Amprente temporale ~ volumul 2 ~

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Amprente temporale antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Editura DOCUCENTER Bacﾄブ, 2012

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Redactori: Lenuş Lungu, Delia Stăniloiu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)

Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării şi difuzarea sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

ISBN: 978-606-8246-57-4 ISBN vol. 2: 978-606-8246-63-5

Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro

~2~

Amprente temporale

Scurte supoziţii

Prin nu ştiu ce întâmplare fericită şi onorantă, mi-a fost încredinţată misiunea de-a prezenta, al doilea volum de versuri, „Amprente atemporale”.

Să încerci a descifra poezia, după înţelesul meu, înseamnă întâi de toate, să intri în pielea personajului, apoi să îţi imaginezi că nu mai eşti tu ci autorul şi aşa prin suprapunerea gândurilor s-apuci calea incertitudinii decalate poetic, având forme aspectuale unificate printr-o deblocare, dedublare multiplicată şi-n acelaşi timp distinctă a minţii luată în extensie, cu alte cuvinte să intri în pielea autorului încercând să-l înţelegi fără a-l judeca. Linia de separaţie, subţire, ce subexistă în literatură ne strânge pe toţi laolaltă şi ne îndeamnă continuu să creăm.

Pe majoritatea celor ce şi-au pus ,,Amprenta atemporală” în acest volum îi cunosc din lumea idilică, în genere, a internauţilor. Fiecare prezintă câteva din noile creaţii fără a avea pretenţia că ar fi epuizat subietul. Desigur, sunt

~3~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

încredinţat că nu am reuşit să analizez în profunzime poemele dar voi spune ce m-a impresionat la fiecare autor.

Luminiţa Cristina Petcu… Ca întotdeauna, serioasă, împinge simţirea la limita netrăitelor nelinişti analizând expectativ extremele suportabilului. Gestionat, împarte emoţia manifestind între limitele frontierelor admise tendinţe stimulatoare, căzând pradă unui lirism bogat în impresii, expresii, fiindu-ţi de cele mai multe ori necesar DEX-ul.

Asistăm la delicateţea unor senzaţii chinestezice transferate într-o multitudine de temperări neşterse vreodată de amintiri.

Realizezi, încă de la primele versuri, că ai de-a face cu poezii deosebit de sensibile şi mai ales inteligente, ,,purificate în flacăra suferinţei”, mânuind cu uşurinţă metafora, baza poeziei. Aglomerând unificarea înnegritelor spaime, poeta se simte cumva obligată, compulsiv, de-a întreba auditoriul asupra marilor sale nelinişti.

Irina Lucia Mihalca… poezie lirică, căutând imaginativ universul şi trăirile îndrăgostiţilor. O poezie plăcută.

Delia Stănoiu… Versificaţie clasică, neînchistată de ritm şi picior metric. Găseşte modalităţi de exprimare încadrându-se în limite autoimpuse. Poezii deosebit de expresive.

Burde Victor… Poezie-joaca cuvintelor legănată melodic, menită a face versul să cânte. În toată poezia sa întâlnim tentaţia de a intona în ritmuri, de multe ori neştiute chiar dacă se uzitează repetiţia. Tema, bineînţeles, eternul feminin.

Mariana Bendoiu… Incertitudini învinse de iubire iar de aici tot amalgamul poveştilor de altă dată.

Zinca Iulian Marius… În poezie găsim o combinaţie interesantă, urme de haiku amestecate cu epitete de înaltă ţinută.

Boris Marian Mehr… Un poet neliniştit, veşnic în căutarea perfecţiunii mentale. Atent, la tot ce se-întâmplă în jur, scoate profunzimi de cuget nelipsind imprevizibele metafore. Conştient de valoarea sa nu ezită să trateze lumea cu un zâmbet amar şi malefic sau mai bine zis cu-un umor ~4~

Amprente temporale aproape cinic. Citim în ,,Amprente temporale” volumul II, câteva poezii remarcabile, marca Boris!

Anne Marie Bejliu… Uimitor cum toate vicisitudinile n-au învins această obsesie pentru cuvântul împlântat rezultând epitete mirifice.

Belean Maria Ileana… poezie lirică ce glorifică sentimentele de iubire ale poetesei.

Ion Ionescu Bucovu… Poezie dulce, ritmică amintind de clasici. Regretele constatatoare fac deliciul cititorului.

Ciurezu Mariana… Cântă iubirile şi inerent despărţirile, din toate unghiurile posibile, îmi place că foloseşte marea ca fundal, eu fiind constănţean.

Mircea Gordan... Poezie optimistă, uneori şugubeaţă, îţi creează o stare de confort citadin, indiferent de subiect.

Mariana Dobrin… Peisajul în poezia sa ocupă un loc important. Bineînţeles, foloseşte toate figurile stilistice.

Marilena Velicu… Jurăminte, asigurări… suculente viziuni.

Constantin Camelia… O poezie, optimistă, cuminte, sinceră care trăieşte clipa cu speranţă.

Oană Ştefan Valentin… Întrebări, de multe ori, adiacente străbat universul său poetic Rodica Cernea… Poetesă prolifică, realistă, care nu ezită să-şi expună crezul, Luiza Grama Adriana… Poetesă deloc timidă în a-şi divulga remuşcările dar şi încrederea în sentimentele sale.

Viorel Croitoru… Poezie îngrijită, subiecte clasice.

Lucia Secoşanu… Discursuri poetice bine dirijate.

Stări nelămurite şi întrebări majore explicitate.

Valerica Pauleţ… Iubiri, lacrimi, ezitări transpuse în versuri.

Ciobotariu Maria… Poezie generoasă.

Viorel Gongu… Poezie pe care o lecturezi cu plăcere, vers rimat şi ritmat Mihai George Corui…

Bucuria descoperirii cuvântului.

George de Podoleni… Un poet cu personalitate.

Lenuş Lungu… O bogăţie pastelată de epitete. ~5~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Patricia Şerbănescu… Pasiuni, aşteptări înfrigurate atinge paliere surprinzătoare.

Sprancenatu Dan… Tema clasica. Poetul cântă admirativ femeia.

Adrian Cîrstea… Căutări febrile, scotociri aşteptate.

Bineînţeles, dacă aş fi avut un termen lung, aş fi scris, cu certitudine, mai mult despre fiecare, aşa că cer iertare autorilor prezentului volum „Amprente temporale” dacă i-am indispus cu scurtele mele supoziţii.

Stănescu Aurel Avram membru *CUC şi *CMS Constanţa

*CUC - Cercul Umoriştilor Constănţeni *CMS – Cenaclul Mihai Sadoveanu

~6~

Amprente temporale

Adrian Cﾃ山STEA

~7~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Spleen Pe putredul fotoliu ce-n bej satin se-mbracă Admir cum focu-n sobă se pierde-n al său fum.

Cu-n ochi pe o fereastră aştept şi-acum să treacă O umbră de prieten prin prăfuitul drum. În piept, ca zile-n ploaie, inima stă să tacă Iar ochii sângerii pe foi căzut-au scrum. Şi mâinile cu gheaţa au vrut pace să facă Încât pe rafturi rupte caiete mor în fum.

Simţind cum creşte setea, mă-ndrept, cu ochi de-agate, Spre sticlele de vin, de timpuri prăfuite, Ce zac în agonie în lăzi demult uitate Din beciul potolit de-ecouri ruginite.

Pe clanţă se aude o umbră... de departe; Dar mă-ndoiesc că-i vreunul. Îmi pare că-i doar moarte.

~8~

Amprente temporale

Doar ploaie Pe străzi zgomotoase reci picuri se-aud Cum gâdilă praful gălbui, Din nori se zăreşte cum cade, băltind, O ploaie pe-nchise căţui. În geam curcubee brăzdează timid Noi pânze de gâze de mai Iar iarba se culcă, aproape murind, Tăcând, prefăcută-n cobai.

Lumini iar se sting şi norii aduc O pătură bine cusută Şi stropi uriaşi de ploaie ucid Iar câmpuri întregi de cucută.

Gutuii îşi pierd, cu frunze, şi flori, Doar pietrele râd şi se scaldă, Pe şanţ câţiva maci se plâng, ameţiţi, Că ploaia e rece nu caldă. Şi toarnă şi tună imenşii nori gri, De lacuri se umple pământul.

Un tremur de frig cuprinde de tot Tăcutu-mi trup mort destrămându-l. În zadar…

~9~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Fluturi mă muşcă de braţe, zbătându-se-aievea, de dor; Iarba sub mine smuceşte, păsări din stele cobor, Ploaia mă bate pe umăr dorind să îmi spună ceva Luna mă prinde în braţe. Zadarnic, căci tot nu e ea.

Bulgări de rouă pe frunze sclipesc producându-mi fiori, Gândul aievea mă poartă, în vene am prafuri de nori, Crini parfumaţi mă îmbie, visând doar păduri de cleştar, Totul e magic şi-i bine, dar totuşi e totu-n zadar.

Ochi mulţi albaştrii şi verzi îmi caută chipul meu brun, Versuri de-amor mă tot cheamă; spiritual meu e nebun, Timpul de toţi se tot leagă. Totuşi eu, azi, l-am oprit, Inima mea tot aşteaptă. Zadarnic, căci tot n-a venit.

~ 10 ~

Amprente temporale

Iarna Împânzit în scaunul tapisat în borangic mă cufund în mine însumi privind căderile de nasturi albi. În sobă, focul cântă colindele vremii în timp ce cozonacii bunicii freamătă în tăvile unse cu dragoste.

Pe uliţi, oameni de zăpadă construiesc copii plini de veselie încărcându-le obrajii de roşu trandafiriu.

Clopoţei troznesc în capătul străzii agăţaţi de sania cu care iarna colindă oraşul. În scurt timp totul va fi sărbătoare şi ne vom juca iarăşi de-a copilăria.

~ 11 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Anne Marie BEJLIU

~ 12 ~

Amprente temporale

radical din radical, din radical... noţiuni abstracte, dureros rostogolite printre gesturi seci... se-nvârte neştiut titirezul valorilor. pricipiile cad una câte una, de pe masa cinei de taină. se umplu paharele cu veninul firilor.

Doamne! câte umbre mai înghiţim, când visurile îşi trântesc geamantanele goale pe paturi nefăcute? câte frunze uită să redevină palme? câţi pumni zgârie tâmplele cu bătăile lor inutile în porţile iubirii? când titirezul se va opri, poemul va fi gata de şters. altul se va înfige uimit în fila a noua ~ 13 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

a speranţelor unui trup, unui suflet, unui spirit, unui Tot, căutând...

într-o zi cresc, într-alta scad pumnul îmi cere linişte. palma deschisă cere nimicului să iasă din camera cu pereţii arşi. fum în orbitele golite de culoare. atracţie absurd rătăcită printre noduri de drumuri. drum. cu pantofii întorşi spre galele timpului, pasul îmi desenez pe strada fără sfârşit a vieţii. sunt eu şi sinele clocotind între cerc şi punct. vulpea cu ochii de flăcări mă adună răbdător, într-o coajă de pâine uscată. ascult acum naşteri promise, amânate. nimicul e gardul zborului?

~ 14 ~

Amprente temporale

sărut între două forme respiraţia gândurilor ucide visurile. pe pat de sunete, rostogolite umbre, dragoste lasă să curgă. acidul minciunii, aşternuturile arde. tâmpla ta, tâmpla mea zdrobesc fumul alb al întâmplării. ne-am întâlnit pe cheile solului. partitura s-a dizolvat. hârtia înnegrită – istorie a mâinilor deschise în gol, îmbrăţişând nimicului torsul. alb-negru film se derulează, pe pânza cinematografului aflat de mult în faliment. spectatorii surâd nopţii.

~ 15 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

fiare ale pădurii indiferenţei, lasă aplauzele să sperie copilul din inima gândului, remodelat de frică. sărut între două forme. tăiere a moţului liniştii, când fetiţa cu ochii de ape e cheală.

~ 16 ~

Amprente temporale

Boris Marian MEHR

~ 17 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Poți cere iubire?

Cel care plânge, Cel care pierde tot sângele, Vântul de toamnă peste O groapă uriașă, Blesteme și țipete-n beznă, Oseminte se nalță, Se caută, se găsesc, Nu au liniște, Lacrimi de piatră.

Eu am văzut cum ochii lor piereau în ceață, Eu am auzit ultimul lor strigăt, Eu am văzut cum se nălța fumul, Am auzit cum se închideau ușile, Fumul era ultimul lor cuvânt, Ultimul sărut, o literă, Un semn pe un cer de lut.

Poți cere lumii iubire?

