Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012
Ecoul din Munţi Jurnalul din Brădet
Numărul 1 Ianuarie/Februarie 2012
DE GIANLUCA FARINA
Dragi Cetățeni din Brădet, Sunt fericit să vă comunic că Asociația Il Giocattolo a semnat un parteneriat cu autoritățile competente pentru a putea consolida grădinița din Brădet. Acordul prevede că vom putea mări (pe cheltuiala noastră) încăperile dedicate gradiniței în școala din Brădet și să avem o educatoare în mulțumim. plus. Comisia a deja nominat-o pe doamna Gabriela
Brădet, de la 1900 până ieri
„Dacă vrei să nu repeți istoria, atunci aminteșteți-o”, spunea Gandhi. La Brădet, repetarea identicului nu este dorită, așa că oamenii își amintesc. Mulțumită bunicilor, reparcurgem primii ani ai secolului al XX-lea, când după ce conflictele dintre România și Serbia au încetat, soldații au plecat din unitățile militare brădățene. Timpurile coincid, apoi, cu urcarea la putere a comunismului. Elena Ceaușescu a făcut un proiect în care voia să construiască la Crivina o termocentrală bituminoasă, și pentru a realiza aceste gânduri mărețe, cere să se demoleze casele, iar în locul lor se construiește cartierul Unturicia. La această termocentrală au venit să muncească ci-
vili și militari din toată țara și au fost cazați la Brădet unde aveau trei blocuri în care locuiau, situate la Tec, și o cantină. Printre aceste blocuri se număra și școala. Dintr-o dată construcția a încetat și a fost abandonată deoarece nu producea nimic. Militarii au plecat iar blocurile în care locuiau au fost abandonate și lăsate să se dărâme. Din cele trei blocuri și o cantina doar școala a mai rămas în picioare
Hulub, al cărui perfecționament profesional va fi curând în grija noastră. În viitor vom putea lua în considerare și realizarea unei grădinițe în sat. Pentru moment suntem foarte fericiți de acest rezultat ce ne va permite să punem bazele unei grădinițe moderne, pentru copii voștri. Directorul, Liviu Albu a colaborat cu noi și a luat în considerație oportunitatea noastră de sponsorizare. Îi Continuă în pagina 2
deoarece a fost oarecum întreținută. În final acest proiect a adus doar pagube. Din anii următori, memoria devine palidă, strecurându-se parcă printre imagini fără formă. Răzleț, cineva își amintește că la un moment dat au venit minerii de prin Vaslui, Botoșani, Iași, Maramureș. Și recent? Anul trecut, a fost organizat un concurs cu sacii, premiile fiind rechizite pentru școală. Rămân file albe în acest caiet de notițe făcut din amintiri povestite la gura sobei de câte un bunic sau părinte. Sunt filele ce copiii și tinerii din Brădet, cu condeie în mână, le scriu astăzi, amintindu-și trecutul, precum spunea Gandhi. ligia trișcă, daiana enea, adelina Hurmuzache. continuă în pagina 4
1
Continuă din pagina 1
Ecoul din Munți. Jurnalul din Brădet N.1/2012
În acest număr al ziarului veți găsi, pe lângă știrile jur- copiii găsesc lemnele tăiate pentru sobe, asta este nalistice și reportaje, un interviu făcut primarului Vo- mulțumită muncii prețioase a lui Dorin. Trebuie să-i fim toți recunoscători. stru și domnului Pietro Colpo, În final, mulțumesc tuturor peritalianul ce lucrează la vechea soanelor care au scris redacției carieră din Brădet. ziarului. Sper că vor deveni nuNe-a plăcut să dedicăm un sermeroase. Vom răspunde tuturor. viciu și lui Dorin, pentru că Un mulțumesc din partea mea încercăm să-l ajutăm să iasă, în copiilor și tinerilor ce se ocupă mod gradual, dintr-o situație de de ziar, cărora le urez o muncă marginalizare și greutate plăcută! materială. Dacă nu ne ocupăm de cei mai slabi, nu putem avea Gianluca Farina un viitor, ne învață istoria. Dorin găsește o colocare a sa în societatea din Brădet, ocupându-se de lemnele necesare pentru a încălzi clasele pentru copii. De fapt, dacă în fiecare dimineață
SucceSul celor mici. mândria tuturor
