Agafia Drăgan - Nevoia de fericire by Ioan Muntean

Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Agafia Drăgan şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

AGAFIA DRĂGAN

Nevoia de fericire

editura Editgraph Buzău, 2014

Agafia Drăgan

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (selecţii foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi reţelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AGAFIA, DRĂGAN Nevoia de fericire: versuri/Agafia Drăgan - Buzău: Editgraph, 2014 ISBN

821.135.1-1

Tipărit la Editura Editgraph - Buzău Editor S.C. Editgraph S.R.L. fdt. Filantropiei nr. 37 Tel. 0725.54.99.15; 0724.53.43.29 2 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

3 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drﾄトan

4 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

– AGAFIA DRĂGAN VOICU – NEVOIA DE FERICIRE - Prefaţă Dintre formele limbii vorbite, cea care a păstrat mai mult, din rădăcinile ei străvechi, împrospătându-se totuşi necontenit, cu fiecare ramură de aur ce vlăstăreşte din trunchiul etern al poeziei, este limba poetică. Prin caracterul ei transfigurator ce trece mereu de ţărmurile cotidianului imediat perceput, dar şi de digurile unei implacabile conceptualităţi, poezia-şi pipăie mereu drumurile cu meandrele ei imprevizibile într-o străveche şi mereu nouă matcă, păstrând ceva inalterabil din vraja originară şi aducând mereu ceva nou din contactul cu adâncurile şi necunoscutul, unde sufletul omenesc se izbeşte confruntându-se cu realităţile poetice într-o eternitate incomensurabilă. Agafia Drăgan Voicu, vine în faţa noastră, cu noul său volum, Nevoia de fericire. Când cu pricepere în lucrurile culturii deschizi o carte de poezie scrisă de o poetă mare simţi nevoia să stabileşti unele corelaţii pentru propria clasificare şi pentru întregirea universului de valori. NEVOIA DE FERICIRE este volumul care acordă încrederea fără margini în eternitatea iubirii, forţa care uneşte şi creează, lauda purităţii ei fără 5 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

seamăn însoţesc poezia Agafiei Drăgan Voicu, elogiu femeii, văzute ca o taină, întrupând ceva din misterul creaţiei. Poeta trăieşte veşnic prin versul său mereu proaspăt în frumuseţi şi tinereţi din natură, prin dansul imaginar în pâraiele clocotitoare, prin cântarea ei în lumina dimineţii seamănă mult cu goetheeana idee a eternului feminin. De altfel, noi cititorii, ne scăldăm în poezia din viziunea Agafiei Drăgan Voicu, în care o gândire atât de înaltă, de adevărată, s-a întâlnit cu o sensibilitate şi o putere de expresie a unei vârstnice poete. Valoarea ei, prin, Nevoia de fericire, e şi mai însemnată, deoarece a clădit un stil însufleţită de o intenţie funcţională certă, departe de orice gratuitate. Parcurgând acest volum de poezie, veţi descoperi o sensibilitate poetică de o prospeţime şi fineţe incontestabile. Pentru cei ce urmăresc îndeaproape fenomenul literar actual, Agafia Drăgan Voicu nu e un nume nou. Fără să se fi bucurat de atenţia deosebită a criticii, autoarea Nevoii de fericire, în diversitatea titlurilor are o tematică şi un ritm bine conturat, o aspiraţie emoţionantă spre tot ce e înălţător, ca un cântec şi descântec, durerea unei scoici din fundul mării rănită de un bob de nisip, iar din această durere se zămisleşte o perlă, menită să împodobească fruntea Zeiţeii Frumuseţii, pe care o atârnă pe pereţii inimilor noastre. Trandafir Simpetru

6 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

7 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Nevoia de fericire M-am îmbolnăvit de tine la capătul unui pod ştiut mi-era frică să-l trec încât m-am îmbrăcat în târziu cu sufletul rezemată în tinereţile mele purtai o umbră de pământ în gând de tine şi mine ştiută şi n-am mai cutezat ochii tăi încolţeau ofilite lumini despleteau un început de poveste uitată pe ţărmul amintirilor îmbălsămate peste plânsul răvăşit al renunţărilor te-am aşteptat amorţită sub pasul toamnei cu ritmul obosit o mască palidă ascundea conturul de linii subţiri şi imprecise al dorinţei chemarea ta îmi tortura frica braţul tău chip de cocor m-a tras spre un fragil hotar atunci au tresărit verile apuse în nevoia de fericire.

8 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Prizonieri ai depărtării Tu erai acolo, eu eram aici prizonieri ai depărtării. Cu disperarea sortită de-a nu ne avea căutam un punct sau poate o umbră să ne ascundem neputinţa suspendată în turnul ceasurilor făurite de-o horă ciuleandră nebună, cântată-n canon pe o singură strună. Chemarea ta strigăt de vultur rănit de timp şi-a împletit ţipătul în tăcerile mele cu picăturile cadenţate ale lipsei tale, ne-a aruncat în labirintul dorinţelor hoinari într-o iubire din noi crescută. În cântecul arderii sale eterne dansatoarele depărtării râd.

9 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Şi totuşi... Suntem bătrâni iubirea mea senină, am început să ne ascundem în noi, adulmecând aromele eternităţii în netulburata mişcare a lumii. Nu de moarte mi-e frică, neputincioasă sunt să-mi frâng durerea, să rabd cum trupul îmi curge-n ea. Urmele ce le-am lăsat, se destramă încet în uitare. Trec paşi şi nu ne aud înţepeniţi undeva la o barieră sub aripa perenelor amintiri păşim înapoi. Se desface inima-n amare primăveri, dar totu-i inutil, amândoi ştim că-i inutil, fără rost să cerem sărutul aspru al vieţii, înşelătoare liniştite ape îşi poartă tumultu-n adâncuri. Coboram pe un drum întunecat şi totuşi în suflet răsună fântâni, nesecate dorinţe.

10 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Totul încape aici înlăuntru, lasă-mă să-mi scald tristeţea în tristeţea ta la capătul amurgului, să răsărim într-un zâmbet, cu disperarea sortită de lacrima uitării, să adunăm din clipele rămase bucurie.

desen de Wojtek Siudmak

- bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Tu dormi te privesc să-ţi culeg zâmbetul. şuviţa rebelă căzută pe zbaterea ploapelor, păsări descătuşate îşi fac de cap în cerul somnului tău. Te adun în căuşul ochilor, să-ţi sorb răsuflarea. Pe geam o stea îşi întinde gâtul, te acopăr cu privirea mea, stelei nu-i este îngăduit să-ţi prindă visul, e numai al meu. Vreau să-ţi sărut gândurile negândite încă, să înmugurească pe buzele mele, să-mi lipesc trupul de tine, să-ţi simt aroma, să-ţi respir tăcerea plină a somnului. Ochiul nopţii îţi mângâie conturul trupului printre umbrele legănate de prima notă a dimineţii... se sparge pe genele mele lacrimă ţesută sub ploape, umbra zilei îmi fură visul,

