Femeie omniprezentă - Mulier ubique - carte de gânduri dedicate eternului feminin by Ioan Muntean

Biblioteca Cronopedia

femeie omniprezentă mulier ubique carte de gânduri dedicate eternului feminin

Iaşi, 2016

femeie omniprezentă

Redactor: Ioan Muntean Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Tehnoredactare: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Rodica Bogdan (prelucrare foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin reţelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Femeie omniprezentă - Mulier ubique: carte de gânduri dedicate eternului feminin – Iaşi: StudIS, 2016 ISBN 978-606-775-180-2

821.135.1-822

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi

Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

femeie omniprezentă mulier ubique carte de gânduri dedicate eternului feminin

Iaşi, 2016

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentÄ&#x192;

carte de gĂ˘nduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

În loc de prefaţă... Dialoguri însuşite... – Dacă toată lumea te place, e posibil să fi greşit ceva... – Şi aş spune despre iubiri că sunt o pată de culoare într-o lume plină de umbre. – Sunt afară. Şi e frig. Dar amorul îmi încălzeşte sufletul... – Când întreb oamenii ce înseamnă fericirea, primesc de fiecare dată aproape acelaşi răspuns. Dar oare chiar există fericirea în amor? – Unii îşi iubesc prietenii, alţii doar ideea de a avea prieteni. Nu ne facem multe prietenii pentru că ne e frică. De ce ne e frică nu ştiu. Poate de prietenie. Sau de iubirea pentru prieteni... – În orice Prietenie există un miez de amor, o făgăduință sporind zi de zi! Cel care iubește e făgăduit pururi ... celuilalt! Pentru trup, făgăduinţele sporesc miezuri de dorinţe... amoruri clandestine... – Voi obosi oare fiind mereu înconjurat de oameni care nu înţeleg? Sau care au indiferenţă pentru tot ce nu e al lor? O dispută, chiar ceartă, cu cineva care mă ia totuşi în carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

seamă e preferabilă unei alăturări, fie şi virtuale, de cineva care nu s-ar strădui să-mi vorbească, să-mi transmită un ceva, acolo... – Atungi când vom atinge ce ne dorim cu ardoare nu vom fi mulţumiţi. În fiecare din noi e un Meşter Manole şi... da, câte o Ană a lui... Având lumina privirilor, le trimtem sau le primim, dar nu sunteam oare orbi? – Cum ai putea simţi bucuria regăsirii celui drag dacă nu l-ai fi pierdut înainte? Cum teai putea bucura de persoana iubită dacă nu ţi-ar fi lipsit măcar o clipă înainte? – Se spune că toate trec cu timpul, şi nu neapărat pentru că timpul estompează amintirile, ci pentru că trecerea lui aduce oameni şi experienţe noi. Iubirea însă, când există, aprinsă, nu se stinge, nu se înceţoşează... Iubirea se înscăunează pe tronul Timpului. – Cele mai frumoase lucruri se văd cu ochii închişi. Cu ochii deschişi vezi trupul, cu ochii închişi vezi iubirea... – Iubirea te inundă ca un tsunami, nu ai timp să te fereşti sau să te opui, aşa încât nu poţi schimba cursul ei, dar poţi schimba, după, percepţia ta asupra ei. Dacă iei fiecare amor ca pe o experienţă, e evident că o să te inunde cândva amintirile. Trăieşte amorul... şi atât! – Rolul nostru într-o relaţie este de a ne fi alături când unul are nevoie de celălalt, când amândoi avem nevoie de amândoi. Dacă unul pleacă înseamnă ori că el sau celălalt are nevoie de altceva, de altcineva. Oricum însă, refuză tristeţea despărţirii, mulţumeşte-i pentru ce a fost, apreciază ce s-a realizat împreună... – Sunt altceva, sunt altcineva. Rămâi şi rămân. Mă ajuţi să aflu cine sunt, te ajut să simţi cine eşti. Împreună iubim amorul, împreună trăim alăturarea, împreunarea, contopirea.. – Pierdem timp şi speranţe încercând să găsim un sens amorului, pentru fiecare din noi amorul-Iubire are alt înţeles, altă înfăptuire. Dar cu siguranţă că scena amorului – fiecare scenă de amor – e unică...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

– Uneori stau singur în camera albastră a sufletului meu şi mă văd plutind gol în neant, deasupra văilor, plajelor, clădirilor... Caut trupul tău a cărui muzică infinită o simt prin toţi porii şi zbor calm în sus, în jos, în respiraţii... – Amorul e un tainic panaceu al trupurilor. Este o îmbrăţişare a zâmbetelor şi o expansiune a sufletelor. Eu m-am înamorat. Tu te înamorezi? Urcă în tăcere terptele euforiei peste trupuri goale şi îmbrăţişează-mi noaptea tainică de sărutatul amor... – În clepsidra de amor mă simt în viaţă chiar şi atunci cînd cu sufletul bolnav clipele mi-s efemere. Clipele eterne-n plăcere ne vor plictisi cândva, cumva oare? – Se spune că îndrăgostiţii adevăraţi simt amorul de orice fel prin toţi porii. Eu simt amorul precum o cale de a îndrăzni să respir dincolo de realitate, de a depăşi normalul şi de a trăi în propria mea lume senzuală şi temporală, pentru că prezentul nu e ceea ce-mi doresc. Prezentul îmi oferă săruturi sub beţie şi râsete îmbrăţişate. Amorul îmi dezlănţuie tot ce simt, îmi cântă, mă pictează, îmi miroase şoaptele, îmi cuvântă mângâierile. Şi toate n-ar fi de ajuns ca să-l înţeleg... – Mi-e frică de tot ceea ce simt. Poate m-am născut într-o generaţie visătoare şi prea încrezătoare că tot ce zoară se mânâncă, cu poftă de viaţă dar cu şi mai multă poftă de amor profund şi copleşitor de purificator. Plutesc pe valul sărutului tău, înot prin spuma stropilor de sudoare dulce, pătrund în visul tău adinc, şi cald, şi moale, şi...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

– Noi doi suntem atât de diferiţi şi totuşi suntem asemănători. Nu ne mulţumim să obţinem ceea ce dorim, vrem să ştim cum să şi păstrăm. Eu niciodată nu sunt bine înamorat, tu, tu eşti mereu adorată de amor. Nu ai niciodată sentmentul acela ciudat că cineva e fericit mulţumită ţie? – Primăverile, ca orice naşteri, se nasc din lacrimi. Ploaia ghioceilor vorbeşte-n şoapte de amor şi naşte poveşti cu gust de înlăcrimată bucurie. Cântecul de mângâiere din ochi-mi coboară lin pe trupu-ţi desfătat de goliciune dulce şi deja simţit în vorbele-mi de iubire... El şi Ea.. – „Tu ai fost şi vei fi iubirea mea. Din clipa-n care te-am văzut mi-am spus că tu eşti cea pe care o aşteptam de mult timp. Am făcut tot posibilul să ajung la inima ta dar.. se pare că tu nu m-ai lăsat cel puţin la început. Atunci în mintea mea totul era confuz „Oare chiar iubeam?”, dar oare ce înseamnă să iubeşti? Era oare acel sentiment care te făcea să te simţi parcă tu conduci întreaga lume, cred că asta e pentru că pentru prima dată în viaţa mă simt în al nouălea cer. Dragostea mea, Te Iubesc, Te Iubesc nu mă refuza.” – „Mă tem că, dacă m-ai iubi, mi-ar exploda tâmplele de atâta fericire. Tâmpla dreaptă mi s-ar prelinge pe sâni şi pe coapse şi s-ar scurge într-o crăpătură de pe podea. Tâmplă stanga s-ar desprinde de mine şi, delirând, ar pluti în neştire până când s-ar izbi de o stea. Totuşi, te rog mult, iubeşte-mă.”

– „Aş vrea să iubesc marea, dar marea nu iubeşte, Aş vrea să iubesc pământul, dar pământul e rece şi plin de întuneric Aş vrea să iubesc oamenii, dar oamenii sunt răi... Aş vrea să te iubesc pe tine dar nu ştiu dacă mă iubeşti Dar totuşi am să iubesc tot ce e mai bun din mare, pământ şi oameni Iar din tine am să iubesc totul pentru că ai fost şi vei rămâne marea mea iubire.” – „Iubirea ta îmi dă viaţa. Te iubesc şi asta mă face să fiu mai bună, mai frumoasă, mai înţelegătoare, dar iubirea ta pentru mine mă face să fiu cea mai bună, cea mai frumoasă, cea 8

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

mai înţelegătoare. „Te iubesc” e puţin spus. „Te ador” parcă se apropie de ceea ce simt eu pentru tine. Eu te iubesc mai mult decât te iubesc, te ador mai mult decât te ador, te ador mai mult decât ieri şi mai puţin decât mâine. Privirea ta îmi dă aer, existenţa ta mă face să fiu conştientă de existenţa mea.”

– „Eşti parfumul suav al crinilor albi Ce înfloresc în sufletul meu pătimaş Eşti picătură de rouă ce se oglindeşte Pe petala unui trandafir Eşti o rază de soare Care mă cuprinde în braţele-i calde Eşti mireasma vântului de primăvară Ce-mi mângâie părul Eşti lacrimă care aluneca pe obraz Şi se sparge în palma mea Eşti visul meu Care mă ţine trează Eşti luna care mă priveste-n noapte Eşti o iluzie, durere, şoapte Trăieşti ca să iubeşti Aşa eşti tu Şi te iubesc aşa cum eşti.” –„Poate că ochii mei nu au luminat îndeajuns zărea ta, poate că zâmbetul meu senin nu a înseninat îndeajuns fata ta, poate că am fost doar un strop din roua dimineţii, care a căzut în fântână vieţii tale, poate că am fost doar o stea, în înaltul cerului inimii tale, dar poate că TE-AM IUBIT, şi TE IUBESC!!!”

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

– „Câteodată mă trezesc în mijlocul nopţii, tremurând de frică, simţindu-mă singur, fără speranţă, deoarece mă gândesc cum ar fi ca tu să nu fi lângă mine. Iar apoi mă întreb dacă ştii într-adevăr cât de mult însemni pentru mine, cât de incredibilă cred că eşti. Eu cred că tu eşti o parte din emoţiile, din sentimentele mele, eşti motivul pentru care eu trăiesc. Te doresc aşa cum desertul doreşte apa, aşa cum florile iubesc pământul, aşa cum păsările iubesc cerul. Trăiesc prin tine, iar tu prin iubirea mea. TE IUBESC!!!” – „Dragostea înseamnă să respiri, să speri, să ierţi.. să iubeşti. Dacă aş fi un nor aş sta tot timpul deasupra ta, dacă ai fi pământ eu aş fi apa, dacă ai fi „răutatea”, eu aş fi puritatea. Te iubesc foarte mult şi cred că fără tine nu aş mai putea trăi în această lume, care m-i s-ar părea că ziua fără soare sau noaptea fără stele.” Matei Ioaniţiu

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Vanghele Ion

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Cuvintele... Cuvintele au socoteala lor, Nu poţi rosti un singur „te iubesc” Că nimereşti o pasăre în zbor, Când zilele prin buruieni păşesc. Cuvintele ca nişte doamne goale, Păşesc miresme dulci prin dormitor, Zvârle nopţile pe rând din poale Şi mă reped râzând în lumea lor. Pe pajiştile verzi m-aruncă stea, Ca să veghez din cerul meu cu stele, Să-ţi dăruiesc poate târziu, cândva, Un pumn de trandafiri şi crizanteme. Hai să urcăm iubita mea în pat, În camera e un curent subţire, Doar vorbele din pernă mea răzbat Şi te sărută pline de iubire…

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Fericirea... Fericirea-n noi e îngropată, O putem prea lesne dezgropa, Când vorbim alături cu o fată Şi când noaptea o vom săruta. Vorba nu este în noi frustrare, Pe iubita ca să o răneşti, Pentru că lovind în ea o doare Şi în tine parcă nimereşti. Doi prieteni sunt o floare rară, Noaptea desenează albul crin, În iubire ardem către seară, Sentimentele, nu le vopsim. Trec umbrite poate supărate, Peste drum iubirile bălţat, Cu priviri atât de migdalate, Tu iubito nu mai supărat. Te iubesc parcă de-o veşnicie, Vreau alături tu să îmi rămâi, În iubiri să-mi ţii tovărăşie Şi să înfloreşti în mine cea dintâi... carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Tu pleci mereu... Tu pleci din viaţa mea mereu, Rămân doar frunzele care s-au scuturat, Parfumul unui dor ce-i sfâşiat Şi plânge îngerul în visul meu. O Lara Fabian acuma cântă Şi zvârle-n sala cu iubiri pe rând, Văd fetele cu ochii mari plângând Şi ea în întuneric, e o sfântă. Cuvintele sunt râuri de tristeţe, Mă-nvaluie cu freamătul lor plin, Cocorii ţipă, încă e senin Şi eu te strig să-ţi dau cu dor bineţe. Doar pianul bate clapele pierdut, Prin întuneric cade o lumină Şi eu îţi sorb făptura ta divină, La pieptul meu amarnic te sărut. Nu mai pleca, rămâi la mine-n veci, Un înger blond cu aripe întinse, Ce degetele mâinii îmi cuprinse, Într-un căuş cu degetele reci. 14

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Ochii tăi mari eu îi sărut cu jind Şi melodia cade parcă tristă, Iubirea noastră încă mai există, Iar îngerul se pierde fâlfăind...

Această seară... Această seară de iubire, Ne-nvăluie ca un mister, Când mâine trece peste fire, Eu tot la tine iarăşi sper. O altă noapte o să vină, Să ne iubim în paradis, Când umbra e de tine plină, Şi eu trăiesc al tainei vis. Săruturile mă-mpresoare, Pe gură eu să te sărut, Prin umbra nopţii călătoare, Luceafăr care a căzut. Să-ţi mângâi faţa ta rotundă, Să-ţi mângâi sănii tăi cei plini Şi buzele să îţi ascundă, Adâncul ochilor senini. carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Un foc să ardă plin de patimi Şi fără umbră de păcat, Când cerul viselor îl clatini, Când către zori voi fi plecat. Rămâne floarea vestejită Şi dorul meu pierdut să vină, Rămâi în noaptea mea, iubită... Un înger care-n somn suspină...

Stau... Stau cu miezul nopţii la cafea, Stelele prin ceruri se dezmiardă, Nopţile mai cade câte-o stea, În adânc de suflet ca să ardă. Visele se miruie pe zid, Mă loveşte câte o angoasă Şi mai lasă-n inimă un rid, În singurătatea de acasă. Mai vorbesc cu visele puţin, Îngerii pe pat se-aşed comod, În tăcere trandafirii vin, Revărsând miresmele polog. 16

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Când te caut, tu ai dispărut, Ai fugit din nou prin labirint. A rămas să plângă un sărut, În tăcerea florilor de mirt. Eu mai scriu câte-o poezie-acu, Sufletul hârtia desenând, Lângă mine-ai apărut şi tu, Îngere prin mine surâzând. Ne iubim în clipă de taifas, Numai noi ca-ntr-un sfârşit de timp, Două lebede ce am rămas, Colo-n coasta vremii ca un ghimp...

Flori se scutură... Flori se scutură-n grădină, Azvârlind în noi sihastru, Sub a lunii creangă plină, Timpul adormit pe-un astru. Plouă... fluturi se coboară, Punţi singurătăţi ridică, Pe-amintiri de-odinioară, Frunze galbene ce pică. carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Zile zac iar priponite... Pe golgota lacrimi curg, Prin amieze răstignite, Rătăcite peste burg. Numai tu paşii ţi-i luneci, O lunatică făptură Şi privirea ţi-o întuneci, Când te muşc lacom de gură.

Era atât de noapte... Era atât de noapte-n jur, Doar luna se plimba pe stradă, Un bec se chinuia obscur Singurătatea... să o ardă. Fugeam prin umbre fumegoase, Prin neguri ce se răsfăţau, Sub stelele privind pioase, Dorinţele care cădeau. Gradini de sălcii plângătoare, Cu plete-n lună revărsând, Se clătinau încet în boare, De taina noastră fremătând. 18

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Jerlﾄナanu Manuela Cerasela

carte de gﾃ｢nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Tu vino... Tu vino iubite la noapte, Cu poftă de trup femeiesc, Când luna-n fereastră va bate Şi stele pe cer strălucesc. Eu ştiu că dorinţa ne strigă, Cearşafu-i de noi răscolit, Iar trupul începe să frigă, De dorul, de omul iubit. Când soarele umbra şi-o ţese, Pe dealul în urmă lăsat, Grădina din florile-alese, Petale va cerne în pat. Apusul m-apucă de mână, Iubirea în noapte oprind, În apa lucioasă din lună, Văd fluturi din aripi bătând. Minutul se mistuie iute Şi greierii cântă aici, Tot cerul e-alături s-asculte, Un cântec pe scripcile mici. Pe el îl aştept ca să vină, Oglinda l-aşteaptă şi ea, Trec paşii ascunşi prin grădină Şi pun două ceşti cu cafea. 20

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Cuvintele... Mi-e versul adesea cu rimă Şi visul că-n pat te găsesc Când Nuţa îţi poartă doar stimă, Iar eu de dor îţi vorbesc. Afară se plimbă destinul, De toamnă acum îmbrăcat, Nu râd dar îl muşcă vecinul, Ce ţipă de vin îmbătat. Ieri vântul bătea prin ogradă, Săltând capotul un pic, La versul ce fără tăgadă, Stătea cuprins de nimic. Azi floarea de tei e poveste, Pe rima ce trage din Kent, Când Nuţa vecină ne este, Eu scriu că vecinu-i absent. Sărmani ne ducem prin ceaţă, Prin fulgii de nea dezgheţaţi, Dar scriem adesea de viaţă, Ca îngeri de timp condamnaţi. Cuvintele prind ca să cadă, Pe lespezi de dor scânteind Şi luna e albă, zăpadă, Pe umărul nopţii zâmbind. carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Atâtea cuvinte... Atâtea cuvinte şi multe alte nevoi, Se-aştern prin cântecul primei dorinţe, Mi-e teamă că mâine vom scrie istoria noi, Brodată în fir de dor şi speranţe. M-absoarbe trecutul, el piere cu mine, Când zorii din geam mă privesc, Şi-mbracă nebunii şi frunza ce vine, În ramul ce-n casă urzesc. Absurde dorinţe din alte trăiri, Se-ntorc pe aripe negre de vânt, Păgâne se poartă la mine-n priviri, Iar cerul coboară prin nori când şi când.

