IULIANA CIUBUC - TEATRU SCOLAR IN VERSURI scenete stiintifico-o umoristice 2020 by Iuliana Ciubuc

IULIANA CIUBUC

TEATRU ȘCOLAR Scenete ştiinţifico-umoristice

- volum trilingv pentru - PROIECTE ŞCOLARE -

editura PIM Iași, 2020

Prefaţă şi postfaţă - scriitor şi jurnalist -Ligya Diaconescu, directorul revistei internaţonale româno-canado-americane - STARPRESS Corectura - Elena Ciosu Coperta – Marius Ene Traducerea în limba franceză-Mihaela Sârbu Traducerea în limba engleză- Ana Tudor Tehnoredactarea- Genţiana Ciubuc

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

Volum dedicat anului 2019-Anul Internaţional al Tabelului Periodic al Elementelor Chimice pentru a 150-a aniversare, dar şi nepoţului meu, Răzvan, pentru primul deceniu din viaţă!

Prefață Iuliana creează… în general versuri şi scenete pentru copii, pentru ca aceştia să înveţe şi să pătrundă mai uşor în tainele cunoaşterii Născută la Alba Iulia, profesor, absolventă a Universităţii din Bucureşti- Facultatea de Fizică şi Chimie 1971, gr. did. I în fizică, ambasador Global Math Project – USA, ambasador HOUR of CODE, Iuliana Ciubuc a debutat literar în revista Apollon, în mai multe numere şi ani, cu scenete ştiintifico-umoristice şi alte creaţii, volum „Teatru şcolar”, editura Mini-Ed, Iaşi, 2016. A publicat, condus, înfiinţat Revista „ Şansa mea”, cu ISSN, Poezie: volum „Fizica e uimitoare, răspunde la întrebare” ISBN– ed. Pim, Iaşi-2018. Iuliana este deja o scriitoare cunoscută şi iubită, mai ales de elevii pe care îi păstoreşte dar nu numai…ci de toţi cei care îi citesc creaţiile literare. A participat într-o serie de antologii literare din ţară şi diaspora, este câstigătoarea a numeroase premii. Iuliana creează… în general versuri şi scenete pentru copii, pentru ca aceştia să înveţe şi să pătrundă mai uşor în tainele cunoaşterii. A crea înseamnă a produce (a genera ceva nou) în raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual, banal. Noutatea este evaluată prin gradul și cota de originalitate. Ea arată distanţa dintre produsul nou şi ceea ce preexistă de fapt, cunoscut şi uzual în domeniul respectiv. Iuliana Ciubuc merge pe ideea că dezvoltarea creativităţii presupune stimularea la elevi a curajului de a emite ipoteze, chiar hazardate (evident, nu absurde), capacitatea de a aprecia în ce măsură este plauzibilă o anume ipoteză, de a elabora o strategie de lucru şi nu de a aştepta de-a gata o soluţie. A dezvolta capacităţile creative ale gândirii, înseamnă a cultiva flexibilitatea, abilitatea de a gândi abstract, originalitatea, fluiditatea expunerii ideilor, capacitatea de a stabili asemănări şi deosebiri, disponibilităţile de elaborare, organizare, reordonare. Climatul de creativitate este mult mai dificil de realizat decât climatul obişnuit de studiu şi de transmitere a informaţiei din învăţământul tradiţional, ceea ce presupune prevederea de situaţii apte să stimuleze curiozitatea, confruntările, spiritul de investigaţie şi de căutare a unor soluţii originale. Şi prin prezenta carte, realizată pe înţelesul copiilor, Iuliana demonstrează că rolul dascălilor, este de a depista potenţialul elevilor, prin identificarea punctelor tari şi a celor slabe, de stabilire a direcţiilor de autoperfecţionare a lor, de conservare şi dezvoltare a potenţialului nativ al fiecărui elev şi că scopul cadrelor didactice este acela de a învăţa elevii cum să înveţe, cum să relaţioneze între ei, pregătindu-i pentru o lume din ce în ce mai complexă. Teoria inteligenţelor multiple constituie premizele utilizării unor instrumente didactice astfel încât să se asigure centrarea activităţii pe elev şi să justifice faptul că există stiluri diferite de învăţare, fapt ce impune individualizarea activităţii educative. Şi…Iuliana, care a realizat poezii chiar despre “Pi”, reuşeşte să se facă iubită şi mai ales, înţeleasă de elevi, de copii.

Scenetele în pilde, unele traduse şi în limba engleză şi franceză, ca de altfel, întreaga carte este dedicată iubitului său nepoţel, Răzvănel, multe fiind scrise cu gandul la el. În prima scenetă,” , Cei şapte ani de-acasă ” scriitoarea învaţă copilul să aibă încredere în el, în forţele proprii şi scrie despre Optimismul, Preţuirea (stima), Buna-cuviinţă, Altruismul, Autocontrolul, Răbdarea, Bunătatea (dăruirea). Sunt pe înţelesul tuturor, aş exemplifica vreo câteva: Pune paharul jos!... (testul stresului – scenetă Concluzia a fost surprinzătoare, dar exemplul ales a putut fi folosit de psiholog pentru a-l compara cu stresul. Psihologul, Nihilistul , Utopistul, Relativistul , Suprarealistul, Realistul, Pesimistul, Scepticul, Fizicianul, CONCLUZIA: Optimistul - Aşa că, dragii mei, povestea cu paharul Vă este de folos, dacă luaţi aminte. V-ajută s-alungaţi depresia, amarul, Tot ce vă stresează să alungaţi din minte! Atenţie – azi avem inspecţie ! Profesoara - Dragi elevi, aş vrea să ştiţi, La inspecţie să nu vă poticniţi! A venit o doamnă inspectoare… Clasa e strălucitoare. Vreau şi voi să străluciţi, Fiindcă sunteţi foarte bine pregătiţi! Profa - Stai jos, m-ai dezamăgit! 4

Aşa ceva eu nu am mai auzit! Te-ai luat şi tu după Curcă? La examen cine te descurcă? - Andreea, spune tu, ce e substantivul? Andreea (mirată) - De ce mă ȋntrebaţi, care-i motivul? De substantive ne-aţi tot vorbit, Până pe toţi ne-aţi plictisit! Profa - Eşti varză la română, precum vezi, Ce-o să faci la examen, ce crezi? Cum o să te salvezi? Sper că nu te gândeşti să copiezi? Bogdan Decorativu’ - Nici gând, aşa ceva eu n-am să fac, La câte am făcut, asta ar pune capac! Chiar dacă la română mă descurc mai greu, Sunt bine educat, nu sunt un derbedeu! Cartea Iulianei te face sa să vezi lumea cu alți ochi, te invită să visezi, să-ți imaginezi, să creezi si tu! Are un stil tranșant, direct și reușește foarte bine să descrie mai toate tipologiile umane, prin diverse întâmplări cotidiene. Scenetele sunt scurte, frumoase, sensibile și pline de învățăminte. Iuliana știe exact când textul are nevoie de dialog, apoi de o mică și fermecătoare descriere (atât cât trebuie, nu te plictisește cu detalii), în așa fel încât să-i țină pe copii conectați tot timpul. Textele sunt perfecte pentru o lectură cu voce tare și îmi plac pentru că tratează subiecte cotidiene actuale într-o manieră extrem de plăcută. Nu pot să nu mai exemplific: Bărzoiul şi piţigoiul - Dialog între o pasăre autohtonă şi una călătoare 5

Piţigoiul - Dragul meu, Bărzoi, ce ai păţit, De aşa devreme în ţară tu ai venit? Şi de ce eşti atât de zgribulit? Bărzoiul - Păi... am venit că era timpul... Dar constat că nu s-a schimbat încă anotimpul. Acum, când văd ce iarnă e la voi, Îmi vine să-mi iau calea înapoi! Familia coniferelor Personajele: 1. Profa de biologie 2. Codruț - bradul 3. Codrina – Tuia 4. Ion Brădișoară – un elev pasionat de biologie 5. Zada - prințesa coniferelor Profa de biologie - Gimnospermele formează Grupul cel mai numeros, Codrul verde este umbros, Parfumat, foarte frumos, Toată lumea îl stimează, Fiindcă-i foarte valoros! Se mai numesc „conifere“ De la conurile lor,

Dar sunt și odorifere, De sunteți în preajma lor! Gimnospermele Personajele: 1. Bradul 2. Molidul 3. Pinul 4. Zada(Laricea) 5.Un elev pasionat de biologie ce descrie câteva caracteristici ale gimnospermelor 6. Profa de biologie Profa de biologie - Gimnospermele sunt plante Ce fac conuri și semințe, Neînchise-n fruct sunt toate, Asta-am învățat la științe. Nu aş putea să nu mă opresc la „Fotograful Unirii” - scenetă dedicată Centenarului Marii Uniri: Personajele: 1. George – prezentatorul 2. Octavian – un copil pasionat de istorie 3. Ştefănuţ – alt copil pasionat de istorie 4. Petruţ – un copil neinformat 5. Bogdan – Gică Contra 6. Narcis – a studiat documentele vremii 7. Ecaterina Teodoroiu – profesoara de istorie 8. Samoilă Mârza – fotograful Unirii

George - Un secol a trecut numaidecât, De când mulţi români au hotărât Să se unească într-un singur stat, Aşa cum cugetul lor le-a dictat! S-a întâmplat în ziua de 1 Decembrie În anul 18 din secol douăzeci, La Alba Iulia-n Cetate, fie... Să se reunească o sută de mii de români, nu zeci... Şi să semneze documentul sfânt Să fie împreună cât ţine-acest pământ. Cât de frumos scrie Iuliana despre elementele din Tabelul lui Mendeleev, pe intelesul copiilor! Acestea sunt traduse şi în limba engleză. HELIU – He - Aş vrea să mă prezint şi eu: Numele meu e nume de zeu Heliu este numele meu. Vine de la zeul grec Helios sau Soare, Pe toate elementele le-ntrec, Credeţi că greşesc eu oare? HIDROGENUL - H (Dedicat Anului 2019 – Anul Internaţional al Tabelului Periodic al Elementelor Chimice, 150 de ani de când l-a descoperit Dmitrie Mendeleev) - Să mă prezint: mă cheamă Hidrogen, Sunt cel mai mic, uşor, dar foarte important, Mă pot considera chiar biogen 8

Eu mă transform în multe, chiar instant. Interesanta e şi sceneta „Tabelul periodic al elementelor chimice a lui Mendeleev la aniversare”. Las cititorului curiozitatea de a citi, savura această sceneta, cu traducere şi în limba engleză. Iată că un adevărat scriitor, dascăl poate realiza ce nimeni nu ar putea crede, o carte interesantă, educativă. Ne plângem adesea de scăderea interesului pentru lectură al copiilor, ridicam din sprâncene când îi vedem pe cei mici preocupaţi de telefoane de ultimă generaţie, dar uităm că orice pasiune trebuie să răspundă unor preocupări personale. Copiii citesc, dacă le pui în faţă cărţi interesante, iar dacă reuşeşti, povestea devine un liant social. Copiii sunt atraşi de cărţi care au o acţiune distractivă sau personaje nostime. Cred că cel mai bun lucru pe care profesorii şi părinţii îl pot face este să abordeze lectura, cititul, ca pe adevărate activităţi distractive. Inteligenţa este o latură a omului care va stârni mereu curiozitate. Ea nu va fi niciodată desluşită în totalitate şi va rămâne mereu o enigmă ce va asigura devenirea. Profesorul este cel care trebuie să găsească cele mai eficiente modalităţi prin care să stimuleze potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. „Atunci când predarea se pliază pe nevoile elevilor, atitudinea acestora se schimbă şi se obţin rezultate mai bune”. Iuliana Ciubuc a pornit de la ideea că în şcoală, elevul se formează continuu în toate componentele spirituale şi fizice printr-o dezvoltare a potenţialului biopsihosocial, combinatorie la început, apoi din ce în ce mai evident sub semnul unor dominante. Valorizarea inteligenţei este determinantă de domeniul sau câmpul în care ea se manifestă. Acest domeniu sau câmp poate fi o disciplină sau un meşteşug practicat în societate. Faptul că domeniul sau câmpul de manifestare determină inteligenţa care este valorizată, subliniază importanţa actului educativ în dezvoltarea unuia sau a mai multora dintre inteligenţele umane, în funcţie de oportunităţile şi posibilităţile de dezvoltare. Cred că Iuliana merită toată atenția și respectul nostru pentru că face ceva ce foarte, foarte puțini scriitori români fac. Iuliana Ciubuc are foarte multă imaginație, îi place să se joace și să construiască personaje interesante din ce nu te aștepți. Scrie într-o manieră atât de pozitivă, de emoționantă, încât ți-e mai mare dragul să citești. Exemplul se găseste în această carte, în care Iulianei îi place acțiunea, e mult dialog în scrierile sale (ceea ce e pe gustul copiilor), ritmul e alert, nu te lasă să te plictisești deloc şi obține într-un final un ”produs” amuzant și original. Această carte ar trebui să se afle pe biroul fiecărui copil! Felicitari, Iuliana! LIGYA DIACONESCU

Cei şapte ani de-acasă Prezentatorul - Dacă vrei om educat să devii, Despre tine să se spună, zi de zi, Că cei şapte ani de-acasă îi ai, părinţii ar trebui Să ţină cont de cele şapte temelii. De la cei dragi, cea mai importantă povaţă Îţi modelează cei mai importanţi ani din viaţă. Ai nevoie mare de cele şapte temelii, Ce le moşteneşti de la părinţi, dar şi de la viaţă se-nvaţă. Aşază bine cele şapte temelii, cu mare grijă, zi de zi! Și să le ai mereu model ȋn faţă, orice-ar fi! Cele șapte temelii te pot face om civilizat, De ani şi ani o lume-ntreagă le-a apreciat. Care sunt acele calităţi de necontestat? Răbdarea, buna-cuviinţă, preţuirea (stima), Altruismul, optimismul, bunătatea (dăruirea) Și autocontrolul sunt cele mai importante şapte temelii, De care o viaţă-ntreagă e bine cont să ţii! Răbdarea - Copilul bine educat Trebuie să aştepte liniştit Ceea ce-i place să ȋi fie dat, Nu să dea ȋntruna din picior, Ca şi cum i s-ar fi cuvenit. Aceasta este una dintre temelii. Dacă ai cei şapte ani de-acasă Pentru ca om educat să fii, Poţi spune atunci că ai o educaţie aleasă! Bunătatea (dăruirea) Ai moştenit genetic de la ai tăi părinţi, Să fii sensibil, să nu batjocoreşti pe nimeni. Ai ȋnvăţat să ȋi respecţi, să nu te-alinţi! Cu cei neajutoraţi să fii atent, să ai bunătate, de asemeni! E bine să fii amabil cu oricine, Astfel recunoştinţa se va ȋntoarce la tine! 10

Preţuirea (stima) - E bine să fii ambiţios, Să vrei să fii mereu mai bun, (Dar nu trebuie să fii invidios.) Este comportamentul oportun! Preţuieşte-ţi semenii şi nu fi duşmănos! Cred că aşa şi eşti din fire, pot să spun! Buna-cuviinţă - De bunele maniere Chiar de n-ai aflat, De ţii cont de ele, Eu ȋţi mai pot da ȋnc-un sfat: Ridică ștacheta educaţiei tot mai sus, urmând Sfatul părinţilor şi vei fi copilul minunat! De buna-cuviinţă nu uita nicicând! Prezentatorul - Să nu urmăreşti doar propriul interes! Altruismul - O altă „piatră“ pentru a ta „temelie“ E greu s-o ȋnţelegi, să fii, de vrei, şi altruist! Să poţi să recunoşti că alţii sunt mai buni ca tine, Să nu invidiezi, să nu fi egocentrist, ȋţi spun! Fii bun prieten cu oricine! Învaţă de la fiecare ceea ce are ȋn comportament mai bun. De eşti altruist, lucruri bune ȋnveţi şi nu puţine. Totul e să vrei şi ar fi foarte bine! Autocontrolul - Ca tu să fii echilibrat, Cred mulţi c-ar trebui să ştie Comportamentul ce trebuie urmat, De vrei să fii privit cu simpatie! Autocontrolul este ȋncă o temelie, Pentru a dovedi că eşti bine educat! Optimismul - Am ȋnvăţat că-i bine optimist să fiu Și să gândesc mai bine-n roz decât ȋn cenuşiu, Dar dacă firea mea nu e aşa, Ce aş putea să fac să fiu mai cireşiu?

Educaţia mea nu mai formează un ȋntreg, Dacă-mi lipseşte doar o temelie, Trebuie să fie toate, ȋnţeleg. Părinţii au de dus o lungă „bătălie“... (Cele șapte calități în cor) Am vrea să fiți model, să fiți civilizaţi. Având cei „şapte ani de-acasă“, pe noi să vă bazaţi! Prezentatorul - Aşa că, dragi copii, nu fiţi egoişti! Fiţi educaţi, fiţi optimişti!

Pune paharul jos!... (testul stresului – scenetă) Personajele: Prezentatorul Psihologul Nihilistul Pesimistul Suprarealistul Realistul Relativistul Utopistul Scepticul Pesimistul Optimistul La sfârşitul unui curs de psihologie, profesorul a dorit să aplice un test practic, prin care să testeze atitudinea cursanţilor faţă de un pahar cu apă, pentru a-l putea compara cu o situaţie reală de viaţă privind stresul, fenomen psihosocial complex, care acaparează foarte multe persoane. Astfel, le-a pus ȋn faţă un pahar cu apă cu volumul de aproximativ 500 ml, până la jumatate cu apă şi le-a cerut să descrie, să deseneze, să noteze ce văd şi ce cantitate de apă cred ei că se găseşte ȋn pahar, ţinând paharul ȋn mână durate diferite de timp. Concluzia a fost surprinzătoare, dar exemplul ales a putut fi folosit de psiholog pentru a-l compara cu stresul.

Experimentul este util să fie aplicat şi elevilor, deoarece, de obicei, elevii introvertiţi pot recurge, din cauza stresului, la gesturi necugetate, care ar putea fi prevenite.