12 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Azi e ziua ta de naştere sau poate de moarte te caut să mă recunoşti să-mi fac un dar din trupul tău în care gândurile dospesc agăţate în cuvinte adulmecă tulburate rotirea eternă a universului rezemată pe o lacrimă răsucită în moştenirea fătului nenăscut încă de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă crezi că te voi lua de mâna risipindu-mă în parfumul eternităţii tale deşertăciune gravă definitivă ascultă cum sapă pământul hohotind nimicnicia ţărână din ţărână flori sufocate de drum înfloresc în păsări îmbătate de aromele infintului din amurgul meu lipsesc braţele tale înfipte în stele ochii arc peste trupul încercuit în neliniştea depărtărilor toate încap aici înlăuntrul cândva se vor risipi în altă ţărână oglindă gânditoare a universului tristeţea ta este că nu te poţi recunoaşte în tine cel plecat cel venit. 13 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Ţine-mă-n braţe Suntem bătrâni iubte ne trage pământul spre el în uitare curtaţi de amintiri ţine-mă-n braţe să nu ne fure lumea zborurile neistovite încă au încetat de mult să ne audă trec paşi pe lângă noi şi nu ne văd ei văd doar bătrâneţe credeam că trupul ne e sculptat în azur plop încununat cu cerul pârguit uneori de stele ameţite de cuvinte netrecătoare păreau înfloritele livezi beam rozele din largă cupă fără să ne pese de spini îmbrăcăm ploile cu muguri de curcubee feline înfometate muşcam din viaţa revărsată în vinul roşu al iubirii

14 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

acum ne devorează amintirile, sunt încă stele prinse în aripile grele. strânge-mă-n braţe să ne adunăm din ele încununează-mi trupul îmbătrânit cu braţele tale, iarbă în fân plecată mai poartă şi acum în ea mireasma câmpului de vară a rămas pesemne încărcată de soare în umbra brodată cu luciri bogate.

desen de Eduard Rudolf Roth

- bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Dacă mă întrebi unde sunt sunt aici, în roata de tors a lumii, în umbra cuvintelor scrijelite pe cerul întrebător al plecării mele, căzut pe zvâcnetul fragil al ierbii legănate deasupra amintirilor curtate de uitare. Dacă mă întrebi unde locuiesc, locuiesc aici, în lumina crepusculară a lumii, cu refuzul de a trece poarta, număr bătăile de clopot ale pământului, încerc să fiu calmă, să aştept în tăcere mântuirea ce vine când voi fi îmbrăcată-n flori. Dacă mă întrebi unde sunt, sunt aici, la porţile negre ale lumii, îmi beau frica, să văd aurorele promise înainte ca timpul unei singure clipe să vină. Nimic nu-mi dezvălui taina trecerii, mi-e teamă că nu voi mai putea veghea visele.

16 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Nu te-am cunoscut locuieşti, imagine sepia ştearsă, ascunsă într-o fantă de gând încerc să te pictez cu amintirile mele fără tine şi nu mai ştiu dacă eşti tu sau eu tu m-ai născut acum te nasc eu femeia tânăra din fotografie a încărunţit cu ridurile mele o pornesc înapoi pe urmele tale prin rana rămasă deschisă te-ai cuibărit ca un făt în refuzul de a te lăsa născută creşti cenuşie, goală de tine, înfiptă în inima ţărânei mele îţi văd zâmbetul încleştat pe buzele mute cu notele vocii tale neştiute privirea fixată într-un punct din sufletul tău lasă-n urmă răspunsuri transfigurate-n întrebări căutăndu-te te-am confundat cu mine într-o ordine răsturnată a faptelor

17 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Tu crezi... eu tac Ecoul paşilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învăţat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ţi tulbur amăgirea ascult cum trupul îşi scutură frunzişul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi, himere, amiezile de vară anemică ispită cu tinere dogorî rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceaţă şoimii îşi poartă zborul indecis tot mai aproape de pământ ameţiţi de efigiile anotimpului când puteau săruta soarele eu cred că ai învăţat să te accepţi tu taci, să nu-mi tulburi zâmbetul fragil.

18 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Methexis S-au mătuit de mult ferestrele ştiute Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer Răsună rugile prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister. Cheamă Domnul în glas uşor de alăută, Cu sunet blând armonic prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliştea ştiută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cuprinşi de tinereţe Pluteam semeţi, idei în zbor de vulturi beţi De-a clipelor noastre fluidă frumuseţe, Pictând pe aripi doar albele dimineţi. Azi trupu în care ieri amiezile-au apus Între acum şi apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmi semeţe, În noi dorm columbii în lut de tristeţe.

19 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Nicicând Nicicând eu nu te-am iubit mai mult ca acum Cu toamna ce cântă un requiem pe drum Amurgului cromând ogivele pe prund Păduri incendiate în mine se ascund Nicicând nu te-am dorit la fel de mult ca azi Frumos ca un Adonis în braţe să-mi cazi Estompând ecoul iubirii trecute Din verile ce nu se lasă pierdute Nicicând nu te-am iubit mai pur ca în toamnă Migrând cu eternul feminin spre iarnă Te simt ca pe un vin învechit şi tare Cu poftă nebună te sorb până doare Nicicând nu am iubit mai multă iubire Mi-e sufletul harpă sunet de culoare Tăcut încet se îndreaptă prin osmoze Dorindu-te păgân în orce ipostaze.

20 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Primăvara toamnei noastre Ai aşteptat prin ani statornic, să-i dau iubirii chip şi nume. Dorul tău buciuma depărtările, înflorea speranţe în calde aurori Ai construit în dulce armonie de culoare şi sunet în mişcarea iubirii tale lumea noastră, învolburare de linii învârtejite ca -ntr-un tablou de Van Gogh. Ai ştiut, să-mi aprinzi pierdute cărări, ce se cădeau a fi şi nu au fost în primăvara prinsă-n ochi de şoim. M-ai învăţat să găsesc pofta nestinsă de beţia vieţii, în ce aflam întâmplător. M-am trezit muiată în zorii unei iubiri târzii. să te iubesc cu toamna căzută pe gene, într-o nouă primăvară crescută din noi.

21 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Şi atunci Poate am să uit câteodată să-ţi zâmbesc, Plecată prin întunericul din mine. Ai să mă ierţi, tu ştii cât de mult eu te iubesc, Şi atunci când îţi pare c-am uitat de tine. Poate pierd uneori drumul spre inima ta, Pierdută-n deznădejdea gândurilor rele. Tu ai să mă ierţi şi atunci, ştiu că poţi ierta, Iubirea să-mi vezi sub pleoapa privirii grele. Poate spun vreodată cuvinte amare, Innecată-n vârtejul furiilor mele. Ai să mă ierţi şi atunci, chiar dacă te doare, Tu îmi auzi iubirea dincolo de ele. Omul meu, iubitul meu ştiu uneori ţi-e greu, Cu tine învăţ, descopăr iubirea mereu. De nu îmi spui, eu ştiu cât mă iubeşti, Chiar şi atunci când tu cu tăcerile-mi vorbeşti. Poate am să uit câteodată să-ţi zâmbesc, N-am să pot uita niciodată cât te iubesc.

22 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Mi-e frică să-ţi vorbesc încât amestec tăcerile în cupa cu vin negru prins între iluzii. Priveşte-mă, nu am plecat de tot, rătăcită în umbrele tinereţii agăţate într-un cui de gând, printre oglinzile mătuite de miresmele unui anotimp prea copt, foşnesc amintirilor noastre netrăite încă. Aştept resemnată şoaptele tale cu gest de columbi rătăciţi, să-mi găsească strunele sufletului amorţite, fericirea clipelor rămase, în braţele ochilor să adun. Te strig ţipăt de cocor, spin alb în iarba iubirii regăsite, fără să ştiu cu noi ce o să fie

23 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

E atât de târziu tată... sap să te adun din mine cu amânările mele. Niciodată nu te-am văzut color, doar umbrele tale aşteptau la poarta deschisă prea târziu. Mi te cuveneai până nu ai mai fost, eram doar eu pentru amândoi. Te privesc un corp înţepenit într-un răsărit inutil, pleoapa ta, aripă frântă pulsează în clipa suspendată de care îmi agăţ frica. Nu ştiu ce mă doare mai mult, plecarea ta sau străinul rămas blocat în neputinţa de a-l afla. În zbaterea acuzării mele pluteşte dragostea ta pentru mine. Nu vreau lacrima mea să cadă în ochii tăi întoarcere, ţipăt doar de mine tradus. Să nu mă uiţi!

