Delia Stăniloiu ~ Ama retro

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Delia Stăniloiu realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Delia Stăniloiu

Ama retro (tentă amăruie) Poezii

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei site-ului Cronopedia http://lenusa.ning.com Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi site-ului Cronopedia.

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

ISBN: 978-606-8246-17-8

Tipărit la Docucenter scan.print.copy Tel./fax: 0234 570889 www.docucenter.ro

2

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Delia Stăniloiu

Ama retro (tentă amăruie) Poezii

EDITURA DOCUCENTER BACĂU 2011 3

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Prietenului meu din adolescenţă, cel care a descoperit scânteia poetică din mine Adrian Ştefan Manea (chiar dacă poate n-o să afle niciodată…)

4

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Prefaţă ... „scânteia poetică” - frumuseţea unui suflet reflectat „în geana-nserării”... Şi iată că a venit şi timpul în care poeta Delia Stăniloiu a hotărât că ar fi bine să strângă într-un volum de autor (AMA RETRO) toate creaţiile sale, toate rândurile aşternute pe hârtie în zilele senine şi-n nopţile albe când „orele cenuşii” erau încărcate de zbucium interior. Poeta ne „invită” cu discreţie şi timiditate în laboratorul secret al sufletului... acolo unde flacăra trăirilor are culorile mirifice ale amurgului, amurg încărcat de taine şi poezie, de dor nestins, iubire, tristeţe, nostalgie şi singurătate... „N-am să mai fiu decât uitarea // Cuvintelor ce le-am ucis”.( Însingurare).

Urmându-şi drumul sinuos, cuvântul autoarei capătă modulaţiile şi „însemnele” timpului în care aceasta face câte un popas pentru a contempla „destrămarea” atâtor amintiri... „Toţi sorii vieţii mele sunt pe moarte”...

Oscilând între optimism şi pesimism poeta abordează în poeziile sale lirismul rafinat acompaniat de estetismul şi muzicalitatea trăirilor ardente, de jocul imagistic lipsit de ermetism... de „ascundere” a gândului sub vălul unor metafore inaccesibile cititorului obişnuit...

Naturaleţea, spontaneitatea, fantezia, creativitatea (ca

5

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

instrumente ale sufletului vibrant) sunt câteva din trăsăturile ce-şi pun amprenta asupra poeziei d-nei Delia Stăniloiu.

Spiritul profund, virtuţile emoţionale conferă frumuseţe şi culoare versurilor ce i-au fost (şi-i sunt) balsam şi mângâiere în clipele suferinde, bântuite de singurătate şi „nerost” existenţial. Iubirea, acest sentiment înălţător, edenic (de multe ori salvator...), ocupă un loc important în scrierile poetei. Această „Fata morgana” a sufletului nu a fost totdeauna generoasă şi blândă... Suficiente au fost momentele în care „chipu-i demonic” s-a lăsat dezvăluit... dezamăgirile, sfâşierile găsindu-şi sălaş în inima-i fragilă, sensibilă care nu s-a împăcat niciodată cu această „dualitate” a sentimentului. „Pe geana nopţilor năucă // Să-mi laşi un semn că mai exişti // Şi lasă inima s-aducă // Leac pentru ochii goi şi trişti.” (Iubire imposibilă).

Când „seara tot mai bate la geamul meu încet” gândul poetei se întoarce cu nostalgie şi recunoştinţă în trecut... şi stând aşa „pierdută şi uitată” de tot şi de toate – în minte-i răsare o imagine dragă. „Am avut însă o bunică, o zână bună care m-a crescut. Ea mi-a deschis ochii asupra frumuseţilor din jurul meu. De la ea am învăţat să mă bucur împărăteşte de ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, de bucuriile şi minunile care-ţi sunt la îndemână şi care nu costă bani. A fost un câştig imens – că bani am avut foarte puţini în viaţă – dar de multe ori m-am simţit ca o regină doar privind şi mirosind o floare, admirând un apus, ascultând o muzică...”. Iată mărturisirea poetei Iată de unde-şi trage seva frumuseţea şi gingăşia cuvântului.

