CSAV Journal 2018_extras teaser by Ioana Elena ZACHARIAS VULTUR

CSAV Journal 2018 European Year of Cultural Heritage

Vernacular Technics The technical heritage of Romania’s villages Patrimoniul tehnic al satelor României

Editura Universitară „Ion Mincu” București

Director al Centrului CSAV și editor al CSAV Journal: Prof. Dr. Arh. Sergiu NISTOR - Consilier Prezidențial pentru Cultură și Culte, fost președinte la ICOMOS România și Secretar de Stat în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2012-2013), membru al Departamentului de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM

Secretar științific al Centrului CSAV: Asist. dr.arh. Ioana E. ZACHARIAS VULTUR - Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM, Membru activ OAR, editor revista ZEPPELIN, fost redactor revista ARHITECTURA 1906: https://www.linkedin.com/in/ioanaz/

Comitetul științific al CSAV Journal: Dr. Ligia FULGA – director, Muzeul Etnografic Braşov Prof.dr.arh. Kázmér KOVÁCS - membru al Departamentului de Horticultură, Universitatea Sapientia, Facultatea de Știinte Tehnice și Umaniste Dr. Christoph MACHAT – membru al Comitetului Executiv al ICOMOS lect.dr.arh. Gabriel PANASIU - Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM

Coordonator al CSAV Journal: Asist. dr.arh. Ioana E. ZACHARIAS VULTUR - Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, UAUIM

Pagina web a publicației și centrului de cercetare: www.csav.ro Pagina Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București : https://www.uauim.ro/en/research/dealufrumos/

Anuarul Centrului de Studii de Arhitectură Vernaculară UAUIM (Dealu Frumos) = ISSN 2068 – 472X

Design, traduceri & DTP :

Asist.dr.arh. Ioana E. ZACHARIAS VULTUR Arh. Ionuț PARASCHIV

Editura „Ion Mincu” Str. Academiei nr.18-20, București

In the opening

Summary

CSAV Journal 2 0 1 8 3

Kengo KUMA Vernacular Architecture Arhitectura vernaculară

Dissertation extract

Adina DOBROTĂ, coord. by Prof.Dr.Arch. Ana Maria ZAHARIADE Arieș Valley Valea Arieșului

Summer school

UAUIM - TU Wien Summer School at Dealu Frumos 2018 Meinhard BREILING I Marius VOICA Summer Schools in the Danube Region: Student Projects as Means for Development in Depopulated Regions I

Școli de Vară în regiunea Dunării: proiecte ale studenților ca mijloace de dezvoltare în zonele depopulate

Dissertation extract Architectural guide

Petra IANU Revitalisation project in Dealu Frumos I Proiect de revitalizare la Dealu Frumos

Oana ROTARIU I Toni CHERNEVA Cycling through history. Towards explorational tourism I Pedalând prin istorie. Către turism explorațional

Zih-Cing CHANG Schnaps Genossenschaft - Abandoned spaces in fortified church will be reused as a liquor cooperative I Schnaps Genossenschaft - Spații abandonate în biserica fortificată vor fi reutilizate pentru cooperativă de lichior

Lukas Valentin FLANDORFER More than churches. An approach to develop strategies for the economical future of the villages of Transylvania I Mai mult decât biserici. O abordare a dezvoltârii de strategii pentru viitorul economic al satelor din Transilvania

123

Ana JANTEA, coord. by Assoc. Prof. Dr.Arch. Ștefan BÂLICI In-between borders. Influences from the Southern and Northern side of the Carpathians in the Upper Bran architecture Între hotare . Influențe din sudul și nordul Carpaților în arhitectura Branului de Sus

135

K öllő MIKLÓS OAR - Architectural guide to integrate into the local specificity of the rural environment - extracts OAR - Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural - extrase

167

CSAV Journal 2 0 1 8 4

Studio projects

Silviu PREDA Back to landscape for a contemporary architectural project Înapoi la peisaj pentru un proiect arhitectural contemporan

179

Horia DINULESCU 195 House in a given context. The ”other home” on the seashore - G11E studio projects by Alexandra MÜLLER & Iulia ARMBRUSTER Locuință în context dat. „Celălalt acasă” de la malul mării - G11E proiecte de studio realizate de Alexandra MULLER & Iulia ARMBRUSTER Gabriela TABACU I Lorin NICOLAE I Bogdan-Ioan GUIU Community bicycle repair workshop - G26 studio project by Alin PĂTRUCĂ Atelier comunitar pentru reparat biciclete - G26 proiect de atelier de Alin PĂTRUCĂ

211

Ștefan SIMION I Emil BURBEA MILESCU I Cristian BORCAN Territorial Bucharest - G23 studio project I Bucureștiul teritorial - G23 proiect de atelier

227

Augustin IOAN Vernacular architecture as an instance of tectonics I Vernacularul ca instanțiere a tectonicii

263

Profile

Chiara BERTOLIN I Agata MLECZKOWSKA I Marcin STROJECKI Tiepolo’s frescoes back to the natural light: the assessment of environmental risks Frescele lui Tiepolo înapoi în lumină naturală: evaluarea riscurilor de mediu

269

Diploma project

Andreea-Ioana NICUȚ, coord. by Assist.Prof.Dr.Arch. Vladimir VINEA (Re-)înființarea unui loc: comunitate intențională și fundație culturală la Poienărei, Argeș The (Re-)creation of a place: intentional community and cultural foundation in Poienărei, Argeș

297

VVITA Erasmus + Project Team Marius VOICA I Elena Cristina MÂNDRESCU I Mihaela HĂRMĂNESCU I Marina MIHĂILĂ I Andra PANAIT I Adrian MOLEAVIN I Alexandra AFRĂSINEI I Ioana E. ZACHARIAS VULTUR I Georgică MITRACHE I Magdalena STĂNCULESCU Vincenzo SAPIENZA I Ivo CALIO I Antonio GAGLIANO I Gianluca RODONO Luca FINOCCHIARO I Chiara BERTOLIN I Markus SCHWAI³

305

Workshop brief

C.S.A.V. 2018 activity calendar

325

Silviu PREDA Critical opinion to: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory Opinie critică la: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory

327

CSAV Journal 2 0 1 8 5

CSAV Journal 2 0 1 8 6

iu I

CSAV Journal 2 0 1 8 7

Vernacular architecture Text written by Kengo KUMA for CSAV Journal, October 2017

I consider that “vernacular architecture” is about architecture where the relationship between people and materials is happily connected. I say so because buildings are made of materials and the materials had to been found and obtained near the site where the building would stand. Under such restriction, human beings and materials used to keep their conversations, which resulted in the architecture.

In the 20th century however, humans and materials were separated. Materials became available everywhere, and buildings

all over the world began to be built with concrete and steel, which led to an ending of the good relation between people and matters.

Books on vernacular architecture had been written already in the 20th Century, but the arguments there were mostly about forms or styles, and discussions about materials were totally absent.

I would say that the most important “forgotten” material is wood. Wooden materials are born and rooted to the place. Furthermore, wood is so easy to work on that human beings have made their nests – the architecture – with wood since ancient times.

Professor Yoshichika Uchida, my most honored teacher from university, is the key figure who contributed to revive wooden

buildings in Japan. Professor Uchida used to say habitually that as for the wooden structure, Romania and Japan would build the best ones. His theory is based on the existence of Carpathian Mountains and the Black Sea in Romania, and the Pacific Ocean in Japan. According to Professor Uchida, these topographical features functioned as barriers protected their culture of wood, and Romania and Japan have been able to nurture technology to produce unique wooden constructions in their closed fields.

Since I heard Professor Uchida’s theory, I’ve always dreamt of the beauty and uniqueness of Romanian wood architecture.

Now, the mission assigned to both of us is that, having been born in the countries of wood, we truly revive our wooden buildings and create a modern version of vernacular architecture, which is tailored to the speed and density of our time.

CSAV Journal 2 0 1 8 8

Arhitectura vernaculară

text scris de Kengo KUMA pentru CSAV Journal, Octombrie 2017

Consider că „arhitectura vernaculară” reprezintă arhitectura în care relația între oameni și materialitate este una fericită.

Spun asta deoarece clădirile sunt făcute din materiale de construcții, iar materialele trebuiau căutate și extrase din apropierea șantierului. Sub asemenea constrângeri, oamenii și materialitatea dialogau, ceea ce a generat arhitectura.

Cu toate acestea, în secolul al XX-lea, oamenii și materialitatea sunt separate. Materiale de construcții sunt disponibile

oriunde, iar clădirile din toată lumea au început să fie construite din beton și oțel, ceea ce a condus la un final al bunei relații între oameni și materialitate.

Cărți pe tema arhitecturii vernaculare au fost scrise deja în secolul al XX-lea, dar argumentele acolo au fost în mare parte

despre forme sau stiluri, și discuțiile despre materiale erau total absente. Aș spune că cel mai important material „uitat” este lemnul. Materialele cu lemn / din lemn sunt născute și înrădăcinate la fața locului. Mai departe, lemnul este atât de ușor de prelucrat, încât oamenii și-au făcut cuiburile – arhitectura – cu lemn din timpuri antice.

Profesorul Yoshichika Uchida, mentorul meu cel mai onorat din universitate, este figura cheie care contribuia la revigorarea

clădirilor din lemn în Japonia. Profesorul Uchida obișnuia să spună că în ceea ce privește structura din lemn, România și Japonia le-ar construi pe cele mai bune. Teoria sa se bazează pe existența Munților Carpați și pe Marea Neagră în România și Oceanul Pacific. Conform celor spuse de profesorul Uchida, aceste caracteristici topografice care funcționau ca bariere își protejau cultura lemnului, iar România și japonia au putut astfel să-și „îngrijească” tehnologia de a produce construcții unice în arealul lor închis.

De când am auzit teoria profesorului Uchida, întotdeauna am visat la frumusețea și unicitatea arhitecturii din lemn din

România. Acum, misiunea acordată amândorura (arhitecți japonezi și arhitecți români), năascuți fiind în țări ale lemnului, să revigorăm cu adevărat clădirile noastre din lemn și să creem o versiune modernă a arhitecturii vernaculare, adaptată / pliată / adecvată vitezei și densității timpurilor noastre.

CSAV Journal 2 0 1 8 9

Patrimoniu tehnic vernacular Itinerary of a vernacular voyage 2 coș de îngroșat coș de tras de păr fântână cu cai jug pentru potcovit și stănoagă piuă pentru lână (stofă) moară de vânt moară de apă teasc de stors ceara teasc pentru ulei Vineyard teasc pentru must teasc pentru vin teascul Meschendorf oloiniță șteamp aurifer vâltoare

Landscape

horiz

Productio n rural ism

”De Re Metallica”, Georgius Agricola, 1555

Ideea acestui număr al CSAV Journal a apărut în timpul workshop-ului internațional VVITA Erasmus + 2018, odată cu vizita într-un vechi sat de pescari din Peninsula Lofoten, Norvegia. (v. pag. 305).

tte

Dig i t adespre L un sit de patrimoniu vernacular de secol XIX, încă locuit, în care se poate observa o tipologie arhitecturală reprezentată Este vorba de locuințe și ateliere de pescari sau de bărci din lemn, construcții parțial așezate deasupra malului stâncos al mării, pe stâlpi din lemn. Un loc aparte între aceste construcții îl ocupa un teasc de ulei de pește, cu toate mecanismele din metal și lemn încă funcționale. Se poate observa nu doar o tehnologie răspândită pe întreg teritoriul Europei și mai departe, dar și modul prin care patrimoniul tehnic rămâne i m mpentru a t e mai r i amulte l comunități and m a t e r loc i a de l întâlnire și sistem ecologic, adaptat și noilor provocări climatice. un „reper mental” învecinate,

HERITAGE

u c s re care explorează situl rural și arhitectura vernaculară, între o g i Ediția CSAV Journal 2018 acoperă gama completă de lucrări academice r G Le Corbusier

Pe teritoriul României, astfel de sisteme paleotehnice rurale din perioada medievală sau de secol XIX sunt expuse în muzee ale satului sau au rămas in situ . Poate acest patrimoniu tehnic rămas in situ să devină un răspuns post-industrial la revitalizarea satelor României ?

intermediary use

hieso selecție de proiecte de atelier, școli de vară, lucrări de disertație, diplomă și cercetări teorie și practică. Este vorba așadar despre grap o e g l ia doctorale pe subiectul pictor arhitecturii vernaculare din anii universitari 2017 și 2018, realizate în Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, alături de articole semnate de specialiști și cercetători internaționali. Ioana ZACHARIAS VULTUR, coordonator

CSAV Journal 2 0 1 8 10

Vernacular technic heritage The idea of this CSAV Journal edition appeared during the international workshop of VVITA Erasmus + 2018, while visiting an old fishermen village from the Lofoten Peninsula, Norway. (see page 305). It is a 19th century vernacular heritage site, still inhabited, where one can observe an architectural typology represented by wooden housing and fishermen or boat workshops, buildings partially arranged upon the cliffy seashore, on wooden piers. A special place among these dwellings is the fish oil press, with all the metal and wood mechanisms still working. One can observe not only a technology spread all over the territory of Europe and beyond, but also the way in which the technical heritage remains a ”mental landmark” for many neighbouring communities, a place for gathering and an ecological system, adapted also to the new climate challenges. On Romanian territory, such rural paleotechnical systems dating back from the Medieval Age or 19th Century are exhibited in village museums or are still ”in site”. Can this ”in site” technical heritage become a post-industrial answer to the revitalisation of Romanian villages ? The 2018 CSAV Journal edition covers the entire range of academic papers exploring the rural site and vernacular architecture, between theory and practice. Therefore it is about a selection of the 2017-2018 studio projects, summer schools, dissertation papers, diploma and doctoral research on the topic of vernacular architecture, created in or in the frame of the ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, accompanied by articles signed by specialists or international researchers. Ioana ZACHARIAS VULTUR, coordinator

CSAV Journal 2 0 1 8 11

Valea Arieșului Arieș Valley

stud. arch. Adina DOBROTĂ - - dissertation paper extract, July 2017 „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest coordinated by Professor Dr. Arch. Ana Maria ZAHARIADE, UAUIM adinadobrota21@gmail.com Keywords: community, rural, tradition, culture, creative tourism, rural revitalisation

Statement

Argument

”What do you mean when you say you’re looking at an ancient village, […] why are you calling it ancient? What does that mean, ancient? We have our plots for about thirty years, it that what ancient means to you? Did you see that hundreds of years have passed over us and the world is changing and we were the only ones left behind by the wooden plow? Where have you seen ancient village?”

„Adică cum ai tu în față un sat vechi, [...] de ce spui tu că e vechi ?!! Ce înseamnă asta vechi ?! Noi avem loturile noastre cam de treizeci de ani, asta înseamnă la tine vechime ? Văzuși tu că trecură sutele de ani peste noi și lumea se schimbă și numai noi rămăsesem în urmă la plugul de lemn ? Unde văzuși tu sat vechi ?” (Marin Preda, „Moromeții”)

(Marin Preda, ”Moromeții”) Fresh air. Nature. Living simple. Quiet. Place of tradition. Wi-Fi. Energetic efficiency. Alternative education. The Romanian village is changing. In the Western world, the Industrial Revolution widely spread meant the first significant transformation of the rural space. Factories of cities significantly reduce the number of young people from the countryside, and the modernisation of agrarian tools change the production and family

Aer curat. Natură. Trai simplu. Tihnă. Loc al tradițiilor. Wi-Fi. Eficiență energetică. Educație alternativă. Satul românesc se schimbă.

În lumea occidentală, revoluția industrială larg răspândită a reprezentat prima transformare semnificativă a spațiului rural. Fabricile orașelor reduc semnificativ numărul de oameni tineri de la țară, iar modernizarea utilajelor agricole schimbă modul de producție și relațiile dintre familii. În secolul XX, răspândirea

CSAV Journal 2 0 1 8 12

relationships. In the XXth Century the spread of the personal automobile and the massive migration towards the city (or the transformation of villages into cities) affects even the organisation of villages, the best plots becoming those than can facilitate the leave towards the city. The most recent wave of transformations specific of the 21st Century is represented until now by a democratisation of these spaces through free and instant acces to information. Despite these changes, we will see in the following pages that the dominant representations of the village are coherent in using the same clichees along history, probably also because they were always designed in the city. Romania is, of course, different. Formed out of a mixture of premodern states until the last ones dissapeared, the history of the village intermingles until later with the history of dwelling in this territory because the urban space was almost inexistent. After it appears, we also find the first representations of an idyllic that even today transforms poverty, health and precarious education or the lack of services in a romantic simplicity. Of course, not all Romanian villages have been defined by poverty - it took the Communist age to get to this point. Assuming a policy of gradual reduction of the rural space, the unique party failed, yet it succeded to introduce almost over night elements that generated radical changes, positive and negative ones: transport and communication infrastructure, agrarian tools, but also a new organisation form of production, basic education. In Romania (but certainly in other places too), the meeting specific for the 21st Century between globalisation, postindustrialism and traditions lead to the development of the rustic (bucolic). Certainly that there are also notable exceptions, yet looking at the non-touristic areas to the ordinary peasant dwelling, the success model that managed to build something new in the village, adding to the existing cultural heritage, orients itself towards certain

automobilului personal și migrația masivă către oraș (sau transformarea satelor în orașe) afectează chiar și organizarea satelor, loturile cele mai bune devenind cele de pe care se poate pleca cel mai ușor spre oraș. Cel mai recent val de transformări, specific secolului XXI, este reprezentat până acum de o democratizare a acestor spații prin accesul liber și instant la informație. În ciuda acestor schimbări, vom vedea în următoarele pagini că reprezentările dominante ale satului sunt coerente în folosirea acelorași clișee de-a lungul istoriei, probabil și din cauză că au fost realizate mereu la oraș. România este, desigur, altfel. Formată dintr-un conglomerat de state premoderne până au dispărut ultimele state premoderne, istoria satului se confundă până târziu cu istoria locuirii în acest teritoriu deoarece spațiul urban era aproape inexistent. După ce apare, găsim și primele reprezentări ale unui idilic care chiar și astăzi transformă pauperitatea, sănătatea și educația precare sau lipsa serviciilor într-o simplitate romantică. Desigur, nu toate satele românești au fost definite de sărăcie – a fost nevoie de perioada comunistă pentru a ajunge în acest punct. Asumându-și o politică de reducere treptată a spațiului rural, partidul unic a eșuat, însă a reușit să introducă aproape peste noapte elemente care au produs schimbări radicale, pozitive sau negative: infrastructură de transport și comunicații, utilaje agricole dar și o nouă formă de organizare a producției, educație de bază. În România (dar cu siguranță și în alte locuri), întâlnirea specifică secolului XXI dintre globalizare, postindustrialism și tradiții a dus la dezvoltarea rusticului. Cu siguranță că există excepții notabile, însă uitându-ne în zone non-turistice la locuința țăranului de rând, modelul de succes care a reușit să construiască ceva nou în sat, adăugând la patrimoniul cultural existent, se orientează spre anumite obiecte-simbol. Un foișor de lemn, un grătar de cărămidă exterior sau un șemineu (toate, desigur, rustice) reprezintă materializarea unui simptom global al capitalismului târziu: consumul non-necesar. Prin această lucrare, propun o alternativă la modelul dominant existent – o simbioză armonioasă între globalizare și tradiții. Satul reprezintă mai mult decât

symbol-objects. A wooden pavilion, an exterior brick grill or a fire-place (all, of course, rustical) represent the materialisation of a global system of late capitalism: the non-necessary consumption. Through this work, I propose an alternative to the existing dominant model - a harmonious symbiosis between globalisation and traditions. The village represents more than the attributes I have listed in the beginning of this statment, therefore the first step is the understanding of specific elements that give the unicity of the place in which we intervene (social, economic, natural) and the choice of the most valuable ones. These have to be then highlighted and updated in order to be attractive for tourists, which are interested more in a comfortable symbolic consumption, relaxing and fun, instead of a rough hystoricism. At the same time, working with the locals guarantees the preservation of authenticity, even though the context is modified. The architectural intervention follows the same logic: we build afterwards, yet we intervene with modern techniques and materials, alien for the village where it os the case. The objective is an honest undertaking, that can please both locals and tourists - neither some, nor others, do not wish for the museification of the rural space. Prologue Rural environment is currently undergoing a transition period with two extreme contexts: the development of the rural environment, situated mainly at the outskirts of urban centers, which leads to a homogenization and growth out of control (defined by the concept of “rurbanism” used by Heidi Pretterhofer) and the stagnation of rural space in an idealized social projection, made up from the clichés of a traditional lifestyle within a “lost paradise”. The Romanian village is subjected to a process of degradation, loss of identity, weakening social relations within the community due to

CSAV Journal 2 0 1 8 13

atributele pe care le-am enumerat la începutul acestui argument, așadar primul pas este înțelegerea elementelor specifice care dau unicitatea locului în care intervenim (sociale, economice, naturale) și alegerea celor mai valoroase. Acestea trebuie apoi scoase în evidență și aduse la zi pentru a fi atractive pentru turiști, care sunt interesați mai mult de un consum simbolic confortabil, relaxant și distractiv decât de un istoricism aspru. În același timp, lucrul cu localnicii garantează păstrarea autenticității, chiar dacă contextul este modificat. Intervenția arhitecturală urmărește aceeași logică: construim după, însă intervenim cu tehnici și materiale moderne, străine satului unde este cazul. Obiectivul este un demers sincer, care să mulțumească localnicii și turiștii – nici unii, nici alții, nu își doresc muzeificarea spațiului rural.

Prolog Mediul rural trece, în prezent, printr-o perioadă de tranziție, cu două contexte extreme de raportare: dezvoltarea mediului rural aflat, în principal, la periferia centrelor urbane, care conduce către o omogenizare și o creștere scăpată de sub control (definită prin conceptul de ,,rurbanism”, utilizat de Heidi Pretterhofer) și stagnarea spațiului rural într-o proiecție socială idealizată, alcătuită din clișeele unui stil de viață tradițional în cadrul unui ,,paradis pierdut”.

CSAV Journal 2 0 1 8 14

collectivization, industrialization and forced urbanization. Population aging, demographic decline and poverty contributed to defining a territory whose purity and eternity specific to the Romanian peasant no longer exists. The image of the village has been replaced by perspectives that oscillate between idyll and bias, nostalgia and contempt, which contribute to the disappearance of the main element that characterizes the village - the community. In this context, many architects are critically treating rurality as an experimental field of exploration. Thus, new perspectives of approach that defy the current construction method are defined. Although revitalization is perceived as a concept applied to urban areas, with focus on the regeneration of historic centers and industrial areas, regeneration is equally important for rural areas. In order for village development to take place, revitalization needs to involve social, economic and environmental processes. Thus, there is a need for initiatives and strategies that consider art and culture to be a means of creating, consolidating and improving rural space, understood in its entirety. Artistic and cultural programs provide an education about the historical and ethnographic context of a community and opportunities for active participation in its life. Artistic spaces can initiate a conversation about art, culture, identity, and establish a structure of events and plans to ensure that creative activities continue to develop. Through this development, can be provided jobs, economic alternatives to the basic occupation of agriculture and a sense of belonging. All of these effects clearly contribute to the positive evolution of a community.

Satul românesc este supus unui proces de degradare, de pierdere a identității, de slăbire a relațiilor sociale din cadrul comunității, datorate colectivizării, industrializării și urbanizării forțate. Îmbătrânirea populației, declinul demografic și sărăcia au contribuit la definirea unui teritoriu a cărui puritate și veșnicie specifice țăranului român nu mai există. Imaginea satului a fost înlocuită de perspective ce oscilează între idilă și prejudecată, nostalgie și dispreț, care contribuie la dispariția principalului element ce caracterizează satul – comunitatea. În acest context, numeroși arhitecți tratează în mod critic ruralitatea ca un domeniu experimental de explorare. Se definesc, astfel, noi perspective de abordare care contestă modul de construire actual. Deși revitalizarea este percepută ca un concept aplicat zonelor urbane, cu o concentrare pe regenerarea centrelor isorice și a zonelor industriale, regenerarea este la fel de importantă și pentru zonele rurale. Pentru a se produce o dezvoltare a satelor, este necesar ca revitalizarea să implice procese sociale, economice și referitoare la mediu. Astfel, apare necesitatea unor inițiative și strategii ce consideră arta și cultura un mijloc de creare, consolidare și îmbunătățire a spațiului rural, înțeles în totalitatea sa. Programele artistice și culturale oferă o educație despre contextul istoric și etnografic al unei comunități și oportunități de participare activă la viața acesteia. Spațiile artistice pot iniția o conversație despre artă, cultură, identitate și pot stabili o structură de evenimente și planuri care să garanteze că activitățile creative vor continua să se dezvolte. Prin această dezvoltare, se pot asigura locuri de muncă, alternative economice la ocupația de bază reprezentată de agricultură și un sentiment de apartenență. Toate aceste efecte contribuie în mod cert la evoluția în sens pozitiv a unei comunități.

CSAV Journal 2 0 1 8 17

Fig. 1. Concept and references for the diploma project, by the author, arch. stud. Adina DOBROTĂ. Concept și referințe pentru proiectul de diplomă, realizate de autor, stud. arh. Adina DOBROTĂ.

CSAV Journal 2 0 1 8 18

4.1 The problematic of rural tourism

4.1 Problematica turismului rural

The decline of agriculture and other occupations specific to rural areas has created a need for diversification of rural businesses. Tourism and various forms of recreation contribute to the integrated development process. This subchapter analyzes the changes in the types of recreation, the emergence of sustainable discourse, the role and influence of the local community and the connections between local and global, with emphasis on the possibilities of developing the rural environment through creative tourism.

Declinul agriculturii și a altor ocupații specifice zonelor rurale a creat o nevoie de o diverisificare a afacerilor din mediul rural. Turismul și diversele forme de recreere contribuie la procesul dezvoltării integrate. Acest subcapitol analizează schimbările la nivelul tipurilor de recreere, apariția discursului sustenabil, rolul și influența comunității locale și conexiunile dintre local și global, cu accent pe posibilitățile dezvoltării mediului rural prin intermediul turismului creativ.

4.2 Culture and tradition as resources of rural revitalization

4.2 Cultura și tradiția ca resurse ale revitalizării rurale

Art, culture and heritage are seen not only as opportunities for improving life but also as a foundation on which the future of rural communities can be built. Thus, the possibilities of capitalizing and integrating culture in the possible development of the village, the way in which the promotion of local crafts can increase the incomes of a rural community and can retain the population in rural areas is studied. The main method by which to revitalize a village through community involvement is represented by creative tourism, a concept that is part of a wider development of cultural tourism and culture-led regeneration).

Arta, cultura și patrimoniul sunt văzute nu numai ca posibilități de îmbunătățire a vieții, ci și ca o fundație pe care se poate clădi viitorul comunităților rurale. Astfel se studiază posibilitățile de valorificare și integrare a culturii în cadrul unei posibile dezvoltări ale satului, modul în care promovarea meșteșugurilor locale poate mări veniturile unei comunități rurale și poate reține populația în mediul rural. Principala metodă prin care se poate revitaliza un sat prin implicarea comunității este reprezentată de turismul creativ, concept care face parte dintr-o dezvoltare mai largă a turismului cultural și a noțiunii de revitalizare prin cultură (culture-led regeneration).

4.3. Towards a new rurality – case studies

4.3 Către o nouă ruralitate – Studii de caz

This subchapter analyzes the different ways in which projects in Romania and Europe have influenced rural communities. The analyzed projects can be models and not recipes for the development of similar projects. Cultural projects involve a continuous process that may involve changing the initial vision and may change the end result that was expected.

În acest subcapitol, se analizează diferitele moduri în care proiecte din România și Europa au influențat comunitățile rurale. Proiectele analizate pot constitui modele și nu rețete pentru dezvoltarea unor proiecte asemănătoare. Proiectele culturale implică un proces continuu care poate implica modificarea viziunii inițiale și poate schimba rezultatul final ce a fost preconizat.

CSAV Journal 2 0 1 8 22

Fig. 2. 3D Rendered perspectives for the diploma project, by the author, arch. stud. Adina DOBROTĂ. Perspective 3D pentru proiectul de diplomă, realizate de autor, stud. arh. Adina DOBROTĂ.

CSAV Journal 2 0 1 8 34

We saw, therefore, how the sense of suthenticity and rural memory evolved along the years, highlighting here above, those elements that are still present today, in the in villages: the idyllic. What is authentic, although varies from a century to another, remained mostly as in Antiquity: a space defined by landscape and nature, by repetitive activities such as agriculture, in which life is is more pleasant or simpler than in the city. The memory about the village, although changes in a few generations when it comes to details, it is mostly built by nostalgia for a village from a relatively distant past, that hasn’t actually been experienced directly by those who invoke it, but only through reference to ancestors, either other authors or grandparents.