24 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Cum să te uit tată? Cum să nu te uit străine? Deschide ochii şi priveşte-mă, care din noi a murit mai mult. Scrâşnetul lopeţii sapă în timpul definitiv în care trăieşti de acum.

25 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Ştiam Eram singură, nu ne cunoşteam În toamna târzie prinsă în geam. Nevăzut era albastrul heleşteu. Pe maluri stingheră amurgeam doar eu. Pluteau lumini, gheţuri polare Vals întârziat, tăceri solitare Simţeam că vi să deschizi boreale Aurori sub pleoapa privirii mele. Ştiam, ai să vii la mine curând. Purtai o umbră de pământ în gând, Cu flori de cireş pe braţul amorţit Apusele veri încet au tresarit. Erai singur când tu m-ai regăsit, Încolţeai răspunsuri prin infinit, Scormonind în nebuloase de gânduri, Piredut stingher prin nordice fiorduri.

Ne chemam fără să strigăm nume, Ne cunoşteam fără chip anume, Ştiam doar, cândva am fost împreună, Vibrare eternă, singură strună. Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Te iubesc la fel ca întâia oară La ceas în care ziua se zbate-n înserare, Soarele vis toarce pe-ale cerului fuioare. în piept înfloresc aromele din nopţi iubite Când trupul ne îmbrăcăm cu braţele veşminte. Creştea sarutu-n taină a dragostei dogoare, Din zbor de fluturi în doi, noi ne rupeam culoare, Decoram roiul stelar cu stele noi pereche, Ciute albe ne şopteau enigme la ureche. Ploaia plete despletea în iubiri pârguite Prinse-n trupuri calde cu zvon de alăute. Dezlegam iubirea până la ultima taină, Simfonii de noi ştiute vibrau pe-o strună. în suflet tresar mere roşii din apuse veri, Umăr lângă umăr purtăm ale iernii poveri, Sub ramul inimii cu ritmul obosit spre seară, Azi te iubesc iubite la fel ca întâia oară.

27 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Mi-s dragi Mi-s dragi iubite, ochii tăi În trup îmi ard tainic văpăi, Când tu adânc mă prinzi în ei, Mocnind sărut dorinţa-nvie. Cu farmec blând fără de seamă, Noptatic ochii tăi mă cheamă, Ne -ntoarcem fericiţi în noi, Ravnindu-ne de gânduri goi. Mi-s dragi iubite,ochii tăi Trezind în simţuri alte căi. Ascunşi sub adumbrită-ţi geană, Privirea în surâs mă-ndeamnă Mi-e drag iubite râsul tău, Să-l prind aş vrea cu gândul rău, În colţ de buze când adie, Iubindu-ne să-l dai doar mie.

Şi toată fiinţă ta mi-e dragă, Mi-e dragă vorba ta întreagă, Mi-s dragi şi umbrele tăcute, Vibrând în mine dragi mi-s toate. Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Noi ştim Uneori, nu ştiu prin ce cuvinte să-ţi vorbesc, Aş sta tăcută, s-ascult cum gânduri se-mpletesc De n-am avea cuvinte, priviri ne-ar fi de-ajuns Nu-s doruri, nici taine, iubirii de nepătruns. Senin izvor, sufletul ne curge prin ele Şi atât de multe ne vorbesc tăcerile. Sufletul tău eu sunt, tu te-ai ascuns în mine, Ce doruri ne-ar putea fi, te întreb, străine? Nu pot cuvintele mai multe să ne spună, Când noi vibrăm iubite pe aceeaşi strună. Îşi stinge ziua razele uşor în noapte, Nu ne-am văzut nici azi dar ne-am simţit aproape, E atâta pace-n noi atunci când ne-ntâlnim, Şăgalnic, doar în glume nimicuri ne vorbim! Râdem nebuneşte în jocuri de cuvinte, Că doi copii lipsiţi de griji şi fără minte, Ne simţim fericirea atâta de bine, Noi ştim ce ne leagă pe mine şi pe tine. - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Mă întrebi ce fac stau în camera mea albă citesc iubesc sau tac râd spun cuvinte goale doruri... visând câteodată cum alerg spre carul mare privesc în toamnă un pastel de aramă frunze putrezite adăpostesc gâze amorţite şi numai eu le calc cu degetele pipăi pe clape de pian dezacordat mă întrebi ce fac o iarăşi scriu vorbesc năucă în camera albă cu patul nefacut

30 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Pantofi de catifea Vin-o iubite să ne plimbam prin alba zăpadă O linişte pură de catifea în noi să cadă Uşor să păşim pe sub lancelatele cortine În nopţile reci cu broderii argintate pline Îşi scutură luna pe tâmplele albe cununa Voal de mătase tăcerile îmbracă lumina Doar două treceri sparg catifelata dulce pace Prins în ţurţuri multicolori somnoros timpul zace Râvnind nemişcarea clipei în pantofi de catifea La dans să ne invite sub talpa norilor de nea Ce dacă zăpada din trupul nins îşi face parte Ascunşi într-un cocon noi germinăm verile toate.

31 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Primăvara Martie coace o altă primăvară-n muguri, Frământă verdele crud în amorţite crânguri, Să dospească ploile cu soarele ce zmulge Vesmântul alb al iernii, seva luminii curge, Strop prelins în rădăcini spre slavă învierii, Visul urzit din iarnă trezeşte dor de iubirii. În uitătura ciutei rănite de curcubeu, Pan îşi unduie fluierul în duet cu Orfeu. Cerul nesfârşit albastru cu liliac tivit, Se joacă prin ramurile de zarzăr înflorit, Ascultă pe sub aripi de albine strigătul Vieţii, visând maternale sfârcuri cheamă fătul Mireasma de iarbă crudă ascunsă în lapte. Flori, hoaţele de culori din curcubeu furate Ademenesc visul fluturilor ţesut în zbor Păsări sparg norii albi brodati pe-al cerului ogor Din semeţia munţilor până-n val de mare natură-şi pictează cald haina de sărbătoare

32 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Fără tine A mai trecut o zi în noape e aceeaşi zi de ieri sau mâine cu umbra tot mai străvezie şi dintr-un capăt până-n altul un pianist nebun repetă acelaşi monoton motiv se-mpiedică mereu de aceeaşi clapă aştept o altă zi aceeaşi zi, aceeaşi noapte amurg şi zori mi-aduc acelaşi mâine.