Prezentatorul Psihologul, crezând că n-au habar, Se plimba dezinvolt printre ei c-un pahar, 13

Apoi se adresează grupului de subiecţi Întrebându-i brusc: Psihologul

- Ce vedeţi? Prezentatorul Psihologul voia, de fapt, Să ȋi testeze psihologic, Ce atitudine are fiecare Și ce răspuns dau la această ȋntrebare. Normal, toţi ar fi trebuit Să răspundă la acest chestionar, Ce simt când ţin paharu-n mână, ce văd… Dar nu imaginar. Apoi, pe rând, fiecare subiect A oferit câte un răspuns care mai de care Mai absurd şi mai abject. Optimistul - Normal, paharu-i plin pe jumătate! Prezentatorul (răspunde optimistului) - Gândirea asta ȋnseamnă sănătate. Dar nu la fel gândeşte pesimistul. Psihologul - Ce au răspuns subiecţii, Veţi fi surprinşi, uimiţi. Mulţi dintre ei vor fi consideraţi de unii, probabil, Anormali, din păcate, iremediabil! Priviţi răspunsurile ce le-au dat Văzând paharul. Răspunsurile formulate Sunt care mai de care mai ciudate. Nihilistul - Eu nu văd, jur, paharul, 14

De-aceea nu răspund! Nu-s ȋnzestrat cu darul În „nimic“ cu mintea să pătrund. Utopistul - Eu văd destul de bine. Paharu-i lângă mine. Deasupra apă văd, Iar dedesupt, aer cred că ȋntrevăd. Sau poate-i vid sau vreun un alt gaz, (Toţi se amuză.) Asta percep, hai, nu mai faceţi haz! Relativistul - Paharul ce ȋl am ȋn faţă E ca toate lucrurile-n viaţă. Și-anume, totu-i relativ. Paharul, văd că e şi gol, şi plin. Plin pe jumătate, gol pe jumătate, N-am dreptate? Suprarealistul - În partea stângă-vertical (Și sper că nici n-o s-o mai am de zis) Eu aer văd, vă spun precis. Iar ȋn partea dreaptă, Pe-orizontală perpendicular, Apa-i aşezată ca pe-un mal. Asta e tot, niciun amănunt nu am omis, Deci răspunsul meu este concis. Realistul (răspunde scurt şi sec) - E un pahar cu apă, ce să fie? Aş vrea să-l beau, că tare-mi este sete, Fiindc-am mâncat biftec Și de mai mult de-o oră tot ȋnghit ȋn sec. Nu mai am nervi pentru-ale voastre aberaţii, Văd că vouă vă arde de distracţii. Cu indivizi ca voi nu rezolvăm problema Și nu vom descoperi prea curând dilema. Poate sunt printre noi şi altfel de semeni Cu care te-ai mândri să te asemeni. Pesimistul - Dar staţi puţin, că nu e terminat subiectul! Eu văd paharul gol pe jumătate 15

Și mi-aş dori, ȋncetul cu ȋncetul, Din ce ȋn ce mai mulţi să-mi dea dreptate. Deşi toţi mă percep ca pesimist, După cum vedeţi, sunt optimist. Prezentatorul Scepticul priveşte la pahar, mirat, Atunci când este întrebat De către psihologul inspirat: Psihologul - Ce vezi? Explică ce ai observat Și dă-mi răspunsul adecvat! Scepticul - E un pahar cu apă?!! Vă întreb eu. Ca să mă conving, Apa aş vrea s-o sorb instantaneu. Ne ȋnvârtim de-atâta timp În jurul unui pahar! În mână l-am ţinut fiecare, Fără să ȋl cântărim, Ca să vedem ce masă are. În plus, pun la-ndoială că e apă ȋn pahar. Fără o analiză, cum pot să am habar?

Prezentatorul - De pildă, sunteţi curioşi ce spune fizicianul? Fizicianul - Deasupra e un gaz, iar dedesupt, lichid, Nu vă mai contraziceţi, trece anul Și vreau acest subiect să ȋl ȋnchid. Aţi divagat destul, fără să sesizaţi planul Cu care psihologul pe toţi v-a agasat. N-aţi sesizat substratul! Ce subtil el l-a lansat! A vrut să vadă cine sunt optimişti sau pesimişti… În funcţie de răspuns, el a aflat Că sunt atâtea feluri de oameni… Şi aţi văzut că sunt şi unii nihilişti. Prezentatorul Pentru a trage concluzia pe care o intuia, Le-a dat să ţină-n mână câte-un pahar având 16

Acelaşi conţinut şi le-a spus, râzând: Psihologul - Tineţi paharu-n mână şi notaţi Tot ce simţiţi din când ȋn când şi-apoi apreciaţi! Cum vi se pare paharul după un timp mai mic, Apoi cum vi se pare - cum să zic? Ţinându-l ȋn mână o oră, două sau mai mult, Pe voi aş vrea să vă consult! De cântăriţi paharul cu tot cu apă, Atât la ȋnceput, cât şi după o anumită etapă, Veţi constata că nu atârnă la fel. Să aflu explicaţia, nu reuşesc defel. Poate cu voi vom rezolva problema Și vom descoperi şi stratagema. Prezentatorul Și, ȋn concluzie, psihologul le spune tuturor. Dilema se explică ȋn felul următor: Psihologul - Aşa cum toţi simţiţi că paharu-i Din ce ȋn ce mai greu, Aşa e şi cu stresul şi-aşa va fi mereu. Cei care ţin ȋn inimă o povară, Și stau cu stresu-n suflet şi nu ȋl dau afară Imediat ce apare, Mai târziu cu greu mai au scăpare. Optimistul - Aşa că, dragii mei, povestea cu paharul Vă este de folos, dacă luaţi aminte. V-ajută s-alungaţi depresia, amarul, Tot ce vă stresează să alungaţi din minte! Fiţi optimişti şi totul va fi bine, Pentru că-ntre două rele, binele iar vine! Eu sunt din fire optimist: Văd doar partea plină Și niciodată nu sunt trist, Orice problemă peste mine vine. De fapt, ce-am discutat până acuma, Oricine cred c-a intuit, Că n-are legatură nici cu gluma, Ci cum se poate să ai modul de gândire diferit.

Psihologul - Răspunsul la dilemă nu l-am fi ştiut, Dacă paharul nu l-am fi cântărit. Cântarul n-are simţuri şi n-am fi perceput Cât e de greu paharul Și cât este ȋn timp de diferit. E punctul de vedere exprimat În funcţie de percepţie şi atitudine, De-aceea am experimentat, Iar ce-am descoperit este o certitudine. E diferită mult senzaţia, după cum vedeţi, Aşa e şi cu stres-ul ce-l ţineţi: îl creşteţi, Se-ngreunează şi vă va crea probleme, Precum paharul ţinut prea mult ȋn mână. Puneţi paharul jos cât mai devreme! Pentru că el nu va mai fi la fel de greu, După o săptămână. Aşa că, dragii mei, Tot ce v-apasă rău, Mai bine-l abandonaţi Și va fi mult mai bine, vă asigur eu!

Put the glass down!... (The stress test - sketch) Characters: The presenter The psychologist The nihilistic The pessimist The surrealist The realist The relativist The utopist The skeptic The pessimist The optimist

At the end of a psychology course, the teacher wanted to apply a practical test through which to test the attitude of the students towards a glass of water, so you can compare with a real-life situation on stress,a complex psychosocial phenomenon, touching many people. So he put in front of them a glass of water with a volume of approximately 500 ml, up to half the water and asked them to describe, to draw and to to write down what they see and what amount of water they believe there is in the glass, holding the glass in his hand different periods of time. The conclusion was surprisingly, but the chosen example could be used by the psychologist to compare it to stress. The experiment is due to be applied also to the students, because usually the introverted ones may apply, due to stress, thoughtless to gestures that could be prevented. The presenter The psychologist, believing that they have no idea, Was walkingfreely among them with a glass, Then he addressed to the group of subjects And suddenly asked them: The psychologist - What do you see? The presenter The psychologist wanted actually to test them psychological What attitude everyone has And what answer I give to this question Normally, everyone should have 19

to answer to this questionnaire, What I feel, when I hold the glass in my hand, what I see ...but not imaginary. Then, one by one, each subject Gave the answer, More or more absurd and abject. Normally, the glass is half full! The presenter (The optimist answers) This thinking means health. But the pessimist doesnâ&#x20AC;&#x2122;t think the same. The psychologist What the subjects answered, You will be surprised, amazed, Many of them will be considered by some, perhaps abnormal ,unfortunately, irreparably! Look the answers they gave us , Seeing the glass. The reply is more or less strange. The nihilistic (Answer optimist) Thinking that is health. But not as pessimist thinks. The utopist - I see quite well. The glass is beside me. I see water above, And below that, I think I see air. Or maybe it is vacuum or any other gas, (Everyone laughs ....) Thatâ&#x20AC;&#x2122;s the perception, come on, do not laugh! The relativist - The glass I have in front of me It's like all the things in a lifetime. And specifically, it's all relative The glass, I see, it's empty and full. Half full, half empty, Am I right? The surrealist In the left-vertical I see the air, I tell you precisely. And in the right side, on-horizontal angles 20

The water is placed like on- a bank. That's all I have to say And I hope I have not omitted any detail. Although my answer is concise. The psychologist - The realist answers short and sec: The realist "It's a glass of water", what shall it be? Iâ&#x20AC;&#x2DC;d like to drink it, I am very thirsty, Because I ate steak, And more than an hour I am still swallowing. I have no nerves â&#x20AC;&#x201C; for yours aberrations, I see that you like your amusement. With peple like you, we will not solve the problem, And we will not discover dilemma too soon. Perhaps there are among us this kind of people too Which you will be proud that you are like. The pessimist But, wait a moment, the topic is not finished! I see the glass half empty And I wish, little by little , More and more to give me right. Although all perceive me as pessimistic, As you can see, I am optimistic. The presenter - The skeptic looks surprised the glass Then when he is asked, By the inspired psychologist: The psychologist - What you see, explain what you observed? And give me the right answer! The skeptic - Is it a glass of water ?!! I ask you. To convince myself I want to drink the water instantly. We are turning ourselves for so long, Around a glass, Every one of us hold it in his hand, Without weighting it, To see what mass has it. 21

In addition, I doubt it's water in the glass. Without an analysis, how can I have any idea? The presenter - For example, you are curious what physicist says? The phisicist - Above there is a gas, and underneath, liquid, Do you still disagree, the year progresses And I want this subject to close. You digress enough, not realizing the plan Which the psychologist has annoyed you with. Have you noticed the substrate, how subtly he released it He wanted to see who are optimistic or pessimistic... Depending on the response he has learned, There are so many kinds of people... And you have seen that there are some nihilists. The presenter - To conclude that he insighted, He gave them each to take in their hands a glass with Same content and he told them, laughing: The psychologist - "You hold the glass in your hand" and note All what you feel from time to time then you appreciate! How do you find the cup after a little while Then what do you think, how can I say? Holding it in your hand an hour, two or more, I would like to consult you! Weighing all the glass of water Both the beginning and after a certain stage, You will find that it doesnâ&#x20AC;&#x2122;t hang the same, To find the explanation, I fail at all. Maybe I'll solve the problem with you And we discover also the stratagem. - And in conclusion, the psychologist tells all. The dilemma is explained as follows:

The psychologist As you all feel that the glass is Harder and harder So is the stress and it will be always. Those who hold in their hearts a burden, And stay with stress in their souls and not give out 22

As soon as it appears, Later they hardly have escape. The optimist So, my dear, the story with the glass It is useful, if you take heed. It helps you to get away the depression - the bitter, If everything is stressing you to cast out of mind! Be optimistic and everything will be fine, Because between two evils, and the good comes again! I am by nature optimistic, And I see only the full half, And I am never sad, Every problem comes over me. In fact, what I've discussed so far, Itâ&#x20AC;&#x2122;s nothing else than a guess, Who has no connection with any joke, But how can you think differently. The psychologist The answer to the riddle we would have never known, If we had weighed the glass. The scale has no senses and I don 't be charged, How hard the glass is and how different.it is in time It is the point of view expressed Depending on the perception and attitude, That is why we experienced And what I found is a certainty. It's different that feeling, as you see, That's with your stress that you keep it and grow it, It aggravates and gives you problems, As the glass held too much in your hand. Put the glass down as early! Because it will not be as hard, After a week. So, my dear, All that bad press, Youâ&#x20AC;&#x2122;d better abandon it And it will be much better, I assure you!

Atenţie – azi avem inspecţie ! - partea I (la ora de limba română) Scenetă umoristică Personajele: Profesoara de limba și literatura română Inspectoarea de limba și literatura română Elevi: Competent Ion, Gabi Timidu, Andreea Capȋnnori, Iulian Creţu, Iustina Cameleon, Mihai Frumosu’, Bogdan Decorativu’, Alina Fugaru, Tămâie Gheorghe, Curcă Vasile, Găină Puica, Iepure Pufi Acţiunea se petrece la şcoală, la diverse discipline, când inspectori din MEN efectuează un control, ca urmare a unei sesizări. Ora de limba română. Clasa a VIII-a. Se sună de intrare. Elevii aşteaptă ȋn clasă. Intră profesoara de română, cu 2 minute ȋnainte să vină doamna inspectoare, salută elevii, care se ridică ȋn picioare ȋn semn de răspuns la salut. Profesoara - Dragi elevi, aş vrea să ştiţi, La inspecţie să nu vă poticniţi! A venit o doamnă inspectoare… Clasa e strălucitoare. Vreau şi voi să străluciţi, Fiindcă sunteţi foarte bine pregătiţi! Un elev din clasă răspunde neȋntrebat: - Am ȋnțeles, doamna profesoară! Competent Ion - Dar româna nu-i uşoară! (Iese profesoara şi se ȋntoarce cu dna inspectoare.) Inspectoarea - Bună ziua, dragi copii! Sunteţi cam puţini aci! Profa - Cine lipseşte, Alina, zi!

Alina - Curcă, Iepure, Tămâie... S-au ȋmbolnăvit de râie... 24

(Copiii râd pe ȋnfundate) Au plecat ȋn grabă. Ştiţi... Ca să fim noi,toţi, feriţi!... (În şoaptă ȋi spune profesoarei) Dar, de fapt, nu s-au pregătit, De aceea au fugit! De inspecţie au aflat, Şi de-aceea au plecat! Profa (pune absenţele) - Ce-aţi avut de pregătit? (Se adresează unui elev, Gabi Timidu’, care stă cu capul ȋn bancă, ascuns ȋn spatele altui coleg) - Spune, nu mai sta pitit! Gabi Timidu’ - Acasă nu mi-am amintit, Era ceva neȋnsemnat Şi importanţă nu i-am dat. Dacă ne-aţi fi anunţat, Poate că mi-aş fi notat… Şi aş fi ştiut ce am de ȋnvăţat! Profa - Stai jos, m-ai dezamăgit! Aşa ceva eu nu am mai auzit! Te-ai luat şi tu după Curcă? La examen cine te descurcă? - Andreea, spune tu, ce e substantivul? Andreea (mirată) - De ce mă ȋntrebaţi, care-i motivul? De substantive ne-aţi tot vorbit, Până pe toţi ne-aţi plictisit! Profa - De ce ai răspuns aşa? Asta e educaţia ta? Tu nu vezi că avem ȋn clasă O invitată foarte valoroasă? O doamnă inspectoare de la MEN, Ce vrea să vadă ce ştiţi pentru examen! Andreea - De la emoţii am uitat, Iar mintea mi s-a scurtcircuitat. 25

Vă rog să mă scuzaţi! Vă mulţumesc pentru că mă educaţi! Fiindcă părinţii m-au abandonat Şi de mulţi ani de mine nu s-au mai interesat. Iulian (ridică mâna să răspundă) -Ştiu eu, doamna profesoară, Văd că Andreei mintea parcă-i zboară! Nu a-nţeles că peste puţină vreme Vine un examen greu, oare ea nu se teme? De-acest examen soarta ei depinde, Ca şi a noastră, dar ea ne tot surprinde Cu faptul că, ȋncă nu s-a trezit. Să-i spun că e inconştientă, Nu pot să îmi permit! Profa - Până la urmă tot nu am aflat, Ce-i substantivul! Gabi Timidu’ (răspunde neȋntrebat, ironic) - Este un cuvânt minunat! Profa - De ce răspunzi neȋntrebat? Gabi Timidu’ - Pentru că dumneavoastră la mine v-aţi uitat! Profa (supărată, se răsteşte la elevi) - Pentru mâine, scrieţi de o mie de ori, Ce-i substantivul, chiar de scrieţi de seara până-n zori! Apoi, cu ochii-nchişi tot repetaţi! În opt ani de şcoală măcar asta să ȋnvăţaţi! Eu ştiu că era ȋn clasă cineva, Care răspunsul ȋl ştia! Dar văd că e absent. Găină - Ştiu eu cine ştia toată definiţia! Tămâie, de era la oră, ne salva! Profa - Pentru a putea continua lecţia, Substantivul ȋl vom defini aşa: După mine repetaţi definiţia! 26

(Toată clasa repetă ca papagalii odată cu profesoara) „Este parte de vorbire, Defineşte fiinţe, lucruri, Fenomene, orice trăire. Tot ce se poate număra, La substantive ȋl vom ȋncadra“. Şi-acum putem continua! De câte feluri sunt, ştie cineva? Mihai (ironic) - De două feluri, doamnă: Concrete şi abstracte! Pe cele concrete le vedem şi noi, aşa-i? Pe cele abstracte nu le vedem nici cu ochelari… de cai! Profa (încearcă să depăşescă momentul penibil şi profită de faptul că doamna inspectoare a ieşit puţin din clasă, să răspundă la telefon) - Până aici, toţi bine aţi răspuns, Trecem la genul substantivelor acuş! Bogdane, spune tu, că tot eşti decorativ, Câte genuri are un substantiv? Bogdan Decorativu’ - Feminin, masculin şi eterogen! Nu-i nici femeie, nici bărbat, ci un fel de ambigen! Profa - Dă-mi un exemplu, te-aş ruga, Să văd dacă ai ȋnţeles ceva! Bogdan Decorativu’ - Iapa – e la feminin, Măgarul – e la masculin, Iar catârul, negreşit, e un hibrid, o corcitură. E un substantiv cu altă trăsătură, Nici feminin, nici masculin! Nu-i ca măgarul, un animal divin! Profa -Eşti varză la română, precum vezi, Ce-o să faci la examen, ce crezi? Cum o să te salvezi? Sper că nu te gândeşti să copiezi? Bogdan Decorativu’ - Nici gând, aşa ceva eu n-am să fac, 27

La câte am făcut, asta ar pune capac! Chiar dacă la română mă descurc mai greu, Sunt bine educat, nu sunt un derbedeu! Profa - Bogdane, eu ȋţi mai acord o şansă, Să-nveţi şi să ne-arăţi că eşti capabil de revanşă. În concluzie, copii, dacă la oră Ar fi fost Tămâie, Iepure şi Curcă Elevii de nota 10 - vă spun că Ora nu ar fi fost atât de „incoloră“. Dacă ei ar fi participat, Lecţia altfel s-ar fi desfăşurat. Ei, însă, nu au nicio vină. Au absentat Motivat. E bine s-o lăsăm pe doamna inspectoare Lecţia s-o analizeze, nu credeţi oare? Inspectoarea (către profesoară) - Copiii s-au descurcat, tot au ştiut câte ceva, Trebuie să fie ȋncurajaţi şi ajutaţi, Important este a progresa. Se putea mult mai bine pentru a vă felicita! (Sună clopoţelul… Elevii se ridică ȋn picioare ȋn semn de salut.)