Singurătăţi... Singurătăţile cu trupul de femeie, Crescute în grădini nedefinit, Întind tăcute braţul ca să steie, Cu-atâta poftă astăzi la iubit. Scot sânii lor ca mere coapte-n târg, Sau se coboară noaptea prin balcoane, Dar se-nfăşoară repede cu sârg, 22

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Lăsând impresia de mari cucoane. Orele trec se duc desfăşurate Şi anii număraţi se trec pe rând, Când toamnele în noi stau despuiate, Se-mprăştie pe masă flori de vânt. Singurătăţi în trupuri de femeie, Cu vitregiri în rătăciri oculte, Ca la Şeherezada s-au oprit să steie, Când clipele ce s-au pierdut sunt multe.

Vin îngerii... Vin îngerii din aripe să bată, Acolo unde-amorul e nebun, Când poarta sorţii poate răsturnată, Rămâne numai a pulbere şi scrum. Văd nopţile cum bat şoptit la geam, Trecând prin ramurile din cais, În care clipe-ntregi visam, Că noi fugim mereu spre paradis. Pe gura mea e dulce sărutarea, Ce o primesc adânc cu-atâta foc Şi mă cuprinde iarăşi disperarea, Că nu mai am atâta busuioc. Mă las pierdută, caldele priviri, Mă înfăşoară în dorinţe toată, Sub bolţile de roşii trandafiri, carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Se învârteşte amintirea roată. Văd cete de băieţi, cete de fete, Dansând cu luna albă la bairam, Pierind cu umbrele pe un perete, Lumini şi umbre ca un filigran.

Noi ne privim Noi ne privim… timpul ne rătăceşte, Cu-atâta ignoranţă de nevoi, Această vreme nu se întâlneşte, Cu soarele ce-a răsărit în noi.. Mi-e-atât dor... vreau să mă strângi la piept, În dimineţi străine să-mi dai roată, Încât încă o viaţă am s-aştept, Să înflorim ca primăvara toată. Pe braţe să îţi stau în noaptea lină, Când stelele privesc galeş la noi, Când îngerii coboară în grădină, Să ne păzească tainic pe-amândoi.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

De dorul stelelor... De dorul stelelor astăzi ridică, Mireasma lumii cu miros de lut, Că te-ntâlneşti cu mine şi mi-e frică, De primul vis din ultimul sărut. Mi-e soarele atâta de aproape, Sub pleoape azi te răsfoiesc, Privesc luna ce vrea să sape, În poezia ce-o trăiesc. Las somnul meu în arcul lumii, Păcate grele să viseze Şi-ncorsetat precum păgânii, Îi cer acolo să danseze. Mă-ntorc din patul nopţii mele, Ce stă pe pletele-aurii Şi las puterile din stele, Să ardă-n noi pentru-a privii. Chem luna ca să se coboare, În primăvara-n care vine, Să dea obrajilor culoare Şi frigul dorului s-aline.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Purtând măşti Printre sălbaticele flori de câmp, eu am ascuns un murmur surd şi-am întâlnit priviri de zare în timp, bătute din acelaşi trup prin cord. Iubirea îmi arată minunea din afară ciupind un colţ din fericirea femeiască, pierzând-o-n zbor pe sunet de vioară, o aştepta cu oaspeţi de onoare idolească. Iată cum toţi purtau pe feţe câte-o mască… cumplita schimbare îmi arde cuvântul, o limbă de soare arunc-o văpaie regească din zare sorbindu-şi privirea şi gândul. Pe stele răpuse ce-mi cad în mirare, durerea alină visări printre ploi, o mască purtată le cere chemare, scornind fericirea în zarea de soi.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Nicolae VASILE

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Pentru că exişti Pentru familie, fraţi, părinţi, unii vii, alţii sfinţi, din cei vii, unii veseli sau trişti, trebuie să exişti! Pentru admiratori sau iubiţi, buni, nebuni sau tâmpiţi, că-i respingi sau admiţi, că sunt veseli sau trişti, e deajuns să exişti. Fiindcă totuşi exişti, pe Pământ, nu-n poveşti, nu uita, să manânci, să respiri, să iubeşti. Nu uita să trăieşti!...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Dor Mereu, când dorm, te am în vis, când mă trezesc, te am în gând, deschid calculatorul tot sperând, ca de la tine să primesc, cât de curând, măcar un rând, măcar un rând!... Mereu, când pleci, mă doare-un gând, că nu eşti bine, că nu mai vii, aştept de la tine ceva, un mic semnal, cât de plăpând, măcar în gând, măcar în gând!... Să fiu cu tine, aş vrea să dorm, în somn pot deseori să zbor, să vin la tine, carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

oriunde-ai fi, ca împreună să putem fi, cum mi-ai promis, măcar în vis, măcar în vis!...

Femeie Femeie,… dragă femeie,… eşti în toate, cum mai bine nu se poate, sclipiri de minte, relaxare, trăire fierbinte, ponderare, creaţie şi visare, ca oricare altul, partenerul tău bărbatul. Eşti totuşi, în domenii cheie, singură,… mamă fii,… şi să rămâi, femeie!... 30

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Mărţişor Sânge, lapte şi dor, dai tu, mamă, la al tău fecior,... care le împleteşte, cu al dragostei fior şi ţi-le întoarce, ca mărţişor!...

Perpetuum feminin Femeia trebuie mereu iubită, chiar dacă se eschivează şi evită, este jignită dacă nu-i curtată deşi, Ea foloseşte des cuvântul niciodată, El înţelege totdeauna altădată, Ea aşteaptă să fie iar curtată, El, dacă-o iubeşte, nu renunţă niciodată! carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Mărţişor cu trei fire Se împletesc în mărţişor roşu, alb şi-un fir de dor. Roşul este sânge, este viaţă, albul, curcubeu amestecat cu care să trăieşti, învaţă, dorul nu se vede, dar se simte, toate amestecate să reînvii, te ajută, ia aminte!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Gabriela Mimi Boroianu

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Femeie Întâi a plămădit-o din cuvinte Şi-un strop de soare ce l-a stins în val, Ca-n mângâierea unui vis cuminte S-aprindă-n ochi sclipirea de cristal. A modelat-o-n adieri de vânt, Colină de nisip unduitoare, Miraj ce poartă-n el aproape sfânt Sămânța vieții ascunsă-ntre izvoare. Căpșuni i-a pus pe buze să hrănească Și a-mbrăcat-o în parfum de flori, Iubirile-n surâs să-i înflorească, Sub palmele fierbinți, mii de fiori. În glas acorduri line de vioară, Blândețea îngerilor în priviri, Alint pe suflet ca să nu mai doară Și-n brațe legănare de zefiri. A adunat frumosul din frumos Și partea bună din tot ce a creat... De toate a făcut Domnul prinos Când lutul ei la binecuvântat 34

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Cu apa ne-ncepută din ştiubeie Ce-n ochii calzii s-a revărsat tăcut Și-a botezat-o cu-n cuvânt „FEMEIE” Chiar dacă s-o-nțeleagă n-a putut!

Odă femeii Copilă Ce alergi la fântână, Cu poala plină de țărână, Cu cercei de cireși, Cu salbe, De nalbe, Și alte flori dalbe, În tărâm de povești, Ce repede crești, Ca un lujer de floare, Ce se înalță spre Soare, Tu, floare vrăjită, Vrei să fii a mea iubită? carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Iubito... Te-am adus în crâng, Acolo unde florile pe ramuri plâng, Să privești zarea, La fel de albastră ca marea, Părul să-ți admir, Pe mâini să-l răsfir, Galben ca grâul, Și revărsat ca râul, Să-ți împletesc coroniță, Din flori de lămâiță, Păsările să te recunoască, Și să te îndrăgească, Peste toate fii crăiasă, Sufletului meu mireasă!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Mireaso... Te duc apoi, Fără să privești înapoi, Pe culmea dealului, Să asculți bătaia timpului, La mijlocul nopții, Pe întinsul bolții, La porțile sorții, Să-ți iei Luna călătoare Domnișoară de onoare, Nuni mari Luceferi vii, Stelele îți vor fi nuntașii Și în mijlocul alaiului, Pe pătura câmpului, Cu a dragostei scânteie, Să te fac a mea femeie...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Femeie… Te duc acasă acum, Cu capul pe pernă te pun Și când zorile se nasc, În cearcefuri de damasc, Te scot în mijlocul curții, Ca să îți cunoști supușii: Vaca cu ugerul plin, Struguri ce se fac vin, Oile și caprele, Grădina cu zarzavaturile, Florile ce cresc în tindă, Fructele ce-n pom anină, Chiar pe apa din fântână, Peste toate tu stăpână, Îți dăruiesc supus ție, Această împărăție Și te fac mie soție!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Mămico... Cu poala plină de plăcinţi, Pentru copiii tăi cuminți Ce-i ajuți să crească mari Și la trup să fie tari, Tu le rânduiești pe toate La o cumpănă de noapte, De noroc să aibă parte, Să nu plece așa departe; Să-ți facă o bucurie, Că ce-o fi, e bun să fie, Un nepot, o nepoțică, Să te fac de-acum bunică!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Soţie... Cu mâna caldă îți frământ pântecul, Unde se naște în leagăn cântecul Și sânul, unde laptele curge, Când pruncul din tine plânge Iar când s-o împlini sorocul, Ce ne-o aduce norocul... Din stăpână mare doamnă, Să te fac acuma mamă!

Bunico... Ce crești la nepoți, Ajutându-i pe toți, Cu pleata căruntă, Și la trup plăpândă, Te urci pe coama dealului sus... La fel ca Soarele în apus Și privind cu ochiul trist, Piatră de ametist, Le saluți pe toate, Călătorind spre moarte...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Camelia Ardelean

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Îngerul din suflet (mamei mele) Înfloresc amintiri sub cascada de ploi (Anotimpul de jad se-oglindește în noi): Când la pieptul tău blând, universu-l simțeam, Fericirea-și cresta primăvara pe ram. Pentru zâmbetul tău – un concert de viori, Ți-aș aduce, în vis, nemurirea din sori. Mi-ai lăsat, pe sub gând, o fărâmă de stea, Să-mi adune-n pocal tulburarea, în ea. Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu, În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu; În genunchi, prăbușit, văd tunelul spre zori, Mă ridici c-un surâs, ce pe gene-mi cobori. De trecutul opac mă sufocă în chingi, Împletești dimineți și cu raze mă ningi; Jumătate de zbor retezat de-aș avea, Tu mi-ai țese covor din mărgele de nea.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri, Ai atinge-o discret cu miresme de veri. Din clepsidra cu nopți risipite-n convoi, Iei pe degete timp și mi-l cerni în șuvoi. Și atunci, cum să sting jarul meu sângerând, Când lumina-n neant stă în chipul tău blând? Mama – floarea-de-colț și cadoul divin, Este îngerul meu, pe-al ei nor mă alin... (februarie 2016)

Sacrificiul unei mame Mi-amintesc când biata mama M-aștepta în pragul porții, Iar când nu veneam la cină, Se dădea de ceasul morții. Mică, slabă și lividă, Grija zilei o-ncerca, N-avea vreme de distracții, Leu cu leu greu aduna.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Eu eram a ei comoară, Pentru mine făcea tot: „– Vreau și eu, copilă dragă, Să te-ajut atât cât pot!” Era mereu ocupată, La serviciu, prin ogradă, Fost-a cât pe ce, odată, De-oboseală jos să cadă. N-avea magica baghetă, Totuși, chiar minuni făcea: Zi de zi, pe-a noastră masă, De-ale gurii aducea. Nu știam eu, pe atuncea, Chinul prin care trecea, Se ferea să îmi arate Tot ce-n inimă avea. Singura ei bucurie, La școală dacă mergeam: Carnetu-nțesat de note, Când cu zece-l aduceam. Ea mi-a pus stilou-n mână, M-a-ndemnat la primii pași Și tot ea mi-a dat imboldul: „- Să înveți, să nu te lași!“.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

N-aveam lux la noi acasă, Nici mătăsuri sau covoare, Însă eu simțeam că mama-mi Pune lumea la picioare. N-aveam haine din reviste, Nici tabletă nu aveam, O aveam, însă, pe mama, Altceva nu îmi doream. Idolul copilăriei, Universul meu era, O sorbeam din ochi când, seara, Lângă pat, povești citea. Adormeam, cu al meu suflet De copil, în brațe-i, lin, Și visam că-s o prințesă, Iar ea, darul meu divin. N-am dus lipsă de nimica, Am avut un trai decent; Ale mamei sacrificii N-au trecut, sunt și-n prezent. A rămas tot stâlpul casei, De când tata a plecat Și-a lăsat-o cu durere – Un destin neconsolat.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Acuma, când grija zilei N-o mai are, ca-n trecut, E bătrână și bolnavă, Alte griji i-au apărut. După-o viață chinuită, Doar atât i-a mai rămas: Să m-ajute mai departe, Până-n ultimul ei ceas... (din volumul de debut „Lacrimi de suflet“, Editura Emma, Orăștie, 2014)

Bunica (bunicii mele Silvia, la vârsta de 90 de ani) Trudită și-ncercănată De-oboseala unei vieți, Grea durere te încearcă-n Zorii-acestei dimineți. Somnul fuge de la gene, Șalele iar te omoară, Ba mai mult, toată spinarea, Brusc începe să te doară. Ai trăit aproape-un secol De necaz și întristări, Ești dedată cu durerea, La mai bine nu mai speri. 46

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Anii ți-au săpat pe frunte Cute-adânci, întunecate, Iar pe-obrazul ca zăpada, Altele, nenumărate. Cinci copii crescut-ai, bună, Și vreo 15 nepoței, Iar acum, de-ai vreo nevoie, Nu prea ai de und` să-i iei. Fiecare are treabă, Fiecare cu-ale lui, Tu trudești ca mai-nainte, Vreme de zăbavă nu-i. În grădină e de sapă, La găini, de dus mâncare, Iar pe sobă-a ta fiertură Mai așteaptă-un pic de sare. Ești adusă rău de spate Și te miști încetișor, Nu mai ai, ca altădată, Când lucrai, același spor.

Ești slăbită ca o umbră, Ai muncit cât zece-odat`, Iar acum, la bătrânețe, Nu trăiești într-un palat,

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Ci-n căsuța ta modestă Unde iarna bate vântul, Iar vara, acoperișul Parcă-i una cu pământul. Nu ai aer, e-umezeală, Geamul casei e crăpat, Nu te plângi, că nu ai vreme, Iar dai fuga la săpat. Nici atunci când ești bolnavă Nu te plângi, nu zici nimic, Pătimești doar în tăcere, Să nu superi nici un pic. Poate că nu ai tu școală, Diplome în buzunar, Dar ai inima de aur, Chiar de-i plină de amar. Tot ce ai împarți cu alții, Ție nu îți lași nimic, Ești o mână de femeie, Ce-ntr-o palmă o ridic. Gata-i timpul, știu prea bine, Ca și mâine vei pleca, Vei dormi, tăcut, sub glie, Dragă bunicuța mea! (din volumul de debut „Lacrimi de suflet“, Editura Emma, Orăștie, 2014)

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Florin T. Roman

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Omnia vincit amor! Iată, stau aplecat peste această ultimă coală a caietului în care îmi scriu poeziile! E o coală albă, imaculată. Singura. Foaia imaculată odrăsleşte cuvinte nedesluşite, din care tu îmi răsari, zveltă şi nobilă, precum o aristocrată bizantină cu umerii goi şi cu fruntea senină, castă ca Athena, orgolioasă ca şi Casiopeea. Mă iei la braţ şi urcăm împreună, sub clar de lună, într-o nacelă cât o jumătate de nucă, purtată în zbor de o pasăre colibri, amândoi înveşmântaţi în raze de lumini argintii, ca în haine de bal, tu purtând la gât o salbă din bătăile inimii mele, eu purtând pe cap o coroană de luceferi încă nenăscuţi, tu fredonând rapsodii în cinstea primăverii, eu declamând tăceri impermeabile, de Shakespeare. Urcăm, urcăm şi Pământul e tot mai mic. Simt cum în mine se naşte şi creşte un imperiu de cruci, tu ai rămas în urmă, să culegi trandafiri şi sentimente însângerate, eu te aştept, foşnind ca un sinistrat al florilor cerului. Şi iarăşi urcăm, urcăm, fără popas, şi cerul e tot mai aproape, se destramă, iată, rozele şi zborul, tu mă strigi dintre urme de cuvinte: 50

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Omnia vincit amor! Omnia vincit amor! Eu nu-ţi răspund şi ecoul tăcerii produce albastru. Închinăm un pahar de senin, închinăm şi urcăm, iată, tocmai am trecut de cer, am lăsat în urmă şi cuvântul cer, îmi zâmbeşti şi surâsul tău dezintegrează emoţiile în mii de nestemate, cu frivolitate privesc în urmă: nu se mai văd nici cerul, nici umbra cerului, nici cuvintele, nici necuvintele, dar tu încă ştiu cine eşti, te mai recunosc după forma inimii şi după cicatricea de pe destin, şi suspin.