Poți cere orice, Iubirea se-mparte În iubiri mai mici, tot mai mici, Până ce te trezești în palmă Cu un dram de ură, O scuturi, nu scapi de ea, Iartă-mă, Doamne.

~ 18 ~

Amprente temporale

Vorbește cu mine Este ultima strigare.

Să te fereşti de muşcătura şarpelui atins la coadă.

Se va alia şi cu cel din urmă vultur doar să te atace.

Cu cel din urmă coiot să te atace.

Cu oricine. De ce ?

Ai refuzat un dialog, o mână întinsă?

Mai ştii?

Doamne, câte păcate nu avem de ispăşit?

Ne trebuie o eternitate să facem penitenţă. În trei părți se fugăresc Înțelesurile, un demon, Doi demoni, trei demoni, Urmele nu se văd, Demonii au intrat în suine, Înainte de... trebuie s-o spun de la început... Înclin să cred... m-am reîntors... nu m-aș încumeta, Faptul că... întruchipare a reproșului.

Există prietenii bizare, Unii se mușcă de nas, de urechi, Nu este loc de metafore, Cineva s-a spânzurat în închisoare, Cineva s-a dezbrăcat de piele, Cineva se preface în spin de trandafir, Tavanul latră, dă-i osul, vecine, Eu nu mai sunt nicăieri.

Uitați de nopți aldebrandine, ~ 19 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

am cunoscut și fericirea portretul Dominei vecine se vinde-n târg, păstrează-ți firea.

Bacantele dansează valsuri, Trei grații, granița cu Franța.

Portretul fetei din Fayium, Ochi mari și negri, doi tăciuni, Astfel pe tine te vedeam Cântând epitalami.

~ 20 ~

Amprente temporale

Am visat Am visat că am ucis pe cineva, Eram liniștit, am făcut o baie fierbinte și visul s-a liniștit, dar cel ucis bătea în geamuri, pe acoperiș, eu eram printre cei uciși.

Un câine La un popă a fost un câine şi pe câine l-a iubit, Iulius Caesar, vino mâine, azi oraşul e ticsit, da, am ucis, ne strigă Shakespeare, dar nu sunt ucigaş defel, cum poţi participa în Mexic la un concurs cu Georges Blondel?

El a ucis, ne spune-n faţă poetul, din iubire doar poţi să ucizi, în rest doar zaruri aruncă moartea-calendar.

~ 21 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Camelia CONSTANTIN

~ 22 ~

Amprente temporale

Pentru tine Gândeşte, iubeşte, priveşte acum O lume de haos durere şi scrum Din ceruri veghează lumea de jos Dă-ne speranţa de vis luminos.

Nu vrem disperare, durere şi chin Dorim soare şi-un strop de senin Să simţi, să speri, să fii, să exişti S-alungi suferinţa ochilor trişti Ai fost, eşti, şi vei trăi mereu În inimă-n suflet, în dorul greu.

Eşti febra din ritmul fierbinte Şi zbaterea aducerii aminte.

Trăieşte clipa-ţi de magic destin Absoarbe sărutul de dulce suspin Cuprinde în braţe şoapta de foc Iubirea ce mută munţii din loc.

~ 23 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Tribut pentru MJJ

Suflet călător Ce dacă e târziu Şi drumul e pustiu?

Tu suflet călător Te plimbi nemuritor!

Un spirit de cleştar Tu eşti un dulce dar Speranţă şi destin Din univers divin.

Frunză-n vânt de eşti, Tu magul din poveşti Un spiriduş de foc Ne-ntâmpini cu noroc Pitit ghiduş între nori Surâs din roua de flori, Liber alergi prin văzduh Tu eşti al basmelor duh.

Frunze se scutur-uşor Zbateri de-aripă in zbor Foşnet şi şoapte de dor Suflet de-amor călător.

~ 24 ~

Amprente temporale

Lumea ta Inspiraţie din stele Şi din doruri grele Ai strigat sfârşit Noi nu te-am auzit O zi, un vis, un ceas În noapte ai rămas Şi-a morţii suflare Suspinul ce doare.

Straiul gri al sorţii Trist în faţa morţii Te lasă gol şi trist Un suflet de artist.

O geană de înger Lumină şi fulger Te mângâie uşor În dulcele-ţi zbor. În liniştea senină Cânt de lună plină Duios în vers şoptit De viată despărţit.

De pleci, sau vii În doruri pustii ~ 25 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Un gând, nu uita Aici e lumea ta!

Sărut Sărută ochii plini de dor Şi gura-i de dulce amor Săruta un dulce surâs Şoapta din magicul râs Perdeaua de gene fierbinţi Ce uită de ochii cuminţi Strecoară priviri de granat În dulce suspin susurat Sărută obrajii fierbinţi, Umerii albi ce-i alinţi Sărută-i şoapta din vis Purtată în alb paradis.

Alintă-i mătasea pielii Pictată de soarele verii Atinge esenţa împlinirii Alungă durerea amăgirii.

Pătrunde templul iubirii Alungă durerea amăgirii Absoarbe geamăt de dor În ţipăt de pasăre-n zbor.

Sărută gura şi zâmbetul mut Aleanul din timpul pierdut Sărută negura ochilor vii Şi umbra amintirii pustii. ~ 26 ~

Amprente temporale

~ 27 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Dan SPRĂ‚NCENATU

~ 28 ~

Amprente temporale

Numai cu tine Numai cu tine drumul vieţii e uşor Parcă-mi dai aripi, simt că zbor Vin să-ţi dăruiesc iubirea toată Ce dulce este dragostea furată !

Numai cu tine nopţile sunt mai frumoase Dimineţile atât de liniştite, călduroase Nerăbdător aştept o nouă primăvară Vrăjită inima suspină , dorul mă-nfioară Numai cu tine-n fiecare vis călătoresc Spre insula speranţei, acolo te iubesc Sub cer albastru, părăsit de nori Ne facem jurăminte prin ploile de flori .

~ 29 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Te-am privit Te-am privit iubito fascinat în vis mi-apari ca Venus, eşti şi înger şi demon pe-un piedestal al nemuririi te aşez în clipele de dor.

Departe eşti de mine ca spaţiul imens dintre iarna ce nu se mai sfârşeşte şi blânda primăvară pe care o aştept ca pe o binecuvântare.

~ 30 ~

Amprente temporale

La tine mă gândesc La tine mă gândesc în miez de noapte când se trezeşte luna buimacă iar stelele o privesc distant ca pe-o liceană îndrăgostită Parcurg cu mintea serile de primăvară când ne iubeam sub merii înfloriţi gura mi-e însetată de iubire aştept sărutul dulce să-l primesc E doar un vis ce poate deveni aevea, la tine mă gândesc.

~ 31 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Femeie Femeie eşti o gingaşă făptură, Un avatar al vieţii adevărate; Mai mult decât o simplă jumătate Dintr-un întreg, cum scrie în scriptură.

Poţi fi şi mamă, şi soţie şi iubită În orice ipostază eşti fermecătoare, Surâsul tău e cald ca razele de soare; Când dăruieşti iubire te simţi împlinită.

Ne dai viață şi ne ocroteşti, Purtăm icoana ta mereu în gând; Femeie eşti un înger pe pământ!

Ne înalţi pâna la culmile cereşti.

E ziua ta, o dulce sărbătoare ! În fața ta cu stimă ne-aplecăm Să ne trăieşti, iubire îţi purtăm! Şi-ţi oferim cu dragoste o floare...

~ 32 ~

Amprente temporale

Delia STÄ‚NILOIU

~ 33 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Ca nişte delicate flori Ca nişte delicate flori de primăvară Venite din îndepărtate norduri Mă poartă spre uitate fiorduri În gînd purtate-n doi, odinioară.

Acolo, unde sunt zăpezile regine Şi au domnia lungă pe tot anul Când se sărută marea cu limanul Printre ţinuturile reci, virgine, Unde doar ape-adânci mai scaldă marea În depărtate albe ţări lapone Scandând poeme-n metrici monotone Acolo mi se pierde idealul.

Pe ţărmuri reci iubirea mi-e fugară Pe flori de origami lasă semne Parcă timid, ar vrea să mă îndemne Să ne-ntâlnim într-un târziu de gară.

~ 34 ~

Amprente temporale

Egretele cu trupuri de zăpadă (domnului Gelu Crişan)

Egretele cu trupuri de zăpadă Sculptate-abil de picurii de ploaie Încarcerate-n două acolade Şi proaspăt poposite în odaie.

Pe stampe prăfuite, desuete, S-au aşezat pe-o vreme indecisă în grupuri; fantomatice octete Şi aranjate-n curbe pe-o abscisă.

Dansează pe o muzică celesta Le însoţesc doar, negre balerine Şi doar un zâmbet trist le mai contestă Când mă gândesc neobosit la tine. În liniştea de plumb bacoviană Mă simt şi eu asimilată-n stampă Şi-n lacrima ce se răsfaţă-n geană Cu dor de tine-s fluture pe lampă.

~ 35 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

În răspăr Nu sunt nimic. Sau, poate sunt… ceva Ceva ce se-nrudeşte cu nimicul Intro-extrovertită pe-undeva Şi care nu se-mpacă cu tipicul Şi mă percep malefică, feroce Dar sunt doar ghinionul persistent Sau numai răguşeala mea din voce Sunt gândul ne-ndrăznit, impertinent…

Lăuntric, permanent sunt balerina Din Lacul Lebedelor doar Odette Exterior, m-ascund în gospodina Care găteşte excelent spaghete.

Sunt nota aberabtă la factura Vieţii ce se scurge într-o vrie Sunt ironia permenentă-n gura Ce-şi pierde dinţii într-o veselie.

Fiinţa mea, nu-i cea care se vede Nici cea pe care o simt eu Sunt cea care se-ncrede-n ce nu crede Un uragan strivit de alizeu.

~ 36 ~

Amprente temporale

Beţia nopţii Beţia nopţii, e de ne-nţeles Altfel, de ce s-ar mai numi beţie Sufletul tău, paşilor mei eres Fior sau exaltare, nebunie.

Lupii aleargă nopţile-n pădure Şi urlă alb, lugubru-n pieptul meu Tăcerea ta, pe sufletu-mi secure Înger căzut în patimă mereu.

Nu mă lăsa, păstrează-mă de-a pururi În vis, în suflet, lacrimă pe pernă Sărută-mă cu fulgii din ninsoare Ce cade alb şi pur de-acum eternă.

~ 37 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

ELLA

~ 38 ~

Amprente temporale

Vis de toamnă mai știi tu, toamna-aceea când visele foșneau, atingeri diafane în șoapte de mătase, când numai trubadurii în noapte ne cântau, stârnind nemărginirea, în clipele rămase. când agățam în ramuri speranțe aurii, neparguite încă de soarele tomnatic și te-nveleam cu doruri în serile târzii, să nu se-aștearnă bruma, în suflet singuratic. și azi mi-e cald în suflet, în toamna asta dulce, mi-e soare și mi-e bine, deși e altă toamnă și-adorm... și numai dorul nu pleacă să se culce,

~ 39 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Dor Ce dor nebun mi-alungă și liniștea din gânduri, Când blânda inserare îmbrățișează zarea, Aș vrea să-mi strig în taină iubirea printre rânduri, Să-ți spun că tu în vise mi-ai adus iar culoarea.

Ce dor nebun mi-alungă și visul de sub pleoape, Să-mi pună-n loc șiraguri de perle opaline, Aș vrea să vii iubire, dar tu nu ești aproape Și-mbratisez doar norii, fereastra către tine.

Mi-e dor de clipa-aceea sculptată în tăcere, În care-am strâns oceane imense de iubire, De palma-ți ce respiră suavă mângâiere, De gura ce-nfloreste, surâs de fericire.

~ 40 ~

Amprente temporale

Regăsire Din netimp am venit să te caut pe tine, Printre sori și luceferi rătăcind îndelung, Biet hoinar pribegind ca și dorul din mine, Cu speranța făclie, la tine s-ajung.

Te-am pierdut printre clipe, netrăind uneori, Ascunzând amintirea în absențe de gând, Îmbătându-mi simțirea cu false licori, Rătăcindu-mă-n ceață, desculță plângând.

Te-am zărit printre astre, cometă albastră.

Căutai ca și mine paradisul pierdut, Amintindu-mi că e doar în inima noastră, Regăsit în Lumina unui nou început.

Te-am cuprins între gânduri, inefabil ecou, Tresărind cu uimire aproape plângând Și-am știut că ești tu, lângă mine din nou. Și-ai venit, să-mi răspunzi, la chemarea din gând!

~ 41 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Albastru Dacă ți-e dor de aripa albastră Ce-ți parfuma secunda, uneori, Îndreaptă-ți zborul către steaua noastră Opal, pierdută dincolo de sori...