Atenţie, mâine avem inspecţie! - Partea a II-a (la ora de fizică) Personajele: Alina Bâtă Matei Stratulat Mitică Grămadă Ana Găină Iustina Soare Bombonica Trandafir – profesoara de fizică Felicia Blându – inspectoarea Sună clopoţelul. Inspecţie la ora de fizică, clasa a VII-a. Elevii discută ȋntre ei despre inspecţia la fizică. Alina Bâtă -Avem fizică şi dacă mă ascultă, Ce-o să mă fac, pentru că sunt bâtă La propriu, dar şi la figurat, Deoarece nimic n-am ȋnvăţat!!! Nici teme nu mi-am mai făcut de mult, Iar că avem inspecţie, eu n-am ştiut! Nu e o lecţie oarecare De recapitulare, E-o oră asistată de o inspectoare! Iustina - Aoleu, Alina, s-a sunat! Ce-o să mă fac? M-a apucat aşa un trac!... Alina - Nici eu n-am ȋnvăţat! Mai bine aş chiuli, De mă va ascuta, Doamna cred că m-ar umili! Mai ales că eu mereu ȋnvăţ, Dacă nu o să ştiu, Obrazul cum mi-l mai curăţ?

Intră profesoara şi inspectoarea. Doamnele salută, elevii se ridică ȋn picioare. Profesoara o prezintă pe doamna inspectoare, apoi ȋntreabă: Profa - Lipseşte cineva? Ce aţi avut de pregătit? De scris v-am dat ceva? Matei - Nu doamnă, fiindcă ora trecută v-aţi răzgândit Şi ne-aţi scutit! Inspectoarea (îl zăreşte ȋn clasă pe Matei, cel pe care l-a cunoscut la olimpiada naţională) - Tu eşti Matei Stratulat? Cel ce premiu la olimpiada de fizică ai luat? Matei - Da, eu sunt, doamna inspectoare, Când m-aţi premiat, Pentru mine a fost o mare sărbătoare! Pentru prima oară ȋn viaţa mea, Când m-a copleşit emoţia! Nu mă gândeam că eu, un copil oarecare De la un cămin din lumea mare, Să am asemenea onoare. Pentru mine a fost mare realizare! Proiectele la care am fost implicat, Pe mine, personal, m-au ajutat Să am o abordare interdiciplinară, Care este o metodă extraordinară. Avem noroc cu doamna noastră profesoară, Ce pentru şcoala noastră este o comoară. Profa - Haideţi să nu ne lăudăm, Mai bine să demonstrăm Ce-am ȋnvăţat, precum şi ce ştim Şi că fizica mult o iubim! Vă rog, pe toţi, atenţi să fiţi, Eu ştiu că sunteţi bine pregătiţi! Spune tu, Grămadă! Pentru astăzi ce ai ȋnvăţat? Ce este forţa, spune neforţat! Grămadă - Mama şi tata au stat grămadă peste mine 30

Şi am simţit pe pielea mea ce-i forţa, De erau să mă termine! Şi-atunci eu i-am ȋntrebat: Ce-aveţi cu mine? Vreţi să-mi băgaţi forţa ȋn cap forţat? Doar voi m-aţi ȋnvăţat, Să nu recurg la forţă, Iar eu de-acea meteahnă m-am distanţat! Până acum tot ce la fizică-nvăţam, Ca să nu uit, ȋn practică eu aplicam. Când mă supăra cineva, Îi aplicam o forţă, uite-aşa! Ce vreţi mai mult decât această dovadă, Pe care v-o aplică Mitică Grămadă? (Se preface că ȋi dă un dos de palmă şi, ruşinat, pune capul ȋn pământ.) Profa (uimită) - Aşa v-am spus eu vouă?! Şi-acum vă faceţi toţi că plouă? Spune tu, Ana Găină, Şi pentru tine fizica e „limbă străină“? Găină - Dumneavoastră aşa ne-aţi spus: „Ca fizica să nu o uităm, Zi de zi s-o aplicăm.“ Eu aşa am ȋnţeles Şi ştiu că nu am de ales! Profa -Aşa am spus, bine-nţeles! Dar nu v-am spus ca să loviţi, copii, Pentru că alţii mai mari, Pe voi vă vor snopi Din bătaie şi pe voi, Şi veţi avea de suferit amândoi. Iustina - Ştiu eu, doamnă, să răspund. Forţa este, cum să spun? Nu-i o mărime oarecare, Fiindcă are orientare Și o simte fiecare... A definit-o un mare fizician englez Pe nume Isaac Newton! Eu ştiu şi să o calculez! 31

La fizică eu sunt „beton“! Daţi-mi, vă rog, o problemă grea, Iar eu o voi rezolva, vă voi demonstra! Vreau să-l ȋntrec pe Matei Stratulat! Fiziciana şcolii vreau să devin neapărat! (Primeşte o foaie cu o problemă dificilă, iese la tablă şi rezolvă corect.) Profa - Felicitări, Iustina! Te-ai autodepăşit! Munceşte precum albina, Dacă vrei să faci medicina! Inspectoarea - Eu sunt foarte ȋncântată Fiindcă am fost invitată La şcoala voastră specială! O şcoală, foarte bună, sanatorială, Unde sunt copii cuminţi Şi chiar bine pregătiţi! Vă felicit şi vă doresc Sănătate, fericire şi succes, Vouă şi celor ce vă pregătesc, Fiţi recunoscători, bineȋnţeles! Un lucru v-aş mai ura. Exploraţi şi protejaţi natura! De la ea multe aveţi de ȋnvăţat, Chiar şi aici ȋn internat! Sunteţi ȋnconjuraţi cu dragoste, să fiţi cuminţi, Pentru că, pentru voi, toţi sunt nişte părinţi!

Bărzoiul şi piţigoiul - Dialog între o pasăre autohtonă şi una călătoare Piţigoiul - Dragul meu, Bărzoi, ce ai păţit, De aşa devreme în ţară tu ai venit? Şi de ce eşti atăt de zgribulit? Bărzoiul - Păi... am venit că era timpul... Dar constat că nu s-a schimbat încă anotimpul. Acum, când văd ce iarnă e la voi, Îmi vine să-mi iau calea înapoi. Piţigoiul - De ce nu ai sunat un piţigoi, Să-ţi spună cum e vremea pe la noi? El ţi-ar fi spus să mai amâni o lună, Că, deocamdată, vremea nu e bună. E încă vreme rea şi cerul a-nceput să cearnă… E ger cumplit şi e tot iarnă. Iar s-a depus o plapuma pufoasă, Ce e frumoasă, dar nu e călduroasă. Dar pentru tine, care vii dintr-o ţară caldă, Unde berzele şi-acum se scaldă, Acum, aici n-ai cu ce te hrăni Şi nici nu te poţi înmulţi, Că plapumă de nea aici vei găsi, Tu n-ai avut unde ştii! Bioritmul care an de an te ghidează, Iată că nu totdeauna funcţionează. Dacă aţi fi fost şi voi ca noi, Adaptate, am vrut să spun, nu piţigoi, Ați fi rezistat şi n-aţi fi suferit, Nici dacă zăpada v-ar fi acoperit! Bărzoiul - Tu ai dreptate, dragă piţigoi. O să vorbesc cu fraţii mei să nu plecăm înapoi. Mă bucur că la voi sunt oameni buni. Am aflat de asta şi de la ai mei străbuni. În case ne-au luat, ne-au găzduit îndat’ Şi pe multe dintre berze ne-au salvat. Cu drag ne-au încălzit şi ne-au hrănit, Pe cele îngheţate ne-au oblojit. De-aceea eu la berze o să le spun 33

CÄ&#x192; sfatul tÄ&#x192;u e cel mai bun.

Familia coniferelor Personajele: 1. Profa de biologie 2. Codruț - bradul 3. Codrina – Tuia 4. Ion Brădișoară – un elev pasionat de biologie 5. Zada - prințesa coniferelor

Profa de biologie - Gimnospermele formează Grupul cel mai numeros, Codrul verde este umbros, Parfumat, foarte frumos, Toată lumea îl stimează, Fiindcă-i foarte valoros! Se mai numesc „conifere“ De la conurile lor, Dar sunt și odorifere, De sunteți în preajma lor! Se mai cheamă „rășinoase“, Fiindcă produc multă rășină. Toate-s la fel de frumoase, Cu ramuri unduite pe tulpină, Elastice și delicate în același timp Și veșnic verzi în orice anotimp! Vă împărtășeșc câteva curiozități, Dar toate sunt realități! Conurile nu fac fructe, Deși ar fi fost util. De-ar fi fost comestibile, Le-ar fi mâncat pe săturate orice copil! Florile nu au ovar, stigmat și nici pistil. Conurile bărbătești produc în schimb polen, Poate l-ați observat – este galben, Iese din saci și-ajunge purtat de vânt Pe conul femeiesc, Să nu dispară specia de pe pământ! Dar cel mai mare mister Este că în producția de oxigen E cel mai mare meșter! 35

Și știți de ce? Fiindcă frunza nu și-o pierde, E veșnic verde! Singura specie, deși superbă și delicată Își pierde iarna frunza, de frig e atacată. Specie protejată e declarată! „Stejarul coniferelor“ e denumirea populară Și e specie mult mai rară! Larice sau Zada se numeste, E atât de frumoasă, că pe toți ne uimește! Ce au coniferele-n comun, Ați vrea să știți? Și de ce sunt arborii cei mai iubiți? Ion Brădișoară - Știu eu, doamna profesoară! Profa de biologie - Spune, Ion Brădișoară! Ion Brădișoară - Fiindcă rășinoasele întreg pământul-nconjoară, În emisfera nordică, în special, E locul lor preferat și ideal! Adoră frigul și înălțimea, Să-i poată admira toată mulțimea! Profa de biologie - La altceva m-am referit Și-anume, la trăsături comune! Nu ai intuit? Ion Brădișoară - Știam și asta, dar n-ați spus explicit! Toate rășină produc, Frunzele-s ca niște ace și mă-mpung! Ceara produsă le apare să nu transpire, Dar nu le-mpiedică să respire! Florile nu fac fructe, din păcate, Indiferent de varietate! Profa de biologie - Bravo, se vede că te-ai informat Și coniferele le-ai cercetat!

Ion Brădișoară - Le-am cercetat, stimată doamnă profesoară, Doar țara noastră bogată în păduri e o comoară! Păcat că unii o „doboară“, Și sunt foarte revoltat, Dar cu asta ce am rezolvat? Profa de biologie - Da, ai dreptate, trebuie să plantăm Și orice copac să-l protejăm! Și toate astea fiind relatate, Ar trebui să vă prezentați familia, fiecare varietate În măreția voastră ancestrală, Fiindcă sunteți pe pământ „Familia ideală“! Codruț (bradul) - Din familia mea sunt cel mai renumit Și pe tot pământul m-am răspândit. Sunt admirat de-o lume-ntreagă! Dar, de Crăciun, deși sunt împodobit, Eu sunt tare necăjit! Mă zbat să rezist, să cresc Și-atât mă chinuiesc Zeci de ani C-apoi să mă taie unii pentru bani! În codrul meu toți vă răcoriți, Puteți bea apă rece de izvor, doar știți! De-aceea vă îndemn să fiți uniți Și toate coniferele să le ocrotiți! Copiii cântă în cor: „O, brad frumos!“ O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. Tu eşti copacul credincios, Ce frunza nu şi-o pierde, O, brad frumos, o brad frumos, Cu cetina tot verde. O, brad frumos, o brad frumos, Verdeaţa ta îmi place. Când o revăd sunt bucuros Şi vesel ea mă face. O, brad frumos, o brad frumos, Verdeaţa ta îmi place. 37

O, brad frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbată. Mă mângâi şi mă faci voios Şi mă-ntăreşti îndată. O, brad frumos, o brad frumos, Cu frunza neschimbată. Codruța (Tuia) - Eu sunt Tuia cu frunza filigranată, De multă lume sunt preferată Ca plantă de ornament. Mulți pun pe mine accent! Sunt și plantă-medicament, Nu doar de ornament! Zada (prințesa coniferelor) - Deși sunteți frați și surori Și facem parte dintre arborii superiori Nu doar ca număr, ci și ca valoare, Eu sunt varietatea cu frunza căzătoare! Poate e rău, poate e bine, Dar legea mă ocrotește pe mine! Natura m-a dotat cu ramuri armonioase Cu ace ce nu-nțeapă, cu crengile pletoase. Am lemnul tare, de-aceea-s folosită La mobila de stil, pentru asta-s renumită! Dar, sincer, eu vă spun, În pădure e locul cel mai bun!

Gimnospermele Personajele: 1. Bradul 2. Molidul 3. Pinul 4. Zada 5.Un elev pasionat de biologie ce descrie câteva caracteristici ale gimnospermelor 6. Profa de biologie Profa de biologie - Gimnospermele sunt plante Ce fac conuri și semințe, Neînchise-n fruct sunt toate, Asta-am învățat la științe. Conurile-s aranjate în spirala Fibonacci Și țin în interior sacii Cu polen pentru polenizare. Asta nu e o-ntâmplare, Ci o metodă eficientă Pentru a speciei perpetuare. Pot fi arbori sau arbuști Ce formează la munte păduri. Unii sunt întinși, alții robuști Și arată-n multe moduri! Unii cresc înalți ca bradul, Alții sunt mici, târâtori, Toți la munte își au vadul Încântând pe privitori! Bradul - Eu sunt bradul – APIES ALBA Arborele vieții, veșnic verde Îl însoțesc pe om toată viața. Pentru români, oricine vede, Sunt planta cea mai dragă, foarte apreciată. Sunt înalt, semeț, am coroana-n „cuib de barză“. Când ajung la maturitate, Pe dosul frunzei am două dungi albe. Profa de biologie (către elevi) - Ați cercetat și voi la activitate! 39

Bradul - Tot la maturitate din conurile mele cad Doar solzii cu semințe Și asta se-ntâmplă la orice bătrân brad. Profa de biologie (din nou către elevi) - Ați învățat și voi la științe! Bradul - Eu sunt mult utilizat, De-aceea merit a fi divinizat. Însă, de fiecare dată de Crăciun E plină piața de noi, asta nu e crimă? Și mulți oameni tare ne indispun. Dar ce să facem cu cei ce viața ne-o suprimă, Fără să le cadă Măcar o lacrimă? Profa de biologie - Încă ceva aș vrea să vă mai spun, Ce voi nu știți, presupun: „Matusalem“ e bradul milenar, Trăiește-n California, aveați habar? Este cel mai bătrân exemplar, Are 4 milenii jumatate.

Elevul pasionat de biologie - Înseamnă că-i monument al naturii, frate! Profa de biologie - Ei se chinuie mulți ani să crească Și-i taie, fără milă, Fiindcă nu pot să vorbească? Nu-i asta o faptă reprobabilă? În cor toate coniferele ripostează: - Protejati pădurile, protejați biodiversitatea Precum ne protejează pe noi divinitatea! Molidul (PICEA ABIES) - Sunt tot un fel de brad, Cresc-nalt și sunt fudul. Doar bradu-i mai înalt, La tulpină sunt la fel. Am și eu canalele cu ceară 40

Ca un fel de-ngust tunel, De frig și dăunători mă protejează. Profa de biologie - Astfel singuri se tratează! Molidul - În multe locuri ceara mea e valoroasă. Din ea se obțin uleiuri și leacuri Și-n medicină mă utilizează În multe boli, ca uz extern Extracte din mine tratează Naturist și-n uz intern. Profa de biologie - Eu cred că ați observat Atunci când le-am studiat! Conurile femeiești, De culoarea roșie, atârnă. Au geotropism pozitiv, Au ele vreun motiv, Fiindcă orientarea lor e bună! PINUS SYLVESTRIS (Profa de biologie îl prezintă) E copacul din păduri Ce se mai numește PIN Și fiindcă este rezistent La frig și la călduri (deși e „fin“), Are caracter De „pionier“. Îi place mult la lumină, Are coroana cumva cam „zăpăcită“, Crengile-s crescute „aiurea“ pe tulpină, Dar e o plantă strălucită. Elevul pasionat de biologie - Însă și el are o caracteristică Specifică... Ramurile, acele de pin şi conurile toate Sunt în spirala Fibonacci așezate. Asta eu am observat, Când pinul l-am studiat! Profa de biologie - Și să vă mai spun ceva, Care v-ar interesa! 41

Pinul elimină în atmosferă mult ozon În orice sezon. Dacă e plantat pe coaste Și ocupă suprafețe vaste. Combate eroziunea Și scade mult uscăciunea. Larix Decidua-Zada - Eu mă deosebesc de frații mei, Fiindcă am frunze căzătoare, De exemplu... ca la tei. Frunzele mele sunt caduce, Ceara, ce o produc, evaporarea o reduce, Unde cresc eu, pădurea e în sărbătoare! Sunt plantă rară, grațioasă, Cu ramuri curgătoare. Și pe mine legea mă protejează Căci toată lumea mă apreciază. Acele mele sunt fine, nu vă-nțeapă, De-aceea lumea nu poate să conceapă Că ăsta e motivul pentru care Am eu frunzelele căzătoare. N-am multă ceară care m-ar proteja, De-aceea cine mai poate menaja? Doar cei ce mă iubesc să nu mă utilizeze! Terebentina-venețiană ce din mine se extrage, E folosită la decorări ceramice, Ce toate privirile le-atrage. Iar lemnul meu de esență tare Are mare căutare. Dar, vă implor, nu faceți mobilă din mine, Opriți-i pe cei ce vor să mă termine! În concluzie, după cum vedeți, Noi nu doar că suntem arbori semeți, Dar suntem pe primul loc pe pământ Cum alte familii de arbori nu mai sunt. Așa că trebuie să ne iubiți Și cât mai mult să ne ocrotiți! Oxigenul vi-l asigurăm, Deci NOI viața voastră o protejăm!

Profa de biologie - Pe voi, copii, vă sfătuiesc Să studiați mai multe despre coniferere, 42

Ca să aflați de ce oamenii le pretuiesc. Ce insecte sunt ca ele? Cerifere? E-o întrebare ca temă pentru-acasă. Pentru care din ele Polenul coniferelor e hrană grasă? E cunoscută de noi, De vă-nțeapă, vai de voi! De răspunsul îl aflați, Vă rog să îl desenați!