În perioada sărbătorilor de iarnă tradiția ne oferă cântece specifice prin care lăudăm și ne bucurăm de Nașterea Domnului, purtând numele de colinde. Sunt răspândite pe întreg teritoriul țării, specifice zonei, cunoscute sau mai puțin cunoscute, dar cu siguranță la fel de frumoase. Acest an a fost prima ediție a Festivalului-Concurs de colinde ,,Lângă ieslea minunată”, destinat elevilor din ciclul primar și gimnazial din cadrul proiectului ,,Credință, culoare, cuvânt, revărsate într-un cuvânt”. La Biserica Ortodoxă din Bozovici a fost prezent și grupul de colindători de la Școala cu clasele I-VIII Brădet din cadrul Grupului Școlar Industrial ,,Mathias-Hammer” din Anina, coordonat de către profesorul Aurelian Dumescu. În urma jurizării, la secțiunea cu clasele V-VIII, elevii școlii noastre au ocupat locul al II-lea. Munca le-a fost răsplătită cu o diplomă, ,,Trofeul Festivalului” și cadouri din partea organizatorilor. Încheierea programului i-a scăpat pe toți de tensiunea concursului și grupurile participante, cu puțin timp înainte competitori, au fost unite de versurile colindelor, ce au încălzit sufletele auditoriului din Biserică și probabil deja au fost învăluiți de spiritul sărbătorilor, deși era mai mult de o săptămână până la sosirea lui Moș Crăciun. Un bătrân care, se spune,
că pe lângă daruri, ne face să fim cu toții mai buni. O zicală de la care nu fac excepție nici familiile din Brădet, și pentru acest fapt dascălii au dorit să le mulțumească pentru ajutorul acordat, în mod special familiilor Daniel Trișcă și Macedon Pop. Într-un cor, copiii și cadrele didactice, mulțumesc asociației Il Giocattolo pentru suportul continuu ce-l oferă. Georgiana purea
Concursul de colinde a fost o ocazie pentru ca noi copiii să ne arătăm talentul de a cânta. A fost foarte emoționant să vedem publicul atât de implicat și încurajator. Celor aleși de juriu, leau fost înmânate premii. Noi, copiii din Brădet, am urcat în clasament până la locul doi, din păcate am fost luați prin surprindere de elevii din
Bănia. Dar ne-am bucurat pentru că am participat și sperăm ca data viitoare să luăm premiul întâi, cu siguranță noi ne vom strădui. Mulțumim domnului profesor Aurelian Dumescu pentru timpul și răbdarea cu care ne-a pregătit, dar și tuturor celor ce ne-au susținut.
livia pop (concurentă)
2
Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012
la Brădet: o BoGăție a SuBSolului Mai toți la Brădet îl cunosc sau au auzit vorbindu-se de Pietro, Pietro de la carieră, îl numesc unii, înfăptuind o strânsă legătură între persoană și meseria sa. Nu e o intuiție greșită. E suficient să vă destăinui că în familia Colpo, prelucrarea marmurei e o activitate transmisă de la străbunic. «Am văzut prima dată cariera de piatră în noiembrie 2010 mulțumită primarului din Anina, Gheorghe Neicu», afirmă Pietro Colpo. Cariera are o istorie a ei ce pornește deja din timpurile Mariei Tereza a Austriei, dovadă a acestei informații este faptul că scările externe ale teatrului din Viena sunt realizate cu materialele din cariera din Brădet. Mulți istorici susțin că Maria Tereza s-ar fi folosit de sclavi pentru a excava și exploata zona. Dar nu numai vienezii au plăcerea de a păși pe marmura brădățeană, podul căii ferate Anina – Oravița, cea mai veche cale ferată din România, a fost realizat cu materialele din cariera din Brădet. Astăzi o exploatează firma "Marcotane Stone SRL", urmând tradiția de familie ce a început cu străbunicul ajungând până la Pietro Colpo. «Ca și potențial, cariera este foarte bogată, înțelegând prin aceasta, suprafața ariei, ceea ce nu este la nivel maxim, în schimb, este calitatea: marmura este de cu-
