 291 suflet e cu 60 de contribu a bili.

Număr ul vitelor : 2438 cap e t e , 154 cai, 354 cornut e mari, 1781 cornut e mici şI 149 de porci. Păm â n t nefertil, se cutivă cere al e. Venitul comu n ei 2 7 4 2 lei şi 96 de bani. Cheltuieli268 6 lei şi 98 bani. Are o şcoală mixt ă cu un învăţ ă t or şI 20- 30 de elevi. Biserica are un preot şi doi cânt ă r e ţi.

Not a II - Din no ti ţ e l e înv ă ţ ă t o r u l u i Atan a s e Pe n e s c u . Prima biserică despr e care îşi amint e s c bătr â nii a fost de scân d ur ă de stejar tot pe locul und e est e şi ast ăzi. În ea s- a slujit înaint e de 1780 de cătr e Popa Pistol.

După ace a s t ă biseric ă, locuitorii au adus o biseric ă de la munt e , gat a lucrat ă, pe la 1868, făcut ă cu alerg ă t u r a preot ului Pană Duhovnicul şi a lui Konsta n din Militaru, ajuta ţi de localnici. < Aceas t ă biserică s- au zidit din nou prin înde m n ar e a şi alergăt ura preotului Pană Duhov nic şi a do m n ului Costan din Militaru şi cu ajutorul locuitorilor din aceas t ă com u n ă şi a altor preoţi ai noştri care cu cât au putut de au ajutat în zilele preaînălţatului nostru Prinţ Karol I şi a Preafericitului Mitropolit Nifon, anul 186 8 Augus t 29, Dumitrach e Râcule sc u, zugrav .> Biseric a era făcut ă în formă de corabi e, avâ n d pictur a în stil bizantin lucra t ă cu culori veg e t al e, lapte şi ouă. În biseric ă era u picta ţi Pană Duhovnicul cu fiul său. În part e a stâ n g ă era zugră vit ctitorul bisericii, Dumitr a c h e Râcules c u cu soţia în port naţion al. În 1912, s- a începu t constr uir e a altei biserici care s- a ter min a t în 1923, iar cea vech e s- a dăr â m a t în 1940 şi mat e ri al el e au fost dat e sat ului Bete gi să- şi facă şcoal ă. Pisania bisericii : < Aceast ă sfântă biserică cu hra m ul sfinţilor Împăraţi Consta n tin şi Elena s- a zidit din te m eli e cu ajutorul tuturor locuitorilor din aceas t ă com u n ă în zilele Preaiubitului nostru Reg e Carol I şi s- a pictat în zilele gloriosului nostru Reg e Ferdinan d şi al I.P. S.S. Mitropolit Miron Cristea prin stăruinţa neobosită a preot ului paroh Gheorgh e M. Popescu, sfinţindu- se în anul 1923 ”.