Fotograful Unirii - scenetă dedicată Centenarului Marii Uniri -

(Samoilă Mârza din Galtiu, jud Alba, a fost singurul fotograf care a făcut poze la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie, 1918, la Alba Iulia)

Personajele: 1. George – prezentatorul 2. Octavian – un copil pasionat de istorie 3. Ştefănuţ – alt copil pasionat de istorie 4. Petruţ – un copil neinformat 5. Bogdan – Gică Contra 6. Narcis – a studiat documentele vremii 7. Ecaterina Teodoroiu – profesoara de istorie 8. Samoilă Mârza – fotograful Unirii George - Un secol a trecut numaidecât, De când mulţi români au hotărât Să se unească într-un singur stat, Aşa cum cugetul lor le-a dictat! S-a întâmplat în ziua de 1 Decembrie În anul 18 din secol douăzeci, La Alba Iulia-n Cetate, fie... Să se reunească o sută de mii de români, nu zeci... Şi să semneze documentul sfânt Să fie împreună cât ţine-acest pământ. Octavian - Eu ştiu istoria Unirii Şi vreau s-o povestesc, eşti de acord? Este istoria Reîntregirii Pe care au păstrat-o înaintaşii-n cord! O sută de mii de suflete române La Alba Iulia s-au adunat cu gândul reunirii. Această zi în veci de veci rămâne 44

Ziua Unirii, Ziua Reîntregirii! Iar fotograful Unirii Tot ce-a putut a imortalizat Şi-aşa o parte din istorie ni s-a păstrat! Ştefănuţ - Eu ştiu cum se numea acel soldat, Aflat atunci la Alba, când a şi fotografiat Momentele istorice mult aşteptate, La care o sută de mii de oameni au participat. Dacă Samoilă Mârza nu se afla-n Cetate, Ca martor la minunea ce urma Să se întâmple chiar în faţa sa, Adică Unirea, Nici o imagine azi nu mai exista. El a făcut doar cinci instantanee, Din care, trei cu marea mulţime adunată Şi alte două, cu o splendidă idee: Reprezentanţii din tribuna înălţată! Petruţ - Uite că asta n-am aflat, Deşi multe documente istorice am studiat. Ce spui tu e foarte impresionant, Sunt sigur că aşa s-a întâmplat! Bogdan - Eu nu pot crede ce ne-ai povestit, Iar domnu-acela nici nu era vestit. Era un simplu om ce acolo s-a aflat, Iar pozele făcute, cui le-a arătat? Cei care le-au văzut, de ce n-au scris? Dacă aşa era, aş fi ştiut precis! Străbunul meu toată istoria mi-a povestit! Narcis - Pretinzi şi tu că le cam ştii pe toate, Dar n-ai citit măcar o carte! Istoria nu poate fi doar povestită, Mai trebuie, la ceas de tihnă, şi citită. Ai fi aflat, desigur, adevăru-adevărat Că Samoilă Mârza pozele şi-a publicat Într-un album faimos, frumos intitulat: „Marea adunare naţională de la Alba Iulia în chipuri“ şi de atunci cărţulia În toată România a circulat! 45

Ecaterina Teodoroiu - Voi sunteţi încă mici, Nu ştiţi prea multe din trecut Şi poate străbunicii voştri n-au ştiut Şi nu v-au povestit Cum Marea Adunare Naţională la Alba s-a înfiripat, Iar Mârza Samoilă a devenit vestit. De aceea eu vă povestesc Istoria cu „fotograful Unirii“, Cel ce-a eternizat momentul unic Al semnării Reîntregirii... Pentru români se-adeverise propriul orizont: De-a se uni în România Mare Toţi fraţii, din hotare în hotare... Tânăr era cel Samoilă, întors chiar de pe front! S-a vrut şi el un martor la marea sărbătoare, Cu aparatul fotografic cu burduf la subţioară... Era din Galtiu, un sat apropiat, Voia să facă poze amiciilor din sat Înveşmântaţi în haine populare, Gătiţi şi ei de mers la marea sărbătoare. Dar Samoilă nu a mai avut răbdare... La Marea Adunare Naţională Cu bicicleta lui cea nouă a plecat La Alba, în vajnica Cetate... Sasul Bach, tocmit să facă poze, nu venise, În vreo mârşavă faptă se împotmolise! Cu aparatul său sub braţ, Pătrunse Samilă-n Sala Unirii. Priveşte cu nesaţ Şi trage două instantanee cu tribuna reprezentanţilor aleşi, Apoi iese mulţumit în faţa Catedralei, Pe „Câmpul lui Horea“. Şi uimit De mulţimea ce umplea Toată, toată Cetatea din Alba Iulia, Mai face vreo trei poze şi se minuna Cum a scăpat el teafăr de pe front Să poată fotografia naţionalul orizont, Pe care-acei români din patru zări Au reuşit minunea: să nu fim mai multe ţări!... Şi de atunci, acum ne este legea firii, Să-aniversăm cu toţii împreună Centenarul Unirii, Iar în context naţional, recunoştinţă să-i purtăm Acelui patriot pe nume Samoilă Mârza din Galtiu, El, „Fotograful Unirii“ noastre româneşti. Şi el pentru reîntregire a luptat Pe front, dar şi ca fotograf de ceruri inspirat... 46

Iar noi sărbătorim Evenimentul Centenar, O sută ani s-au scurs de-atunci, nu în zadar: Pe frontispiciul Zilei Naționale de românitate La Alba Iulia-n Cetate, Fotografiile lui Mârza Samoilă dovedesc Că-s arta ce înfăţişează adevărul românesc! Samoilă Mârza – Fotograful Unirii (apare îmbrăcat în ţăran bătrân ardelean, cocoşat, având o cârjă) - Eu în război am luptat neînfricat, Ca visul nostru să se împlinească, Să fim toţi fraţii iar în acelaşi stat, Să fim aceeaşi ţară românească! Şi dacă au avut norocul Românii să se reunească Acum, la Centenar, România Mare să trăiască! Lupta voastră de un secol nu a fost uşoară! Luptaţi români, nu vă lăsaţi răpuşi! Dreptatea trebuie să-nvingă, nu să moară Şi niciodată nu vă lăsaţi supuşi! Trăiască-n veci Unirea Centenară! Trăiască neamul nostru românesc! Trăiască-n veci această ţară! E tot ce mi-am dorit şi îmi doresc! Fiţi demni, români, luptaţi cât veţi trăi Până când România se va REÎNTREGI!

HELIU – He Aş vrea să mă prezint şi eu: Numele meu e nume de zeu Heliu este numele meu. Vine de la zeul grec Helios sau Soare, Pe toate elementele le-ntrec Credeţi că greşesc eu oare? Să nu mă judecaţi greşit, Dar cred că-s elementul cel mai reuşit! Deşi sunt des întâlnit, Greu am fost descoperit. În spectrul luminii solare Am fost descoperit din întâmplare. Apar ca linii spectrale, Undeva, în zonele centrale, Ce apar paradoxal Ca linii negre-n interval. Sunt dintre gaze unul nobil Şi sunt foarte stabil. Sunt „burlac“ şi-aşa rămân Cu nimeni nu mă combin. Nucleul meu părăseşte prin dezintegrare Nucleele radioactive. O mare transformare! Şi nu mă las de transformat, Până când toate nucleele radioactive Nu le-am stabilizat! Ţin locul la Hidrogen, Fiindcă nu sunt pirogen. Am forţă ascensională, Proprietate senzaţională! Am apărut în subsol Prin dezintegrare alfa (α) Şi sunt un simbol. Am o vârstă colosală, Sunt gaz în stare naturală. Ca lichid, în butelii, Umplu baloane pentru copii, Ce se-nalţă foarte sus, Iar ei se bucură nespus! Înalţ şi frumoasele nave, Adică aeronave. Generatoarele termoelectrice Radioizotopice 48

Utilizate în sonde spaţiale, Pentru a zbura în condiţii normale, Dezintegrarea alfa (α) folosesc. Ca sursă de energie servesc. Unii-n inimă mă poartă, Le modific a lor soartă, Viaţa eu o prelungesc, Fiindcă oamenii-i iubesc, Şi tot ei mă preţuiesc. Ca stimulator cardiac îi susţin, Că-s de energie plin. Pe toată lumea uluiesc! Acum ştiţi de ce HELIU mă numesc?

HELIUM â&#x20AC;&#x201C; He - I'd like to introduce myself. My name is a god's name. Helium is my name. It comes from the Greek God Helios or Sun, On all the elements I'm moving Do you think I'm wrong? Do not judge me wrong, But I think I'm the best item! Although I am often encountered, I was hardly discovered. In the spectrum of sunlight I was discovered by chance. Appear as spectral lines, Somewhere in the central areas, What seems paradoxical As black lines in the interval. I'm one of the noble ones And I'm very stable. I'm a "bachelor" and so remain Nobody combines with me. My core leaves through disintegration Radioactives. A Great Transformation! And I do not let myself be transformed, Until all radioactive nuclei we have not stabilized them! Keep the place at Hydrogen Because I'm not a pyrogen. 50

I have ascendant force, Sensational property! I appeared in the basement By disintegration alpha (a) And I'm a symbol. I have a colossal age. I'm gas in a natural state. As liquid in bottles, I fill baby balloons, What goes up very high, And they are rejoicing! High and beautiful ships, I mean, aircraft. Thermoelectric generators radioisotope Used in space probes, To fly under normal conditions, Disintegration alpha (a) use. As a source of energy they serve. Some in my heart bear me, They change their fate, Life I extend it, Because people love them, And they still appreciate me. As a pacemaker, That I'm full of energy. Everyone is stinking! Now do you know why I call HELIU?

HIDROGENUL - H (Dedicat Anului 2019 – Anul Internaţional al Tabelului Periodic al Elementelor Chimice, 150 de ani de când l-a descoperit Dmitrie Mendeleev) Să mă prezint: mă cheamă Hidrogen, Sunt cel mai mic, uşor, dar foarte important, Mă pot considera chiar biogen Eu mă transform în multe, chiar instant. Datorită mie stelele strălucesc, Pentru că ard şi-n Heliu mă transform Şi-n Soare ard ca să vă încălzesc, Ca viaţa s-o-ntreţin, eu mă consum enorm. În fiece secundă sute de milioane de tone În Heliu mă convertesc, Zi şi noapte confortul pământenilor îl pregătesc, Energia mea chiar Einstein a descoperit, Prin relaţia E = mc² a dovedit. Sub formă de energie spre Pământ mă-ndrept grăbit, Sub formă de lumnina ce apare la răsărit Sau în strălucirea roşiatică de la asfinţit. Soarele mă consumă enorm Pentru a vă ţine pe voi, pământenii, în viaţă, Dar, nu doar pentru asta, în Heliu mă transform. Cu oxigenul formez apa din oceane, lacuri, râuri, ceaţă, Eu am o misiune mare, îndrăzneaţă! Iar cu carbonul, azotul şi oxigenul Alcătuiesc corpul şi sângele oricărei fiinţe de pe Pământ, Aşa am pregătit terenul Pentru o existenţă tihnită în loc sfânt. Dintre toate gazele din Univers, fiindcă sunt cel mai uşor M-au folosit la primele dirijabile pentru zbor Experiment ce nu a mers, pentru că dirijabilul s-a prăbuşit Şi tot echipajul a fost de flăcări mistuit. Eu sunt şi de fizicieni cel mai îndrăgit, Deoarece am un singur proton şi-un electron. Mă folosesc mult în mecanica cuantică, negreșit, Aş merita să mă aşeze, ca pe regi, pe-un tron. 52

HYDROGEN â&#x20AC;&#x201C; H (Dedicated to the Year 2019 - International Year of the Periodic Table of Chemical Elements, 150 years since Dmitry Mendeleev discovered it)

To introduce myself: my name is Hydrogen, I am the smallest, easier, but very important, I can even consider Biogen, I turn into many, instantly.

Because of the stars shining, Because I burn and Heliu transforms me And in the sun I burn to warm you, As my life is lifted, I am consumed enormously.

In every second hundreds of millions of tons In Heliu I convert, Day and night the comfort of the earthmakers prepare him, My energy even Einstein discovered, By the relationship E = mcÂ˛ proved. In the form of energy to Earth, I hurried, In the form of the luminine that appears in the east Or in the brilliant shine from the sunset.

The spirits eat me enormously To keep you, the earthly, alive, But not only for that, in Heliu I turn. With oxygen, water forms from oceans, lakes, rivers, fogs, I have a great mission, daring!

And with carbon, nitrogen and oxygen They make up the body and blood of every being on Earth, That's how we prepared the ground For a quiet existence in a holy place.

And because I'm the easiest Of all the gases in the Universe, They used my first airships to fly Experiment that failed, He did not go, because the airship collapsed And all the crew was consumed with flames.

I am also the most loved physicists, Because I have a single proton and an electron, I use a lot in quantum mechanics, black, I would deserve to sit down like a kings on a throne!

HYDROGÈNE – H (Dédié à l’an 2019-L’année internationale du Tableu des éléments chimiques 150 ans depuis qu’il fut décuver par Dimitrie Mendeleev) Je me présente: je m’appelle hydrogène Je suis le plus petit, léjer, mais très important Je peux même me considérer Biogène, Je peux me transformer en plein de chose, sur le coup. Grâce a moi les étoile étincellent Parce que je brûle et je me transforme en Hélium Et dans le solei je brûle, pour vous réchauffer Pour entretenir la vie, jeme consommé énormément.

Chaque seconde je me tranforme dans des containnes de millions de tones de Hélium Jour et nuit je prépare le confort De gens qui habitent la Terre Mon énergie, c’est Enstein qui l’a découverte, Par la relátion: E= mc², il l’a prouvée. Sous forme d’enérgie je me dirige pressévers la Terre Sous forme de lumière qui apparaît à l’Est Ou dans le rayonnement rougeâtre du couché. Le soleil me consomme énormément Pour vous maintenir en vie Mais, ce n’est pas seulement pour cela Que je me transforme en Hélium, Avec L’Oxygène je transforme l’eau Des océans, des lacs, des rivièrs du brouillard 55

J’ai un grande mission audacieuse. Et avec le Charbon , l’Azot et l’Oxygène Je compose le corps et le sang de chaque individu de la Terre C’est comme ça que j’ai préparé le terrain Pour un existence paisible dans un lieu saint. Et parce que je suis le plus léger De tous les gaz de l’Univers On m’a utilisé pour les premiers dirigeables pour le vol L’expériment n-a pas réussi Il n’a pas marché, Parce que le dirigeable s’est écrasé Et tant l’equipage a été envahi par les flammes. Moi, je suis par les physiciens le plus aimé Parce que j’ai un seul proton et un électron Ils m’emploient dans la mécanique quantique et sans daute Je mériterais être assis, sur un tron comme les rois.

Tabelul periodic al elementelor chimice a lui Mendeleev la aniversare - scenetă chimică ştiinţifico-umoristică Personajele: 1. Prezentatorul 2. Grupa I principală 3. Grupa a II-a principală 4. Magneziul 5. Hidrogenul 6. Heliul 7. Carbonul 8. Siliciul 9. Germaniul 10. Azotul 11. Oxigenul 12. Cârcotaşul Poloniu 13. Mendeleev

Mendeleev - Eu sunt Mendeleev, mare chimist, Se ştie pentru ştiinţă ce am realizat! Sunt rus, sunt un savant realist Şi o lume întreagă m-a apreciat. Doar intuiţia m-a ajutat, Deşi empiric tabelul l-am creat, Fără să ştiu structura atomului. Dar logica e caracteristică omului! Tabelul meu e operă aleasă, Tabelul meu chimia a organizat, 57

Tabelul meu face chimia înţeleasă, Utilă-n multe ştiinte şi pentru aplicat. El este instrumentul pentru ştiinţă unic, Care permite chimiştilor să studieze Aspectul şi proprietăţile materiei, e logic, Poate orice să-l cerceteze, să demonstre! Voi, dragi elevi, să îndrăgiţi chimia, Ea este-n Univers esenţa – ARMONIA! Prezentatorul - Acum un centenar şi jumatate în urmă Mendeleev elementele le-a aranjat Şi locuri libere a mai lasat... El le-a plasat după proprietăţi Şi după structură, cred c-aţi observat! Ce semnificaţie are fiecare element La locul plasat, Este foarte important! Astfel a obţinut un tabel, evident, Cu perioade şi cu grupe, Tabel cam derutant. A aşezat elementele Precum un comandant Aşează nişte trupe, După cum se aseamănă Sau după cum se deosebesc. Dacă sunteţi curioşi, eu o să-l desluşesc Şi am să vă povestesc. Dacă priviţi în grupă, de sus în jos, Cum sunt ele aşezate de frumos, Toate au acelaşi număr de electroni Pe ultimul strat Şi pot forma ioni. Asta toţi chimiştii au demonstrat, Dar şi voi aţi experimentat! Dacă urmăriţi pe-orizontală, Veţi vedea că sunt mai multe straturi Numite perioade, orbite sau inele, Iar elementele din acceaşi perioadă Se deosebesc între ele. După cum vedeţi că sunt plasate, Au un număr diferit de electroni Pe ultimul strat, ce se rotesc De ameţesc. 58

Cu viteza luminii ei se învârtesc, Eu nu am cum să-i urmăresc! Dar se şi aseamănă, cumva, Pentru că au acelaşi număr de staturi, Orbite, inele, cam aşa ceva... Nu vi se pare că e firesc? Grupa I principală – Li, Na, K, Ru, Cs - Noi ne numim metale alcaline. Suntem frumoase, Domnişoare fine, Suntem uşoare, pe apă plutim, Ne-aprindem instantaneu Când de apă dăm Şi într-o bază tare iute ne transformăm. Ştiţi de ce? Dacă nu, vă spun eu. Fiindcă o iubim! Chimiştii ne sufocă sub petrol, Pentru a nu ne aprinde, Deoarece suntem foarte reactive. Cred că suferim de ADHD, Aşa suntem de active. Să ne ţină sub control, pitite, Chiar au motive! Grupa a II-a (Apar simbolurile elementelor din grupa a II-a principală, Be, Mg,Ca, Sr, Ba) - În grupa a doua noi am fost plasate Şi ne-au botezat pe toate Metale alcalino-pământoase. Noi suntem bune Nu doar pentru oase, În general pentru a voastră sănătate. Şi noi cu apa ne combinăm lucid Şi formăm câte o bază, adică hidroxid, Ce colorează fenolftaleina În roşu carmin, Deci, din incolor, ca sângele devin. Acest indicator iute ne reperează Şi imediat ne spune: (Toate spun în cor) - Voi v-aţi transformat în bază! Ghiciţi, cum ne numim? Iar dacă ştiţi, vă mulţumim!