33 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Iubind cu infinitul Pe bancă în parc stau doi bătrâni de mână, Sub tâmpla albă amintiri ţes cunună. Timidă noaptea priveşte printre gene, Cum luna răsare dintr-un nor alene. Pe boltă stele abia clipesc curioase, În zori de noapte trezite somnoroase, Să vadă visul cum dorul îşi alină, Pe frunzele dansând în caldă lumină. Ei par plecaţi în altă lume blând zâmbesc, Trecutele vieţi în ochi li se împletesc, Pe faţa lor, se aşterne împăcare, Ei sunt şi totuşi nu, prinşi în plecare. În jocul umbrelor din noapte îmi pare Cum altă formă încet din ei răsare. Ei pleacă împreună corp de lumină, în vis argintiu scăldat în lună plină. Încet îi soarbe îi şterge depărtarea, Drum de ei ştiut aşterne împlinirea, Taina iubirii pure prin timp au desluşit, Cu suflete unite păşesc în infinit. 34 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

În norul meu Oglinda asta minte, nu pot să o ascult Străin îmi este chipul cu cât privesc mai mult Îşi cerne iarna noaptea, încet devin trecut Prin viaţă-am curs stingheră, nu m-am recunoscut. În furnicarul lumii într-un cocon am stat, Pândind din visul searbăd, să fiu eu am uitat, N-am ascultat cum timpul îmi bate limitat, în lumea mea opacă, risipei m-am dedat. Oglinzile le sparg, nu-nvăţ să îmbătrânesc, Pe margini de abis, speranţele-mi clădesc, Cu mine-mine lupt, spre el să nu păşesc, Dau ceasul înapoi, iubirea să-mi găsesc. Nimic încet mă strigă, nimic n-am înţeles, În norul meu închisă, nimic eu am cules

35 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Păpuşi de ceară Aţi coborât din noapte întâia oară Păpuşile mele albastre de ceară Eram stingheră în camera mea albă Înşiram zilele să îmi fac o salbă Purtată de a şoaptelor roze tăceri În planul sferic al acelor blânde seri V-am dus cu mine pe al lumii ţărm de jar Vin negru pelin v-am dat să beţi în pahar Păpuşi de ceară cu ochi de chilimbar Tăceri învăluite de buze tresar Din ochi se preling păpuşile de ceară Purtând plăcerile topite în seară.

36 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Dorul dor Bată, bată să mă bată Clopotele să mă sune Sub un prag de verde poartă Dorul dor să mă-ncunune Curgă, curgă să mă curgă Ochii îngenunchiați în rugă Cântul cânt să mă aline Ducă, ducă să mă ducă Călător pe cer nălucă Punte dorului să întindă Cale cale să-mi deschidă Plângă, plângă dor să plângă Pâna la tine să ajungă Pe sub aripă de lună Dorul dor să te supună Cheamă, cheamă și mă cheamă Iubirea îmi arde-n toamnă Dorul să îmi potolească Verde verde să-nverzeasca

37 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

De câte ori Cortină ploaia atârnă de nori sclipiri de albastru ascunse-n gri fiori singuratici plopii desfrunziţi de vise tânguie dorul prin culorile stinse amorţită cade pleoapa pământului pe verdele ars sub leagănul vântului strigătul ploii aprinde-n mine noapte pierdută la porţile cerului coapte gândurile pier sub învrăjbita clipă de un ultim zbor pe o frântă aripă istovită de oboseală mă-ndoi la o graniţa dintre acum şi apoi răvăşind timp cu mine în mine lovesc de câte ori pe secundă îmbătrânesc.

38 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

În pragul iernii suntem Dă-mi mâna...în mâna mea o pune noi să plecăm iubite împreună acolo unde luna nu apune și timpul stă lipsit de vină ți-e părul alb... mi-e chipul ofilit vremelnicia pasul ne apleacă se împiedică dorința de trupul obosit zăpezile în noi coboară să petreacă râzând să le topim pe toate să știm că nu există moarte și morții sunt doar sfere de lumină plecate undeva în zone fără nume noi să dansăm iubite împreună în poarta zăpezilor ce or să vină nebuni o lume întreagă de ne crede să nu ne pese ce știe ea și vede în valsul iernii pereche să ne prindem iubirea nimănui să nu ne vindem noi să zâmbim iubite răceala ei sfidând să trecem pragul iernii să îl pășim râzând.

39 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Acum Urlă oglinzi zdrobite sub chipuri, femeie, ce-ţi cauţi prin riduri trecute frumuseţi! Sub orice floare, viermi rădăcina rod atârnă cărnuri fleşcăite pe cântarul oaselor. răscoleşte-ţi timpul, zdrobeşte-l în munţi de nesimţire. Corbi bat clopote se leagănă ceasuri sub moarte clipe. nebune gânduri se zdrobesc în roase amintiri prohod cântând stinselor lumini.

40 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

prin tine strigă resemnarea. cu mâini uscate aduni zbateri de vis, de ele te agăţi firave paie acum, acum, acum urlă vântul. trecutul e mort viitorul prefix nu are atât a mai rămas, acum

41 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Dacă aş mai fi Dacă aş mai fi eu cea de ieri m-aş întoarce Să împart cu tine nopţile pârguite De plăceri, până ce ziua firul îşi toarce Tras din coama dimineţilor albite Când somnul curge, seva îmbrăţişărilor Cioplind vise în tinereţea trupurilor. Dacă aşa mai fi eu cea de ieri te-aş respira Mireasmă câmpenească de mac şi cicoare Iarbă coaptă sub coasă călcată de soare, Discretă cum e luna-n pătrar aş contura Trupul tău adormit în fânul proaspăt cosit Ispită, revendicându-mi dreptul la iubit. Dacă aş mai fi eu cea de ieri te-aş aştepta Sub ramul inimii aplecat către seara Amintirilor noastre pure, aş căuta Lâncezeala şi foşnetul verde din vara Crescută în trupuri crude, spice necoapte Înrourate de nopţi cu semne şi şoapte.

42 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Am să te aştept la margine de cer De voi pleca iubite.... să-mi curaţ gândurile obosite, tu culcă-ţi fruntea pe un vis în doi punte întinde iubirii între noi trupul tău o să-mi picteze forme acolo unde timpul alb adoarme să mă-ntorc din neştiute zone uşor păşind prin amnitiri spre tine am să fiu zâmbet în zâmbetul tău atunci când dorul de noi va fi mai rău să nu te întristezi, atâta-ţi cer am să te aştept la margine de cer

43 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Oare Vine o vreme oare care te trezește adormit în uitare pași străini se zdrobesc în timpane oare cine te rascoleşte sub închisele ploi te aleargă nebun și orb printre gânduri oare când te lasă undeva în afară de rând în carapacea ta timpul te pierde oare unde te ascunde de gheara care arde

44 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

La cap de pod o aşteptare le văd la poartă-n aşteptare două cruci încrustate în laviţă câteva amintiri încă stau agăţate de drum estompându-se încet în cimitirul coborât de mult în rădăcini cu podurile peste apa Gurghiului adulmec lupoaică flămânda mirosurile de lapte abia muls cânepă uscată la soare visând frumuseţea ţesutelor anotimpuri de iarbă cosită de fân proaspăt urcat în şură aşteptând odihna amiezilor arse de praf cu pere coapte prune strivite în livadă ascult tocând ţapinele cum toacă spărgând păduri scârţăit albastru sculptat în poartă... dudul în faţa casei negre dulci erau ispitele lui mărul bătrân gemea împovărat sub chiotele pruncilor agăţaţi de ramuri nu am văzut atunci dar acum le simt au rămas au crescut odată cu mine îţi sunt străină azi nu-s poduri să mai trec eraţi voi... acum sunt eu la cap de pod o aşteptare 45 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Dorit arhipeleag Cu şoaptele tăcerii în părul tău mă las, Sărutul să-ţi destrame al oboselii pas. Şuviţele rebele în mână le adun, Pe limpezimi de tâmplă iubirea mea îţi pun. La ceas în care iarna-ţi apasă pasul greu, Să fiu eu pentru tine iubirii un Orfeu Tălăzuind în gânduri apusele trăiri, Am să îngrop în umbră trecute amintiri. Un soare nou mă cheamă amurgul răscolind, Purtându-te în mine, prin gândul tău colind. Tu lasă-ţi tâmpla grea pe visu-mi de lumină, În nemurirea lui sădeşte-ţi rădăcină. Clădi-vom împreună un cer de noi ştiut, Albastru arhipeleag al timpului pierdut.