Vei regăsi același vis albastru Rămas, cuminte-n blândă așteptare, Cu dorul risipit pe-un colț de astru, Cu strigăt mut, în dulcea lui chemare.

Din necuvant s-a întrupat Iubirea Ce astăzi se transformă în cuvânt Un vis albastru-și caută-mplinirea Acolo-n cer și-aici, pe-acest pământ.

Nu mai încap cuvinte între noi Ne-am regăsit, în două necuvinte Atât de vechi... și azi, atât de noi, Înscrise-n cartea vieții... dinainte.

~ 42 ~

Amprente temporale

George de PODOLENI

~ 43 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

O mamă, undeva, departe...

O mamă, undeva, departe, Uitată și de viață și de moarte; Ca ea atâtea sunt prin sate, Exemple de... singurătate!

Spatele i se-ncovoaie Și pașii-s grei prin bătătură.

Obraji-s uzi, dar nu de ploaie Ci că sfântul nu se-ndură Să-i mai aducă în ogradă Feciorii rătăciți prin lume. Închide ochii ca să-i vadă Cum se jucau și spuneau glume... Și-i zboară gândul călător Când le cosea la toți cămașă...

Mai știu ei de măicuța lor?

Cum îi striga: „Veniți, la masă!” Și parcă-l vede și pe tata, Intrând ca vântul în chiler Și, întrebând unde e fata, În brațe-o ridica spre cer...

O strânge nodul la broboadă Ori parcă-i cineva în tindă?

De-atâta dor era să cadă ~ 44 ~

Amprente temporale Și cine-o mână să-i întindă...?!

Lacrimi de Gheaţă De-atâta iarnă nu mai pot să-mi car în spate dorul Și-aud cum toarce timpul mut din caiere fuiorul De-atâta iarnă-am obosit să tot îmi trag piciorul De cât omăt am rătăcit pe unde-am pus odorul Și lacrimi se-adună-n șir una după alta În țurțuri se prefac apoi cioplind adânc cu dalta Și-aud cum toarce timpul mut într-o nepăsare Și-un clopot trage greu și surd pentru cine, oare?

~ 45 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Şi-un of mă tot apasă...

Ce trist am fost în iarna asta, Că mi-a-ngheţat butoiul, În pix s-a terminat şi pasta, Şi mi-a murit cotoiul.

Blăniţa lui cea călduroasă Mult mi-a lipsit la şale, Căci soaţa este mofturoasă Şi umblă cam... agale.

Nu lasă Biblia din mână, Citeşte şi oftează; Posteşte câte-o săptămână Şi nici nu mai fumează. În schimb, eu trag, că am un bai, Mahoarcă din lulele; Că de ajung cumva în rai, Mă voi spăla de rele.

Ce frig mi-a fost... nu mai zic alta; Nici n-am avut obiele.

S-a dezlipit la cizme talpa, Căci nu mai sunt din piele.

Ce trist am fost în iarna asta, C-am stat mai mult în casă... ~ 46 ~

Amprente temporale Că mi s-a pocăit nevasta Şi-un of mă tot apasă...

Îndură-te!

Iubito, astăzi, prima oară, Când am tras şuba peste mine, Mi s-a făcut un dor de vară Şi, nu-ţi mai spun, ce dor de tine!

Aveam o arşiţă în gură De parcă n-am băut o lună; Am azvârlit haina cu ură, Şi m-am trezit gol, prin furtună!

Printre momâi înfofolite, Ca un nebun, alerg prin frig; De ger, mi-s buzele-amorţite, Dar mă-ncălzesc dacă te strig.

Nu ştiu cât iarna s-o mai ţine Să ningă-ntruna peste noi, Dar ştiu că-mi este dor de tine Şi-n mine, vara e în toi. Îţi este frig şi n-ai căldură; Nici pârtie nu ţi-am făcut.

Te rog, iubito, mai îndură Că mâine, iarna... a trecut! ~ 47 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Ion IONESCU BUCOVU

~ 48 ~

Amprente temporale

Sonetul primăverii Renaște iar natura-n nemișcare, Înfășurată-n șalul de zăpadă, Un ghiocel începe să se vadă, Ca un simbol înviorat de soare.

Se scutură din somnul ei gătită Să-ntâmpine potopul de lumină, Mijește mugur verde în grădină, Și-apare ca o falnică ispită.

Se-aud cocorii cruciați în zare Cum trec spre țara visurilor lor, În dansul nupțial de madrigale.

Pe străzi apar dantelele cochete În spleen al plimbărilor de seară, Dansând în ritm duios de menuete.

~ 49 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Pasăre rănită Pasăre rănită e iubirea noastră Sângerând pe-o stâncă, care totuși cântă, Tu aripa vie, eu aripa frântă, Ce te-așteaptă veșnic la mine-n fereastră. Încercăm degeaba zborurile-ntruna, Spre-nălțimi albastre, spre cerul profund, Nu putem zbura decât cu una, Cealaltă cade obosită la pământ.

De nu-ncercăm zbura în doi spre astre Să ne-cuprindă înălțimi albastre, Ne vom privi mereu, chiorâș, cu ură, Și vom muri în propria armură…

~ 50 ~

Amprente temporale

Crăiasa mea dragă Pe ghem de tăceri, depănăm amintiri, Ce frumos ne plimbam pe sub teii aceia, Era mai, luna pe cer se vărsa pe clădiri. … Nu știam ce mister ascunde femeia.

Străbătut de-o adâncă, ciudată-ntâmplare, M-am trezit lângă tine, trubadurul sfios, Depănam de pe ghemul tăcerii… uitare Tu, frumoasa crăiasă și eu, făt-frumos.

Acum când târziu mă cuprinde iar dorul Doar visul acela trecut nu -i de ajuns, Trupul tău fermecat, sânul, șoldul, piciorul, Cineva le-a furat, cineva le-a ascuns.

Mi-a rămas imaginea cu umbra ta fragă, Cu care mă-nvelisei în acea noapte, Voiam să dureze clipa o viață-ntreagă, Să ascultăm glasul iubirii în șoapte.

Prin lumea cea largă, aș porni ca năuc Ca să te caut, de nu-i prea târziu, Aș lua cu mine să cânt -o vioară de nuc, Dar încotro s-o apuc și unde să viu?

Mi-amintesc cum se destramă povestea, Și-aș vrea să țină la nesfârșit, ~ 51 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Sunt cesuri tulburi orele-acestea, Crăiasa mea dragă, unde-ai fugit?

pa s t e l Când se aprinde-n cer iubita lună, Bătuți de vânt și veștejiți de brumă, Maci sângerii plâng stingerea lor lină, Căzând printre viole în grădină.

Doar clopote senine, ghioceii, Și-au scos căpuțul prin zăpezi ca mieii, Înaltul cade jos cu cer, cu stele, Nuntind o lume-ntreagă pe sub ele.

Prestol de cer cu stele-mbelșugat, În seara asta blândă se lasă-așa curat, Strângând ofrada somnului deplin, Sub bolți de vise dulci și de senin.

Pe după creste -nalte luna cade jos, Ca ghemul de mătase, ca un argint netors, Povești cu căprioare și cu cerbii Ce trec spre iazuri, peste firul ierbii.

Adun în palme roua din floarea de cais, Și sting cu ea căldura poemului nescris, În trecerea cea mare de dincolo de fire, Tânjesc ca muritorul spre dulcea nemurire. ~ 52 ~

Amprente temporale

Irina Lucia MIHALCA

~ 53 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Să ascultăm cântecul nostru!

Ridică vălurile să te privesc, prin noi îngerii vorbesc, plâng, iubesc! Simţi suflul coborât, cuvinte înşirate după ce gândurile au dansat între noi.

Roua a trecut peste cer, în umeda umbră o amintire pluteşte, mâinile vântului ne mângâie chipul.

O lună pe cer, o lună pe apă, o lună-n priviri, luna de pe cer dansează, luna din apă pluteşte, luna din priviri e diferită de luna cerului - rotundă oglindă!

Dacă sufletul nu se simte bine cu tine caută să plece, Rămân o efigie în interiorul tău, ai să mă găseşti, deschide palma. Să ascultăm cântecul nostru!

Dincolo de lumea de umbre culorile ne aşteaptă, Ferestrele deschise vor lăsa să pătrundă lumina fixându-ne privirea spre infinit, asemeni marinarului în căutarea ţărmului.

Un câmp este acolo jos, unii dau lupte, dar fericirea este în afara lui, cere atât de puţin, Sunt cât de aproape vrei, ascultă cântecul, spre sunetele lipite de noi alergăm, asemeni muzicii ce curge pe sub arcada noastră, asemeni ploii de stele revarsate în nopţile de vară. ~ 54 ~

Amprente temporale Am plecat puţin mai departe de vatra focului... poţi simţi căldura, te poţi arde şi fără foc, Un vas plin care-şi aşteaptă golirea! Îmi aşez sufletul lângă tine, cu caldură te-aştept la poalele sufletului meu. Cu roua dimineţii ne ascultăm bătăile. În inima din inima ta mă vei gasi!

Un cântec a trecut prin zidul de piatră Singur aşteptând toamna Ca şi cum ar aştepta un vis de ceaţă, O alta viaţă sau ce-şi dorea. Să nu întârzii – îţi spune.

Printre potecile luminate de lună Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gari, Ca un tren fumuriu în care urci fară să ştii, Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?

Mereu lumină şi umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp, Mereu el e steaua şi ea barca ce-şi caută ţarmul.

Iata vezi copacii ce te-au îmbrăţisat odata cu el, singuri şi galbeni, nocturni şi sfioşi cum ţi-era zâmbetul, Vei înţelege mai târziu, poate mult mai târziu... ~ 55 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Închide ochii, deschide palma să-ţi înfloresc nuferii, La poale-ţi sunt şi vântul şi izvoarele, Un nor cu petale plouă peste ei cu flori, Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp şi loc.

Un vis îţi desenez Timpul şi spaţiul ne separă. Prin inimă, o poartă spre Templul Soarelui am deschis. Întâmpini omul cu lucruri ce nu se pun pe cântar – în unele zile eşti porumbel, în altele statuie.

Mereu intrăm în capcanele presărate în cale, multe avem de parcurs până la a deveni îngeri.

Spinii dezvoltă noi simţuri – nedefinite emoţii – Spre templul Luminii vom porni, Dacă întind mâna te regăsesc acolo.

Să nu mişcăm lespezile! Ascund o memorie a durerii – poveşti nemuritoare, ameţitoare ca şi traseul labirintului spre lumină.

Cupola lui n-o vom atinge niciodată cu mâna.

Grea sarcina-şi asumă cel ce urneşte o lespede.

Un vis îţi desenez!... – O apă! Ciudat i-e cursul şi fluviul ce te-aşteaptă! Multe ape în drum! ~ 56 ~

Amprente temporale Aşa sunt apele curgătoare – urcă, coboară, line, repezi, reci, calde... În lumea asta visezi cum timpii tăi nu au timp, cum alergi după clipe ce se ascund, cum te bucuri de soarele ce nu-ţi cere nimic, cum te joci cu umbrele şi niciuna să nu plângă, cum te bucuri de tine uitându-te şi de jos şi de sus.

Du-mă spre răsăritul soarelui lăuntric!

Mâine e un alt timp. Iubirea ~ o constantă în infinitatea de lumi paralele, în spaţii şi timpuri oscilatorii!

Trăieşte povestea şi dormi, Tot ce ne este interzis ne face creatori!

~ 57 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Iulian Marius ZINCA

~ 58 ~

Amprente temporale

Drumul său Adânc în noapte, ecoul paşilor săi, răsunau.

Un fior puternic îi scutura convulsiv trupul până la călcâie.

Cu chipul ca de piatră, umbla cu degetele prin fumul de ţigară şi glacial, cu ochii voalaţi, fulgera plopii aliniaţi de ambele părţi ale drumului său.

~ 59 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Trecerea (anotimpurilor) Nori îngrămădiţi pe boltă.

Le asculta glasul plutind în aer.

O imagine tulbure se strecura, se înfiripa în memoria din lumina palidă de iarnă bolborosind fără efort cuvinte în senzaţia pe care i-o dădea trecerea anotimpurilor.

~ 60 ~

Amprente temporale

Ţăndări (de umbre) Spulberat într-un milion de ţăndări, în spirale învolburate, şedea adâncit în fotoliu cu faţa ridată adânc de umbre.

~ 61 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Ploaia (pluteşte în aer) Umbrele se prelingeau pe pereţi, picurii stăteau în suspensie şi ochii se împăienjeniseră, mânia începea să coloreze obrajii, că-nlănţuite de stâncă, speranţele se plătesc.