6

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

“păşesc cu sfială prin rime şi vers” sau: “Din verbe-mpletite adaug cunună, În stâncă de mare sculptez adjective”… Şi doar sculptând în “stâncă” poeta mai conferă existenţei un rost… Oare este posibil să te trezeşti într-o dimineaţă însorită – dimineaţă îmbrăţişată de soare şi plină de promisiuni şi să nu înţelegi de ce - sufletul nu tresare, nu simte bucuria unei noi zile? Se poate întâmpla această “nefericire” numai atunci când sufletul îşi pierde “poezia”… această trăire lăuntrică ce poartă gândurile spre Grădinile imaginarului – acolo unde cuvântul (asemenea unei plante agăţătoare) se înfăşoară pe axa care face legătura dintre cer şi pământ, dintre profan şi celest. Gândul este mereu în căutarea frumosului, în căutarea sublimului şi, nu în ultimul rând… în căutarea adevăratei esenţe.

“Gândirea, curajul de a “gândi”, această minune a minunilor presupune un sacrificiu… Sacrificiu care se manifestă în gândirea esenţială este o risipire de sine a Omului în vederea vegherii fiinţei. El este răspunsul la generozitatea cu care fiinţa s-a dăruit omului în gândire şi Cuvânt iar omul asigură gândirea şi rostirea fiinţei.”

(Martin Heidegger).

La urma urmei, poezia este o “risipire de sine”, o explorare în adâncurile fiinţei, acolo unde zac ascunse comori nebănuite. Sufletul liric al poetei se deschide cu generozitate, împărtăşindu-ne din tumultul trăirilor interioare, din lumina rafinată a spiritului creator.

7

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

“Iubesc nefăcutul, rostesc nerostirea // Din gânduri şi doruri îmi cresc un copac // În sufletul tău complic netrăirea // La mine-n poeme… metafore-mbrac.”(Eu, poezia).

Anotimpurile, schimbările ce au loc în natură produc stări variate în sufletul poetei. Sub puterea sugestivă a peisajului aceasta se cufundă în meditaţie şi aşterne în albul paginilor versuri ce poartă însemnele esteticii şi a dezinvolturii în exprimarea sentimentelor.

“Tăcerile-s pline de reverberaţii // Un cor se aude: sunt îngeri în cer // Te iau azi de mână şi prin constelaţii // Vom merge agale… pe căi de mister! (E iarnă afară).

Albul zăpezii purifică gândurile şi, în timp ce „ un fulg diafan pe frunte m-atinge”... acestea călătoresc către lumi încărcate de mister. Întâmplările exterioare (ploaia, vântul, ninsoarea, soarele, furtuna) stimulează spiritul receptiv ... producând anumite stări, trăiri şi gânduri în mintea poetei care le dă contur şi expresie în versuri sugestive şi de mare fineţe. „Tu, toamnă bogată să-mi cânţi până-n zori // Când totul aici va rămâne // Ţioi da vorbe bune şi lacrimi şi flori // Iar tu, o beţie de strune”. (E cântecul toamnei). Aceasta întâmpină lumina cuvântului fără alunecare în exces lingvistic, reuşind să lase drum liber acestui „fluid” binefăcător... evitând astfel ermetismul ideilor. Şi cu cât sarcasm spune: „Să beau apa-nţelepciunii // Din cupa amărăciunii // Şi de-o fi să mor de tot // Să mă doară drept în cot.” (Vers rebel). Sufletul (asemenea unui seismograf) simte toate frământările zilei şi de multe ori ajunge să se izoleze într-o singurătate absolută având alături doar clipele goale, triste, apăsătoare, lipsite de speranţă. „Am aşteptat sperând ca pasul tău // Să-mi treacă iar prin suflet într-o seară”. (Te-am aşteptat).

Sau:„O linişte imensă îmi claustrează pasul // Spre toată

8

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

viermuiala întinsă-n Univers // Şi pentru aşa o piedică, am să trântesc un vers // Protestatar şi-obraznic, ce n-a văzut Parnasul.” (Vers rebel).