De ziua mamei mele Iartă-mă, mamă, că azi, de ziua ta, nu ţi-am scris nicio scrisoare, nu ţi-am trimis nici măcar o carte poştală sau o telegramă de felicitare! Iartă-mă, mamă, că azi, de ziua ta, nu ţi-am oferit nimic în dar, o haină, o pereche de pantofi, o poşetă sau ceva, acolo, ce ţi-ar fi plăcut! carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Iartă-mă, mamă, că azi, de ziua ta, nu-ţi pot dărui altceva, decât inima mea, pe care tot de la tine o am, care a fost plăsmuită înlăuntrul tău şi care e carne din carnea ta! Iartă-mă, mamă, că azi, de ziua ta, nu am fost în stare să-ţi ofer altceva, decât trei flori şi o parte din inima ta înapoi!

Elegia unui înger cu nume de fată Iubito, e atâta lume între noi şi totuşi, iată-ne aici, numai noi doi, pe-o aripă de vis rănit în zbor de veacul trist – duşman necruţător! Mă doare vremea dintre noi şi sânger; mă consolez c-am întâlnit un înger. Ne-am cunoscut prin vers purtat de unde, ne-am apropiat prin Putna, Eliade, munte. 52

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

O, cât aş vrea buziţele să-mi dai, doar un minut. Şi-ai vrea şi tu, aşa-i? Şi braţul după gâtu-mi să-ţi petreci, să-ţi mângâi părul, lin. Şi-apoi să pleci. Multe-ar putea să fie. Nu vor fi! Ce ar fi fost nicicând noi nu vom şti. Dar vom trăi în pulsul tandru, poate, al inimilor noastre-îngemănate. Iar când viaţa va fi rea cu tine, tu fugi, în lumea visului, la mine! O să te-ştept cu ghiocei şi cu fiori, şi o să stăm îmbrăţişați până în zori. Şi nimeni n-o să ştie niciodată iubirea noastră tainică, curată. Şi-aşa cum ochii îndrăgesc lumina, aşa ne vom iubi noi doi în veci, Cristina!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Scrisoare către femeie Văd pe partea nemuşcată a mărului lacrima dulce-amăruie a cuvintelor tale mângâietoare, prelinsă în rana coastei care-mi lipseşte, urmele paşilor tăi graţioşi, imprimate în huma-mi însetată de buzele suave şi fierbinţi între care soarele, sângerând şi timid, îţi răsare şi apune, cu gesturi de cavaler rătăcitor, o tulpină de cer înflorit în seninul galactic al privirilor tale amăgitoare şi degetele delicate, ce ţi-au obosit culegând stele coapte, o secvenţă candid înmărmurită din visele-mi nefinisate despre jocuri roşiatice, ascunse sub cămaşa de noapte a comportamentului tău nocturn de comete ce-ţi străbat asfinţitul de deasupra uterului şi aşternutului, 54

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

imaginea sânilor tăi fecunzi, înmugurind discret şi tandru, precum un aluat al norilor aprinşi din scânteia unei tristeţi cu chip de zâmbet, o rază de lună rătăcită prin taina firelor de păr ce ţi se prăbuşesc ca o cascadă taciturnă peste nobleţea umerilor dezgoliţi, un zbor de pasăre rănită, sculptat în pelvisul care îţi sprijină dezamăgirile şi carnea, pielea şi destinul, viciile şi sublimul, o nedumerire dăltuită pe reverul felului tău de a fi... şi o floare.

Săruturi pentru genul feminin Te sărut, copiliţă cu zâmbet angelic, pe petale, pe frunte, pe joc, pe stamine, pe întregul decor elegant şi feeric, ce-l poartă-n cosiţe primăvara din tine! carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Sărut ochii-ţi blânzi, adolescentă sfioasă, ce înveţi cu răbdare să zbori şi ţeşi vise; eşti atât de candidă, aşa de frumoasă, ca un buchet de flori spre lumină deschise! Sărut castitatea-ţi, suflet dalb de mireasă, ce păşeşti spre altar într-o datină veche, demnă şi senină, nobilă, graţioasă, la braţ cu acela ce ţi-a fost dat pereche! Îţi sărut pântecul ce-ţi dospeşte urmaşii, precum un aluat care creşte-ntre stele, ţie, mamă, ce-n lacrimi îţi creşti copilaşii şi apoi îi înveţi să păşească pe ele! Sărut mâna, bunică cu dor ce se lasă peste fii şi nepoţi, peste soţul din groapă, şi-ţi mai sărut anii ce pe umeri te-apasă, precum un ulcior de lut, adânc, plin cu apă! Îţi sărut Chemarea din adâncul fiinţei, monahie smerită, feciorelnic destin, de a zbura liber, cu fiorul credinţei, de pe-un pisc pe un altul, tot mai sus şi mai lin! Vă sărut smerit pe cruci, străbunici de pământ, ce-aţi fost cândva fete, neveste, mame, surori Eve ce veţi învia, într-o zi, din mormânt, pentru o lume numai din iubire şi flori!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Gherasim Constantin

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

O văd pe ea Fiinţa ei o vad… În părul mătăsos şi în privirea dulce În capul înclinat uşor, ca-n vis În rochia neagră, vaporoasă, cu un anchior promiţător În felul gingaş în care-şi duce palma la ceafă În gura, deschisă uşor într-un zâmbet miraculos În buzele perfecte, strălucind a tinereţe Şi în privirea atentă, rezemându-şi bărbia în palme În zâmbetul cochet şi în părul căzând zulufi Şi-n eleganţa cu care-i cade părul pe umeri În zâmbetul candid din rochia înflorată Şi în privirea care aşteaptă sărutul pătimaş În ochii prelungi şi-n buzele cărnoase, senzuale Şi în bobocul de trandafir din părul negru În capul uşor înclinat şi-n umărul împins, vinovat, în faţă În privirea întrebătoare dintre două şuviţe care cad neglijent Şi-n mâna care cade moale Şi-n mâna care se încurcă-n păr … Şi-o văd în soare şi-o văd în stele … Şi-n vântul care adie şi în parfum de floare Şi-o vad în ochii tuturor şi-n picăturile din nor…

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Sunt Sunt vântul care se joacă cu părul tău Şi picăturile de ploaie care visează la atingerea pielii tale Sunt umbra care te apără de soarele arzător Şi lianele care doresc să te cuprindă şi să te ridice Sunt rădăcina care se ascunde în pământ ca tu să nu împiedici Şi sunt şi creanga care se ridică pentru ca tu să treci Dar sunt, în acelaşi timp şi creanga care se apleacă pentru a-ţi atinge chipul frumos Sunt soarele care te cuprinde cu tandreţe Şi sunt frunza care în zbor se lipeşte de tine într-o îmbrăţişare fugară Sunt fulgul care poposeşte în palma ta Dar sunt şi valurile care-ţi mângâie picioarele Sunt norii care-ţi modelează umbra pe nisipul fierbinte Dar sunt şi pala de vânt care-ţi ridică rochiţa curios Sunt adierea de vânt care-ţi deranjează părul Dar sunt şi umărul pe care îţi aşezi capul, când eşti tristă Sunt… dar sunt şi…

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Întâlnire Ştiu că ea e dincolo... Trebuie să întind doar mâna, s-o ating Dar mi-e teamă... Prima oară când am văzut-o, Am alergat spre ea năvalnic! Dar... m-am oprit în oglinda albastră – Ea zâmbea gingaş de cealaltă parte. A doua oară, şi-a întins braţele către mine Şi mi-au rămas pe haine, picături de apă. A treia oară m-a chemat cu glasul şoptit al frunzelor de primăvară, iar zăpada pletelor ei, s-a înverzit Şi de-atunci, mă spăl curcubeu După ploaia de flori a privirilor ei...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

E ziua ta E ziua ta, făptură de lumină Şi-aş vrea ca să-ţi închin un vers, Să-ţi spun în astă zi senină Că nu există, fără tine, Univers! Tu mângâi cu privirea totul Şi ce atingi, devine alb, imaculat Pe tine, tot mereu poetul Să te surprină-n versuri, a-ncercat. Eşti umbra ce-şi doreşte omul Când soarele l-a potopit Şi creanga albă ce-o visează pomul Când prima oară-n viaţă a iubit. Eşti floarea mărului în primăvară, Eşti lăcrămioara ce-alin-ades durerea. Atunci când valul te scufundă iară, De unde ai femeie, dulceaţa şi puterea? O primăvară lungă aş vrea să-ţi fie viaţa, Să ai deasupra cerul, de-a pururea senin, Aş vrea ca să-ţi întind, sub pasul tău petale, Să-ţi spun că îmi eşti dragă, tu, floarea mea de crin! carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

De ziua ta ! E ziua ta şi din banalele cuvinte care ne încarcerează viaţa, aş vrea să aleg cele mai distilate parfumuri pentru a ţi le dărui ca ofrandă. Dar, ca întotdeauna, cuvintele sunt mult prea sărace pentru a exprima ceea ce aş vrea să-ţi spun şi mai ales, miracolul că exişti. Azi, e ziua ta, e primăvara pe care ţi-o dărui în gând şi în suflet. Pentru că astăzi şi întotdeauna, numele tău, FEMEIE, înseamnă iubire şi eternitate! Eu, când privesc o femeie, mă simt pierdut în hăurile universului, rămân mut de admiraţie şi- mi dau seama că Dumnezeu a iubit şi iubeşte mai mult feme ia, deoarece a făcut-o altfel, mai cu grijă, cu mai multă atenţ ie, cu dragoste şi iubire, ca un sculptor aplecat peste marmura sa. Şi acest lucru se vede! Când priveşt i o femeie vezi o vioară (cât de bine seamănă torsul unei feme i cu acest instrument vrăjit!), vezi trestia unduindu- se pe baltă, vezi înge rul abia at ingând pământul. Femeia este ca o veste bună, este singurul drog pe care Dumnezeu ni l-a dat, este singura făpt ură cu fereastra inimii mere u de schisă căt re Creator şi este la rândul e i CREATOR! La crearea fe meii, cu siguranţă şi-au dat mâna toate muzele, căci prea bine a ieşit! Iar la întrebare a „De ce a creat Dumnezeu întâi bărbatul?”, răspunsul nu poate fi decât unul singur - înainte să realizezi o capodoperă treb uie să faci o probă! Se vorbeşte mereu de egalitatea femeii cu bărbat ul. Este, cu siguranţă, o aberaţie! Egalitate nu va fi niciodată, pentru că EA are dintotdeauna ceva în plus -int uiţia- şi nu numai, pe care b ărbatul nu o resimte decât parţ ial şi o tranformă în acţiune. O mică dovadă ar fi că femeile nu sunt niciodată liniştite în ce priveşte viitorul, tocmai poate din cauză că -l intuiesc. 62

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Ştiu că, de cele mai multe ori, trecem unul pe lângă alt ul fără să ne vede m chipurile. Aş vrea să recunosc eu, în numele celorlalţi bărbaţi, vina noastră perpetuă. Munciţi în rând cu noi, ne iertaţi de nenumărate ori şi ne acoperiţ i la nesfârşit. Puţini bărb aţi ştiu să aprecieze calităţile reale ale feme ilor care le „condimentează” viaţa, iar când îşi dau seama, în sfârşit, s-ar putea să fie prea târziu! Şi e păcat când un bărb at nu înţelegge valoarea inestimabilă a gesturilor mici şi tandre: un zâmb et, un sărut, o apreciere sau o floare. Sunte m răi şi flămânzi, de mult e ori şi nu vă vedem efortul. A şteptaţi ca să ne certaţi, să adoarmă copiii! De multe ori vă învingem hoţeşte, dar trecem mai departe şi nu ne pasă... În numele tut uror bărbaţilor, îmi ce r iertare pentru toate - pentru nepăsar e, pentru nerecunoştinţă, pentru lipsa noastră de tandreţe, pentru mitocănia de care dăm dovadă de multe ori, pentru lipsa de dragoste sau de respect, pentru neismţire... A ceastă listă e ste întreruptă, din păcate mult prea rar, de câte un gest, hai să-i spunem frumos, care pe voi vă luminează, iar lumina privirilor voastre şterge întreaga listă, dar noi ştim că nu o merităm! Sper că această recunoaştere a mea, va trezi şi pe alţii. Este ziua dumneavoastră şi aş dori să vă dau vouă, ca celei mai mari minuni din lume, „o fărâmă din soarele meu interior, care să vă încălzească şi să vă apere ”. Aş dori să vă spun, că pentru a trăi mai bine nu ne treb uie panacee universale sau lucruri absolute, ci un fapt simplu în aparenţă, o reîntoarcere pentru a redescoperi FE MEIA, pentru a-i da posibilitatea să- şi manifeste adevăratele potenţe. În condiţiile în care am început să ne ascundem unii faţă de alţii, sau chiar faţă de noi înşine, când fiecare se retrage în el ca într -o carapace, când totul se clat ină, părerea mea este că t rebuie să valorificăm partea frumoasă şi adevărată şi să ne bazăm pe FEMEIE, aşa cum este ea, cea adevărată carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

frumoasă, senină, sinceră, cu lumina albă şi mare a interiorului ei, cu gingăşia, fragilitatea, credinţa şi cu tihna în afara timpului pe care o are dar este împiedicată să ne-o ofere. Prezenţa FEMEII ne luminează întreaga viaţă, iar noi ne întoarcem mere u şi me reu la EA, pentru a căpăta linişt ea ancest rală după care fugim cu toţii, după siguranţă şi atunci viaţa ne va deveni o „copilărie perpetuă ”. Maria, adorată a Domnului, reconfirmă ce loc îi revine FEMEII - aceea de PROPOZIŢIE PRINCIPALĂ A VIEŢII! De aceea se impune, dragele mele, retrăirea continuă a Mariei. Vă sărut mâna, spunându-vă că meritaţ i mult mai mult decât vi se oferă. Cred că atunci când a apărut FEMEIA, întregul Univers a stat în loc şi a exclamat: SĂ TRĂIEŞTI FEMEIE! SĂ TRĂIEŞTI EVA - MAMĂ A CELOR VII, MATER A SEMPERVIRESCENŢEI!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

LenuĹ&#x; Lungu

carte de gĂ˘nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

O cafea cu suflet Vântul adie, uşor, frunzele ruginii ale copacilor înalţi, mireasma lunii Octombrie se face simţită, toate acestea îmi oferă linişte în suflet... pace... chiar şi acea fericire greu de găsit. Iubesc toamna pentru aroma timpului trecut pentru dulce-amăruia melancolie care îmi invadează sufletul, pentru că fiecare frunză căzută îmi aminteşte de cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile, deschid geamul larg, cu cană de cafea în mână, savurez aroma şi privesc în depărtare... e încă linişte... şi aştept. Închid ochii şi respir primele secunde din octombrie. Nu ar fi interesant să retrăim amintirile sufletului atunci când le ducem dorul? E adevărat că şi nostalgia îşi are rolul ei în viaţă, dar... Când simţi că nu poţi întoarce timpul... Că îl vrei înapoi. Nu ai nici o cale de ieşire în labirintul vieţii. Sufletul meu vă oferă o reţetă: Starea de bine. Se ia una bucată seara fără nici un plan, împănata cu gânduri şi dor nebun. De asemenea, se iau câteva bucăţele de prieteni, se scutură bine de plictiseală după care se pudrează cu chef de povestit. În ceaţa depărtării din sufletele noastre, În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare Ai regăsit speranţa iluziilor albastre Zbătându-se în pieptul lovit de remuşcare Ca păpădia smulsă de-a vântului aripă, Ca norii risipiţi în zări adânci, pribege, Iubirea noastră astăzi din lanţuri se ridică Căutând cu disperare noi patimi să închege... Zadarnic amintirea încerca să deştepte 66

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Dorinţe adormite în umbra nerăbdării Când într-o zi iubitul pe mine o să m-aştepte... Atunci eu voi fi strajă la poarta nepăsării.

Gânduri Atunci când ne așteptăm mai puțin, viața ne provoacă pentru a ne testa curajul și dorința noastră de a schimba ceva; într-un astfel de moment nu putem pretinde că nu s-a întâmplat nimic sau să spunem ca încă nu suntem gata. Viața nu se uita înapoi. O săptămână este mai mult decât suficient pentru a ne decide dacă să ne acceptăm sau nu destinul nostru.

Te privesc Te-aș privi precum nașterea unei stele pe un cer întunecat ochii tăi plini de rouă să-i sărut să mă pierd în ei în miile de galaxii să-ți mângâi buzele să-mi înec trupul în al tău aștept vântul să adie cu brațele deschise să simt atingerea ta. carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Mi-e dor de noi Lovește-mă cu fluturi, lovește-mă cu forța unei clipiri, tatuează-mi fluturii pe suflet cu delicatețea unui chirurg iubitor de arta vie. Spune-mi la ureche lucrurile acelea plăcute ce dor când sunt mute de uimire. Arata-mi visele în doi prin norii de cocori ce fac aerul viu din aripile lor. Străbate-mi inima fără cuvinte asa cum faci în momentele acelea când ochii spun fraze lungi ca o înșiruire de cascade multicolore pline de simțire. Dezleagă-mi repede iubirea ca sa pot spune liniștit cum eu cu tine sa fie ultimul meu început, pentru ca sfârșitul ne sta împreună la picioare. Acoperă-mi privirea cu chipul tău, ridica-ți ochii ce strălucesc când ma privești și care-i fac pe ai mei sa zâmbească în suflet, în lumea ta. Cheamă-mă să bem cafeaua de dimineață cu sorbiri de clipe și priviri în ochi, singuri printre privirile lumii ce așteaptă sărutul cu arome de scorțișoară și zâmbetele ce soarele le mângâie pentru începuturi de zile senine.