~ 62 ~

Amprente temporale

LenuĹ&#x; LUNGU

~ 63 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Clepsidra speranţei Am pictat pe pânză constelații ale sufletului ce mi-e curcubeu în vis celest indigo adâncit de umbre din flori și lacrimi am sculptat culorile în adâncul cerului unde stelele se unesc cu visele am amestecat cuvinte din infinit cu picătura oceanului absurd în tăcerea adâncului să respir cuvinte să sorb tăceri şi colorez sentimente fără rime împrumut tălpilor urme de pași şi pornesc spre clepsidra speranţei

~ 64 ~

Amprente temporale

Dimineţi sub tălpi Mă strecor pe marginea dimineţii mă apropii de tine şi te privesc ca norul trandafiriu de deasupra cerului mă aşez în palma ta ca o umbră îmi trec mâna Peste ochi, peste obraji îţi aduc dimineaţa să se picure peste tine să te învelească cu aromă de cafea şi parfum de migdală te voi ţine în suflarea mea şi te voi înfăşura ţinându-ţi blând dimineţile sub tălpi în cupele zemoase din ceaşca ta.

~ 65 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Tăcere în amurg în aplauzele cerului cu-n buchet de emoţii gânduri mute vise surde culori împletesc în vântul crud cu miros de crini dansând un vals strig în tăcerea unui amurg un trup pictat între stele ce ating clapele unui pian iluzii, vise colorate se topesc în apus.

~ 66 ~

Amprente temporale

Dansez Dansez în ochiul răsfrânt de viață un cântec ce-mi alină sufletul răscolit vibrând până în vârful degetelor sorb nectarul amintirilor din căușul palmelor până la fund stelele îmi luminează poarta în miez de noapte

~ 67 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Lucia SECOĹžANU

~ 68 ~

Amprente temporale

Stare prezentă Îmi caut uitarea în fumul ţigării Şi-mi macin ficatul cu ness şi cafea. Şi-mi mint disperarea cu pana visării, Şi-nşir vorbe... Vorbe ce-ar spune ceva...

Dar gându-mi pustiu nu-şi găseşte cuvântul.

Ce limpede-ar spune ce vreau şi ce simt! Şi astfel, cu-ncetul, îmi piere avântul, Ce poate mi-ar spune doritul cuvânt... Şi-astfel rătăcesc prin idei desuete, Ce n-au nici substanţă şi nici adevăr.

Mă mint cu speranţe, să-mi 'stâmpăr o sete, Ce-mi arde adâncul cuvântului DOR... Şi fumul ţigării acoperă-n ceaţă A lacrimii rouă ce-ar vrea să răsară, Mai fac o cafea, că-i deja dimineaţă, Mă-mbrac, dreg machiajul. Figura să-mi pară, Senină, ferice şi fără de vreri, Aşa cum şi feţele altora spun! Şi doar Dumnezeu ştie câte dureri, Îneacă şi ei, în cafea şi tutun!...

~ 69 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Surâsul Sunt suflet de dac, cu căciula pe cap nu în mână!

Veghind aşteptarea să treacă cu-a timpului jar Îmi pun căpătâi legea noastră străbună Şi-n ochi, ţintui vechiul hotar. Şi-s suflet de lup, ţintuit într-o haină străină.

Zamolxis din mine, mă cheamă la strajă de neam, Căci pravila lui, e totem de lumină Şi pace ce-odată slujeam...

Sunt suflet de om ce-şi păzeşte cu jertfă fiinţa Luminii ce-o port, foc aprins de divine amnare...

Aici vreau să mor, purtând cruce credinţa Surâsului dac, ce... nu moare!

~ 70 ~

Amprente temporale

Noi primăveri Mugur copt sparge-n petale foame de viaţă.

Truda iernii ce-n geruri coace pita în glie Odihna-şi găseşte... Şi-n raze de soare agaţă Slava noului rod, în triluri de ciocârlie...

Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinţi Clocotindu-mi în carne forţe noi, armonie, Pentru ziua de mâine, zămislesc noi dorinţi Şi, iert ziua de ieri înfăşând-o-n iubire şi bucurie.

M-amestec cu zarea-mbălsămată în flori Şi mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă, Şi renasc cu pământul, îmbrăcând noi culori, Şi semăn cu cerul, licărind lună nouă.

Totu-i nou, totu-i bun şi învie speranţa.

Este timpul schimbării pentru alt început.

Primăvară, tu eşti temelia, eşti viaţa Ce revine, când crezi că totu-i pierdut.

Eşti crăiasa născută în geruri târzii Ce revii biruind viscolirea cu-o floare Te aştept, te doresc, şi-mi eşti sensul de-a fi, Şi rabd arşiţi şi toamne, şi ierni trecătoare...

Că pe toţi şi pe toate îţi aşterni nou veşmânt, Aruncând în uitare, lacrimi, spaime, dureri, ~ 71 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Eşti magia ce-mi schimbă suspinul în cânt Ce slăveşte-mplinirea în noi primăveri!

Dorul pierdut Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-şi cântă speranţa pe-o spartă vioară Şi-şi pierde ecoul pe mări neştiute... Şi-n zbor obosit, trudeşte spre zări, Cătând disperat negăsitul catarg, Ce este ascuns pe cotite cărări, Cărări rătăcite departe, în larg... Şi luat de furtună, se zbate bolnav Că aripa-i ruptă. Şi-i noapte, şi-i frig... Şi marea-i haină, iar dorul firav... Îl strig să se-ntoarcă. Degeaba îl strig...!

Că marea huieşte şi glasul îmi frânge, Şi dorul se zbate, pierdut călător Şi dorul e singur, furtuna învinge... Şi dorul e mort. Ne-nţelesul meu dor...

~ 72 ~

Amprente temporale

Luiza GRAMA Adriana

~ 73 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Ecouri târzii Poţi să baţi într-o uşă de plumb?

Poţi să găseşti ecou într-o lume surdă înconjurată de ziduri?

Mi-am zdrelit pumnii bătând la uşa sufletului tău şi acum toată fiinţa mea e însângerată. Îţi cer să-mi dai înapoi toate semnele de punctuaţie pe care le-ai luat când ai plecat.

Semnul exclamării nu mă mai poate sprijini, iar semnul întrebării mă face prizonieră mereu.

Nu ştiu să pun punct... nu-l găsesc... nici pe mine nu mai ştiu unde m-am pus.... oare am rămas la tine?

~ 74 ~

Amprente temporale

Ultima filă A murit iubirea mea într-o zi Când din cer ningea a primăvară N-am avut puteri s-o pot opri Şi iubeam profund întâia oară.

A murit iubirea doar… mi-am spus Şi-am zâmbit crezând că-i o poveste, Dar cu ea pe veci şi eu m-am dus N-am ştiut şi nu am prins de veste.

Am ucis iubirea într-un ceas Nu cu pietre, ci cu vorbe strâmbe Şi acum din mine n-a rămas Decât fumul… şi aceste umbre.

Poate dac-aş fi murit doar eu Ea ar fi trăit o veşnicie, Dar sunt vie, şi-i atât de greu Să-nţeleg a vieţii ironie.

A murit iubirea mea dintâi Şi un clopot îi tot plânge moartea, Aş fi vrut să-i strig… te rog, rămâi!...

Viaţa încă nu mi-a închis cartea.

~ 75 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Resemnare Opriţi lumina!... lumea-i crudă Şi-n veci s-o înţeleg nu pot, În van sunt toate, cânt şi trudă, Când viaţa-i un biet camelot.

De ce să caut oare lumii O dezlegare şi un sens, Când sclavă sunt în faţa vremii Şi doar un praf în univers?

Zadarnic litere-nroşite Mi-au dezlegat al vieţii mers, Căci râu de lacrimi nesfârşite Mi-a pus pecete e neşters.

Opriţi lumina!... lumea-i dusă, Zadarnic mâna o întind, Din foc a mai rămas cenuşă Şi moartea o aud venind.

~ 76 ~

Amprente temporale

Rătăciţi în Yin şi Yang Suntem două semne de-ntrebare Rătăcite-n scrieri şi în vers Fără mine capătă valoare, Fără tine nu au înţeles.

Suntem două creaturi marine Rătăcite-n lacrimi de poet Fără mine apele sunt line.

Fără tine se tulbură-ncet.

Suntem două stele călătoare Rătăcite-n drum spre răsărit Fără mine cerul e mai mare.

Fără tine nu e infinit.

Suntem două lumânări de ceară Rătăcite-ntr-un amurg discret Fără mine arzi întâia oară.

Fără tine mă topesc încet.

~ 77 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

LuminiĹŁa Cristina PETCU

~ 78 ~

Amprente temporale

Un cer pe care-l port în mine Culorile ţipătoare se poartă mult dar mie-mi plac totuşi cămăşile albe şi tăcerea ta caldă lipită de mine în cele nouă părţi ale Sutrei Toiegelor cum curge apa pe marmura fîntînilor vechi fără să lase nici o urmă, iată o sacralitate care nu poate fi înţeleasă cu ajutorul gîndurilor pentru că dragostea oferă încă raţiunii soluţia ieşirii din impas iar timpul nu e nimic înainte de-a deveni memorie, cel puţin aceste adevăruri le ştiu sigur din toate ungherele, pot să jur că-mi amintesc totul înainte de-a pleca înclusiv gustul merelor din care muşcam tălmăcirea fidelă a unei iubiri asemănătoare ferestrelor ce se deschid într-o dimineaţă cu soare.

~ 79 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Cuvinte care n-au făcut cunoştinţă Nimicul nopţii şi ceasul care ticăie sînt doar un pretext pentru insomniile mele bîntuite cîteodată de înfrîngeri, pitulici şi muscari, într-un fel anume, nu pentru ce văd acum ci pentru ceea ce suspendă brusc, văzul la cumpăna apelor şi dintr-odată-ţi simţi mîinile goale, marcate cu creta pe ruinele oraşului umbră prin care a trecut şi moartea mea cum nu există desigur nici ultima clipă, clipele continuă mereu la nesfîrşit sub alte şi alte forme, cum ar fi stînjeneii din luna a cincea rămaşi peste iarnă, palizi şi veştezi dacă-i striveşti, împrăştie în aer miresme de anul trecut doar un alt fel de-a spune, „mi-e dor ! „

~ 80 ~

Amprente temporale

Aşa de frig şi de linişte Cît de frumoase sunt glicinele zilelor tale în ceasuri de restrişte, îngălbenind fotografii înşirate aiurea prin locuri în care lumina nu mai ajunge decât sub forma unor trădări plătite pînă la urmă prin singurătate, o Maja desnuda la sfârşit de Septembrie într-un fel de născocire a privirii întoarse înapoi până în viscerele pămîntului, atât de înţelept de altfel, încât să înţeleg pînă la capăt fiecare lovitură de daltă, melcii, vârful măturii, după ce ai dat cu ea peste o podea plină de praf inclusiv libertatea-mi de-a ratăci în pustiu asta contează mai puţin, e pe gratis, un fel de-a tatona spaţiul în care atâtea lucruri au rămas neîntâmplate precum mâinile mele încă tânjesc, să atingă fericirea, până la urmă nevoia de mituri e şi aceasta o nostalgie purificată de aceeaşi flacară care se ridică pentru a spune, mereu melancolic că Timpul fără Dragoste, e gol.

~ 81 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Acroatică Cel mai greu de îndurat e simţămîntul că te urăşte cineva cum zice şi Laerte în grava seriozitate a întoarcerii la rătăcirile ce nu au altă zare decât mormântul între două puncte esenţiale, cu care ne scriem în palme anii, imitând nervurile lemnului la ceasuri când încep să se şteargă formele lucrurilor, neîndoielnic în afara memoriei ca şi norii care se despart de vânt în Legenda secolelor stăm legaţi de simţuri şi de concepte, în rezonanţe sacre ale aceluiaşi verde întunecat deşi desenăm în cărbune uneori, stele aducătoare de noroc şi bocceluţe cu ierburi de leac pentru suflete de fluturi slobozi înaintea unui salt înduioşător, pe o cămaşă cu fum de tămâie arsă apoi mă cuprinde iarăşi dorul, cît-o grădină întinsă sub un strat de zăpadă şi evantaie lungi de stânjenei îşi iau rămas bun în culori amestecate diferit sub copitele cailor, încît nimic nu mai rămîne ascuns dindărătul corsajului negru din micul Bar de la Folies Bergère în definitiv, ce altceva înseamnă amurgul sau pleiadele şi chiar un singur cuvânt din tristeţea unui poem ce repetă fără greşeală, marinele impresioniştilor mai ales în dimineţi de iarnă cu uşi glisante înspre tine, înspre ieri.