De multe ori, în faţa frumuseţilor lumii poeta îşi doreşte să trăiască o „sfâşiere metafizică” şi să se răzbune... să se revolte împotriva destinului nedrept. „La mine-n suflet, urlă lupii lung // E-o haită-nfometată şi feroce, // Mă chinui spre lumină să ajung // Dar nu mai am nici aer şi nici voce”. (La tine-n suflet). În faţa tuturor metamorfozelor ce au loc în natură trăirile poetei se tulbură... conştiinţa acesteia fiind răscolită, răvăşită de sentimentul necruţător, dureros al trecerii, al risipirii... „Pendula din perete stă stingheră // Şi timpul suveran, ce vrea el face // Ca o reptilă crudă mă digeră // Dar nu mai simt nimic sub carapace”. (La tine-n suflet).

Iubirea, asemenea unui „vârtej de fluturi albi” te prinde adesea în zborul ei fascinant, riscând să rămâi captiv pe vecie. Poeta a păşit cu încredere pe acest tărâm ispititor al paradisului erotic – crezând că flacăra odată aprinsă va arde veşnic cu aceeaşi intensitate... Acest sentiment nobil era (şi este) pentru poeta Delia Stăniloiu o adevărată sărbătoare, bucuria de a întâmpina zorii cu sufletul pe buze. Sufletul acesteia a tânjit şi tânjeşte neîncetat după contopirea cu cealaltă jumătate... în ochi căreia va dori să se topească, să ardă... şi chiar de se va transforma în „cenuşă”... va rămâne credincioasă acestei trăiri luminoase, celeste. „Umblam în zori, desculţă prin ierburile ude // Şi învăţam temeinic simbolul cifrei doi”... (Ce-am fost, ce sunt). Iubirea este una din cele mai înalte trăiri ale omului.

9

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Ea mângâie sufletul şi-l vindecă de toate rănile... ducând la iluminarea inimii şi la cunoaşterea adevărurilor primordiale. „Te voi striga la margini de genune // Să nu mă laşi, de mână să mă prinzi, // De când te-aştept... iubire fără nume // În suflet singur. candelă s-aprinzi”. (Am să te strig).

Dezamăgirile nu au fost puţine... acestea lăsându-i în suflet răni de nevindecat... „Te voi striga chiar dincolo de moarte // Când nopţile vor cerne iubirile ce mor, // Apusu-mi va fi starea, departe, mai departe // Voi fi din nou cu tine, în ultimul fior”: (Am să te strig). Viaţa poetei se consumă adesea într-un spaţiu al singurătăţii, acest sentiment devenind un adevărat calvar, o durere mută greu de suportat.

Stările de tristeţe, stările obsedante ale „non-sensului” o curtează mereu... asediindu-i conştiinţa care nu se poate sustrage acestui fenomen nefast ce erodează lent frumuseţea clipelor... „Nu sunt decât o tristă poezie // Ce zgârie hârtia în nopţi fără sfârşit // Trăire-ntunecată şi fără reverie // Când orice speranţă, demult a şi murit.” (Nu-ţi sunt, nu-mi eşti...).

Valentina Becart

10

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Cartea de vizită pentru o Visătoare retro Cartea de vizită este un semn al unei întâlniri pe care vrei să o ţii minte. În mod normal, cartea de vizită nu are nevoie de multă vorbă; ea se prezintă singură: direct, simplu şi concis: nume, adresă şi posibilităţi de contactare. Se întâmplă uneori ca numele scris pe peticul de hârtie nobilă să aibă o greutate mai mare decât pare la prima vedere. Acesta este şi cazul de faţă, astfel că o prefaţă la această carte devine imperios necesară.

Delia Stăniloiu a debutat în poezia românească, anul trecut în volumul colectiv “Lira în patru puncte cardinale” editat de Cristina Ştefan de la Cenaclul literar “Cartea tinerilor scriitori”. Încă de pe atunci se preconiza apariţia unui poet modernist de stil succint şi ideatic, despovărat de sentimentalism în favoarea ironiei suave, structurate inteligent, simbolist în substanţă.