loare gri verde, pe când piața cere bej-alb sau negru, considerând-o mai prețioasă. O altă problemă o reprezintă faptul că nu i se poate da luciu și, deci, să se folosească pentru spațiile interioare. Este, așadar, utilizată pentru exterior, unde găsește o întrebuințare foarte răspândită întru-cât din punct de vedere estetic este apreciată. Deseori este prelucrată și folosită la realizarea ghivecelor pentru flori, chiuvete, puțuri, pavajul piețelor publice și așa mai departe. Momentan, exportăm înspre Italia și China, și încercăm să ne lansăm și pe piața românească». Din punctul de vedere a exploatării, pe vremea Mariei Tereza a Austriei, se folosea explozivul. Evident astăzi nu mai e așa, ci se întrebuințează un tip de mașină de tăiat cu lanț și diamant. Blocurile de marmură astfel obținute sunt încărcate în camioane și pornesc spre fabrici unde vor fi finisate. «E o muncă grea, unde te murdărești – declară Pietro Colpo – și ca să o faci, ca mai în toate meseriile, trebuie pasiune, profesionalism și experiență. Nu lipsește, bineînțeles, satisfacția». cristi cserny
de e cald la școală... e mulțumită lui! O întrebare retorică: de câte ori l-ați întâlnit pe stradă, ați schimbat un cuvânt cu el? Des, era lesne de imaginat. Cum se întâmplă de multe ori, în spatele unor ochi ce surâd sau plâng se ascunde o lume. Vi-l prezint astăzi pe Dorin. «Locuiesc la Marila, la spital. Vin de la casa de copii din Caransebeș, dar am crescut și la Reșița și la Arad. Am stat la orfelinat până la 18 ani apoi am plecat. Nu prea îmi plăcea cartea. Acum îmi pare rău și e târziu să mai pot
învăța, dar nu se știe niciodată… Cum era pe timpuri in orfelinate? Păi era bine, erau condiții, aveam prieteni. Logic am pierdut legătura cu ei de-a lungul
să iau căi greșite. Am petrecut momente teribile, ce să mai vorbim... La Marila sunt de 10 ani, unde am avut șansa de a o lua de la capăt. Prieteni, ziceți? Nu, nu prea am, am cunoștințe aici la Brădet, mai stăm de vorbă, mai povestim. Trăiesc cu un ajutor social, căci de muncă e greu de găsit. De gânduri mă întrebați? Da am, și mai toate gri. anilor, dar eram foarte Cel mai mult mă preocupă ziua de mâine, uniți atunci. Mi-a lipsit un model de viața în general, deși mă viață, și asta m-a împins bucur un pic de cine sunt
azi, dacă mă gândesc la trecut. Un vis? Să am casa mea. Cu apă, cu electricitate...» Ce altceva mai face Dorin? Ei bine, lemnele pentru foc, deci căldura în școală este mulțumită lui. El este cel ce vine la Brădet, pe jos, pe căldură, prin frig sau zăpadă și taie lemnele. Nu numai atât, Dorin măsoară și notează temperaturile în timpul zilei realizând un buletin meteorologic din Brădet. redacția
3
GHeorGHe neicu: o privire în urmă, alta înainte
Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012
După un program scurt, caracteristic primei zile de școală, o așteptare agonizantă cu palme umede și sprijinită de un calorifer pe jumătate încălzit dau acestei zile un nou sens. O ușă se deschide și o încăpere înaltă și încăpătoare, duce spre un lider. Un schimb de vorbe dezvăluie câteva opinii ale puterii cu privire la un număr variat de subiecte. ce părere aveți despre schimbarea majoră din Brădet, începând odată cu renovarea școlii? Este un lucru benefic pentru Brădet. Asociația Il Giocattolo a fost ca o șansă pentru copiii din Brădet, trimisă de Dumnezeu, pentru că acest lucru era posibil în orice localitate din România. Renovarea acestei instituții a fost si este un exemplu pozitiv pentru administrația locală. Prietenii noștri italieni au dat dovadă de solidaritate umană și un mod de a strânge fonduri care să nu afecteze un buget local, susținând cauza educației. cum participă cartierul Brădet la imaginea orașului? Imaginea actuală a Brădetului nu este vina locuitorilor, ci vina sistemului în care am trăit, care nu a administrat corect imobilele, care nu a făcut reparațiile la timp si nu a avut interesul ca acestea să nu se degradeze. Pentru noi a fost imposibil să intrăm in posesia imobilelor, dat fiind faptul că fostul proprietar (Ministerul Apărării) nu a dat Primăriei o adresa care să recunoască proprietățile și să le transfere gratuit pe numele instituției, oamenii fiind chiriași. Imaginea Brădetului se datorează și faptului că oamenii nu s-au