~ 82 ~

Amprente temporale

Maria CIOBOTARIU

~ 83 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Sentimente Spune-mi ce-nrudită vrajă, Ce mister Ai aşternut pe pânza ta cea albă Culori eterne din curcubeu Să-ncânţi o lume-ntreagă?

Privesc castelul din Carpaţi, Ca pe-o tăcere sfântă Câte vise, câte doruri, Clipe ce mereu ne-ncântă.

Pe uliţa pustie, Viaţă ai dăruit. Şi ai oprit timpul Cu dor nemărginit. Întâia rază-n fiecare zi Va lumina mai sus, marile contururi, Iar omul de sub mască va zâmbi Şi va trăi de-a pururi.

~ 84 ~

Amprente temporale

Nostalgie pentru tine

Trec norii mari în limpede azur Şi plouă iar peste pământ. Îşi pleacă fruntea macii din câmpii Şi dau culoare, strălucire, nostalgii.

Mă opresc să te privesc...

Un călător peste trecut.

Porţi în privirea ta un dor, Din clipa-n care te-am pierdut.

Oriunde-aş fi, te întâlnesc, Acolo unde vânt a poposit Şi sub lumina soarelui ce-a răsărit Mai plânge dorul neîmplinit.

~ 85 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Templul amintirilor Dragei mele, Gabriela Bucan

Deschide larg ferestrele spre cer Să pătrundă-n suflet nemurirea.

Un gând, un vis, acum se leagă Şi-i simt în inimă trăirea.

Grădina-i templu de amintiri Ascunde-n ea vise perechi Ce peste timp mai face-o punte Un curcubeu din vremuri vechi.

Un clopot ce răsună-n turn Ce pare-a spune-o rugăciune Un glas ce vine de departe, Al lunii ce se pierde-n noapte.

La geamul tristului castel Priveşte – prinţ rătăcitor În zarea albastră, visător, În fiecare zi, cu dor.

Prinţesa inimii să vină În noaptea cea cu lună plină, Sub vraja dulcei mângâieri, S-alunge-ale inimii dureri.

~ 86 ~

Amprente temporale

Un vis cu tine De câte ori tresar din vis, Când uşa lumii s-a deschis Şi mă visez că sunt cu tine Doar visul vine să m-aline.

Cu lacrimi plâng genele lunii Când dragostea se stinge-n zori.

Priveşte noaptea-ntunecată În clipe triste de aşteptări. Şi glasul vântului s-aude...

Ca o speranţă-n umbra serii, Învaţă inima să bată ‘n senina zi a revederii.

~ 87 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Maria Ileana BELEAN

~ 88 ~

Amprente temporale

Ai spus...

Ai spus că pe partea mea de cer, ai desenat o floare albastră și că i-ai împrumutat culoarea gândurilor mele! dar nu e... e tăcere...

Desculță, pășesc nesigură prin iarbă, nu ating tăcerea, caut cu privirea cerul.. .cerul meu... sub aripă văd cum se revarsă bătaia inimii...

Aș vrea, să trec ca prin gând, petalele ei să-mi fie tâmplă, peste care să-ți treci căldura albastrului...

Iubite, cerul meu are chip de iguană, floarea ta, împrumută verdele, verdele gândurilor mele...

~ 89 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Primul vals... este o duminică, răsplată pentru toate absențele anotimpurilor.

A întins șansele pe creștetul nostru, nu mai căutăm sens dimineții în clipe sterile, duioșie, fluturi, atârnați ca pietrele în pieptul unui vis nătâng.

Primul vals, este o călătorie iubite, într-o lacrimă bolnavă de atâta așteptare... În marsupiul stejarului, prea înverzit,, ascultăm acorduri line, aici nu mai simțim aerul gri, al secundelor...

Iubitule, nu mai sunt singură, în pielea așteptării unui mâine...

Primii pași de vals, se ridică deasupra incertitudinii.

Plouă cu verde...

Clarul luni este mugur…

~ 90 ~

Amprente temporale

Îmi cad din ochi păsări albe, verzi, albastre... ce nu-ți pot atinge nupțiala lumină...

Lângă culorile cărții, cenușiul își ține ofrandele în mâini...

Trimiți aripi tăiate de ghilotina încercărilor sterile... Între noi, culorile se deșiră, nu știi face diferența, nu știi colora în ce culoare vrei.

Penelul e colțul buzei drepte, pe un talger, nu-i poți schimba drumul...

De ce ești orb, iubite? * Se veștejesc culorile, în neputință...

~ 91 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Cea mai frumoasă atingere a darului a fost, să descopăr gingășia privirii albastre, mai presus de ființă, devenind sclavă...

Nu am nevoie să gândesc, buzele sunt ecoul spontan al rugii tale...

~ 92 ~

Amprente temporale

Mariana BENDOU

~ 93 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Tango Cum aş putea să fac să crezi în mine , Iubirea mea de calciu, iod şi sare ?

Cum aş putea prin unghii şi prin vine , Să-ţi picur stropi din stropii mei răbdare ?

Ca să te-nalţi, aproape un Luceafăr, Dar precum urci, să şi cobori în mare ?

Iubirea mea de calciu, iod şi sare, De fiecare dată tot mai teafăr De ambrozii şi remuşcări sublime?

Ca numai tu, mai mult decât oricine, Iubitul meu, să crezi în mine! ♥ Căci tu eşti omul care a fost să-mi spună: Visează şi-njghebăm o luntre!

Pe timp de curcubee şi furtună, Vom naviga prin lucrurile mărunte…

Luntraşi destoinici, primii la apel, Vom desluşi pământuri neumblate încă. Şi vom culege roade, fel de fel, Pe care numai zeii le mănâncă!

~ 94 ~

Amprente temporale ♥ Am învăţat Şi-nvăţ să ispăşesc, Pentru trădarea mea De nu ştiu când; Să te răsfăţ Minţind, Să ispăşesc Iar tu să nu mă porţi În gând.

Să mă desfid, Purtând la orişice corsete Şi tandre plăsmuieli peste figură, Ca izbucnind, De după atâtea etichete, Să mă deguşti, Înşelătoare băutură. ♥ Apoi?

Mă strâng pe lângă tine Şi te pătrund Cu tinereţea mea.

Dorinţă, Laşitate şi ruşine, În bucuria de a te revedea.

~ 95 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

♥ Dar au mai fost şi seri in care În unghii ne-aruncam, Precum strămoşii Cerându-i lui Zamolxis îndurare În suliţe, de sânge roşii Ofranda noastră, Ce mustea de fiere, De stress şi De angoase moderniste, Străpunsă, Nu simţea durere Şi indrăznea, umil, Să mai existe. ♥ Căci tu nu ştii ce-nseamnă Ieri şi mâine Şi ei şi noi şi-aşa a fost să fie Nici renunţarea la iubire Şi la pâine Şi oamenii ce n-au avut copilărie.

Ai tot crescut nestăvilit din fire, Nepăsător şi laş într-o privinţă.

Tu nu cunoşti ce-nseamnă umilire Decât nestăvilita, rea, dorinţă.

Mă plec în faţa strălucirii tale, Eu, spic de grâu pe care-l bate-n plete vântul.

Mă încovoi de două ori din şale Şi îţi sărut, îngălbenit, ~ 96 ~

Amprente temporale Pământul. ♥ Şi iarăşi cred că a sosit răstimpul Când vom împarte şi scădea.

Ia tu clepsidra, Mie, dă-mi nisipul.

Din fericire, Ia-ţi felia ta!

Ia şi obiectul dăruit odată, Pe douăzecişinouă, Ziua mea.

Eu îmi iau restul, Plus mobila toată.

Ia, dacă ţi-a mai rămas De luat ceva…

~ 97 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Mariana CIUREZU

~ 98 ~

Amprente temporale

CV-ul meu Mă numesc cumva cei ce mă cunosc, iar ceilalți mă ignoră, m-am născut iarna într-o zi de luni când soarele încerca zăpada , la gust.

Studii, am făcut dar ce importanță are pentru visare studiile nu sunt necesare.

De lucrat , am mai lucrat uneori, când noaptea săruta primii zori eram ocolo cu visele mele, căutam iluzii printre stele.

Specializări și masterate la visare nu se poate, dar poate organizează cineva și așa ceva.

Sunt conștiincios din fire, urăsc minciuna, nu admit nici măcar una, ~ 99 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

mă adaptez noilor condiții mai ales în materie de vise.

Să conduc mașina nu știu, dar mă pot deplasa cu imaginația

Iubirea mării Din timpuri pierdute-n uitare marea iubea cu ardoare vântul , împreună se-nălţau spre soare s-apoi sărutau pământul. Şi-n înspumate atingeri se împrăştia iubirea lor, când vântul ţinea prelegeri despre îmbrăţişarea norilor.

Spre larg porneau ignorând şi timpul îmbrăţişaţi se risipeau uşor, el pierdut în nesfârşită zare şi ea, picături în spumă norilor.

Dar într-o zi vântul supărat a părăsit marea şi-a plecat, spre alte zări de ape adorat de marea mea uitând şi de uscat.

Dar alte vânturi vin din depărtări cu-mbrăţişări prelungi de valuri şi gânduri se risiprsc spre zări în căutarea vechilor limanuri. ~ 100 ~

Amprente temporale Iarna înghețatelor iubiri...

E iarna aprigă povară când fiecare clipă vrea să doară și visul înghețat sub tâmple uneori împrăștie cuvintele în zori, dar uit c-am fost iluzia unei amintiri din iarna înghețatelor iubiri....

Printre fulgii care ușor mă înconjoară șoapte nerostite vor să ias-afară, să strig aș vrea iubirea să m-audă dar vântul întețește a lui undă și cuvintele s-ar pierde printre zări în iarna înghețatelor chemări ...

Nesfârșită pare zarea ninsă gerul mușcă din câmpia-ntinsa și din suflet rupe câte-o bucățică și iubirea devine tot mai mică până dispare sau poate doar îngheață în iarna nesfârșită și de dor uitată...

Din iubire! Îmi aștern pe pleoape uitate șoapte de iubire , în noaptea care plânge a noastră despărțire.

~ 101 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Vântul iar deschide fereastra către zare și aduce pentru mine miros sărat de mare. Și valuri care sparg cu vuiete tăcerea, se-mprastie-n larg risipind durerea.

Ceața ușor cuprinde cu valuri de mătase orizontul care se pierde printre case.

Din iubirea noastră de suflete pereche au rămas doar șoapte ce-mi răsună-n ureche.

E tristă noaptea rece și marea înspumată ascult cum se strivește de geamandură toată.

~ 102 ~

Amprente temporale

Mariana DOBRIN

~ 103 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Lacrima, ca o rană Ridic din cuvinte un castel – Închid ochii şi îl construiesc mai întâi în gând, cu migală, din cea mai tare piatră, ca să dăinuie.

Sub pleoapă lacrima, ca o rană.

Delicate ghirlande inundă pagina albă.

La sfârşit aşez sărutul ca o pecete peste poem, cheie a inimii inimilor.

Provocare Poet e cel ce-atent clădeşte Cuvântul dus spre ideal Şi permanent se războieşte Să prindă vârful unui val.

Mulţimea nu îl înţelege?

Problema n-are importanţă, Pentr-un poet cuvântu-i lege, ~ 104 ~

Amprente temporale Cuvânt cu sens, mesaj, nuanţă.

Acesta nu se plămădeşte În ape calme şi blazare, Ci-n sufletul care trăieşte Mereu în minte cu-o-ntrebare.

Răspunsul clar când se iveşte, E preţuit... ca o comoară!

Iar totu-n jur se limpezeşte, O linişte în jur coboară.

E scurtă-această acalmie, Poetu-aşteaptă noul joc, Mai incitant ar vrea să fie, Atins de har şi de noroc.

E-un vis frumos, sau un blestem?

Nu ştiu, dar nu am ce mai face, Ştiu că-l astept şi vreau să-l chem, Această provocare-mi place.

~ 105 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Confesiune Până mâine o să-mi adun cu grijă toate visele care stau în mine atârnate ca nişte ciorchini.

Le voi spăla de ploaia gândurilor negre, cu mirul de la crini.

Apoi le voi aşeza la uscat pe frânghii de stele sub miraculosul copac al speranţei.

Răsărit Cu tălpile goale pe ţărmul întins mă plimb, savurând răsăritul de soare, arcada în flăcări de-un roşu aprins, aşează pe valuri covor de culoare. În raza privirii un val înspumat îşi scutură coama de spumă şi sare şi-n ochiul albastru ~ 106 ~

Amprente temporale cu nori presărat lumina se-mbată cu focul din zare. epava proptită se vede spre stânci şi marea o loveşte cu valuri străvezii, catargu-i pe-o parte priveşte-n ape-adânci, de veghe stă-n uitare în nopţile târzii.

