Ionescu Toma Ion

Incercănat, gândul ca o implozie… Urletul alb al himerei imi dă târcoale. Greieri sfredelesc sângele meu. Ora precum ghinda cade în iarbă. Boncăneşte cerbul, zeu şchiopătând… Captiv între pietre păstrăvul se subţiază. Luna de ceară taie noaptea în două,