Un element - ridică mâna, un alt element din tabel suflă: - Eu am aflat: Tu eşti Calciu! - Tu – Magneziu... Magneziul - Aşa e, numai că ţi s-a suflat! Stai jos, astăzi ne-ai supărat! Grupa a III-a principală – B, Al, Ga, In, Tl (Apare aluminiul cu foaia pe dos) - Din mine, care sunt şi eu uşor, Unii au construit ceva, Ce le văd oamenii mereu în zbor, De fapt, oricine poate observa. Nu-i vorba despre o pasăre reală, Dar am mare îndrăzneală. Nu sunt la fel de reactiv, Dar sunt strălucitor şi-s foarte atractiv. Am Z= cu 13 şi nu am ghinion, Pentru că, fără mine, nu există niciun avion! Prezentatorul - Staţi aşa, nu vă grăbiţi, Că văd doi pitici pitiţi! Este unul în tabel, Ager foc şi mititel, Stă pitit fiindcă-i fricos, Dar întoarce toate elementele pe dos! Se-agaţă de-aproape toate, S-ajungă la stabilitate! (Se adresează Hidrogenului) -Ia, spune tu, acela mititel, Ce ai un singur strat, Pardon, inel, Cu-n singur electron pe el! Hidrogenul - Mă cheamă Hidrogen Şi n-am decât Un singur electron, Atât! Sunt cel mai sărac element, Acesta este al meu sentiment. De-aceea sunt aşezat Atât de izolat. 60

(Apare şi Heliul.) Hidrogenul - Mai am un frate geamăn, Ca şi mine, Dar nu ne despărţim deloc, Vezi bine! Deşi distanţa dintre noi e mare, Asta nu are nicio valoare! Noi amândoi avem un singur strat, Cu asta natura ne-a înzestrat. Heliul - Mă cheamă Heliu Şi sunt gaz inert, Eu am doi electroni, Asta e cert. Eu am stabilitate de dublet, Fiindcă am singurul meu strat complet. Grupa a IV-a principală – C, Si, Ge, Sn, Pb Carbonul (arogant) - Eu sunt Carbon Sunt cel mai important, Fiindcă strălucesc ca diamant, Chiar dacă am şi fraţi urâţi Cărbuni, grafit… mai amărâţi, Noi locul patru-n univers îl ocupăm Şi chiar şi vârsta Pământului Putem s-o determinăm, Şi nu v-o spun aşa ca fapt divers, Ci pentru că avem un rol imens! Deoarece izotopul meu , se ştie (Se face că a uitat şi îşi pune mâna pe cap în semn că se gândeşte) Că are... „memorie“. Siliciul şi germaniul (îl apostrofează ironic) - Hai, lasă, nu te mai da mare Că şi noi suntem foarte folositoare, De nu eram noi, n-ar mai fi existat tranzistoare, N-ar mai fi evoluat tehnologia! Haide, lăsaţi gălăgia! Fiţi modeşti! Carbon sau diamant, indiferent ce eşti, De noi nu prea te deosebeşti! 61

Ai tot 4 electroni pe ultimul strat Şi la fel de greu eşti de stabilizat! Grupa a V-a principală – N, P, As, Sb, Bi Azotul - Deşi eu nu întreţin viaţa, Mă aflu-n cantitate mare-n Univers. Eu nu vă pun pe faţă ceaţa, Ci vă apăr de pârjol, Acesta este al meu rol. De n-aş fi eu, Soarele v-ar sufoca, Plantele, vedeți, nu ar mai apărea, Şi tot ce-i viu ar disparea! Vedeţi, asta-i menirea mea! Pătura mea imensă de azot Nu lasă soarele să pârjolească tot. Vă pot spune despre colegii mei de trupă, Cei ce suntem în aceeaşi grupă, Că au şi ei importanţa, dar să studiaţi, De aceea vă las şi pe voi să vă informaţi! Grupa a VI-a principală - O, S, Se, Te, Po Prezentatorul - Să intre-n scenă miracolul naturii, Fără de care viaţa nu ar exista, Ce e creat şi-ntreţinut de forţele pădurii Şi ne hrăneşte viaţa, altfel n-am rezista. Oxigenul - Mă bucur că sunt aşa de valoros, Că pot să întreţin viaţa pe Pământ Şi pentru asta-s tare bucuros, Asta e tot ce am mai sfânt. Glucidele, lipidele, proteinele apar în plante, În urma fotosintezei, în care am un mare rol, Ştiţi cât sunt astea de importante! Eu nu sunt valoros doar ca simbol. Chiar apa mi se datorează mie, Că m-am unit cu micul hidrogen Şi am acoperit planeta vie. Mă pot numi chiar BIOGEN.

Cârcotaşul Poloniu - De-aceea eşti tu comandant de trupă Şi te-a plasat Mendeelev ultimu-n grupă? Soţii Curie ani mulţi l-au cercetat, Marie Curie si viaţa pentru Poloniu şi-a dat. Marie Sklodowska Curie, savanta poloneză Două premiu Nobel a primit pentru a ei ipoteză! De atunci radioactivitatea medicii o apreciază, Deoarece aplicaţiile ei multe vieţi salvează!

Oxigenul - N-ai priceput nimic, eu nu sunt protejat Datorită structurii şi proprietaţilor mele. În grupa-a VI-a principală am fost plasat, În perioada a II-a, nici asta n-ai aflat? Tu eşti otravă pentru om, poate eşti şi folositor, Deşi eşti radioactiv, considerat nimicitor! Din cauza ta a murit Chiar cea care te-a descoperit! Poloneza Marie Curie viaţa şi-a sacrificat, Până pe tine te-a identificat şi te-a botezat! Grupa a VII-a principală – F, Cl, Br, I, At Prezentatorul - În grupa a VII-a principală negreşit, Găsiţi ceva foarte inedit. Fluorul şi clorul sunt gazoase, Iar libere-n natură nu sunt de găsit. Sunt şi utile, dar şi periculoase. Bromul e şi el un halogen, E singurul nemetal lichid. Se leagă uşor de hidrogen Şi se transformă în acid. Iodul, care e solid, Are o proprietate extraordinară Sublimează rapid, Adică trece din solid în gaz, subit, O proprietate ce pare bizară. Grupa a VIII-a principală - He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn Heliu - Pe mine m-a prezentat elementul Hidrogen, De aceea îmi las fraţii de grupă Să-şi facă prezentarea, Sunt nobile, inerte, stabile, un alt gen... Aceasta le este valoarea. 63

Prezentatorul - Toate elementele din sistem Doresc să fie stabile, aşezate, Ca şi aceste gaze cuminţi şi delicate, De-aceea fac fel de fel de combinaţii, Dar niciodată elucubraţii, Să recunoaştem, Ca să ajungă cât mai uşor la stabilitate. Astfel formează fel de fel de ioni, Legături covalente sau coordinative Cu cationi sau anioni, Doar ele ştiu cum le convine. Lui Mendeleev, acum la un centenar şi jumătate, Îi mulţumim pentru această oportunitate De a ne oferi aşa un mare dar: Tabelul periodic al elementelor creat cu mare har!

Mendeleev’s Periodic Table of Elements at the Anniversary - scientific-humorous chemical scenario Characters: 1. The presenter 2. The main group I 3. The main group II 4. The Magnesium 5. The Hydrogen 6. The Helium 7. The Carbon 8. The Silicon 9. The Germanium 10. The Nitrogen 11. The Oxygen 12. The Grumpy Polonium 13. Mendeleev

Mendeleev I am a great chemist, Mendeleev in a word, What I accomplished for science it's known Appreciated by the whole world I’m Russian, realist, a savant in a noun. Although empirically the table I created, Only intuition has helped me, there’s datum The logic of man seems to be releted Without knowing the structure of atom. My table is a chosen work, as I could 65

My table chemistry organized, My table makes chemistry understood, Useful in many sciences and applied. It is the instrument of science, unique, That allows chemists to study, itâ&#x20AC;&#x2122;s fit, The appearance and properties of matter, it is logic, Maybe anything to research, to prove it! You, dear students, try to love chemistry, It's in the universe essence - the HARMONY!

The Presenter A hundred of years and a half ago Even leaving free places, Mendeleev the elements arranged, you know, Placing them according to properties. And, I think youâ&#x20AC;&#x2122;ve noticed, by structure, What significance each element has, itâ&#x20AC;&#x2122;s constant, At the place placed, for your culture, It is, of course, very important! Thus, he has obtained a table, obviously, With periods and with groups, so true it is The table seems misleading, frankly, He placed the elements, these entities Such as a commander, without strike Put some troops that his fate offer Originally as these look like Or as they ones as against others differ. 66

If you’re curious, as I got them I’ll figure it out and I’ll tell you. If you look in the group, from top to bottom As they are beautiful, arranged a few. They all have the same number of electrons On the last layer of the zone, And they are able to form ions. That’s what all chemists have shown, But you have experienced, too! If you watch horizontally, ding! You’ll see their more layers, that’s the clue, Named periods, orbits or rings, And the elements that the same period have They differ from each other, it’s no vain As you see they are placed, thus they behave, A different number of electrons they contain On the last layer, I could mean, Which rotates to dizziness, as I say, At the speed of her light they spin, To follow them, I have no way! But it also resembles, it's not a kink, Having the same number of layers, so Orbits, rings, like that, I think. Does not it seem natural, yes or no?

The main group I - Li, Na, K, Ru, Cs We call ourselves alkaline metals 67

Fine ladies, certainly so bright We are beautiful, like flowersâ&#x20AC;&#x2122; petals We e float on the water, we are light, Inside, a light instantly says "Hi!" When we give water and we are born, In a strong base, do you know why? If not, I tell you, soon I go on. Because we love her and thus! Chemists suck us under oil, by far, In order not to ignite us, Because very reactive we are. I think we suffer from ADHD, Thatâ&#x20AC;&#x2122;s what we're active every season. To keep us under control, you see, They really have a good reason!

The main group II (The element symbols appear from the main group II, Be, Mg,Ca, Sr, Ba ) In the second group we were placed And they baptized us all, as the old stones, Alkaline-earth metals, by all chased, We are good not just for bones, Generally to your health, you see And we form a base, that is, hydroxide, What color of phenolphthalein will be And we with the water combine us lucid This quick indicator in red carmin 68

From colorless, like blood it becomes thus. It flashes us and then it turn in And he immediately tells us: (They all say in chorus) "You have turned yourself into the base"! Guess, what are our names, thus? We’re sure you easy recognize our face And if you know, thank you from us! (An element - Raise your hand!) (An element from the table whispers) I found out, finally, by far You are the clacium, and the magnesium you are!

The Magnesium - That’s right, except somebody whispered you, hey! Sit down, because you upset us today!

The main group III (B, Al, Ga, In, Tl) (The Aluminum appears with the sheet upside down) From me, who I am also slight Someone someting have built, What people see in flight, In fact, whoever can see it. It’s not about a real bird, look it, But I have great boldness, it’s right, I’m not as reactive, only a bit, But I’m bright and very attractive. 69

I have Z = 13 and I have no luck, Because without me, be sure, This I am not able to tuck, There is no plane, all I can assure.

The Presenter Please do not hurry, stay so, That I see two hidden dwarves! Itâ&#x20AC;&#x2122;s one in the table, I know Ager and small, its name it carves. It stays hidden scared being It hangs almost all, I bet, All the elements upside down turning In order to stability to get!

To the Hydrogen Take, you, that little one, say Which has a single layer, it's fit A pardon, ring, to repeat I may, With a single electron on it!

The Hydrogen Hydrogen is my name From birth, not won And I only have, to say I came, One electron, only one! Iâ&#x20AC;&#x2122;m the poorest element, bing! 70

That’s sincerely my feeling. It is not a simple thing, That’s why so isolated I’m sitting.

(The Helium also appears) The Hydrogen I still have a twin brother, We are almost identic, it’s like me, Keep in mind and don’t bother But we do not part at all, as you see! Though great is the distance between us, That has no value in its pith! We both have one layer, thus That’s what nature has endowed us with.

The Helium My name is the Helium, it isn’t a pert, My electrons are double, so the stability, I am a gas, I am, of course, inert, My only layer is now completely.

The main group IV ( C, Si, Ge, Sn, Pb) The Carbon (arrogant) I’m the Carbon, this name is mine Nobody is important like me, Because like a diamond I shine, Even if some of my brothers are ugly. 71

Charcoal, graphite... even worse, We take the fourth place in the Universe And even the age of the Earth We can determine it, And I’m not telling you like that, But because we have a huge role! Because my 14/6 C isotope is known (It is done that it forgets and shakes its head in sign that it thinks) That it has... „memory“.

The Silicon and the Germanium (ironically apostrophe it) Come on, let it go, do not make it big That we are also very helpful, Unless we were new, there would have been no transistors, It would not have evolved the technology! Come on, let the noise! Be modest! Carbon or diamond, no matter what you are, We do not really differ from us! You have four electrons on the last layer And it’s just as hard to stabilize!

The main group V (N, P, As, Sb, Bi) The Nitrogen Although I do not support life, I am in great quantity in the universe. I do not put you in front of the fog, 72

But I defend you, This is my role. If it were not for me, the Sun would suffocate you, The plants you see will no longer appear, And everything that is alive would disappear! See, that’s my purpose! My immense snake Do not let the sun parlay everything. I can tell you about my band colleagues, Those in the same group, They also have the importance of studying, That’s why I let you know too!

The main group VI (O, S, Se, Te, Po) The Presenter Let the miracle of nature enter, Without which life did not exist, What is created and sustained by the forces of the forest And it feeds our lives, otherwise we can not resist.

The Oxygen I’m glad I’m so valuable, That I can keep my life on Earth And that’s why I'm glad, That's all I have most holy. Glucids, lipids, proteins appear in plants, Following photosynthesis, in which I have a great role, 73

You know how important these are! I am not only valuable as a symbol. Even water is owed to me, That I joined with the little hydrogen And we covered the living planet. I can even call BIOGEN.

The Grumpy Polonium That's why youâ&#x20AC;&#x2122;re the commander of the band And did Mendeelev put you last in the group? The Curies have been researching him for many years, Marie Curie and her life for Polonius gave her. Marie Sklodowska Curie, Polish scholar She received two Nobel Prizes for her hypothesis! Since then, doctors have appreciated her radioactivity, Because its applications save many lives!

The Oxygen You did not understand anything, I'm not protected, Because of my structure and property In the main group VI, I was placed, In the second period, did not you find that? You are poison, for man, you may be useful, Although you are radioactive, considered destroyer! Because of you he died, Even the one who discovered you!

Polish life Marie Curie has sacrificed her life, Up to you he identified you and baptized you!

The main group VII (F, Cl, Br, I, At) The Presenter In the 7th most important group, Find something very new. Fluorine and chlorine are gaseous, And free in nature are not to be found. They are both useful and dangerous. Brom, it's also a halogen, It's the only non-metallic liquid. It gently binds to hydrogen And it turns into acid. Iodine, which is solid, It has an extraordinary property, Sublimates quickly, That is, passing from solid to gas, suddenly, A property that seems bizarre.

The main group VIII (He, Ne, Ar, Kr, Xe, Rn) The Helium I was introduced to the element Hydrogen, Thatâ&#x20AC;&#x2122;s why Iâ&#x20AC;&#x2122;m leaving my group brothers To make his presentation, They are noble, inert, stable, another genre ... That is their value. 75

The Presenter All the elements in the system They want to be stable, seated, Like these good and delicate gases, Thatâ&#x20AC;&#x2122;s why they make some kind of combinations, But never the elites, Letâ&#x20AC;&#x2122;s be honest, But to make stability easier. It forms a kind of ion Covalent or coordinating bonds With cations or anions, Only they know how it suits them. Mendeleev, now a century and a half We thank you for this opportunity, To offer us such a great gift, The periodic table of elements created with great grace!

Le tableau périodique des éléments de Mendeleev à son anniversaire - saynette chimique scientifique-humoristique Personages: 1. le présentateur 2. le premier groupe principal 3. le deuxième groupe principal 4. Magnésium 5. Hydrogene 6. Hélium 7. Charbon 8. Silicium 9. Germanium 10. Azote 11. Oxygène 12. Le chicanier polonium 13. Mendeleev

Mendeleev -Je suis Mendeleev, grand chimiste On sait ce que j’ai réalisé pour la science Je suis russe, un savant réaliste Et un monde entire qui m’apprecié Ce n’est que l’intuition qui m’a aidé Bien que d’un manière empirique je l’aie crée. Sam que je sache la structure de l’atome. Mais la logique est la caractéristique de l’homme. Mon tableau est un chef d’oevre 77

Mon tableau est la chimie organisée Mon tableau rend la chimie accessible Utile dans plusieurs science et dand la practique Il est l’instrument unique pour la science Qui permet aux chimistes d’étudier L’aspect et les propriétés de la matière , c’est logique Qui que ce soit peut le recherché et le démontrer, Vous , chers élèves, aimez la chimie, Elle est, dans l’Univers- l’essense – l’Armonie! Le présentateur - Il y a un centenaire et demi Mendeleev a rangé les éléments Et des places libre il a laissé... Il les a placés d’après leurs propriétés Et d’après leur structure, je crois bien Que vous l’avez observé! La signification de chanque élément, Par la place où il se trouve C’est très important Ainsi, il a obtenu un tableau, évident Avec des périodes et des groups Un tableau un peut déroutant. Il a rangé les éléments Pareil à un commandant Qui range ses troupes. D’après ce qui leur est commun Et d’apres ce qui fait la différence. 78

Si vous êtes curieux je vais l’élucider Et je vais vous racontrer Si vous regarder dans le groupe de haut en bas Comme ils sont bien rangés Tous ont le même nombres d’électrons Sur le dernier rang Et ils peuvent former des ions. Tous les chimistes l’ont démontré Et vous même l’avez expérimenté! Si vous regarder sur le plan orizontal Vous verrez qu’il y a plusieurs rangs Qui s’appellent périodes , orbites on anneaux. Et les éléments de la même période Diffèrent ‘un de l’autre. D’après leur plasament Ils ont un nombre différent d’électrons Sur la dernière rangée, qui tournent en rond Et finissent par des vertiges. Ils tournent en rond à la vitesse de la lumière. Ils m’est impossible de les poursuivre! Mais, d’une certain façon ils se ressemblent Parce qu’ils ont le même nombre de couches Orbites, anneaux on bien d’autres choses Ça ne vous semble pa normale.

Premier group principal (Li, Na, K, Ru, Cs) - Nous portons le nom de metaux alcalines 79

Nous sommes beaux Des perssonnes fines Nous sommes légers, sur l’eau nous flottons Nous nous allumons sur place Quand nous rencontrons l’eau Et dans une base très forte nous nous transformons Savez-vous pourquoi? Si non, c’est moi qui vous le dis Parce que nous l’aimons! Les chimistes nous étouffent sous le pétrol Parce que nous allumer Parce que nous sommes très réactives. Je crois que nous souffrons d’ADHD. A ce point nous sommes actives. Pour nous tenir sous contrôl, cachés Ils ont vraiment des raisons.

Deuxième groupe ( apparais les symbols des éléments du deuxième groupe principal: Be, Mg, Ca, Sr, Ba) Dans le deuxième groupe nous avons été placés Et on nous a baptisés tous Des métaux alcalines – terreaux Nous sommes bons Pas seullement pour les os Pour votre santé en général Et nous avec l’eau nous nous mélangeons Et nous composons une base, c’est à dire un hidroxide Qui colore la fenolftaleine 80

En rouge carmine Donc de l’état incolore je deviens rouge comme sang Cet indicateur nous repère vite Et tout de suite il dit: (Tous dissent dans un voix) Vous vous êtes transformés en base Devinez-vous notre nom? Et si vous le savez, nous vous remercions! (Un élément lève la main!, un autre élément du tableau souflé) -Je l’ai appris Toi, tu es Calcium, toi – Magnesium.