III. AȘEZAREA GETO-DACICă DIN COMUNA RâCA Aşezar e a geto- dacic ă din comu n a Râca, aflat ă la SE comu n ei cam la şapt e Km. pe Valea Bucovului şI Valea Teleor m a n ul ui, la sud de pădur e a Bucovului, nu a fost cerc e t a t ă pân ă acu m dec â t parţial. Desco p e rit ă de Cezar Boliac în anul 1858, în pele grin ă rile lui pe ace s t e mele a g u ri, adus prob a bil de subpr ef e c t ul de Teleor m a n , poet ul Al. Depă r ă ţ e a n u , şI me n ţion a t ă în <G e tic a > lui Vasile Pârva n la pagin a 413 în <H a rt a cu aşez ă rile geto- dacice în vârst a a dou a a fierului (La Tene) > , în localitat e a Tătăr ă ş ti pe pă m â n t u rile moşier ului Bellu, nu a fost cerc e t a t ă în mod serios nicioda t ă . După ce pă m â n t u rile lui Bellu au fost dat e , dup ă refor m a agrar ă de la 1864, locuitorilor din comu n a Râca, aşez a r e a geto- dacică a trecu t de ace a s t ă comu n ă . În anul 191 8- 1919 loturile au fost dat e vete r a nilor de război care au lupta t la Mărăşti şI Mărăş e ş ti. Aşa s- a făcut că loturile au intrat în pos e si a unei femei pe num e Gulinoaia, văduv ă de război, loturile numind u- se lot u r il e Gulin o a i e i . Prin anul 195 0 profesor ul Atana si e Pene s c u din ace a s t ă comu n ă , a adun a t o serie între a g ă de obiect e care au ieşit la supr af a ţ ă în urm a arăt urilor adâ n ci de toa m n ă şi a form a t cu ele un muz e u al satului prin anul 196 5. Printre obiect e enu m ă r cera mic ă , cără mizi, pă m â n t ars, vârfuri de săg e ţi de fier, unelte rudim e n t a r e din silex şi fier, cioca n e neolitice din piatr ă, râşniţ e de grâu din piatr ă , etc. S-a ajuns la concluzia că acolo a fost o aşez a r e vech e, dar a fost imposibil s- o dat ă m , din cauz a lipsei cunoştinţ elor de spe cialita t e . După desfiinţ a r e a comu n ei în 196 7, muz e ul satului, din neglijenţ a autorită ţilor, s- a desfiinţ a t şI acele obiest e au disp ă r u t, fie pe la diferiţi cet ă ţ e ni, fie au fost arunc a t e , iar ate n ţi a asu pr a aşe z ă rii a disp ăr u t din me m o ri a săt e nilor. Între timp, prin anul 1975 o echip ă forma t ă din subs e m n a t u l, Băde s c u Marin, profe s or de istorie din Câmp ulu n g şi Pope s c u Victor, tehnicia n agrono m , am făcut cerc e t ă ri sup e rficiale la faţa locului şi am ajuns la concluzia, studiind şi alte aşez ă ri din împr ejuri mi şi făcâ n d comp a r a ţi e

cu ace a s t a , cum ar fi fortificaţia de la Orbe a s c a , prec u m şi o ceta t e de mar e întâind e r e , cu form ă circular ă , în apro pie r e de Silişte, tus trele pus e ca m în ace e a şI linie, ne- a dus la concluzia că est e o aşez a r e geto- dacic ă din secolele al- IV-leaal- III-lea â. de Hr. Menţion e z că prin anul 192 0 Nicola e Iorga, la invitaţia profes or ului Pene s c u, a avut intenţia să facă o vizită la faţa locului, dar preoc u p a t de cerc e t a r e a altei cetă ţi me die v al e din satul Tătăr ă ş tii de sus, n- a mai avut timp să facă ace a s t ă vizită, am ă n â n d - o sine die. Nemulţu mit de nep ă s a r e a istoricilor şi a orga n elor de cerc e t a r e comp e t e n t e , am făcut un articol la <Ma g a zin ul istoric > în care am arăt a t situa ţi a în care se găs e a u ace a s t e hituri. Redac ţi a <Mag a zin ului istoric > a tran s mi s Muzeului Judeţ e a n Argeş ne m ulţ u mir e a me a şi în primă v a r a anului 2006, câţiva cerc e t ă t o ri au făcut o vizită la faţa locului, dar neav â n d fonduri, nu au înce p u t nicio cerc e t a r e . De abia între 1- 22 sept e m b ri e , acela şi an, s- a depla s a t o echip ă de mai mulţi cerc e t ă t o ri de la Muzeul Judeţ e a n Argeş în frunt e a căreia s- au aflat Spiridon Cristoc e a şi Drago ş Mănd e s c u care au făcut săp ă t u ri mai serioa s e şi au ajuns la urm ă t o a r el e concluzii:

În perioa d a 1 - 22 sept e m b ri e 200 6, MJ Argeş a efect u a t o ca m p a ni e de săp ă t u ri arh e olo gic e prev e n tiv e în comu n a Râca, sat Râca, punctul Tudoria, jud. Argeş. Existe n ţ a unui obiec tiv arh e olo gic în ace s t punct a fost se m n a l a t ă încă din 1858, de către Cezar Bolliac. Cerce t ă ri mai rec e n t e ale profe sor ului Ion Ionesc u din localitat e , ave a u ca rezulta t desc o p e rir e a unor frag m e n t e de cără mizi, cera mic ă , unelt e, etc. În primă v a r a anului 200 6 am efectu a t în acel loc o primă recuno a ş t e r e de tere n, care a confirm a t juste ţ e a se m n a l ă rilor ant e rio a r e , ocazie cu care am const a t a t şi per m a n e n t a degr a d a r e a sitului, cauz a t ă de alun e c ă rile de tere n. Situl se află ampl a s a t la cca. 7 km SE de localitat e a actu al ă Râca, pe un bot de tera s ă , de a s u p r a văii Bucovului, aflue n t de pe part e a dre a p t ă a Teleor m a n ul ui, chiar pe gra niţ a dintre judeţ el e Argeş şi Teleor m a n . Poziţia est e una domin a n t ă , pro mo n t o riul resp e c tiv fiind la cca. 40 m difere n ţ ă de nivel faţă de lunc a Bucovului. Pentru stabilire a cara ct e r ului sitului şi a înca dr ă rii sale cronologic e şi cultur al e, am efect u a t două secţiuni de 20 x 2 m orient a t e NV-SE. Adânci m e a pân ă la care s- a săp a t a fost de maxi m u m 1,5 m. Rezulta t ul princip al a fost desc o p e rir e a unei cet ă ţi de la încep u t ul epocii fierului (sec. IV-III a.Chr.) pe care o pute m atribui geţilor, prima de ace s t fel desc o p e rit ă pân ă în prez e n t în judeţul Argeş. Cetat e a a fost fortificat ă pe latura acc e sibilă dinspr e V cu un şanţ lat de cca. 5 m şi adâ n c de 1,3 m, dublat de palisa d e din trunc hiuri de lemn lega t e cu lut, pe care am surprins- o pe o lăţim e de 2 m şi o înălţim e de maxi m u m 0,6 m, zona fiind expu s ă lucrărilor agricole inten siv e ce au dus in timp la distru g e r e a unei mari părţi a sitului şi la uniformiz ar e a tere n ului. Stratigr afia est e extr e m de simplă şi nu ridică proble m e deos e bit e : stra t ul actu al veg e t al, negru, cu o grosim e maxi m ă de num ai 0,10- 0,15 m, supr a p u n e ne mijlocit unicul nivel de locuire, repr e z e n t a t de un stra t brun- cenu ş o s nu foart e consist e n t , cu mult pigm e n t şi gra n ule de chirpici ars la roşu, avân d o grosim e de cca. 0,15 m, ned e p ă ş i n d 0,20 m, mai consist e n t în apropi er e a palisa d ei. La rând ul său, ace s t stra t supr a p u n e pe toat ă întind e r e a sa sterilul (hum ă ceuşiu- gălbuie), care încep e , aşa d a r , deja de la -0,30- 0,35 m. Ceta t e a a sfârşit în urm a unui put er nic incen diu, mărt u ri e fiind buc ă ţile de lut ars la roşu din palisa d u, împr ă ş ti a t e de lucrările agricole actu al e pe între a g a supr af a ţ ă a platoului. Invent a r ul arh e olo gic desc o p e rit se comp u n e din frag m e n t e cera mic e autoh t o n e la mâ n ă şi la

roat ă, bucă ţi mari de lipitură din palisa d u ce păstr e a z ă urm el e parilor pe care a fost aplicat ă , fusaiola sferic ă din lut, ţinte de fier, vârf de lance de fier, un frag m e n t de lamel ă de silex. Consid er ă m că obiectivul princip al al ca m p a ni ei din 2006, şi anu m e sta bilire a carac t e r ului şi cronologiei sitului, a fost înde plinit, ca m p a niile urm ă t o a r e tre buin d să fie axa t e pe desco p e rir e a unor gropi me n aj e r e / d e provizii şi compl e x e de locuire. Drago şi Mănde s c u (Archa e olo gic al Excav a tion Report, nr. cod 182 2 4 0 1 . Surs a: Cronica cerc e t ă rilor din Româ ni a. Editor: CIMEC) Intern e t.