Cartea de faţă, care constituie de fapt, adevăratul debut literar al autoarei, confirmă şi infirmă, în acelaşi timp, aprecierile anterioare ale criticii literare. În ciuda renunţării la dulcegăria sentimentală, Delia Stăniloiu se autodefineşte ca “…ultima sentimentală ce-am rămas / acestui veac, ce sistematic mă refuză”. (Carte de Vizită).

Reprezentantă a veacului acestuia şi totuşi refuzată de el, poeta se simte într-o permanentă tensiune cu sine şi cu lumea căreia îi aparţine. Din această nelinişte creatoare se naşte poezia Deliei Stăniloiu.

Ca şi cum această ceartă cu veacul nu ar fi deajuns pentru a-i face viaţa amaretto, mărturisirea de sine merge mai departe spre stări de confuzie de mare potenţă expresivă:

11

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

„Stau ca o bazilică şi nu ştiu / De ce mă încăpăţânez să stărui / De-i prea curând sau prea târziu / De construiesc sau, vreau să nărui.” (idem) Dacă este ca o bazilică, atunci Delia Stăniloiu este un semn al unei Prezenţe care oricât de desuetă ar fi pe muntele Parnas, nu este prea veche pentru a nu fi actuală în acest ev care dansează Lambada pe muchie de cuţit. În a doua carte de vizită, se păstrează gustul amărui tonifiant chiar cu accente mai dramatice: „Sunt întuneric şi abis / În mine, ziua nu mijeşte / Nici-o speranţă şi nici vis / Nu face muguri, nu rodeşte.” (Carte de vizită 2) Ceva din starea primară a elementelor stăruie ameninţător şi grav aplecându-se indubitabil către prima zi a creației în care se va spune „Să fie lumină!” Dar nu este încă deschisă poarta către dincoace, aşa că poeta plutitoare îşi continuă periplul prin întunericul fecund dinaintea facerii, în celălalt tărâm, al poeziei. „Şi iar m-aplec şi lunec iar, / Prin întuneric şi minciună / Tot jinduind după un far, / Îmi caut liniştea-n furtună.” (idem) Poezia însăşi a Deliei Stăniloiu este această linişte în furtună, care o menţine ca un colac de salvare, deasupra valurilor acrişoramare, care în loc să o înghită, îi spală sufletul deamărăciune.

Dacă este să reducem la esenţă cartea Deliei Stăniloiu, aceasta s-ar putea cuprinde într-un singur cuvânt: Dragoste. Autoarea se doreşte a fi adepta Iubirilor-de-Altă-Dată, dar fără să vrea se dezice sincer şi inocent în cuvinte de candoare senină şi pasiune bine temperată

12

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

„Vreau cupa dimineţii, s-o beau pân-la sfârşit / Şi soare, numai soare, pe-albastrul infinit / Vreau muguri şi lumină, miros de bob de grâu / Vreau freamăt de pădure şi susur de pârâu.” (Nu-mi ucide visul) În elementele din natură, poeta descifrează eterna poveste a inimii albastre, muguri şi lumină în tonalitate Amaretto, Ama-Retro. Simt că nu mă pot opri aici cu lectura. Eu aş merge mai departe până la ultima filă. Vă invit să mergeţi cu mine şi mă bucur să-mi fiţi alături şi să vă fiu aproape.

Cu drag, Ion Buciuman, www.ionbuciuman.ro

13

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Gânduri despre autor O lume modernă ne invită zilnic să punem preţ pe alte valori. Puritatea gândului se crucifică prin cuvinte.

Gândul şi cuvântul. Împreună sfinţite în alb. Sânge şi trup înnobilând hârtia. Spovedanii sau restaurări monumentale ale sufletului?

Delia Stăniloiu priveşte în urmă şi se întreabă "ce sunt?"

Răspunsul se află la tine cititorule.

Ascutlă-i zbaterea din fiecare vers. Între tine şi ea se afla cuvântul.