Le Magnézium - C’est vrai, sauf que l’on t’a soufflé Assieds-toi, aujour’hui tu nous a fâchés!

Le troisième groupe principal ( Al, Ga, In, Tl) (C’est alluminium qui fait son apparition, ayant la feuille tournée) - De moi,, qui moi aussi je suis léger Il y a qui ont construit quelque chose C’est ce que les gens voient toujours en vol En fait, ce que tout le monde peut observer Il ne s’agit pas d’un oiseau riel Mais j’ai une grande audace Je ne suis pas réactif Mais je brille et je suis attractif. 81

J’ai Z= 13 et ne manqué pas de chance Parce que sans moi Il n’ya aucun avion!

Le presentateur -Attandez, ne vous dépêchez pas, Parce que je vois deux naines chaches L’un est dans le tableau, Perspicace et très petit Il rest caché car il a peur Mais il renverse tous les éléments Et il s’accroche aà tous Pour réussir à s’établir. (Il s’adresse a l’Hydrogène) - Et toi, le plus petit, dit-moi, Toi qui as une seule couche Pardon , un anneau Avec un seul électron!

Hydrogène - Je m’appele Hydrogéne Et je n’ai qu’un seul éléctron, C’est tout! Je suis le plus pauvre élément C’est mon sentiment C,est pour cela que je suis placé Si isolé! 82

(Le Hélium apparait)

Hydrogène - J’ai un frère jumeau Comme moi Nous ne nous séparons point Tu bien vois! Bien que la distance entre nous soit grande Cela n-a aucun valeur. Nous, tous les deux nous avons une seule couche. C’est comme ça que la nature nous a bénis.

Hélium - Je m’appelle Hélium Et je suis un gaz inerte Je’ai deux électrons C’est certe Je suis équilibré, J’ai une stabilité du doublet. Parce que j’ai ma seule couche (rangee) compléte.

Le quatrième groupe principal (C, Si, Ge, Sn, Pb) Le Charbon (arogant) - Je suis le Charbon Je suis le plus important Parce que je brille comme un diamante Même si j’ai ausside frères moches 83

Charbon, Graffit….plus pauvre Nous occupons la quatrième place dans l’Univers Et même l’âge de la Terre Nous pouvons la déterminer Et je ne vous le dis comme par hazand Mais parce que nous avons un rôle immense! Car mon izotope

C, on le sait

(Il fait semblant d’avoir oublié et il met la main au front, signe qu’il reflechit Qu’il a….de la memoire.

Le Silicium et le Germanium (lui attire l’attention avec ironie) - Eh, laise tomber, ne te prends pas trop au sérieux Car nous aussi , nous sommes très utiles Si nous n’existions pas, les transistors N’auraient pas existé La technologie n’aurait plus evolué Allez-y, lessez tomber Et modeste vous devez rester. Charbon ou diamante ça peut importe De nous, tu ne diffères pas trop Tu as toujours 4 électrons sur la dernière couche Et tu es aussi difiicile équilibrer.

Le Cinquième groupe principale (N,P,As, Sb, Bi) L’Azote - Bien que je n’entrtienne pas la vie Je me retrouve en grande quantité dans l’Univers 84

Je ne mets pas le bruillard sur le visage Car je vous defends du feu C’est mon rôle Si je n’existais pas Le Soleil souffoquerait, Les plantes vertes n’apparaîent plus Et tout ce qui est vivant disparaîtrait Voyez-vous , c’est mon don! Ma couche immense d’Azote Ne permet pas au soleil de tout brûler, Je peux vous dire de mes collègues de troupe Nous qui sommes dans même groupe Car eux aussi ont de l’importance, mais étudiez. C’est pour cela que je vous laisse vous informer!

La sixième group principal (O, S, Se, Te, Po) Le présentateur -Que le miracle de la nature entre sur la scène Sans quoi la vie n’existerait pas Ce qui est crée et entretenu par les forces de la forêt Nourrit notre vie autrement nous ne résesterions plus.

L’Oxygène - Je me réjouis que j’aie une grande valeur Que je puisse entretenir la vie sur la Terre C’est tout ce qui est saint pou moi. Les glucides , les lipids, les protéins apparaissent dans les plantes Suite à la photosynthese où j’ai un grand rôle 85

Savez –vous comme tout ça est important! Je n’ai pas valeur seulement comme symbol Même l’eau existe grâce à moi Parce que je me suis réuni avec l’Hydrogène Et j’ai couvert la Planète vive Je peux m’appele même BYOGÈNE.

Un médisant Polonium - C’est pour cela que tu es commandant de troupe Et Mendeleev t’a rangé le dernier dans le groupe? Les Curies le recherchent depuis de nombreuses années, Marie Curie et sa vie pour Polonius lui ont donné. Marie Sklodowska Curie, chercheuse polonaise Elle a reçu deux prix Nobel pour son hypothèse! Depuis, les médecins ont apprécié la radioactivité, Parce que ses applications sauvent de nombreuses vies!

L’Oxigène -Tu n’as rien compris, le ne suis pas protégé Grèce à ma structure et à mes propriétés Dans le sexième group principal j’ai été placé Dans la deuxième pèriode, tu n’as appris même pas cela Tu es poison pour l’homme , peut être tu es aussi utile Bien que tu sois radioactive, considéré comme catastrophique 86

A cause de toi est morte Même celle qui t-a découvert La polonaise Marie Curie a sacrifié sa vie Pour t’identifier et te bâptizer.

Le septième groupe principal (F, Cl, Br, I, At) Le présentateur - Dans le septième groupe principal sans faute Vous trouverez quelque choese d’inédit Le fluor et le chlor sont gazeux Et libre dans la nature, ils me se trouvent pas Ils sont utile et dangereux à la fois L Brohme il est aussi halogene Il est le seul nonmetal liquide Il s’attache facilement a l’Hydrogène Et se transforme en acide L’Iode, qui est solide A une propriété extraordinaire Il sublime rapidement C’est à dire il passé de l’état solide en gaz subitement Une propriété qui semble étrange.

Le huitième groupe principal (He , Ne, Ar, Kr, Xe, Rn) Le Hélium - J’ai été présenté par l’Hydrogène C’est pour cela que je laisse mes frères de groupe A se présenter tout seul 87

Ils sont nobles, inertes, stables ou autrement C’est cela leur valeur!

Le présentateur - Tous les éléments du système Désirent à être assis d’une manière stabile Comme ces gaz sages e délicats C’est pour cela qu’ils font tout sort de combinaisons Mais jamais des élucrubrations. Reconaissons-le C’est pour aboutir plus facilement, à un etat stabil Ainsi, ils forms toute sorte d’ions Des liesons covalente ou coordinatives Avec des cations et des anions Ce sont eux qui savent se qui leur convient. Nous remersion Mendeleev, Maintenent à un centenaire et demi Nous le remersions pour cette oportunité De nous avoir offert un si grand cadeau. Le tableau périodique des éléments Creé avec un grand don. (Byogène-qui a contribué à l’apparition de la vie sur la Terre.)

Litiul – Li - monolog „Ştiaţi că eu sunt litiul, Metalul cel mai moale şi uşor? Sunt dintre metale primul Şi-s de găsit doar în Bolivia, în sol. Sunt foarte util în baterii Pentru stimulatoare cardiace, Iar sub formă de ioni, de-aţi şti... Emoțiile voastre le reglez dibace! Sub formă de pastile, ce ajută speranţa, Ţin sub control orice dispoziţie umană, Pot să cresc chiar performanţa Şi energia vitală la orice persoană. Mai am adesea câte-o toană De întâlnesc un element chiar fără vină, Degrabă şi cu apa mă combin, Şi dacă-n apă e şi fenolftaleină - Wow, veţi zice, te-ai transformat în «vin»? Cu apa hidrogen eliberez, Cu nemetalele multe săruri generez. Ionul meu menţine echilibrul emoţional. Ce ziceți? Nu sunt eu genial?“

Lithium – Li - monologue „Did you know that I am the lithium, The softer and easiest metal? They're the first metal And it's only found in Bolivia, in the ground.

I am very useful in batteries For pacemakers, And in the form of ion, you know... Your emotions are bold!

In the form of pills, which helps hope, I keep under control any human disposition, I can even increase performance And vital energy to any person.

I often have a little, To meet an element without fault, Slowly and with the water I combine, And if phenolphthalein is also in the water - Wow, you will say, did you turn into «wine»?

With hydrogen water I release, With many nemetals I generate salts. My ion keeps emotional balance. What do you say? Am I not brilliant?“

UNIREA – visul de un secol Aici, la Alba Iulia-n cetate Simt inima în piept cum bate, Privind spre locul unde-odată Horea şi Cloşca fost-au traşi pe roată. Ei pentru neam au îndurat cruzimea, Dar pe duşmani i-a nimicit mulţimea De moţi, de-aici din Apuseni, Dârzi patrioţi, ai noştri ardeleni! Mai sus, de strajă... un monument Şi iar mi se-nfioară inima în piept. Este Mihai Viteazul, erou nemuritor, Pentru că viaţa şi-a-nchinat-o acestui brav popor. La Alba s-a înfăptuit UNIREA Și-odată cu unirea – ÎNTREGIREA. Visul românilor s-a împlinit, Când şi Ardealul nostru cu ţara s-a unit. Dar, peste alte zeci de ani, printr-un tratat, Duşmanii din trupul ţării Basarabia ne-au luat Din teritoriul sfânt de dincolo de Prut Şi nedreptate iarăşi ne-au făcut. Voinţa sângelui cel românesc Trebuie să-nfăptuiască UNIREA - împlinirea Şi tot la Alba Iulia, cum e firesc, Să se semneze REÎNTREGIREA! Am aşteptat destul să fim din nou cu toţii Acelaşi neam, popor latin cu dragostea păstrată, La CENTENAR să cinstim din nou pe moţii Ce pentru neam au suferit pe roată! Veniţi români la Alba, în CETATE, Să le dovedim tuturor că se poate! Reunirea noastră e înfăptuită, În anul centenar e ROMÂNIA REÎNTREGITĂ!

Sursa foto: Paul Marian – Alba Iulia

Legendă ȋn versuri – scenetă Arhimede și coroana regelui Hieron al Siracuzei PERSONAJELE: 1. Povestitorul 2. Regele 3. Arhimede 4. Matematicianul 5. Bijutierul 6. Istoricul 7. Slujitorul 8. Oştenii 9. Mulţimea

POVESTITORUL Bine aţi venit la ȋntâlnirea cu Arhimede, unul dintre genii, Ale cărui descoperiri vor dăinui peste milenii. Regele Siracuzei, Hieron, i-a cerut imperios Să cerceteze dacă coroana lui este din aur preţios. SLUJITORUL - Mărite rege, cheamă-l pe ȋnvăţatul Arhimede la curte, la tine Doar ştii că el e un mare ȋnvăţat, Și cere-i să analizeze din ce este coroana ta, doar nimic nu te reţine Să afli adevărul ce mult te-a frământat! (Slujitorul iese şi reintră însoţit de Arhimede.) REGELE (îşi scoate tacticos coroana de pe cap) - Să intre Arhimede! Hotărât, decis, coroana pe masă-o pune! Și plin de admiraţie rosteşte: - Arhimede, să fii binevenit! ARHIMEDE - Îţi spun, majestate, Bine te-am găsit! REGELE - Eu am aflat de la un fizician, Că tu poţi rezolva o problemă ce nu a reuşit Să-i dea de cap niciun matematician, 92

Astfel, eu am decis pe tine, Arhimede, să te consult. Fiindcă eşti atât de priceput să-mi spui, eu te-aş ruga, Să cercetezi coroana mea Şi să-mi spui dacă e din aur sau din altceva, Deoarece matematicianul curţii nu a putut calcula. Iar pentru tine cred că e simplu tare, Pentru că ştii calcula ce greutate are. Și dacă formulele pe care le-ai descoperit Le vei aplica ȋn cazul ăsta, negreşit, Vei descoperi dacă-i din aur, nu din aliaj Sau bijutierul a urmărit un avantaj: A ȋnlocuit o parte din metalul preţios Cu alt metal, numai să fie la fel de lucios, Dar nu la fel de valoros. Cred că pentru tine, Arhimede, e ceva uşor, Trebuie doar să pipăi coroana, doar tu nu eşti trișor! Măsoară-i greutatea şi sigur vei găsi Dacă-i din aur pur sau bijutierul a adăugat ceva! Eu am ȋncredere ȋn tine şi ȋn ceea ce ştii Și dacă te vei concentra, Adevărul despre coroană vei afla! ARHIMEDE - Bijutierul maiestăţii voastre este un specialist, O frumuseţe de coroană a realizat, o operă artă Demnă de cel mai mare artist. REGELE (i se adresează bijutierului) - Îţi mulţumesc, maestre, pentru ce ai realizat, Coroana a ieşit exact cum mi-am imaginat! BIJUTIERUL - Cu plăcere! Și eu ȋţi mulţumesc pentru ȋncrederea ce mi-ați acordat, Pentru că la mine ați apelat! REGELE (i se adresează lui Arhimede) - O singură-ndoială am... culoarea parcă-mi spune Că n-ar fi aur pur şi-asta mă indispune. Mi-e teamă că o parte din aurul regal ce i l-am atribuit, Cu un alt metal el l-a ȋnlocuit! Ţine coroana ȋn mână, Arhimede, Și spune-mi dacă e din aur pur. Aşa cum străluceşte, eu nu mă pot ȋncrede Că-i aur pur, nu sunt deloc sigur! Nu vreau să-mi strici coroana pentru a o studia. 93

Vreau doar să ştiu dacă bijutierul A ȋnlocuit o parte aurul din ea. ARHIMEDE - Eu, rege, sunt gata să cercetez, Dar nu pot doar ţinând coroana ȋn mână. Va trebui ca mult să meditez, Vă rog să mă lăsaţi măcar o săptămână! Va trebui să fac experimente, multe măsurători. Nu vă pot rezolva problema, aşa, de seara până-n zori! Să pot răspunde, trebuie să aplic legi din matematică şi fizică Bazându-mă numai pe simţurile mele, nu pot spune nimic Și nici mergând pe logică... Numai că... REGELE - Știu ce vrei să spui, Arhimede Că, pentru a cerceta, Tu vrei să-ţi dau o bucată din coroana mea. Cum aş putea să fac aşa ceva Doar pentru-o bănuială? Nu-i vorba doar de cheltuială, E o minunată coroană regală, Iar bijutierul ȋmi va lua averea toată, De-ar trebui să o refacă ȋncă o dată, În cazu-n care e din aur curat Și eu l-am bănuit că o parte l-a furat! ARHIMEDE (gânditor) - Da, mărite rege, ȋnţeleg!... Lasă-mă să mă gândesc, problema s-o dezleg... Problema este foarte complicată, Nu-ţi pot răspunde, aşa, deodată! După ce-o studiez și meditez, Îţi voi da răspunsul ȋndată ce ȋl depistez! REGELE - Tu, care calculezi de toate, Volume, suprafeţe de corpuri, chiar ciudate, Sunt sigur că vei găsi o soluţie, să salvezi filigrana, Fără să-mi strici coroana! ARHIMEDE - Te rog, să-mi dai o cameră, mărite rege, Pentru a găsi acea minunată lege, Care va elucida această enigmă, 94

Iar pentru maiestatea ta să fie paradigmă! REGELE - Te rog, simte-te ca la tine acasă, Te vom trata cum se cuvine unei persoane de mare clasă! (Arhimede iese, însoţit de slujitor.) MATEMATICIANUL (vădit invidios) - Stimate rege, prezenţa lui Arhimede aici E fără rost. El nu poate face nimic, degeaba-i zici! Fără coroana să o strici, răspunul nu poate să-l găsească. Să o poată cerceta, trebuie coroana s-o topească! Numai aşa poate determina Dacă-i din aur sau are şi argint ȋn ea! REGELE - Nu te pot contrazice, fiindcă eu te stimez, Tu eşti matematicianul curţii, ştii cât te apreciez, Dar Arhimede, fiind matematician şi fizician, Este ȋn plus nu doar teoretician, ci şi magician. Să vedem ce va spune Arhimede! Dacă soluţia o-ntrevede, Coroana să rămână aşa cum se vede! (Se retrage toată lumea. Se aud zgomote de apă.) MATEMATICIANUL - O, rege, tu nu n-ai văzut Că, de o săptămână, Arhimede n-a mai apărut? Stă zi şi noapte-n baie, cu apa doar se joacă, Zice că face baie sau că experimentează, Ba că, din când ȋn când, mai meditează! Dar să mă ierți, eu nu sunt convins Că ţine minte ceea ce i-ai pretins! Mai bine trimite-l la primbare, Pentru că soluţia nu o va găsi la ȋntrebare! REGELE - Dar dacă o va găsi? Vei continua a-l înjosi? MATEMATICIANUL - O, dragă rege, eu cred că bănuiala ta, Că bijutierul te-ar fi putut ȋnşela, E absolut nedreaptă. 95

Dă uitării bănuiala, Doar ai minte aşa deşteaptă! REGELE - Şi dacă, totuşi, se va dovedi că bijutierul m-a înşelat? Să mă las păcălit, nu ar fi păcat? MATEMATICIANUL - Dacă ar fi aşa, Eu aş accepta să fiu pedepsit La fel ca bijutierul de tine bănuit Că e un hoţ, un nenorocit. Dar e cinstit, sigur sunt, şi-ţi dau un sfat: Renunţă la-ndoaială, el e nevinovat! REGELE - Eu am ȋncredere ȋn tine şi am avut ȋntotdeauna, Să vină istoricul curţii, să consemneze asta Şi mărturie să rămână pentru totdeauna! ISTORICUL (Se aud zgomote. Voci din culise) - Vin imediat, o, mărite rege! Staţi, priviţi și vă minunaţi! (Intră în fugă şi se îndreaptă către rege. Este îmbrăcat în halat de baie. Mai mulţi oşteni, cu suliţe sau săbii în mână, aleargă după el, gata să-l ucidă.) PREZENTATORUL Arhimede ȋn pielea goală, Doar cu un halat de baie şi acela descheiat, A ieşit ȋn fugă-n stradă Şi strigă ca un disperat! ARHIMEDE - Evrika, evrika! Răspunsul l-am aflat! Am descoperit! Sunt pe deplin mulţumit! OŞTEANUL - Stai, unde mergi Arhimede? N-ai voie să intri neanunţat! Ce vrei să spui că ai aflat? Săriţi osteni, regele trebuie apărat, Iar Arhimede cred că a ȋnnebunit şi trebuie suprimat! REGELE (către oşteni) 96