Pierdută-n gânduri Mă simt pierdută cu fiece clipă în care respir... clipa în care mă afund tot mai adânc în brațele tale de teama fiorilor pe care dulcea adiere îmi poate trezi simțurile. Închid ochii și respir adânc... ca și cum aș vrea să te respir pe tine odată cu aerul care îmi umple plămânii în toate unghiurile... simt cum ticaitul inimii mele începe să accelereze semn că aroma pielii tale mi-a ajuns în vene, semn că tu acum hoinarești pierdut în mine. Timpul în care eu visez și încerc să-ti respir aroma la fel ca un animal care-și adulmecă prada mâinile tale mă strâng la fel de reci și dure ca niște catene, din ce în ce mai strâns... încat plămânii mei explodează aroma ta prin miile de pori. Strânsoarea devine din ce în ce mai dulce... din ce în ce mai 68

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

excitantă mai plăcută... buzele își fac strada spre ale mele descoperind micile porțiuni ale gâtului descoperite încă. Și rămânem așa sărutându-ne și lăsându-ne purtați de dulcele somn al nopților de vară, închidem ochii și ne lăsăm prinși de vârtejul magiei care ne înconjoară visând la buzele noastre care se vor trezi la fel ca acum... când totul adoarme... Contopite într-un dulce sărut.

Stropi Stropi de rouă cu iz de lăcrămioară se aşterne peste timp sorb o rază de speranţă într-un pocal de fericire din cupa de cleştar noaptea îmi brodează cu stropi de mărgăritar pe un tărâm de stele cu tril de rândunele vise în noapte cerne timpul trece mă topesc de dor.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Femeia din ceașca de cafea Am să încep o poveste *Femeia din ceașca de cafea*. A fost o dată ca niciodată, așa încep toate poveștile... M-am trezit de dimineață, direct la ibricul de cafea să-l pun pe foc. În timp ce flacăra ardea valuri de iubire mă lua, din rotocoalele roșii ale focului un chip se arăta... Urmărind chipul din dansul flăcării, zâmbeam și priveam dar deodată cafeaua îmi dădu în foc, realitatea m-a trezit. Îmi pun cafeaua în ceașcă și mă așez pe terasă să îmi savurez în liniștea răsăritului cafeaua. Privind aburii ce se înalța fiori reci mă cuprindea,cănd din ceașcă se arata femeia ce dansa. Dus de valul feeriei pluteam și visam... Simțeam de parcă ar fi fost a mea, de parcă o cunoșteam. Când o femeie dansează în fața ta şi o simţi lângă tine, înfiorând dimineaţa, plutești pe aripile imaginației... Îi zãresc buzele descântându-te, pletele curgându-i peste instinctul tău de supravieţuire şi îmblânzindu-l, cavalcade îndrăzneţe, aerul cu parfum de cafea și o femeie în ea. „Vrea libertate!”, îţi spui, dar pui frâie, pentru că nu-ţi pasă de ce vrea ea, instinctul de supravieţuire treptat revine, o prinzi în lanţuri grele şi eşti hotărât să o menţii în starea de sclavie care s-a numit mereu iubire. Cafeaua cu iluzii are multe farse, îţi luminează şi-ţi întunecă mintea când te aştepţi mai puţin. Când te îmbraci în cuvintele tale, nu trebuie să te aştepţi ca acestea să-ţi dea şi un chip, altul decât acela al închipuirii. Pe acesta îl vor povesti adevărat şoaptele, vorbele şi strigătele iubitei. Întotdeauna încercăm să prelungim gustul nopţii de iubire cu gustul unui fruct care să facă ziua la fel de dulce şi de amară. Mai întâi, încercăm să ne îmbătăm iubitele cu dragostea noastră ameţitoare. Încercăm să poposim în sufletul lor, ca o licoare grea, a cărei tărie le-ar putea obliga să rămână în noi, sau măcar lângă noi. Aș strecura în ceașca de cafea frunze cu nervuri îndrăgostite, globuri şi vărguţe, liliac şi lilieci invizibili, un tangou sau umbrela unui bărbat care aşteaptă. Flori de câmp, stele căzătoare, valuri. O privesc lung, cu mirarea celor ce, fugind din ei înşişi, se întorc în ele însele. 70

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Şi întotdeauna le iubim... Nimic nu e mai trist decât o femeie în ceașca de cafea îmbătată de aroma cafelei cu gust de închipuiri, ajungem să ne înnorăm căci totul e un vis, ce se emană din aburii cafelei... Ca sfârşitul unei poveşti nefericite, în care umbrele noastre rămân fără noi. Sufletul femeii, nu are o formă întâmplătoare.Trupul şi sufetul ei seamănă cu arhitectura unui ţărm, a unui vas de lut, a unei îmbătări... Mă îmbăt și mă scufund în magia închipuirii. O dulce, chip frumos ce mă amețești în dansul aburilor de cafea cu gust de femeie.

Cinematograful vieţii Viața este ca un film... Privită de multi, aplaudată, apreciată dar și criticată... Un film ce are și publicitate ce ne întrerupe șirul viselor la care ne gândim în cele mai frumoase momente. O sală în care doar eu sunt singurul privitor al filmului derulat în fața mea mort îmi reprivesc viața. Nu plătesc biletul la intrare în cinema, l-am plătit pe parcursul vieții. Acțiunea îmi este cunoscută, scoasă parcă din realitatea trăită, dar visele parcă nu erau așa, proiecția alb negru a gândului meu privită prin prisma unui videoproiector ce îmi afișează clipele ce le-am ratat, clipe de iubire de dezamăgire. Poate că cele mai mari regrete sunt cele că nu am prețuit tot ce am vazut, revăd filmul ce m-a marcat o viață întreagă și dau vina pe regizor. Dar cine e regizorul... Noi oamenii ce nu prețuim fiecare clipă, omul ce lasă fiecare secundă să se scurgă fără a ști să seducem clipele abandonate, clipele ce ne-au ridicat cândva și le-am uitat imediat cum am ieșit din sala de cinema. Ies cu privirea în jos și privesc covorul roșu pe care am pașit pentru ultima dată și mă uit la casa de bilete unde este o coadă interminabilă, mă uit în ochii celor ce vor să vizioneze acest film și îmi dau seama că toți vor realiza acelaș lucru ca și mine... Că uneori filmele sunt realitate și scenariile sunt vorbele ce le rostim zi de zi, nu există recuzită, dublă sau actori, existăm noi...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Cinematograf al minții mele Privesc uimită către stele Și vreau să fiu O stea pe cerul fumuriu Să fiu aplaudată cândva De publicul ce mă va aprecia Regret acum la final Cu gândul meu moral Ce mă face a mă gândi Că într-o zi voi clipi De filmul meu voi uita Actor în viață rămân mereu.

Visez Stelele nopţii mi se sparg în cioburi vântul îmi muşcă pielea arterele-mi îngheaţă umbra-mi zâmbeşte îmi decupează visele mă dezbracă de culori în negura nopţii prin valuri de speranţe nori de ceaţă mă acoperă iluzii deşarte îmi emană dor dansez salsa printre gânduri un fragment de serenadă stropit cu parfum de vise. 72

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Giurgiu Maria

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Doamna „Einstein” (Fragment din romanul INGRID) Intrând în acea casă pentru prima oară, am fost întâmpinată de un surâs frumos, zugrăvit pe fața micuței doamne în scaunul cu rotile ce împreună cu lumina blândă și privirea încărcată de emoții mi-a lăsat senzația că surâsul acela de întâmpinare semăna cu zborul unei porumbițe albe spre o rază de soare. Mă aștepta, încă de dimineață, vorbiserăm la telefon. Numărul mi-l dăduseră de la agenția unde mă înscrisesem pentru a-mi găsi de muncă, ei mă recomandaseră pentru acest post de lucru. Mă preveniseră că alte câteva persoane înainte de mine fuseseră trimise aici la doamna aceasta excentrică. Chiar astfel îmi precizaseră fetele de la agenție, că doamna Dora Tomassini e o femeie, cultă simpatică însă exagerat de excentrică și că are nevoie urgent de o persoană cu nervii tari, care nu se sperie ușor sau mai degrabă, cineva capabil să-și controleze teama.Se pare că toate care se perindaseră până azi prin casa acestei drăguțe și venerabile doamne cu surâsul acela îngeresc, nu corespundeau cerințelor. Plecaseră degrabă de aici, terorizate de o spaimă incredibilă, cu toate că salariul era destul de bun, casa era foarte frumoasă și parcul ce o înconjura era de vis. Angajatele trimise de la agenție care au lucrat înaintea mea aici, jurau că această casă e bântuită și că doamna, e însăși Diavolul în persoană. Aveam impresia că afirmațiile erau exagerate. Eu de mult timp îmi doream să pot vizita o reședință bântuită și să pot vedea măcar o fantomă. Când am ajuns la intrarea casei, m-a întâmpinat doamna Tomassini însăși. Mă aștepta așezată în scaunul ei cu rotile pe care îl manevra cu multă ușurință, din câte mi-am dat eu seama. Era surâzătoare și părea încântată de venirea mea. Mi-a întins o mână delicată, când

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

am salutat-o și m-am prezentat, ascunzându-și zâmbetul angelic în spatele unui evantai pe care-l folosea drept paravan, într-un mod grațios. – Bună ziua doamnă, sunt Ingrid Petrescu! Am spus întinzând mâna doamnei, care mi-a strâns-o cu delicatețe. În ciuda vârstei și a infirmității, am remarcat în mișcările sale, în modul de a fi, o grație înnăscută și îmi părea o persoană echilibrată, fără nimic demonic în atitudine. – Bună ziua Ingrid, te așteptam! Fii binevenită! Eu sunt Dora Tomassini și dacă-mi spui pur și simplu, Dora, îmi faci o plăcere! Urmează-mă Ingrid, să-ți prezint casa mea! Am urmat invitația doamnei și am intrat trăgând după mine valiza și urmând scaunul ei, ce aluneca cu ușurință pe coridorul lung, care se termina într-o sală spațioasă. Din sala mare pe pereții căreia erau expuse multe picturi frumoase, portrete, peisaje, scene de vânătoare, se vedea o ușă ce dădea în alt coridor prin care se ajungea în apartamentul doamnei Tomassini. În același coridor mai erau alte două uși una era a camerei care mi-a fost destinată mie, chiar în acea zi. Coridorul se termina, unde începea o scară de marmură cu balustrada din lemn maron închis cu ornamente lucrate cu mare artă ce părea construită într-o epocă trecută. Deși bine întreținută casa, interioarele, mobilele, timpul își lăsase amprenta. Din salonul cel mare, printr-o altă ușă, am intrat în bucătărie, unde era deschis televizorul și în fața lui se lăfăia cu picioarele pe un scaun un tânăr slăbuț și înalt îmbrăcat cu o cămașă bleumarin peste blugii tăiați pe alocuri cum e la modă azi, ce mă privea prin ochelarii pe jumătate adumbriți de o claie de păr castaniu închis la culoare și creț, cu ochii de culoarea castanei. Doamna Tomassini i se adresează afectuoasă tânărului: – Andrea amore mio, dă mai încet televizorul! Iată îți prezint pe Ingrid, noua mea „acompagnatrice”! Mi-au trimis-o de la agenție! – Ingrid, îți prezint pe nepotul meu, care e un geniu al electronicii și iubirea vieții mele! Andrea se ridică cu un surâs afectuos adresat mătușii sale, sora tatălui său și mă salută politicos: – Ciao Ingrid! – Ciao Andrea! Doamna Tomassini continuă: – Eu locuiesc singură în casa aceasta imensă, nepotul meu vine uneori și-mi face companie! Câteodată vine și ia prânzul cu mine și fratele meu, Marcus, tatăl lui Andrea carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

împreună cu Ella soția lui, mai vin în vizită la o partidă de briscola câțiva amici și amice pe care vei avea ocazia să le cunoști… ăăă dacă vei dori să rămâi la mine, ca prietenă să-mi ții companie dragă! Ești drăguță, și-mi ești simpatică! Poate ar fi mai bine să-ți arăt camera, să te schimbi și după aceea vii să–ți arăt restul casei și să te pun la curent cu ceea ce trebuie. – Mulțumesc signora…ăă Dora! Zis și făcut, Dora a ieșit din bucătărie înaintea mea conducându-și cu ușurință scaunul care era utilat cu un fel de tablou de bord cu butoane,de unde ea îl conducea cu multă îndemânare. Avea 78 de ani, trebuise să înceapă a folosi scaunul cu rotile de la vârsta de 70 de ani în urma unei boli incurabile ce îi provocase dizgrația de a nu mai putea merge. Avea apartamentul său și baia astfel utilate, că ajutată de propriile mâini și de o persoană, de mine spre exemplu, putea să meargă la baie, se spăla singură, în pat urca și cobora din scaun cu ajutorul unor suporți ce îi manevra de la bordul scaunului cu îndemânare. Mi-a arătat ea însăși modul cum se utilizează toate acestea, mi-a explicat uzanțele și cum pot eu s-o ajut, ce să fac, mi-a arătat apartamentul ei și camera mea care se afla față în față cu a sa, fiecare dispunând de baie proprie televizor, internet. Condițiile erau optime și serviciul meu deși ea avea acel handicap, nu era greu de făcut, datorită tuturor acelor modernizări. În camera sa era un adevărat pupitru de comandă, sofisticat și modern, microfoane interfon televizor cu circuit închis căci putea fi deschis și vedea orice colț al proprietății și strada. Dora, am aflat în acea seară, era o expertă în tehnologie, ingineră și un geniu al tehnologiei digitale. Când mi-am manifestat admirația pentru talentele sale mi-a spus că pentru instalarea acelui sistem a fost ajutată de nepotul său, căruia eu nu îi dădusem nici 20 de ani, când îl cunoscusem. În realitate el avea 28 de ani, cu modestie și un surâs complice adresat Dorei, mi-a zis că ea este supranumită Einstein în familie și că voi avea ocazia să mă conving singură că el e doar discipolul mătușii. Dora l-a apostrofat complice, cu degetul și o clipă i-am întrezărit în priviri strălucind un surâs neliniștitor, nu ca cel cu care mă întâmpinase la sosire. Fiind deja ora prânzului, am aranjat masa la indicațiile Dorei, care îmi explica unde găsesc cele de trebuință. Prânzul era deja preparat pentru trei persoane și a trebuit doar să-l încălzim puțin în cuptor și l-am servit. După prânz am băut câte o cafea, apoi Dora s-a retras în camera sa și mi-a spus că până pe la 15,30 sunt liberă să mă odihnesc sau să fac ce doresc după care ea mă va chema să o ajut 76

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

dacă e necesar, să se schimbe și să ieșim împreună în parcul din preajma casei. Am mai rămas în bucătărie să pun lucrurile în ordine și Andrea mi-a destăinuit în acest timp, câteva lucruri care mi-au fost de folos chiar din acea zi. Mi-a spus: – Ingrid, trebuie să te previn de câteva ciudățenii ale mătușii mele, ca să nu fii luată pe nepregătite și neplăcut surprinsă! Noi nu am dori ca să pleci și tu, ca celelalte dinaintea ta! Depinde de tine dacă te vei adapta ciudățeniilor Dorei și eu cred că vei reuși, în urma recomandărilor celor de la agenție! În plus, îi ești simpatică mătușii și acesta e un semn bun! Dora are un fel cam ciudat de a se distra, când se plictisește și devine nervoasă: Dacă în liniștea casei, te trezești așa deodată că auzi lătrând câini sau alte fiare, să nu intri deloc în panică și caută să nu te sperii, căci nu-s reali! E doar un simulacru realizat de mătușa și de mine la insistențele ei, cu ajutorul mijloacelor tehnice! Bufnituri dacă auzi tu prin casă, amintește-ți că nu-s reale, totul e realizat cu aparatele ei. Singurele animale ce există în casă sunt cele două pisici ale mătușii. Uneori devine cam răutăcioasă și îi stă în puteri să creeze pe computer apariții, de groază. Tu, trebuie să mă crezi că totul e regizat de ea și uneori se distrează băgând pe ceilalți în sperieți. Nu doar pe cei din casă îi sperie cu trucurile sale ci și lumea pe stradă, nici hoții nu au curajul să mai se apropie că de vreo două ori au încercat să intre și au fugit înnebuniți de groază crezând că sunt urmăriți de spirite și că au nimerit într-o casă bântuită. Dora e o mare figură și deși e cam trăznită, e o femeie de mare spirit. Cred că cine o cunoaște bine cum o cunosc eu, e imposibil să n-o iubească. Cred că tu vei reuși! Acum că știi aceste lucruri, te va ajuta să nu intri în panică la farsele mătușii. Sunt inofensive. Îl ascultam aiurită pe Andrea cu un aer cam șocat cred, dar am reușit să mă reculeg repede după cele auzite și nu prea știam dacă să mă alarmez sau să râd. El m-a asigurat că mătușa lui nu-i nebună, nici violentă, doar că are acea manie de care el m-a prevenit. I-am spus străduindu-mă să surâd cât mai convingător: – Ai făcut bine că m-ai prevenit Andrea, căci eu de câini mă tem! De cei adevărați,firește și cu siguranță auzind o haită prin preajmă mi-ar fi fost teamă! – Te rog Ingrid, când te mai obișnuiești cu ciudățeniile mătușii și deveniți amice, caută să o convngi să nu mai sperie trecătorii pe stradă că am avut deja mai multe reclamații la carabinieri și a plătit și amenzi însă ea tot nu se poate abține să n-o mai facă! – Andrea, dar cum sperie ea lumea dacă e înlăuntru, în casă în scaunul cu rotile? carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

