Marin Voican-Ghioroiu - Aş vrea să fiu copil by Ioan Muntean

Marin Voican-Ghioroiu

Ă Ă

. - 2016 -

COPILĂRIA, FLOARE RARĂ A VIEȚII

Sâmbătă 13 Februarie, orele 17,00 am văzut la Opera Comică pentru Copii „Flautul Fermecat” - ultima creați a genialului Wofgang Amadeus Mozart, unde am trăit pentru câteva ore în lumea mirifică a copiilor, alături de minunații artiști care, cu multă dragoste, i-au primit pe micuții spectatori în sactuarul vrăjit al lor: și le-au arătat: cabinele unde se îmbracă și se machează, salonul Mozart în care se țin lecții de muzică, sala de balet și magica oglindă care-i ajută pe balerini să-și urmărească mișcările de dans. Le-au explict ce-nseamnă „stânga” în teatru - numită GRĂDINA și „dreapta” - numită CURTEA (fiindcă regizorul când dă indicații actorilor, spune: „La scena X, atenție! se intră din GRĂDINĂ <<stâga>>); la scena Y se vine din CURTE <<dreapta>>), apoi li s-a dezvăluit din tainele scenei rotative care-a fost inventată în Anglia, pe timpul lui Wlliam Shachespeare (scena rotativă elisabetană, turnanta care-i antrenată de un motor electric prin intermediul unui reductor cu două viteze și, drăguța de ea!... pornea numai când micuții aplaudau și strigau cu glăscoarele lor, clopoței de argint „URA!!!”), iar când drapereia s-a ridicat „artiștii” au salutat publicul ca niște supervedete. Doamne!... cum mai aplaudau „spectatorii” și bisau succesul lor. Și tot pe scenă, în mare sală a tearului O.C.P.C. „oaspeții” s-au mirat în delung de măiestria mașiniștilor care manevrează cu o rapiditate uluitoare decorurile, ca la întrebarea actorului CĂTĂLIN: „Ce credeți voi dacă mă auziți spunând: jos pantalonii, sus pantalonii!” s-au amuzat copios fiindcă expresia „SUS PANTALONII, JOS PANTALONII!”folosită numai în teatru (ridică și coboară panourile laterale). A..., uitam să vă povestesc, e-he!... că nu mică le-a fost surpriza când au descoperit cum funcționează (pupitrul) masa de lucru (punctul de comandă cu aparatura electronică) de unde maestrul de sunet asigură buna transmisie a vocilor protagoniștilor de pe secenă, a orchestrei (li s-a explicat pe înțelesul lor despre „acustica unei săli de teatru” - o adevărată artă ce-o folosesc arhitecții în construcția sălilor de spectacol pentru eliminarea ecoului reverberant ce-ar face imposibil să se audă clar tot ce vorbesc eroii noștri, ce melodie cântă orchestra (din fosa aflată sub scenă). Și, precum vedeți, i-am însoțit în această călătorie de vis și m-am bucurat alături de acești „îngerași” cu ochișori de stele, spunându-mi în sinea mea: „Doamne, aș vrea să fiu copil ca altădată!...”. fiindcă am călătorit în lumea fantastică a imperiului Reginei Nopții