- Lăsaţi-l să vină la mine! Trebuie să-l respectăm cum se cuvine! (Oştenii se opresc. Către Arhimede) - Ce s-a întâmplat, Arhimede? De ce intri neanunţat În halat de baie astfel ȋmbrăcat? ARHIMEDE - EVRIKA! Eu am descoperit! MATEMATICIANUL (ironic) - Cu siguranţă, ȋn baie de atâta stat, Că de aur e coroana, cred că ai visat! Și-acum ai ieşit ȋn stradă, la fel ca un nebun, Strigi cât te ţine gura „Evrika!“, eu ce pot să mai spun? Ai visat În baie că, de fapt, coroana e din aur curat, Nu-i aşa? Nu-i adevărat? ARHIMEDE - Nu am visat, că nici nu am dormit, Întruna, ȋntruna m-am gândit Și-acum ştiu ce-am de făcut. Să văd dacă bijutierul mi-a prezentat ceva contrafăcut! REGELE - Mă bucur, Arhimede, şi te felicit sincer, Aştept să ȋmi explici, etapă cu etapă, Eu am ȋncredere ȋn tine, eşti om de caracter, Nu-mi strici coroana, ȋnțeleg, doar o aşezi ȋn apă! ARHIMEDE - Aşa că, pregăți-mi, vă rog, pentru experiment: O mensură cilindrică cu apă, Bare de aur de diferite volume, o balanţă ca instrument. Coroana ȋntreagă va rămâne şi vă voi demonstra Ca toată lumea să priceapă, Iar ȋndoiala regelui, sper că se va spulbera! REGELE (către slujitori) - Să i se aducă lui Arhimede tot ce doreşte, Să ne demonstreze ceea ce urmăreşte! MATEMATICIANUL (din nou, ironic) 97

- Ce legatură are coroana cu apa, Arhimede? Ce faci acolo? Doar nimeni nu te crede! ARHIMEDE - Deşi eşti sceptic, ilustre matematician, Eu demonstrez științific, nu ca un magician. Voi face experimentul ȋn faţa tuturor, Dar am nevoie de un ajutor! Te rog pe tine nivelul apei să-nsemnezi Și când cilindrul este doar cu apă, Să vezi Ce se întâmplă când pun coroana ȋn apă şi-atunci crezi Ce legătură are coroana regală cu apa Şi cum poţi să demonstrezi Dacă e din aur pur sau are şi argint, Dacă bijutierul e sau nu cinstit, eu nu vă mint. MATEMATICIANUL (cu dispreţ) - Nu vreau să mă transform ȋn al tău discipol, Nu am nevoie de nici un rol, ȋn acest „spectacol“! REGELE - Îţi ordon să-i dai tot sprijinul de care are el nevoie, Chiar dacă nu i-l dai de bunăvoie! MATEMATICIANUL - Mă supun voinţei regale, Chiar dacă am cu el dispute personale. (Însemnează nivelul apei din vas cu o cretă, pe dinafară.) REGELE - Arhimede, te urmăresc Cu cea mai mare atenţie, Dar mărturisesc, Răspunsul ȋl doresc, Că nu înţeleg unde vrei să ajungi, nu intuiesc a ta intenţie! Sunt foarte atent la tine, Dar nu-nțeleg nimic, oricât mă străduiesc! Sunt sigur ȋnsă şi am ȋncredere ȋn tine, tu ştii bine, Că ȋmi vei demonstra ce mă interesează pe mine! MATEMATICIANUL - Iartă-mă, rege, dar el din baie a ieşit Să-şi bată joc de noi. Ce demonstrează acum, este complet greşit!

ARHIMEDE - Vă demonstrez acum tot raţionamentul, Și la sfârsit veţi constata că experimentul Vă va convinge, negreşit, Că tot ce am făcut e bine, adică EVRIKA=am descoperit! Eu am găsit răspunsul la-ntrebare Rămas ȋn istorie ca o mare realizare! Să vă explic: Eu calculez volumul coroanei, ȋnsă direct e imposibil, Ci cel ocupat de ea ȋn apă, cuprins ȋntre cele două semne, Puse de scepticul matematician şi care este plauzibil, Știind că orice corp scufundat este ȋmpins de jos ȋn sus, Ce e de necontestat, sunt sigur, nu pesemne! Stând ȋn baie, am simţit cum apa mă-mpingea Și-atunci mi-am spus: Cred că am găsit răspuns! După ce coroana ȋn apă am scufundat Volumul total l-am notat, Apoi, prin diferenţă, volumul coroanei, ce-n apă l-a ocupat, L-am determinat. (Matematicianul, aplicând formula, îi arată regelui volumul calculat.) Eu nu vreau să ştiu, pentru că e secret de stat! Știu doar că volumul apei este egal Cu volumul coroanei, cel real. REGELE - La ce ne foloseşte dacă volumu-l ştim? Cum aflăm dacă e din aur pur, să nu greşim Și pe bijutier şi matematician să-i pedepsim, În caz că n-au furat, să-i injosim? Cum ştim acum că e din aur toată? ARHIMEDE - O să vă demonstrez ȋndată! Alege din bucăţile de aur câteva, Care ȋmpreună vor dizloca Un volum egal cu volumul pe coroana-l ocupa Și scrie pe-acea tăbliţă cu mâna ta! (Ia altă tăbliţă, măsoară bucăţile de aur, le calculează volumul, alege câteva şi le ţine în mână.) Apoi aceste volume le vom compara Și, să te vad, mai spui vreo vorbuliţă Răutăcioasă la adresa mea? Mai trebuie să fac ceva, pentru ca Răspunsul final şi corect regelui să ȋl pot da: Am nevoie de o balanţă Să aflu masa la această substanţă. 99

(Scoate coroana din apă şi o şterge cu halatul.) Va trebui să cântăresc coroana şi bucăţile de aur Și de formula densităţii să mă folosesc, Apoi compar densităţile şi sigur Răspunsul îl pot da, fără să greşesc. REGELE - Acum ȋnţeleg şi eu, Care este raţionamentul tău! ARHIMEDE - Mai ȋntâi, vom pune pe un taler bucăţile de aur curat Pe celălalt, coroana şi... (Toată lumea priveşte mirată şi speriată) Iată ce s-a ȋntâmplat! Raspunsul? EVRIKA – am aflat! REGELE (le cere oştenilor să-l aducă pe bijutier să fie de faţă) - Să vină şi bijutierul Să vadă care-i adevărul! Dar, vaiiiiiiiiiiiiiiiiiii! Balanţa s-a dezechilibrat! Asta ȋnseamnă că nu e coroana din aur curat? ARHIMEDE - Cu siguranţă, DA! Dacă ar fi curat şi bijutierul nu ar fi furat, Balanţa nu s-ar fi dezechilibrat, Deoarece, la volume egale, ar fi trebuit Și masele să fie egale, negreşit! Evident, dacă era făcute din aceeaşi substanţă Corpurile aflate pe talere la balanţă. Maiestate, te rog să ȋmi permiţi, Să mă ȋmbrac decent. Nici n-am observat, Că am rămas aşa, ȋntr-un halat! Îndată şi răspunsul îl ştiţi! REGELE - O, nu, nu-i cazul, stai aşa, Tu eşti un geniu universal şi-aşa o să rămâi, Nu uita, În mintea mea şi-a tuturor, Chiar veac de veac şi-n a copiilor, Cu minunata inspirație a ta, Când ai rostit sintagma „EVRIKA“!

100

(Intră bijutierul.) BIJUTIERUL - Am sosit la porunca ta, maiestate! Dar ce faceţi cu-atâtea aparate? REGELE (cu coroana în mână) - Te-am chemat să fii de faţă, Fiindcă vreau sa te supun La o probă unică ȋn a ta viaţă, Să te laud, să te felicit, cum să-ţi spun? Coroana e minunată, E-o adevărată operă de artă, Însă vreau să mă asigur că-i perfectă, Fiindcă mi s-a părut ceva ciudat... Am vrut să ştiu dacă ai utilizat Tot aurul ce ţi l-am dat! BIJUTIERUL (cade în genunchi) - O, maiestate, sper că n-ai stricat coroana, Că n-ai facut vreo dandana! Sper că nu ai rupt vreo bucăţică din ea Pentru a o cerceta! REGELE - Să nu fi ȋnspăimântat, Coroana-ntreagă am păstrat, Arhimede volumul i l-a măsurat! Intuieşti ce-a constatat? BIJUTIERUL (cu capul în pământ) - O, maiestate!... REGELE - Acum urmează demonstraţia Ce vă taie respiraţia! Matematicianule şi tu, Arhimede, Aveţi balanţa-n faţă şi toată lumea vede, Că unul pune coroana pe un taler, iar celalălt (niţel speriat), Pune bucăţile de aur pur, ce-ar trebui să cântărească la fel! Wow, ce s-a ȋntâmplat? Balanţa, cum vedeţi, s-a ȋnclinat. Concluzia??? Coroana nu-i din aur curat! Ce poţi spune ȋn apărarea ta, concret? 101

Bijutierule, eu nu pot să te iert! BIJUTIERUL (tot în genunchi, tremură de spaimă, se bâlbâie) - O, re..., o, re-re-rege... fii... ii... fii îndurător! Pentru atâta lucru eu nu vreau să mor! REGELE - Asta ȋnseamnă că ai recunoscut Că din aur ai furat, ce pot să mai discut? BIJUTIERUL - O mi-mi-mi-mică par-parte. Îndu-du-dură-te de m-m-m-mi-mi-mine, te implor! O, rege! Maiestate, nu mă condamna la moarte! Nu-mi pune capăt zilelor! REGELE - Spune-mi cu ce ai pângărit Această minunată coroană! Cu argint? BIJUTIERUL - Cu a-a-ar-gint! Să ȋmplinesc masa cerută, am cântărit Și o parte din aur l-am ȋnlocuit! REGELE - Cum ai ȋndrăznit, om hrăpăreţ şi necinstit, Să ȋmi aduci o asemenea ofensă? Și-acum vrei şi recompensă? Nu te-ai gândit că cineva, Ar putea volumul a-l determina Și adevărul îl va divulga? BIJUTIERUL - De Arhimede nu mi-am amintit deloc, Îndurare-ţi cer, am fost un dobitoc! REGELE - Nu de Arhimede ai uitat, Ci ai uitat de mine, de cetate, De recunoştintă, corectitudine, respect, De legi, de toate, Iar pentru asta vei plăti, că altfel nu se poate! MATEMATICIANUL (se aşază în genunchi, lângă bijutier) - Eu am crezut ȋn bijutier, l-am crezut cinstit, ȋți jur, De-aceea cer să-mi dai aceeaşi pedeapsă ca şi a lui, 102

Dacă se va dovedi că a furat din aurul pur, Aşa ceva nu se admite nimănui! REGELE - Pentru că mi-ai amintit, ȋţi multumesc! Dar ştii că de pedeapsă nu pot să te scutesc! (Către bijutier) Iată, bijutierule, ce ai făcut? Un om nevinovat, matematician recunoscut, Pentru ca eu coroana să nu o distrug cumva Pentru a cerceta, dac-ai furat din ea, Și-a pus chezaş chiar viaţa sa. BIJUTIERUL (în genunchi în fața regelui) - Îndurare! Îndurare! Regret enorm această-mprejurare! REGELE - Acum voi hotărî pedeapsa, ştii care e? Ce i-ai făcut tu coroanei mele, ȋţi voi face eu ţie! Aduceţi argintul ce l-aţi topit Și să-l turnati bijutierului pe gât! Iar matematicianul, cu regret, va păţi la fel, Fiindcă a cutezat să gireze un mişel! ARHIMEDE (cade ȋn genunchi lângă cei doi) - O, nu, mărite rege, cred că ştii, Ca principiul meu să folosească omenirii, aş dori Nu să conducă la moarte, fiindcă ar fi păcat! Nu vreau să moară aceşti doi oameni, Dintre care unul chiar nevinovat! REGELE - Ce pot face, Arhimede, dacă cei doi au uneltit Și amândoi pe mine voit m-au înjosit? Ar fi, sincer ȋţi spun, mare, mare păcat Ca gestul lor să ducă la sfârşitul unui ȋntreg regat! Necinstea nu pot nicicum a o tolera Și nici de iertat, eu nu ȋi pot ierta. Tu, ca om cinstit şi elevat, dă-mi tu soluţia! Cum aş putea proceda? ARHIMEDE - O, rege, pedepsele sunt necesare, Dar efectul unei pedepse ȋl are şi-o iertare! Dacă bijutierul regretă ce-a făcut, 103

Nu e necesar o viaţă suprimată atât de crunt! REGELE - O, Arhimede, ȋn semn de recunoştinţă, Pentru a ta descoperire foarte importantă pentru ştiinţă, Ce e utilă acum şi peste veacuri omenirii, Te las să stabileşti pedeapsa, Să nu ne lăsăm conduşi de impulsul firii. ARHIMEDE - O, rege, nu sunt eu vrednic să judec pe cineva, Ţi-am spus de la-nceput: Eu i-aş ierta! REGELE - Ai dreptate, Acest rol, ȋmi revine mie ȋn cetate. (Către bijutier şi matematician) - Ei, bine, ca respect şi pentru marele nostru Arhimede, Pentru descoperirea lui epocală, În faţa tuturor declar ce nu vă vine a crede: Vă dăruiesc viaţa, sperând s-o duceți verticală! Și-atât cât veţi trăi, să ştiţi, cu viaţa aţi fi putut azi plăti! Dacă Arhimede n-ar fi cercetat Şi de-această lege nu ar fi aflat, O lege pentru viaţă, ce viaţa v-a salvat! BIJUTIERUL ȘI MATEMATICIANUL (ȋn genunchi) - Îţi mulțumim, preabunule şi ȋndurătorule rege, Numai un om ca tine ne-ar fi putut ȋnțelege! Iar Arhimede pentru ce-a făcut, Să fie-n veci recunoscut! ARHIMEDE - Îţi mulţumesc, eu ȋţi sunt recunoscător Și pot să-ţi spun că eşti un adevărat conducător! REGELE - Bijutierule, fiindcă ai scăpat cu viaţă, Îți dau o povaţă: Să nu mai furi! Pentru al meu gest, O altă coroană va trebui să-mi faci! Acesta este preţul! Acesta e un test, Să văd dacă vei fi la fel de dibaci! Să fie la fel de minunată noua coroană, 104

Să pot s-o port şi s-o-ndrăgesc ca pe-o icoană! Iar tu, matematicianule renumit, Ca faţă de Arhimede să nu te mai simţi umilit, Va trebui să calculezi cât aur şi cât argint Conţine prima coroană, Cea falsificată! De-ntâmpini greutăţi, te-ajută Arhimede, Dacă problema-i complicată! El este altruist, nu cere nicio plată! Și sper că nu-i vei cere tu Vreo recompensă, vreo răsplată! Și-acuma, dragii mei, porniţi la treabă! Iar dacă cineva vă-ntreabă, De ce am procedat așa, Să ştiţi că nu am facut nimic altceva, Decât să aplic legea, Nu legea mea, ci legea lui Arhimede! Dorind pe oameni să-i unesc, Am aplicat această lege epocală La SUFLETUL OMENESC!

105

Archimède et la couronne du Roi Hiéron de Syracuse Légende en vers – saynète Les personnages: 1. La narratrice 2. Le roi 3. Archimède 4. Le mathématicien 5. Le bijoutier 6. L’historien 7. Le serveure 8. Les soldats 9. La foule La narratrice - Soyez les bienvenus à la rencontre D’Archimède, génial Qui s’est donné la peine de résoudre quelque chose, qui soit primordial Le roi de Syracuse a demandé impérieusement De voir si sa couronne est en or prétieux. Le serveur - Votre majesté, appelez le sage Archimède à la cour, chez vous Vous savez bien qu’il est le grand sage Et demandez-lui d’analyzer en quoi est la couronne, rien ne vous retient D’apprendre la vérité qui vous a beaucoup tourmenté. Le Roi (prend la couronne et dit) - Archimède entre, décidé je peux dire 106

Archimède? Qu’il entre! (Le serveur sort et revient accompagné par Archimède) - Oh, sois le bienvenu, Archimède. Archimède - Je vous dis, majesté. Heureux de vous avoir rencontré! Le Roi - J’ai appris par un mathématicien que vous pouvez résoudre Un probléme que personne n’a pu résoudre. Ainsi j’ai pensé à consulter Archimède Ainsi, c’est toi, Archiméde que je veux consulter Et parce que tu t’y connais dis-moi s’il te plaȋt, Si ma couronne est en or ou non. Parce que le mathématicien n’a pas pu calculer Et pour toi, je crois que c’est bien simple Parce que tu peux calculer son poids Et si les formules que tu as découvertes Et que tu vas les appliquer dans ce cas, sans aucun doute Tu vas découvrir si c’est en d’or, ou c’est faux Ou si le bijoutier a pensé à son avantage Et a remplacé une partie de ce métal précieux Avec un autre métal pourvu que ce soit étincelant Mais pas aussi cher Je crois que pour toi, Archimède, cela est facile Il faut juste que tu touches la couronne , tu ne triches pas Pour me dire si c’est de l’or pur ou non! 107

Je te fais confiance et je compte sur ce que tu sais De sorte que tu apprennes la vérité sur ma couronne! Archimède Le bijoutier de votre majesté a une grande âme. Une belle couronne il a fait, un grand, très grand artiste. Le Roi (il aborde le bijoutier) - Maȋtre, je te remercie pour ce que tu as réalisé C’est tout à fait à quoi je m’attendais! Le bijoutier - Avec plaisir! Et moi aussi remercie De pouvoir réjouir de votre confiance et D’avoir appel à moi. Le Roi - J’ai un doute quand même, la couleur semble me dire, Que ce n’est pas de l’or pur et cela m’indispose J’ai peur que tu aies remplacé une partie de l’or royal, Que je t’avais donné, avec quelque shose d’autre Tiens, Archimède, la couronne dans la main. Et dis-moi, si c’est de l-or pur, Car la façon dont elle brille Ne me rassure pas, que c’est de l’or je n’en suis pas sûr! Je ne veux pas pourtant que pour l’étudier tu me la détruises. Je veux savoir si le bijoutier a remplacé une partie de son or. Archimède 108

- Moi, mon roi, je suis prêt à faire des recherches, Mais il est impossible de le faire si je la tiens seulement à la main. Il faudra que je médite longtemps. Je vous prie de me la laisser au moins une semaine! Il faudra que je fasse des expériments beaucoup de mèsûres, Je ne peux pas vous répondre préciséments du jour au lendemain! Répondre: C’est appliquer les lois des mathématiques et de la physique M’appuyer seulement sur mes sensations, je ne peux rien dire Ni suivant la logique Seulement pour... Le Roi - Je sais ce que tu veux dire, Archiméde, Tu veux pour tes recherches un morceau de ma couronne, Comment puis-je le faire, pour un simple soupçon? Il ne s’agit que des dépenses, C’est une coronne royale merveilleuse Et le bijoutier va s’emparer de tout ma fortune S’il doit la refère encore une fois Au cas ou l’or est vrai Et je l’ai soupçonné comme quoi il a volé. Archimède (en réflechissant) - Oui, votre majesté, je le comprends Permettez-moi d’y réfléchir, pour mieux Comprendre le problème Car il est bien compliqué 109