46 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Târzii călători Ţi-e fruntea grea tălăzuind prin gânduri, Tăcută-ti caut privirea pierdută, Închisă mi-e priveliştea ştiută, Prelinsă pe undeva în adâncuri. Seninul se lasă în braţe de fum, Albastre ninsori pe al iernii hotar, Din vastele ţinuturi pasu-ţi adun, Oceanul din piept e rece şi amar. Încet curge a vorbelor lumină, Udând bogata iubirii grădină, Frumoşi ne-ntrupam din forme pure, Târzii călatori prin evuri solare.

47 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Ascultă iubite Pe geana zilei noaptea greu se lasă În vals de nori o rază prea sfioasă Sângeră ceruri rănite în amurg, Ascultă iubite spre tine eu curg! Cai negrii-şi flutură coama în noapte Timpul şi-adună din clipele coapte, Împrăştie-n copite argint stelar, Ascultă iubite ne cheamă hoinar! Risipei să ne dăm iubind fără minte, Iernii de verde din noi să-i facem parte. Explozii de muguri să spargem în gânduri, Ascultă iubite -nfloresc rânduri, rânduri! Ce dacă iarnă în trupuri ne jeleşte Ascultă iubite viaţa ne doreşte! Rămaşi în Arcadia pe cer te-am pus, Tu Amon-Ra să-mi fi cel fără apus.

48 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Te iubesc Te iubesc cum mă iubesc pe mine. Te iubesc și mă iubesc prin tine, Fără chip fără umbre fără grai, Bântuind la porți închise de rai. Cristalul sufletului tău privesc, Mă găsesc iubire şi te găsesc. Lotus îmi este trupul înflorit, De roua dorințelor îmblânzit. Suntem aşa de frumoși și curați, Într-un veșnic prezent de noi uitați. Cai ludici spumegând sub copite Văi albe nearse de păcate. Am așteptat o viaţă iubite, Te-am gasit abia-n hotar de amurg. Ce ițe prin timp mi-au fost urzite, Cu toamna târziu spre tine să curg

49 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Râzând cu decembrie Decembrie își ninge zăpezile prin ploi, Cu păsările negre trec zilele convoi. În nopțile de gheață colind un curcubeu, A timpului poruncă râzând o calc mereu. Mai rău ne doare iarna cu fiecare an, Ne viscolește gândul cu amintiri troian. Noi să dansăm năvalnic sorbind al vieții cânt, Zăpezile din păr să le aruncăm în vânt. Din palida rece lună să facem strună, Ce dacă trecutul ne cheamă, ne adună! Să nu-i rămânem vieții restanță nici un pic, Iubind-o bucurie să strângem din nimic. Decembrie-şi răstoarnă nămeţii peste noi, Încet ne șterge timpul în umbră pe-amândoi. Să mai trăim râzând de iarna ce ne cheamă! Încă nu e vremea uitarii să-i dăm vamă.

Decembrie își ninge zăpezile prin ploi. Decembrie-și răstoarnă nămeţii peste noi. Să-i topim în hohot de verde și culoare, În jocul lui de gheață să-nflorim o floare! Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Vreau să rămâi cu mine când umbrele coboară peste copaci să împărţim dorul din noaptea ce vine, când luna-şi aprinde lumina-n izvor. vreau să rămâi cu mine, să auzi liniştea sunând în păduri, să vezi cum întunericul sărută, somnul munţilor. vreau să rămâi cu mine, în noaptea plină de iubire, să luminăm aşternutul de iarbă şi flori.

51 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Mi-e dor, atâta dor Gândul se îmbracă în dorul de tine Strâng perna-n braţe, ziua nu mai vine Pe geana serii prind dorul în colind În zori de noapte cu dorul te cuprind. Deschid al zilei ochi cu doru-n mine Şi toate-mi sunt aşa de străine Să treacă ziua, în vis să te întâlnesc Când vine noaptea lumina o cerşesc Trec zile în dor, noaptea cu dor vine Trec nopţile şi somnul nu-i cu mine Se tânguie dorul, eu apun în el În colivia cu gratii de oţel.

52 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Să uităm Mână în mână noi păşim în apus. A dimineţii rouă de mult s-a dus Îşi stinge viaţa razele în noapte Cu toamna amăgitoarelor şoapte. Curg amintirile, amurgul umple Caldă lumină ne joacă pe tâmple, Cu paşi obosiţi păşim înainte, Se joacă iubirea, timpul ne minte Te-am căutat şi atât te-am aşteptat. La capăt de drum tristeţea mi-am lăsat, Să-mpart cu tine rămasele ceasuri, Iubirea târzie, în toamnă valsuri. Ia-mă în braţe cu dor de primăveri, Să-ţi simt iubirea în calde adieri, Să uităm cum timpul curge peste noi, Ne pară că în lume suntem doar doi. În blândă pace uşor să ne lăsăm, Din dor de vise un zâmbet s-adunăm. Ce va fi mâine? Ce rost are gândul! Nici tu nici eu nu vom găsi răspunsul. 53 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

În visul toamnei noastre Noian de cuvinte, eu îţi şoptesc iubite, În jocul lor şăgalnic, vezi gândul de-mi citeşti, Tu lasă-le să zboare, nu le lua aminte, De vrei mă-nţelegi, doar ochii să-mi priveşti. Din greul tău de gânduri, cu ele eu te chem, Şi-n jocul de cuvinte, te prind şi te îndemn, Un ceas s-avem de pace, de toate să uităm, Că timpul ne e prieten să credem, să visăm. O veselă sclipire din ochii tăi, s-adun, Lumină pe al meu chip s-o imprasti, s-o pun, Eu din al meu surâs seninul să-ţi clădesc, În visul toamnei noastre învăţ să te iubesc. Să ne lăsăm iubite, pierduţi pentr-o clipă, Nu facem nimănui de timp, de noi risipă. De neînţeles e-al sorţii şi al iubirii plan, Cu el să ne luptăm ar fi iubite, în van.

54 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vineţiu ascunzi surpate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică uitate iubiri Când împleteam vorbe roată scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porţile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-şi treacă. Stelele stăteau agăţate frunze-n copaci, Întinşi în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopţii ascundeam roşeaţa Primelor întâlniri ce ne bujorau faţă.

55 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Al vieţii trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, îşi şuiera vântul cuvântul în viers de dor, Drag cu drag împleteau sărutul în pridvor. Un cer de marmură neagră dorul aşterne Peste nisip de clepsidre sparte în mine, Se răscolesc clipele pierdute în hăuri, Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri.

56 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Acum şi apoi Au inflorit salcamii în desfrunzirea timpului meu o primavara timida isi varsa aromele inflorite în sufletul istovit de aduceri aminte dragostea mea se plimba inca ametita de miresmele tari silabisite în limpezimea privirilor tale mereu insetate, jinduieste sa soarba din inima coapta a vietii sucul ei dulce-amarui suvoi de umbra şi lumina în licarirea argintie a parului tau calc pe pojghita subtire dintre acum şi apoi sa culeg fragilele bucurii pe coarda obosita a inimii fara sa tulbur leganarea arcusului în ultimele sonore lumini vesperale

57 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

O altă noapte... Oglinda lunii în geam se înclină peste patul meu secundele rod noapte încet, prea încet un gând îngână un cântec de leagăn să adoarmă nesomnul întind braţele, râuri despletite te caut prin camera goală de tine cu limpezimea grea a iubirii simt cum te conturezi pe gura mea ca într-un pahar se varsă sărutările tale răsuflarea ta îmi atinge petalele limbii înfioară cuiburi de păsări sub tremurul mâinilor tale ce-mi modelează trupul perfid mă agăţ de un vis cu păsările focului.