(interpretată de soprana de coluratură Rodica Anghelescu, voce superbă, timbru plăcut) o mamă „îndurerată” de pierderea fiicei sale Pamina (soprana Elena Dincă, glas modulat, deosebit de cald) care i-a fost răpită din împărăția întunericului. Regna Nopții, neagră de mânie, îi dă Paminei un cuțit și-i poruncește să-l omoare pe stăpânul templului, înțeleptul Salastro (bass-bariton Ștefan Schuller). Templul este păzit cu străjnicie de un leu, un tigru, o girafă, un rinocer, o maimuță și o zebră. În fața înțeleptului Salastro sunt aduși cu forța cei doi îndrăgostiți, Pamina și Tamino (tenorul Andrei Lazăr, o voce care a impresionat prin acuratețea cu care a luat acutele) de către maurul Monostatos (baritonul Valentin Racoveanu) eroul „negativ” foarte îndrăgit și aplaudat la scenă deschisă de micii spectatori pentru interpretarea magistrală a „îndrăgostitului” fără noroc de-a fi iubit... Nu-i la îndemâna oricui a fi actor, ca prin prin talent și dăreuire sufletească să-i faci fericiți pe copiii care, la vârsta lor, sunt convinși că tot ce văd și aud este adevărat, ei trăiesc în lumea basmului, iar pe unii i-am auzit cum implorau cu rugăminți fierbinți pe bunici și părinți: „Imi cumperi și mie o trotinetă ca asta?... Te rog!” (erau fascinați cum cei trei copiii care-i conduc pe Tamino și Pamina spre Sarastro merg atât de elegant pe rotilele automate). Deliciul spectacolului l-au făcut Papageno (baritonul Fang Shuang - de naționalitate chinez) păsărarul Reginei Nopții, devenit pretenul prințului Tamino (care-i pedepsit de cele Trei Doamne prin aducerea unei sticle cu apă în loc de vin, a unui bolovan în loc de mâncare și punera la gură a unui lacăt fiindcă a mințit (atenționare pentru copiii care au înțes foarte bine ce-i așteaptă când nu spun adevărul), lăudându-se că el a răpus Dragonul înfiorător) și nostima sa iubită Papagena (soprana Oana Șerban), o pereche minunată care au cântat, dansat foare frumos, au fost exuberanți. În finalul spectacolului, prin geniala idee a regizorului prof.univ.dr. Cristian Mihăilescu, scena este inundată de zece „papaghenuți” cu un prâslea care aduce la rampă colivia cu păsărele, dovadă că așchia nu sare departe, iar urmașul vestitului păsărar Papageno (care o alimentează pe Regina Nopții cu păsărele vânate) îl va înlocui în viitor. Sunt sigur că drăguții, superbii spectatori, zâmbitor ca niște flori, care au aplaudat la scenă deschisă prestația actorilor, s-au bucurat și au râs fericiți când „Papaghenuții” , „fioroasele” animăluțe, Regina Nopții, Tamino, Pamina, cele Trei Doamne, Copii, Sarastro și, nu în ultimul rând, Monostatos, maurul „îndrăgostitul nefericit” (Orce om din omenire, din iubire a gustat... Eu n-am parte de iubire că sunt negru și buzat) au venit în sală și le-au întins mâinile, i-au mângâiat și, ca prin faremc... au devenit prieteni, iarb întrebările lor n-au contenit nicio clipă. Și, fiindcă îmi doresc să fiu copil ca altădată, le dedic pezia mea tuturor artiștilor de la Opera Comică pentru Copii: distinsei doamne, celebra soprană FELICIA FILIP - director general, regizorului Cristian Mihăilescu, Emil Pantelimon - director de imagine, Valentin Racoveanu - director artistic, orchestrei al cărei dirijor Cristian Teodorașcu a impresionat prin precizia redării partiturii mozarzartiene, pianistului Tudor Scripcariu, maestru de balet Cătălin Cracaș, neuitându-i pe cei din spatele scenei care dau lumină, sunet și ne încântă cu decoruri alese, și în final, pntru toți UN SALUT CORDIAL! semnează Marin Voican-Ghioroiu

AȘ VREA SĂ FIU COPIL CA ALTĂDATĂ Mi-e dor, aş vrea să fiu copil o zi... De necazuri să mai uit: bine-ar fi! Tinereţe, ai plecat dar visez mereu Că te-ntreb, iubito, nu ţi-a părut rău Când cu tine-ai luat zilele-mi senine... Nu mai am răbdare, tot gândesc la tine. O, de-aș fi iar copil, sigur, uit de toate… Tu m-ai fi tovarăș în lumi fermecate: Soarelui să râd, dragi flori să dezmierd, Păsări să privesc, cum pe cer se pierd. Să mai rătăcesc prin păduri umbroase Să mă văd cu zâne mândre și frumoase. Apă din fântână să beau, tare mi-aș dori: Doamne, nu cer mult, dă-mi numai o zi! Să fiu iar copil... cum am fost pe timpuri, Trist să nu mai fiu și să cad pe gânduri Căci visez pe mama, of!... care m-alinta, Și mi-l văd pe tata cum mă mai privea... Când cântam în voie, griji n-aveam atunci, Totu-mi surâdea când zburdam prin lunci. De ce iubito, tinereţea mea, tu m-ai părăsit! Cu ai mei părinți eram om bogat; n-ai gândit Când m-ai lăsat singur și-n lume-ai plecat... … Doamne, fă minune, dă-mi ce te-am rugat! Lăudat în ceruri, fii! Să ai lângă Tine cete de copii; Ei sunt fericirea și duc nemurirea Marii-mpărății

Rodica Anghelescu, Elena DincÄ&#x192;

Fang Shuang

Rodica Anghelescu, Simona Vrabie

Dr. de imagine Emil Pantelimon

Cătălin

Rodica Anghelescu, Elena Dincă

Rodica Angheelscu, Simona și mama Mădălina, Voican

Emil Pantelimon Director de imagine

Eu cu Simona Vrabie

FELICIA FILIP - director geenral O.C.P.C

Mădălina Vrabie, Fang Shuang

Vali Racoveanu (Monostatos)

Pamina și Tamino

Emil Pantelimon (la balcon) le arată tabloul de comandă

Felicia Filip -dr. geenral și maestrul Cristian Mihăilescu

Cătălin le explică funcționarea scenei turnante

Felicia Gilip și regizorul Cristian Mihăilescu

Emil Pantelimon, - dr. de imagine prezintă din taineel teatrului de Operă

Emil Pantelimon în sala W. A. MOZART