Rural revitalisation 4.1. The matter of rural tourism In the context of the fading away of the border between urban and rural, in order to be able to define it as rural tourism, it must reflect the characteristics of a rural space - reduced dimensions, reduced density of inhabitants, economy based on agriculture and traditional communities26. Although there is no unanimously accepted and recognised definition, the neccesity of separation between rural tourism and other types comes not from a difference of types of practiced activities, but rather by the fact that they require administration and different resources from the content and quantity point of view. Concurrently, the environment in which these take place is a specific one, defined by the vague dichotomy between the “local” and the “visitor” that helps to perpetuate the myth of idyllic rurality in the same measure that it tries to protect it27. At the same time with the perpetual search for values of authenticity and idyllic by the tourists, a change of the idea of place happens, which results in the projection of an image upon the cultural landscape. The relationship between tourism and rurality is best expressed through

Am văzut, așadar, cum sensul autenticității și memoriei rurale au evoluat de-a lungul timpului, subliniind mai sus acele elemente care mai sunt prezente și astăzi în componenta culturală definitorie pentru politicile și proiectele desfășurate în sate: idilicul. Ce este autentic, deși a variat în nuanțe de la un secol la altul, a rămas în mare parte la fel încă din antichitate: un spațiu definit de peisaj și natură, de activități repetitive precum agricultura, în care viața e mai plăcută sau mai simplă decât la oraș. Memoria despre sat, deși de asemenea se schimbă la câteva generații când vine vorba de detalii, este preponderent construită prin apelarea la o nostalgie pentru un sat dintrun trecut relativ îndepărtat, care nu a fost experimentat direct de cei care îl invocă, ci doar prin referințe la precursori, fie că aceștia sunt alți autori sau bunicii.

Revitalizare rurală 4.1. Problematica turismului rural În contextul estompării graniței dintre urban și rural, pentru ca turismul într-o anumită zonă să poată fi definit drept turism rural, trebuie să reflecte caracteristicile unui spațiu rural – dimensiuni reduse, densitate de locuitori redusă, economie bazată pe agricultură și comunități tradiționale.26 Deși nu există o definiție unanim acceptată și recunoscută, necesitatea separării între turismul rural și alte tipuri de turism provine nu dintr-o diferență a tipurilor de activități practicate, ci mai degrabă din faptul că ele necesită administrare și resurse diferite din punct de vedere al conținutului și al cantității. Totodată, mediul în care acestea se desfășoară este unul specific, definit prin vaga dihotomie dintre ,,localnic” și ,,vizitator” care ajută la perpetuarea mitului ruralității idilice în aceeași măsură în care încearcă să o protejeze.27 Odată cu perpetua căutare de către turiști a valorilor de autenticitate și idilic are loc o comodificare a ideii de loc, ce rezultă din proiectarea unei imagini asupra unui peisaj cultural. Relația dintre turism și ruralitate este cel mai bine exprimată prin materializarea înțelesului

CSAV Journal 2 0 1 8 35

the materialisation of denotement and perception of the rural environment. The consumerist society has created metaphoric representations for the village - natural and cultural landscape. Nonetheless, the materialisation of a space whose original sense has been eroded by time can represent a bigger attraction than a “frozen” space in time. As a consequence, numeorus communities have taken over and identified themselves with the manner in which they are perceived by the tourists. The reproduction of this image strictly for advertising, led to areas of “backstage” and “front-stage” - the perspective of the tourist being restricted to the ‘mis-en-scene’ (staged) area28. There are though, cases when the locals have negative feelings towards the created representation, especially in political contexts, of commercial advertising or in situations that compromise the usual lifestyle in the area.

și a percepției mediului rural. Societatea consumeristă a creat reprezentări metaforice care ilustrează diverse destinații, activități sau evenimente asociate cu imaginile reprezentative pentru sat – peisajul natural și cultural. Totuși, materializarea unui spațiu a cărui sens original a fost erodat de timp poate prezenta o atractivitate mai mare decât un spațiu ,,înghețat” în timp. Ca urmare, numeroase comunități au preluat și s-au identificat cu modul în care sunt percepute de către turiști. Reproducerea acestei imagini strict în scop de promovare a condus la zone ,,back-stage” și ,,frontstage” – perspectiva turistului fiind restricționată la zona ,,pusă în scenă”.28 Există, însă, și cazuri în care localnici au sentimente negative față de reprezentarea creată, mai ales în contexte politice, de promovare comercială sau în situații care compromit modul uzual de viață în zonă.

Still, the manner in which tourists absorb rurality remains essential in the apropiation and obejctification of the rural space. The analysis of tourism, of rurality and relationship between the two continues to get complicated, so that the rural space is rebuilt and remodeled. Although the visitors receive a certain image, the interaction with it and its interpretation is realised in a nuanced and complex manner. Touristic brochures, commercials and presentations can show certain aspects, yet they resonate differently with the audience they are destined to, according to education, cultural experience, knowledge and personality. The individual not only participates to a congnitive and visual process, but also interacts directly with the environment and gets actively involved29. At the same time, to the building of a perspective, the social interactions also are contributing. In a touristic context, the relationship tourist - dweller defines the general impression over events and experiences. The tourist gets to his own image of rurality. He reacts according to the culture in which he lives and to which he relates to. Identity, tradition, authenticity are interpreted through the filter of contemporary culture. Thence, the use of images, events, landscape and even cultures by the tourism industry means that any pre-tourism notion of rurality has been modelled and changed.30

Totuși, maniera în care turiștii consumă ruralitatea rămâne esențială în aproprierea și obiectificarea spațiului rural. Analiza turismului, a ruralității și a relației dintre cele două se complică în continuare, astfel încât spațiul rural este reconstituit și remodelat. Deși vizitatorilor le este prezentată o imagine, interacțiunea cu aceasta și interpretarea ei se realizează într-un mod nuanțat și complex. Broșurile turistice, reclamele și prezentările pot înfățișa anumite aspecte, dar ele rezonează diferit cu audiența căreia îi sunt destinate, în funcție de educație, experiența culturală, cunoștiințe și personalitate. Individul nu doar participă la un proces cognitiv și vizual, ci și interacționează direct cu mediul și se implică activ.29 Totodată, la construirea unei perspective contribuie și interacțiunile sociale. Într-un context turistic, relația turist – locuitor definește impresia generală asupra evenimentelor și experiențelor. Turistul ajunge la propria sa imagine asupra ruralității. El reacționează în funcție de cultura în care trăiește și la care se raportează. Identitatea, tradiția, autenticitatea sunt interpretate prin filtrul culturii contemporane. Astfel, folosirea imaginilor evenimentelor, peisajelor, comunităților și chiar culturilor de către industria turistică înseamnă că orice noțiune a ruralității pre-turistice a fost modelată și schimbată.30

CSAV Journal 2 0 1 8 36

Fig. 4. Cross-sections of the diploma project, by the author. Secțiuni ale proiectului de diplomă, realizate de autor.

CSAV Journal 2 0 1 8 37

Fig. 5. Cross-sections and inner courtyard of the diploma project, by the author. Secțiuni și perspective ale curții interioare, ale proiectului de diplomă, realizate de autor.

CSAV Journal 2 0 1 8 42

Fig. 7. Interior image of the restaurant. The restaurant and main meeting area of the cereal and oil museum, with the objective of revitalising the Xihe community of the Henan Province, China. Project and photographies by: authors He Wei, Qi Honghai, Chen Long. Source: http://www.archdaily.com/777339/xihe-cereals-and-oils-museum-and-villagers-activity-center-he-wei. Imagine de interior a restaurantului. Restaurantul și locul principal de întâlnire al muzeului de cereale și ulei, cu scopul revitalizării comunității zonei Xihe din Provincia Henan, China. Autori proiect și fotografii: He Wei, Qi Honghai, Chen Long. Sursa: http://www.archdaily.com/777339/xihe-cereals-and-oils-museumand-villagers-activity-center-he-wei

CSAV Journal 2 0 1 8 47

CONCLUSIONS

CONCLUZII

The Romanian village goes through a change, evolving from the idyllic romantic image charged with esthetic archetypes to a mix of traditional houses, new built villas that do not fit in the local specificity and the lack of economic opportunities. Contrary to a frequently met opinion, the Romanian village does not die. ”What makes it alive is precisely the reality of civilising, modernising and ideological constraints.”66

Satul românesc trece în prezent printr-o schimbare, evoluând de la idilicul imaginii romantice încărcat cu arhetipuri estetice la un amestec de case tradiționale, vile nou construite ce nu se încadrează în specificul local și lipsa oportunităților economice. Contrar unei opinii des întâlnite, satul românesc nu moare. ,,Ce îl face viu e tocmai realitatea constrângerilor civilizatoare, modernizatoare şi ideologice.”66

Tradition and tourism are two of the resources that the rural environment can capitalise for revitalisation. This symbiosis can provide new approaches in the economic, cultural and social activity. Art and culture can represent a way to consolidate and enhance the rural environment, especially through creative programs that offer development opportunities to the community and possibilities for the tourists to actively involve in its life. Concurrently, in this way one can ensure new workplaces that can lead to the stability of population and an economic development of the area.

Tradiția și turismul sunt două dintre resursele pe care mediul rural le poate valorifica cu scopul revitalizării. Această simbioză poate furniza noi abordări în activitatea economică, culturală și socială. Arta și cultura pot reprezenta o modalitate de consolidare și îmbunătățire a mediului rural, mai ales prin programele creative care oferă comunității oportunități de dezvoltare și turiștilor posibilitatea de a se implica activ în viața acesteia. Totodată, în acest fel se pot asigura noi locuri de muncă care ar duce la stabilizarea populației și la o dezvoltare economică a zonei.

The curent situation analysis of Arieș Valley indicated that it has the potential to develop activities such as creative tourism, through available resources - natural and cultural landscape, tradition, folklore and the specific way of life, only for this area of Apuseni Mountains. For the development of creative activities, the area needs an integrated intervention, that can hev as model the revitalisation of Viscri village or the Thread art residence and cultural center. These examples show that the capitalisation of tradition and touristic potential can contribute to the rural revitalisation.

Analiza situației existente din Valea Arieșului a arătat că aceasta are potențialul de a dezvolta activități precum turismul creativ, prin intermediul resurselor de care dispune – peisajul natural și cultural, tradiția, obiceiurile, folclorul și modul de viață specific doar acestei zone a Munților Apuseni. Pentru dezvoltarea unor activități creative, zona are nevoie de o intervenție integrată, care poate avea ca model revitalizarea satului Viscri sau reședința pentru artiști și centrul cultural Thread. Aceste exemple arată că valorificarea tradiției și a potențialului turistic poate contribui la revitalizarea rurală.

The creative center on the Mocănița train itinerary, in the context of the narrow railway path, can become an attraction center of the area and a development generator of Arieș Valley. In addition, it could have the potential to become an identity and cultural landmark that will contribute to the wellbeing of society.

Centrul creativ pe traseul mocăniței, în contextul reabilitării traseului căii ferate înguste, poate deveni un centru de atracție al zonei și un punct generator al dezvoltării Văii Arieșului. În plus, ar avea potențialul de a deveni un reper identitar și cultural care va contribui la bunăstarea comunității.

CSAV Journal 2 0 1 8 54

Fig. 1. Participants from the International Summer School Dealu Frumos/Schönberg 2018. Participanți la Școala Internațională de Vară Dealu Frumos / Schönberg 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 55

Școli de Vară în regiunea Dunării: proiecte ale studenților ca mijloace de dezvoltare în zonele depopulate Summer Schools in the Danube Region: Student Projects as Means for Development in Depopulated Regions Dr. Rer. Nat. Tech. Meinhard BREILING Technische Universität Wien, Landscape, Austria Conf. Dr. Arch. Marius VOICA

“Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest meinhard.breiling@tuwien.ac.at / mvoika@yahoo.com Keywords: cultural heritage, landscape management, regional development, rural planning, thematic tourism, vernacular architecture Abstract The paper describes process and progress during an international summer school in Dealu Frumos/ Schönberg during May and October 2018. First there is a magnificent, underused landscape full of outstanding cultural heritage that abruptly lost important parts of its population at the end of last century and could not yet recover from that loss. Second there were 25 international students developing project ideas on how to promote development by tourism, agriculture or to improve infrastructure. Third there were supportive people, locals in Dealu Frumos, members of institutions in Sibiu County, academic and administrative staff of several universities, artists and freelancers that helped to create a good productive atmosphere. Several project ideas were born, all of them suited to improve life for resident people and to generate more income for locals. The costs to organize the summer school were reasonable as many of the resources needed were made available at limited costs. We propose to organize similar summer schools in other scarcely populated, rural areas of the Danube Region as a cost efficient means of rural and regional development.

CSAV Journal 2 0 1 8 56

Introduction

For more than 700 years the Germans were the dominant ethnic group in Transylvania or Siebenbürgen, primarily protestants, and responsible for building most of the approximately 250 fortified churches as defense line against aggressors from outside. Most churches are still owned by the Romanian Protestant Church. The “Stiftung Kirchenburgen”, a foundation dependent on donations primarily from people who left the country some time ago manages some 110 of the fortified churches. While the objects in their totality are a unique cultural heritage of sacral buildings, worthwhile to be protected as an ensemble the reality of the region and country does not allow such an approach. The poor region did not recover from the loss of people and income. Means provided by international and national sources are scarce and only allow a priority setting to protect the best-preserved objects. One out of 35 or the seven most famous fortified churches became a UNESCO World Heritage Site. These churches get the most attention and visits. Some 100 objects in need for renovation are in hands of institutions or cultural associations who try to reestablish a meaningful use. The remaining majority of objects are ruins or under current conditions not useable buildings. During July 2018, the International Summer School took place in Dealu Frumos/Schönberg in the very center of Romania. It gathered 25 students from the ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism in Bucharest, the host, Technische Universität Wien, and the Korean Gyeongsang National University in Jinju. In total 12 professors and/or supervisors from Romania, Austria, Germany, Japan and Korea were present and supported the students in their search for contemporary uses for selected lands, villages and houses of the region that became marginalized and widely neglected after the retreat of German settlers taking place during the final quarter of the last century. The purpose of the summer school was to introduce the students to: a) Sibiu Region, b) its population and ethnic groups that changed over time, c) its rich history that generated so much cultural heritage, d) the difficulties in acquiring funds for renovating buildings according to their needs, e) providing a general overview on landscape management practices and economic activities, f ) introducing particular skills like renovating medieval fortresses and repairing buildings or “painting with the colors of the earth”. Thereby, the participants did not only stay in Dealu Frumos. They visited Sibiu/Hermannstadt town, many sites in Sibiu County like the Museum Astra, the second largest free air museum in Europe (Breiling 2018). Here are hundreds of traditional farm houses and other vernacular architecture objects exhibited, providing models to find stimulation for one´s own project. The main work for students was to find a suitable idea that can help the local population and to elaborate this idea into a mature state. The realization of the idea is another problem. Many hinders may oppose a direct implementation such as lacking resources and skills, not sufficient support by public institutions or changing priorities for initiative takers to name some of them.

CSAV Journal 2 0 1 8 59

Fig. 4. Dealu Frumos/Schönberg Summer Campus of ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest. Source: M. Breiling, July 4th, 2018. Campusul de vară al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu”, București. „ Sursa: M. Breiling, 4 iulie, 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 60

Land use and income Tourism in various forms - as architectural or cultural heritage tourism, religious tourism, history tourism, ethnic minority tourism, event tourism, cycling tourism and farm tourism - was selected by students as the most appropriate economic activity to revitalize the region and several ideas were born to strengthen tourism. From Austrian viewpoint, it was astonishing how little tourism developed in Transylvania despite the chain of superb attractions with some of them classified as world heritage. On a country average, the tourism intensity of an Austrian is ten times higher than the one of a Romanian (Eurostat 2018). An explanation for this is the comparatively poor quality of infrastructure and services, which is not yet very well developed. Few tourists generate insufficient funds for maintenance and operations and this is not only a hinder for the development of tourism but for any other industry in the region. Promoting tourism needs co-operation between initiative takers and the public and the participating students are possible mediators in this context. Agriculture appealed in two ways, in form of a traditional agriculture and (ultra-) modern methods of smart farming. In 2013, we found 3.9 million farms in Romania and 2.8 million farms had less than one hectare production area. The tiny farms are primarily for subsistence food production and for the survival of the rural families. Family farms are 99% of all farms, and have 53% of the land, and they keep: 99% of sheep; 99% of goats; 99% of bees; 90% of cattles; 70% of pigs and 61% of poultry. A perceived problem for the continuation of agriculture is that 64% of farmholders were over 55 years (Baker-Smith 2016). The tiny farms are not entitled for agricultural subsidies within the EU. Another 1.04 million farms were classified small scale with more than 1ha and less than 10ha. Some 60,000 farms have a size of over 10ha and less than 100ha, 12,000 Romanian farms contain more than 100ha area and are the reminder of collective farm co-operatives established during the communist period (Page and Popa 2013). A few large-scale farms existed even before the communistic period when one particular large-scale farm unit - the property of the Czell family - comprised 2000ha and was one of the largest farms in Romania at the beginning of the 20th century (Czell, 2018).

CSAV Journal 2 0 1 8 70

Proiect de revitalizare la Dealu Frumos Revitalisation project in Dealu Frumos

CSAV Journal 2 0 1 8 71

stud. arch. Petra IANU Technische Universität Wien, Austria petra.ianu@gmail.com

Keywords: handcraft, revitalisation, rural space, cultural and architectural heritage, internal economy, brick,

The summer school - Summer semester 2018-, led by proffessor Meinhard Breiling from the Landscaping Institute of the University of Technology, Vienna in collaboration with the ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism - Bucharest, under the guiding of associate proffessor Marius Voica, had as main purpose the revitalisation of the rural area in the Transylvanian region. As a case study example, Dealu Frumos has been chosen for our concepts and interventions. We were briefly taken by various experts through the history of the place, and found out that it is a very long and diverse one. The multitude of ethnical minorities plays a decisive role in the architectural space that has been handled. But the main problematic is that this region is facing with is the unnatural movement of the Saxon ethnicity (the one that has also grounded these villages) that has happend in the post-communist times and the imbalance that came after it. The Romanian and Romma population are now mainly inhabiting the rural space, but the young population, and the one that is still able to work, is constantly emmigrating to the Western Europe, leaving behind an alarmigly low number of population. As a consequence, the handcraft field has suffered also a dramatic loss. The poverty is present everywhere, and the cultural and architectural heritage is on the edge of ruin. That is why, my personal oppinion is that one should not rely only on the European Funding for RestaurationConservation of punctually chosen architectural objects, but also try to implement a sort of internal economy that begins from the local inhabitants themselves. I believe that a sollution for the social, as well as for the economical issues, would be the introduction of workplaces that revive the traditions of the craftwork in the area, and rising the awareness regarding their importance. My proposal would be the establishing of a handmade brick factory, which has various reasons for it: - the lost tradition of the brick making has begun since the first settlements of the Romma folk in the

CSAV Journal 2 0 1 8 72

Transilvanian region, so this can also be a pillar in finding again the identity and heritage of the present local population. - the soil in the Hârtibaciu Valley/ Harbachthal is also appropriate for the production of this sort, given the fact that it consists mainly of clay. That leads to very low costs for transport and the aquiring of material. - this is a facilitation of workplaces that do not require any sort of higher education, and it can be executed by people of various ages. That enhances the chance of finding willig work craft also in this low populated area. - the main purpose of the end-product can be the restaurationconservation of the many existing projects of this sort, but also for the new building sites that embrace this traditional context of building. These arguments are, as said before, working on the economical, social and moral level.

Fig. 1. Examples of the further use of the Hand-made Brick products: rooftops in the old town of Sibiu; fortification wall of Sibiu; fortified church in Axente Sever village. Exemple de utilizare a produselor din cărămidă realizate manual: acoperișuri în orașul vechi

The selected soil is transported next to the factory place, kept in a 30cm hole in the ground in constant moisture, and then mixed in a big cilinder, which is moved normally by a horse tied to a pull which dictates the rotation movement. Out of the cilinder comes the right quantity and material consistance for a brick, which is then put on the tabel and formed in its wooden negative. The operation is not a complicated one, so that in the brick makery that we visited, in Apos village, the person doing this was repeating it approximately 500 times a day. The first drying phase happens outside on flat groung under the sun, and after that the bricks are moved in a big covered space which has a good ventilation (a barn). After which they have achieved the wanted consistency, the burning process can begin. The ovens can make between 20.000- to 40.000 brick per burning, these being only the traditional ovens we are talking about. They always have ventilation holes in the walls, so that the heat waves have their own movement.

CSAV Journal 2 0 1 8 73 Normally there take place only two to three burns a year, due to the climate drying conditions, because everything happen more or less in an open environment, in spite the rooftops. Seeing these whole process one has to understand that it is a very specialised niche of work, and that the products should be much more cherished than the industrial ones. The hope is that the awareness for the importance of this whole process can be raised, together with the importance of the cultural identity of the place.

Fig. 2. The making process of the brick product: modeling the brick in raw form; letting the brick dry in the sun; burning the brick in the oven. Procesul de realizare a produselor din cărămidă: modelarea cărămizii în formă brută; uscarea sub soare a cărămizii; arderea cărămizii în cuptor.

The burning process takes up to 5 weeks. The temperature also has its own phases: the first week starts with lower temperatures, because any sudden change can lead to cracks and loss of the static capacities. The second and third week it is reached a peak point, about 700-800 degrees Celsius, and the next phase is the cooling down, which also has to be made step by step. Normally the fuel used in this process is wood, dried grass, coal. For one brick is used approx. 1 kg of wood or 0,400 kg of coal.

CSAV Journal 2 0 1 8 74

Fig. 3. Localisation Plan of the brick factory | 1:1000. Localizare. Planul fabricii de cărămidă | 1:1000.

CSAV Journal 2 0 1 8 75

Fig. 4. Ground floor plan | 1:200. Planul parterului | 1:200.

CSAV Journal 2 0 1 8 78

Hands-On | Conservation and Restauration project Another aspect of our excursion in Romania was the extension of the week with a practical course which implies the deeper understanding of the restauration work through taking part in the actual physical intervenions. Experts in the domain have been guiding us through the whole two weeks process. The balance between the theoretical part and the practical one was a great input and help, that considerably raised our awareness, involvement and education regarding these architectural objects. The course had been taking place in Daia village, also a small former Saxon settlement, with a fortified church, that is on the edge of ruin. The work itself was the rebuilding of a fallen barn guarding the entrance through the fortification wall. The first week started with the research and plans consisting in the original construction and binding details. After that it has been decided which parts of the old substance can be saved and reused. The step that followed were the theoretical explanations regarding the details and filling with the new substance, and then we applied it. The techniques we used through the whole process were only the traditional ones, and we tried to stick to the original construction principles even where we udes new wood. We did the same thing the following week by restaurating the wall itself, we have completed it with the old unaffected bricks and new ones, but hand made. The experience of working in field was one that deepened my understanding about restauration processes, and also inspired me in planning the brick factory project, because the barn principle is an efficient and generally useful one, encouringing also further adaptive reuse.

CSAV Journal 2 0 1 8 79

CSAV Journal 2 0 1 8 80

CSAV Journal 2 0 1 8 81

Pedalând prin istorie. Către un turism explorațional Cycling through history. Towards explorational tourism

Laying the foundation for sustainable tourism in Transylvania Oana ROTARIU I Toni CHERNEVA Vienna University of Technology, Department of Architecture oanarotariu6591@gmail.com / toni.cherneva@gmail.com Keywords: fortified church, bike, tour, camping, culture, tourism

Preamble One of the many treasures of Romania are Transylvania’s fortified churches located at the very heart of the country. Sheltered by the Carpathian mountains, these churches were once a part of a complex defense system against the Ottomans. There are over 150 churches in this area, divided into three architectural styles: romanesque, early gothic and late gothic. Of these 150 churches, eight are UNESCO sites and other fifty are generally seen as important and worthy of conservation. There are numerous attempts to revitalise them, through events like music festivals, or cooperations with The Centre for Vernacular Architecture Studies of ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest. There is an ongoing debate on how many of these churches need to be conserved. Our project aims to raise awareness of these churches and their situation, rather than suggest a particular use. The idea is to promote sustainable tourism and at the same time boost the region’s infrastructure. Our focus area is the village of Dealu Frumos, where the church has been renovated with efforts of „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism. We propose to make Dealu Frumos the starting point for various exploration trips, by bike or hiking. To this end, we will plan a camping site near the village and explore and improve its connections to major cities nearby: Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Cluj. These serve as starting points for foreign tourists. Another possibility is to connect and expand the EuroVelo Network towards Transylvania.

CSAV Journal 2 0 1 8 82

1. Transportation to Dealu Frumos There are airports in the cities of Sibiu, Brașov and Cluj-Napoca. Further connection points are Târgu Mureș and Sighișoara, which are also reachable by train. The first step is to improve the connections from these cities to Dealu Frumos. The situation of bycicle paths in Romania is poor, with very few cities building bike paths or lanes. The general consensus is that while illegal, it is acceptable to travel by bike on the national roads, whereas on european roads it is forbidden. Nonetheless, there are many regional roads that allow cyclists to enjoy the beautiful scenery. In the following paragraphs, we will analyse possible arrival points - major cities - and their connections towards Dealu Frumos. The bike connections were assessed with the planning tool BikeMap. 1.1. Sibiu - Dealu Frumos This connection is the shortest, with an estimated duration of four hours and total distance of 61 km. 1.2. Brașov - Dealu Frumos With a duration of almost seven hours (for 110 km), this route seems to pose more challenges, especially in the montainous area of Brașov, where the steep slopes reach up to 700 height meters. 1.3. Cluj - Târgu Mureș - Sighișoara - Dealu Frumos This route connects three of the major cities with Dealu Frumos: Cluj-Napoca, the smaller city of Târgu Mureș and the touristic Sighișoara. With a total distance of 197 km and an estimate of 13.5 hours, it is rather challenging and requires a few rest stops. Târgu Mureș is the mid-point of this route (only 6.5 hours to Dealu Frumos), while the shortest segment has the length of 40 km and a duration of nearly three hours.

CSAV Journal 2 0 1 8 88

3. Dealu Frumos The village is situated right next to the geographic center* (it has been re-calculated) of Romania. This idea was the starting point of our analogy - an epicenter of the ”fortified church” biking / hiking trails. Furthermore, its connection to „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism offers a great opportunity for future academic collaborations and various learning strategies for the tourists staying here info center, lectures, etc. In order to establish the village as the center of the network, there are various things required: the connecting lines towards other cities, as discussed in the previous chapters, but also a greater accomodation capacity. Our project proposes to solve this issue in a sustainable way, which is by creating a camping site on the outskirts of the village. The idea is to allow travellers to enjoy the nature, while taking care not to destroy it with extensive construction. The camping sites will be composed of a tent area, where you can rent your tent on site, of a bike / luggage storage facility, sanitary units and some facility huts. The visitors can spend their nights here, and proceed to explore various daytrip routes. The necessary facility huts will be build in the local style, as wooden huts. The team took a daytrip and looked around the village, hoping to find a good place to locate the camping area. The camping place was meant to be outside the village so that the local people would not be disturbed by the tourists, but close enough so that the area would be connected to the plumbing and electricity in the village. The place which was selected for camping was at the end of the main street in the village, by the last houses of the village and near the old orthodox church. It is separated from the housing area by a small filed, wich was used for planting, so the chances that it turns into a living area for locals who would be disturbed by the tourists are very small.

CSAV Journal 2 0 1 8 89

CSAV Journal 2 0 1 8 96

CSAV Journal 2 0 1 8 97

CSAV Journal 2 0 1 8 98

3.5 Fundraising and renovating On our first day in Romania we had a lecture about the fortified churches where it was said that one of the opportunities is to restore and keep some of the fortified churches and let the almost destroyed ones die beautifully. So we took the idea from our first lecture and decided to use it out for our project. We don’t want to raise money and use them on the few fortified churches of the region that are connected to our bike paths, but it would be a great start to raise some money using the bike and camping tourism combined with cultural tourism. The more tourists the more attention to the cultural heritage of the region. We build our project on the connection between the villages with fortified churches that are reachable by foot or by bike but the project starts in Dealu Frumos and can only get bigger. So one of the further steps would be to use donated money from the first fortified churches we used in our project to restore other fortified churches too and connect them to our system.

4. References http://csav.ro/index.php/call-for-papers/ http://www.sibiuagnitarailway.com/news.php?year=2015 http://www.transilvania-card.ro/the-project-2/ http://www.mapinfo.ro/wp-content/uploads/2015/12/Fortified-Churches-TRANSILVANIA.jpg http:// www.eurovelo.com/ https://europa.eu/youreurope/business/funding-grants/eu-programmes/index_en.htm

CSAV Journal 2 0 1 8 99

Cooperativa de Lichior - Schnaps Genossenschaft Spații abandonate în biserica fortificată vor fi reutilizate pentru cooperativă de lichior Liquor Cooperative - Schnaps Genossenschaft Abandoned spaces in fortified church will be reused as a liquor cooperative Zih-Cing CHANG Vienna University of Technology, Department of Architecture cing13cing13@gmail.com Keywords: fortified church, Dealu Frumos, local agriculture, liquor „Pălincă”, cooperative

1. Preamble Transylvania used to be a settlement of Saxons in the Middle Ages, nowadays, these villages and towns are famous with their fortified churches, such as Sighișoara, Biertan and Prejmer, etc., but still many villages need to be financed and supported, it is better that the local community of village creates their own profits to rehabilitate and improve the current conditions, instead of being funded by EU or some foundations constantly. Luckily the soil quality in Transylvania is very good and suitable for agriculture; my design aims to revitalize the fortified church heritage combining with the local small farming agriculture, moreover, it is not only to create a new highlight of the village in order to attract more tourists, but also to strengthen the social cohesion of the community.

2. Goals of design 01. Enhancing the sense of belonging and local identity of villagers to their own land. 02. Creating extra incomes and the new job opportunities for villagers. 03. Promoting local tourism. 04. Using parts of revenues for the further renovations of the church heritage as well as the new construction of community. 05. Retaining and promoting the Zeitgeist of the fortified church.