Et je ne sais répondre sur place Oui, mon roi, je comrends que ton Problème n’est pas du tout simple Il est bien compliqué. Laissez-moi y réfléchir, Je vais te répondre! Le Roi - Toi, qui fais toutes sortes de calculs Des volumes, pour des surfaces des corps bien étranges Je suis sûr que tu vas trouver une solution Pour sauver ma couronne! Archimède - Mon roi, je vous prie de me donner une chambre, Pour trouver la bonne lois héureuse Qui va éclaircir ce dilemme Et pour votre majesté, que ce soit le paradigme. Le Roi - S’il te plaȋt, fais comme chez toi, Nous allons t’honnorer comme une personne de grande valeur, Nous allons t’honnorer et nous Te prions de faire comme chez toi. (Il sort accompagné par un domestique.) Le mathématicien - Vénérable roi, la présence d’Archimède ici Est sans raison, il ne peut rien faire – tout est en vain! Sans défaire la couronne, il ne peut pas trouver la réponse 110

Pour faire des recherches, il doit fondre la couronne C’est l’unique méthode par laquelle Il peut apprendre si la couronne contient de l’argent aussi. Le Roi - Je ne peux pas te contredire, car je t’estime, Tu est mathématicien de la cour Est tu sais que t’apprécie Mais Archimède étant à la foi mathématicien et physicien Il est par dessus théoreticien et magicien Voyons ce qu’Archiméde... nous dit. (Tout le monde se retire. On entend des bruits) Le mathématicien - Oh, mon roi, tu n’as pas vu Que depuis une semaine, Arhimède n-avait plus apparu Il reste dans la baignoire, jour et nuit, il joue avec l’eau, Il dit qu’il prend sa douche, ou qu, il fait des expériences Ou qu’il médite de temps en temps, Mais pardonnez-moi, je ne suis pas convaincu Qu’il retient ce que vous lui avez prétendu! Il vaut mieux l’envoye se promener Parce qu’il ne va pas trouver la réponse à la question! Le roi -Mais s’il va en trouver? Le mathématicien - Oh, mon cher roi, je crois que tu as tort de soupçonner 111

Le bijoutier de vous avoir trompé C’est tout à fait injuste Oubliez ce soupçon, car vous êtes bien sage! Le roi - Et si on va prouver que Le bijoutier m’a trompé. Le mathématicien - Si cela se passait comme ça, j’accepterais une punition Le bijoutier en discussion aussi Il reconaȋtrait qu’ il serait un valeur, un infâme. Mais, Je suis sûr qu’il est honnête et je vous conseille Renoncez à votre doute, il est innocent. Le roi - L’historien de la cour ,qu’il le note! Je te fais confiance Et je l’ai toujours fait Que l’historien vienne , Qu’il écrive cela pour toujours. L’historien - Tout de suite, oh mon roi! (on entend des briuts, des voix) Arrêtez , regardez et émerveillez-vous! Archimède , tout nu, couvert d’un peignoire? Il est sorti en courant dans la rue et Il criait comme un désespéré! 112

Evrica, Evrica, j’ai appris la réponse. Il entre en courant et se dirige vers le roi. Plusieurs soldat lui courent après prêts à le tuer. Le soldat - Arrête, où vas-tu, Archimède? Que veux-tu dire? Venez, défendez le roi! Et Archimède, il est fou, il faut le supprimer! Le Roi (vers ses soldats) - Laissez-le , qu’il vienne chez moi! Il faut respecter, comme il le mérite! (Les soldats s’arrêtent. Vers Archimède) - Qu’est-ce qu’il y a, Archimède? Pourquoi tu entres sans annoncer? De cette manière habillé? Archimède - EVRIKA! J’ai fait la grande découverte! Vous avez eu raison de me faire confiance J’ai trouvé la solution du problème! Le mathématicien (avec ironie) - Sûrement dans la sale de bains, tu es longment resté Et comme ça tu as rêvé que la couronne était en or! Et maintenent tu sors dans la rue, comme un fou, Tu cries à haute voix, EVRIKA et moi, que puis-je dire? 113

Tu as rêvé dans la baignoire que la couronne était en or pur, n’est-ce pas? Archimède - Je n’ai pas rêvé , car je n’ai pas dormi J’ai tout le temps réfléchi Et maintenant je sais ce que je dois faire Pour voir si le bijoutier a présenté Quelque chose de faux. Le Roi - Je me réjouis Archimède et je te félicite sincèrement J’attends que tu m’expliques, par étape Je te fais confiance, tu es un brave homme! Tu ne la défais pas, tu la poses juste dans l’eau. Archimède - Ainsi, vous devez me préparer pour expérimenter Un récipient rempli d’eau , des morceaux d’or de différentes Mesures et une balance comme instrument La couronne restera tout entière Et le doute du roi disparaȋtra. Le roi (vers son domestique) - Qu’on apporte à Archimède, tout ce qu’il désire Qu’il nous démontre, ce qu’il suit. Le mathématicien (d’un ton ironique) - Quel lien est entre la couronne et l’eau, Archimède? Qu’est-ce que tu fabriques là-bas? Personne ne te croit! 114

Archimède - Bien que tu sois sceptique, illustre mathématicien Je démontre comme un homme de science, pas comme un magicien Je ferai l’expériment devant tous Mais j’ai besoin de quelqu’un pour m’aider Le niveau de l’eau tu vas noter Et tu vas constater ce qui se passe quand je mets la couronne dans l’eau Et là, tu vas voir quel rapport il y a entre la couronne royale et l’eau et Si elle est en or pur ou elle contient de l’argent aussi et Si le bijoutier est malhonnête ou pas. Le mathématicien - Je ne veux pas devenir ton disciple Je n’ai pas besoin d’un rôle dans ce spectacle. Le Roi - Je t’ordonne qui tu donnes tout ton appui Malgré ta volonté. Le mathématicien - J’obeis à la volonté royale Même si j’ai des disputes personnelles avec lui Il note le niveau de l’eau sur le récipient( à l’exterieur) Le Roi - Archimède je suis très attentif Mais je t’avoue Que je ne comprends rien 115

A ce que tu me dis! Car je ne comprends rien, même si je me donne la peine Je suis sûr et je te fais confiance Tu vas me démontrer ce qui m’intéresse. Le mathèmaticien - Pardonnez-moi, mon roi, Mais il vient de sortir de la baingnoire Pour se moquer de nous Ce qu’il démontre à présent est totalement faux. Archimède - Je vais vous démontrer tout le raisonnement Et à la fin vous allez constater que l’expériment Va vous convaincre à coup sûr Que tout ce que j’ai fait c’est très bien , C’est à dire EVRIKA, j’ai trouvé! J’ai trouvé la réponse à la question Restée dans l’histoire, comme une grande réalisation. Que je vous explique: Je calcule le volume de la couronne, directement il est impossible, Mais celui qui est occupé dans l’eau, entre les deux marques(signes) Notez par le mathèmaticien sceptique et qui est croyable. Sachant que tout corps plongé dans l’eau est poussé de bas en haut. Ce qui est incontestable, j’en suis sûr. Ensuite j’ai calculé Le volume occupé par l’eau 116

Par la coronne et j’ai déterminé Le volume que la couronne a modifié. Le mathématicien, en appliquant sa formule Montre au roi le volume calculé Moi , je ne veux pas le savoir, car c’est un secret d’etat! Je sais seulement que le volume de l’eau est égal Au volume de la couronne, celui qui est réel. Le Roi - A quoi ça sert de savoir le volume? Comment si elle est en or pur, pour ne pas faire la faute De punir le bijoutier et le mathématiecien De les vexer, au cas ou ils n’ont pas volé Comment peut-on maintenant savoir Si elle est tout entière en or. Archimède - Je vais vous démontrer sur place! Choisis quelques morceaux en or Qui ensemble vont occuper Un volume égal au volume que la couronne a occupé Et il est écrit par toi même , sur le tableau. (Il prend un autre tableau, mesure, les morceaux en or, calcule leur volume, en choisis quelquesuns et les tient dans sa main.) Ensuite on va comparer les volumes Et je vais te voir, comment vas-tu t’en sortir Médis- tu encore contre moi?

117

Il faut que je fasse encore quelque chose , Pour que je puisse donner au roi Une réponse correcte à la fois. J’ai bessoin d’une balance Pour savoir le poids de cette substance. (Il sort la couronne de l’eau et l’essuie avec une serviette.) Il faudra peser la couronne et les morceaux en or Et utiliser la formule de la densité Ensuite il faudra les comparer et à coup sûr Sans faute, la réponse correcte je vais trouver. Le Roi - Et bien, je comprends mieux Ton raisonnement! Archimède - On va poser sur un bras de la balance Les morceaux d’or pur Sur l’autre, la couronne d’Archimède Tout le monde regarde Ébloui et effrayé… Et voici ce qui est arrivé! La réponse? EVRIKA – j’ai appris! Le Roi (il demande aux soldats d’emmener. Le bijoutier pour qu’il soit présent) - Que le bijoutier vienne Pour voir la vérité! Mais, hélas!!! 118

La balanse a perdu son équilibre Cela, veut-il dire que la couronne n’est pas en or pur? Archimède - A coup sûr, oui, Si l’or était pur et le bijoutier n’avait pas volé La balance n’aurait pas penché Parce qu’à volumes égaux, il aurait fallu. Que les poids soient égaux aussi. Evidement si on a la même substance Sur les deux bras de la balance. Votre majesté, permettez-moi De m’habiller décentement car je n’ai pas observé, Que dans un peignoire je suis resté Et la réponse tout de suite je vais la donner. Le Roi - Oh, non, ce n’est pas le cas, attends Toi, tu es un génie et tu vas rester ainsi Et n’oublie pas! Tu vas rester pour la postérité Avec ton inspiration merveilleuse Quand tu as crié „EVRIKA”! Le bijoutier (entre) - Je suis arrivé dès que votre majesté m’a appelé. Mais qu’est-ce qui se passe , pourquoi ces figures tristes? Le Roi (la couronne à la main) 119

- Je t’ai appelé pour que tu sois présent Car je veux te soumettre A une épreuve unique dans ta vie, Je veux bien te louer, commeent te le dire? La couronne est merveilleuse C’est du vrai art Mais je veux m’assurrer qu’elle est parfaite Parce qu’il m’a paru quelque chose d’étrange Et j’ai voulu savoir si tu as utilisé Tout l’or que je t’ai donné. Le Bijoutier (tombe à genoux) - Oh, votre majesté, j’espère que vous n’avez pas défait la couronne Vous n’avez pas fait cette grande bêtise J’espère que vous n’avez pas cassé quelque morceau Pour la vérifier! Tout l’or que je t’ai donné. Le Roi - Ne sois pas effrayé La couronne entière j’ai gardée Archimède, le volume a mesuré Ce qu’il a constaté, as-tu deviné. Maintenent ce qui suis c’est la démonstration Qui coupe votre respiration, Car soumettant la couronne à cette épreuve C’est une énorme provocation. 120

Mathématicien et toi , Archimède La balance est devant vous et tout le monde , voit Que l’un met la couronne et l’autre les morceau (un peu effrayé) en or pur Qui ont le même poids Wow, la balance , tu vois bien a penché La courone n’est pas en or pur. Le bijoutier (la tête en bas) - Oh, votre majesté!... Le Roi - Ce qui suis c’est la démonstration Qui vous coupe la respiration Mathématicien e toi, Archimède Tout le monde voit que Vous avez devant vous une balance Et que l’un met la couronne sur un bras et l’autre Met les morceau de l’or qui devrait peser pareil. Wow, qu’est-ce qui s’est passé? Le bras, comme vous le voyez a penché. La conclusion??? La couronne n’est pas en or pur! Que peux-tu dire pour te défendre, vraiment, Bijoutier, je ne peux te pardonner!

Le bijoutier (toujours à genoux, il tremble de peur et balbutie les mots) - Oh r… r… roi-aiyez pitié de moi! 121

Pour si peu, je ne veux pas mourir! Le Roi - Cela veut dire que tu as reconnu Que de l’or, tu en as volé, que puis-je dire de plus? Le bijoutier - Une pe… pe… petite partie Pardo… pardo… pardonnez-moi, je vous en supplie! Oh, mon roi! Votre mejesté ne me condamnez pas à mort! Ne mettez pas fin à ma vie! Le Roi - Dis-moi, par quoi as-tu sali Cette merveilleuse couronne, par l’argent? Le bijoutier - Par l’ar… l’ar... l’argent Pour accomplir le poids demandé J’ai pesé et l’or, je l’ai remplacé. Le Roi - Comment as-tu osé homme, avare et malhonnête? M’infliger une telle offense Et tu attends encore une récompense? N’as-tu jamais pensé Que le volume peut être déterminé Et la vérité sera constatée! Le bijoutier - Je ne me suis point rappelé Archimède 122

Pitié je vous demande , j’ai été tout à fait idiot! Le Roi - Ce n’est par Archimède que tu as oublié, C’est moi, c’est la cité La reconnaissance, la correctitude, le respect, le lois, tout Et pour cela, tu vas payer Tu n’as pas le choix! Le mathématicien (se met à genoux, à côté du bijoutier) - J’ai fait confiance au bijoutier, je l’ai pris Pour un honnête homme, je te le jure C’est pour cette raison que j’ai demandé la même punition que lui Si on constate qu’il a volé, de l’or pur Cela est inadmissible à qui que ce soit! Le Roi - Pour me l’avoir rappelé je te remercie! Mais de la punition je ne peux t’épargner (Vers le bijoutier) - Regarde, bijoutier ce que tu as fait? Un homme honnête, mathématicien reconnu A défendu ta position Pour que je ne détruise pas ma couronne Pour ne pas vérifier si tu en a volé. Que peux-tu dire pour te défendre Bijoutier je ne peux pas te pardonner! Le bijoutier (à genoux devant le roi) 123

- Pitié, pitié Je regrette cette circonstance! Le Roi - Maintenant je vais décidér ta punition tu sais laquelle? Ce que tu as fait à ma couronne je vais te le faire aussi Apportez l’argent que vous avez fondu Et versez-le à la gorge du bijoutier Et du mathématicien aussi , bien que je le regrette. Archimède (tombe à genoux à côté des deux) - Oh, non, grand roi, je crois que tu le sais Je voudrais que mon principe serve à l’humanité Et qu’il ne conduise pas à la mort, Ce serait dommage! Deux hommes sacrifiés et l’un même innocent. Le Roi - Que puis-je faire Archimède , si les deux ont comploté Et les deux m’ont humilié? Ce serait, je te le dis, un grand, grand pêché. Que leur geste conduise à la fin d’un royaume entier. La malhonnêteté je ne peux pas tolérer Et ni pardonner. Toi, en tant qu’honnête et sage homme Trouve-moi la solution! Archimède - Oh, roi, les punitions sont nécessaire, 124

Mais un meilleur effet apporte le pardon! S’il regrette ce qu’il a fait Et il le reconnait dès le début La faute peut être pardonnée Et tout de suite oubliée! Le Roi - Oh, Archimède, en signe de reconaissance Pour ta découverte, très importante pour la science, Qui va aider à présent et pour toujours Je te laisse établir la punition. Ne nous laissons pas pousser par la colère. Archimède - Oh, roi, je ne suis pas à l’état de juger quelconque Je te l’ai dit dès le débus, moi À ta place je leur ai pardonné! Le Roi - Tu as raison, Ce rôle me revient dans la cité. (Vers le bijoutier et le mathématicien) - Eh, bon, au nom du respect pour notre grand Archimède Pour sa découverte monumentale, Devant tout le monde Je suis vous offre la vie Pour la mener en honnêteté Et toute la vie, vous n’oubliez pas 125

Qu’aujourd’hui vous auriez dû mourir Si Archimède n’avait pas recherché Et de cette loi il n’avait pas appris Une lois pour toute une vie, que votre vie a épargné. Le bijoutier et le mathématicien (à genoux) - Nous vous remercions, votre majesté pour votre bonté Ce n’est qu’un homme comme toi qui aurait pu nous comprendre! Archimède Je te remercie, je suis reconnaissant Et je peux te dire que tu es le meilleur dirigent. Le Roi - Bijoutier, parce que tu est resté en vie Je te donne un conseil, Ne vole plus! Pour mon geste Une autre couronne tu dois me faire. C’est le prix. C’est un test, Je tiens voir si tu es aussi adroit! Que la nouvelle couronne soit aussi merveilleuse Et que je la porte et que je l’aime comme une icône! Et toi, mathématicien, renommé Pour ne pas the sentir humilié devant Archimède Tu devras calculer, la quantité de l’or et de l’argent Contenue par la couronne fausse Si tu as du mal, Archimède, t’aidera Et j’espère que tu ne lui demanderas pas quelque récompense 126

Et maintenent au travail mes chers Et si quelqu’un va demander Pouquoi je n’ai pas procédé comme ça Vous devez savoir que je n-ai rien fait A part l’application de la loi Ce n’est pa ma loi C’est la loi d’Archimède D’unir les gens J’ai appliqué cette loi!

127

128

CUPRINS Prefața……………………………………………………………………………………………………3 Cei şapte ani de-acasă ……………………………………………………........................................... 10 Pune paharul jos! .......………………………………………………………………............................. 13 Put the glass down! ................................................................................................................................ 19 Atenţie, azi avem inspecţie! .................................................................................................................... 24 Atenţie, mâine avem inspecţie! …………………………........................................................................ 29 Bărzoiul şi piţigoiul …………………………………………………………………..............................33 Familia coniferelor …………………………………………………………………............................. 35 Gimnospermele ………………………………………………………................................................... 39 Fotograful Unirii ……………………………………………………….................................................44 Heliu-He ………………………………………………………………................................................. 48 Helium-He ……………………………………………………………................................................. 50 Hidrogenul-H …………………………………………………………............................................... .52 Hydrogen-H …………………………………………………………...................................................53 Hydrogène-H ………………………………………………………………….....................................55 Tabelul periodic al elementelor chimice a lui Mendeleev la aniversare ……………...........................57 Mendeleev’s Periodic Table of Elements at the Anniversary ………………………............................65 Le tableau périodique des éléments de Mendeleev à son anniversaire ..................................................77 Litiul-Li …………………………………………………………………………..................................89 Lithium-Li ………………………………………………......................................................................90 UNIREA – visul de un secol ……………………………………………...............................................91 Arhimede și coroana regelui Hieron al Siracuzei ..................................................................................92 Archimède et la couronne du Roi Hiéron de Syracuse .........................................................................106

Cuprins.....................................................................................................................................129

129