58 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Dimineţi fără noi Ziua îşi prinde mugurii fragili de pulpa nopţii într-o acoladă, cleşti zorilor desfoliază visul, arabescuri vibrante sub scoarţa neîncăpătoare a inimii. O mască palidă, luna îmi tulbură ochii mă imprastii transparentă, diformă să-mi adun răvăşirea. Cocorii dimineţii istoviţi de nesomn se lipesc de geam muşc din ei, fruct acru amar, iluzii senzoriale… efuzii eleate îmi biciuiesc simţurile amorţite. Aş încerc să mă costruiesc într-o alegorie… îţi caut conturul lichefiat pe cumpăna de un alb dureros al zilei să mă aleg din tine.

59 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Te privesc orfană de lacrimi

umbră de pasăre cu aripile frânte condorii plutesc în pântecul unei clipe eterne pentru tine într-o picătură de sânge spartă în zâmbetul subţire al buzelor eşti singură, sunt aici... dar nu cu tine n-am voie să te strig cum te-am chemat de atâtea ori acum nu, acum nu am voie "să te rog să mai stai îţi privesc corpul înţepenit sub soarele impasibil de toamnă nimic nu s-a schimbat doar tu ai început să-ţi proiectezi nefiinţă în prezentul meu gesturile tale, cuvintele tale, stau prinse într-un ochi lipsit de tine tristeţea mea este că nu poţi să mai împărţi cu mine inima plină de bucurie în acest anotimp al roadelor coapte ai coborât în ţărână să ţi în mâini rădăcinile fără să tulburi sonora, dimensiune a vieţii picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

mirosul tău, vocea ta, privirea ta nu sunt în aceast trup înţepenit peste care se ridică ţărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să nu-ţi tulbur liniştea libertatea redobândită sunt doar o umbră întrebătoare nu pot să vad dincolo de chipul lumii tot ceea ce voi deveni într-un azi definitiv.

61 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Dedublare La margine de cer se leagănă norii vibrând între lumină şi întuneric cu cenuşiul bat la porţile infinitului picurându-şi neputinţă în cleştii pământului în moartea amurgului tăcut sângerând nimeni cu nimeni în lumini se adună să-şi ţipe dorinţa-n trecute iubiri tăcerile cu tăcerea se înţeleg cu pas furiş intru în curtea stelată şi-mi reazăm fruntea de căpătâiul nopţii o nelumină fulgeră nuditatea eternă cocoşii dimineţii că nişte amanţi părăsiţi lovesc cu ciocul deşteptările mele carnala-mi formă mă trage înapoi răvăşindu-mi tristeţile întoarcerii stelaru-mi suflet coboară inundând strâmta odaie a iubirii pământeşti

62 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

La porţile dintre secunde coşciugul lumii atârnă de mâinile cerului ascultă cum se macină scheletul prin morile gândurilor curg răstignite pe clopotul alb al cuvintelor toarse-n simţuri pe zidurile transparente se derulează ontologica zbatere fiinţa ta se agaţă de avatarele soarelui la porţile dintre secunde nu încerca să treci nu râvni să cuprinzi necuprinsul dincolo e doar iluzia libertatea ta este aici în interiorul tău mai bine rămâi flămând decât să guşti din iluzia adevărului eşti totul sau nimic dator să trăieşti din naştere în naştere celui care te-a creat cheia universului este în tine n-o caută o ai la porţile dintre secunde - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

64 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Frumoasele mirese Un vânt rotund dansează în pas ştrengar Cu albele mirese de gherghinar. Ascultă cum creşte melodic frunzişul, Deschide flămând spre păsări luminişul. E blândă lumina curge ca o coamă Pe fruntea noastră cu nervuri de toamnă, Sigur primăvara mareea şi-a pornit Şi-un tânăr dor de viaţă în noi a înflorit. Îşi suie suavele chemări tot mai sus În carnea-n care ieri dorinţele-au apus. La timpul din noi şi verdele de afară, Frumoase mirese pomii inundară. Te chem prin ploaia de sunet şi culoare, C-o sete de viaţă toridă, ce doare. Chiar dacă timpul cu mâna grea apasă Pe-al clipei indecis hotar, ce ne pasă!

65 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

În suflet mai purtăm livezile bogate. Hai, să culegem ramase mere coapte! Căci mâine poimâine prin flori vom fi trecut, Ne-om risipi stingheri spre alt început. Ducându-ne urma pe căi neîncercate, Acolo unde iubiri renasc curate. E numai o grea bănuită migrare, Eterni călători prin evuri solare.

66 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Cine eşti tu, cine sunt eu Femeia aceea cu suflet de metaforă tu n-ai văzut-o întreagă niciodată ai căutat prin inima ei inundată de cuvinte emoţia iubirii reflexele unor imagini create din tine în mâinile ei înfloresc anotimpurile tale Femeia aceea cu suflet de flaut eu n-am văzut-o întreagă niciodată mi-am rezămat făptura cu umbrele ei cromatice târzii elegii de certitudinile şi incertitudinile tale aştept să-mi descifrezi adâncul luminii în rotirea căruntă a ceţii ce forme frumoase îmbracă iubirea în inima ta peste tine creşte aripa mea de vis la cumpăna dintre a fi şi a nu fi bărbatul acela cu suflet de fiorduri eu nu l-am văzut întreg niciodată mi-am înfipt rădăcinile muguri în locul coastei lipsă cu miresmele unei tarzi iubiri sau poate e aceeaşi veche nouă iubire rămasă undeva ascunsă de ochiul vigilent al timpului aştepta clipa revărsării în armonia polifonică a acordurilor fine. - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Lie, Lie ciocârlie vara mea n-o să mai vie, cântă-mi tu iubiri de toamnă, de m-ascunde într-o doină, doină jale, doină dor, visul gri fă-mi-l color să dansez sub amintiri tangoul noii iubiri unde dorul mă alungă ploile or să mă plângă stropi de rouă şi lumină, du-mă tu lună de mână şi tristeţile-mi adună, din iubire fă-mi cunună. zorile sunt în apus vremea mea de mult s-a dus. da-mi tu soare încă-o clipă de mine- am făcut risipă. joc nebun al sorţii joc, trifoi fără de noroc. doină jale, doină dor pe aripi de iarnă zbor, de apusuri mă lovesc, cu zăpezile iubesc. 68 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Te-am aşteptat Te-am aşteptat fără să ştiu cu trupul mirosind a lut pustiu plutind în expirata-mi slavă cocori-mi recitau trecutul la ureche purtau în ei un palid vers de vreo suavă nouă dimineaţă cu doruri de iubire îngândurate-n ochi m-ai aşteptat fără să ştii smulgeai din cer târzii euritmii oftau în tine păsări atât de pământean şi-o teamă rece de culoarea ceţii creştea însingurarea ca o rană despletea aromele dogorilor trecute în frumuseţi pierdute dorind să le învie ţi-am auzit ecoul în inima mea şi-n timpul de noi mărginit un zvon de cer în trupul obosit vibra plăpânda reînflorire chema într-o ultimă albă primăvară rotunjirea bucuriilor rămase înainte de a le spune Bun rămas 69 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Toamna E atâta frumuseţe-n tot ce ne-nconjoară, sărutul cald al toamnei uşor ne înfioară, sunt încă frumze verzi prin arămii culori, din nostalgia ierbii mai poţi culege flori. Şi galbena gutuie aşteaptă să să se coacă, sub rod de mere roşii livada se apleacă, se-nclină -ncet şi via în dulcea ei povară, melancolia toamnei, mustind în vin coboară. Îşi poartă toamna haina în blândă armonie, cu jocu-i de culori ne îmbată ne îmbie, zâmbind îşi duce mândră bogata frumuseţe, în colţ de ochi ascunde un licăr de tristeţe. Mişcare-e în toate şi forfotă şi zor, preludiu toamnei cântă cu vântul dirijor, al iernii trist acord răsună în surdină, curând gri se lasă a ploilor cortină.