CSAV Journal 2 0 1 8 100

3. The relationship between the fortified church and the community Transylvania is famous for its over 160 fortified churches established by the Transylvanian Saxons in the 13th century. In the 20th century, most of the Transylvanian Saxons emigrated back to either Germany or Austria due to political or economic issues. Till 1989, a lot of fortified churches were often abandoned, because the priests and the Saxons villagers left as well as the local religion have converted from Protestantism into Orthodox. That means, most of the fortified churches in Transylvania have lost their religious function. Therefore, the new function of these unused and abandoned churches becomes a current topic. Nowadays, some of these fortified churches have been repaired and maintained to varying degrees; still, more than half of them are at risk, which need to be rescued and renovated as soon as possible. These fortified churches built in the center of villages and towns, include rings of fortified wall and the towers used for both military uses and storage, such as “bacon tower”. These towers connect the fortified wall-rings. The fortified churches offered not only religious and spiritual support, but also the protection during the wars against the Ottoman Empire to the residents who lived surround it. That means, the fortified church gathered the lives and the social cohesion of whole community together in the past. My design is trying to bring the social cohesion of the community back to villages by the way of enhancing the belongingness of the villagers to their own land.

4. Case Study — The fortified church of Moșna Moșna suffered a big earthquake once, which caused the fortified church a certain degree of damage. Because the village used to produce wine and made fortune by that, it has money to repair and embellish the church as well as adds a museum of traditional hand-craft manufacturing, where displays spinning wheels and the old equipment of making wine...etc. On the hills on the edge of the village, the former wine fields can still be seen. This special landscape can also be found in some other Saxons villages in Transylvania.

CSAV Journal 2 0 1 8 101

Fig. 1. The landscape of the village and fortified church in Moșna.

Fig. 2. The structural reinforcement in the main hall. Ranforsarea

Peisajul rural și Biserica fortificată din Moșna.

structurală în sala principală.

Fig. 3. The landscape of countryside in Transylvania Peisajul de la

Fig. 4. The ancient wine making equipment. Echipamentul din

țară (rural) din Transilvania.

vechime pentru producerea vinului.

CSAV Journal 2 0 1 8 102

5. Local agriculture in Transylvania For centuries, the villagers in Transylvania have developed their own agricultural utilization of land as “small family farming”, which came out a special landscape of country side. Each household has a “kitchen garden” in the yard, where the villagers plant vegetable and fruit. Behind the Barn of household, there is a bigger field for growing crops.

Fig. 5. Small family farming in Dealu Frumos. Mici ferme de familie în Dealu Frumos.

CSAV Journal 2 0 1 8 103

CSAV Journal 2 0 1 8 122

CSAV Journal 2 0 1 8 123

Mai mult decât biserici. O abordare a dezvoltării de strategii pentru viitorul economic al satelor din Transilvania More than churches. An approach to develop strategies for the economical future of the villages of Transylvania arch. stud. Lukas Valentin FLANDORFER

Vienna University of Technology, Department of Architecture, Austria lvflandorfer@gmail.com Keywords: agriculture, traditional farming, economy, fortified church, landscape, wildlife 1. Preamble When I started thinking about this design studio, Romania, Transylvania and the Saxon villages I had the idea that food could be the key to boost tourism, economy and living standard in the villages. It should be a program or a programmatic intervention which connects all the villages in some way. I thought all these villages are probably very similar to each other and only covering the area with one big idea would attract enough people to achieve a good performance. But after all the experiences I had in the region, in the villages, with the people and the more I thought about them, my conclusion shifted from accentuating the similarities to developing the differences. Maybe the villages are similar, but the strategic focus should switch from the similarities (fortified churches) to differences, which do not even have to be very distinct already. There are so many possibilities originating from cultural traditions, landscape, handcrafts and so on. The goal has to be to create a network of possibilities, generated from the uniqueness of each single village while avoiding separation. Also I want to note, that this possibilities do not have to focus on tourism exclusively, but rather be strategies to strengthen the economy and quality of life in the villages. Tourism will develop additionally because requirements such as landscape and cultural heritage are given. 2. The Saxon villages More than 160 fortified churches and fortress churches can be counted in Transylvanian towns and villages, accompanied by several normal churches built by the Transylvanian Saxons. Also Szekely fortified churches can be seen in some villages. Seven fortified churches are included in the UNESCO World Heritage. Since most Saxons left Transylvania from 1990 to 1992 the left-behind houses and churches fall into disrepair more and more. While the houses are now used by Romanians and Roma, the fortified churches often are vacant and unused since there is nobody left to maintain the buildings and a lot of financial resources are necessary to make repairs and keep the churches in good condition. Since 2015 “Stiftung Kirchenburgen”, a foundation founded in Germany, is in charge to conserve the cultural heritage of the Saxon fortified churches. In the map, published by Stiftung Kirchenburgen, all Transylvanian villages with Saxon churches and fortified churches, as well as churches which are part of the UNESCO World Heritage, are tagged.

ieş Ar

Ludus

Tâ r Kle nava ine M Ko ica ke l

CSAV Journal 2 0 1 8 124 E 60

Rimetea Iernut

Unirea E 81

Chiraleş Kyrieleis Posmuş Paßbusch Teaca Tekendorf

Bernadea

Laslăul Mare

Henig

Dumitra

Lunca

Cergăul Mare

Micăsasa

Tău

ALBA IULIA KARLSBURG

Berghin Blutroth

Roşia de Secaş

Ohaba

Cenade Scholten

Oarda de Jos Vingard Weingartskirchen

Daia Română

E 81

Ungurei Gergeschdorf

Haşag Haschagen

Lancrăm Şpring

SEBEŞ MÜHLBACH Cut

E 81

Petreşti Petersdorf

Dumbrava Deal

E 68

Câlnic Kelling Reciu Rätsch

Gârbova Urwegen

Căpîlna Cărpiniş

Armeni

Gusu Gieshübel

Draşov Cunţa

Răhau

Sebeşel Săscior Răchita

Presaca

Doştat Boz Bußd

Ruși Reussen

Alămor

Dobârca Dobring

Rod

Ruşciori Reußdörfchen Tilişca

Săcel

Sibiel

Cristian Großau

Turnişor Neppendorf

Gura Râului

Cisnădie Heltau

Dealul Frumos Schönberg

Toarcla Tarteln Chirpăr Kirchberg

Marpod Marpod

Caşolţ Kastenholz

Cornăţel Nucet

Glâmboaca

Şomartin Martinsberg

Săsăuş

Săcădate

Cârţa Kerz

Feldioara

Porumbacu de Jos Bradu Gierelsau

Racoviţa Tălmaciu Talmesch

Calbor Galati

E 60

Olt Alt

Turnu Roşu

M U N Ţ I I

FĂ G Ă R A Ş

Hăghig

Rotbav Rothbach

Părău Crizbav Şercaia Schirkanyen

F O G A R A S C H E R

G E B I R G E

Araci

Feldioara Marienburg Dumbrăviţa E 68

Bod Brenndorf

Satu Nou

Vlădeni

Hălchiu Heldsdorf

Hărman Honigberg

Sânpetru Petersberg Codlea Zeiden

E 574 E 68

Bu Bâr rz sa en

Ghimbav Weidenbach

E 60

BRAŞOV KRONSTADT

Vulcan Wolkendorf

Cristian Neustadt

E 60

E 574

Râşnov Rosenau

E 81

Zărneşti

Fig. 1. Source: kirchenburgen.org .

Maieruş Nußbach

Veneţia de Jos

E 68

Sebeşu de Jos Boiţa

FĂGĂRAŞ Fogarasch

Hălmeag Şona

Orte mit Kirchen / Places with Evangelic Church / Localităţi cu biserică evanghelică

Sebeşu de Sus

Tălmăcel

Belin Blumendorf

Ticişul Nou

Orte mit Kirchenburgen / Places with Fortified Church / Localităţi cu biserică fortificată

E 68

Cisnădioara Michelsberg

Ticuşu Vechi Deutsch-Tekes

Sitz der Bezirkskonsistorien / Headquarter of County Consistory / Sediul Consistoriului Districtual

Cărţişoara

Avrig Freck

Felmer Felmern

Beclean

Aita Mare Aitau

Apaţa

E 68

Dopca

Crihalma

Boholţ

Gherdeal Gürteln Cincşor Kleinschenk Rucăr

Nou Român Colun

Ormeniş Hoghiz

Rodbav Rohrbach

Bruiu Braller

Poieniţa

Hosman Holzmengen

Şoarş Scharosch

Olt Alt

Homorod Hamruden

Dăişoara

Cobor Kiewern

Văleni Cincu Großschenk

Veseud Zied

Rupea Reps Dacia Stein Ungra Galt

Lovnic Leblang

Baraolt

Racoşul de Sus Mercheaşa Streitfort

E 60

Jibert Seiburg

Seliștat Seligstadt

Merghindeal Mergeln Vărd Werd

Fofeldea Roşia Rothberg

Păltiniş

Nocrich Leschkirch

Mohu Veştem

Poplaca

Sadu

in L Cib ibin / Z ZI B

Bungard

E 81

E 68

Răşinari

Nou Neudorf

Şelimbar Schellenberg

Orlat

Agnita Coveş Agnetheln

Bârghiş ciu ba h rti ac Beneşti Hâ arbAlţîna H Alzen Vecerd

Caţa Katzendorf

Fişer Schweischer

Viscri Deutsch-Weißkirch

Bărcut Bekokten

Drăuşeni Draas Jimbor Sommerburg

Buneşti Bodendorf

Meșendorf Meschendorf

Grânari

Retiş Retersdorf

Ioneşti Eisdorf Beia Meeburg Roadeş Radeln

Criţ Deutsch-Kreuz

Teline

Movile Hundertbücheln

Ruja Roseln

Ilimbav

Daia

Fântânele

Noiștat Neustadt

Apoș Abtsdorf

Ighişu Vechi

Ţichindeal

SIBIU Thalheim HERMANNSTADT

E 81

E 68

Vale

ŢI

Vurpăr Burgberg

Hamba Hahnbach

Guşteriţa Hammersdorf

E 81

Jina

Ghiasa de Jos

Miercurea Sibiului Reußmarkt

Şura Mare Großscheuern

Stejărişu Probstdorf

Iacobeni Jakobsdorf

Brădeni Henndorf

Netuş Neithausen

Petecu Petek

Mihai Viteazu

Cloaşterf Klosdorf

Daia Denndorf

Apold Trappold

Dârjiu Dersch

Archita Arkeden

Keisd

Şapartoc

SERTARE CU ROTILE,

Slimnic Stolzenburg

Ocna Sibiului Topârcea Salzburg Apoldu de Jos Kleinpold Apoldu de Sus Großpold Amnaș Şura Mica Hamlesch Kleinscheuern

Zlagna Schlatt

Feleag

SIGHIŞOARA E 60 SCHÄßBURG Saschiz Şaeş Schaas Vulcan Wolkendorf

Mălâncrav Malmkrog

Pelişor Magarei

Metiş Martinsdorf

Mighindoala Răvăşel Engenthal Rosch Buia Bell Şalcău

Mândra

Ludos

Poiana Sibiului

Ştenea

Veseud Wassid

Alma-Vii Almen

Moardăş Mardisch

Mureni Vinători

Nemşa Nimesch

Motiş Mortesdorf

Petiş Petersdorf Boarta Michelsdorf

Şeica Mare Marktschelken

Păuca Törnen

Sebe Mühlb ş ach

V d

Şoala Schaal

Şeica Mica Kleinschelken

Şoroştin Schorsten

Richiş Nou Săsesc Reichesdorf Neudorf

Târnava Mare Große Kokel

Şoard

Albeşti Weisskirch

Daneş Dunesdorf Laslea Großlasseln Şaroş pe Târnave Scharosch Valchid Waldhütten Brateiu Stejăreni Roandola Pretai Peschendorf Rauthal Dupuş Tobsdorf Floreşti Ațel Felsendorf Criș Hetzeldorf Kreisch Biertan Buzd Birthälm Copşa Mare Bußd Großkopisch

Moşna Meschen

Valea Viilor Wurmloch

Agârbiciu Arbegen

Ţapu Abtsdorf

Ghirbom

Ighişu Nou Eibesdorf

Copşa Mică

Axente Sever Frauendorf

Boiu

Valea Lungă Langenthal

Bărbănţ Miceşti

Târnava Großprobstdorf

Sîntimbru

Târnăvioara Chesler Kleinprobstdorf

Hetiur Marienburg Seleuş Großalisch

Hoghilag Halwelagen

Dârlos Durles

MEDIAŞ MEDIASCH

Şard Schard

Mănărade Donnersmarkt

Păucea Puschendorf

Blăjel Kleinblasendorf

Vilac

E 60

Prod Pruden

Dumbrăveni Elisabethstadt

Oiejdea

Bazna Baaßen

Crăciunelu de Sus

Blaj Ighiu Krapundorf

Tătârlaua Taterloch

Sântioana Johannisdorf

Cund Reußdorf

Giacăş Şmig Schmiegen

ODORHEIU SECUIESC ODORHELLEN (HOFMARKT)

Pipea

E 81

Boian Bonnesdorf

Feisa

Bălcaciu Bulkesch

Curciu Kirtsch

Nadeş Nadesch

Viişoara Magheruş Maniersch Maldorf Viişoara Hohndorf

Cricău Krakau

Jidvei Seiden

Şona Schönau Sîncel

Petrisat

Velţ Wölz

Filitelnic Ţigmandru Felldorf Zuckmantel

Senereuş Zendersch

Biia

Pănade

Bucerdea Grînoasă

Idiciu Belleschdorf

Delenii

Cetatea de Baltă Kokelburg

Capâlna de Jos

Sânmiclăuş

Teiuş

Băgaciu Bogeschdorf

Veseuş Michelsdorf

Valea Sasului Rădeşti

Ormeniş Irmesch

Gogan Varola

Daia

Zagăr Rode

Seleuş Kleinalisch

Găneşti

Agrişteu

Laslău Mic Kleinlasseln

Bahnea

Tirnăveni

Adămuş

Dumitreni

Şoimuş

Idrifaia Căpîlna de Sus

OCNA MUREŞ MIERESCHHALL

Aiud Straßburg am Mieresch (Großenyed)

Gîrbova de Jos

E 578

Bălăuşeri

reş Mu ch res Mie

Tahanul Vechi

Săcele

M U N Ţ I I

B U C E G I

CSAV Journal 2 0 1 8 125

3. The perception triangle When coming into an unknown environment the discovering of it is a process which normally starts at a specified point. In the case of Transylvanian villages it often is the Saxon fortified church - since this is the place why most people will visit the village. Depending on how much time the visitor has available he will discover the nearest surroundings and neighborhood. If he is open-minded and interested he may even get in touch with the people living there and trying to find out about there lives. So for me in the case of the most Transylvanian villages there are three steps of perception: · · ·

the church the village the people

Transylvanian villages seem to be recognized in this order from outstanding people or tourists. For someone who has never been in a Transylvanian village, the first impression will of course be affected by the fortified church in most villages. Since especially tourists who are visiting the rural areas get in contact with informations about the Saxon cultural heritage and their fortifications. But what about others, about residents especially - what is their perception on their living environment and habitat? What counts are the people who live in the villages - they know best what they need, what they like about their village and what it lacks. Though the identity of the fortified churches is strong and they influence their surroundings and landscapes around, fortified churches as a single tourism attraction won’t be enough in small villages as an economical perspective. Of course there will come individual people who are interested but to function as a sight and as a museum the fortified church probably has to be located in a bigger village or town, or be recognizable by its condition, size or something which makes it especially unique. So to overcome this one-dimensional situation, small villages should focus as well on handcrafts, culinary traditions or cultural heritage and try to use side buildings of the fortified churches for these purposes. This way there will be a wider range of attractions within the church sites and also vacant buildings will get a new usage. The goal is to promote the features, characteristics and strengths of each village and create a village-network. There should be a different speciality in each village or similar projects in a few villages. When the density of attractions is high enough, there can be created routes which “connect” the villages with similar themed attractions (handcrafts, culinary art, cultural heritage, ...). Residents of Transylvania and Romania, as well as tourists, can easy find the route with topics they are interested in. This way people, which would probably never come to a single village, are attracted to visit, which opens up new possibilities for village inhabitants.

CSAV Journal 2 0 1 8 126

Hosman

CSAV Journal 2 0 1 8 127

4. Possible project topics for development There is wide range of topics which could be interesting for the economical development of the Transylvanian villages. They range from agricultural subjects to traditional handcrafts and educational purposes. Some of them are described in the following paragraphs. There is a long and diverse tradition of agriculture within Transylvania. Some products, which have been produced or still are produced in some places, are: schnaps, buffalo milk, vegetables such as cabbage, tomato, beetroot, carrot, onion, spinach, garlic, salad, radish, pumpkin and maize, parsley, feedgrain and lucerne. But there is also animal farming with poultry, guinea fowls, sheep/lambs, cows, pigs, water buffalos and horses which are traditional in Transylvania. An evidence for the manifold traditional farming are rare breeds such as the Mocanitza cattle, the Carpathian buffalo or the Bazna pig. All of these plants and animals offer opportunities for the Transylvanian inhabitants. Jobs and vocations could be for example tomato cultivator, goji berry cultivator, buffalo breeder, or distiller for plum, apple or pear brandy (Pálinka, Țuică). Allegedly numerous villages in Transylvania include the word apple in their name. A proof of how important the “Arboreta of Europe” in Transylvania once were. But there are still a lot of other products made in Transylvania as wine, milk, cheese, buffalo milk cream and plum jam. Transylvania is well known for the many hayfields and meadows. The variety of the Transylvanian flora and fauna is a huge opportunity. Many herbs like sorrel, snapdragon, gentian, marjoram, thyme, meadow salvia can be found here. But this kind of wildlife is also very delicate and is in need of cautious handling. A very important role in this cooperation of sustainable agriculture and nature is the peasants sensitive handling which is managed without pesticides as they are used in big scale agriculture. These cultivated landscapes are not only important for the peasants, as they feed them. They are also important for all kinds of plants, birds and animals. This unique diversity of flowers, herbs and grasses could be a very interesting opportunity for peasants and residents of the village, as they can often be used as medical plants. The harvesting of herbs could be an interesting source of income, and another alternative to the forestry industry run by big international companies, which in many cases are ruthlessly deforesting the Romanian landscape. But not only herbs are prospering in the Transylvanian countryside, also broadleaf trees such as the walnut are widespread. Romania already is one of the biggest producers of walnuts within the European Union and maybe there is also a market for regional grown walnut products. Another nice effect of the great plurality of herbs and flowers is that bees really appreciate it. This is why there are more and more beekeepers in the past years. There is even a beekeeper centre in one village, which is located in a formerly vacant Saxon school building. But there is not only food and agricultural products produced in Transylvania, there is also a rich tradition of handcrafting. After wool processing was nearly forgotten a company is establishing factories in small villages and employing residents. The wool is processed there in spinning mills and woven for carpets (Heltau, Bogatu Roman). But in other factories also wool products such as socks, slippers, traditional shepherd hats and wool sweaters are produced (Viscri). In Romania 10 million sheep are kept, that is the third highest number within the EU after Spain and Great Britain. A lot of these, mostly lambs, are being exported in Arab countries such as Jordan (up to 1 million per year), Iraq and Libya every year, while still having about three million small farmers with only a few acres or less than an acre of land each. There are also producers of handmade birchwood brooms (Coveş) and producers of baskets and brooms out of bast fibers in Transylvania. In Nocrich there is a group of scouts producing traditional pottery. Traditional Houses and fortified churches are built with traditional construction methods and materials such as natural stone, sand, clay, chalk,

CSAV Journal 2 0 1 8 128

bricks and wood. All of these materials have been produced in the region in the past and still could be produced here. For some of these topics there are already projects in a few villages. Like the bakery in Hosman which was founded with the help of an initiative called Hosman Durabil whose goal is the revitalisation of the village economy by helping small family farms with collaborative engagement. But concepts like this can work in many villages and also are needed there. It is really a good example that it can work and it is not that hard - but of course it needs idealistic people who want to change something. Initiatives like this can also be the beginning of village renewal processes leading also to public interest and a boost in tourism and economy. 5. Education and knowledge supply Of course many of the people do not have the knowledge about many of those things anymore, especially in handcraft. But there still are some who know and pass on this knowledge to next generations. So this is all about creating the frame conditions where knowledge can be given from one inhabitant to another. There can be workshops and classes in the fortified churches and buildings, where people are shown how things are made in traditional ways. For the younger generations, but also for people who may decide to come back from cities. This way the village inhabitants can learn about self-sufficiency and it is really a asset which they may not even know the importance of. The educational program can contain courses on traditional handcrafting, as carpentry or masonry, so people are able to renovate their own houses and barns, but also on bakery or distilling. This is the chance to create a new community spirit where everybody can participate and bring their personal ideas in. For these causes side buildings of the fortified church can be renovated and used as educational rooms, but also as manufacturing spaces for handcraft start-ups. Non-Profit associations like “HOG Schönberg” in Dealu Frumos are helping families with donations in kind which directly or indirectly support educational purposes. With workshops, summer schools and other learning opportunities where children can participate, can support this need for education too and complement the contributions of non-profit associations. There may be possibilities to even expand their support and since they are from the Saxon community improve the relationship between population groups and figure out a way to deal with the utilisation of resources such as unused fortified churches. With this transfer of knowledge there can be founded workshops, factories and local farmer stores with regional specialities which will also stimulate agrotourism. Activities like these create jobs, fortified churches are serving a new purpose and also tourism will be stimulated. There will be new possibilities for further development. The people, the village, the churches - everybody wins. But also using fortified churches as a hotel or guesthouse is realistic in a few cases. 6. How to create and establish projects Several steps, including studies and groundwork are necessary to figure out which intervention or project could be the right one to boost the development of each village. - Research In a first step it is important to get opinions from residents, from young and old. This can be happening in interviews, group meetings or at festivities where all kind of residents can be asked. What is unique or special in the village - it may

CSAV Journal 2 0 1 8 134

CSAV Journal 2 0 1 8 135

BETWEEN BORDERS Influențe din sudul și nordul Carpaților în arhitectura Branului de Sus Influences from the Southern and Northern side of the Carpathians in the architecture of Upper Bran stud. arch. Ana JANTEA - dissertation paper extract, July 2017 coordinated by Associate Professor Ștefan BÂLICI, UAUIM, INP „Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest ana.jantea@gmail.com

Keywords: borders, mountains, colibași, transhumant pastoralism, migration, trading For almost 150 years the Upper Bran area found itself between the boundaries of Valahia and Habsburg Empire. The urbarial rules, introduced together with the integration of Transylvania into the Empire (1691) divide the villages from Bran area into two subunits: underneath the customs (Sohodol, Predeal and Poarta) and from upside the customs (Moieciu Inferior, Moieciu Superior, Șimon, Șirnea and Peștera). This division is a consequence of the border guarding on a lower alignment, with customs point at Bran, and not on the official line, fixed on the watershed of the Carpathians. Hence, the Upper Bran freedom in relation with the authority led to influences in architecture, customs and traditions from the Habsburg Empire as well as from the Valachian part. The villages of Bran area are bordered by pastoral-silvanian economy, with a spread vatra all over the border of the village and

Pentru aproape 150 de ani zona Branului de Sus s-a aflat între hotarele Țării Românești și ale Imperiului Habsburgic. Reglementările urbariale, introduse odată cu înglobarea Transilvaniei în imperiu (1691) împart satele brănene în două subunități: de din jos de vamă (Sohodol, Predeal și Poarta) și de din sus de vamă (Moieciu Inferior, Moieciu Superior, Șimon, Șirnea și Peștera). Această împărțire este o urmare a păzirii graniței pe un aliniament mai coborât, cu punctul vamal la Bran, și nu pe linia oficială, fixată pe cumpăna de ape a Carpaților. Astfel, libertatea Branului de Sus față de autoritate a condus la influențe în arhitectura, obiceiuri și tradiții atât din partea Imperiului Habsburgic, cât și din partea Țării Românești. Satele brănene sunt încadrate în categoria satelor cu economie pastoral-forestieră, cu

CSAV Journal 2 0 1 8 136

with economic specialized areas (the forest and the mountain) placed outside. Hence the peasants of Upper Bran found themselves between two rows of borders: the village boundary and the boundary of the area within the borders / boundaries. For them, the secure space of living, the cosmos, enlarges from the vatra / core of the village to the entire area of the upper Bran villages, the area relatively narrow between the two boundaries, being perceptible at human scale level. The lack of a belonging to a village conscience (identity) intensified hereby the ancient connection with nature, with the mountains. The Upper Bran area can be envisaged as a type of heterotopy, being a real space, part of the Habsburg Empire, but situated outside the borders / boundaries. ``Heterotopias always suppose a system of opening and closing that isolates at the same time as it makes them penetrable […]. In a heterotopia one cannot enter without certain permission and only once you have accomplished a series of gestures / rituals.``

vatra răspândită pe întregul hotar al satului și cu zonele economice specializate (pădurea și muntele) amplasate în afara acestuia. Astfel țăranii din Branul de Sus se aflau între două rânduri de hotare: hotarul satului și hotarul zonei aflate între granițe. Pentru ei, spațiul sigur viețuirii, cosmosul, se mărește de la vatra satului la întreaga arie a satelor de din sus de Bran, zona relativ restrânsă dintre cele două hotare, fiind perceptibilă la scară umană. Lipsa conștiinței de apartenență la un stat a intensificat astfel legătura străveche cu natura, cu munții. Zona Branului de Sus poate fi considerată un tip de heterotopie, fiind un spațiu real, parte a Imperiului Habsburgic, dar situat în afara granițelor. „Heterotopiile presupun întotdeauna un sistem de deschidere și închidere care în același timp le izolează și le face penetrabile.[...] Într-o heterotopie nu poți să pătrunzi decât cu o anumită permisiune și numai o dată ce ai săvârșit un anumit număr de gesturi.”

N.B.:

* For the accuracy of the specific terminology, with archaism and untranslatable special expressions, the text of the disseration extras is presentd only in Romanian.

* Pentru acuratețea terminologiei specifice, cu arhaisme și expresii speciale intraductibile, textul extrasului din disertație este redat doar în limba română.

01. Istoria hotarului dintre Transilvania și Țara Românească

CSAV Journal 2 0 1 8 137

Ungurii au pătruns în Transilvania în momentul în care apăreau mici formațiuni politice românești în arcul carpatic și dincolo de munți. O astfel de formațiune a fost și Țara Bârsei, donată în 1211 cavalerilor teutoni pentru a apăra hotarele, a asigura expansiunea peste Carpați și a converti populația păgână la catolicism. Depășind sfera privilegiile acordate, încercând să-și creeze în Țara Bârsei teritorii independente față de Regatul Ungariei, cavalerii teutoni sunt alungați în 1225. Ca urmare a politicii de expansiune pentru a prelua fostele teritorii ale cavalerilor teutoni de la sudul Carpaților, a consolidarii statelor românești și a pericolului turcesc, Ludovic de Anjou este determinat să ridice cetăți la hotarele regatului. Astfel, în 1376 va fi construită o cetate în Pasul Bran, cetatea Törzburg, cu sprijinul brașovenilor interesați de aceasta datorită comerțului intens cu zonele de la sudul Carpaților. Cetatea Branului, preluată de către orașul Brașov în urma unui gaj acordat regelui Vladislav al II-lea în 1498, avea, asemenea satelor, un hotar, format din teritoriul satelor brănene, folosit pentru fâneață și aprovizionare cu material lemnos. Prima atestare a unei locuiri temporare în domeniul Branului de Sus este legată de defrișarea terenulului pentru a fi utilizat drept livadă pentru fâneață1, în 1657, într-un document administrativ care prezintă arendarea suprafețelor La Fundate și La Schirne.2 Așadar, pădurile întinse au devenit insule de pășune, unde cel mai probabil erau construite hodăi și stâne cu o locuire semipermanentă. După politica de expansiune a Imperiului Habsburgic s-a pus problema liniei de demarcație între cele două state, în 1690. Aceasta a fost fixată pe cumpăna de ape a Carpaților, dar granița nu a fost păzită pe linia oficială, ci pe un aliniament mai coborât până în 1840 cand cordonul de graniță a fost strămutat pe linia de frontieră și s-a înfiițat un punct vamal stabil la Fundata (fig. 1). „Deși graniță naturală spre sud, spre Țara Românească, a fost linia de despărțire a apelor pe piscurile dela Strunga până la Giuvala, puncte îndepărtate de la castelul Bran, ca punct central al acestei unități geografice, de 15-30 km, totuși vama până la 1836 a fost lângă castel. Dela aceste punct vamal s-au tras șanțuri adânci spre Măgura și Bucegi, ale căror urme se văd și azi. Teritoriul de din sus de vamă sau Branul de Sus era un fel de teritoriu neutru, scutit de orice vamă.”3 Chiar și după includerea Branului de Sus în Imperiu, legătura cu munții și cu pământul a rămas adânc înrădăcinată în mentalitatea locuitorilor. Auguste de Gerando afirma: „colibașii au privit realizarea acestei acțiuni cu o completă 1. Livada are în zona Branului de Sus sensul de curătură (teren defrișat) 2. Nicolae Pepene, Bogdan Florin Popovici, Comuna Fundata, o istorie în imagini, Primăria comunei Fundata, 2012, p. 27 3. Nicolae Dunăre, Țara Bârsei, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1972-1974, vol. I, p. 40

CSAV Journal 2 0 1 8 138

indiferență, siguri că munții lor erau în continuare ai lor și ai turmelor lor și abia dacă s-au sinchisit că împăratul și-a luat libertatea de a-i numi supușii săi.”4 Astfel, în această zonă caracterul arhaic se păstrează vreme îndelungată prin legătura strânsă cu natura.