16 - BIBLIOGRAFIE general a 1.- Carte de hotărnicie a moşi ei nu mit ă < Rîca- Pa s ă r e a > din districtul şi plasa Teleor m a n, pendint e de com u n a Buc o v - Adu n a ţ i, proprietat e a do m n ul ui Ioan Chitu, do miciliat în Bucureş ti, strada Speranţ ei nr. 28, operat ă de inginer hotarnic Consta n tin Lupesc u din Bucure ş ti, strada 11 Iunie (Filaret) nr.9, pe baza ordonan ţ ei de autorizaţiun e a dl. preş e di nt e al Onor Tribunalul de Teleor m a n sub nr 8339 din 15 aprilie 1894. 2.- Carte de hotărnicie a teren urilor deli mitat e la 1864 locuitorilor din com u n a Buco v u - Adu n a ţ i , judeţ ul Teleor m a n, în moşia <Tătărăştii de sus> a defunct ului Ștefa n Belu , lucrare efect u a t ă de Const an tin P. Comă n e a n u inginer hotarnic din Piteşti , Piteşti, Tipogafia <Ro m â n ă > St. Voiculescu, 1916. 3.- Carte de hotărnicie a satului Porcăreşti 4.- Dosar: Proiect - Organizarea teritoriului C.A.P. Rîca, 24- IX1970. 5.- Marin Pre d a - Morom e ţii , roma n, 2 vol, Bucur e ş ti, Ed. Cart e a Româ n e a s c ă 6.- Marian Ciob a n u - Marin Preda - mono grafie senti m e n t ală , 1998 7.- Alman a h ul judeţ ului Teleor m a n , 1923, 120 pag. 8.- Monografiile com u n elor din judeţ ul Teleor m a n , 1941, p. 49 51, 174 - 175. 6.- Petr e Stro e s c u , profesor pension a r - Teleor m ă n e nii prin veac uri , 1933 7.- Oraşul Roşiorii de Ved e , monogr afie. 8.- Localităţile judeţ ului Argeş , 1971, p. 343 - 347 9.- Eparhia Râm nicului şi Argeş ului, mono grafie. Apare cu arhierea s c a binec u v â n t ar e a Prea Sfîntului Iosif, Episcopul Râm nicului şi Argeş ului, I, 1976, Rîmnicu Vîlcea. 10.- G. Giu gl e a , M. Moca n u , O. Proc a , G. |e p e l e a - <Arge ş ul în lumina toponi mi ei”, în revist a Argeş ul , Piteştia n ul I, nr. 6, nov. 1966, p. 13. 11.- G. Giu gl e a , M. Hom or o d e a n - Correspon d a n c e italo rou m ain e s , Firenze, 1961. 12.- M. Gas t e r - < Nom e n clat ura topică a judeţ ului Vâlcea ” în Buletinul Societ ăţii de geografie , 1885 13.- Pan t e l e Geor g e s c u - Dicţionarul geografic, statistic, econo mi c şi istoric , 1893. 14.- Candr e a şi Ada m e s c u - -Dicţionar... , 1935. 15.- D. Frunz e s c u - Dicţionar topografic 16.- Laho v a ri - Dicţionar ... 17.- B. P. Has d e u - Magnu m Etty m ologicu m