– Ai fost în camera ei? Ți-a arătat panoul acela cu tot felul de butoane, manete și lumini ce seamănă cu un tablou de bord? – Da! – Acolo în camera ei, e interfonul conectat la poarta, de la stradă! Afară la stradă există un mic ecran, lângă sonerie. Ea dacă ridică interfonul, se deschide, la ea în cameră, ecran ce pare un televizor și vede orice se întâmplă pe stradă, pe toată aria proprietății sale și chiar mai departe. Astfel, vede cine trece pe stradă, cine sună și dacă cineva nu-i place, pune în microfon zgomot de câini care latră, că cine trece atunci pe stradă are impresia că e atacat de o haită de câini și se sperie natural! Sau pune alte zgomote lugubre mai cu precădere seara târziu, care înspăimântă pe cei ce trec pe dinaintea casei sale atunci! Mulți tineri care nu aveau cum să știe de aceste trucuri ale Dorei și au avut nenorocul, să se oprească să se sărute, crezându-se singuri pe stradă, au avut surpriza să audă în noapte râsete din acelea ca în filmele de groază. Desigur că ei nu puteau ști că e doar o glumă și i-a speriat de moarte! Copiii din cartier o știu ca pe un cal breaz și se opreau să sune provocând-o până de curând, când mi-a cerut să pun o mână electronică ce pare foarte reală, la poartă și când ei apasă pe buton, se aude un țipăt lugubru și în același timp mâna îi trage pe neașteptate o palmă năzdrăvanului ce se ține de glume cu mătușa! E de speriat-știu! Dar asta e situația și lumea sa învățat cu ea! Unii o plac, alții o detestă, însă nu o putem schimba! eu îi zic: – Pare ceva asemănător „Familiei Adams”! – Exact! Copiii o poreclesc Morticia! Ea se amuză! Incredibil că la vârsta sa și fiind o persoană cu o inteligență sclipitoare, a păstrat totuși în caracterul său, ceva din spiritul unui copil pus pe năzdrăvănii! – Bine Andrea, voi fi atentă și mă voi strădui să nu mă sperii! Mulțumesc că m-ai prevenit! Îi zic eu abia ținându-mă să nu râd de năzdrăvăniile venerabilei Dorei. În cele din urmă Andrea m-a salutat și a plecat acasă la el iar eu m-am retras în camera mea și am început sămi scot lucrurile personale din valiză și să le aranjez în șifonierul din cameră prin sertare. Când am terminat de pus lucrurile mele în dulap, am ieșit în parcul din jurul casei să respir aer curat și să admir priveliștea. Tocmai îmi spuneam în sinea mea că merită să mă acomodez cu capriciile patroanei mele pentru a gusta în fiecare zi plăcerea unei astfel de plimbări relaxante, când în liniștea parcului, în apropiere de banca unde mă așezasem la 78

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

umbra unei magnolii, am simțit o mișcare… o umbră care a trecut repede pe lângă mine și a dispărut în spatele colinei de lângă fântână. Nu am avut vreme să văd ce era, căci nu eram atentă, stiind că-s singură la ora aceea. Am gândit că poate a fost una din pisicile bătrânei și nu am dat importanță. Mai aveam încă 45 de minute de pauză. Mă ridic agale de pe bancă și mă îndrept către spatele colinei de deasupra fântânii. Abia fac câțiva pași că mă trezește brusc din momentul de reverie un țipăt atât de puternic și sfâșietor, că am simțit că îngheț de groază, însă mi-am zis: „Iată Ingrid că tocmai te supune la probe, madam „Einstein”, așa că păstrează-ți cumpătul,dragă!” Din acest moment încep să devin atentă, să nu mai fiu luată pe nepregătite. Nu aștept prea mult, când aud un scâncet ca de copil și din tufișul din spatele colinei țâșnește una din pisicile bătrânei, urmată de un motan negru, cred că un vagabond îndrăgostit. Pisica era de rasă persană, un exemplar superb. Realizez, că zgomotele erau reale de această dată și nu create, cum crezusem. Îmi spun supărată: „Nu-i a bună, dacă încep să confund realul cu fantasticul!” Mă îndrept apoi decisă către casă, intru și mă așez în salon pe un fotoliu, de unde neavând ce face până se trezește Dora, încep să privesc cu atenție picturile pe pânză, atârnate pe un perete al salonului. Erau câteva peisaje, însă multe dintre ele, erau portrete în costume de epocă, probabil strămoși de-ai familiei. Mă opresc în fața unui portret al unei tinere femei cu bucle negre ce-i încadrau chipul de o frumusețe meridională, cu ochi negri, cu un zâmbet frumos zugrăvit pe chipul încântător, care mi-a amintit de un alt zâmbet, ce mă întâmpinse la sosire și întocmai ca acela și zâmbetul frumoasei din tablou îmi sugera zborul unei porumbițe albe către o rază de soare. Ciudat! Femeia din portret nu semăna cu Dora, doar zâmbetul și expresia ochilor erau aceleași. Se spune că ochii ar fi oglinzile sufletului și nu știu cum dar fata de pe pânză cu obrazul ei catifelat ca o petală de magnolie și Dora care era mult mai în vârstă, exprimau prin oglinzile sufletului lor același lucru, ca două suflete gemene. În opinia mea, era atât de evident acest lucru, că rămăsesem ca hipnotizată privind portretul și nici nu am auzit când Dora a intrat. Cu scaunul acela silențios, alunecase ca o umbră. M-am trezit pur și simplu cu ea alături, privind cu o expresie profundă când la mine când la portretul ce mă fascinase. carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Când i-am observat prezența m-am întors surprinsă și am salutat-o: – Buona sera Dora! Nici nu v-am auzit intrând, eu așteptam să mă chemați! – Buona sera Ingrid, te rog să-mi vorbești cu tu, nu cu dumneavoastră! Văd că-ți plac picturile mele și te-a fascinat portretul Fiorindei! Are același efect și asupra mea și a altor oaspeți. Ehe! Odată îți voi spune povestea ei Ingrid! Te previn însă că nu-i o poveste veselă! Spune-mi! Îți place casa mea și parcul? – Desigur Dora, ai o poprietate foarte frumoasă, îmi place foarte mult! Am făcut o plimbare în parc azi după prânz, e încântător! – Îți plac cărțile Ingrid? – Da Dora, îmi place mult lectura! – În cazul acesta, îți voi arăta biblioteca mea care e impresionantă! Poți să-ți alegi să citești ce dorești, dacă te descurci bine, în limba italiană! – Mă descurc, mulțumesc! – Fă o cafea Ingrid, pentru noi amândouă! După cafea, te invit la o plimbare în parc! – Desigur! Am băut cafeaua în salonul cel mare, apoi am ieșit la plimbare în parc. Când ieșiserăm, eram urmate, de una din cele două pisici persane ale sale, pe nume Basti, de culoare galbenă cu păr lung și ochi aurii. Cealaltă, Siky de culoare gri cu ochii de culoare aurie, era cea pe care eu o văzusem mai devreme urmărită de un motan negru în parc. Dora tocmai mi se lamentează gânditoare: – Unde o fi dispărut Siky, că nu o văd de azi de la prânz? Ciudat! De obicei adoră să dormiteze după prânz. – Dora, cred că Siky azi a avut o întâlnire de amor, în parc! Am văzut, cum o urmărea un motan mare negru. – Uffa Ingrid! Ce spui, că Siky a mea era… seguită(urmărită) de un randaggio (vagabond)? Aici în parcul meu? Nu pot să concep că acest lucru e posibil! Acel animal nerușinat a surprins-o, intrând pe proprietate ca un hoț. Ce grozăvie!!! Sărăcuța mea dragă! Să o căutăm și să o aducem în casă Ingrid! – De acord Dora!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Ea începe să cheme pisica pe aleea parcului însă în zadar. Pe Siky, am găsit-o întinsă pe terasa de la parter a casei la întoarcere. Se încălzea la soare indiferentă la neliniștea ce provocase stăpânei sale. ... ... ... Stăteam nemișcată în pat contemplând acea operă perfectă a Dorei și deși știam sigur, că e un fals, tot simțeam fiori reci cum îmi curgeau prin vine. Reușea să mă impresioneze totuși, mai ales că a venit deasupra patului meu... sa aplecat deasupra mea privindu-mă și deodată a început să hohotească lugubru provocându-mi greață cu mirosul acela urât și cu aerul rece ca de criptă cu care-mi umpluse camera. Fantoma, iese apoi din cameră, lăsând în urma sa o dâră de ceață rece și un vaiet prelung ce se îndepărta pe scări spre etaj. În tot acel timp eu nu am putut să mă mișc, am stat ca paralizată. Mulțumeam în gând lui Dumnezeu cu căldură că l-a luminat pe nepotul vrăjitoarei celei diabolice să mă prevină ca să nu mor de frică și pentru Dora simțeam în acel moment că o uram din tot sufletul. Eram decisă ca dimineață să îi spun ce cred eu dea dreptul despre ea,oricât mă va costa acest lucru. Odată cu dispariția fantomei s-a aprins din senin veioza și atunci tensiunea din mine s-a topit și am reușit să mă mișc, inima a început să-mi bată cu putere din cauza furiei ce simțeam cum crește și iar crește înlăuntrul meu, până m-a făcut să sar din pat instantaneu, am aprins lumina, am ieșit în coridor deși în treacăt am observat că era trecut de miezul nopții, am aprins lumina în coridor și în salonul mare și desculță m-am apropiat de ușa de la apartamentul vrăjitoarei, o deschid ușor fără să fac zgomot, intru în holul aprtamentului său fiindu-mi de folos lumina din coridor, împing ușurel ușa de la dormitorul ei sperând să nu mă observe imediat și privesc în cameră. Dora era în patul său și după aparențe părea că doarme somn profund, lucrurile sale, scaunul, erau toate așa cum le lăsasem eu, când o ajutasem să se bage în pat. Nimic nu părea că se mișcase de atunci în camera sa. Atunci cum naiba a făcut ea de a creat coșmarul acela, căci pentru a ajunge la acel panou al ei ar fi trebuit să coboare din pat, să coboare singură în scaun și după aceea să se întoarcă în pat din nou. Nu o credeam capabilă să facă cu ușurință toate astea, doar dacă nu a programat dinainte totul… Cred că are secretele sale, cum se fac aceste lucruri, că nu degeaba au supranumit-o „Einstein”. E un geniu diabolic și nici cel puțin nu pot să o acuz așa fără probe concrete. Oricum a doua zi voi găsi o modalitate de ai reproșa, că altrimenti îmi carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

trimite stafia aceea iar în cameră peste mine și numai amintindu-mi mirosul ei fad, mi se încrețește pielea de silă. A doua zi la micul dejun, în timp ce beam cafeaua împreună i-am reproșat supărată, teatrul de la miezul nopții și i-am spus: – Dora! Am fost avertizată, că vă pricepeți să regizați de minune, farse paranormale cu care speriați pe ceilalți! M-a privit intens fără să zâmbească, chiar părea tristă și deprimată și mi-a spus: – Ingrid, de ce crezi că coșmarul tău ar fi fost provocat de mine? Eu nu am provocat așa ceva, nici nu aș putea! Aceea care spui că te-a vizitat pe tine azinoapte cred că a fost spiritul Fiorindei! Știi… femeia din tablou care nu-și găsește liniștea că a avut o moarte violentă! Îți voi povesti odată cine a fost ea și cum a murit. – Accidenti Dora! Nu doresc să-mi povestești nimic din toate astea, nu vreau deloc să aflu povestea Fiorindei și să mă sperii și mai tare cu sugestiile tale lugubre! Tot ce te rog e să nu mai trimiți fantoma aceea în camera mea! Avea un miros oribil! – Cred Ingrid, a murit înecată! Îmi pare rău cara dar fantomele fac cum vor ele, nu le trimit eu! Se vede că a ales să te bântuie pe tine de data aceasta! Nu te teme Ingrid, Fiorinda bântuie casa aceasta și parcul de peste 100 de ani, însă nu face nici un rău. Am întâlnit-o și eu de multe ori. Tu ești nou venită și cred că a dorit să te cunoască. Era de necoceput cât de răurăcioasă era bătrâna aceasta, de-a dreptul machiavelică. Dorea să mă facă să cred cu orice preț că aceasta e o casă bântuită și să mă sperie. Și eu care începusem să cred că îi eram simpatică. I-am spus-o și ea mă privea cu o expresie ofensată și tristă, care părea foarte convingătoare… ......... Micuța sa făptură degaja o impresie de forță de caracter inteligență și finețe de spirit, ochii ei mari, negri, puțin visători chiar triști uneori și foarte frumoși, când surâdea, te fascina și te cucerea. Mulți dintre vechile sale cunoștințe, prieteni sau vecini, scandalizați de acele ciudate sâcâieli și manii ale sale, o detestau pe de o parte, însă în ciuda neajunsurilor ce le provoca nu știu cum făcea, că îi îmbuna și le trecea repede supărarea.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Spre exemplu, un vecin destul de în vârstă, Hector, cu o seară în urmă își scosese la plimbare cățelul și trecea pe stradă liniștit, însă, se vede că în acel moment Dora plictisită observa strada prin videocamera de la poartă și l-a văzut trecând. Atunci, fără ezitare a pus în funcțiune microfonul sau cum naibii se numește mecanismul acela al său ce imită lătratul de câini și alte grozăvenii și au început să mârâie și să-l latre pe bietul om și pe câinele său, o haită fioroasă de dulăi, din microfon. Efectul a fost mai tare decât la mine cu castronul de legume. Cățelul s-a speriat rău și a început să latre înfricoșat dorind să scape și să o rupă la fugă, luându-l târâș pe bietul bătrân care și el s-a speriat fiind luat prin surprindere. Se vede însă că nu era prima dată că i se întâmpla beleaua că după ce a reușit să se recompună după primul șoc și lătrăturile au încetat, iar ticăloasa de Dora aștepta satisfăcută reacția, el s-a apropiat de poartă și a început să-i zică de toate: – Vechie strega, pazza! Vai al inferno!(bătrână vrăjitoare nebună! Du-te în infern!)și altele din acestea. Ea a pus din nou câinii și el s-a îndepărtat repede în culmea furiei proferând amenințări teribile în timp ce Dora jubila de plăcere și satisfacție frecându-și mâinile mulțumită că l-a speriat pe bietul Hector. Eu o priveam din hol aiurită și sincer, mă amuzam pe tăcute după care bat la ușă deși era deschis și intru zicându-i: – Dora!Ce se întâmplă ? Afară se aud lătrături teribile de câini și înjurături! Iar ai slobozit demonii tăi contra vreunui trecător pe stradă? – Vatene! Vatene! (pleacă! pleacă!) Nu te-am chemat pe tine cara! Fai cavoli tuoi! (Veziți de treabă!) Am ieșit căci nu doream să o enervez, temându-mă de ce i-ar mai putea trece prin minte să-mi improvizeze mie. La sfârșitul săptămânii s-a împăcat cu Hector! L-a invitat la ea împreună cu alt vecin, Giorgio la fel de în vârstă și două femei, Federica care era ceva mai tânăra și Beatrice, în jur de 80 de ani, amică foarte bună cu Dora și la fel de trăsnită. După ce s-au săturat de jucat cărți, au început să facă ședințe de spiritism. Bea fiind mediumul care invoca spiritele, în timp ce toți ceilalți se țineau de mâini în jurul mesei cu lumina stinsă și lumânări aprinse. Am fost invitată și eu să particip și desigur că nu am ratat ocazia, fiind prima ședință de spiritism la care asistam. Muream de curiozitate cum e și natural și a fost o experiență interesantă. Bea a invocat și spiritul Fiorindei printre altele, la cererea Dorei, pentru că eu continuam să fiu sceptică în ce privește existența fantomelor și ea dorea să mă convingă de carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

contrariu, cu argumente. Mediumul vorbea cu vocea spiritelor invocate, dând răspunsuri la întrebările celor prezenți. Eu susțineam că dacă totul e o cacealma, negreșit, doamna aceasta trebuia să se facă actriță că juca foarte bine rolul. Dora a dorit să îi pun eu o întrebare, spiritului chinuit al Fiorindei și cum nu prea știam ce să întreb, am întrebat adresându-mă Beatricei, ce vrea Fiorinda de la mine, de mă bântuie? Bea mi-a răspuns cu vocea Fiorindei, spunându-mi că nu poate să plece și are nevoie să fie ajutată după care, a lansat un hohot teribil de plâns prin intermediul Beei. Atunci s-a produs nu știu cum, acea senzație de frig în cameră care ia înfricoșat pe toți și mirosul neplăcut iar madam Bea a căzut leșinată pe scaun. Eu am sărit și am aprins lumina, Bea era în continuare leșinată, nu reușeau s-o aducă în simțiri și madam Federica i-a apropiat de nas o sticluță cu picături care au făcut-o să se trezească din leșin. Părea foarte real totul, așa că nu știam ce să mai cred. În sinea mea, am hotărât să recurg seară de seară la talismanele mele din valiză: aghiasmă, cruciulița sfințită, mi-am pus și o iconiță sfințită la căpătâi, cartea de rugăciuni, căci începusem să simt fiori reci doar gândind că am nimerit într-o casă bântuită cu adevărat, în plus nu știam cum poate fi ajutată o fantomă. Fiorinda nu răspunsese căci mediumul căzuse leșinat de epuizare și emoții, cel puțin acestea au fost explicațiile ce mi le-a dat madam Federica, care din câte mi-am dat eu seama o seconda pe bătrână... De atunci Fiorinda nu a mai apărut niciodată și eu am refuzat să mai particip la vreo ședință de spiritism. Concluzia mea a fost că totul era regizat.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Cﾄパrar Florin

carte de gﾃ｢nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

În taina nopţii Înotând în râul de flăcări Al pletelor tale roscate, Mâna mea împletește cărări Unei iubiri viu revărsate. Și-n ochi două perle divine, Desprinse din adânc de ocean, Îmi arată drumul spre tine, Al inimii far şi alean. Odihnește-ți-o clipă, iubito, Pe buzele mele sărutul, Să simți șoapta cum mi-ai strivit-o 'nainte să vin-asfințitul. Întârzie-mi mâna pe trupul Ce-adoră suprema finețe, Și lasă să-mi vânture gândul, Și-al nopții amor să-l răsfețe. Mai dă-mi doar o clipă din timpul Ce-și varsă în noi nesfârșirea, S-atingem iubirii Olimpul, Să-i simt înc-o dat' nemurirea, Și apoi, când stinsă-i dorința, Să adormi, tu, dulce fecioară, Eu să stau să-ți contemplu ființa Luminată de-un Luceafăr de seară. 86