02. Caracteristicile arhitecturii tradiționale brănene derivate din localizarea în zona montană În arhitectura carpatică, dar mai ales în zona Branului de Sus predomină două tipuri de evoluție a planului locuinței specifice așezărilor străvechi. Prima formă de evoluție se caracterizează prin apariția unui spațiu adăpostit de acoperiș și închis pe două laturi care ulterior, va forma cămara, cu intrare separată. Această cămară va deveni încăpere de trecere, cu vatră, adăugându-i-se o nouă cameră, opusă odăii locuite. A doua formă se individualizează prin adăugarea laterală a unei cămări cu intrare separată. Cu vremea vatra se va muta în cămară, odaia de locuit fiind încălzită prin intermediul unei sobe oarbe.5 Unul dintre cele mai interesante ansambluri de arhitectură populară specifice zonei montane românești este gospodăria cu ocolnic, în cadrul căreia casa de locuit și anexele sunt grupate în jurul unei curți mici închisă ca o cetate. Prezența gospodăriei cu curte închisă este strâns legată de îndeletnicirea oieritului (păstoritul carpatic montan bipendular, cu creșterea animalelor în afara satului, în zona fânețelor) și de așezările risipite dezvoltate prin roire și trebuie pusă în legătură cu necesitatea stringentă de ocrotire a avutului și adăpostire a membrilor familiei. Acest tip de locuință se găsește îndeosebi în raza zonelor muntoase și deluroase, mai ales pe versantul nordic al Carpaților Meridionali. Gospodăria cu ocolnic se regăsește din vechime în întreaga arie eurpeană, dar la poporul român, slav și ungar se constată că această formă de locuire a corespuns necesităților izvorâte din ocupația tradițională specifică zonelor muntoase și forestiere. Se pot distinge două tipuri ale acestei categorii ce se mai întâlnește doar în zona de răsărit și miazăzi a Transilvaniei. O primă categorie este caracterizată de unirea casei de locuit și a șurii sub același acoperiș, prin două portice. Intrarea în gospodărie se face printr-una dintre cele două polatre, printr-o poartă cu două foi. Cea de-a doua categorie este caracterizată de lipsa simetriei, de poziționarea anexelor pe toate laturile curții interioare, uneori fiind juxtapuse, uneori 4. Maria Holban, M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Călători străine despre Țările Române, Editura Științifică, București, 1971, apud Nicolae Pepene, Bogdan Florin Popovici, Comuna Fundata o istorie în imagini, Primăria comunei Fundata, 2012, p.40 5. Henri Stahl, Casa țărănească la români în secolul al XIX-lea, în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 1963, Cluj, p. 2-12

legate prin portice. Aspectul de cetate se menține, dar axa de simetrie lipsește.6

CSAV Journal 2 0 1 8 139

Din punct de vedere al elevației, casele din zona montană se împart în trei grupe: case cu registrul inferior redus (până la 1 metru înălțime), cu rol de temelie izolatoare, case cu accesul în pivniță exterior (aproximativ 1,5 m), case cu parter dezvoltat (până la 2-2,3 metri), dezvoltarea acestui registru fiind o consecință a adaptării la relieful montan. În toate cele trei cazuri, registrul inferior prezintă o individualitate constructivă subliniată mai ales prin materialul utilizat: partea superioară a locuințelor este construită din bîrne de lemn, iar partea inferioară din piatră de carieră zidită folosind drept liant varul cu nisip. O altă diferență între elevațiile locuințelor este reprezentată de înălțimea acoperișului, consecință a climei. La câmpie unde ploile sunt puține, casa are un acoperiș cu panta lină, la munte însă, panta este puternic înclinată, având de două sau trei ori înălțimea pereților pentru a evita infiltrațiile și prăbușirea acoperișului sub greutatea zăpezii. Din perspectiva materialelor utilizate predomină arhitectura din lemn. Dintre cele două mari sisteme de tehnică a lemnului cunoscute în arhitectura europeană, cea a cununilor orizonatale de bârne (Blockbau) și cea a scheletului portant (Fachwerk), primul este cel dominant în arhitectura brăneană, consecință a abundenței materialului lemnos. Astfel zona Branului de Sus se înscrie în arhitectura montană prin planurile specifice, mai ales prin gospodăria cu ocolnic, prin prezența tuturor formelor de elevație, adoptate datorită climei și reliefului variat și prin utilizarea lemnului ca material de construcție predominant.

6. Grigore Ionescu, Arhitectura populară românească, Editura Tehnică, București, 1957, p. 82

CSAV Journal 2 0 1 8 140

Fig.1.

Hotarul

Im p e r i u l u i Habsburgic Țării

și

Românești,

Harta Iozefină, http://cem.ro

CSAV Journal 2 0 1 8 141

Fig. 2. Planul casei Stoian Gheorghe, casă cu două accese, Fundățica, Brașov. Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres,Brașov, 1998

Fig. 3. Casa Stoian Gheorghe, casă cu două accese, Fundățica, Brașov. Ibidem

CSAV Journal 2 0 1 8 142

03. Influențe din sudul Carpaților în arhitectura Branului de Sus Identitatea sau asemănarea elementelor de cultură dintre două zone învecinate poate să aibă la bază ori un substrat inițial comun, ori o influență din partea uneia dintre zone. Cele mai interesante procese de acest fel s-au petrecut între zonele Argeș și Muscel și sudul Transilvaniei. Planul locuinței Planul cu două încăperi și două accese În ceea ce privește planul se observă că una dintre formele întânite în Argeș (în proporție de 44,4%)7 este întâlnită și în Branul de sus, deși sporadic. Aceasta se dezvoltă trecând de la casa cu o încăpere și o intrare, la casa cu o cămară și o cameră de locuit, fiecare cu propriul acces (al doilea tip de evoluție al planului locuinței specific satului arhaic). Forma următoare, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și este caracterizată de înlocuirea cămării cu o odaie curată. În fața ambelor camere se întinde prispa, mijloc de legătură între acestea, întrucât sunt lipsite de comunicație interioară. (fig. 2,3) Elevație Casa cu două niveluri La începutul secolului XX, în cartea Branul și Cetatea Branului, Ioan Moșoiu identifică două tipuri de gospodării: casa cu ocolnic, închisă ca o cetate, și casa fără curte, deschisă. Cel de-al doilea tip este preponderent în satele din văi, unde în urma schimbării mediului, se schimbă și locuința.8 Această schimbare se referă la implicațiile pe care le impune tranziția spre satul adunat tipurilor de locuință. Astfel datorită creșterii nivelului de siguranță și dezvoltarii industriei textile și de prelucrarea a lemnului populația și vatra satului coboară de pe înălțimi în văi. În satele Branului de Sus, însă, unde populația roiește tot pe înălțimi, casa cu curte deschisă apare ca o influență din satele de jos sau din sudul Carpaților. Influența din sudul Carpaților este caracterizată de elevație, fiind o casa înaltă, cu două niveluri, ce s-a dezvoltat mai ales în regiunea dealurilor din Oltenia și Muntenia, nivelul de jos servind la depozitarea produselor rezultate din practicarea pomiculturii și viticulturii. Accesul la etaj, la casele vechi, se face printr-o scară ce poate fi înzidită sau plasată în exterior, de obicei situată pe una dintre fațadele înguste și apărată de ploaie de prelungirea acoperișului. Planul culelor care a inspirat casa țărănească cu două niveluri, includea elemente de fortificație care să nu permită accesul străinilor și să ofere spații sigure de adăpost pentru oameni și avutul lor: zidul puternic al parterului care închidea ușa de acces la etaj 7. Rezultat al înregistrării din 1952, publicată în Florea Bobu Florescu, Paul Stahl, Paul Petrescu, Arta populară din zonele Argeș și Muscel, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967 8. Ion Moșoiu, Branul și Cetatea Branului, București, Editura Asociației Turing, 1930, p. 24

CSAV Journal 2 0 1 8 143

și apăra scara, pivnița prevăzută cu goluri mici. Țăranii au păstrat aceste caracteristici, dar au micșorat dimensiunile planului. Necesitatea apărării, impusă de viața nesigură din orânduirea feudală fost înlocuită cu cea de depozitare a rezervelor de hrană și a uneltelor. În satele brănene acest tip de elevație cunoaște două faze de dezvoltare în plan și funcțiuni. Într-o primă fază la locuințele construite în pantă întâlnim o supraînălțare a zidului care adaptează locuința la formă terenului. Următoarea fază se dezvoltă în condițiile intensificării schimburilor economice pe drumul Branului și sub influența arhitecturii muscelene. Atragerea gospodăriei brănene spre economia de schimb în cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, corelată cu posibilitatea asigurării pășunatului în hotarul satului pe timpul văratului pentru vacile cu lapte mai ales în satele Șirnea și Fundata, au condus la profilarea unor gospodării spre o activitate economică mai eficientă, axată pe prelucrarea laptelui în gospodărie în așa-numitele cășării. Astfel la începutul secolului al XX-lea, în satele Branului de sus apare casa pe două niveluri, cu funcții multiple, încăperile de la primul nivel îndeplinind de cele mai multe ori funcțiuni economice, iar cele de la nivelul superior funcția de locuință. Asimilarea casei cu etaj nu s-a făcut printr-o simplă imitație, ci printr-o adaptare ce s-a supus legilor casei țărănești și a dat naștere în cele din urmă unei forme statornice. Necesitatea economică puternică determinată de pomicultură și viticultură a dus la adoptarea planului casei cu două caturi, în zona sudică a Carpaților, iar la nord de Carpați de ocupațiile cu caracter pastoral, spațiul parterului fiind utilizat ca depozitare și cășărie. (fig. 4,5)

Elemente complementare Foișorul O altă influență sudică prezentă în arhitectura Branului de Sus este foișorul. Foișorul vechi era amplasat în dreapta casei, conform planurilor compuse dintr-o cameră și tindă, dar odată cu dezvoltarea planurilor și cu tendința lor de simetrie se deplasează spre axul casei, iar intrarea se face prin fațada principală. Cu timpul, foișorul se micșoreză și păstrează doar funcția de apărare a casei de ploi, vânt sau zăpadă. La casele vechi acesta era în primul rând un spațiu unde se desfășurau activitățile familiei atunci când vremea era favorabilă. De aceea în foișoarele vechi se întâlnesc adesea lavițe pentru dormit, grinzi special găurite ca să se fixeze urzoiul, un spațiu mai mare pentru instalarea războiului de țesut. În arhitectura brăneană foișorului apare numai la casele construite după începutul secolului XX, combinat cu prispa și numai amplasat în față intrării, cu scopul de a o proteja. Foișorul nu apare la casa veche brăneană în forma clasică întâlnită la locuințele din zona de deal, pentru că nu putea îndeplini funcția de spațiu suplimentar al locuinței datorită climei mai reci. Foișorul a fost adoptat de arhitectura brăneană abia în faza în care este amplsat simetric și acoperit în două ape.

CSAV Journal 2 0 1 8 144

Fig. 4. Casă cu două niveluri, Tisa, Vâlcea Ceaușescu, Anca, Casa țărănească înaltă din nordul Olteniei, în Anuarul Institutului de Cercetări

CSAV Journal 2 0 1 8 145

Fig. 5. Casa Nicolae Țeposu, casă cu două niveluri, Șirnea, Brașov. Arhiva personală

CSAV Journal 2 0 1 8 146

Prispa Lipsa prispei constituie o caracteristică fundamentală a arhitecturii Bârsei de Sus.9 Această ipoteză este susținută de lipsa prispei absolută a prispei în grupa caselor parte din foste gospodării cu curte inventariate de Ioan Prahoveanu între anii 1992-2000, tipologia gospodăriei cu ocolnic reprezentând cea mai veche formă de locuire din spațiul brănean. Astfel se poate afirma că acest element este prezent în arhitectura zonei studiată numai datorită influenței sudice.10

Geamlâcul Geamlâcul este cea mai avansată formă a sălii, o sală în care spațiul dintre parapet și streașină este închis cu ferestre mari prinse în rame de lemn. În zona Argeșului și a Muscelului geamlâcul apare exclusiv la casele cu două caturi, în timp ce în arhitectura Branului de Sus acesta a fost generalizat, adoptat la o scara mai mare datorită nevoii de protecție a prispei, condiționate de clima mai rece.11 (fig.5)

Arhitectura interiorului Sistemul de încălzire și preparare a hranei În ceea ce privește sistemul de încălzire și preparare a hranei întâlnim ca formă generalizată asocierea vetrei libere cu soba oarbă, sistem de origine balcanică care pătrunde în zona Branului pe calea deselor contacte cu câmpia, facilitate de transhumanța pastorală.

Țesăturile din interiorul locuinței Interiorul locuinței brănene se află la interferența a două arii culturale, reprezentând o îmbinare a interiorului transilvănean cu cel muntenesc, prin contopirea a două sisteme decorative: unul specific Țării Făgărașului, cu registre suprapuse, bine conturate și cu cromatica redusă, celălalt tipic zonei Muscel, caracterizat prin abundența țesăturilor colorate, de lână, groase.12

9. Jan Hülsemann, Casa țărănească săsească din Transilvania, Editura Simetria, Sibiu, 2014 10. Florea Bobu Florescu, Paul Stahl, Paul Petrescu, Arta populară din zonele Argeș și Muscel, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967, p.38 11. Ibidem, p. 39 12. Florea Bobu Florescu, Paul Stahl, Paul Petrescu, Arta populară din zonele Argeș și Muscel, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967, p.90

CSAV Journal 2 0 1 8 147

Decorația Arcadele din paiantă ale foișorului În ceea ce privește influențele estetice, capitelurile ce decorează stâlpii prispei sunt elemente specifice locuințelor din Muscel. Capitelurile sunt costruite din șipci de lemn care așezate în două rânduri paralele formează un început de arcadă între stâlpi. Localnicii numesc cele două bucăți de paiantă lipite de stâlp: coltuc. Aceste capiteluri din paiantă acoperite cu tencuială sunt considerate a fi o influență balcanică.13 (fig. 8, 7)

Dranița La casele construite după anul 1950, la început în satele de la contactul cu Muscelul, apare dranița. Aceasta este un tip de șiță fasonată cu cuțitoaia în anumite forme geometrice, bătută pe intreaga suprafață a peretelui, mod de decorare dar și de protecție întâlnit și în zona Buzaie și mai ales pe versantul de răsărit al Carpaților Orientali, în Moldova.14

Materiale și tehnici Șița Pe la jumătatea secolului trecut apare șita din lemn de brad, folosită mai întâi în satele Șirnea și Fundata, situate la contactul cu Muscelul. Aceasta capătă o răspândire foarte mare datorită rezistenței la intemperii.15 Odată cu adoptarea șiței pentru învelitul caselor, pătrunde din zona Muscel și Dâmbovița o caracteristică a construcțiilor destinate depozitării fânului, numite fânar în sud și hodăi în nordul Carpaților. Hodăile asociază spațiile folosite pentru adăpostirea animalelor cu spațiul destinat locuinței temporare, iar podul hodăii servește la depozitarea fânului. Fânarul se remarcă prin supraînălțarea acoperișului și ieșirea în consolă față de linia pereților, caracteristici ce vor fi adoptate și în construcția hodăiței.16 13. Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres, Brașov, 1998, p. 136 14. Nicolae Dunăre, Contribuții la studiul gospodăriei cu curte închisă și întărită la români, în „Cumidava”, II, Brașov, 1969, p.508 15. Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres, Brașov, 1998,p. 156 16. Ibidem, p. 122

CSAV Journal 2 0 1 8 148

Fig. 6. Casa cu foișor amplasat central, Schiulești, Prahova, http://muntenialapas.ro

CSAV Journal 2 0 1 8 149

Fig. 7. Casa Giurgiu Ioan, casă cu foișor, Peștera, Brașov. Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres,Brașov, 1998

CSAV Journal 2 0 1 8 150

Fig. 8. Casă cu arcade din paiantă, Lunca Gârții, Argeș. Arhiva personală

CSAV Journal 2 0 1 8 151

Fig. 9. Casa Ciurea Elvir, casă cu arcade din paiantă, Moieciu de Sus, Brașov. Arhiva personală

CSAV Journal 2 0 1 8 152

Fig. 10. Planul gospodăriei Inspectorului Tișcă, gospodărie cu ocolnic neregulat, Moieciu de Sus, Brașov. Releveu realizat de Radu Angheluș, Ana Jantea, Beatrice Mareș, Ioana Velescu, 2016

CSAV Journal 2 0 1 8 162

Migrația

Cele mai importante curente de migrație, s-au înregistrat dinspre Transilvania în teritoriile de la est și sud de Carpați, fenomen foarte vechi, consemnat pentru prima dată în Diploma Ioaniților (1247). Aceste deplasări ale transilvănenilor s-au amplificat pe măsura accentuării asupririi lor sociale, naționale și confesionale.38 Aceștia erau îndrumați de oierii transhumanți, cunoscători de trecători spre Țara Românească. Sporadic emigrau tineri care mergeau la învățătură sau practicanți în prăvălii, asemenea lui Iosif Pușcariu, care odată cu trecerea graniței în 1848 a rămas vreme de mulți ani în Țara Românească.»Cu negustoria am dus’o cât se poate de bine. Șeful meu avea lângă prăvălia de marfă și birt, ținea băuturi bune și cu deosebire avea pivnițele pline de vin de Drăgășani, pelin și țuică de Pitești. El mai era tovarăș la aceasta întreprindere cu un tânăr de pe la țara Oltului, un așa numit Petrache, care fugise și el în România, ca să nu devie și el cătană, că și el era fiu de grănicer.»39 În Culoarul Rucăr-Bran s-au înregistrat emigrări de pe ambele versante ale Culmii Giuvala, împrumuturile reciproce de populație explicând în parte asemănarea izbitoare dintre cele două zone (Bran și Muscel). O mărturie a migrației este scrisoarea lui Constantin Brâncoveanu către judele Brașovului în 1696 cu rugămintea de a-i restitui refugiații care au fugit din Rucăr și Dragoslavele în hotarul Branului. Curentul de imigrare pornit din Tara Românească a fost mai puternic în epoca fanariotă, iar după înlăturarea mișcării și uciderea lui Tudor Vladimirescu, o parte a răsculaților s-a refugiat în satele Branului, găsindu-și adăpost în locuințele colibașilor încât puține case sunt fără străini.40 În aria culturală carpatică Branul a fost un element polarizator, pentru că este legat organic de munte, unde trebuie căutate cele mai vechi așezări românești și unul dinamizator, pentru că economia pastorală a antrenat întregul spațiu. Spre deosebire de stepe și de mări care prin accesibilitate prezintă o receptivitate mai mare a influențelor provenite din alte culturi, munții au un caracter conservator, păstrând fragmente etnice ale vechilor civilizații. În imediata vecinătate a munților, poporul românesc e mai compact, mai omogen, în timp ce spre limite, unde curentele demografice sunt mai frecvente și legătura cu târgurile mai strânsă, crește elementul străin. Satele brănene au păstrat astfel caracteristicile de bază ale arhitecturii tradiționale românești, dar datorită culoarelor intramontane intens circulate și a situării în afara granițelor, într-un spațiu de interferență a elementelor culturale central-europene cu cele sudice, balcanice, au asimilat și adaptat și caracteristici specifice arhitecturii învecinate. Influențele se resimt în zonele de contact și se manifestă în toate aspectele care privesc arhitectura populară, atât timp cât evoluţia lor a fost influenţată de economia pastoral-forestieră în forme tradiţionale, adaptate reliefului şi resurselor naturale.

38. Claudiu Giurcăneanu, Populația și așezările din Carpații românești, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1988 39. Iosif Pușcariu, Povestiri de ale lui Moș Barbă Albă, Editura Mureșean, Brașov, 1909, p. 23 40. Arhivele Statului Brașov, Actele Magistratului, anul 1821, nr. 876

Bibliografie

CSAV Journal 2 0 1 8 163

Ceaușescu, A. 2014 - Anca CEAUȘESCU, Casa țărănească înaltă din nordul Olteniei, în Anuarul Institutului de Cercetări socio-umane „C.S. Nicolăescu Plopișor”, Craiova, 2014 Constantinescu-Mircești, C. 1972 - Constantin CONSTANTINESC-MIERCEȘTI, Păstoritul transhumant și implicațiile lui în Transilvania și Țara Românească în secolele XVIII-XIX, Editura Academiei, București, 1972 Djuvara, N. 1999 - Neagu DJUVARA, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Editura Humanitas, București,1999 Dunăre, N. 1972 - Nicolae DUNĂRE, Țara Bârsei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972-1974 Dunăre, N. 1967 - Nicolae DUNĂRE Contribuții la studiul gospodăriei cu curte închisă și întărită la români, în „Cumidava”, II, Brașov, 1969 Barbu Florescu, F., Stahl, P., Petrescu, P. 1967 - Florea BARBU FLORESCU, Paul STAHL, Paul PETRESCU, Arta populară din zonele Argeș și Muscel, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1967 Giurcăneanu,C. 1988 - Claudiu GIURCĂNEANU, Populația și așezările din Carpații Românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988 Hașdeu, T. 1979 - Titus HAȘDEU, Branul și Cetatea Branului, Editura Albatros, București, 1979 Hülsemann, J. 2014 - Jan HULSEMANN, Casa țărănească săsească din Transilvania, Editura Simetria, Sibiu, 2014 Ionescu, G. 1957 - Grigore IONESCU, Arhitectura populară românească, Editura Tehnică, București, 1957 Manolescu, R. 1965 - Radu MANOLESCU, Comerțul Țării Românești și Moldovei cu Brașovul, Editura Științifică, București, 1965

Listă ilustrații

CSAV Journal 2 0 1 8 165

Fig. 1. Hotarul Imperiului Habsburgic și al Țării Românești, Harta Iozefină, http://cem.ro Fig. 2. Planul casei Stoian Gheorghe, casă cu două accese, Fundățica, Brașov Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres,Brașov, 1998 Fig. 3. Casa Stoian Gheorghe, casă cu două accese, Fundățica, Brașov Ibidem Fig. 4. Casă cu două niveluri, Tisa, Vâlcea Ceaușescu, Anca, Casa țărănească înaltă din nordul Olteniei, în Anuarul Institutului de Cercetări socio-umane „C.S. Nicolăescu Plopișor”, Craiova Fig. 5. Casa Nicolae Țeposu, casă cu două niveluri, Șirnea, Brașov Arhiva personală Fig. 6. Casa cu foișor amplasat central, Schiulești, Prahova http://muntenialapas.ro Fig. 7. Casa Giurgiu Ioan, casă cu foișor, Peștera, Brașov Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres,Brașov, 1998 Fig. 8. Casă cu arcade din paiantă, Lunca Gârții, Argeș Arhiva personală Fig. 9. Casa Ciurea Elvir, casă cu arcade din paiantă, Moieciu de Sus, Brașov Arhiva personală Fig. 10. Planul gospodăriei Inspectorului Tișcă, gospodărie cu ocolnic neregulat, Moieciu de Sus, Brașov Releveu realizat de Radu Angheluș, Ana Jantea, Beatrice Mareș, Ioana Velescu, 2016 Fig. 11. Planul gospodăriei Ilarie Gonțea, gospodărie cu ocolnic patrulater, Moieciu de Jos, Brașov Ioan Prahoveanu, Așezările brănene, Editura Transilvania Expres,Brașov, 1998 Fig. 12. Gospodăria Inspectorului Tișcă Arhiva personală Fig. 13. Gospodăria Ilarie Gonțea Arhiva personală

CSAV Journal 2 0 1 8 166

Preambul

CSAV Journal 2 0 1 8 167

OAR - Ghid de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural - extrase OAR - Architectural guide to integrate into the local specificity of the rural environment - extracts arch. K öllő MIKLÓS The following extracts come from the first part of this work and they perfectly illustrate the context analysis methodology to apply to any type of vernacular architecture.

Extrasele de mai jos provin din prima parte a lucrării și ilustrează exemplar metodologia pentru analiza de context aplicabilă oricărui tip de arhitectură vernaculară.

CSAV Journal 2 0 1 8 174

CSAV Journal 2 0 1 8 175

CSAV Journal 2 0 1 8 176

CSAV Journal 2 0 1 8 178

Fig. 1. Pitești Plane. Neajlov River. Câmpia Piteștiului. Râul Neajlov.

CSAV Journal 2 0 1 8 179

Back to landscape for a contemporary architectural project Înapoi la peisaj pentru un proiect arhitectural contemporan Arch. PhD candidate, Silviu PREDA „ Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest predasilviualexandru@yahoo.com

Keywords: agrarian landscape, cultural landscape, village, research by design Why and how do we refer to landscape ?

De ce și cum ne raportăm la peisaj?

SOCRATES: „Let us exit the road and walk along the river Ilisos. And where you’ll think we’ve found a resting place, we will repose.”

SOCRATE: „ Să ieșim de pe drum și s-o apucăm de-a lungul râului Ilisos. Și unde vei socoti că am dat peste un loc de tihnă, ne vom așeza. ” Platon1

Plato Statement Starting from a text written by Sebastien Marot, philosopher and architecture critic, we began this study with the wish to ask some questions to our profession in the our age context. As the author explains, landscape architects had an essential role during culturally prosperous times and we can evoke some important historical examples in chronological order: Villa Hadrian – Tivoli, Italy, Santa Maria de Poblet Monastery, Spain, Villa Lante – Italy or the imperial gardens of Versailles – the latter generating major transformations at thinking level of architectural spaces, principles afterwards applied to the urbanization of Paris through the project proposed by Baron Haussmann. The landscape perspective is more and more

Argument Pornind de la un text scris de către Sebastien Marot2, filosof și critic de arhitectură, am început acest studiu cu dorința de a propune câteva întrebări adresate profesiei în contextul epocii noastre. Așa cum explică autorul, arhitecții peisagiști au avut un rol esențial în perioadele istorice de prosperitate culturală și putem aduce aminte câteva exemple istorice importante în succesiune cronologică: Villa Hadrian – Tivoli, Italia , mănăstirea Santa Maria 1. Platon, Phaidros sau Despre frumos, Traducere,

lămuriri preliminare și note de Gabriel Liiceanu, București : Ed. Humanitas, 2016, p. 46

2. Marot, Sebastien, Alternativa Peisajului în Meiss, Pier von, De la formă la loc + tectonică, trad. din lb. fr. Ana-Maria Hariton, București: Ed. Capitel Avangarde, 2014, pp. 365-377

CSAV Journal 2 0 1 8 180

a debate subject through important studies within prestige universities such as Harvard or Yale where key figures of the field, such as Charles Waldheim, explain the importance of an ansamble vision upon the profession. In order to detail this idea we can bring into discussion the argument of the philosopher Horia Roman-Patapievici who speaks of general knowledge in relation the with bailiwick. The two cultural perspectives form a mechanism compared by the author with a bike wheel. Therefore the center of the wheel represents the geometric place out of which the general culture questions can be addressed to professional culture, their multitude being represented by the bike arm wheels. An architectural example for this can be the conference on the subject of the ”Man and Space”, held by Martin Heidegger in 1951 thorough the question ”What is dwelling actually ?”. We belive that the landscape represents the place in which we can situate ourselves in order to have an ansamble perspective upon our profession in this age. Whithout approaching a romantic perspective we understand that the landscape can be considered the ansamble of all human interventions on the natural environment. Through this idea we refer to Cristophe Girot, professor at ETH Zurich, which affirms that the history of landscape represents man`s attempt to conquer and dominate the world. He explains how, htough forest replantation starting since the Middle Ages, continuing during Rennaisance and until the Baroque times, where the majority of the forests already represented an artificial construction, man always intended the domination fo nature. This is why the landscape architect Cristophe Girot asserts that the idea of the man subordinated to nature is a recent idea, unspecific along history. In

de Poblet - Spania, Villa Lante – Italia sau grădinile imperiale de la Versailles – acestea din urmă generând transformări importante la nivelul gândirii spațiilor arhitecturale, principii aplicate ulterior în urbanizarea Parisului prin planul propus de către baronul Haussmann. Perspectiva peisajului este tot mai des dezbătută prin intermediul unor studii importante la universități de prestigiu precum Harvard sau Yale unde personalități în domeniu, așa cum este Charles Waldheim3, explică importanța unei viziuni de ansamblu asupra profesiei. Pentru a detalia această idee putem aduce în discuție argumentul filosofului Horia Roman-Patapievici 4 care vorbește despre cultura generală punând în balanță cultura de specialitate. Cele două perspective culturale formează un mecanism pe care autorul îl compară cu o roată de bicicletă. Astfel centrul roții reprezintă locul geometric din care întrebările culturii generale pot fi adresate culturii de specialitate, multitudinea acestora fiind reprezentată prin spițele roții. Un exemplu5 pentru arhitectură în acest sens este conferința pe tema „Omul și Spațiul” ținută de Martin Heidegger în 1951 prin întrebarea „Ce este în fapt locuirea?”. Suntem de părere că peisajul reprezintă locul în care putem să ne situăm pentru a avea o perspectivă de ansamblu asupra profesiei noastre în această epocă. Fără a aborda o perspectivă romantică înțelegem că peisajul poate fi considerat ansamblul tuturor intervențiilor umane în mediul natural. Prin această idee ne referim la Cristophe Girot6, 3. Waldheim, Charles, discurs la Yale University, publicat pe 11 apr. 2012, accesat pe 10 aug. 2017 https://www.youtube.com/ watch?v=WD3ybaRN-y8&t=3069s 4. Patapievici, Horia-Roman, Despre idei & blocaje, București: Humanitas, 2007 5. Ibidem., pp. 125-127 6. Girot, Christophe, The Course of Landscape Architecture, Londra: Thames & Hudson, 2016

CSAV Journal 2 0 1 8 181

this respect also the example of the England gardens where even the sorrounding landscape is built so in order for the ``the artificial to become natural``.

profesor la ETH Zurich, care susține că istoria peisajului reprezintă încercarea omului de a cuceri și stăpâni natura.