18.- Hirotoniile săvârşit e în Eparhia Mitropoliei Ungro- Vlahiei între anii 1834 - 1852, în ă19î. 19.- Revista gen erală bisericea s c ă, nr. 11 - 12 / 1971 şi nr. 1 - 2 / 1972. 20.- Enciclope dia român e a s c ă , 1936, 3 volum e: < |ara >, < Poporul >, < Judeţ el e >. 21.- Anuarul băncilor populare din Româ nia, 1901 22.- Istoria literaturii român e , Editura Acade mi ei, 1964 23.- Dioni s i e Foti n o - Istoria... , Viena, 1818. 24.- B. P. Has d e u - Istoria critică a româ nilor , editur a Minerva, 1984, 586 p. 25.- B. P. Has d e u - Originile agriculturii la români 26.- Con s t a n t i n C. Giură s c u - Istoria românilor , vol. II, Editura Funda ţiilor, Bucur e ş ti, 1946, p. 533 27.- C. C. Giură s c u - Istoria românilor , Editura Știinţifică, Bucur e ş ti, 1974 28.- C. C. Giură s c u - <Const a t ări istorice, geagrafice, econo mi c e şi stalistice pe te m ei ul hărţii ruse din 1835” în Principat el e româ n e la începu t ul secolului al XIX-lea, Editur a Știinţifică, Bucur e ş ti, 1957. 29.- Dinu C. Giură s c u - Istoria ilustrată a româ nilor , p. 233 242 30.- Con s t a n t i n C. Giură s c u , Dinu C. Giură s c u - Istoria româ nilor , vol. I, II, Bucur e ş ti, Editur a Știinţifică şi Enciclope dic ă, 1976. 31.- St a h l , Henri H.; St a hl , Paul H. - Civilizaţia vechilor sat e româ n e ş ti , Editura Știinţifică, Bucur e ş ti, 1968. 32.- Comi s i a româ n ă de ist ori e milit ar ă , Centrul de st u d ii şi cerc e t ă r i d e ist ori e şi te ori e milit ar ă - Istoria militară a poporului român, vol. I, Bucur e ş ti, Editur a Militară, 1984, 439 p 33.- Hurmu z a c h i - Docu m e n t e , vol. I, p. 502 34.- Romu l u s Vuia - Tipuri de păstori la români , Editur a Acade mi ei, 1964 35.- Gabri el Ghe or g h e - Getica , tom I, nr. 1- 2 şi tom II, nr. 3- 4, Bucur e ş ti, 1992 36.- N. Miul e s c u - God’s Country , Milano, Editur a Nagar d, 1975 37.- Mirce a Bujor e a n u - Paranor m al , 1999, nov., nr. 44 38.- The Cambridg e history of India - 1922, 8 vol . 39.- Marija Gimb u t a s - Civilizaţie şi cultură , Bucur e ş ti, Ed. Meridian e, 1987 40.- McKen d ri c k - Pietrele Daciei vorbes c , Bucur e ş ti, 1978 41.- Vasil e Pârv a n Contribuţii epigrafice la istoria creştinis m ul ui daco- româ n , Bucur e ş ti, 1911, XVI ‡ 223 p. în 8°. 42.- Iorg u Iord a n - Toponi mi e român e a s c ă , Bucur e ş ti, 1963, 578 pag. 43.- Ovid Den s u ş i a n u - Urme vechi de limbă în toponi mia româ n e a s c ă, 1898.

44.- I. A. Candr e a - Introduc er e în studiul toponi mi ei cu privire specială asupra toponi mi ei Olteniei şi Banat ului (curs litografiat), 1927 - 1928 45.- G. Mihăil ă - Impru m u t uri vechi sud- slave în limba româ n ă , Bucur e ş ti, Editura Acade mi ei R.S.R., 1960 46.- Insti t u t u l d e Lingvi s t i c ă din Bucur e ş t i - Dicţionarul limbii român e mod ern e (abr evi at, DLRM), Editura Acade mi ei, 1958, 961 pag. 47.- Fran z Jose p h Sulz e r - Geschicht e des Transalpinisch e n Daciens Walach e y, Moldau und Bessarabi e n s , Viena, 1781, vol. I 48.- Cartea eroilor din judeţ ul Argeş , Piteşti, 1984