Meduze transparente dansează graţios în apa ca un leagăn de binecuvântare iar scoicile se-ncurcă în funii de nisip şi-n platoşe de alge rămân în aşteptare.

Un cânt suav, de taină răzbate pân’ la mal din orga ce vibrează în braţele-i bizare, aş vrea să mă ascund în pieptul unui val, cu el să mă răpească s-adun mărgăritare.

Pribeag trimit gândul pe marea sonoră, în hora de valuri îl scald şi-l topesc, ce vrajă, cât farmec ai unică oră, cu-o ancoră mare-aş vrea să te-opresc!

~ 107 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Marilena VELICU

~ 108 ~

Amprente temporale

Tu lună nouă Îmi baţi în geam, a câta oară?

Vrei să mă chinui? Am venit!

Te fac azi lumii de ocară Că tu din somn iar m-ai trezit.

Rotundă, albă şi sfioasă Te uiţi la mine printre gene, Te-alinţi , tu ştii că eşti frumoasă, De geamul meu te-agăţi alene.

Vrei să dansăm? sau să citim La lumânare amândouă?

Sau spre Luceafăr să privim, Eu muritoare, şi tu nouă.

Mi-ai smuls din ochi somnul adânc Şi-mi pui pe buze versuri noi, Îmi vine-acum să te mănânc Dar ca desert, nu felul doi.

De vrei să-mi treacă supărarea Dă-mi din lumina ta un rug Să-mi luminez cu el cărarea Când spre iubire vreau să fug.

Acum, că vorbele sunt scrise Mă-ntorc în pat, tu lună nouă, Aruncă-ţi razele precise Pe ochii lui scăldaţi în rouă.

~ 109 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Să fiu o perlă neagră Să fiu un nufăr alb cu rădăcini sub apă Înconjurat de frunze pe umeri verde capă, Doar vântul să m-adie în serile de vară Și să mă nasc în zori mereu ca prima oară.

Să fiu pe malul apei o salcie pletoasă S-ascund sub umbra mea spre seară o țestoasă, Pământul, apa, cerul să le-mpletesc cu frunze Pe umerii căzuți să țin un cuib de muze.

Să fiu un curcubeu când se oprește ploaia Pe fluturi să-i întrec stingându-le văpaia, Și din culori aprinse să cern peste hotare Un câmp de maci albaștri cu greieri în cântare.

Să fiu o perlă neagră născută din scoici rare În palma ta să cad, ca simplă întâmplare, Să vezi în mine nufăr și salcie pletoasă Un curcubeu de vise și-o perlă prețioasă.

~ 110 ~

Amprente temporale

Vreau… nu vreau…

Nu vreau în viaţă nopţi prelungi Nu vreau nici somnul rupt în dungi, Vreau visul dulce, nu amar, Dorul, trecut peste hotar.

Vreau ziua clară şi rotundă Parfum de flori să mă pătrundă, Să-mi cânte primăvara-n geam Şi gânduri triste să nu am.

Nu vreau lingouri şi palate Nu vreau păcatele spălate, Nici fraze conţinând minciuni Vreau să pot crede în minuni. Şi aş mai vrea de mi-ar fi dat Un cer cu stele tapetat, O mare-albastră şi adâncă Şi numele gravat pe-o stâncă.

~ 111 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Mă simți?

Mă simți când am nevoie de-ajutor?

Când vreau să-ți spun: iubire mi-este dor!

Mă simți când noaptea se coboară greu Și nu am somn și umblu prin antreu?

Mă simți când pumnii îi frământ ușor Și buzele-mi zdrobesc de prea mult dor?

Pe cerul stins te caut ne-ncetat Să nu îmi spui că astăzi m-ai uitat!

Mă simți în vântul alb ce bate-n ram? Și-n florile de gheață de pe geam?

Cobor pe-o rază galbenă din cer Și-n noapte dorm pe perna ta stingher.

Mă simți în ceașca de cafea în zori?

Când buzele-ți sărut de-atâtea ori?

Când pleci, la gât eu sunt fularul tău Mă rog să nu îți fie drumul rău.

Ai pașii rari și gândurile moi Mă tem că iarăși ți-amintești de noi, În pumni îți strângi un strigăt ne-nceput Să știi că simt, așa am început.

~ 112 ~

Amprente temporale

Mihai George CORUI

~ 113 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Înger mov trăiesc viaţa mea e o oportunitate să simt experienţe verzi curg şuvoaie prin piele împreună cu sângele frate alunec în piruete şi urc spiralat parfum al florilor de câmp ard violet prin mălinii mov pulsez nonu Gropii mi-a zis odată copile, nu lăsa niciun vis să moară din ele eşti făcut adun lumină o respir şi-i dau drumul să treacă prin vămi de oase şi carne fiii şi fiicele mele nenăscute îmi mângâie blând tâmplele sure tată trăiesc cele mai fecunde paradoxuri noul se naşte permanent prin acceptare iar judecata limitată uman cade în mărgele de sticlă colorată lumi noi apar ~ 114 ~

Amprente temporale vise frumoase rescriu codurile redesenez colorat şi miraculos structura mea umană fâlfâi din aripi sunt înger liliac

Bucurie curcubeu te iubesc înger mov Doamne e atât de frumos când spui iubire liberă formezi cel mai nesăbuit pleonasm iubirea e fluture cum ai putea închide în cuvinte un fluture simt frumuseţea de-un timp ochii mi se umplu de lacrimi poezia, izvorul din care sunt alcătuit nu mai poate fi stăvilită curge fântâni arteziene ţâşnesc fecund picuri argintii vibrează cristal diamantină spălare nuferi albi bucurie fericire amplă ~ 115 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

sensibilitatea mi-e clătită sărat cu lacrimă ce mai poate fi altceva? ne atingem tâmplele sarut în frunţi ca şi eschimoşii la naiba! arunc cuvintele cât colo las curgerea doar poezia nu mai e arestată în cuvinte ea străluceşte în păstrăvii curcubeu ce aş putea să mai zic?

Sunt salcâm venirea mea purtare aleatorie de vânt pântecul pământului mi-a cuprins cu gingășie în îmbrățișare mamă gleznele delicate ploi paternale mi-au șlefuit ferm caracterul îndărătnic osatura mea lemnoasă poartă inele de nesupunere încăpățânată foc din fiecare scorbură ~ 116 ~

Amprente temporale rășina magică unge grijuliu cicatricile adolescenței trufașe prin scoarță urc prin sevă spre stele abia acum înțeleg sensul parfumului din florile mele spre lume crescute în ciorchine asimetrice transferă mieros esența mea înaltă oamenilor fără deosebire sunt salcâm trăiesc înfloresc dăruiesc

~ 117 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Mircea GORDAN

~ 118 ~

Amprente temporale

FARSELE SOARTEI Săgeți la inimă Soartă crudă,-mi vine-a spune Multe cuvinte... deloc bune!

Că mereu te ții de farse Și lași în urmă inimi arse.

L-ai trimis pe zeul Amor Să-mi picure-n inimă dor, Când acneea nu-și arătase fața Și nici semnul adolescenței – mustața.

Săgeata lui, o vorbă-n vânt, Mi-a hărăzit aleasa, pe pământ.

Mi-ai pus în față un neasemuit tablou, – Cu mii de: da! din inimă ecou – Dar mi-ai așezat pleoapele pe privire – Sfios – și n-am îndrăznit să-i spun iubire Alesei, și nu am îndrrăznit să o ating, Să o țin în brațe, să o strâng...

Fiorii primei iubiri Am părăsit lumea poveştilor Şi am intrat în cea a viselor.

Zburătorii mă-nconjoară – Cu ielele-n cerc zboară.

Cupidon cu mine se amuză... ~ 119 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

(La inimă-mi trimite-o muză) Săgețile, un feeric curcubeu, Se adapă din sufletul meu Imaginaţia îşi ia zborul...

Un inger, ce eclipsează cerul, Cu un magnet topește nori Și inimă-mi spintecă, cu fiori.

Am asemuit-o cu un soare.

Orbit, am stat în depărtare; M-au ars razele din ochi-i Şi n-am îndrăznit să mă apropii.

Mereu în faţa-i am stat pierdut.

(Să-i spun ce simt nu am putut) Inima-mi da ghes să-i şoptesc Că-i ingerul meu şi-o iubesc.

Am purtat singurătatea-n mine Şi am rămas stingher pe lume.

M-am inchis în mine şi-am oftat Înfuriat, timiditatea mi-am blestemat.

Bun venit, iubire!

Sfiiciunea mi-a pus în cale un trac.

Roşu-n obraji, ca floarea de mac, Am spus în viaţă, mereu: tac!

Gândul, hotărât, mi-a dat ghes – fac!

Mă scald în zări de depărtări, Răzbat prin nori de disperări, Mă cufund în ispititoare chemări – ~ 120 ~

Amprente temporale Adânci pierzări din larg de mări.

Mă plimb prin umbre de lumină Să caut iubirea ta divină, Iubirii să-i închin o reverenţă, Mă caut, pierdut, în existenţă. Îmi aduci fiori de foc în dorinţă, Îmi pui nervi de oţel în voinţă Și mă învălui cu un val de neuitare – Braţele-mi te-mpresoară, cu hotărâre.

Alean în braţele mele-ţi aduci Și mă-nvălui cu ochii tăi, adânci.

Ne pierdem într-un infinit de fericire.

Bun venit la ţărm, iubire!

Pasarea Phoenix Am ars ca o torță Și inima mi-i scrum, De dorul tău, Un dor nebun...acum M-a-mprăștiat vântul În patru zări Și la tine-n drum, La mari depărtări.

Dorul te-apucă, de-odată, – Amintindu-ți de mine – ~ 121 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Că inima mi-a fost curată Și-n întregime-ți aparține.

Acum o cauți prin cenușă – Împrăștiată pe câmpie – Și-ți dai seama că la ușă Nu-ți mai bate nici o bucurie (Și inima ți-e goală si pustie) Ale tale lacrimi de-or să cadă, Din cenușă o sa renască Inima mea, prefacută-n Mândra pasăre măiastră.

Să îți cânte – La fereastră –, Să te-ncânte Pasărea măiastră Renăscută din cenușă, S-o primești – De-ți bate, sfioasă, la ușă –, S-o cinstești și s-o iubești, Să-și ia zborul Și să-ți poarte Dorul, Cât mai departe.

S-aducă-napoi Odorul, Din inimă să-ți umple Golul. ~ 122 ~

Amprente temporale

Patricia ŞERBĂNESCU

~ 123 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Visăm şi... Vâslim nebuni de amor vom arde-n suspine întinşi pe un verde şi magic covor, vom arde iubite, cât eşti lângă mine, stârnim un incendiu... devastator. ne ard gânduri negre ale răstignirii fac scrum amintiri ce-n sertar le-am stocat, parjol e iubite pe altarul iubirii când eşti lângă mine, pari transfigurat... nebuni de amor, contopiţi în destine ce-i „ars amandi” învăţăm cu fiori, vom arde iubite, gemând cu suspine pe macatu-nverzit, ud cu roua din zori... schimbăm sensul vieţii, se deşiră mosorul când aţa e-ntinsă, iubim şi păşim, trăim echilibrul, ne-nvăluie dorul în barca iubirii, visăm şi... vâslim.

DILEME... iubitul meu, dacă vei vrea ascultă stratagema, cum să devii comoara mea, când eu ţi-oi fi mecena… ~ 124 ~

Amprente temporale şi câte n-ai primi în loc de ţi-aş cunoaşte fiinţa, văzând că-ţi iau obrajii foc înmugurind dorinţa... am încercat porţi ferecate tot pribegind dorul prin stele, treceau prin mine ca prin sită scăpând din mâini, vise rebele... am tot pierdut ce-a fost ispită şi-n răstigniri, stam risipită... poate jumatea mea, nălucă mă atingea, cu dor de ducă... şi trece viaţa val cu val împrăştiind... les fleurs du mal aşteaptă sufletul cu dor să-mi fii tu înger, păzitor ! presară drumul cu flori dalbe făcându-mi nopţile mai albe! dilemele... du-le-n zenit ! şi-o să rămâi pe veci... iubit.

~ 125 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Hai, Vino..

Hai, vino! prelungeşte-mi acest adânc amurg cu lacrimi pe obraji ce-n bucurie curg, privi-vom pescăruşii ce zboară agitaţi când geme apa mării, în stropii-răsfiraţi... iubirile născute până-şi croiesc veşmânt în linistea uitării, se-apleacă spre pământ, căci umbra le-nsoţeşte mereu pe soare plin, plecând... ne părăseşte, când norii negrii vin... şi în final, ne-om înalţa, amestecaţi cu-abisul primiţi de universul viu, ne împlinim drag, visul cu toţii suntem la apus doar...,,ceea ce vom fi,, o floare veştedă ce moare... când vine acea zi.