With the before mentioned arguments we are demarcating the agrarian landscape as a study area specific for our research, this representing an important stake for Romania culturally and as well as economically. We bring this statement in discussion having as examples countries such as Austria, France and Germany, where we can observe a high density of agrarian farms, Romania being only at the begining of the road, in a moment in which the foundations of the first private farms are laid.

Acesta explică cum, prin replantarea pădurilor începând încă din Evul Mediu, continuând în Renaștere si ajungând în Baroc, unde majoritatea pădurilor reprezentau deja o construcție artificială, omul și-a propus mereu stăpânirea naturii.

How will this space be built with a strong production and liberalism specific and placed in a neutral area, yet influenced by the village and the city as well ? What is the first answer of architecture within the

De aceea arhitectul peisagist Cristophe Girot susține că ideea omului subordonat naturii este o idee recentă, nespecifică de-a lungul istoriei. În acest sens aduce și exemplul grădinilor din Anglia unde chiar și peisajul înconjurător este construit pentru ca „artificialul să devină natural”.

CSAV Journal 2 0 1 8 182

context of agrarian landscape and what qualities can this space propose? What does research by design mean ?

Având argumentele anterioare am delimitat peisajul agricol ca zonă de studiu specifică cercetării noastre, acesta reprezentând o miză importantă pentru România atât din punct de vedere cultural cât și economic. Aducem această afirmație în discuție având ca exemple țări europene precum Austria, Franța sau Germania, unde putem observa o densitate mare de ferme agricole, România aflându-se doar la început de drum, într-un moment în care se pun bazele primelor ferme private. Cum se va construi acest spațiu cu un pronunțat caracter de producție, de liberalism și aflat într-o zonă neutră, dar influențat atât de sat cât și de oraș?

Research by design We chose this method of study because it is a specific way for our profession: an important step is theory study, the other one being the architecture project. We believe that these steps cannot be conceived separately and they complement each other. Peter Raisbeck, architect and professor at the Melbourne University, concludes in an article recently published that only by designing and then saying that this represents research is not enough. Therefore we consider that study through project implies a thesis, a purpose. Our thesis is that by understanding the history of landscape, we can take the next step to a contemporary architectural project. The purpose of the study is to propose the example of some agrarian farms in a real context. We believe that these can be important steps towards the development of agrarian landscape on Romanian territory. The project is seen as a process and is embodied, through decision, in an abstract drawing, therefore theoretical. For the project it is needed to have a chosen real place in the agrarian landscape. In this respect, at Sebastien

Care este răspunsul arhitecturii în contextul peisajului agricol și ce calități poate propune în acest spațiu? Ce înseamnă research by design / cercetare prin proiect? Cercetare prin proiect Ne-am propus această metodă de studiu deoarece este un mod de lucru specific profesiei noastre: un pas important este studiul teoretic, celălalt fiind proiectul de arhitectură. Suntem de părere că aceste etape nu pot fi gândite separat și se completează reciproc. Peter Raisbeck7, arhitect și profesor la Universitatea din Melbourne, concluzionează într-un articol publicat recent că doar proiectând și apoi spunând că aceasta reprezintă cercetare nu este suficient. De aceea considerăm că studiul prin proiect presupune o teză, un scop. Teza noastră este că înțelegând istoria peisajului, putem face pasul către un proiect de arhitectură contemporan. Scopul studiului este de a propune exemplul unor ferme agricole într-un context real. Suntem de părere că aceștia pot fi pași importanți în dezvoltarea peisajului agricol pe teritoriul României. 7.Raisbeck, Peter, publicat pe 25 iulie 2017, accesat pe 1 august 2017. https://peterraisbeck.com/2017/07/25/the-research-paradox-forarchitects-what-is-design-research/

CSAV Journal 2 0 1 8 183

Fig. 2. Cereal farm in the village proximity, Austria. Ferme de cereale în proximitatea satului, Austria.

Fig. 3. Pitești Plane - agriculture interventions. Câmpia Piteștiului lucrări agricole.

Fig. 4. Frank Lloyd Wright, Broadacre City. Frank Lloyd Wright, Broadacre City.

Proiectul este înțeles ca proces și este concretizat,

CSAV Journal 2 0 1 8 184

Marot, the place is understood as a system of relations defined through the dinamics of connections and not as a product. Together with the choosing of the place, the architecture programme proposal represents an important study step.

prin decizie, într-un desen abstract, deci tot teoretic. Pentru proiect e nevoie de alegerea unui loc real în peisajul agricol. În această idee, la Sebastien Marot8, locul este înțeles ca un sistem de relații definit prin dinamica legăturilor și nu ca produs. Odată cu alegerea locului, propunerea programului de arhitectură reprezintă o etapă importantă de studiu.

We go further and say that the insight through project imposes hierarchy, therefore transforms a horizontal thinking system into a vertical one.

Mergem mai departe și spunem că discernământul prin proiect impune ierarhie, adică transformă un sistem de gândire orizontal într-unul vertical.

In this mechanism imagination has an important role as Horia Roman Patapievici explains that it represents the essential attribute of each man that connects the feeling determined thorough senses and the rational thinking faculty, abstract.

În acest mecanism imaginația are un rol important așa cum explică Horia Roman Patapievici9 că aceasta reprezintă facultatea esențială a fiecărui om prin care face legătură între sentimente determinate prin simțuiri și facultatea gândirii raționale, abstractă.

A challenge was the choice of the site and the demarcation of certain limits for architecture in a context into which we do not have landmarks, only the horizon line and the work of land. The disertation generated a theoretical frame for the establishment of these limits, but they got delineated in the project.

De aceea suntem de părere că partea teoretică și proiectul trebuie să fie construite împreună, în paralel, pe toată perioada studiului, completându-se reciproc. Am avut o experiență de acest fel lucrând pentru diplomă, la sfârșitul anului VI. A fost un proiect cu beneficiari reali și a fost gândit atât pe baza studiului teoretic, disertație, cât și prin desenul de arhitectură – reprezentare abstractă, prin proiect. O provocare a fost alegerea sitului și determinarea unor limite pentru arhitectură într-un context în care aparent nu avem repere, doar linia orizontului și munca pământului. Disertația a generat cadrul teoretic pentru stabilirea acestor limite, dar ele s-au conturat în proiect. Teoria este cadru proiectului, iar proiectul poate contura limitele reale ale cercetării. Cum se construiește programul și ce limite poate atinge arhitectura în cazul unei ferme de cereale? Cum putem genera peisaj cultural într-o zonă fără valori de patrimoniu construit?

Theory is frame for the project, and the project can delineate the real limits of research. How does is the program being built and what limits can architecture achieve in the case of a grain farm? How can we generate cultural landscape in an area without any valuable heritage buildings?

8. Marot, Sebastien, Sub-Urbanism and the Art of Memory, Londra: AA Publications, 2003 9. Patapievici, H.-R. , Partea nevăzută decide totul, București: Ed. Humanitas, 2015

CSAV Journal 2 0 1 8 194

Bibliografie selectivă Eliade, Mircea - Istoria credințelor și ideilor religioase, Vol. I: De la epoca de piatră la misterele din Eleusis, trad. de Cezar Baltag,, Iași: Ed. Polirom, 2011 Girot, Christophe - „The Course of Landscape Architecture”, Londra: Thames & Hudson, 2016 Gusti, Dimitrie - „Dâmbovnicul. O plasă din sudul Județului Argeș”, București: Institutul de Științe Sociale al României, 1942 Kovacs, Kazmer - „Peisaj cu grădină și casă”, București: Ed. Simetria, 2011 Marot, Sebastien - „Alternativa Peisajului” în Meiss, Pier von, „De la formă la loc + tectonică”, trad. din lb. fr. Ana-Maria Hariton, București: Ed. Capitel Avangarde, 2014 Marot, Sebastien - „Sub-Urbanism and the Art of Memory”, Londra: AA Publications, 2003 Patapievici, Horia-Roman - „Despre idei & blocaje”, București: Ed. Humanitas, 2007 Patapievici, H.-R. - „Partea nevăzută decide totul”, București: Ed. Humanitas, 2015 Platon - „Phaidros sau Despre frumos”, Traducere, lămuriri preliminare și note de Gabriel Liiceanu, București : Ed. Humanitas, 2016

Webografie: Mihăilescu, Vintilă - apărut in Dilema veche, nr. 714, 26 octombrie – 1 noiembrie, 2017 http://dilemaveche.ro/ sectiune/situatiunea/articol/paradoxul-patrimoniului Raisbeck, Peter - publicat pe 25 iulie 2017, accesat pe 1 august 2017.

https://peterraisbeck.com/2017/07/25/the-research-paradox-for-architects-what-is-design-research/

Waldheim, Charles - discurs la Yale University, publicat pe 11 apr. 2012, accesat pe 10 aug. 2017 https://www.youtube.com/watch?v=WD3ybaRN-y8&t=3069s

CSAV Journal 2 0 1 8 195

Studio project - G11E - House in a given context. The ”other home” on the seashore Proiect de atelier - G11E - Locuință în context dat. „Celălalt acasă” de la malul mării lect.dr.arch. Horia DINULESCU horiadinulescu@yahoo.com

Projects by: arch.stud. Alexandra MÜLLER I arch.stud. Iulia ARMBRUSTER The House with a Porch I The Sanctuary House Locuința cu o prispă I Locuința sanctuar Keywords: beachfront, retreat house, vernacular techniques and materials, porch, sanctuary The objective of the “House in a given context” exercise (the 1st year, Faculty of Architecture) was the formulation of a dwelling scenario on the northern Black Sea Romanian seaside, in a beachfront area with no adjacent buildings.

Tema exerciţiului „Locuinţă în context dat” (anul I, Facultatea de Arhitectură) a fost formularea unui scenariu de locuire în nordul litoralului românesc al Mării Negre, într-o zonă de faleză-plajă, fără construcţii învecinate.

Within the English-taught studio, the exercise approach was aimed at identifying, articulating and developing a seasonal housing scenario for a family of three or four people, a family that occasionally receives guests. Two main approaches were to result, during the project development:

În cadrul atelierului cu predare în limba engleză, abordarea exerciţiului a vizat identificarea, articularea şi dezvoltarea unui scenariu de locuire sezonieră pentru o familie formată din trei-patru persoane, familie care, ocazional, primeşte şi musafiri. Aveau să se contureze două abordări principale:

a) “revisiting” the traditional architectural layout: reviewing the typologies in which the traditional household/house is articulated, how it develops spatially, flexibly adapting itself to the variations of the family. The final stage of this approach assumed a sensible task: working with those elements identified and considered to be “essential” for this regional universe, even in the sense of changing the paradigm in which they were traditionally

a) o „revizitare” a formulei arhitecturale tradiţionale: inventarierea tipologiilor de articulare a gospodăriei/locuinţei tradiţionale din zonă, modul în care aceasta se dezvoltă spaţial, flexibil adaptându-se la variaţiile familiei care o locuieşte. Etapa finală a acestui parcurs a presupus lucrul sensibil cu acele elementele identificate şi considerate a fi „esenţiale” acestui univers regional,

CSAV Journal 2 0 1 8 196

used; b) an approach aiming at how the beneficiary wishes to dwell within a highly personalized site/context. The starting point was also a review of the building materials and techniques in the area, but without the automatic reflex of immitating the corresponding form. Architecture “has grown” around this (personalized) and sensitive scenario in which the client(s) understands to “take refuge” by the sea and how this new architecture, adapted to the place but without seeking to show-off a traditional image as well, is able to offer them another “at home”.

chiar în sensul schimbării paradigmei în care, în mod tradiţional, erau utilizate; b) o raportare având ca obiectiv modul în care beneficiarul îşi doreşte locuirea într-un sit/context cu personalitate conturată. Punctul de pornire a fost tot o trecere în revistă a materialelor şi tehnicilor de construcţie din zonă, fără a avea însă, automat, şi reflexul preluării formalului aferent. Arhitectura aceasta a „crescut” în jurul scenariului personal(-izat) şi sensibil în care familia beneficiară înţelege să se „refugieze”, sezonier, într-un loc aflat pe malul mării dar şi a modului în care arhitectura aceasta nouă, adaptată locului dar fără a cauta şi afişarea manifestă a unei imagini tradiţionale, le poate oferi un alt „acasă”.

MLASTINI - HABITAT ALCATUIT DIN PLANTE SI PASARI REZIDENTE SI MIGRATOARE DRUM FALEZA

TUFARIS DE NISIP

PLAJA

DRUM PLAJA VEGETATIE JOASA ARBORI SI ARBUSTI IZOLATI, SAU SUB FORMA DE GRUPURI

Fig. 1. Site cross-section, Ist year studio theme documentation no.5, 2018-2019. Author of the theme: Assoc. Prof. Dr. Arch. Robert Negru. Secțiune transversală a sitului, documentație pentru tema de atelier an I, nr.5, 2018-2019. Autor al temei: Conf. Dr. Arh. Robert Negru.

CSAV Journal 2 0 1 8 197

Fig. 2. Site plan and conceptual plan, Ist year studio theme documentation no.5, 2018-2019. Author of the theme: Assoc. Prof. Dr. Arch. Robert Negru. Plan și plan conceptual al sitului, documentație pentru tema de atelier an I, nr.5, 2018-2019. Autor al temei: Conf. Dr. Arh. Robert Negru.

CSAV Journal 2 0 1 8 198

The House with a Porch - stud.arch. Alexandra MÜLLER Unlike the earlier abstract projects of the first year at “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism Bucharest, Exercise no. 5 introduces concrete notions such as “the architectural programme” and “the real site”. The exercise refers to designing a home for a family with 2 children and, occasionally, receiving guests, the site being located on the northern Black Sea coast, next to a protected area, the National Park and Ornithological Refuge, „Corbu-Nuntaşi -Histria”.

Site Analysis The first step in the development of the concept was the analysis of the site and the local traditional architecture, for a better understanding of the local specificity, structural principles, building materials, aesthetic aspects etc. The site, located near Corbu commune, Constanţa County, allows the construction of multifunctional buildings, including houses. The site includes a low vegetation area (trees and shrubs isolated in groups), a marshland area, habitat of resident and migratory birds, and a large beach area. The two are connected by a cliff road, which extends to the marshland, connected to the beach by a pedestrian road. I analyzed the traditional architecture of the Danube Delta and the whole area of Dobrodja. I was focused on the essential requirements such as: the building materials, the structural logic, the height limits, the street orientation, the functional requirements of a house, the placement and functioning of the traditional porch, the movement inside and outside the house, hierarchies, and the relations between served and service spaces.

Spre deosebire de proiectele anterioare, mai abstracte, ale primului an de facultate la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” din București, tema cu numărul 5 introduce noțiuni concrete, precum programul arhitectural și situl dat. Exercițiul propune proiectarea unei locuințe care să găzduiască o familie cu 2 copii și, ocazional, primind oaspeți, situl fiind poziționat în partea de nord a litoralului Mării Negre, în apropierea unei zone protejate, mai exact Parcul Național și Refugiul Ornitologic ,,Corbu-Nuntași-Histria”.

Analiza Sitului Prima etapă în dezvoltarea conceptului a fost analiza amănunțită a sitului și a arhitecturii tradiționale din zonă pentru o mai bună înțelegere a specificului local, a principiilor structurale, materialelor de construcţie, aspectelor estetice etc. Situl, amplasat în apropierea comunei Corbu, Județul Constanța, permite construirea de clădiri cu multiple funcțiuni, printre care și locuire. Situl cuprinde o zonă de vegetație joasă (arbori și arbuști izolați în grupuri), o zonă de mlaștină, habitatul pasărilor rezidente și migratoare, și o zonă întinsă de plajă. Cele două sunt conectate printr-un drum de faleză, care se desfăşoară până la zona mlaștinilor, legându-se cu plaja printr-un drum pietonal. Am analizat arhitectura tradițională din Delta Dunării și întreaga zonă a Dobrogei. Am căutat în această analiză să mă axez pe cerințele esențiale precum: materialele

CSAV Journal 2 0 1 8 199

Fig. 3. Model study, top and frontal views, author arch. stud. Alexandra Müller . Studiu pe machetă, vederi de sus și frontală, autor stud.arh. Alexandra Müller.

CSAV Journal 2 0 1 8 200

Due to its history, Dobrodja is a region rich in culture, this fact being reflected in the local architecture. It is located at the crossroads of two major commercial and military roads and thus has been in the path of many armies, has known the Muslim rule but also the Russian invasion of the Balkans and Constantinople. The province was strongly colonized throughout its history by Greeks, Germans, Russians and Turks. The commercial and military routes that cross Dobrogea unite the North Sea with the Black Sea, crossing the whole Central Europe, or the ports of the Eastern Mediterranean with the Pontic steppes. That’s how Dobrogea became, in fact, a cultural mosaic of eighteen nationalities, a fact that is also still visible in the architectural specific, the methods and techniques of construction, the ornaments and the colors used to decorate the houses. The most obvious are the differences between the houses of the Lippovan Russians and the Turks, which are differentiated mainly by the shapes and the materials used for the roofing. The Lippovans often use reed, so the roof is taller, steeper, and has a wooden gable facing the street. In turn, the Turks use ceramic pantiles and the resulting roof has four slopes, not two such as the previous, with a slope of minimum a 11 degrees angle. The main occupations of the inhabitants are visible in the organization of homesteads: fishing, beekeeping, forestry in forest areas, harvesting and processing of reeds. These are shown also by the presence of annexes built right next to the houses, in some situations, or on the perimeter of the courtyard, by the shape of the porch

utilizate, logica structurală, limitele de înălțime permise, orientarea la stradă, cerințele funcţionale ale unei case, modul de amplasare şi funcţionare al prispei, circulația în interiorul și în exteriorul casei, ierarhiile, precum și relația dintre spațiile servite și cele servante. Datorită istoriei sale, Dobrogea este o regiune bogată din punct de vedere cultural, acest fapt reflectânduse și în arhitectura locului. Este amplasată la răscrucea a două drumuri comerciale și militare importante și, astfel, s-a aflat în calea multor armate, a cunoscut stăpânirea musulmană dar și invazia rusă spre Balcani și Constantinopol. Provincia a fost puternic colonizată, de-a lungul istoriei, de greci, germani, ruși și popoare turcice. Rutele comerciale și militare care străbat Dobrogea unesc Marea Nordului cu Marea Neagră, străbătând întreagă Europa Centrală, sau porturile Mediteranei orientale cu stepele pontice. Așa se face că Dobrogea zilelor noastre a devenit un mozaic cultural format din optsprezece nații, fapt vizibil, după cum am menționat anterior, și în specificul arhitectural, metodele şi tehnicile de construcţie, ornamentele și culorile folosite pentru decorarea caselor. Cele mai evidente sunt diferențele dintre casele ruşilor lipoveni și cele ale turcilor, acestea deosebindu-se mai ales prin forma și materialele folosite pentru acoperire. Lipovenii folosesc, cel mai adesea, acoperire pe bază de stuf, astfel acoperișul fiind mai înalt, mai abrupt, și având fronton de lemn spre stradă. La rândul lor, turcii folosesc învelitoare ceramică din olane, iar acoperișul rezultat este unul în patru ape, și nu în două precum cel anterior menționat, având o pantă cu un unghi de minim 11 grade.

CSAV Journal 2 0 1 8 201

Fig. 4. Model study, various views, author arch. stud. Alexandra Müller . Studiu pe machetă, vederi variate, autor stud.arh. Alexandra Müller.

CSAV Journal 2 0 1 8 206

The Sanctuary House - stud.arch. Iulia ARMBRUSTER Site analysis Analiza sitului The site is located in the northern part of the Romanian Black Sea coast, near Corbu beach, part of Chituc Grind, an area of great importance for the biodiversity. Corbu is 8 km away from Mamaia resort, near Năvodari beach. The construction site has been chosen to provide access to both the road and the pedestrian road leading to the beach. The location was an important key-factor for the project, in keeping connection with the local building traditions.

Situl este situat în partea de nord a litoralului românesc al Mării Negre, în apropierea plajei Corbu, care face parte din Grindul Chituc, o zonă de mare importanţă pentru biodiversitate. Corbu se află la 8 kilometri distanță de stațiunea Mamaia, în apropiere de plaja Năvodari. Spațiul de construcție a fost ales pentru a oferi acces atât la drumul acarosabil, cât și la drumul pietonal care duce până la plajă. Locația a reprezentat un factor important pentru proiect, în sensul respectării tradițiilor locale.

The building is located on a short walk from the main road. Being north-oriented, the project benefits from a spectacular place. The landscape embraces seashores and ponds, plants and birds specific to the Danube Delta.

Clădirea este situată cu latura scurtă către drumul principal. Fiind orientat spre nord, proiectul beneficiază de un loc spectaculos. Peisajul cuprinde litoralul și iazurile cu stuf, plante și păsări specifice Deltei Dunării.

The story

Povestea

The project is intended as a holiday home for a family living in a crowded city. Parents spend most of their time in an office without being able to get away from the crowded city life. Thus, this project was intended to function as a sanctuary for the family members and their guests. The concept The construction was divided into two separate volumes. Each is independent, the two being separated by a covered space that, at the same time, unites the two parts of the building, creating a common space. The small volume, for guests, was designed to look as „light” as possible, sitting directly on the ground. In this way, a contrast is generated between this light, wooden volume

Proiectul este conceput ca o casă de vacanță pentru o familie dintr-un oraș aglomerat. Părinții își petrec cea mai mare parte a timpului în fața unui birou, fără a reuși să se îndepărteze de viața aglomerată a oraşului. Astfel, acest proiect a fost conceput pentru a funcționa ca un sanctuar pentru membrii familiei și pentru oaspeții lor.

Conceptul Construcția a fost împărțită în două volume separate. Fiecare este independent, cele două fiind despărţite de un spațiu acoperit care, în acelaşi timp, uneşte cele două părți ale construcției, creând un spațiu comun. Volumul mic, pentru oaspeți, a fost conceput pentru a părea cât mai „ușor”, aşezat direct pe pământ. În acest fel, se creează un contrast între volumul uşor, din lemn, și cel înconjurat

CSAV Journal 2 0 1 8 207

Fig. 7. Model study, volume and detail, author arch. stud. Iulia Armbruster . Studiu pe machetă, volumetrie și detaliu, autor stud.arh. Iulia Armbruster.

CSAV Journal 2 0 1 8 208

and the one surrounded by a stone wall. The guest-house is partially glass-built in order to provide a wide opening towards the picturesque surroundings.

de un zid de piatră. Clădirea destinată oaspeților este parțial din sticlă pentru a oferi o deschidere amplă către pitorescul peisaj din jur.

In contrast, the volume imagined for the family, functions as a sanctuary, a fortress. On the ground floor, there is a living room with fireplace, a dining room and a kitchen with an adjacent storage. The level is open towards two courtyards,one towards the see, the other at the opposite end of the house. When the family wishes so, the fortress opens its large, wooden gates from the first courtyard; once the gates opened, the living-room sees the see.

În contrast, volumul imaginat pentru familie funcționează ca un sanctuar, o fortăreață. La parter se află camera de zi cu șemineu, sala de mese și bucătăria, cu un necesar spațiu de depozitare. Nivelul este deschis spre două curţi, una poziţionată către mare, cealaltă la capătul opus. Atunci când familia doreşte, fortăreaţa îşi deschide porţile mari, din lemn, ale primei curţi; odată cu deschiderea acestora camera de zi vede marea.

The second level, built in wood, seems to float, “hanging” at the upper part of the fortress’s “enclosure”. This floor contains the two bedrooms: one for the parents, the other for the children. The parents’ bedroom opens wide towards a loggia and the sea, while the children’s bedroom is organized with a possible space for study.

Cel de-al doilea nivel, din lemn, pare să plutească, „agăţat” fiind la partea superioară a „incintei” protectoare de fortăreaţă. Etajul conţine cele două dormitoare: unul pentru părinți, celălalt pentru copii. Dormitorul părinților se deschide larg către o loggia şi mare, în vreme ce dormitorul copiilor este organizat şi cu un posibil spațiu pentru studiu.

In order to respect a local, traditional constructive logic, I chose the use the local materials: stone and wood. The approach was to connect this proposed insertion with the local-specific architecture and so, to respect the local culture, by proposing a traditional yet modern architecture at the same time.

În sensul respectării unei logici constructive locale, tradiţionale, am ales utilizarea materialelor locului: piatra și lemnul. Abordarea a fost aceea de a conecta această propusă inserţie cu arhitectura specifică zonei și de a respecta cultura locală, propunând o arhitectură cu referinţă tradițională dar modernă în același timp.

CSAV Journal 2 0 1 8 210

Fig. 1. Model study, various views, author arch. stud. Alin Pătrucă . Studiu pe machetă, vederi variate, autor stud.arh. Alin Pătrucă..

CSAV Journal 2 0 1 8 211

Studio project - G26 - Poetic Architecture in Bărăgan Proiect de atelier - G26 - Arhitectură poetică în Bărăgan” prof.dr.arch.Gabriela TABACU I lect.dr.arch. Lorin NICOLAE I teach.assist.dr.arch.Bogdan-Ioan GUIU Community bicycle repair workshop Atelier comunitar pentru reparat biciclete Project by arch.stud. Alin PĂTRUCĂ

Keywords: poetic architecture,phenomenological analysis, vernacular technologies, integrated aesthetics

The studio theme: Poetic architecture in Bărăgan

Tema atelierului: Arhitectură poetică în Bărăgan

”Read the sky, observe how the light danses over the colors of the earth in different moments of the day, listen to the matter and discover the space. Only afterwards you can create a real context for life. You will need to have available materials and friends around. Follow your will and let yourself loose in front of sensibility and gathered impressions.

„Citeşte cerul, observă cum lumina dansează peste culorile pământului în diferite momente ale zilei, ascultă materia şi descoperă spaţiul. Doar apoi poţi crea un cadru adevărat pentru viaţă. Vei avea nevoie de materiale la îndemână şi de prieteni în jur. Urmează-ţi voinţa şi lasă-te în voia sensibilităţii şi impresiilor adunate.

The architecture and the landscape are one. Look, the golden flower field is right in front of you, bringing to life the white canvas of the walls, the sun adorns the façade with drops of shadow; the wind offers energy, and the rain is the medicine for the overwhelming drought.” Alexandra Purnichescu: A way towards a new sense (sense of (the) space) Our site: Măriuța village, Belciugatele, Călărași county. Through the study of theme no.1, we plan to reach three main objectives, according to the ones of the entire year of study:

Arhitectura şi peisajul sunt una. Uite, câmpul auriu de flori este chiar în faţa ta, aducând la viaţă pânza albă a zidurilor, soarele împodobeşte faţada cu picături de umbră; vântul oferă energie, iar ploaia este leacul pentru uscăciunea copleşitoare. ” Alexandra Purnichescu: O cale către un nou (simţ al) spaţiu(lui) Locul nostru: satul Măriuța, comuna Belciugatele, jud. Călărași. Prin studiul temei 1 ne propunem să atingem în cadrul atelierului trei obiective majore, în concordanță cu obiectivele majore ale temei comune întregului an: 1. Înțelegerea modului în care o anumită identitate culturală locală influențează și definește locuirea.