În nostalgia toamnei aş vrea ca să rămân, zăpezile în suflet, să cadă, să le amân, cu toamna să visez o altă primăvară, minţindu-mă că sunt ce-am fost odinioară. Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Forever green Nedumerirea clipei făţarnic râde. tu eşti acolo, tu eşti oriunde, curgi în mine printr-o fantă de gând Uneori te culeg într-un zâmbet răscolind depărtările. În umbra ta eu te-am iubit mereu, te-am aşteptată în colţul meu de viaţă, sub masca zâmbetului clovn, până când m-am surpat în mine cu picăturile cadenţate ale lipsei tale. Trăiam cu disperarea sortită de a nu te şti durere apusurilor pe tâmplele albite, cu flori de gheaţă. Ai venit când nu mai aşteptam, ţipat de cocor pe cerul rănit, să-mi vindeci aripa frântă. Doi dansatori ai depărtării pereche suntem, într-o fericire dureroasă, păşim în acelaşi vis amândoi forever green.

71 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Călători prin timp Se surpă coloane în clipă de taină, din veacuri de uitare, se cern întrebări. Pe umeri îmi port a îndoielii haină şi alerg prin desişuri să-mi aflu cărări. Vânez Inorogii cu corn de pământ, Timpul Îmi joacă-n copite calvarul. Flori de pelin culeg le arunc în cuvânt, Şi-mi beau până la fund de amar paharul. Din goluri de gânduri cenuşă îmi adun, Pe cer o pictez, să-mi aflu începutul. În ceas de noapte cu Amon Ra mă cunun, Cu colţi de felină îmi sfâşii trecutul. În câte treceri ne-am consumat iubirea, În câte forme ne-am împlinit menirea În coama timpului eu te-am iubit mereu. Cine eşti tu, cine sunt eu?

72 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Şi totuşi toamna asta Miroase toamna coaptă de nostalgie-n aer, Cromatică aromă de fân uscat. trifoi, S-ascunde depărtarea tăcută între noi, Să-şi toarcă neputinţa din al iubirii caer. Culcaţi în fânul proaspăt să ne lăsăm visării, Blânda toamnă pastelată maramă ţese, Ne-mbracă melancolic în elegi de vise, Furând lumina caldă din pasul dus al verii. Sunt struguri plini în vie, mere coapte prin livezi, Mai uită rar o floare că toamna a venit, Şi soarelui zâmbind, se apucă de-nflorit. Valsează încă în ramuri stinghere frunze verzi, E îndrăgostită toamna de noi şi de culori, Trec păsări întârziate din calea ei pe rând, În fâlfăit de doruri prin amintiri zburând, Cu zâmbetul ne ascunde prin suflet reci fiori,

73 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Departe este înca-l irnilor pas pustiu, Oricum eterne zăpezile în noi or să vină, Cu atâtea dorinţe n-e inima plină. Să visăm iubite acum, când totuşi nu-i târziu,

În prag de toamnă blandă ne-am regăsit amândoi, Să nu plângem vara, nu o să mai revină, Cu toamna iubirea, noi s- o trăim, senină. Să ne-adunăm bucuria din veştedele foi,

74 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Spre tine curg Te iubesc cum mă iubesc pe mine. Te iubesc și mă iubesc prin tine, Fără chip fără umbre fără grai, Bântuind la porți închise de rai. Cristalul sufletului tău privesc, Mă găsesc iubire şi te găsesc. Lotus îmi este trupul înflorit, De roua dorințelor îmblânzit. Suntem aşa de frumoși și curați, Într-un veșnic prezent de noi uitați. Cai ludici spumegând sub copite, Văi albe nearse de păcate, Am așteptat o viaţă iubite! Te-am gasit abia-n hotar de amurg. Ce ițe prin timp mi-au fost urzite, Cu toamna târziu spre tine să curg?

75 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Val de fragilă lumină

M-am aşezat în umbra iubirii tale, cu sufletul însingurat şi gol, romanţă tristă cântată în falset de măturătorul destinului. În trupul bolnav de absenţa ta, învăţ păsările cuvântului să zboare într-un descântec. Din ochii umbriti de aşteptare, lupoaica albă mă bârfeşte. I-aud râsul în speranţele rămase pulbere de curcubeu prin trupul vlăguit. Îmi fac din ele cârje, să compensez dezechilibrul între dorinţă şi lut. Sufletului meu abia acum i-au crescut aripile… la capătul podului spre nicăieri. Nu încerca să mă alungi din umbrele tale! Poate în zodia mea aşa a fost să fie, să te găsesc sub umbră cocorilor cuibăriţi în visul uitat undeva, într-un gând optimist, peste plânsul mut al vârstei în apus. Coasa e încă tocită de arderea târzie a iubirii noastre. Val de fragilă lumină. Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

În visul toamnei noastre Noian de cuvinte, eu îţi şoptesc iubite, În jocul lor şăgalnic, vezi gândul de-mi citeşti, Tu lasă-le să zboare, nu le lua aminte, De vrei mă-nţelegi, doar ochii să-mi priveşti. Din greul tău de gânduri, cu ele eu te chem, Şi-n jocul de cuvinte, te prind şi te îndemn, Un ceas s-avem de pace, de toate să uităm, Că timpul ne e prieten să credem, să visăm. O veselă sclipire din ochii tăi, s-adun, Lumină pe al meu chip s-o imprasti, s-o pun, Eu din al meu surâs seninul să-ţi clădesc În visul toamnei noastre învăţ să te iubesc. să ne lăsăm iubite, pierduţi pentr-o clipă, Nu facem nimănui de timp, de noi risipă De neînţeles e-al sorţii şi al iubirii plan Cu el să ne luptăm ar fi iubite, în van.

77 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Noiembrie în noi Noiembrie isi poarta ploile hohotind, În iarna toamnei noastre ce incet moare, Ramai cu mine, raceala ploii marmurind, S-o transforma în vis de iubire şi soare. Ramai cu mine, ludic dans de fluturi în doi, Noiembrie-şi plange ultima frunza în puhoi, brate dezgolite rup amortita zare Sa-i fure şi o ultima calda suflare. Ce suntem, ce vom fi noua sa nu ne pese, La doi sa impartim luminile ramase, Durerile-s trecute, în lacrimi uscate, Sa le lasam iubite undeva pe toate.

Ramai cu mine aripa-n gandu ce-ndeamna, Iubirea sa furam din alt sfarsit de toamna, Noiembrie cheama zapezile-nnorate, Sa le primi iubite cu flori-n dinti pe toate.