Hai, vino! să-mpletim aici cât vom trăi, spre asfinţit... din bucuria lumii, iubiri ce-au dăinuit, să retrăim o altă tinereţe, fără vină... privind nisipul fin ce în clepsidră...se temină.

~ 126 ~

Amprente temporale

Dor hoinar Mi-e dor de tine ca de începuturi Amoru-i mistuit în dor hoinar, Gânduri aştern în viaţa din trecuturi Când doar iubirea, vieţuia în ancestral.

Durerea mi se închide-n suferinţă Când bate-n mine timpul ca un val, Doar zbuciumul ce nu-şi are credinţă Însingurat, s-agită-acum la mal…

Mi-e dor de tine simt însingurarea Dorinţa-i libera născută din suspine, Încă te-aştept, doar să auzi chemarea Doruri acum trezite, pornit-au către tine…

Te-aştept cu inima deschisă în impas Iar ziua trece-ncet, acum păşeşte…

Prin mine trece timpul ce-a rămas, În noaptea dintre noi, lumina se urzeşte…

Dorul se-nchină şi te roagă printre şoapte De mult aşteaptă, are visul la răscruce Acum e seară şi amurgul trece-n noapte Cărarile, nu ştiu unde m-or duce...

~ 127 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Rodica CERNEA

~ 128 ~

Amprente temporale

D ue t Tu mâna pe un ochi de-ai pus nu e destul ca soarta s-o înfrunţi, e blestemată fir-ar ea să fie să te închidă în ochiul veşniciei.

Oricât de mult te-ai strădui apoi, n-ai cum să fii în număr doi, ursita ta, va fi pe veci pierdută iar gândurile, singur le strămută, de pe-o orbită, pe o alta, de la un gând, la alte gânduri, navigator printre contexte sfârşind ca simplu muritor, într-o poveste!

Eu, nu-mi doresc deloc această stare vreau doar să fiu în viaţa de acum dar şi-n cea viitoare într-un duet, un cuplu al iubirii ancestrale!

~ 129 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Zbor frânt Zbor, doar în gând, că aripile-s frânte, sunt pasărea ce cântul astăzi nu-l aude, sunt ploaia, fără lacrima din geană sunt eu, ori poate toamna, şi în vântu-i adesea te-mpresoară, te-mprăştie în patru zări nălucă, să nu mai ştii, dacă e vremea de-ntristare sau de ducă!

Cu gura încleştată aş vrea să sorb cuvinte, dar mă târăsc, uitat-am zborul şi ruga, şi drumul înainte!

~ 130 ~

Amprente temporale

Sărut fatal Sărut fatal, de buze sterpe, ce niciodată n-au visat, pe marginea unui pahar cu bere, pecetea el şi-a pus cândva!

Plecă apoi în lumea largă, licuricii să-i aprindă, candele ce-au fost cândva printre trupurile stinse!

Răstignit, gemea pământul, de pe crucea lui prea sfântă, până ce sărutul sterp înflori pe-o gură strâmbă!

~ 131 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Atingere sacră Rătăciţi prin lume, o voi vise străine, ştiu, drumul sterp, nu-i departe de mine! Îmi e frig, îmi e foame, acum o ştiu, sunt rătăcită pe veci, într-un mare pustiu!

Văd, cum moartea, este-n inima mea, dar acum am s-o las, facă, tot ce vrea ea.

Doar când zorii mă scaldă-n lumină şi vers, mă întreb, unde-au fost când eu dumu-am ales!

Dumnezeu mi le-a dat, într-un fir răsucit, descifrarea e grea, toate astea, m-au năucit!

Ezitări, nestemate-nşirate pe altare de gând, cum e marea-n furtună, mugind, spumegând!

Atingerea sacră, ce curge spre sufletul meu m-a făcut, nu ortodox, nici creştin, ci ateu!

Nimicul, este tot ce el timpul mi-a dat, cum ai vrea, trupul meu să nu cadă-n păcat?

~ 132 ~

Amprente temporale

Ĺžtefan Valentin OANÄ‚

~ 133 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Senzaţii prin păr îmi adie haotic de negru un gând în degete-mi umblă furnici grăbite la masă ochii îmi țiuie acut a aruncată privire cețoasă pașii îmi sunt mult prea înfipți în pământ biserica se crucește la stele să nu mă deochi potecile terne parcă din mine tot pleacă gura îmi e scrâșnit încleștată doi ochi timpul subit a murit și n-o să mai treacă zăpada-mi îngheață a sare pe limbă zborul trucat are imense aripi de cuc prin șira spinării scorpionul se plimbă nori rătăciți de albastru în jos mi se duc tumefierea simțirii e literă sfântă de lege împiedicarea doar normal sport sângeros pipăind mâinile tale poate vor înțelege ce e abstract și ce e... frumos!

~ 134 ~

Amprente temporale

Cămaşă de zid șase pereți bine legați dintre care doi.. podea și tavan mă strâng la gât m-aș descheia dar palmele-mi sapă și nu au timp tunel spre țipete în ochi lumina-mi s-a născut deja zăbrelită trei bare groase cu gust de dinți striviți sânge vopsea și rugină limba vorbește de una singură ... săraca nebună pereții-și ciulesc huma crăpată și mă înjură înapoi prietenii mei oare de ce au mai multe picioare pentru un drum așa de mic aici numai lumânarea arde liberă oare ascunde și cheia de la ZID?

~ 135 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

H o ta r de îndepărtate negre lumi mult prea devreme sfărâmat atăt de trist din două emisfere una înspre genuni alta-n păcat din cer căzut-au la control aripi de îngeri ce-au apus rugă de mare dulce rouă n-ar fi decăt un biet bilet de dus ori răsărire sfântă nouă întoarcerea e prea târzie cuvântul e durere de supus mișcarea rupe verde frenezie din muguri calzi cuvânt nespus prea permisivă e bariera unui fugar demult proscris adu-mi tu interzisă primăvara ori sfântă vrerea de a fi frumos încet de graniță ucis

~ 136 ~

Amprente temporale

Ne...Murire Mă doare nepasul spre înaltul nezbor nemilos de negru încă în viață Crunt mă zgârie dimineața sub pleoape necrezut de tăios ruginit Nu mă mai oblojiți cu vorbe goale urletul îmi e panaceu de cancer de limbă Mă voi topi sare în creuzet iubind în genunchi stelele Doare neașteptat de dulce nemurirea nu-i așa că vorbele mor...

Cine știe ?

~ 137 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Valerica PAULEลข

~ 138 ~

Amprente temporale

spirala timpului… spirala timpului se scurge prin trupul meu cel efemer o simt cum muşcă, apoi fuge, dispare-n haos, dar eu sper… sper să renasc să fiu culoare, cântec smerit în Univers, o adiere trecătoare, îmbrăţişată într-un vers…

~ 139 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

cât exist… sunt lacrima contopită într-un Ocean de Iubire, piatră căzută din cariera de stânci a Universului, sunt fulg de nea odihnind pe plapuma infinită şi rece, sunt licăr sclipind voios în alba noapte necuprinsă, o undă printre valurile înspumatei mări a omenirii, sunt frunză în Arborele contorsionat al Vieţii…

~ 140 ~

Amprente temporale

iubirea a apărut aşa deodată, nălţându-se în sufletu-mi iubirea… am încercat să fug de ea, dorind ca să evit dezamăgirea… nu s-a lăsat şi m-a-nvelit cu roua ei divină argintată, apoi când m-a cuprins deplin, m-am transformat în ciută însetată de fericire, de sinceritate, de dragostea de tot şi toate!

~ 141 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

sărut de la distanţă… Îţi voi da sărutul meu de la distanţă Şi un gând bun îţi voi trimite-n dar, Iubirea –n sufletu-mi acum se-nalţă Să îţi aline cugetul, măcar…

Buzele mele îţi şoptesc credinţa În dragoste, când te găseşti departe…

De vii spre mine să-ţi impui dorinţa Simt iar nevoia de singurătate!

O dragoste cu năbădăi, s-ar zice, Dar nu-i aşa, ci este libertatea, Ce dreptul său doreşte să-l ridice La rang înalt, precum eternitatea.

~ 142 ~

Amprente temporale

Victor BURDE

~ 143 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Renaştere Trec grăbiţi de vânturi struniţi, norii …

Iarna mai geme încă sub uşi, Tainic, primăvăratic, ţipă cocorii de doruri aduşi. Ţâşnesc din pământ, sunând clopoţeii suavi ghioceii…

Gânguresc în iubiri porumbeii – făcând legământ; Primavară, fecioară sprinţară, cu plete de vânt, fericit iar te cânt!

Prin tine renasc şi ramură tânără sânt, crescută pe trupul de vreasc încolţit în prea-bunul Pământ…

~ 144 ~

Amprente temporale

Răcoarea toamnei Dogoarea verii pierise de tot Mai rămăsese doar o rază de soare, din care am făcut înveliş pentru tine...

Răcoarea nopţii durea, precum o rană de coasă şi trupul îţi tremura sub roua rece şi grea, în livada de lângă casă.

Mirosea a toamnă şi se auzeau murind rădăcinile ierbii, în care dormeam.

Tu, îţi încălzeai lângă pântecul meu mâinile şi parcă amândoi, spre vară fugeam, sau numai sub rouă, visam

~ 145 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Descântec de rouă Rouă, în rouă, Pe rouă, cu rouă, Oglindă de lumină nouă!

Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei Să spună în clipa ispitei: Să-ţi fie inima curată, De câte ori mă vei iubi Ca roua binecuvântată, Născută-n flori pe zori de zi.

Să-ţi fie inima curată, În clipele visării tale Ca roua binecuvântată, Din mirul tainelor astrale.

Să-ţi fie inima curată, Când ai să mă aştepţi cu dor Ca roua binecuvântată, De pe ştergarul din pridvor.

Să-ţi fie inima curată Precum ce-a a Fecioarei Sfinte, Ca roua binecuvântată, La care te închini cuminte.

Să-ţi fie inima curată, ~ 146 ~

Amprente temporale În ceasul când vei fi a mea, Ca roua binecuvântată, Să poţi să-mi stâmperi dragostea...

Rouă, în rouă, Pe rouă, cu rouă Oglindă de lumină nouă, Ridică-te!

Visează…

Fă-ţi căpătâi lângă inima mea Şi închide lumina în ochiu-ţi trudit, Să crească candva o torţă din ea Pe când eu voi fi un ram desfrunzit.

Visează o vară trecută, frumoasă, În care am dansat prin verdele crud Când ostenit de brazda de coasă, Sărutam umbra serii pe pântecu-ţi nud.

Erai o noapte de iubiri cerşetoare, Mirosind a otavă şi-a măr pârguit; Tu veşnic învinsă în dulcea-nfruntare, Cedai să-mi iau prada din fructul oprit.

Mă prindă somnul în braţele tale, Gură, pe gură – două visuri fierbinţi Şi ningă diluviu în geam cu petale, Din flori de zăpadă ce-ngroapă dorinţi… ~ 147 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Viorel CROITORU

~ 148 ~

Amprente temporale

Ecou de iubire Versul tău frige Gându-ți la fel Simt că-mi încinge Dorul rebel! În vis îți găsesc Parfumul, căldura Plutesc, amețesc Și-ți sorb ochii, gura...

Ambrozia-n ceruri Sărutu-ți nu-ntrece, Iubirea-ți în valuri În dor să mă-nece!

Liana-ți mă cheamă, Pierdut sunt, prin tine!

Zi, timp, se destramă Iubesc doar… Și-i bine…

~ 149 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

N-am spus Mergeam îngândurat prin noapte, Și mă gândeam intens la tine, Aud mereu a tale șoapte Și-i bine...

Pe umăr ți-am păstrat căldura, Te-ai sprijinit gingaș de mine, Și prin cămașă-ți simțeam gura...

Ce bine!

Tu n-ai simțit dorul din mine, Și pentru alții sufereai, Te-ncurajam că va fi bine, Plângeai...

Simțeam că nu-ți pot fi pereche Erai prea sus... Și doar visam!

Mă retrăgeam în lumea-mi veche, Speram...

M-ai strâns în brațe la plecare, Ce n-am visat! Și lăcrimam...

Mi-ai dat pe-obraz o sărutare...

Ardeam!

Mulți ani, mereu m-am întrebat, Avea vre-un rost măcar să sper? ~ 150 ~

Amprente temporale Și cât de mult te-am așteptat!