CSAV Journal 2 0 1 8 212

1. Understanding the way in which a certain local cultural identity influences and defines dwelling. The village, its specific, models the public space, as well as the space of domestic experience, and the community culture mediates the transition between public and private. 2. The thoroughness of the notion of construction by phenomenological analysis. We will understand the way in which a certain type of space generates a certain use; at the same time, we will analyse the way in which a particular spatial configuration is the expression of a certain need. We will see and we will draw representative buildings of the village, from the point of view of their usage value, of their spatially-volumetric conformation, of their plastic expression and, of the poetics of space. At the same time, we will observe not only what it is, but also what can the architectural space do, and we will realise an inventary of the activities it can contain. We will pay attention to the gate and to the threshold, to the horizontal relationship of the rooms with the flower garden, with the well, with the bench for watching the alley, with the outbuildings. At the same time, the vertical sequence of the cellar, the rooms and the attic will reflect the position of man on earth, with the feet in the mud and the head in the clouds. 3. The accurate observation of the use of materials and of the local technologies, as well as understanding the manner these generate the plastic expression of architecture. The materialisty of the constructions that we will analyse will be the mark for the architectural proposal. ”(...) except for the practical values of the porticoes, porches, that make possible the use of an exterior space sheltered almost all year round, we must admit a particular understanding of the togetherness of man and nature and the plastic expression through the dominant shadow upon light, but restricted to the columns, entablature and handrailing. In the historic architectures the columns have a sufficient stourdiness to realize almost a balance between light and shadow, but

Satul, cu specificul său, modelează atât spațiul public, cât și spațiul experienței domestice, iar cultura comunității mediază tranziția dintre public și privat. 2. Aprofundarea noțiunii de construcție prin analiză fenomenologică. Vom înțelege felul în care un anumit tip de spațiu generează o anumită utilizare; în același timp, vom analiza felul în care o configurare spațială particulară este expresia unei anumite nevoi. Vom vedea și vom desena construcții reprezentative ale satului, din punctul de vedere al valorii lor de utilizare, al conformării spațial-volumetrice, al expresiei plastice și, nu în ultimul rând, al poeticii spațiale. În același timp, vom observa nu doar ceea ce este, dar și ce anume face spațiul arhitectural și vom realiza un inventar al activităților pe care acesta le poate integra. Vom da atenție porții și pragului, relației orizontale a încăperilor cu grădina de flori, cu puțul de apă, cu banca pentru privit ulița, cu anexele. Totodată, succesiunea verticală a pivniței, camerelor și podului va da seama despre poziția omului pe pământ, cu picioarele în noroi și capul în nori. 3. Observarea atentă a utilizării materialelor și tehnologiilor locului, precum și înțelegerea modului prin care acestea generează expresia plastică a arhitecturii. Materialitatea construcțiilor pe care le vom analiza va constitui reperul pentru propunerea de arhitectură. „(...) în afară de valoarea practică a porticelor, pridvoarelor, care fac posibilă utilizarea unui spaţiu exterior adăpostit aproape tot timpul anului, trebuie să admitem o înţelegere particulară a comuniunii omului cu natura şi a expresiei plastice prin umbra dominantă asupra luminii, restrânsă la coloane, antablament şi balustrade. În arhitecturile istorice coloanele au o robusteţe suficientă pentru a realiza aproape un echilibru între lumină şi umbră, dar în arhitectura populară echilibrul e complet rupt şi umbra domină total părţile luminoase ale structurii. Ceea ce diferenţiază arhitectura civilă românească de arhitectura țărilor balcanice este tocmai această ruptură totală a echilibrului lumină-umbră. Arhitectura

in popular architecture the balance is completely broken and the shadow dominates totally the brilliant parts of the structure. What differentiates the Romanian civil architecture form the Balkan one is precisely this total breaking of the light-shadow balance. The Romanian architecture is not only volume and space, but uncondintioned expression of material, mainly a fight between light and shadow. Without being a pictorial vision of the space, it is an interplay of the structure into shadow, instead of being of the shadow on the material and structure, as in the historic architectures. Romanian architecture is not a compositional interplay of architectural elements under the light, but the breath of an expressive unity under the sign of the shadow.” Constantin Joja, ”The value of the shadow in Romanian civil architecture” In the context of this exercise, the students are invited to discover and critically analyse the optimum orientation of the existing buildings in relation to the cardinal points, the roofing typology, the public-private relationship, decorations and symbols, used materials and the relationship between them. The local architectural identity analysis conclusions will become the foundation for thinking the spaciousness, materiality and of the architecture project meaning. The students will explore the village, its landmarks, the functional typologies, the inheritance of the past, the local cultural identity; they will identify the building materials used for the existing constructions, as well as the local technologies of placing. By the means of this project the students will propose an architecture whose structural and aesthetic logic will be a consequence of the adopted typology and used materials, in the analysed cultural context. Local materials will be used, that can be transformed by craftsmen in intelligent assemblies, capable to offer an adapted response to the environment factors. The project can consider a small function with a reduced degree of complexity, but which contains at least three

CSAV Journal 2 0 1 8 213

românească nu e numai volum şi spaţiu, ci expresie necondiţionată de material, în principal luptă între lumină şi umbră. Fără sa fie o viziune picturală a spaţiului, e un joc al structurii în umbră, în loc să fie al luminii pe material şi structură, ca în arhitecturile istorice. Arhitectura românească nu e joc compoziţional de elemente arhitectonice sub lumină, ci suflul unei unităţi expresive integral puse sub semnul umbrei.” Constantin Joja, „Valoarea umbrei în arhitectura civilă românească” În cadrul acestui exercițiu, studenții sunt invitați să descopere și să analizeze critic orientarea optimă a clădirilor existente față de punctele cardinale, tipologia acoperirilor, relația public-privat, decorațiile și simbolurile, materialele utilizate și relațiile dintre ele. Concluziile analizei privitoare la identitatea arhitecturală locală vor sta la baza gândirii spațialității, materialității și semnificației proiectului de arhitectură. Studenții vor explora satul, reperele sale, tipologiile funcționale, moștenirea trecutului, identitatea culturală locală; vor identifica materialele folosite la construcțiile existente, precum și tehnologiile locale de punere în operă a acestora. Prin proiect, studenții vor propune o arhitectură a cărei logică structurală și estetică va fi o consecință a tipologiei adoptate și materialelor folosite, în contextul cultural analizat. Se vor utiliza materiale locale care pot fi transformate de meșteșugari în ansambluri inteligente, capabile să ofere un răspuns adecvat factorilor de mediu. Proiectul poate să aibă în vedere o mică funcțiune cu grad redus de complexitate, dar care însumează cel puțin 3 spații cu valențe diferite, cum ar fi dispensarul, farmacia, magazinul de materiale de construcție, barul, magazinul mixt, secția de poliție, sediul unei asociații de conservare a patrimoniului arhitectural rural, poșta locală, etc. Construcția nou proiectată va reflecta nu doar nevoile contemporane de utilizare a spațiului, ci și bogăția istoriei

CSAV Journal 2 0 1 8 214

spaces with different valencies, such as the clinic, the pharmacy, the building materials shop, the bar, the shop, the police station, the main office of a rural heritage conservation association, the local mail office, etc.

și tradițiilor locale, decantată într-un limbaj poetic, bazat pe armonie, proporție, ritm. Ea trebuie să se insereze în cadrul arhitectural existent fără emfază, în armonie cu locul, evitând mimetizarea trecutului.

The newly designed construction will reflect not only the contemporary needs of space use, but also the richness of the local history and tradition, transposed in a poetic language, based on harmony, proportion, rythm. It must insert itself in the existing natural landscape, without rant, in harmony with the place, avoiding the mimicking of the past.

Predare:

Project delivery: Beside the above mentioned in the frame theme, in phase 1 there will be delivered a model at scale 1:500 of an agreed area of the village, after the visit on site, that will contain also the possible locations for the newly proposed constructions. This model is common for the entire studio. At the same time, each student will deliver the project theme pointing out the site, destination and the list of spaces needed for the function. For phase two, the construction model will be realised at scale 1:50, precisely from the materials proposed by the project, in a free choice manner, capable to show the real expression of the used materials. This model can be rounded with larger scale models (1:20, 1:10, 1:2) containing details, joints, but also experiments with materials in new, inovative manners.

În afara celor menționate în tema cadru, la faza 1 se va preda o machetă la scara 1:500 a unei zone din sat convenită după vizita la fața locului și care va conține și amplasamentele potențiale pentru construcțiile nou propuse. Această machetă este comună întregului atelier. Totodată, fiecare student va preda tema proiectului, specificând amplasamentul, destinația și lista spațiilor necesare funcțiunii. Pentru faza a doua, macheta construcției se va realiza la scara 1:50, chiar din materialele propuse prin proiect, într-o manieră la alegere, capabilă sa dea seama de expresivitatea reală a materialelor utilizate. Această machetă se poate completa cu machete la scară mai mare (1:20, 1:10, 1:5, 1:2) cuprinzând detalii, îmbinări, dar și experimente cu materialele în alcătuiri noi, inovative.

CSAV Journal 2 0 1 8 215

Community bicycle repair workshop

Atelier comunitar pentru reparat biciclete

The outlying village of Măriuța, administratively part of of Călărași County and historically and socially more part of Ialomița County, has so far not managed, in its history spanning over 4 centuries, to overcome itself as a minor settlement, offset from the main routes. Economic opportunities are few and far between, as always in less traveled rural areas, and after the social upheaval in 20th century Romania the beginning of the 21st finds the able-bodied locals scattered about, in the country and abroad, having left behind an aging, mostly unemployed population of limited means. People know how to farm, do manual work and work in industrial settings, some of them being former employees in state-run factories during the communist era. Even the commune’s town hall is in a different village, 7 kilometres of rocky dirt road away, even though the village does have asphalt roads going north and south to neighbouring communities. Consequently, it’s hard to carve out a living here, and people have difficulty with performing even basic societal tasks: moving about (inside and outside of the village), dealing with and having access to local authorities, finding work or simply an occupation, having adequate and sufficient income. In order to solve several of these basic issues, the following is a proposal for a community bicycle repair workshop, where locals can repair and provide themselves with a means of transportation for them to move about in the village, deal with the local authorities in the village over, be more productive on a daily basis and eventually obtain a supplementary income by selling repaired bicycles after the local transportation needs have been met.

Satul Măriuța, din poziția de sat mărginaș, administrativ călărășean și istorico-cultural ialomițean, nu a reușit, în istoria sa de peste 400 de ani, să-și depășească condiția de așezare minoră, excentrică rutelor naționale de tranzit. Oportunitățile economice sunt puține, cum au fost dintotdeauna, iar după schimbările în orânduiala socială pe parcursul secolului XX, începutul secolului XXI i-a găsit pe măriuțenii apți de muncă plecați în număr mare, în Capitală sau în țări străine, lăsând în urmă un segment de populație îmbătrânit, neinstruit și cu mijloace limitate la dispoziție. Deși se află în rețeaua națională de drumuri asfaltate, drumul spre reședința de comună, Belciugatele, este neasfaltat, denivelat și dificil de parcurs. Astfel, contextul actual de trai în sat este caracterizat de dificultăți de funcționare în situații de bază: deplasarea individuală (înăuntrul și în afara localității), relația cu și accesul la autorități, menținerea unei ocupații/activități, obținerea unui venit constant și suficient traiului. În ideea de a soluționa mai multe dintre aceste probleme primare ale locuitorilor, am propus construirea unui atelier comunitar pentru reparat biciclete, unde sătenii pot repara și obține pentru ei înșiși un mijloc de locomoție necesar în sat și în relația cu instituțiile aflate la un sat și câțiva kilometri distanță, ulterior putând vinde biciclete reparate provenite din numeroasele inițiative de reciclare și ajutorare care strâng bicicletele defecte sau nedorite de la oraș.

From a functional standpoint, the project is simple: a 56 sqm central, unhindered interior space, supplemented for most of the year by a 19 sqm covered porch, providing tools and utensils for a wide range of repairs and operations, fit for repairing bicycles firstly, but also implements and small agricultural machines due to the many and varied needs in a rural context, and complemented

Funcțional, proiectul este simplu: un spațiu central de 56 mp, suplimentat în marea parte a anului printr-o prispă acoperită de 19 mp, dotat cu scule și unelte pentru o gamă largă de operațiuni, în care se pot repara biciclete (dar și utilaje agricole, vehicule de mici dimensiuni, polivalența fiind o trăsătură de bază a omului în mediul rural și a uneltelor pe care le folosește), având ca spații complementare o „cameră curată” cu depozitare, pentru lucrul de finețe (gresare, completare rulmenți, repararea subansamblurilor de dimensiuni mici), un mic

CSAV Journal 2 0 1 8 219

Fig. 3. Community bicycle repair workshop, volume study drawings, author arch. stud. Alin Pătrucă. Atelier comunitar de reparat biciclete, studii volumetrice în desen, autor stud. arh. Alin Pătrucă.

Fig. 4, 5. Perspectives of the

proposal from Neguță Dumitru Street and Abatorului Street, Măriuța village . Perspective ale propunerii dinspre Strada Neguță Dumitru și Strada Abatorului, satul Măriuța.

CSAV Journal 2 0 1 8 220

By using techniques and materials both old and new, traditional and modern, by adapting the building uniquely to its circumstances and by maintaining a high degree of functional flexibility much needed in a village context where repair and improvisation are part of everyday life, the community bike repair workshop thus becomes a household annex for the whole village, a backyard shed for everyone, reflecting the rural spirit of togetherness, inclusiveness and communal problem-solving. The updated aesthetic, achieved using mostly traditional materials, help it fit neatly in a patchwork village that was forced by the times and conditions to adapt, abandon traditions and use whatever means at hand to maintain living conditions. Despite the new, the connection with the past is maintained in the look and feel of the workshop, clearly linking it with the numerous barns and sheds that still populate the village.

și de vreme, cu coama paralelă cu latura lungă a casei, și eliberând către interior spațiul dintre contrafișe, pe 2 travei separat, pe întreaga lungime a construcției. Atelierul comunitar rezultat devine o anexă gospodărească a comunității și reflectă spiritul rural, întreprinzător, incluziv, folosind tehnici și materiale vechi și noi, tradiționale și moderne, adaptând în mod unic construcția la nevoi și la locul ales, și păstrând o flexibilitate inerentă unui obiect menit să slujească unui număr mare de scopuri înrudite. Estetica nouă, dar cu materiale vechi, se așează discret într-un sat pestriț, forțat să abandoneze tradiții ancestrale devenite irelevante cu apariția mijloacelor și materialelor noi, fără să agreseze prin stridență, amintind sătenilor de construcțiile mici, funcționale, fără pretenții, care le mai populează și acum unora gospodăriile.

CSAV Journal 2 0 1 8 221

Fig. 6. Community bicycle repair workshop, model and light study . Atelier comunitar pentru reparat biciclete, studiu de machetă și lumină.

CSAV Journal 2 0 1 8 222

Fig. 7.

Community bicycle repair workshop, façade drawings. Fațade, atelier comunitar pentru reparat biciclete.

CSAV Journal 2 0 1 8 223

Fig. 8. Community bicycle repair workshop, floor, roof and timber framing plans. Atelier comunitar de reparat biciclete, planuri nivel, șarpantă și învelitoare.

CSAV Journal 2 0 1 8 226

Fig. 1. Harta generală poduri. Bridges general map.

Territorial Bucharest Bucureștiul teritorial

CSAV Journal 2 0 1 8 227

assoc.prof.dr.arch. Ștefan SIMION I teach.assist.dr.arch.Emil BURBEA MILESCU I phD. candidate arch. Cristian BORCAN 2nd year Faculty of Architecture project, group no.23 simion_stefan@yahoo.com I emilburbea@yahoo.com I cristian_borcan@yahoo.com Keywords: Metropolis, Suburb, Rural, Landscape, Territory, Intermediary, String of Lakes “Even outside any urban context, countryside or desert, architecture can only testify about the city’s missing values.” Extract from Architecture Against the City by Bernard Huet, 1986 “A third [intermediate] world has been born and spread away: the suburbs, in its disorder, as in all organisational attempts that it has juxtaposed, then assimilated, from the strict periphery of the centre to the surrounding agricultural gardens, the stellar suburb radically shows the world our societies have fabricated and with which we try to reconcile.” Extract from The Alternative to Landscape by Sebastien Marot, 1995 Northeast of Bucharest there is a row of lakes and the largest forest patch remaining in the immediate vicinity of the capital city. Like an XXL urban form, 11 villages (from Tunari to Fundeni) are set onto this series of ponds which are well-known to fishermen. Forming an infrastructural landscape, these small lakes are separated by a series of crossings: for cars and for pedestrians, but also land strips that help regulate water levels and divide the breeding areas of the fish. The Territorial Bucharest project’ goal is to build a set of interventions along these narrow strips of land to speculate the physical situation of

„Chiar și în afara oricărui context urban, la țară sau în deșert, arhitectura nu poate decât să depună mărturie despre valorile orașului absent. ” Extras din „Arhitectura împotriva Orașului” de Bernard Huet, 1986 „O a treia lume [intermediară] s-a născut și s-a răspândit: suburbia, în dezordinea sa ca și în toate încercările de organizare pe care le-a juxtapus, apoi asimilat, din stricta periferie a centrului și până la grădinile agricole din împrejurimi, suburbia stelară arată în mod radical lumea fabricată de societățile noastre și cu care încearcă să se reconcilieze.” Extras din „Alternativa Peisajului” de Sebastien Marot, 1995 În nord-estul cartierului Pantelimon se află o salbă de lacuri și cel mai mare petic de pădure rămas în imediata proximitate a Bucureștiului. Ca un fel de formă urbană XXL, 11 sate (de la Tunari până la Fundeni)1 se înșiră de-a lungul acestei serii de bălți binecunoscute de pescari înainte de a se uni cu Dâmbovița. Bălțile sunt separate între ele de o serie de

CSAV Journal 2 0 1 8 228

the place (the meeting point between natural and built environment) on which to propose various public and community programs and functions: Library, Pub, Pontoon for fishermen, Swimming pool, simple Pavilion pointing a walk in the territory, and so on. This strip, named by Marot intermediary, is suspended between urban and rural and might play a key role in defining Bucharest’s relationship to its natural and anthropogenic surroundings, in both ways. Of course the metropolis represents an opportunity to the development of the adjacent rural. Given the industrialisation of agriculture in the detriment of small producers and the social mutations it engenders, the metropolis becomes the main attractor regarding work places and leisure. The other way around, suburban areas are used as a resource for the hypothetic escape out of the technological and dense reality of the big city, cycling through the forests and small roads, fishing or going to a weekend picnic. The virgin landscape of these places feeds the hope of discovering ways to reestablish direct connections to nature as different alternatives to the city experiences. Thus, the relationship between the metropolis and the adjacent areas is far from being understood as a simple urban-rural dichotomy; the fertile exchange is a prerequisite for the development of the small local economies and also for the perception of the metropolitan area as a whole. Moreover, this uncertain status between the rural landscape and metropolitan use could be stimulated by a series of interventions that bring together activities and types of practices from both kinds of places. The Territorial Bucharest project identified the series of dams and sluices that systematize the “second string of lakes” - the ponds of the Pasărea River - as a platform for this exchange, a string of possible new nuclei in the metropolitan territory. In this context, the Studio’s working method was that the student teams would each analyse a village next to a pond, so that later, they could propose an intervention on these strips of land separating waters in close connection with the village. The outcome is a series of interventions whose use is only a pretext for shaping infrastructures through which the

traversări: auto și pietonale, dar și limbi de pământ care ajută la reglarea nivelului apei și la ținerea peștilor acolo unde au fost crescuți. Proiectul Bucureștiul Teritorial ia ca pretext introducerea unei suite de intervenții punctuale de-a lungul acestor traversări care să speculeze situația fizică a locului (întâlnirea mediului natural cu cel construit), pe baza căreia să propună diferite programe și funcțiuni publice și comunitare: Bibliotecă, Cârciumă, Ponton pentru pescari, Piscină, simplu Pavilion care punctează o plimbare în teritoriu, etc. Această fâșie denumită de Marot intermediară, suspendată între urban și rural, poate juca un rol cheie în precizarea caracterului relației Bucureștiului cu împrejurimile sale, în ambele sensuri. Miza intervențiilor atinge următoarele puncte: • • • • •

Redefinirea relației urban-rural Problematizarea spațiului public ca peisaj natural, preurban - și viceversa Pretext de dezvoltare a acestei serii de sate prin folosirea acestui peisaj ca resursă Infrastructură turistică și de loisir pentru cei veniți din centru Reevaluarea mediului rural în contextul mutațiilor tehnice și economice (noua agricultură industrializată în detrimentul micilor producători, rețelele infrastructurale care traversează și redefinesc peisajul teritoriului șosele, căi ferate, linii de înaltă tensiune, etc., halele de producție care schimbă și ele scara și ritmul folosirii cotidiene a mediului construit, etc.) Dezbaterea asupra unui model urban policentric care să nu se mai definească prin opoziția față de o lume rurală, ci care să accepte soclul unui mai vast teritoriu.

CSAV Journal 2 0 1 8 229

Fig. 2. Harta generală a studiului. Study general map. idyllic landscape becomes an inhabited territory. If for those who hope to escape from the city the wonderful landscape of these places cannot be disappointing, for the inhabitants of the nearby villages such interventions could mean setting up new common and public spaces, meeting places for leisure and especially for creating a possible new identity.

În Conceptul Strategic București 2035, aceste sate fac parte din Aglomerația Urbană București, iar o centură auto este planificată a înconjura capitala conținând de asemenea aceste sate. De asemenea, salbele de lacuri din proximitatea Bucureștiului sunt considerate resurse importante în dezvoltarea teritorială a capitalei. vezi http://www.mdrap.ro/userfiles/ espon/dimensiune_teritoriala/reuniune2/prezentare03.pdf

CSAV Journal 2 0 1 8 232

Fig. 5. Afumați - plan 1:200. Afumați, plan, 1:200.

Fig. 6. Afumați - secțiune transversală. Afumați - cross-section.

Fig. 7. Afumați - studiu pe machetă, perspectivă de interior. Afumați - study on model, interior perspective.

Fig. 8. Afumați - studiu pe machetă, vedere de sus. Afumați - study on model, top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 233

CSAV Journal 2 0 1 8 234

Fig. 9. Brănești, planul satului 1:5000. Brănești, village plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 241

Fig. 18. Cosmopolis - planul secționat al intervenției 1:100. Cosmopolis - intervention sectioned plan 1:100.

CSAV Journal 2 0 1 8 242

Fig. 19 - 21. Cosmopolis - studiu pe machetă, perspective. Cosmopolis - study on model, perspectives.

CSAV Journal 2 0 1 8 243

Fig. 22. Fundeni- plan general al satului 1:5000. Fundeni - general village plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 244

Fig. 23. Fundeni- studiu pe machetă, perspectivă. Fundeni - model study, perspective.

CSAV Journal 2 0 1 8 245

Fig. 24. Fundeni- studiu pe machetă, vedere de sus. Fundeni - model study, top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 249

Fig. 28. Găneasa- secțiune intervenție. Găneasa - intervention section.

Fig. 29. Găneasa- fațadă intervenție. Găneasa - intervention façade. Fig. 30 - 32. Găneasa- studiu pe model, perspectivă și vederi de sus. Găneasa - study on model, perspective and top views.

CSAV Journal 2 0 1 8 250

Fig. 33. Moara Domnească - plan general sat 1:5000. Moara Domnească - village general plan 1:5000.

CSAV Journal 2 0 1 8 251

Fig. 34. Moara Domnească - plan zonă 1:500. Moara Domnească area plan 1:500.

Fig. 35. Moara Domnească - plan intervenție

1:200. Moara Domnească - intervention plan 1:200.

Fig. 36. Moara Domnească - plan intervenție 1:200. Moara Domnească - intervention plan 1:200 Fig. 37 - 39. Moara Domnească - studiu pe machetă, perspectivă și vedere de sus. Moara Domnească - model study, perspective and top view.

CSAV Journal 2 0 1 8 252

Fig. 40. Pasărea - plan zonă 1:500. Pasărea - area plan 1:500.

CSAV Journal 2 0 1 8 253

Fig. 41. Pasărea - plan intervenție 1:100. Pasărea - intervention plan 1:100.

CSAV Journal 2 0 1 8 254

Fig. 42. Pasărea - secțiune intervenție. Pasărea - intervention cross-section.

Fig. 43 - 44. Pasărea - studiu pe machetă, vedere de sus și perspectivă. Pasărea - model study, top view and perspective.

CSAV Journal 2 0 1 8 262

Fig. 54. Tunari - secțiune intervenție 1:100. Tunari - intervention cross-section 1:100. Fig. 55. Tunari - vedere Est intervenție. Tunari - intervention East view.

Fig. 56 - 57. Tunari - studiu pe machetă, perspective. Tunari - model study, perspectives.

Vernacular Architecture as an instance of tectonics Vernacularul ca instanțiere a tectonicii

CSAV Journal 2 0 1 8 263

Prof. Dr. Arch. Augustin IOAN ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest augustinioan@yahoo.com Keywords: vernacular, tectonics, architecture Tectonics is the science of composition, of articulation through edification in an assembly of otherwise disparate things, such as to display the correct, harmonious distribution of forces, of tensions on ground.

Tectonica este ştiinţa alcătuirii, a articulării prin edificare într-un ansamblu a unor lucruri altminteri disparate, astfel încât ele să dea seama despre distribuţia corectă, armonioasă, a forţelor, a tensiunilor de pe pământ.

The Architekton is the old man, the chief of the tektons team, the only one that knows from the beginning how the building will look like, the unfinished edifice. Architecture has been, until Postmodernism, much more conservative, more belated as historic generation and consumption of change than the other arts. Postmodernism is the only artistic style that was born out of architecture, therefore, in the case of Postmodern style, the change, innovation, breach with tradition originates in architecture. There is already enough literature on the topic; I would recall here Kenneth Frampton`s introduction to his book ``Studies in Tectonic Culture`` and Demetri Porphyrios text ``From Techne to Tectonics``.

Arhitektonul este bătrânul, şeful echipei de tektoni, singurul care ştie de la început cum va arăta clădirea, edificiul încă neterminat. Arhitectura a fost, până la Postmodernism, mult mai conservatoare, mai întârziată ca timp istoric de generare şi de consumare a schimbării decât celelalte arte. Postmodernismul este singurul curent artistic care s-a născut din arhitectură, aşadar, în cazul curentului Postmodern, schimbarea, inovaţia, ruptura cu tradiţia începe tocmai în arhitectură. Există deja suficientă literatură în marginea acestei teme; aş aminti aici doar introducerea lui Kenneth Frampton la cartea sa „Studies in Tectonic Culture” şi textul lui Demetri Porphyrios „From Techne to Tectonics”.

The Greek word that tectonics originates from is tekton (verb. tektainomai): carpenter or, through extension, artisan that works rough material, with – the significant – exception of metal: the ironman, the hammersmith cannot be tekton,

Cuvântul grecesc de la care se revendică tectonica este tekton (vb. tektainomai): tâmplar sau, prin extensie, artizan care lucrează un material dur, cu excepţia -semnificativă - a metalului: metalurgistul,

CSAV Journal 2 0 1 8 264

they are subduing the hardness through fire, almost liquefying, and only afterwards they process the material. The builder is however recovered under the carpenter`s ``umbrella``: the Greek word that describes the craft of building also seems to have origins in the Sanskrit word taksan (ax, hatchet, cleaver), that sends to carpentry and to the use of the cleaver. Architekton was therefore the master builder, the most venerable and the wisest (arché) among them. Working with etymology generated in the last decades in architecture a direction which Frampton places under the generic of a 1982 definition given to tectonic by A.H. Borbein:``Tectonic becomes the art of the assembly`` (Frampton, 1995, 5). This art of bringing together, of articulation of subassemblies – with functional autonomy and own formal identity – as an ensemble is, therefore, a ``federation`` of objects that accede to work together. In consequence, the tectonics is opposed to that ``autocracy`` of building that assumes the sedimentation of successive layers of matter where, between the laid unit (adobe, brick, stone block) and the ensemble there is no intermediary levels of aggregation. The effort of efforts relief into the ground is a collaborative one, which stresses the node and the joint, therefore the articulations, more than the mass, the field of matter, as in the case of the second example. The tectonics in a maximal sense is architecture itself. In a moderate sense it is just one of the two historically consecrated manners of practicing this commitment with matter with the purpose to offer shelter, as one of the most cited authors of Frampton – I named Heidegger. Does Frampton ignore here, the new ephemerae architecture (disposable architecture), that does not consist nor out of articulation, nor out of sedimentation? What about parametric architecture, file-to-factory produced? As a consequence, the quoted author infers, tectonics is a composing gesture that does not pointing only some parts of the building, but also worlds in general, such as the case of art. Talking about art, one must necessarily mention another Greek word: techné, later escribed by art on the mastered craft channel. Or, the same Frampton asserted in someplace else in 1992, that architecture is nor art nor technic – it is (but mostly must stay) an

făurarul nu pot fi tekton, ei întâi supun duritatea prin foc, aproape lichefiind-o, şi abia apoi prelucrează materialul. Constructorul însă este recuperat sub umbrela tâmplarului: cuvântul grec care descrie meşteşugul zidirii pare a-şi avea la rândul său originile în sanscritul taksan (bardă, secure, topor), care trimite la tâmplărie şi la folosirea toporului. Architekton era aşadar maestrul constructor, cel mai venerabil sau mai înţelept (arché) dintre ei. Lucrul cu etimologia a iscat în ultimele decenii o direcţie în arhitectură pe care Frampton o plasează sub genericul unei definiţii din 1982 dată tectonicii de A.H.Borbein: „Tectonica devine arta îmbinărilor” (Frampton, 1995, 5). Această artă a aducerii întreolaltă, a articulării de subansambluri - cu autonomie funcţională şi identitate formală proprie - în întregul este, de aceea, o „federaţie” de obiecte care consimt să lucreze împreună. Prin urmare, tectonica este opusă acelei „autocraţii” a zidirii care presupune sedimentarea de straturi succesive de materie unde, între unitatea depusă (chirpic, cărămidă, bloc de piatră) şi întreg nu mai există nivele intermediare de agregare. Efortul de descărcare a eforturilor în pământ este unul colaborativ, care solicită nodul şi încheietura, articulaţiile aşadar, mai mult decât massa, câmpul de materie, cum e cazul în al doilea exemplu.   Tectonica în sens maximal este chiar arhitectura. În sens modic însă este doar unul dintre cele două feluri consacrate istoric de a practica acest angajament cu materia în scopul oferirii de adăpost, cum spune unul dintre autorii cei mai frecventaţi de Frampton - l-am numit pe Heidegger. Ignoră Frampton aici, parcă, mai noua arhitectură efemeră (disposable architecture), care nu constă nici în articulare, nici în sedimentare? Dar arhitectura parametrică, fabricată file-to-factory? Prin urmare, inferează autorul citat, tectonica este un gest alcătuitor care nu vizează doar părţi de clădire, ci şi de lumi în genere, aşa cum este cazul artei. Vorbind despre artă, trebuie numaidecât menţionat un alt cuvânt grecesc: techné, circumscris ulterior de artă pe filiera meşteşugului măiestrit. Or, spusese altundeva în 1992 acelaşi Frampton, arhitectura nu este nici artă, nici tehnică - este (dar, mai ales, trebuie să rămână) meşteşug artizanal, lucrare a mâinilor, angajament corporal nemediat cu materia.