simțit niciodată proprietari și nu au investit in îmbunătățirea nivelului de locuit. Oamenii care locuiesc în acest cartier dau dovadă de o ținută morală și nu au creat niciodată probleme administrației locale. Sunt oameni care trăiesc acolo de o viață și au oful lor din mai multe motive: drumurile de acces către restul orașului, mijloacele de transport practic inexistente și condiții vitrege, dar cu toate astea supraviețuiesc. În ciuda acestor lucruri vrem să-i liniștim că ne preocupă problemele lor și probabil vom reuși să împlinim și aceste vechi dorințe. Doresc să fac un apel la cetățeni, să se implice în acțiunile noastre și a celor care doresc să schimbe ceva. ce avantaje/dezavantaje au apărut odată cu înfrățirea orașului aninei cu villa minozzo? Această asociere a fost o deschidere către o țară cu un alt rang de civilizație și este un schimb util de experiențe. Este meritul prietenilor noștri italieni din Asociația Il Giocattolo pentru colaborarea cu administrația locală de acolo, care cred eu că se va concretiza în timp prin multe inițiative benefice pentru Anina, implicit Brădet. ce părere aveţi despre alocarea de fonduri europene pentru renovarea şcolilor? Atragerea de fonduri europene pentru asigurarea condiţiilor necesare instruirii copiilor din Anina a fost şi este o preocupare a oraşului. Acest demers l-am parcurs cu gândul la generaţia viitoare. Am scris proiecte, am făcut-o bine, şi iată că am reuşit să strângem patru milioane de euro. Liceul este încă la licitaţie, din cauza
contestaţiilor. Sperăm ca până anul viitor să finalizăm toate proiectele. Groapa de gunoi – o bilă neagră pentru oraş? Groapa de gunoi nu mai funcţionează, iar dacă cineva mai aruncă acolo o face fără acordul nostru. În momentul actual transportăm deşeurile la Oraviţa. Viitorul ne va rezerva condiţii normale, europene pentru colectarea şi depozitarea deşeurilor. Acestea vor fi depozitate la gropile de gunoi ecologice care vor fi amenajate în judeţul Caraş-Severin, Anina fiind doar un punct de tranzit. cu ce gânduri, impresii va apropiaţi către sfârşitul acestui mandat şi faţă de noile alegeri? Cu insatisfacţia că niciodată n-am putut să realizez ceea ce mi-am propus. Problemele deosebite din Anina sunt încă de pe vremea vechiului regim. Clădirile istorice: fosta şcoală profesională, Casa de Cultură Anina și Steierdorf au fost lăsate în paragină, pe mâna sindicatelor, care nu sau preocupat de consolidarea şi de reconstruirea lor. A fost un ţel al meu în permanenţă de a le repune în valoare. Nu puteam rezolva toate problemele, deoarece bugetul este unul sărac; a trebuit să drămuiesc şi aceşti bani pentru a ţine totuşi oraşul la linia de plutire. Prin faptul că am accesat fonduri europene dovedim că se poate. o să participaţi la noile alegeri? Nu ştiu. Depinde de data la care se vor efectua. În funcţie de dată voi lua o hotărâre. Desigur că mi-aş dori să finalizez ceea ce am început, dar și să pun în valoare şi alte proiecte. rebeca Boboescu
continuă din pagina 1 Am revenit și în numărul acesta așa cum am promis! Și răscolind în arhivă ne oprim la anii 195354, când Brădetul devine Unitate Militară, pentru apărarea granițelor. Se naște o situație asemănătoare celebrei melodii Rămân în unitate, piesă pe care majoritatea părinților și bunicilor au vărsat măcar o dată o lacrimă: “Stau in unitate fac târâș pe coate/ Fac sectoare si plantoane pân' la liberare”. Și liberare a fost... Se transformă
Brădetul apoi în detașament de muncă la mina din Anina, unde sosesc familii și astfel se creează legături strânse cu cele autohtone. Apare o întreprindere de mare importanță care sondează terenul (IE Banat) pentru a căuta cărbune, respectiv minerale. În anii '70 Unitatea se desființează
definitiv și mulți dintre militarii de la Brădet sunt trimiși în alte orașe și detașamente, îndeosebi la Crivina dar și Steiedorf. În acest timp, Brădetul devine fantomatic, puțini sunt cei ce decid să rămână. Totul devine aproape pustiu iar din punct de vedere a structurilor, rămân doar școala și grajdurile. Zece ani mai târziu activitatea minieră repopulează Brădetul dar doar pentru puțin timp, revenind la statutul enigmatic de odinioară.