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

În ochii tăi Să nu ne spunem azi că ne iubim, Să n-aruncăm cu vorbe în zadar, Putem citi, atunci când ne privim, Iubirea, pe fundul mării de cleștar. Să ne-afundăm în tainicul albastru Și pur al apei vii și fermecate, Intrând în universul ei sihastru Și culegând acele nestemate, Ce doar privirii tale minunate, Ca un mănunchi de stele fremătânde, Dau viață și în nopți întunecate Să-ți sorb mirajul clipelor arzânde. Să nu ne spunem azi că ne iubim, Să mai păstrăm o clipă de tăcere Și din sclipiri de-argint să ne hrănim, Că-n ochii tăi iubirea-i mângâiere.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Poemul nopții Te-aștept la o margine de vis, Când somnul dulce te pătrunde, Să zbori pe ale nopții unde Pe urma unui vers nescris, Dintr-un poem ce poartă-n zborul Lin, pe acorduri de iubire, Cântate la suave lire, Supremul simțământ, amorul. Să strângem litere din noapte, Din fiecare stea, doar una, Din ele să îți fac cununa Cuvintelor rostite-n șoapte. Să învățăm a scrie iară Sărut, atingere, iubire, Si să le dăm din nou citire Cum le-am citit întâia oară. În dorul nostru de iubire Să împlinim poemul nopții, Crezând în veșnicia sorții Și-n zborul către fericire. Când se arată mândra Lună Să vii la o margine de vis, Şi-în micul nostru paradis, Te-aștept să-l scriem împreună. 88

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Arcușul și vioara Un cântec izvorât din zborul Cenușei dragostei-ntr-o seară, Când ne-am desprins de mult de dorul De-a fi arcuș, de-a fi vioară, Eu-l mai aud ca un ecou, În tonuri vii de astă vară, Când în acel frumos tangou Ți-am fost arcuș, mi-ai fost vioară. În dansul lui visul mă prinde, Şi-n muzica ce mă-nconjoară, Un tainic dor din nou se-aprinde: Să-ți fiu arcuș, să-mi fi vioară. Dar poate că-ntr-o altă sferă Din universul ce-nconjoară A noastră stare efemeră 'ți voi fi arcuș, 'mi vei fi vioară.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Bolnav de-o dragoste zăludă Stau singur în spitalul de nebuni, Bolnav de-o dragoste zăludă, De strig, nu-i nimeni să m-audă, Sunt strigăte-nserate de păuni. Ecoul lor se pierde între ziduri Și-n țăcănit de tocuri pe trotuare, Când noaptea se aprind în felinare Iubirile pierdutelor trecuturi. Dar mi-a rămas în față așteptarea, Eternitatea vieții în tăcere, Când dragostea nu e decât durere Și nu îi mai aud deloc chemarea. M-arunc atunci în hăul înserării C-un zgomot surd în tristul meu fundal, O moară care macină-n aval Doar amintiri supuse-a fi uitării. O pată de lumină îmi apare În toat-această negură-nsetată De visuri de iubire de-altădată: Ești tu, atunci când soarele răsare. 90

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Visuri clandestine Oprește-ți gândul lângă mine, În al meu suflet, pe-nserate, Când noaptea numără-n destine Secundele întunecate. Nu-ndepărta această clipă Și nu strivi acest moment, Suntem bolnavi de-aceeași gripă Cu sângele incandescent. Căci fierb dorințele iubirii, În noi, în clocote divine, Un joc, nebun, al întâlnirii A două visuri clandestine, Călătorind în miez de noapte Într-o direcție arbitrară, Mereu, în trenuri separate, Iubindu-se în câte-o gară. Să ne iubim acum sălbatic, Ca două fiare în pustiu, În timpu-acesta fantomatic Să ne iubim... nu-i prea târziu! carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Atât de uşor... Cerneala s-a uscat în călimară Și râuri de metafore-au secat, Iar gându-acesta parcă mă doboară, Să îți scriu cât te iubesc eu am uitat. Din vocea mea un cântec de iubire Este oglindirea unui strigăt mut, Iar gându-acesta e-a vieții amăgire, Să îți cânt cât te iubesc eu m-am temut. Din mintea mea cuvintele-și iau zborul Și rătăcesc pierdute în eter, Iar gându-acesta nu-mi alină dorul, Să îți spun cât te iubesc eu tot mai sper. Și fost-au zile grele în tăcere, Dar peste toate astea am trecut, A fost de-ajuns o tandră mângâiere, Urmat-apoi de cel mai cald sărut.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Nicoleta Mija

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Dimineaţa anului Zilele sunt mai reci dar nu scurte, Parcă şi soarele vrea iar să strănute. Dar pacă nopţile nu mai sunt lungi, Si văd câţiva muguri mici pe crengi E plăcut să stai în curte pe iarba verde, Chiar dacă căteva picături vin să te certe, Zi în care îmi murdăresc rău bocancii, Dar număr atentă la trandafiri bobocii. Am pornit la drumn să-mi ordonez gânduri, Îmi place aerul când merg prin păduri, Caut lumina adusă de un pâlc de ghiocei, Şi salcia care se umple de mulţi cercei. Privesc uimită printre multe frunze uscate, Cîţiva firavi ghiocei cu frunze colorate, Parcă mi-a înflorit şi mie inima şi sufletul, Numai primăvara ne ştie la toţi secretul. Dimineaţa anului astăzi este mai însorită, Chiar dacă iarna rece încă nu ne ascultă, Soarele ascuns printre nori leneveşte puţin, Un ghiocel spune, nu mai pot să mă abţin. 94

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Mai am un prieten bun şi colorat în curte, Face flori albe, roz, mov, multe şi mărunte, Îmi scoate ochii cu crengile bogate, pline, Chiar dacă le tăiem, primăvara tot vine. 23.01. 2015

Culori… Bună dimineaţa, m-am trezit cu un zâmbet pe chip, sar de colo colo, privesc cerul şi vreau să ţip, Îmi place să alerg printre flori şi culori, desculţă pe malul mării să mă trezesc în zori, Mi-am colorat ochii cu toate culorile cerului, sufletul l-am încărcat cu aerul altei primăveri, Visez să încarc cu multe flori inima Pământului, mă ascund după copaci, sar în frânghia copilului, Căteodată îmi doresc să zbor lin ca o pasăre, să fug printre gânduri pe o rază de soare, În fiecare primăvară să redevin o privighetoare stau şi privesc minunea din floare şi frunză, Cum aleargă grăbită prin viaţa ei o buburuză, servesc un ceai călduţ, privesc cerul încă trează, Cerul este atât de senin, mă pierd iar printre stele, pictez, creez cu gândul, dansez printre ele, Combin culori cu picuri din vise şi gânduri, sufletul se încarcă cu sunetul primăverii din Anotimpuri. carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Cântecul nostru Caut luna dar nu o găsesc, Ochii tăi frumos strălucesc, Aud chitara în noaptea albastră, Te aştept iubite la fereastră. Noaptea albastră este a noastră. Eu nu sunt supărată pe tine, Luna o păstrezi pentru mine, Te ajut eu să cânţi mai frumos, Haide cântă cu mine, fii bucuros Ia un do cu atenţie, mai jos, Luna nu este la tine îmi spui, O găsesc şi o atârn într-un cui. Ea ne protejează iubirea toată, Pe noi nu este deloc supărată, Vrea să fie de noi fredonată. Luna s-a întors şi ceva ne promite, Ea pe noi niciodată nu ne minte. O să ne lumineze mereu iubirea, Inima spune, bine, mă bucură ştirea. Noi fredonăm acum toată fericirea.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Eu ştiu iubite că surâzi şi vrei, Să uităm dansând de anii grei. Un cântec nu-l vom uita niciodată, Iubirea noastră cu stele este brodată, Fredonăm o chansonnette învăţată. 5.02. 2016

Ploaie de primăvară (Sonet) Frumoasa grădină veselă iar mă-mbie, Dar totul se schimbă repede mi se pare, Vântul suflă, bate din ce în ce mai tare, Petale colorate zboară multe, sunt o mie. Printre ramuri pline aud un trăznet tare, Am câteva vise ascunse într-o cutie, Le colorez cu petale cum îmi place mie, Vântul la geamul casei nu mai are stare. Brusc se opreşte, merg să stau la soare, Grădina-i scăldată de picuri şi lumină, Multe petale albe o acoperă ca o ninsoare. O floare-mi cântă, o altă ploaie o să vină, Sufletele se încarcă de iubire şi culoare, Cutia cu vise colorate este atât de plină. 15.04.2015 carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Parfum de zambile Simt în mine miros de zambile, O noapte de primăvară cu stele, Un parfum suav din zile senine. Buchet frumos primit de la tine. Las fereastra mai larg deschisă, O adiere caldă de cer trimisă, Mireasma florilor de primăvară, Inimă zburdă din piept afară. Vântul cald fredonează o melodie, Leneşă mă-ntind, ştie ce-mi place mie, Nu dorm, gândul mă poartă la tine, Mirosul de primăvară ne face bine. Muzica serii e ca o apă curgătoare, Ochii zâmbesc, sunt doar visătoare, Buchet de zambile, un suav parfum, Petalele căzute atentă le strâng acum. Iubirea noastră are gustul primăverii, Ochii strălucesc la venirea serii, Simt parfum proaspăt, zâmbesc uşor, Într-o noapte de primăvară fără nor. 28 martie 2015 98

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Mi-e dor de primăvară Dimineaţa am vrut să vorbesc cu Soarele, Simt că acum trec tot mai greu minutele, A fugit repede în nori şi bine s-a ascuns, Aştept de multe luni de la el un răspuns, A fugit de vânturile ultimelor zile de iarnă, Care aleargă şi fac zgomot dintr-o goarnă. Îmi place iarna dar mi-e dor de primăvară, Să scap de a hainelor groasă şi grea povară, Mi-e dor de soare, de frunze, de colţul ierbii, Să văd cum peste tot înmuguresc toţi bobocii, Să umblu prin iarbă verde în piciorele goale, Aşa cum făceam în copilărie, fără sandale. Primăvara înseamnă culoare şi multe flori, Un vals pe malul mării cu sunetele de viori, Să simt miros de iasomie, de flori de cireş, O plimbare în parc la stejarul meu chipeş, Flori de mac din păr şi albăstrele la urechi, Vântul încă rece este un mare pezevenchi Vreau să simt încă răsuflarea crengilor verzi, Când soarele pleacă în dimineaţa unei amiezi, Din petale de trandafiri să fur o rază de lumină, Când ascult ciripitul, o muzică suavă, cristalină, Iubirea să îmbrace veşmânt verde de sărbătoare, Când voi veni la voi, aduc o poezie şi o floare. 25.01.2016 carte de gânduri dedicate eternului feminin

femeie omniprezentă

Dorinţa Aş vrea să fiu ce-am fost lângă tine, Floarea care ştia să-n florească bine. Să-mi saruţi petalele cu privirea curată, Te văd aevea surâzând încă o dată. Aş vrea să fiu ca firul de iarbă la soare, Doar ştii că lângă mine nimic nu doare. Să-mi mângâi trupul cu multe petale, În inima ta izvorăsc visele în urale. Aş vrea să fiu apă vie numai pentru tine, Să mă asculţi susurând, să - ţi fie bine. Când ploaia ne va cănta în surdină, Doar tradafirii ne vor privi din gradină. Aş vrea să fiu o stea plină de lumină, Cu petale albe să am inima mereu plină. Să pictez în culori fiecare clipă a vieţii, Ca gândul iubirii în răsăritul dimineţii.. Aş vrea să fiu un pian cu clape albe, Să-mi umplu sufletul de sunete dalbe. Vreau să ascult un susur de izvor, Doar tu îmi aduci în vise mereu un dor.

100

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Nicu Doftoreanu

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

101

femeie omniprezentă

Rugăciune poticnită Doresc să te am ! Să fii a mea… Şi numai a mea Cu toate fibrele vibrânde Ale fiinţei tale, Care acunde.. Farmecul zilelor, Farmecul nopţilor, Farmecul Vieţii ! Doresc să-nfloreşti Doar pentru mine Şi numai pentru mine Să deschizi cupa patimilor, Să nu mai gândeşti, Căci mintea-ntârzie Explozia luminii Doresc să iubeşti Aşa cum iubeşte-o FEMEIE !

102

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Tangoul posibilei iubiri ( D.D.L.) Când amintirile îţi cotropesc prezentul… nu-i uşor ! Se poate spune c-a venit momentul regrupării lor. Te-ntrebi doar: Ce-a mai rămas încă nenăscocit De cel genereric denumit… „Prezentul Ieri” ?! Şi-i cauţi fără să eziţi, Imaginea-n suspinul fericirii pe care încă o mai speri, Fiind pregătit să-i ceri în primul rând, noi lămuriri: „De unde vii şi cine eşti?” De când şi cum revii din nou la amintiri ?! Cât adevăr e-n tot ce-a fost, în tot ce s-a topit în zori?! De câte ori, De câte ori... Şi tot aşa, uşor, uşor, După un timp, repicurat cu dor, Renaşte întrebarea care te-a chinuit adeseori: Când vine clipa unei mari iubiri?! Cum ştii? Cum simţi? Îţi spun eu Uneori nu ştii, chiar până mori Şi nici nu poţi să o previi, sau s-o ignori. Şi să o laşi să treacă. Ea vine singură, fără s-o chemi...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

103

femeie omniprezentă

Şi, Dacă nu se regăseşte-n tine, Chiar în aceiaşi clipă... pleacă. Să fim corecţi cu timpul: Nu ne-a promis nimic în schimbul EI A luat-o şi s-a dus cu ea la vale spre alte patru puncte cardinale... şi-a aruncat din umbra măştilor în floare, Imagini ale inimilor goale Ce-s smulse azi, petale cu petale, şi aruncate fără remuşcare Spre groapa lucrurilor inutile-n Ţara Tinereţii Golind în bucuria vieţii... speranţe zdrenţuite-n cupele tristeţii. Şi-a aruncat... Dar oare nu-i DESTUL! Doar nu-i adevarat că totu-i doar durere!! PRIETENE! Revino cu putere în cea mai bună şi mai mare dintre lumi: În cea care te cere! În lumea noastră de nebuni ! Am fost doar doi… dar am creat o lume ! Te ştiu prietene, Te ştiu! O! Doamne cum te ştiu! Şi cât de greu îmi e să spun un Nu atât de viu iubirii! Pentru că… Simt prietene, Te simt! O! Doamne cât de mult te simt! Că încă mai eziţi... şi minţi!! Şi fugi! Şi mă alungi din faţa proprilor tale dorinţi! Pentru că poţi! O ştiu! Prietene, O ştiu! Să depăşeşti ce-i imposibil în iubit Şi să faci viitorul amintirii fericit! 104

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Să fii o altă fiinţă Aşa cum simt că poţi să fii, Aşa precum ai fost, Aşa cum eşti Născută din sentinţă dată de destin: Acum, aici creeată de dorinţă, Posibilă, curată Şi... îmbibată toată de iubire în neştire TU, Cea care strălucire dai pe stropii Amintirii... Când revii!

Ah, Femeile!! Noaptea-i pe sfârşit. Luna a apus. Somnul cel mai dulce încă nu s-a dus, Când..deodată, totul parcă-ntinereşte Al naturii rege mândru se iveşte! Noaptea e trecută. Sus, pe cer, din soare, Curge cu dogoare... Se ridică aburi – D-unde ai tu, ziuă, azi atâta soare, N-ai putea să dai şi-un pic de răcoare ?! carte de gânduri dedicate eternului feminin

105

femeie omniprezentă

Ziua parc-aude... căci trimite vântul Ce uşor adie răcorind pământul.. Ziua sus se luptă. Braţele-i sunt grele. I-a pierit surâsul. Ghiaţă-i printre stele Ziua-i deci sfârşită. Soarele-alungat De venirea nopţii care a purtat Pe-a ei mantie LUNA.., Spune supărat: – Ah, Femeile! – Şi?! – A Abdicat!

Nu, femeile nu mint! Cine oare mi-a lăsat uşa la cuptor deschisă? Nu vedeţi că s-a-nnecat zarea-n foc? Trebuie-nchisă! Şi trecând la fapte Noaptea uşa-n nas zilei închide. – Să mă roage cât o vrea, că eu nu-i voi mai deschide Până mâine! Nu eşti rea?! Nu sunt rea doar n-am lăsat Neagra-mi mantie a se-ntinde 106

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Pentru voi am şi furat... un tăciune. – Nu se-ntinde. – Focul meu?! Da…, sar scântei!? Sar pe colţurile mantiei... De, aşa e dacă vrei să fii tu cea mai frumoasă, Baba suferă când lasă – Lasă baba... las minciuna. Şi-ţi promit: N-o să mai mint! Hai acum să-ţi arăt Luna, Tăciunele de la care a furat chiar mândrul Soare… strălucire, S-a minţit: După EA… EL a fugit! Dar vin zorile şi simt că-s puţin cam obosită, Deci... vreau pace... căci presimt C-o să vrea iar să se bată ziu-acum... şi-o să o-nving! – Tot la fel ca şi-altădată?!... NU, FEMEILE NU MINT!!