CSAV Journal 2 0 1 8 267

Profile

CSAV Journal 2 0 1 8 268

Chiara Bertolin obtained her Master degree and PhD in Astronomy at the Padua University, Italy. During her carreer, she was involved in several EU funded projects (i.e. Millennium, Sensorgan and Climate for Culture) and in international Scientific Cooperation developing cross-disciplinary research interests towards Climatology, microclimate and Indoor environmental assessment for Cultural Heritage Preservation. Chiara is a member, since 2011, of the Scientific Committee of the National Standardization Body “Environment” of the Cultural Heritage Commission (previously Italian body - UNI, actually Norwegian body - SN) and of the European Committee for Standardization CEN/TC 346 - WG7 “Specifying and measuring Indoor/Outdoor Climate”. She has conducted a significant number of monitoring and survey campaigns in museums and historical buildings, especially churches, with mixed decorated wooden collections and objects, and studied in depth their climate-induced chemical, physical and biological decay developing damage functions and mechanisms. She worked as Scientific advisor for UNESCO in the Private Committees Program for the Safeguarding of Venice, for the Venice Civic Museums Foundation (MUVE) and for the Diocesan Museum in Udine, Italy. Chiara is today Associate Professor in “Zero Emission Refurbishment of the Built Environment” at the Norwegian University of Science and Technology NTNU in Trondheim, Norway and her research is more devoted on directly tracing risk of mechanical damage on existing/historic material induced by environmental changes both in real and controlled environments using Innovative, no-destructive technique. She is today the coordinator and principal investigator of the Young Research Talents project: SyMBoL - Sustainable Management of heritage Buildings in a Long-term perspective, started in September 2018 that aims to solve the debate about the appropriate environmental conditions to preserve, in time of climate change, mass tourism and issues connected with the energy use, the most precious heritage buildings in Norway i.e. the Stave Churches and their distempered paintings.

CSAV Journal 2 0 1 8 269

Tiepolo’s frescoes back to the natural light: the assessment of environmental risks Frescele lui Tiepolo înapoi în lumină naturală: evaluarea riscurilor de mediu Chiara BERTOLIN I Agata MLECZKOWSKA I Marcin STROJECKI

Department of Architecture and Technology – Faculty of Architecture and Design, Norwegian University of Science and Technology, Alfred Getz vei 3-7491 Trondheim, Norway Institute of Atmospheric Sciences and Climate – Italian National Research Council, Corso Stati Uniti 4 – 35127 Padova, Italy Jerzy Haber Institute of Catalysis and Surface Chemistry, Polish Academy of Sciences, ul. Niezapominajek 8, 30-239 Krakow, Poland

chiara.bertolin@ntnu.no

Keywords: Tiepolo`s frescoes, wall paintings, natural light, microclimate, soiling Abstract Several measures were implemented in September 2015, to protect the cycles of frescoes painted by Giambattista Tiepolo (1696-1770), and preserved inside the Gallery of the Diocesan Museum in Udine, Italy. A multidisciplinary study was conducted to assess the preventive conservation measures in the Gallery, a room of 70 m located at the first floor in the northwestern wing in the Archbishop`s Palace, established before the Tiepolo’s frescoes were shown again after decades to visitors under natural light conditions. The results achieved from the extensive monitoring campaign allow to recognize the effect of two main disturbing factors since the opening of the Gallery to the public after the conservation intervention, i.e. the 2

Abstract Mai multe măsuri au fost implementate în septembrie 2015, pentru a proteja frescele pictate de Giambattista Tiepolo (1696-1770) ce au fost păstrate în interiorul Galeriilor Muzeului Diecezan din Udine, Italia. Un studiu multidisciplinar a fost realizat pentru a evalua măsurile preventive de conservare din galerie, o cameră de 70 m2 situată la primul etaj din aripa nord-vestică a Palatului Arhiepiscopiei, înființată înainte ca frescele lui Tiepolo să fie expuse din nou, după decenii vizitatorilor în condiții de lumină naturală. Rezultatele obținute din campania amănunțită de monitorizare permit recunoașterea efectelor a doi principali factori dăunători, începând cu deschiderea galeriei către public după intervenția de conservare, adică efectele induse de lumina zilei și prezența vizitatorului. Înțelegerea analizei datelor și discutarea rezultatelor simulării ambelor aspecte

CSAV Journal 2 0 1 8 270

effects induced by the daylight and the visitor presence. The understanding from data analysis and discussion from simulation results of both these two aspects allow to conclude if these new environmental conditions (i.e. a new “zero status”) are good enough for the preservation of these unique frescoes.

permite să se ajungă la concluzia că aceste noi condiții de mediu (adică o nouă „stare zero”) sunt suficient de bune pentru conservarea acestor fresce unice.

Future comparison (obtained with the same instruments/ methods) of data analysis with the “zero status” indicators (e.g. environmental parameters, moisture content, air exchange rate, deposition loss rate, deposition velocity, particulate matter concentration, surface thermal gradients) presented in this paper, will inform the museum staff on better or worse conditions for the conservation of the Tiepolo’s frescoes allowing to set up adaptive/ corrective interventions to improve the situation year after year.

Viitoare comparații (folosind aceleași instrumente / metode) a datelor de analiză cu indicatorii de “stare zero” (de exemplu parametrii de mediu, conținutul de umiditate, rata de schimb a aerului, rata pierderilor de depunere, viteza de depunere, concentrația particulelor, variația termică de suprafață) prezentată în această lucrare va informa personalul muzeului asupra unor condiții mai bune sau mai grave pentru conservarea frescelor lui Tiepolo, permițând să se stabilească intervenții adaptive / de corectare pentru a îmbunătăți situația an după an.

Highlights • Monitoring campaign to assess indoor microclimatic conditions after conservative interventions established before the opening to the public of Tiepolo’s frescoes. • Focus on the risk induced by the two main disturbing factors after the new opening: the effects induced by the daylight and the visitor presence. • New method of data analysis for the measurements of moisture content collected with relative methods • Modeling of soiling rate and comparison with the visitors presence

De subliniat: • Campanie de monitorizare pentru evaluarea condițiilor microclimatice de interior după intervențiile de conservare stabilite înainte de accesul dat publicului la frescel elui Tiepolo • Concentrare asupra a doi factori principali de deranj pentru noua deschidere: efectele cauzate de lumina naturală și prezența vizitatorilor • Metodă nouă de analiză a datelor pentru măsurătorile cantității de umiditate acumulate prin metode relative • Modelarea gradului de murdărire și compararea cu prezența vizitatorilor

1. Introduction The cycle of frescoes in the Archbishop’s Palace in Udine, Italy – today housing the Diocesan Museum – was painted by Giambattista Tiepolo (born in Venice 1696 – died in Madrid in 1770), one of the most famous European painters of the 18th century. Between 1726 and 1729, the artist created in Udine his earliest grand decorative scheme encompassing the stairwell

1. Introducere Ciclul de fresce din Palatul Arhiepiscopului din Udine, Italia – astăzi sediul Muzeului Diecezan - a fost pictat de Giambattista Tiepolo (născut la Veneția în 1696 decedat la Madrid în 1770), unul dintre cei mai renumiți pictori europeni din secolul al XVIII-lea. Între anii 1726 și 1729, artistul a creat în Udine cea mai veche schemă decorativă a sa, care cuprindea plafonul scării,

CSAV Journal 2 0 1 8 272

Fig. 1a. Gallery plan and vertical section with the construction details of the wall with the frescoes: masonry (MW, red arrow) and wooden frame (WW, brown arrow). The locations of indoor measuring points for continuous monitoring, are marked with red dots (temperature, relative humidity, carbon dioxide and particle number concentration) and with cyan dot for outdoor particle number concentration. Planul și secțiunea verticală a galeriei cu detaliile constructive ale peretelui cu fresce: zidărie (MW, săgeata roșie) și rama de lemn (WW, săgeata maro). Localizarea, poziția punctelor de măsurare interioară pentru monitorizare continuă sunt marcate cu puncte roșii (temperatură, umiditate relativă, dioxid de carbon și concentrație a numărului de particule) și cu albastru Cyan pentru concentrația numărului de particule din exterior.

CSAV Journal 2 0 1 8 273

Fig. 1b. Locations of the surface/ subsurface moisture content spot measurements carried out during the seasonal monitoring surveys. Yellow circles for WW, light brown circles for MW. Pozițiile punctelor măsurate care conțin umezeală de pe suprafață / substrat obținute pe parcursul releveelor de monitorizare.

CSAV Journal 2 0 1 8 274

measures, that could be used in the future to assess the environmentally induced risks in the Gallery over time.

zonă a frescelor - care să permită profesioniștilor din domeniul conservării să stabilească un nivel de referință sau “stare zero” imediat după ce măsurile au fost aplicate, care ar putea fi utilizat în viitor pentru evaluarea riscurilor induse de mediu în Galerie în timp.

2. Methods

2. Metode

2.1. Description of the Gallery

2.1. Descrierea Galeriei

The Gallery is of a trapezoidal shape, approximately 17.5 m long, 4 m wide and 5.3 m high. The wall that constitutes the longer base of the trapezoid has five windows and the opposite wall, which has no openings, preserves (together with the painted ceiling) the cycle of Tiepolo’s frescoes (Fig. 1a). The frescoed wall is made of masonry along approximately two thirds of its length (MW), the rest consists of the wooden frame (WW) (thicknesses of the two fragments of the wall are given in Fig.1a). The Gallery, on the shorter lateral side has an entrance door connecting to the adjacent Throne Room and, through this room, to the monumental staircase. The wall on the side opposite to the entrance has a window-door facing the north side and churchyard of the St. Antony’s church.

Galeria are o formă trapezoidală, de aproximativ 17,5 m lungime, 4 m lățime și 5,3 m înălțime. Zidul care formează baza mai lungă a trapezului are cinci ferestre, iar peretele opus, care nu are deschideri, păstrează (împreună cu tavanul vopsit) ciclul frescelor lui Tiepolo (Fig. 1a). Peretele cu fresce este realizat din zidărie de-a lungul a aproximativ două treimi din lungimea sa (MW), restul fiind din cadre din lemn (WW) (grosimea celor două fragmente ale peretelui este dată în Fig.1a). Galeria, pe partea laterală mai scurtă, are o ușă de intrare care se conectează la camera adiacentă a tronului, și, prin această cameră, la scara monumentală. Zidul de pe partea opusă intrării are o ușă - fereastră orientată spre partea de nord și biserica bisericii Sf. Anton.

2. Monitoring The monitoring consisted of two kinds of measurements: continuous measurements of several environmental parameters over a prolonged period of time and seasonal monitoring surveys of the moisture content and surface temperature by spot measurements at a number of points in the Gallery.

2. Monitorizarea Monitorizarea a constat în două tipuri de măsurători: măsurători continue ai câtorva parametri de mediu pe o perioadă lungă de timp și studii de monitorizare sezonieră ale conținutului de umiditate și a temperaturii suprafeței prin măsurători punctuale pentru un număr de poziții din Galerie.

2.2.1. Continuous monitoring Continuous monitoring of temperature (T) and relative humidity (RH) was carried out from 19 May 2015 till 14 October 2016 at an interval of 15 minutes in 2 locations (TESTO 175 H1 Datalogger), in proximity of the frescoes - at the distance of 50 mm from painted

2.2.1. Monitorizarea continuă Monitorizarea continuă a temperaturii (T) și a umidității relative (RH) a fost efectuată de la 19 mai 2015 până la 14 octombrie 2016 într-un interval de 15 minute în 2 locații (TESTO 175 H1 Datalogger), în apropierea frescelor - la distanță de 50 mm de suprafața vopsită

CSAV Journal 2 0 1 8 283

Fig. 5. Simulation of the annual hours of the day (local solar time) when sunlight hits the Tiepolo’s frescoes in January (a) and July (b). Simulare a orelor anuale ale zilei (ora solară locală) când soarele atinge frescele lui Tiepolo în Ianuarie,

When, inside the Gallery, the walls are in equilibrium with diffuse radiation only (Fig. 6a.), the wall surface temperature differs from that of the indoor air by about +/- 1,5 °C throughout the year. As expected, the average wall surface temperature increases in respect to the room temperature when the solar radiation directly hits the frescoes (Fig. 6b.).

Când, în interiorul Galeriei, pereții sunt în echilibru doar cu radiații difuze (Fig. 6a.), temperatura pe suprafața peretelui diferă de cea a aerului interior cu aproximativ +/- 1,5 ° C pe tot parcursul anului. Așa cum era de așteptat, temperatura medie a suprafeței pereților crește în funcție de temperatura camerei atunci când radiația solară atinge direct frescele (Fig. 6b.).

Thermal gradient defined as maximum temperature difference between the measurements over an extended area of both the WW and the MW is plotted in Fig. 7. When the walls were in equilibrium with diffuse radiation only (Fig. 7a.), a slight thermal stratification was observed along the vertical axis of both WW and MW. A higher variability in terms of spatial homogeneity of the surface temperature was observed during summer and fall. A more steady situation was instead observed in winter and spring.

Gradientul termic definit ca diferența maximă de temperatură dintre măsurătorile pe o suprafață extinsă a WW și MW este reprezentat grafic în Fig.7. Când pereții erau la echilibru doar cu radiații difuze (Fig.7a.), o stratificare termică ușoară a fost observată de-a lungul axei verticale a WW și MW . O variabilitate mai mare în ceea ce privește omogenitatea spațială a temperaturii suprafeței a fost observată în timpul verii și toamnei. O situație mai stabilă a fost observată în timpul iernii și al primăverii .

CSAV Journal 2 0 1 8 284

When the solar radiation directly hits the frescoes (Fig. 7b.), an increased thermal gradient along a vertical axis was observed on the MW in the period before the implementation of the conservation measures when compared to the period after the intervention (i.e. since Fall 2015).

Atunci când radiația solară atinge frescele direct (Fig. 7b.), a fost observat un gradient termic crescut de-a lungul axei verticale pe MW în perioada anterioară implementării măsurilor de conservare comparativ cu perioada de după intervenție (i.e. din toamna 2015).

Fig. 6. ΔT between the wall and air temperature for the diffuse (a) and direct (b) solar radiation. ΔT între temperatura peretelui și a aerului pentru radiația solară difuză (a) și directă (b).

Fig. 7. Average thermal gradient on the frescoed wall for the diffuse (a) and direct (b) solar radiation. Gradientul mediei termice pe peretele cu frescă pentru radiația solară difuză (a) și directă (b).

CSAV Journal 2 0 1 8 293

to February included, the “Gallery fingerprint” changes triggered by the outdoor phenomena of Bora wind (direction NNE-NE, see supplementary materials part 6) and by the increased amount of fuel combusted in the city on cold days and generally low vertical atmospheric circulation thus increasing the particle deposition rate indoors and therefore the soiling rate (3 times more than the rest of the year). It is especially important in case of the fine mode particles as the building envelope filters them much less effectively than the coarse particles. The observed reduction of the fine or coarse particle indoors is 3 and 30 times, respectively, when compared to the outdoors concentrations. This result from relatively good tightness of windows frames and thus may prove to be a positive influence of the measures undertaken by the Museum.

noastră rezultă că de obicei, între noiembrie și februarie inclusiv, modificările „amprentei Galeriei” declanșate de fenomenele în aer liber ale vânturilor Boreale (direcția NNE-NE, a se vedea capitolul 6 materiale suplimentare) și de creșterea cantității de combustibil ars în oraș în zilele reci și în general circulația atmosferică verticală scăzută, crește astfel rata de depunere a particulelor în interior și, prin urmare, rata de murdărie (de 3 ori mai mult decât restul anului). Este deosebit de important în cazul particulelor de fine, deoarece anvelopanta clădirii le filtrează mult mai puțin eficient decât pe cele grosiere. Reducerea observată a particulelor fine sau grosiere în interior este de 3 și, respectiv, de 30 de ori, comparativ cu concentrațiile în aer exterior. Acest rezultat rezultă din o etanșeitate relativ bună a ferestrelor și, astfel, se poate dovedi a fi o influență pozitivă a măsurilor întreprinse de Muzeu .

Aknowledgement The Authors are especially grateful to the Staff of the Diocesan Museum and Tiepolo`s Galleries in Udine, Italy for the availability and kind cooperation, i.e. to the Conservators of the museum, Giorgio della Longa and Dania Nobile, Marco Birri, and the staff of the conservation laboratory of the museum. Moreover, the authors are grateful to prof. Dario Camuffo of the Italian National Research Council, Institute of Atmospheric Sciences and Climate (ISAC-CNR) for years of cooperation and fruitful work. This study has been made in the framework of the microclimate study in the Diocesan Museum conducted by NTNU (20162017) and of the agreement on Scientific Cooperation (2014-2016) between the National Research Council (CNR) and the Polish Academy of Sciences (PAS) concerning “Transport and deposition of particulate matter in historic building”. This research was partially supported by Grant 2011/01/D/HS2/02604 from the Polish National Research Centre.

Mulțumiri Autorii sunt deosebit de recunoscători personalului Muzeului Diecezan și Galeriilor Tiepolo din Udine, Italia, pentru disponibilitatea și bună colaborare, și anume conservatorilor muzeului, Giorgio della Longa și Dania Nobile, Marco Birri, și personalului laboratorului de conservare al muzeului. Mai mult, autorii sunt recunoscători prof. Dario Camuffo de la Consiliul Național Italian pentru Cercetare, Institutul de Științe ale Atmosferei și Climă (ISAC-CNR), pentru ani de colaborare și muncă fructuoasă. Acest studiu a fost realizat în cadrul studiului privind microclimatul din cadrul Muzeului Diecezan realizat de NTNU (20162017) și al acordului privind cooperarea științifică (2014-2016) între Consiliul Național al Cercetării (CNR) și Academia Poloneză de Științe (PAS) privind “Transportul și depunerea particulelor în clădirea istorică”. Această cercetare a fost susținută parțial de bursa 2011/01 / D / HS2 / 02604 de la Centrul Național de Cercetare Polonez.

CSAV Journal 2 0 1 8 294

6. References

[1] EN15758:2010 Conservation of Cultural Property - Procedures and instruments for measuring temperatures of the air and the surfaces of objects. [2] EN 16242:2012 Conservation of cultural property - Procedures and instruments for measuring humidity in the air and moisture exchanges between air and cultural property. [3] EN16682:2017 Conservation of Cultural Property - Methods of measurement of moisture content, or water content, in materials constituting immovable cultural heritage [4] Camuffo, D., Bertolin, C. 2012. Towards the standardization of moisture content measurements in cultural heritage materials. e-Preservation Science, 9: 23-35. ISSN 1854-3928 [5] Museums, Galleries, Archives and Libraries. Chapter 23 in: M.S. Owen, ed. ASHRAE Handbook, 2011 – HVAC Applications. Atlanta: ASHRAE – American Society of Heating, Refrigerating, and Air-Conditioning Engineers Inc. [6] Mleczkowska, A., Strojecki, M., Bratasz, Ł., Kozłowski, R. 2016a. Particle penetration and deposition inside historical churches. Building and Environment, 95: 291-298. [7] Sedlbauer, K. 2002. Prediction of mould growth by hygrothermal calculation. Journal of Building Physics 25:321– 336. [8] Sebera, D. K. 1994. Isoperms: An Environmental Management Tool. Commission on Preservation and Access, Washington, DC, USA, 16 pp. [9] Camuffo, D. and C. Bertolin. 2016. Unfavorable microclimate conditions in exhibition rooms: early detection, risk identification, and preventive conservation measures. Journal of Paleontological Techniques, 15: 144-161 [10] Michalski, S. “Paintings, Their Response to Temperature, Relative Humidity, Shock and Vibration.” In, M. Mecklenburg, ed., Works of Art in Transit. Washington, D.C.: National Gallery, 1991, pp. 223–248 [11] Grau-Bové, J., Strlič, M. 2013. Fine particulate matter in indoor cultural heritage: a literature review. Heritage Science, 1: 1-17 [12] Mleczkowska, A., Strojecki, M., Bratasz, Ł., Kozłowski, R. 2016b. The effect of ventilation on soiling by particles of outdoor and indoor origin in historical churches. Building Simulation, DOI 10.1007/s12273-016-0335-y. [13] Pretzel B (2008). Now you see it, now you don’t: lighting decisions for the Ardabil carpet based on the probability of visual perception and rates of fading. In: Preprints of the ICOM Committee for Conservation, 15th Triennial Conference, New Delhi, pp. 759–765

CSAV Journal 2 0 1 8 295

Research

CSAV Journal 2 0 1 8 296

(Re-)înființarea unui loc: comunitate intențională și fundație culturală la Poienărei, Argeș „Povestea începe cu trăirile unui copil care hoinărea toată vara prin sat și pe dealuri, care iubește livezile, umbra și roadele lor, razele de lumină curajoase, ce pătrund prin frunzișul des, foșnetul vântului și mireasma fructelor coapte. Ea continuă cu o dragoste tăinuită pentru tradițiile și meșterii satelor, acei puțini care nu au abandonat meșteșugul și îl practică cu entuziasm copilăresc. Acei meșteri care își doresc ucenici cu ajutorul cărora satul de mâine să nu fie străin de cel de azi. Proiectul intervine într-un proces pentru a continua și pentru a (re-)inventa satul contemporan. Pentru a susține în egală măsură continuitatea și (re-)inventarea satului românesc, situl ales trebuia să se afle într-o zonă mai puțin atinsă de dorințele arzătoare ale modernizării, dezvoltării nefirești, atât din punct de vedere etnografic, cât și arhitectural. Așa începe povestea locului, care mi s-a dezvăluit pe parcursul unui an, pe care l-am cunoscut la ceas de seară, când norii grei de ploaie apăsau satul din deal, dar el radia și printr-o șoaptă mă convingea să-l aleg ca fundament al ideii mele. Astfel s-a conturat tema care are ca puncte de plecare locul și o comunitate intențională formată din cinci familii tinere doritoare să descopere ce înseamnă a locui la curte, ce înseamnă să întreții o gospodărie și cum te întrețin roadele muncii din gospodărie. Membrii comunității vor locui permanent în satul Poienărei, dorind să se întrețină din produsele locale. Astfel, vor avea o vatră unde vor pregăti conserve pentru iarnă, dulcețuri, murături, vor avea un turn plin cu plante medicinale și multe mirodenii. Aceștia oferă oportunitatea atât sătenilor să povestească despre cunoștințele lor și să petreacă momente culturale, spirituale, educative în cadrul fundației, cât și celor din afara satului, care ar putea deveni gazde ale comunității pentru cel puțin zece zile, participând la toate activitățile gospodăriei. Din punct de vedere arhitectural, locul în sine este un dat puternic, o succesiune de poieni separate de rânduri de pomi în proximitatea livezii cu câteva luminișuri. Spațiului neconstruit descris i se alătură o alee pavată străjuită de brazi înalți ce conduc către școala neutilizată a satului (în sat mai sunt trei copii, cel mai mic având 10 ani; numărul sătenilor: 70). Proiectul ia formă în urma stabilirii relațiilor dintre spațiile nou propuse și existentul, fie el construit (școala, gardul de lemn, de plasă) sau neconstruit (limitele vegetale, topografia). „A mă așeza în umbră”, la marginea poienilor, nu a însemnat doar o simplă privire „către” și refacerea limitei luminișului prin construit, ci a însemnat a răspunde punctual datelor locului, declivității terenului, orientării, punctelor de belvedere obținute. Mi-am propus să lucrez cu limitele fragile cu care operează satul și cu relația de vecinătate care se creează între clădirile aceleași gospodării, sau între clădiri și vegetație, sau între toate acestea și cele alăturate. Andreea-Ioana NICUȚ - diploma project, July, 2018

CSAV Journal 2 0 1 8 297

The (Re-)creation of a place: intentional community and cultural foundation in Poienărei, Argeș (Re-)înființarea unui loc: comunitate intențională și fundație culturală la Poienărei, Argeș Andreea-Ioana NICUȚ - diploma project, July, 2018

”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest Keywords: intentional community, nature, modernisation of the rural space

The project interposes in the ”modernisation” process of the rural space to improve this approach. Supporting the continuity and the (re-)invention of contemporary village, the site was chosen in a less touched area by acute wishes of modernisation, unnatural evolution, both from the ethnographical and architectural points of view. The idea of the project starts from the ” less is enough” collocation (Pier Vittorio Aureli, Less is enough: On Architecture and Ascetism) by which we have to understand the change as a moral aspect of personal example, an individual attitude, which is going to collect and fructify. Thus, the subject has blueprinted, which has begun with the place and the intentional community (five families) eager to discover what means to dwell in the countryside, what means to maintain a household and to valorize its harvest. The community members are going to live permanently in

Proiectul intervine în procesul de „modernizare” a spațiului rural pentru a contribui în mod necesar în acest demers. Pentru a susține continuitatea și (re-)inventarea satului contemporan, situl a fost ales într-o zonă mai puțin atinsă de dorințele arzătoare ale modernizării, dezvoltării nefirești, atât din punct de vedere etnografic, cât și arhitectural. Ideea proiectului pornește de la sintagma „less is enough”( Pier Vittorio Aureli, Less is enough: On Architecture and Ascetism) prin care trebuie să înțelegem schimbarea ca un lucru moral prin modelul propriu, printr-o atitudine individuală, care se va cumula și va rodi. Astfel s-a conturat tema care are ca puncte de plecare locul și o comunitate intențională (cinci familii) doritoare să descopere ce înseamnă a locui la curte,

CSAV Journal 2 0 1 8 298

Poienarei village and be connected to new and old practices, which place the project nowadays. In this project, one of the composition principles of the act of building was the taking over and contamination of every architectural object with elements from which its neighbours were created. Also, an important role had the more rugged places or those with dense vegetation. The building detached itself to allow fluency to the terrain, it withdraws into the shade to look to the glade, respectively. Everything relies on a mutual respect between human beings and nature, and on this newly (re-)created atmosphere.

ce înseamnă a întreține o gospodărie și a valorifica roadele ei. Membrii comunității vor locui permanent în satul Poienărei și vor fi conectați la practici noi și vechi, care plasează proiectul în actualitate. Unul dintre principiile de compoziție ale actului de a construi în acest proiect a fost preluarea și contaminarea fiecărui obiect arhitectural cu elemente din care au fost create vecinele lui. De asemenea, un rol important l-au avut locurile mai accidentate sau cele cu vegetație densă. Clădirea se detașează pentru a lăsa cursivitatea terenului, respectiv se retrage în umbră pentru a privi spre luminiș. Totul se bazează pe un respect reciproc între ființa umană și natură și pe această nouă atmosferă (re-)creată.

CSAV Journal 2 0 1 8 299

CSAV Journal 2 0 1 8 300

CSAV Journal 2 0 1 8 301

CSAV Journal 2 0 1 8 302

CSAV Journal 2 0 1 8 303

VVITA Project Modernizing Learning and Teaching for Architecture through Smart and Longlasting Partnerships

CSAV Journal 2 0 1 8 304

Fig. 1. Norwegian University of Science and Technology, Trondheim - Passive House research project visit, July 2018. Coordinators and

students from all three cooperating universities: UAUIM Romania, UNICT Italy and NTNU Norway. Universitatea Norvegiană de Știință și Technologie, Trondheim - vizită la proiectul de cercetare, Casa Pasivă, iulie 2018. Coordonatori și studenți din toate cele trei universități aflate în cooperare: UAUIM România, UNICT Italia și NTNU Norvegia.