Brădet: din trecutul apropiat
isabella Stoica
4
Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012
din lume
america Statele unite: Zeci de delfini au rămas împotmoliți în apele joase din Cape Cod. Cauzele sunt necunoscute, spun autoritățile, iar numărul exemplarelor este 80, în doar câteva zile.
europa italia: mă iluminez mai puțin, este numele evenimentului ce se desfășoară pe 17 februarie în întreaga țară, stingând toate luminile pentru o oră, de la 18 la 19, pentru a sensibiliza persoanele față de importanța economizării energiei electrice.
românia, se deșteaptă din somnul cel de moarte: două mii de persoane au coborât în stradă pentru a protesta împotriva actualului guvern. În mod special împotriva privatizării sistemului sanitar, dar și a condițiilor aspre impuse în ultimii ani. Europa invită guvernul român să-și asculte populația.
aSia cHina: Zece ani de închisoare pentru că a îndemnat proprii concetățeni să-și apere drepturile, asta e condamnarea primită de scriitorul Li Tie, după publicarea a mai multor articole în ziare străine.
noua Zeelandă: Un puternic seism cu magnitudinea de 5.8 grade s-a produs la Christchurch, al doilea oraș ca mărime din Noua Zeelanda situat în sudul țării, care a mai fost afectat in februarie de un cutremur cu magnitudinea de 6,3, au anunțat seismologii neozeelandezi.
aFrica KENyA: un bunic la școală. El are 84 de ani și s-a întors pe băncile școlii, împreună cu copii, pentru a învăța să scrie și să citească. Povestea lui, acum, este film. cristi cserny
5
PERLELE Umorul? E un cuvânt ce derivă din latinescul "humoretet-em" (umiditate), deci din teoriile antice ale medicinii lui Hipocrat ce atribuia fluidelor (umoare) influența asupra sănătății. Alt fapt curios, e că pentru a râde folosim 19 mușchi ai feței, iar pentru a plânge 67. Să râdem, deci, sau măcar să zâmbim că tot economisim energie, folosind 12 mușchi. Copii ne ajută... Citiți!
Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012
COPIILOR
Un sinonim al cuvântului freamăt? Suferință. De ce nu? Poate și frunzele când se mișcă în bătaia vântului, suferă. Cert e că nimeni nu a verificat niciodată și,cu un pic de fantazie, totul e posibil.
Schița este opera lirică în proză, susține un elev. După definiția sa, simpaticul cățeluș ce mănâncă numai zăhărel, până nu e aruncat de pe fereastra trenului, atât de nostim descris de Caragiale, ar fi un personaj tot la fel de simpatic, dar descris solemn, cu limbaj tipic imnului, în versuri de astă dată. Versuri în proză, e clar, ca să nu abatem de la definiție.
Meteorologii din toată lumea sfătuiesc ca nimeni să nu iasă din propriile case dacă afară ninge cu gheață. Desen realizat de Alexandra Crișan
Uitându-mă la acest desen mă văd parcă pe o iarbă pufoasă privind la cer unde nori ca de vată pe băț plutesc spre locuri necunoscute. Dacă întorc privirea spre copaci, îmi pare că aceștia reprezintă persoanele. De exemplu: pomul bogat si pomul sărac, așa cum suntem toți; păsările călătoare din desen seamănă cu cei care călătoresc prin alte țări; soarele cel strălucitor ne îndrumă spre lucruri mai bune și așa vedem noi deseori profesorii din Brădet. Pe voi unde vă duc norii? alexandra crișan, ligia trișcă
6
Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012 școală după școală
la Balul caritaBil Zâmbet
Iubirea - sentiment plăcut, Lacrimi, cuvinte… trecut! Adulmec in neant, rătăcită de prezent S-a spulberat un vis, renunț și plec? Un suflet făcut scrum –
Pierdut, pustiu între stele Ca un copac fără de frunze Un stol în zbor fără destin. Vântul adie în pieptul căptușit Cu amintiri reci și-un zâmbet regăsit! ISAbeLLA StoICA noi, mici GiGanți
La joacă
la Grădiniță!
momente împreună
7
Să IUBIM O ZI, O LUNă, O VIAță!