Tangoul femeii de smarald Am şi uitat de când n-am mai privit Spre cerul netivit cu stele, Pentru-a vedea ce repede iau ne-ncetat Noi forme diferite NORII fără ele. Am şi uitat de când n-am mai simţit Fiorii picăturilor de rouă, Care s-au risipit în infinitul nouă-ngăduit de cei ce-au făurit carte de gânduri dedicate eternului feminin

107

femeie omniprezentă

ILUZIA TINEREŢII, Cea care ne-a-mpărţit în două şi-apoi ne-a îndemnat Să ne cioplim cu visurile-n ei o LUME NOUĂ, Din care-anume să lipsească genele tristeţii ! Am şi uitat fiorii dorului de infinit pe care nori-au altoit DORINŢA, Din care s-a ivit sentinţa care ne ţine fiinţa. Am şi uitat de vremea când făceam furori Şi viaţa ideală ne cânta în strună Despăturind adeseori momentele de zori, Când somnul încă se adună pentru-a se furişa din nou sub forme noi, Care doresc remodelarea lumii noastre vaste În încăperile albastre… dintre NORI. Am şi uitat PĂRINTE, speranţa din cuvinte Şi nu am respectat porunca dată mai-nainte… „de-a crede şi-a nu cerceta“… Şi-am pipăìt mişcarea şuviţelor de nori… cu mintea, Iar când, dintr-o-ntâmplare, am nimerit o stea mai mare… Am învăţat că revanşard… e să îmi oglindesc uimirea În sufletul… Femeii de Smarald! De care n-am uitat ...nici când iar am privit necenzurat spre cerul înstelat.

108

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Lucian Ioniţă

carte de gânduri dedicate eternului feminin

109

femeie omniprezentă

Echilibru Mamă, tu ești uleiul Din candelă Care îmi luminează drumurile ascuțite ale nopții. De când ai plecat Noaptea s-a coborât în genunchii mei fragezi Și mă doare timpul De la tine am învățat Să zbor fără aripi Tu ești o săptămână verde Înflorită în straturile mele Cu tine nu naufragiez niciodată Fiindcă drumul trăiește în noi.

Capcană În grădină copacul ne acoperea umbrele Nu ne vedeam nici măcar ochii Și noi ne jucam de-a mărul Tu mâncai partea luminoasă Eu partea înnoptată Așa e când ești nor îndrăgostit Te-ascunzi în mere 110

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Și visezi că ești luceafăr Mai bătrân cu o veșnicie Că treci dintr-un timp în netimp Ca un bob de piatră luminoasă Visăm cu ochii deschiși Să furăm cerului zarea albastră Și marea cu miros de sare Umbrele ne-au furat jocul de-a mărul Și-acum ne momesc Să populăm pământul

Primăvară Să-și desfacă primăvara Din cleștele ei siberian Cornițele fragede de lumină Iarna descrește până la glezne, Până la ore Ca un foșnet în inimă Se-aud Cum norii pocnesc Prea plini de semințe gestante Și se ascund În copaci Ca să nască Eu nu-s vinovat de suferințele verdelui Mi-a explicat omul de iarbă carte de gânduri dedicate eternului feminin

111

femeie omniprezentă

Primăvara își schimbă culorile Și formele Ca un cerb ramurile cu gânduri Zei putreziți Se trezesc în iarba inocentă Adormită sub piatră Înainte-mi se deschide un tunel vegetal O minune pe care N-o pot admira decât orbii

Nuntă de fluturi Fiecare cuvânt este Cântecul unei păsări Zbor de îngeri plutind Pe cerul prins în lanțuri Purtând în pliscuri Cântece de taină Privighetori oarbe imploră luna Să stingă durerea pietrelor Trezit dis-de-dimineață Cerul își spală primăverile Cu mierea din flori Pe fereastră intră Un miros de raze Odată cu miezul primăverii Să aibă fluturii unde nunti. 112

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Morgana Te-am purtat în palma -mi stângă Ca pe-o candelă-fecioară Fruntea n-a putut să plângă Pasul tău de căprioară Frumoasa mea cu formele-ți divine/ Sfâșii uitarea ce curge prin artere Visarea mea s-a cununat cu tine Și sângele te cheamă și te cere. Icoană a durerii ce mă ninse Eu te îmbrac în trupul care-a plâns Tu ești Morgana mea din vise Eu piatra neagră care te-a ascuns.

Schimburi Când semințele dimineții răsar Precum ghioceii timorați În pădurea lehuză Care izvorăște din pământ Mă trezesc c-un sărut pe buze Care sună ca o vioară dezacordată În lacrima dimineții agățată pe perete Mâna mea surdă Desenează pe pielea ta roșie carte de gânduri dedicate eternului feminin

113

femeie omniprezentă

De la rugul nopții O cămașă din scoici Sub care valsează delfini de jad Privirile pline de dragoste Ne invadează camera Și rod din parchet Bucăți de săruturi Precum șoarecii liniștea grâului Până la eclipsa viitoare Cutele cearșafului stau îngrămădite Una peste alta Și-și ascund urmele dinților Cu care caii de fildeș au mușcat Iarba trupurilor Ne vom trezi Vom bate în cuie vifornița nopții Și-n fiecare nod vom încuia Câte un sărut Pentru schimbul cu moartea.

Bilet Îți scriu, draga mea, Un mic și nevinovat poem de iubireÎntr-o limbă de piatră-cunoscută numai de noiPe care ți-l voi servi la cina romantică În fața șemineului martor 114

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Apoi voi respira tot aerul din cameră Să-mi umplu fiinţa cu parfumul tău inimitabil.

Din nou mireasă Iubita mea Mai crezi că vei putea Să-ți pui din nou cunună peste frunte Acum când toamna taie-n carnea mea Alei cu boli pe coastele de munte Și cresc în noi uitări pe ochii goi Noi nu avem priviri decât ’nainte Căci înapoi cărarea-n lut se curmă Păcate vechi ne troienesc șuvoi Și ne ajung și viețile din urmă. În mâini ne ținem riduri și nevoi Am ars imperii de iubiri în vară Sărutul gol se tânguie-n noroi Iar visurile-n noi cenușă ară. Mai crezi că vei putea întineri Să fii din nou mireasa mea nebună Acum când către noapte vom porni Și-om dăinui un pat de flori în lună?

carte de gânduri dedicate eternului feminin

115

femeie omniprezentă

Mutare de şoapte Mi-am strâns șoaptele Șifonate de gerul glasului tău Le-am împachetat într-o pungă Și le-am mutat în dulapul În care țin legile fericirii Eu mai visam la magia zborului în doi Zilnic mă opream La pereții inimii tale Cu ziduri înalte Și aruncam pe deasupra Peceți de iubire Dar tu încuiaseși cu cruci Buchetul de fericiri de folosință îndelungată.

116

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Elena Agiu-NeacĹ&#x;u

carte de gĂ˘nduri dedicate eternului feminin

117

femeie omniprezentă

Lucia Capitolul I – Dracu’ să te mai înţeleagă... Eu în niciun caz... – Cum poţi vorbi aşa!? Nu te mai recunosc! Tu, care mă scoteai din sărite cu calmul tău imperturbabil... Nu... Ceva nu e în regulă... – Exact precum spui... Nu e... Şi nu de azi, de ieri! izbucni Valer trântind uşa furios. – Unde te duci? apucă să îngaime Lucia, dar el n-o mai auzi. Bine, dar e imposibil. Ce se întîmplă cu omul ăsta!? Negreşit trebuie să avem o discuţie ca să ne lămurim, continuă ea în gând... Dar dacă!?... Nu, nu se poate... De la o vreme chiar nu-l mai recunoaşte. Unde este omul blând şi bun a cărui voce caldă o învăluia!? Negreşit, ceva se întâmplă. Şi dacă totuşi!?... Dumnezeule, dar nu se poate! Ne-am luat toate măsurile de siguranţă... Uf, ce târguşor nesuferit... Nu, nu, n-a aflat, nu ştie... Dumnezeule, şi dacă... !? Nu... se frământa Lucia şi stăpânită de această idee, începu să se îmbrace febril. Îşi puse pălăria şi luă umbrela blestemând în gând că era nevoită să iasă pe o asemenea vreme. Avea nevoie ca de aer să vorbească cu cineva. Odată ajunsă în stradă, ezită totuşi dacă să se ducă la Natalia sau la Carmen. Adevărul este că nu dădea două parale pe niciuna, dar în asemenea momente sinţea nevoia acută să se descarce. Dar dacă m-aş duce la el? o fulgeră un gând neaşteptat. Nu, nu... Chiar nu e momentul potrivit. Şi totuşi cred că doar el m-ar înţelege... se convinse ea în cele din urmă, realizând că aşa-zisele prietene nu ar face alta decât să râdă pe seama ei. Da, cu el trebuie să vorbesc... Dumnezeule, simt că mă sufoc, îşi desfăcu ea pardesiul ezitând o clipă, neştiind încotro s-o apuce. Merse o vreme fără ţintă prin burniţa de toamnă, o toamnă cu nori plumburii, parcă în concordanţă cu starea ei sufletească, pentru ca în cele din urmă să se hotărască. Va merge la el. Chit că o să se supere pe moment, îi va trece, cu siguranţă, cînd va afla despre ce e vorba. Se va aprinde, e drept, la început, dar când va... Dumnezeule, dar cum o fi aflat!? nu contenea să se întrebe Lucia, încercând să-şi dea seama unde greşiseră. Nu, nu... îşi repeta, încercând să se liniştească. Cine ştie din ce i-a sărit 118

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

ţandăra, iar eu dau cu presupusul... Fiind vinovată cred că... Nu... Ce situaţie ridicolă, îşi zise, îndreptându-se către staţia de taxi. Mai mult ca sigur, mi se pare. Cine ştie la ce se referă el, iar eu, ştiindu-mă cu musca pe căciulă, bănuiesc alţi draci. Dumnezeule, mă sufoc... Îşi dădu jos pardesiul şi, punând-l pe mână, se urcă într-un taxi. Comandă aproape involuntar: – Baltazar, 13... Dumnezeule, tresări, am făcut-o. În scurt timp, se va afla faţă în faţă cu el. Cu fruntea brobonită de sudoare, se adresă şoferului: – Puteţi deschide geamul, vă rog? Acesta deschise geamul din stânga lui şi continuă drumul ocolind bulevardul aglomerat. După ceva vreme ploaia se înteţi, iar acesta porni ştergătoarele de parbriz. După-amiaza de toamnă deveni tot mai apăsătoare asemenea gândurilor ce o năpădeau pe măsură ce se apropia. Odată ajunşi la destinaţie, plăti cursa şi se îndreptă şovăind spre sediul băncii unde lucra iubitul ei. Intră şi pe măsură ce urca treptele, îşi simţea genunchii tremurând. Se opri un moment, se sprijini de balustradă cu tâmplele vâjâind şi tocmai voia să se întoarcă din drum, când se auzi strigată. Era el... – Lucia! Dar ce-i cu tine aici!? Se apropie şi văzând-o pierdută şi tremurând ca varga coborî cele câteva trepte, o luă de braţ şi o conduse în biroul său aflat la etajul întâi. – Bine, dar n-am stabilit un lucru!? Eu credeam că m-am făcut înţeles... Gâtuită de emoţie, Lucia nu putu articula niciun cuvânt. – Haide, hai... Ia loc, spuse el luându-i pardesiul şi umbrela pe care le puse în cuier. Cu mâinile tremurând Lucia îi întinse şi pălăria fără a scoate niciun sunet. Văzând că nu poate vorbi, încercă atunci s-o liniştească. – Nu-ţi face probleme! Nu te-a văzut nimeni... Eventual gardianul, dar ăsta are gura cusută. Dar ce-i cu tine de eşti aşa emoţionată? Ce s-a întâmplat? – Nu mă întreba, te rog! reuşi să articuleze Lucia. – Dacă nu aflu ce te chinuie, cum să te-ajut!? Lucia însă i-o tăie scurt: – A aflat! – Cum? Cine? Ce? izbucni el fără a se controla. – El... – Nu se poate!... carte de gânduri dedicate eternului feminin

119

femeie omniprezentă

– Dacă-ţi spun... – Bine, dar ne-am luat toate măsurile de siguranţă... – Şi eu am crezut la fel, dar în târgul ăsta nenorocit este imposibil să te faci nevăzut... – Nu înţeleg! Ce tot spui acolo!? – Adevărul! A aflat adevărul. – Cum aşa!? Ţi-a spus el că ştie de relaţa noastră!? – Nu, dar a avut o ieşire necontrolată, o ieşire cum n-a mai avut niciodată! – Ce vrei să spui!? Ţi-a reproşat ceva? Fă-mă să-nţeleg... Nu ştiu... Chiar nu-mi vine să cred... – S-a zburlit la mine şi... – Iarăşi ţi-a jucat feste imaginaţia... Să fii tu sănătoasă de câte ori m-am zburlit eu la nevastă-mea... – Bine, dar el nu este aşa... – Cum nu este? Nu este şi el om ca toţi oamenii!? – Nu-l cunoşti... – Normal că nu-l cunosc... – Dacă l-ai cunoaşte, n-ai vorbi aşa... – Mulţumesc de remarcă, dar nu cred că e cazul să intrăm în amănunte... – Adică astea sunt amănunte pentru tine!? – Normal că sunt... Ce treabă am eu să mă amestec în ciorba voastră, pardon, în.... căsnica ta!? – Adică tu consideri că nu te-ai amestecat!? – Nu, şi ţi-o spun cu mâna pe inimă... Nu am avut nicio clipă intenţia de a tulbura liniştea căminului tău, da’ dacă s-a întâmplat, s-a-ntâmplat şi basta... Nu văd ce-ar mai fi de făcut! – Cum adică? Şi cu mine cum rămâne? – Mergi prea departe! continuă el conciliant. Părerera mea este că trebuie să te duci acasă şi să judeci totul la rece. Cu siguranţă, altfel vei vedea lucrurile mâine... – Pă şi cu el ce fac!? – Vezi tu... Acuzi o migrenă... Eşti femeie, ce dracu’! Să te-nvăţ eu tertipurile muiereşti!? Ei... – Eşti de-a dreptul ticălos... 120

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

– Nu mai puţin decât femeile, da!? Sau, poftim, decât toţi bărbaţii la un loc, dacă asta te încălzeşte cu ceva... – Dumnezeule, cu cine m-am încurcat!? Auzi la el... Cu o migrenă se rezolvă o criză conjugală... Puah... – Te rog, se ridică el. Îmi pare rău, dar am o întâlnire de afaceri, care nu suportă amânare... Ştii doar că se apropie alegerile... Nu cred că e momentul să fiu implicat într-un scandal... – Păi eu la ce mă gândesc!? Tocmai de-aia am venit la tine ca să te avertizez... – Cum adică!? – Dacă-i trece prin cap să dea publicităţii totul suntem pierduţi, adică nu ştiu, oricum, nu e de bine... – Te rog... Atât de puţin cunoşti bărbaţii!? Crezi că şi-ar călca el în picioare demnitatea, orgoliul!? – Bine, dar... – Te rog! Linişteşte-te! Mergi chiar pe jos până acasă pentru a ieşi din acest corset care te sugrumă şi ia un somnifer ca să poţi dormi, ba chiar două... – Somnifer zici!? Dacă din punctul tău de vedere totul se rezolvă cu o migrenă şi un somnifer, atunci ce-ar fi să iau un tub întreg ca să ştiu dracu’ o socoteală... – Ce tot îndrugi acolo!? Eu îţi spun că nu ştie nimic concret... Dacă ar fi ştiut, ţi-ar fi aruncat totul în faţă... – Cât de puţin îl cunoşti!?... Nu este omul care crezi... – Dacă îl aperi atâta, spală-te cu el pe cap, da!?... – Dumnezeule, ce insensibil poţi să fii... – Ei, află că ăsta este asul meu din mânecă... În situaţii de felul ăsta nu trebuie să-ţi pierzi capul... Trebuie să rămâi rece ca o lamă de cuţit ca să poţi judeca limpede... Altfel se alege praful...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

121

femeie omniprezentă

Femeia… Femeia… dar câte femei îmi trec pe dinainte… nu sunt de azi, şi nici de ieri, şi nu le mai ţin minte… Şi totuşi, femeie, mereu te îmbrăţişez fie şi-n gând spre a mă regăsi în noaptea cea de taină, noapte de eres… Şi iarăşi sunt, şi iarăşi eşti, eternă Gee…

Mama Rătăcesc amar printre străini, pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard... unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini!? pornit-am în lume fără de-a mea vrere gânduri mă frământă, restul e... tăcere; 122

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână cum îţi legi năframa şi mă strângi de mână, dorul mă apasă, dorul greu mă mână să mă-ntorc acasă precum altădat’, timpul trece însă fără de popas; zi ce trece Cronos - nemiloasă hidră-

ziua-i ceas, ceasul - minut, minutul - secundă, mi se strânge-n fugă aţa pe mosor, pecum în clepsidră nisipul mărunt, îmi este dor, mumă, de al tău descânt, să stau cuibărită sub a ta aripă cum mă alintam doar copil fiind... roata vieţii însă nu se mai întoarce, sufletul mă doare, multe-aveam să-ţi spun şi-am tot amânat zile după zile, nopţile de-a rând mă bântuie-ntruna bufniţe râzând... se-apropie – mi sară...!? Un’ să fie lună...!? te strig în zadar, m-alină suspin...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