CSAV Journal 2 0 1 8 305

Lofoten Peninsula and Eolian Archipelago: Vernacular architecture experiences in two Fisherman’s villages Peninsula Lofoten și Arhipelagul Eolian: experiențe de arhitectură vernaculară în două sate de pescari VVITA Project - Modernizing Learning and Teaching for Architecture through Smart and Longlasting Partnerships Marius VOICA I Elena Cristina MÂNDRESCU I Mihaela HĂRMĂNESCU I Marina MIHĂILĂ I Andra PANAIT I Adrian MOLEAVIN I Alexandra AFRĂSINEI I Ioana Elena ZACHARIAS VULTUR I Georgică MITRACHE I Magdalena STĂNCULESCU1 Vincenzo SAPIENZA I Ivo CALIO I Antonio GAGLIANO I Gianluca RODONO² Luca FINOCCHIARO I Chiara BERTOLIN I Markus SCHWAI³ ¹ Lead institution: UAUIM, ”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism of Bucharest, Academiei Street, 18-20 – 010014 Bucharest (Romania) ² Partner institution: UNICT, University of Catania, Piazza Università, 2 - 95131 Catania (Italy) ³ Partner institution: NTNU, Norwegian University of Science and Technology of Trondheim, Hogskoleringen, 1 - 7491 Trondheim (Norway)

Keywords: vernacular heritage, fishermen villages, communities, teaching methods Practice at European level regarding architecture and urbanism education reveals an increased need to interconnect theoretical approach in students teaching from universities and true reality of professional practice. The VVITA project proposes a transnational cooperation between UAUIM, UNICT and NTNU that raises the question of higher education in Europe and underlines the thematic approach of the complexity of current rural heritage conditions emergencies, actual chances and challenges where the traditional division of disciplines are outdated. The project’s priorities consist in increasing the quality of teachers training and the quality and relevance of competences and skills for students in

Practica la nivel european în ceea ce privește arhitectura și educația în urbanism evidențiază o nevoie crescută de a interconecta abordarea teoretică în procesul de predare studenților din universități și realitatea practicii profesionale. Proiectul VVITA propune o cooperare transnațională între UAUIM, UNICT și NTNU care ridică problema educației superioare în Europa, și subliniază abordarea tematică a complexității actualelor situații de urgență a patrimoniului rural, șansele și provocările actuale acolo unde diviziunea tradițională a disciplinelor este depășită. Prioritățile proiectului constau în sporirea calității pregătirii procesului de predare a cadrelor didactice și a calității și relevanței competențelor și aptitudinilor studenților în domeniul regenerării mediului rural. Alt scop este de a dezvolta și testa noi

CSAV Journal 2 0 1 8 306

the field of rural environment regeneration. Another aim is to develop and test new teaching methods, formats and instruments in education of the rural build heritage, supporting the innovation and creativity through disciplines interferences and different profile architectural universities in an international context. More on innovation purposes, the proposed theme on rural specific setups is meant to increase interest in social and architectural urgencies, culture and tradition and how theory may become action and professional result, through blend-in learning and intensive program. Technology of the project is based on labeling the knowledge and ultimate accomplishments in three case studies at the Europe physical extremities (Danube Delta in Romania, Filicudi Island in North Sicily Italy, Lofoten village in North Norway). Each case study has major differences of needs, approach themes and solutions in progress to adopt, despite identified critical situations (depopulation) and cultural-vernacular-historic existent potential. With a duration of two years, the VVITA project is structured in management and implementation activities, three international meetings, three Intensive Programmes for higher education learners, three Intensive Programmes for teaching staff and one multiplier event. Within the management and implementation activities, project dissemination of the successful outcomes will be ensured. Three intellectual outputs are going to be developed. The first one consists in “Methodological guidelines for teachers” and will include teaching methods presented, discussed and reviewed within the activities. This will present ways to combine methods or strategies and instruments within these methods, as the interdisciplinary projects are defined, according to the subject elected.

metode de predare, formate și instrumente în educația patrimoniului construit în mediul rural, susținând inovația și creativitatea prin interferențe disciplinare și diferite universități arhitecturale de profil într-un context internațional. Mai mult din motive de inovare, tema propusă referitoare la setările specifice pentru mediul rural este menită să crească interesul pentru urgențele sociale și arhitecturale, cultură și tradiție, și asupra modului în care teoria poate deveni acțiune și rezultat profesional, prin învățarea integrată și programul intensiv. Tehnologia proiectului se bazează pe etichetarea cunoștințelor și realizările de ultimă oră în trei studii de caz la extremitățile fizice ale Europei (Delta Dunării în România, Insula Filicudi în nordul Siciliei Italia, satul Lofoten din nordul Norvegiei). Fiecare studiu de caz are diferențe majore de necesități, teme abordate si soluții în curs de adoptare, în ciuda situațiilor critice identificate (depopularea) și potențialul cultural-vernacular-istoric existent. Cu o durata de 2 ani, proiectul VVITA este structurat în activități de management și implementare, trei întâlniri internaționale, trei Programe Intensive pentru studenții din învățământul superior, trei Programe Intensive pentru profesori (personalul didactic) și un eveniment de multiplicare. In cadrul activităților de management și de implementare va fi asigurată diseminarea rezultatelor de succes ale proiectului. Vor fi dezvoltate trei (tipuri de) produse intelectuale. Primul constă în „Ghid metodologic pentru profesori” și va include metodele de predare prezentate, discutate și revizuite în cadrul activităților. Acesta va prezenta moduri de combinare a rezultatelor sau strategii și instrumente în cadrul acestor metode, fiind definite proiectele interdisciplinare, în funcție de subiectul ales. Al doilea rezultat presupune dezvoltarea unui nou modul de predare „Predarea metodelor-sinteză pentru

CSAV Journal 2 0 1 8 308

Fig. 2. Norwegian University of Science and Technology, Trondheim - Passive House research project visit, July 2018. Universitatea Norvegiană de Știință și Technologie, Trondheim - vizită la proiectul de cercetare, Casa Pasivă, iulie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 309

Fig. 3. Norwegian fisherman villages and small settlements in Lofoten Peninsula. Visit and observation of rural fisherman housing typology,

boat warehouses and workshops preserved since the 19th Century: Bodø, Moskenes, Å, Henningsvær, Vestbygda - Lødingen. Sate și mici localități norvegiene în Peninsula Lofoten. Vizitarea și observarea tipologiilor de case de pescar, șoproane și ateliere pentru ambarcațiuni păstrate din secolul XIX: Bodø, Moskenes, Å, Henningsvær, Vestbygda - Lødingen.

CSAV Journal 2 0 1 8 310

Fig. 4. Norwegian fisherman village - visit to a 19th Century rural fish oil production workshop, still in function. Sat norvegian de pescari vizită la un atelier producător de ulei de pește (oloiniță) de secol XIX, încă în funcțiune.

CSAV Journal 2 0 1 8 311

Fig. 5. ”Den Sorte Gryte”, the goat milk cheese farm (and one of our VVITA workshop hosts) in Vestbygda village close to the village of

Lødingen, a Norwegian fisherman settlement. Following the recent years climate change, the currents of the Norwegian Sea does not bring fish to the Vestbygda seashore anymore, therefore the dwellers had to divert their activities towards goat farming and cheese production, as well as various berries picking, wool weaving and outdoor sports tourism - cycling, hiking and trekking routes. „Den Sorte Gryte” , ferma de brânzeturi din lapte de capră (și unul din locurile gazdă pentru atelierul VVITA) în satul Vestbygda, în apropiere de satul Lødingen, o așezare norvegiană de pescari. În urma schimbării climatice din ultimii ani, curenții Mării Norvegiei nu mai aduc pește spre țărmul Vestbygdei, așadar localnicii au trebuit să-și reorineteze activitățile spre creșterea caprelor și producția de brânzeturi, precum și culesul de fructe de pădure, croșetatul din lână și turismul sporturilor în aer liber - trasee pentru ciclism, plimbări de agrement și trekking.

CSAV Journal 2 0 1 8 312

Fig. 6. Italy second VVITA workshop after the one in Catania, Sicily: Aeolian Archipelago, Filicudi Island, September 2018. Cel de-al doilea atelier VVITA după cel din Catania, Sicilia: Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 313

Fig. 7. On the stairs of the San Bartolomeo Cathedral in Lipari, Aeolian Archipelago, Filicudi Island, September 2018. Pe treptele Catedralei San Bartolomeo din Lipari, Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 314

Fig. 8-9. Aeolian Archipelago, Filicudi Island views, September 2018. Vederi din Arhipelagul Aeolian, insula Filicudi, septembrie 2018.

CSAV Journal 2 0 1 8 323

Calendar

CSAV Journal 2 0 1 8 324

CSAV Journal 2 0 1 8 325

CALENDAR

2018

Calendarul activităţilor C.S.A.V. Dealu Frumos, jud. Sibiu

- 19-24 aprilie - ERASMUS+ - atelier internațional cu tema ,,Problematica depopulării satelor(lumii) din perspectiva educației în arhitectură și urbanism”. Studiu de caz : satul Dealu Frumos, județul Sibiu, România. Participanți: 25 studenți din România, Olanda, Italia; - 18-29 aprilie - Practică a studenților Facultății de Arhitectură /Restaurare și Conservare de arhitectură Sibiu; - 22-29 mai - Atelier internațional de arhitectură și design, cu tema , Metamorfoza unei gospodării”; Participanți : 26 studenți de la New Design University St.Polten (Austria), Universitatea ,,Transilvania” Brașov, UAUIM București; - 9-15 iulie 2018 - TU Wien -UAUIM - școală de vară internațională - 26 iulie-06 august - Atelier de creație : 10 studenți de la Academia de Arte Plastice ,,StatiArt” Chișinău, Republica Moldova.

_____________________________________________ Marcel Nemeti Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” București Facultatea de Arhitectură/Restaurare/Conservare Sibiu Centrul de Studii în Arhitectura Vernaculară Dealu Frumos Tel/Fax : 0269517600 - CSAVDF

Tel/Fax : 0269222215 - Sibiu

CSAV Journal 2 0 1 8 326

Fig. 1. Pont du Gard, Gard, France, the highest and best preserved Roman aqueduct, 40-60 A.D.. Podul Gard, Gard, Franța, cel mai înalt și bine conservat apeduct roman, 40-60 î.e.n..

REVIEWS. BIBLIOGRAPHIES.

CSAV Journal 2 0 1 8 327

Critical opinion to: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory Opinie critică despre: Sebastien Marot , Sub-Urbanism and the Art of Memory Arch. PhD. candidate, Silviu PREDA

”Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest predasilviualexandru@yahoo.com Keywords: sub-urbanism, perspective of landscape, art of the garden, non-place, vernacular landscape, super-ruralism

The first question is simple: why did I choose this book? It is the hope for a better understanding of the perspective of landscape. I chose this point of view by chance, starting from an appendix I found at the end of the book by the architect Pierre von Meiss, ”From form to place + Tectonics”, translated from French by Ana Maria Hariton and published at Capitel Avangarde, Bucharest, in 2014. With this landmark of Le Visiteur, published by the philosopher and Architecture critic Sebastien Marot in Paris in 1995, we set out on the road to understand the landscape alternative with the joy of an important breakthrough.

Prima întrebare este simplă: de ce am ales această carte? Speranța este a unei mai bune înțelegeri a perspectivei peisajului. Am ales acest punct de privire întâmplător, pornind de la o anexă pe care am găsit-o la sfârșitul cărții arhitectului Pier von Meiss, „De la Formă la Loc+Tectonică”, tradusă din limba franceză de Ana Maria Hariton și publicată la editura Capitel Avangarde, București, în 2014. Având ca reper acest extras din Le Visiteur, publicat de filosoful și criticul de arhitectură Sebastien Marot la Paris, în 1995, am pornit la drum pentru a înțelege alternativa peisajului cu bucuria unei descoperiri importante.

Observing the degradation of the urban environment through overcrowding and of the rural environment by altering “the economic forms and structures that traditionally complied with this world under the open sky, with agriculture occupying the main position ...” (Marot in Von Meiss, 2014, p.366) the author proposes a perspective from the space at the overlap between the village and the city, the perspective of landscape.

Observând degradarea mediului urban prin supraaglomerare și a mediului rural prin alterarea „formelor și structurilor economice care conformau în mod tradițional această lume sub cer deschis, cu agriculura ocupând poziția principală...” (Marot in Von Meiss, 2014, p.366), autorul propune o perspectivă din spațiul aflat la zona de suprapunere între sat și oraș, perspectiva peisajului.

In the beginning of the book Sub-Urbanism and the

La începutul cărții Sub-Urbanism and the Art of Memory,

CSAV Journal 2 0 1 8 328

Art of Memory, Marot argues the premise offered by the landscape culture and proposes as an alternative to the archaic village-city dichotomy, the perspective of the landscape. Sub-urbanism is a neologism used to define this alternative that brings back into question the approach of urbanism, itself not even a century-old concept, but which now looks at the world from the perspective of the city, from its center.

Marot argumentează premisa oferită de cultura peisageră și propune ca alternativă a dihotomiei arhaice satoraș, perspectiva peisajului. Sub-urbanismul este un neologism folosit pentru a defini acestă alternativă care readuce în discuție abordarea urbanismului, nici el un concept mai vechi de un secol, dar care acum privește lumea preponderent din perspectiva orașului, din centrul acestuia.

To better explain this idea, I will reverse for a moment the forces ratio and, in the author’s note, I start from a mirror perspective, that of super-urbanism, as Sebastien Marot calls it. It is a way of thinking that has as its main subject the metropolis and as its hero and supreme argument Rem Koolhaas, “this wonderful, architect, critic and poet of our day.” Through his famous fuck context, it imposes the architecture program to the place and not the other way around. It is an alternative to classical urbanism that overlaps all of the city’s layers, an approach in which the program builds the place, looking from the top to bottom.

Pentru a explica mai bine acestă idee o să inversez pentru un moment raportul de forțe și, în nota autorului, pornesc de la o perspectivă în oglindă, aceea a superurbanismului, după cum o numește Sebastien Marot. Este un mod de gândire ce are ca subiect principal metropola și îl are ca erou și argument suprem pe Rem Koolhaas, „acest minunat arhitect, critic și poet al zilelor noastre”. Prin celebrul fuck context, acesta impune programul de arhitectură locului și nu invers. Este o alternativă a urbanismului clasic suprapunând toate straturile orașului, abordare în care programul construiește locul, privind de sus în jos.

Reversing this report, from a bottom-up perspective, we understand sub-urbanism as a process of interpreting the areas on the outskirts of cities, but not only that, where urban logic overlaps with rural logic on the place of the former gardens and having as argument the place – understood as the origin of the project. Sub-urbanism reverses the relationship between the site and the program, the site being now the one that generates the architecture project in this perspective. As the author says, we can not be in the situation of Leon Battista Alberti looking for a place for the ideal city, predefinded as a program and inserted into the site, but the question is how can we build the program starting from the place and having as statement its memory ?

Inversând acest raport, privind în perspectivă de jos în sus, înțelegem sub-urbanismul ca un proces de interpretare a zonelor aflate la periferia orașelor, dar nu numai, acolo unde logica urbană se suprapune cu logica rurală, pe teritoriul fostelor grădini și având ca argument locul - ca origine a proiectului. Sub-urbanismul inversează raportul între sit și program, situl fiind acum cel care generează proiectul de arhitectură în această perspectivă. Așa cum spune autorul, nu putem fi în situația lui Leon Battista Alberti care căuta locul pentru orașul ideal, prestabilit ca program și inserat în sit, ci întrebarea este cum putem să construim programul pornind de la loc și având ca argument memoria acestuia?

Sebastien Marot discusses some important advantages in favor of sub-urbanism. The first is the attention directed towards this third territory, which is the overlap between the village and the city. The

Sebastien Marot pune în discuție câteva avantaje importante în favoarea sub-urbanismului. Primul este atenția îndreptată spre acest al treilea teritoriu aflat la suprapunerea între sat și oraș. Al doilea argument este o

second argument is a critical look at urbanism and, implicitly, the city, reversing the relationship between the program and the place as explained. Third, the suburb is a place of memory, a space of the gardens of past times. And, most importantly, in the author’s opinion, the suburbs are the place where the landscape becomes infrastructure for the architecture program. By defining sub-urbanism in this way and presenting the advantages of this perspective, we think it is the moment for a personal point of view regarding the influence of the reviewed book for our research. We are in the same landscape, at the intersection between the village and the city. We have proposed that the stake of our work should find its place in the vicinity of the village rather than the city, in the agricultural landscape. Thus, keeping the hierarchy and arguments of Sebastien Marot, we think of a perspective of sub-ruralism. We bring forward as an argument the classification made by the writer and artist JB Jackson in Vernacular Landscape. He proposes three types of landscape classification: the first vernacular, the second classic / aristocratic / political, the third being the suburbia. The first type of scenery described is the medieval or vernacular that possesses two defining features: it is a small scale local landscape and is constantly changing. The second type of landscape is political, aristocratic, classic, large scale, fixed, being totally opposed to the first type and, as an example given by the author, is the way in which the infrastructure of the Roman roads overlapped over the conquered territories, from program to place. The third type of landscape, that of the suburb, is not named by the author, but its features are those of the vernacular landscape. We have brought this argument because we want to understand the theme of agricultural space from the perspective of sub-ruralism, but without forgetting the alternative of a possible super-ruralism, having in mind both the aristocratic landscape, as well as the cult of personality, as shown in Rem Koolhaas’ book Delirious New York.

CSAV Journal 2 0 1 8 329

privire critică asupra urbanismului și implicit a orașului, inversând raportul între program și loc așa cum am explicat. Al treilea, suburbia este un loc al memoriei, un spațiu al grădinilor de altă dată. Iar cel mai important, în opinia autorului, suburbia este locul în care peisajul devine infrastructură a programului de arhitectură. Definind astfel sub-urbanismul și prezentând avantajele acestei perspective, suntem de părere că este momenul unui punct de vedere personal în legătură cu influența cărții prezentate pentru cercetarea noastră. Ne aflăm în același peisaj, la intersecția dintre sat și oraș. Ne-am propus ca miza lucrării noastre să-și găsească locul mai degrabă în proximitatea satului decât a orașului, în peisajul agricol. Astfel, păstrând ierarhia și argumentele aduse de Sebastien Marot, ne gândim la o perspectivă a sub-ruralismului. Aducem ca argument clasificarea scriitorului și artistului JB Jackson în cartea Vernacular Landscape. Acesta propune trei tipuri de clasificare ale peisajului: primul vernacular, al doilea clasic/aristocratic/politic, al treilea fiind cel al suburbiei. Primul tip de peisaj descris este cel medieval sau vernacular care posedă două caracteristici definitorii: este un peisaj local, la scară mică, fiind, în același timp, în continuă schimbare. Al doilea tip de peisaj este cel politic, aristocratic, clasic, la scară mare, fix, fiind total opus primului tip și, ca exemplu dat de autor, este modul în care s-a suprapus infrastructura drumurilor romane peste teritoriile cucerite, de la program la loc. Al treilea tip de peisaj, cel al suburbiei, nu este numit de autor, dar caracteristile sale sunt acelea ale peisajului vernacular. Am adus acest argument deoarece dorim să înțelegem tema spațiului agricol din perspectiva sub-ruralismului, dar fără să uităm alternativa unui posibil super-ruralismul, având în minte atât peisajul aristocratic. cât și cultul personalității, așa cum este prezentat în cartea lui Rem Koolhaas, Delirious New York.

CSAV Journal 2 0 1 8 336

his book „Garden Perfections: The Practice of Garden Theory”, compares the cultural landscape (agriculture, urban development, streets) with a “second nature” about which Roman philosopher Marcus Tullius Cicero said that it is built by the Romans by planting trees, soil fertilization, building the irrigation system, while the “first nature” was the wild one. In the sixteenth century, Jacopo Bonfadio, on the basis of Cicero’s statement, asserted that a “third nature” was created which he does not know the name of. At the end of the same century, historian Bartolomeo Taegio says that this third nature is the nature of gardens, as Sebastien Marot also argues. The latter describes the overlapping of these three instances where the geography of the place overlaps with that of history in order to highlight the fourth dimension, the mental dimension of memory, the dimension of time as quantum space. These arguments bring attention to a film made in one continuous film managing to put together all the sequences in one single uninterrupted time frame, ”The Russian Ark”. At the end of the chapter, quoting Dixon Hunt, the author questions the fact that the art of the garden, beginning with the Middle Ages, was not only a privileged art, an art of knowledge, but an art of reinventing and reinterpreting. The idea of the garden as a place of memory disappeared with the gardens of the beginning of the 18th century in England but, in the same way as the author, we have the hope that another type of memory can make its appearance in the gardens of our day. Is it not a contemporary interpretation of the three instances of nature, overlapped in the fourth dimension of time, what Rem Koolhaas does approaching the idea of “void”? Doesn’t the fourth dimension, time, become an infinite space as suggested by Roman Opalka’s art, keeping the idea of a continuous dialogue of man with nature and parallel to modern physical principles? Is it possible to find an alternative, a new metaphor, looking from the perspective of sub-urbanism?

Autorul explică cum istoricul și peisagistul englez John Dixon Hunt, în cartea sa „Garden Perfections: The Practice of Garden Theory”, identifică peisajul cultural (agricultură, dezvoltare urbană, străzi) cu „a doua natură” despre care, filosoful roman Marcus Tullius Cicero, susținea că este constuită de ei, romanii, prin plantarea copacilor, fertilizarea solului, construirea sistemului de irigații, în timp ce „prima natură” era aceea sălbatică. Jacopo Bonfadio, în secolul al XVI-lea când, pornind de la afirmația lui Cicero, susține că a fost creată o „a treia natură” căreia nu-i cunoaște numele. La sfârșitul aceluiași secol, istoricul Bartolomeo Taegio spune că această a treia natură, este natura grădinilor după cum argumentează și Sebastien Marot. Ultimul descrie suprapunerea celor trei instanțe unde geografia locului se suprapune cu aceea a istoriei, pentru a pune în lumină a patra dimensiune, dimensiunea mentală a memoriei, dimensiunea timpului ca spațiu cuantic. Aceste argumente aduc în atenție un film realizat într-o singură filmare continuă și reușind să pună împreună toate secvențele într-o singură instață de timp, neîntreruptă, „The Russian Ark”. În finalul capitolului, citându-l pe Dixon Hunt, autorul pune în discuție faptul că arta grădinii, începând cu Evul Mediu, nu a fost doar o artă privilegiată, o artă a cunoașterii, ci a fost o artă a reinventării și reinterpretării. Ideea grădinii ca loc al memoriei a dispărut odată cu grădinile începutului de secol al XVIII-lea în Anglia dar, în aceeași idee cu autorul, avem speranța că un alt tip de memorie își poate face apariția în grădinile zilelor noastre. Oare nu este o interpretare contemporană a celor trei instanțe ale naturii, suprapuse în a patra dimensiune, a timpului, ceea ce face Rem Koolhaas abordând ideea de „vid”? Oare, păstrând ideea unui dialog continuu al omului cu natura și făcând o paralelă cu principiile fizice moderne, a patra dimensiune, timpul, nu devine un spațiu infinit așa cum este sugerat în arta lui Roman Opalka? Este posibil să găsim o alternativă, o nouă metaforă, privind din perspectiva sub-urbanismului ?

CSAV Journal 2 0 1 8 337

Fig. 2. Frontispiece to l’Abbé de Vallemont’s, „Curiosite de la nature et de l’art ”, (1705). Frontispiciul pentru Abbé de Vallemont’s, „Curiozități ale naturii și ale artei”, (1705).

CSAV Journal 2 0 1 8 338

Sebastien Marot begins the second chapter saying that psychoanalyst Sigmund Freud has lived enough to read Mrs. Frances Amelia Yates’ book, „The Art of Memory”, reminded at the beginning of the discussion about memory as an art of perception.

Sebastien Marot începe al doilea capitol spunând că psihanalistul Sigmund Freud a trăit suficient pentru a citi cartea doamnei Frances Amelia Yates, „The Art of Memory”, despre care am adus aminte la începutul discuției despre memorie ca artă a percepției.

The author explains how Freud argues, through the theory of regression, the possibility of simultaneous existence of duality, of contradictory thoughts overlapped at the same time in the human psyche. Freud describes this possibility by giving the example of a child who has a painful experience at the beginning of his life when he is separated from his mother, when he receives the lesson of distinction. It is possible for the thought to come back later with love, the child having the experience of contradiction.

Autorul explică cum Freud argumentează, prin teoria regresiei, posibilitatea existenței simultane a dualității, a gândurilor contradictorii suprapuse în același timp în psihicul uman. Freud descrie această posibilitate dând exemplul unui copil ce are o experiență dureroasă la începutul vieții când este despărțit de mama sa, când primește educația distincției. Este posibil ca gândul să revină mai târziu cu dragoste, copilul având atunci experiența contradicției.

Marot explains, in the book he wrote about the end of life, „Le malaise dans la culture” in 1929, how Freud compares Rome with the human psyche in which good and evil simultaneously outline the same idea, but an imperfect one, made from fragments of memory. Freud proposes a journey in Rome understood as a map of the psyche, a psycho-city constituted by overlapping historical periods understood as instances of the psyche, partial and incomplete. It is a city seen in four dimensions, a city whose fragments overlap at the same time in the space of memory. At the same time, the psychoanalyst believes that human memory can not be represented, that memory is not something we have, but something we can access. The contradiction is that he himself considers himself an archaeologist of memory, as if it can be represented by ruins. With these arguments, Marot highlights the idea presented by the great psychoanalyst, that in fact we only keep some images of memory, similar to keeping souvenirs.

Marot explică cum, în cartea pe care o scrie spre sfârșitul vieții, „Le malaise dans la culture” în 1929, Freud compară Roma cu psihicul uman în care binele și răul conturează simultan o idee, dar una imperfectă, realizată din fragmentele memoriei. Freud propune o călătorie într-o Romă înțeleasă ca hartă a psihicului, un psihooraș constituit din suprapunerea perioadelor istorice înțelese ca instanțe ale psihicului, parțiale și incomplete. Este vorba despre un oraș văzut în patru dimensiuni, un oraș al cărui fragmente se suprapun în același timp, în spațiul memoriei. În același timp psihanalistul consideră că memoria umană nu poate fi reprezentată, că memoria nu este ceva ce avem, ci este ceva ce putem accesa. Contradicția este că el însuși se consideră un arheolog al memoriei, ca și cum aceasta poate fi reprezentată prin ruine. Având aceste argumente Marot pune în lumină ideea expusă de către marele psihanalist, aceea că în realitate păstrăm doar câteva imagini ale memoriei, asemănate cu păstrarea unor suveniruri.

CSAV Journal 2 0 1 8 341

Fig. 3. Robert Smithson, The Passaic Monuments. Robert Smithson, Monumentele Passaic.

in response to the memory and transformations of the place. This first project was conceived as an infrastructure that crosses the place in a straight line, over the foot of the former river and under the widened road, highlighting the different layers of space memory, layers that are nested and interconnected in vertical section. This project is a tension element between architecture and topography, a geographic project that highlights the different instances of history, even if it is recent. The improvement in the park of the Geneva suburb proposed by George Decombes highlights the spatial dimension of the place, relying on the duality between evidence and ambiguity, both of which are the memory of the place. With this argument, we aim to experiment with the landscape through the project, in the second part of the research. „Sub-Urbanism and the Art of Memory” end with the argument of transparency in a four-dimensional perspective, time overlaps the literary perception, translucent with the abstract perception seen as a synthesis of the different spatial instances - viewed in a frontal perspective as Le Corbusier does at Villa Stein. Another argument is the art of Gordon Matta-Clark, which deconstructs architecture to search for new spaces and the fourth dimension, the space of time.

CSAV Journal 2 0 1 8 343

memoria și transformările locului. Acest prim proiect a fost gândit ca o infrastructură ce traversează locul în linie dreaptă, peste urmele fostului râu și pe sub drumul lărgit, punând în lumină diferitele straturi ale memoriei locului imbricate și interconectate privind în secțiune verticală. Acest proiect este un element de tensiune între arhitectură și topografie, un proiect geografic care pune în lumină diferitele instanțe ale istoriei, chiar dacă aceasta este recentă. Amenajarea parcului din suburbia Genevei propusă de către George Decombes evidențiază dimensiunea spațială a locului, mizând pe dualitatea între evidență și ambiguitate, ambele fiind memoria locului. Având acest argument ne propunem experimentarea perspectivei peisajului prin proiect, în a doua parte a cercetării. „Sub-Urbanism and the Art of Memory” se încheie cu argumentul transparenței într-o perspectivă în patru dimensiuni, timpul suprapune percepția literară, translucidă cu percepția abstractă văzută ca sinteză a diferitele instanțe spațiale - privite într-o perspectivă frontală așa cum face Le Corbusier la Villa Stein. Un alt argument este arta lui Gordon Matta-Clark ce deconstruiește arhitectura pentru a căuta noi spații și a patra dimensiune, spațiul timpului.

CSAV Journal 2 0 1 8 344

CSAV Journal 2 0 1 8 345

Fig. 4, 5. Georges Descombes, Parc de Lancy, Geneva. Georges Descombes, Parcul Lancy, Geneva

CSAV Journal 2 0 1 8 346

Fig. 6. Le Corbusier, Villa Stein. Le Corbusier, Vila Stein.

CSAV Journal 2 0 1 8 347

Fig. 7. Gordon Matta-Clark, „Splitting”. Gordon Matta-Clark, „Clivaj”. In the author’s note, we will not end with a conclusion, but with the uncertainty and the hope that we can find a new metaphor of the landscape, looking from the perspective of a place where the village and the city overlap, at the limit of art with architecture, in the same way the architect Alexander Brodsky expresses this same intention through his work.

În nota autorului, nu vom încheia cu o concluzie, ci cu incertitudinea și speranța că putem afla o nouă metaforă a peisajului, privind din perspectiva unui loc în care satul și orașul se suprapun, la limita artei cu arhitectura, așa cum exprimă această intenție arhitectul Alexander Brodsky prin munca sa.

CSAV Journal 2 0 1 8 348

CSAV Journal 2 0 1 8 349

CSAV Journal 2 0 1 8 350

CSAV Journal 2 0 1 8 351

CSAV Journal 2 0 1 8 352

In the opening Dissertation extract Summer school

Dissertation extract Architectural guide Studio projects

Summary Kengo KUMA Adina DOBROTĂ, coord. by Prof.Dr.Arch. Ana Maria ZAHARIADE UAUIM - TU Wien Summer School at Dealu Frumos 2018 Meinhard BREILING I Marius VOICA Petra IANU Oana ROTARIU I Toni CHERNEVA Zih-Cing CHANG Lukas Valentin FLANDORFER Ana JANTEA, coord. by Assoc. Prof. Dr.Arch. Ștefan BÂLICI K öllő MIKLÓS Silviu PREDA Horia DINULESCU Gabriela TABACU I Lorin NICOLAE I Bogdan-Ioan GUIU Ștefan SIMION I Emil BURBEA MILESCU I Cristian BORCAN

Profile

Augustin IOAN Chiara BERTOLIN I Agata MLECZKOWSKA I Marcin STROJECKI

Diploma project

Andreea-Ioana NICUȚ, coord. by Assist.Prof.Dr.Arch. Vladimir VINEA

Workshop brief

Calendar Reviews. Bibliography

C.S.A.V. 2018 activity calendar Silviu PREDA