Stingher...

Fulgi mari Fulgi mari coboară peste sat Atât de lin... E minunat!

Ce-i negru, gri, se-nviorează!

Doar un sărac privind oftează...

Fulgi mari pe tâmple luminează, Pari mai frumos, te-nnobilează!

Pe haine-s albe decorații Și-apar pe cer noi constelații!

Copii alearga fericiți, Privind pe sus, sunt ametiți!

Fulgi mari, sărut de la natură, Pe ochi, pe nas, frunte şi gură...

Fulgi mari coboară peste tară, De-un alb ce face să ne doară!

Culorile-s la cei „de sus”: Le-au luat ca dijmă în apus...

Fulgi mari parcă plutesc pe cer, Frumosul cel mai efemer!

Creeați de Domnul să alinte Rămân frumoși, pe veci, în minte! ~ 151 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Regăsiri Am fost la început o undă Dorul de nou ne-a despărțit, Ne-a dat dorința cea profundă S-aducem visul împlinit! Și-n multe vieți de-atunci te caut, Ne regăsim, simt cum mă chemi!

Reîntâlnirea-i cânt de flaut, Iubirea-i podul peste vremi...

Iar de te pierd, nu-i bai, că-n viața Ce va urma te regăsesc!

Apusu-i semn că dimineața Mi-aduce iar tot ce iubesc!

Mai e și trist, mai e și bine...

Păziți de sus de cel Ceresc, Eu radiez cu drag spre tine Ce am mai sfânt: un „te iubesc”!

~ 152 ~

Amprente temporale

Viorel GONGU

~ 153 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Glossa tristeţii Sunt muritor de rând, epavă tristă, Un vagabond pe-al fericirii drum.

O stea a fericirii mele nu există Şi chiar de-a fost a ars şi-acum e scrum!

Un dram de fericire şi surâs dacă găsesc Îl leg cu multe noduri în batistă Să nu cumva să-l pierd, să-l prăpădesc, Că-s muritor de rând, epavă tristă.

Eu dramu-acela nu vreau să-l prăpăd Cu toate că ştiu bine că-n parfum E amăgirea vieţii şi-n el văd Că-s vagabond pe-al fericirii drum!

Curînd nu voi mai fi un corp integru, Mă înconjoară-o pânză pesimistă Şi văd mai bine-n pesimismu-mi negru C-o stea a fericirii mele nu există!

Sunt umbră pe pămînt, n-am nici un rost, Sunt un cadavru ambulant acum, Azi m-am convins că steaua mea n-a fost Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum!

O stea a fericirii mele nu există Şi chiar de-a fost, a ars şi-acum e scrum, Sunt vagabond pe-al fericirii drum, Sunt muritor de rînd, epavă tristă!

~ 154 ~

Amprente temporale

Pe zări – glossa cerului Pe zări, s-a tras şi ceru'n curcubee, De teamă că un fulger o să'l taie, Apoi, timid, pe sforile de zmeie, S-a scurs prin geam, la mine, în odaie. În odihniri, cu temeri adormite, Adulmeca parfumul de femeie, Dar norul ei i-a refuzat ispite, Şi'n zori, s-a tras, copil, sub curcubee. Şi gândul ei, ce-adulmeca'n fereastră, S-a dus cu ceru'n visul de văpaie.

Ploua spre nori şi umbra mea albastră, De teamă că un fulger o s'o taie, S-a agăţat de curcubeu cu aţe Lăsându-şi trupul mort lângă alee Şi-n legănări stupide de paiaţe A coborât spre cer, umbrit de zmeie. În palma mea, arzând, aripi de flutur Îngenuncheau, a vrajă, în văpaie, Cerul s-a rupt şi-o ploaie de săruturi S-a scurs, pe geam, la mine în odaie.

S-a scurs văzând iubiţii din odaie, Apoi timid, pe sforile de zmeie, De teamă c'al meu fulger o să-l taie, Spre zări, s-a tras chiar ceru'n curcubeie.

~ 155 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Ai aruncat – glossa aruncării Ai aruncat ciorapii şi mănuşa La primul coş în drumul tău pe stradă, Ai tras în urma ta nu numai uşa, Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă.

Nu ţi-a păsat de lacrima din barbă, Te-ai plictisit, prea veche e păpuşa Şi lângă ea, lângă un gard pe iarbă, Ai aruncat ciorapii şi mănuşa.

Cu sufletul şi inima ucise, M-ai părăsit şi fără să se vadă Ai răsturnat tot sacul meu de vise La primul coş în drumul tău pe stradă.

Vraja s-a rupt de-un bici între blesteme, Merlin ţi-a pus în mână nuieluşa Şi ca iubirea mea să nu te cheme Ai tras în urma ta... nu numai uşa.

Când azvârleai secundele cu tine Mi-ai socotit iubirea ca o pradă, Tu ţi-ai întors privirea de la mine Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă.

Ca zâmbetu-ngheţat să nu se vadă Ai tras în urma ta nu numai uşa.

La primul coş , în drumul tău pe stradă Ai aruncat ciorapii şi mănuşa.

~ 156 ~

Amprente temporale

Cheia din ghiveci – glossa cheii Ghiveciul ce purta în pântec cheia Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară.

Să-l mângâie cu palmele femeia Aşteaptă şi acum, seară de seară.

Ca lutul ars e ars de aşteptare Pe buze i s-a ofilit scânteia.

Ea a uitat, topită-n depărtare, Ghiveciul ce purta în pântec cheia. Şi cerşetorul ce primea pomană Speranţa şi-a pierdut dar intr-o doară O cheamă ca un zvicnet dintr-o rană.

Ce-nsingurat aşteaptă jos pe scară!

Ghiveciul a crapat mai jos de toartă Iar cerşetoru-i plânge epopeea.

Vasul de lut speranţele îşi poartă, Să-l mângâie cu palmele-i femeia.

Ce amintiri se scurg prin crăpătură, Udând cheiţa neagră, solitară.

De zâmbet să se umple până-n gură Aşteaptă şi acum, seară de seară.

Aşteaptă şi acum, seară de seară, Să-l mângâie cu palmele femeia.

Ce-nsingurat aşteaptă ,jos pe scară, Ghiveciul ce purta în pântec cheia! ~ 157 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Cuprins Scurte supoziţii ..................................................................... 3 Adrian CÎRSTEA ....................................................................7 Spleen............................................................................... 8 Doar ploaie ....................................................................... 9 Iarna................................................................................ 11 Anne Marie BEJLIU ............................................................. 12 radical din radical, din radical... ....................................... 13 într-o zi cresc, într-alta scad ............................................. 14 sărut între două forme ..................................................... 15 Boris Marian MEHR ............................................................ 17 Poți cere iubire? ............................................................... 18 Vorbește cu mine ............................................................. 19 Am visat........................................................................... 21 Un câine .......................................................................... 21 Camelia CONSTANTIN ....................................................... 22 Pentru tine...................................................................... 23 Suflet călător................................................................... 24 Lumea ta..........................................................................25 Sărut............................................................................... 26 Dan SPRÂNCENATU .......................................................... 28 Numai cu tine ................................................................. 29 Te-am privit .................................................................... 30 La tine mă gândesc........................................................... 31 Femeie............................................................................ 32 Delia STĂNILOIU ............................................................... 33 Ca nişte delicate flori....................................................... 34 Egretele cu trupuri de zăpadă (domnului Gelu Crişan)......35 În răspăr ......................................................................... 36 Beţia nopţii ...................................................................... 37 E L L A ................................................................................ 38 ~ 158 ~

Amprente temporale Vis de toamnă ................................................................. 39 Dor ................................................................................. 40 Regăsire........................................................................... 41 Albastru .......................................................................... 42 George de PODOLENI......................................................... 43 O mamă, undeva, departe... ............................................. 44 Şi-un of mă tot apasă... .................................................... 46 Îndură-te! ........................................................................47 Ion IONESCU BUCOVU ...................................................... 48 Sonetul primăverii .......................................................... 49 Pasăre rănită................................................................... 50 Crăiasa mea dragă............................................................ 51 pastel ...............................................................................52 Irina Lucia MIHALCA ..........................................................53 Să ascultăm cântecul nostru! ............................................54 Un cântec a trecut prin zidul de piatră .............................. 55 Un vis îţi desenez .............................................................56 Iulian Marius ZINCA........................................................... 58 Drumul său ......................................................................59 Trecerea (anotimpurilor) ................................................ 60 Ţăndări (de umbre) .......................................................... 61 Ploaia (pluteşte în aer) .................................................... 62 Lenuş LUNGU .................................................................... 63 Clepsidra speranţei ......................................................... 64 Dimineţi sub tălpi ............................................................65 Tăcere în amurg .............................................................. 66 Dansez.............................................................................67 Lucia SECOŞANU ............................................................... 68 Stare prezentă ................................................................. 69 Surâsul ........................................................................... 70 Noi primăveri .................................................................. 71 Dorul pierdut ................................................................... 72 Luiza GRAMA Adriana ......................................................... 73 Ecouri târzii .....................................................................74 Ultima filă........................................................................ 75 Resemnare.......................................................................76 Rătăciţi în Yin şi Yang ...................................................... 77 Luminiţa Cristina PETCU.................................................... 78 Un cer pe care-l port în mine ............................................79 Cuvinte care n-au făcut cunoştinţă .................................. 80 Aşa de frig şi de linişte...................................................... 81 Acroatică ........................................................................ 82 ~ 159 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

Maria CIOBOTARIU ........................................................... 83 Sentimente ..................................................................... 84 Nostalgie ........................................................................ 85 Templul amintirilor ........................................................ 86 Un vis cu tine .................................................................. 87 Maria Ileana BELEAN ......................................................... 88 Ai spus... ......................................................................... 89 Primul vals...................................................................... 90 Îmi cad din ochi păsări ..................................................... 91 Cea mai frumoasă atingere a darului ............................... 92 Mariana BENDOU .............................................................. 93 Tango ............................................................................. 94 Mariana CIUREZU.............................................................. 98 CV-ul meu....................................................................... 99 Iubirea mării ..................................................................100 Din iubire! ..................................................................... 101 Mariana DOBRIN .............................................................. 103 Lacrima, ca o rană.......................................................... 104 Provocare....................................................................... 104 Confesiune..................................................................... 106 Răsărit ........................................................................... 106 Marilena VELICU ..............................................................108 Tu lună nouă.................................................................. 109 Să fiu o perlă neagră....................................................... 110 Vreau… nu vreau… .......................................................... 111 Mă simți?....................................................................... 112 Mihai George CORUI ......................................................... 113 Înger mov ...................................................................... 114 Bucurie curcubeu ........................................................... 115 Sunt salcâm ................................................................... 116 Mircea GORDAN ............................................................... 118 FARSELE SOARTEI....................................................... 119 Săgeți la inimă ............................................................... 119 Fiorii primei iubiri ......................................................... 119 Bun venit, iubire! ........................................................... 120 Pasarea Phoenix............................................................. 121 Patricia ŞERBĂNESCU ...................................................... 123 Visăm şi... Vâslim........................................................... 124 DILEME... ..................................................................... 124 Hai, Vino.. ..................................................................... 126 Dor hoinar ..................................................................... 127 Rodica CERNEA ................................................................ 128 ~ 160 ~

Amprente temporale Duet .............................................................................. 129 Zbor frânt ...................................................................... 130 Sărut fatal ...................................................................... 131 Atingere sacră ................................................................ 132 Ştefan Valentin OANĂ........................................................ 133 Senzaţii .......................................................................... 134 Cămaşă de zid ................................................................ 135 Hotar ............................................................................. 136 Ne...Murire .................................................................... 137 Valerica PAULEŢ ............................................................... 138 spirala timpului…........................................................... 139 cât exist…....................................................................... 140 iubirea ........................................................................... 141 sărut de la distanţă… ...................................................... 142 Victor BURDE.................................................................... 143 Renaştere....................................................................... 144 Răcoarea toamnei .......................................................... 145 Descântec de rouă .......................................................... 146 Visează…........................................................................ 147 Viorel CROITORU.............................................................. 148 Ecou de iubire ................................................................ 149 N-am spus ..................................................................... 150 Fulgi mari ...................................................................... 151 Regăsiri ......................................................................... 152 Viorel GONGU ................................................................... 153 Glossa tristeţii ................................................................ 154 Pe zări – glossa cerului................................................... 155 Ai aruncat – glossa aruncării .......................................... 156 Cheia din ghiveci – glossa cheii ...................................... 157 Cuprins .............................................................................. 158

~ 161 ~

antologie de poezii cronopediene ~ volumul 2 ~

~ 162 ~

Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu Procesare şi suport IT Ioan Muntean