123

femeie omniprezentă

În pridvor am stat la sfat De veghe la vadul morii Plânge cumpăna bătrână, Şi în pragul înserării Te-am zărit, măicuţă bună, Cu cobiliţa-n spinare Cum o viaţ-am pomenit, Coborai cele pripoare... Pe-acasă n-am mai venit Căci m-am luat cu câte toate, Cotidiene, mărunte Şi de grijile-adunate Mi-a albit părul la tâmple; Zi ce trece mi se însară Şi-ngânând o rugăciune Te strig iar... a câta oară!? Şi-adorm cu gândul la tine; Azi-noapte chiar am visat Că m-ai sărutat pe frunte, În pridvor am stat la sfat Şi-am povestit, maică, multe... Dar când s-au revărsat zorii Deodată am tresărit, Singură spre vadul morii Te-am văzut, mamă, plecând. 124

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Adrian Grauenfels

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

125

femeie omniprezentă

Kamir, somn cu o necunoscută Suplă Kamir, în foarte noua dimineaţă când moleculele poetice se înşiră la cafeaua cu lapte ideile ţâşnesc fântâni arteziene în piaţa Almeria femeile buimace de somn mai zac în braţele iubitului iar el îşi întinde oasele sub lumina abstractă ca o geometrie a iubirii în aer liber simt bojocii plini de cascadele nopţii aprind prima ţigară, desenul feţei în diagonalul oglinzii fac rotocoale în formă de delfin fericit număr succesele, lista cuceririlor ad hoc + una Kamir se întoarce spre ceasul de pe frigider arată ora 6, începutul zilei proletare ce se zăreşte la capătul coridorului ca o hidră hidoasă, ca o arsură de urzică ce îţi intră în pantof şi te muşcă de gleznă apoi dispare ca o ghiară în piept aşezat pe scaunul eliberarii diurne citeşti ziare vechi, despre un război şi un naufragiu ochii ei nu văd noaptea gândul ei e devine o tâmplă care doare în coastă dochează vaporul ce cară de colo colo vizuini rezidurile unor iubiri conceptuale, vibraţia unui saxofon Marsalis apoi simt mâna lui Kamir care mă aruncă din patul moale într-o altă zi anostă, stinsă, fără de fantasme... 126

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

mă asculţi? Te ascult, mereu te ascult, îmi pun urechea la inimă şi te ascult dacă n-aş fi un nebun al mistificării dacă n-aş mima verdele unui pom, un tată, discuţia cu un mentor... caut nume noi, gesturi, amăgiri ale eului, vâslesc peste val şi te ascult tu să fii o sirenă amăgitoare, cu trompetă de aur răsucită spre urechea mea cea surdă să te aud, să pot să te ascult şi cerul să fie de bronz, să mulgem din el statui cu chipul artistului sunete de luptă, flori de pus la mormântul poetului necunoscut deci te ascult şi mă repet, mă bâlbâi ca un elev ruşinat de frumuseţea incomensurabilă a vorbelor a picta sau a cuvânta? a pune lumină în ochi sau cerneală? şi vântul bate rece, simţurile mele încordate la maximum ca după o lupta cu inorogul. uneori culegem stanţe aruncate în balta stătută de lângă casă, le separăm de broaşte şi de Ofelii înecate le mângâiem cu săruturi lungi, pe pletele lor frustrate de mizeria poetului apoi eu simt umerii de piatră ai istoriei caii luptelor cu noi înşine.. dar tu, tu mă asculţi Kamir?

carte de gânduri dedicate eternului feminin

127

femeie omniprezentă

3 momente lichide am văzut două pietre afundate una într-alta veneau apele şi le înecau marea le atingea dublând nefericirea pietrelor ce se scufundau ai râs, îmi amintesc de transpiraţia mea lipicioasă m-ai mirosit ca un peşte ce scoate capul din ape adulmeci soarele înţelegându-i rostul... *** am zărit umbre îmbrăţişate în zori din fumuri îşi trăgeau seva vântul le spulberă consistenţa se agăţau de orice rază de lumină cu care se scaldă cerul în iarbă

128

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

sub ropote de ploaie ne căutam trupurile zgribuliţi şi flămânzi cerşeam zmeură ca doi îndrăgostiţi împărţind clipele nostalgiei una ţie ultima mie *** s-a lăsat eustiţiul pe plaje copiii construiesc vedenii meduze mari în câmpul electric vârtejurile dinspre larg aduc alge cu ochii deschişi şi gura ne e plină de spumă mă întreb unde se ascunde bucuria te văd prin pielea mea tatuată cum treci prin nisipuri în fustă şi sandale asfaltul mângâie urmele paşilor tăi iar dâra de parfum îmi aminteşte de Troia şi toţi caii din lemn întorc buimaci capul după tine...

carte de gânduri dedicate eternului feminin

129

femeie omniprezentă

Solzii Sirenei aş vrea să te cuceresc din nou Azadeh ca atunci când visam amândoi când florile dragostei se căţărau flămânde pe noi şi ghirlandele ţâşneau din mare pe vâsle şi catarge în palme aveam nisipuri din stele solzi de sirene speranţele circulau între noi în dublu sens vezi bine un lift spre cer, un altul spre zăpezile veşnice care ne scârţâie în bocanci şi în gură cu gustul unui sărut rece-fierbinte-dulce-mov în aerul tremurat de emoţii şi aşteptări la berea aceia neagră, plină de înţelesuri în care se oglindeau ochii tăi cei albaştri neliniştea care întinde mâna spre mine cu un neant fără de capăt.

Spre Chartagena plecat am fost în recurente spirale care nu duc nicăieri în jurul lacului concentric plin de vapoare buimace care nu găsesc portul ascuns de ceaţă doar ţipătul albatroşilor mai sfâşie memoria căpitanului, pipa lui arsă, 130

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

catargul muşcat de furii şi vânturi în biblioteca lui doar cărţi de navigaţie spre sud, nimic despre căutarea sufletului în nirvanele conceptuale hărţile rupte au devenit răni care nu se vindecă ancorele s-au sinucis la vederea statuilor înecate stau fără lumânări înalte până la Everest fără tine în patul meu gol plin de pietre reci de amintiri despre vise necercetate, despre văile pline de minuni şi gardenii în floare cu garduri de netrecut, ca un fulcrum inexpugnabila Tu erai o cetate plină de vorbe şi şoapte clinchete-de ecluze care se deschid numai la răsărit doar eu lipseam, vâsleam în altă lume, cu altă femeie şi alte cărări spre Chartagena Acolo m-am oprit să te aştept.

Te caut eu cu cât mai multe zâne în jur, zenitul păleşte cu atât mai singur filosoful stă pierdut în reverii nepermise o miere se prelinge din crăpăturile arţagului secular otravă strâng pentru finalul bineştiut vor veni câţiva cerşetori, bocitori meseriaşi, femei de decor plătite cu ora, iar el preotul sublimării minimaliste va citi din coran pildele necredinciosului defunct să nu plângi după mine Azadeh, carte de gânduri dedicate eternului feminin

131

femeie omniprezentă

să nu pui flori în rondul gazelelor nici prin gând să-mi împrăştii cenuşa poeziilor pe apa Gangelui viciat de pasiuni o să te caut eu în Babilon la capătul coridorului cu manuscrise prăfuite acolo unde converg toate dorinţele unde razele se curbează într-o aura splendidă ca la Giotto, pe fresca lui cu sfinţi flămânzi biciuiţi fără merit, izgoniţi din rai pentru singura vină că au iubit cândva, pe cineva...

Azadeh ochii tăi Azadeh... sânul tău în palma ochilor mei buzele tale Azadeh frigul depărtărilor Azadeh pe când vocile din cortul tău, melodii de foc gândurile mele umbre la picioarele tale Azadeh..

132

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Maria-Ileana Tﾄハase

carte de gﾃ｢nduri dedicate eternului feminin

133

femeie omniprezentă

Femeia centrul universului Mereu neobosită, mereu iubitoare femeie, tu străluceşti ca un Soare; totdeauna, înconjurată ca o regină, frumuseţe ce emani lumină-divină. Din pântecul tău zămisleşte viaţa, ochii-s ştafeta ce poartă speranţa, eşti credinţa-n care găsim alinare, iar zâmbetul tău, grădină in floare. Deţii secretul, porţi miracolul vieţii, altar, unde vin să se-nchine poeţii, veriga ce uneşti lumea, generaţiile, izvorul din care se adapă creaţiile. Sărbătorită la-nceput de primăvară, porţi coroană de ghiocei, princiară, în centrul Universului, îţi e menirea, fără tine n-ar fi iubirea şi omenirea.

134

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Femeie, eşti o Zeie Primăvara soseşte, ca o sărbătoare iar natura renaşte, angelică-ncântare şi dincolo de miresmele ce le poartă, este ziua femeii, jumătatea din soartă. Eşti primadona anotimpului, simfonie, un şevalet unde culorile-s în armonie, minune, din trupul tău încolţeşte viaţa, iar iubirea-ţi este în cărţi, chiar prefaţa. Totdeauna, primăvara începe cu tine, eşti simbol iar lumii năzuinţă spre bine, prin naşteri dăinuieşte omenirea, fiinţa firul de lumină de care atârnă credinţa. Te sărbătorim la-nceput de primăvară eşti darul divin iar bărbatului comoară, femeie, tu porţi secretul, a lumii cheie şi gătită-n mătase de vers, eşti o zeie.

carte de gânduri dedicate eternului feminin

135

femeie omniprezentă

Femeie frumoasă, cu privirea un soare Femeie frumoasă, cu privirea un soare, tu, dai viaţă, suflu acestui pământ mare, de 8 Martie, cu drag îţi serbăm veşnicia, femeie plină de har, ce-ţi meriţi mândria. Femeie frumoasă, cu privirea un soare, Copilă, surată, mamă, chiar şi nepoată, astăzi, o-ntreagă lume îţi aduce preţuire, eşti icoană cu suflet pentru familia toată. Femeie frumoasă, cu privirea un soare, întreg mapamondul ai ridicat în picioare, mamă-altarul, ce-adună copiii laolaltă, timonă, când largul vieţii furtună poartă. Femeie frumoasă, cu privirea un soare, eşti preţiosul dar pe care bărbatul-l are, steaua, ce străluceşte când e sărbătoare, adâncă recunoştinţă, la zi de-aniversare!

136

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

Femeia FEMEIA, o carte fără scoarţă, Ce mereu se-nvaţă, studiezi Şi iar repeţi, fără să te oboseşti, Anii trec în mare grabă şi regreţi. Iar, dacă ridici FEMEIA pe o treaptă, La baza scării, bărbaţii o aşteaptă. Şi dacă o ridici pe-un piedestal, Bărbaţii toţi privesc, ca pe un dar. Bărbaţi! Dumnezeu,v-a ascultat Dorinţa vie şi a făcut FEMEIA, Templul cel Divin, să vă-nchinati Din plin. Minunea lumii, e FEMEIA!

carte de gânduri dedicate eternului feminin

137

femeie omniprezentă

Bunica În vise vechi, parcă aievea o văd, clipe dragi ce doresc să le revăd fire sfătoasă cu-albastru' în priviri mă bucur s-o găsesc prin amintiri. Cobor în gânduri din alte timpuri, aburii amintirii trec spre apusuri şi revăd printre florile din grădină pe bunica, o albină fără de tihnă. Dar nostalgia adie fără nicio vină, îmi revăd copilăria-adolescentină, rămâne-o dulce-duioasă amintire, ce-şi găseşte prin gânduri-nflorire. Timpul aleargă, sunt chiar bunică, un anotimp, ce nostalgia amplifică, nepoţii sunt ghioceii din primăvară, primenirea lumii „repetabila povară”.

138

carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

carte de g창nduri dedicate eternului feminin

139

femeie omniprezentă

Cuprins ÎN LOC DE PREFAŢĂ... DIALOGURI ÎNSUŞITE... 5

VANGHELE ION 11 CUVINTELE... 12 FERICIREA... 13 TU PLECI MEREU... 14 ACEASTĂ SEARĂ... 15 STAU... 16 FLORI SE SCUTURĂ... 17 ERA ATÂT DE NOAPTE... 18 JERLĂIANU MANUELA CERASELA 19 TU VINO... 20 CUVINTELE... 21 ATÂTEA CUVINTE... 22 SINGURĂTĂŢI... 22 VIN ÎNGERII... 23 NOI NE PRIVIM 24 DE DORUL STELELOR... 25 PURTÂND MĂŞTI 26 NICOLAEVASILE 27 PENTRU CĂ EXIŞTI 28 DOR 29 FEMEIE 30 MĂRŢIŞOR 31 PERPETUUM FEMININ 31 MĂRŢIŞOR CU TREI FIRE 32

140

GABRIELA MIMI BOROIANU 33 FEMEIE 34 COPILĂ 35 IUBITO... 36 MIREASO... 37 FEMEIE… 38 MĂMICO... 39 SOŢIE... 40 BUNICO... 40 CAMELIA ARDELEAN 41 ÎNGERUL DIN SUFLET 42 SACRIFICIUL UNEI MAME 43 BUNICA 46 FLORIN T. ROMAN 49 OMNIA VINCIT AMOR! 50 DE ZIUA MAMEI MELE 51 ELEGIA UNUI ÎNGER CU NUME DE FATĂ 52 SCRISOARE CĂTRE FEMEIE 54 SĂRUTURI PENTRU GENUL FEMININ 55 GHERASIM CONSTANTIN 57 O VĂD PE EA 58 SUNT 59 ÎNTÂLNIRE 60 E ZIUA TA 61 DE ZIUA TA ! 62

LENUŞ LUNGU 65 O CAFEA CU SUFLET 66 GÂNDURI 67 TE PRIVESC 67 MI-E DOR DE NOI 68 PIERDUTĂ-N GÂNDURI 68 STROPI 69 FEMEIA DIN CEAȘCA DE CAFEA 70 CINEMATOGRAFUL VIEŢII 71 VISEZ 72 GIURGIU MARIA 73 DOAMNA „EINSTEIN” 74 CĂPRAR FLORIN 85 ÎN TAINA NOPȚII 86 ÎN OCHII TĂI 87 POEMUL NOPȚII 88 ARCUȘUL ȘI VIOARA 89 BOLNAV DE-O DRAGOSTE ZĂLUDĂ 90 VISURI CLANDESTINE 91 ATÂT DE UŞOR... 92 NICOLETA MIJA 93 DIMINEAŢA ANULUI 94 CULORI… 95 CÂNTECUL NOSTRU 96 PLOAIE DE PRIMĂVARĂ 97 PARFUM DE ZAMBILE 98 MI-E DOR DE PRIMĂVARĂ 99 DORINŢA 100 carte de gânduri dedicate eternului feminin

mulier ubique NICU DOFTOREANU 101 RUGĂCIUNE POTICNITĂ 102 TANGOUL POSIBILEI IUBIRI 103 AH, FEMEILE!! 105 NU, FEMEILE NU MINT! 106 TANGOUL FEMEII DE SMARALD 107 LUCIAN IONIŢĂ 109 ECHILIBRU 110 CAPCANĂ 110 PRIMĂVARĂ 111 NUNTĂ DE FLUTURI 112 MORGANA 113 SCHIMBURI 113 BILET 114

carte de gânduri dedicate eternului feminin

DIN NOU MIREASĂ 115 MUTARE DE ŞOAPTE 116 ELENA AGIU-NEACŞU 117 LUCIA 118 FEMEIA… 122 MAMA 122 ÎN PRIDVOR AM STAT LA SFAT 124 ADRIAN GRAUENFELS 125 KAMIR, SOMN CU O NECUNOSCUTĂ 126 MĂ ASCULŢI? 127 3 MOMENTE LICHIDE 128 SOLZII SIRENEI 130 SPRE CHARTAGENA 130 TE CAUT EU 131

AZADEH 132 MARIA-ILEANA TĂNASE 133 FEMEIA CENTRUL UNIVERSULUI 134 FEMEIE, EŞTI O ZEIE 135 FEMEIE FRUMOASĂ, CU PRIVIREA UN SOARE 136 FEMEIA 137 BUNICA 138 CUPRINS 140

141

femeie omniprezentÄ&#x192;

142

carte de gĂ˘nduri dedicate eternului feminin

mulier ubique

În Biblioteca Cronopedia au apărut: Nicolae Vasile – Fulcrum (Punctul de sprijin, ediţie în limba engleză) Puiu Răducan - Mucegai nostalgic de vârstă bătrână Antologia bilingvă româno-franceză „Cuvinte pe aripi de gând” Ion Vanghele – Basme pestriţe Rodica Nicoleta ION - Cânturi printre rânduri Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă Tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (29 august) Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu – Toamna Gabriela Mimi Boroianu - Balada iubirii Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Chronos - Penița de Aur, anul II, nr. 16-17-18, iunie – iulie - august, 2014 Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Constantin Mîndruţă - Mai apropape de lună Cuvinte sculptate - antologie de versuri Nicolae Doftoreanu - Tangouri altfel Zborul frunzelor în ceruri - antologie de versuri Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com, boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865

carte de gânduri dedicate eternului feminin

143

femeie omniprezentă

„– Noi doi suntem atât de diferiţi şi totuşi suntem asemănători. Nu ne mulţumim să obţinem ceea ce dorim, vrem să ştim cum să şi păstrăm. Eu niciodată nu sunt bine înamorat, tu, tu eşti mereu adorată de amor. Nu ai niciodată sentmentul acela ciudat că cineva e fericit mulţumită ţie?

– Primăverile, ca orice naşteri, se nasc din lacrimi. Ploaia ghioceilor vorbeşte-n şoapte de amor şi naşte poveşti cu gust de înlăcrimată bucurie. Cântecul de mângâiere din ochi-mi coboară lin pe trupu-ţi desfăta t de goliciune dulce şi deja simţit în vorbele-mi de iubire...”

Matei Ioaniţiu

144

carte de gânduri dedicate eternului feminin