Ecoul din Munţi. Jurnalul din Brădet N. 1/2012
Ziua îndrăgostiților. Primul gând? Nu avem nevoie de o zi anume pentru iubire, trebuie să fie oricând. Cu toate acestea în ziua de azi, când totul se întâmplă haotic, e nevoie de un repaus, în care să fim dedicați persoanei iubite. Să uităm de marile probleme ce ne ocupă majoritatea timpului. Și poate o zi bine fixată în calendar, ne va ajuta să acordăm atenția cuvenită iubirii. Să fie 14 februarie? Atunci se numește Valentine’s Day, e sărbătoarea americană a îndrăgostiților, împrumutată de majoritatea populație de pe glob. Ești axat pe ideea de ce tot ce e din afară e bun și pentru noi? Ei bine, în cazul acesta ești unul ce iubește obiceiurile autohtone. Atunci e 24 februarie! Și e dragobete… să spunem că așa, iubirea e la ea acasă. Dragobete este fiul Babei Dochia, un bărbat frumos și iubăreț. Se povestește că el a fost transformat
Iubirea… Zeci de ani în urmă, cineva o întreba pe Zaraza cine o fi iubit-o, câți or fi plâns nebuni după ea și câți or fi murit... pentru dragostea ei. Dar ce este in realitate iubirea? Un cuvânt din trei silabe sau un sentiment rar? Mulți o consideră motorul vieții, al lumii întregi. M-am gândit să explorez acest oaspete. Iubirea… uneori atât de dulce, gingașă și pură, alteori povară grea, lacrimi de foc sau probabil puterea de a trece peste prăpastie, de a câștiga propria bătălie. Prima dată când m-am izbit de acest sentiment? Mda... prima dragoste, primul sărut, prima amintire de neuitat. Acei ochi căprui... În anii ce
de Maica Domnului în floarea cu același nume. Ființa din mitologia românească, tradiție născută și crescută în suflete de români. Sau, mai bine să nu alegem o zi… avem o întreagă lună să ne arătăm sentimentele. O lună întreagă care e aleasă exact pentru a putea trăi cu exuberanță, odată cu natura, e perioada când ne încălzim la propriu… dar simțim nevoia să o facem și la figurat. Cum fiecare om e divers, iubirea diferă pentru fiecare în parte. Va fi arătată și simțită în mii de moduri, iubirea e modestă, crește prin gesturi simple și atenții originale, deci nu poate deveni comercială. Nu
Georgiana purea
au trecut, totul a luat formă. O altă formă, tipică evenimentelor trecute ce parcurg lentila timpului, devenind amintire. Primele lacrimi, prima bătaie a inimii din cauza unei priviri furate, primul te iubesc pe buzele roz ale adolescenței… Totul atât de pur, de curat, de alb în sinea sa. O imagine conservată în suflet pe veșnicie. Au trecut anii și am învățat să caut și în ochii altora iubirea. Am văzuto perindându-se printre iriși și pupile înlăcrimate de dor, de fericire, de tristețe. Aceeași cauză, mii de efecte. Și am văzut că acea palpitație închisă în piept poate da
au participat la realiZarea aceStui număr: director: Gianluca Farina
valorează nimic publicitatea exagerată din această perioadă și nici jucăriile de pluș care împânzesc tarabele. Ea e doar sentiment ce trebuie împărtășit. Iar dacă am reușit sa facem asta cu sufletul nu cu mintea, să nu ne oprim la un timp delimitat, pentru că avem nevoie de ea în fiecare moment al vieții. Dragostea trebuie să ne însoțească. Sub orice formă ar fi, e sentimentul ce trebuie experimentat de oricine. Singura cale prin care putem atinge măiestria în iubire este să practicăm iubirea. Nu este nevoie să o justificăm sau să o explicăm; este suficient doar să o practicăm. Practica este cea care creează maestrul, precum susținea Don Miguel Ruiz în Arta de a iubi. Drobete fericite tuturor, așadar! Sau Happy Valentine's Day!
redactor Şef: Georgiana Purea redactori: Estera Trişcă, Isabella Stoica, Rebeca Boboescu, Cristi Cserny
naștere unui copil, unei speranțe, unei noi vieți trăită împreună alungând singurătatea. Am văzut-o strecurându-se într-o îmbrățișare, un zâmbet, o mână întinsă spre o fetiță ce căzuse. Am surprins-o și devenind ură, tremurând într-o silabă șuierată pentru a răni, transformându-se apoi în părere de rău. Am văzut-o pe chipul unei mame ce-și legăna pruncul. Am văzut-o îmbrăcată în rochie de seară, în zdrențe, în costum și cravată, într-un trening alergând pe alei… Am văzut iubirea… E aici, mereu printre noi. Și mă întreb: ce am fi fără ea? Mai mult: am fi fără ea? isabella Stoica
colaboratori: Ligia Trişcă, Florina Vârlan, Alexandru Burian Crişan, Daiana Enea, Alexandra Crișan doamna învăţătoare Daniela Chirvase Fotografie: Alessandro Salsi. coordonator: Irina țurcanu
8