78 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Sub marmura neagră a gândului Un trubadur nebun încătuşează vântul pe un colţ de cer, sub marmura neagră a gândului. Ca un procust, potriveşte cuvintele în vineţiu speranţelor proscrise, fire de iarbă sufocate -n iluzii, sub marmura neagră a gândului. Frica, atârnată-n cerul ochiilor îndoliaţi, pipăie lumina cimentuită în vacarmul simţurilor, sub marmura neagră a gândului. E doar un trubadur nebun, pe o coajă de viaţă cândva lasat să adune visele uitate de măturătorul destinului în sufletul trupului vlăguit sub marmura neagră a gândului.

79 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Miozotis Zăceai acolo, zidit în aşteptare cu ochii rezemaţi de cer. Prin tine, fumega neuitarea mocnit. copila aceea cu pasul de ape şi râs de Miozotis, nu mai trecea podul spre tine, abandonat într-o plecare. Erai aici şi totuşi nu, vămuit de viaţă (trecea făra tine) c-o neuitare. Ascuns ca-ntr-un decor, prin amintiri umblai hai-hui, surpat în scârţâitul porţii deschisă de gând, coborai cu podul şi casa în pământ, lângă ea, copila cu pasul de vânt şi râs de Miozotis. 80 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Te-am aşteptat atunci Te-am aşteptat atunci, când mugurii dădeau în floare, Visau merele roşii îmbujorate de soare. În trupuri tinere, creşteau frumoasele livezi, Fără a bănui efemerul frunzelor verzi. Te-am aşteptat, cu merele pârguite în ramuri, Miresme văratice desenau spre mine drumuri, La ceas în care noaptea deschide vis cuminte, Să ne îmbrăcăm trupul cu braţele veşminte. Te-am aşteptat atunci, când livezile erau coapte, Armonizau culorile, la sânul toamnei şoapte. Pe buze, purtam dulceaţă de vin cules târziu, Unduia nostalgia prin ramuri vis arămiu. Ai venit atunci, când livezile dădeau spre iarnă, Cu-n trist acord pe ramul inimii mustind a rană. Columbi rataciti prin elegii de vise în doi, S-adunăm uitate bucurii prin veştede foi.

81 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Lumini crepusculare Luna se pierde cu marea în noapte duet, Fredonează etern…acelaşi vechi menuet, Decor încercuind lumini crepusculare, Îmbracă în tăceri a gândului vibrare. Se scutură stelele de lumini albastre, Poleind nisipul clepsidrelor sihastre. Stropi argintii căzuţi din purpure astrale, Rotesc lumini pe pulpa lumii siderale. O cometă se prinde a fulgera Stixul, Peste apele tulburate infinitul, Mărunţeşte sacerdotala (ne)mişcare A algelor stelare nesfârşite fire. Spre a cerului vămi prin porţile umbrite, De a morţii viaţă tăcerile-s păzite. Din caierul timpului neputinţa îmi torc, Cu nedumerirea clipei acasă, mă-ntorc…

82 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

La ceas în care noaptea se zbate în apus. Încolţind pe cer somnul, ce nu se lasă dus. Pe ramul inimii cu frunzele uscate, Câteva umbre mai stau în gând agăţate.

Un liliac izbeşte oglinda lunii-n geam, Cu ochiul cerului, visul din mine stergeam, S-ascult cum sună rana clopotelor sparte, Putrezind în lut îngâmfările deşarte.

83 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Când tu nu eşti Când tu nu eşti, împletesc depărtările într-un descântec de lună. Pe zidurile camerei goale de tine, se derulează umbra ta şi braţele mele secătuite de aşteptare. Când tu nu eşti, gândul se îmbracă în dorul de tine… în sufletul curtat de ploi. Am să mă opresc la geamul la care nu plouă, cu inima prinsă sub ploapele tale inundate de iubire, să vezi cât de credincioasă-ţi este. Când tu nu eşti, sărut rana caldă rămasă petale de iris albastru pe această pernă, să-ţi conserv fiinţă în trupul meu domesticit de mângâierile tale. 84 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

Când tu nu eşti, am să pun doliu, inviolabilă tăcere la poarta casei bântuită de dorinţe, să nu-mi tulbure nimeni visul de tine. Când tu nu eşti…

85 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Beţie supremă Degetele mele niciodată nu ţi-au înmiresmat faţa mâinile mele nu s-au îmbătat de conturul trupului tău braţele tale niciodată nu mi-au îmbrăţişat tăcerile buzele nu s-au deschis vibrare de aripi pe gura mea cu păsările focului poate nu eşti decât imaginea sufletului meu iubirea este a mea mereu a fost în mine aştepta doar motivul să-şi reverse efuziile te-am adunat din peregrinările mele din umbrele unei lumi în mine crescute

86 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

tristeţea mea este că nu pot să-ţi pipăi fiinţă că nu pot să-ţi spun bun rămas când voi pleca când vei pleca amestec neprezenţa şi neabsenţa ta şi beau până la fund pocalul beţiei supreme.

87 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drﾄトan

88 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

cuprins – AGAFIA DRĂGAN VOICU – NEVOIA DE FERICIRE - Prefaţă 5 Nevoia de fericire 8 Prizonieri ai depărtării 9 Şi totuşi... 10 Tu dormi 12 Azi e ziua ta de naştere 13 Ţine-mă-n braţe 14 Dacă mă întrebi unde sunt 16 Nu te-am cunoscut 17 Tu crezi... eu tac 18 Methexis 19 Nicicând 20 Primăvara toamnei noastre 21 Şi atunci 22 Mi-e frică să-ţi vorbesc 23 E atât de târziu tată... 24 Ştiam 26 Te iubesc la fel ca întâia oară 27 Mi-s dragi 28 Noi ştim 29 Mă întrebi ce fac 30 Pantofi de catifea 31 Primăvara 32 Fără tine 33 Iubind cu infinitul 34 În norul meu 35 Păpuşi de ceară 36 Dorul dor 37 De câte ori 38 În pragul iernii suntem 39 Acum 40 Dacă aş mai fi 42 Am să te aştept la margine de cer 43 89 Oare 44 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan La cap de pod o aşteptare 45 Dorit arhipeleag 46 Târzii călători 47 Ascultă iubite 48 Te iubesc 49 Râzând cu decembrie 50 Vreau să rămâi cu mine 51 Mi-e dor, atâta dor 52 Să uităm 53 În visul toamnei noastre 54 Cresc amintirile pe-o limbă de gânduri 55 Acum şi apoi 57 O altă noapte... 58 Dimineţi fără noi 59 Te privesc orfană de lacrimi 60 Dedublare 62 La porţile dintre secunde 63 Vreau să rămâi cu mine 64 Frumoasele mirese 65 Cine eşti tu, cine sunt eu 67 Lie, Lie ciocârlie 68 Te-am aşteptat 69 Toamna 70 Forever green 71 Călători prin timp 72 Şi totuşi toamna asta 73 Spre tine curg 75 Val de fragilă lumină 76 În visul toamnei noastre 77 Noiembrie în noi 78 Sub marmura neagră a gândului 79 Miozotis 80 Te-am aşteptat atunci 81 Lumini crepusculare 82 Când tu nu eşti 84 Beţie supremă 86 cuprins 89

90 Biblioteca Cronopedia

Nevoia de fericire

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

91 - bibloteca din faptul serii

Agafia Drăgan

Agafia Drăgan Voicu este o scriitoare ce scrie cu sufletul. Prin scrierile sale exprimă frumuseţea iubirii, sensibilitate, emoţii şi trăiri. Lenuş Lungu

92 Biblioteca Cronopedia