Dincolo de alb e tăcerea.

Cu prietenie Mioara Băluţă

14

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CARTE DE VIZITĂ (1) Sunt ultima sentimentală ce-am rămas Acestui veac, ce sistematic mă refuză Trăiesc obscur în lumea mea confuză Ce nu mai e la modă în Parnas.

Stau ca o bazilică în beton Şi-n ultimă şi desuetă stanţă Nu fac din viaţă simplu maraton Şi nici din dragoste mezalianţă.

Stau ca o bazilică şi nu ştiu, De ce mă încăpăţânez să vreau De-i prea curând sau prea târziu Cui mă refuz de am ceva să dau…

ROMANŢĂ Te mai gândeşti la mine Când cade frunza toamna Şi codru-i desfrunzit?

Că tot o zi de toamnă Era şi ziua-n care Noi doi, ne-am întâlnit.

Te mai gândeşti?

Sau poate gândul 15

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

De mult a adormit Şi doarme somnul morţii Din toamna-n care-odată Noi doi, ne-am întâlnit.

E mult de-atunci şi toamne Au mai trecut, fireşte La mine n-au venit Căci pentru mine una doar A rămas prezentă: E toamna-n care-odată Noi doi ne-am întâlnit.

Te mai gândeşti la mine Când cade frunza toamna Şi codru-i desfrunzit?

Sau a murit şi gândul Şi tu, poate-ai murit.

E-atât de mult...şi totuşi Când cade frunza toamna, Nu vreau să fi murit.

16

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

JOC DE UMBRE Umbrele-nserării Cad ca păsări moarte Pe albastrul zării Mii de spaime sparte.

Umbrele-nserării Se răsfrâng în valuri Pe seninul serii Îmbrăţişează maluri.

Umbrele-nserării Unduiesc în mare Joc al rechemării Pe adânca zare..

MEANDRE Ferestrele sufletului tău Au toate vedere spre mare Spre ape adânci, tulburătoare Cu tainice răsuciri către mine Şi reîntoarse la tine.

Ferestrele sufletului tău Au mlădieri de-nserare Spre zările-albastre mistuitoare Ferestre de aur, ferestre de jar Vapor în derivă ce caută far.

Ferestrele sufletului tău

17

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Tainice-ascunzişuri de doruri şi soare Cu raze în plete şi-un vis ce nu moare Ferestrele sufletului tău, Au toate vedere spre mare

O NU-MI UCIDE VISUL O nu-mi ucide visul de a putea visa Tu vreme nemiloasă ascunsă-n carnea mea Şi nu-mi lua lăuta cu care versu-mi cânt Fără de ele, rostul străin mi-e pe pământ.

Mai lasă primăvara în pragul meu să stea Chiar dacă peste frunte se-aşterne fulg de nea Azi, primăvara vieţii, nu vreau s-o preţuiesc Cu zilele ce-n goană, trecând mă ameţesc.

Vreau cupa dimineţii, s-o beau pân-la sfârşit Şi soare, numai soare, pe-albastrul infinit Vreau muguri şi lumină, miros de bob de grâu Vreau freamăt de pădure şi susur de pârâu.

O, nu-mi ucide visul de a visa mereu Tu vârstă nemiloasă, să pleci din pieptul meu Şi nu-mi lua lăuta cu care versu-mi cânt Am încă, foarte multe de spus pe-acest pământ

18

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

GÂNDUL DE TINE Gândul de tine-i răsucit în mine Că tâmpla să-mi cuprind, nu îndrăznesc Dă-mi mâna ca speranţa să-mi aline Cu gestul cel mai cald şi omenesc. În talpa toamnei te aştept cuminte Şi tandru pletele-mi resfir în vânt, Mi-e inima prea plină şi cuvinte Nu vreau şi nu mai pot să mai descânt.

De la durere pân-la bucurie, Distanţă este de un singur vis Eu am să-l trec ţinându-te de mână Chiar dacă azi, norocul mi-e proscris.

ADIO Adio, astăzi am murit Odată cu lumina ce te-adastă Cu ziua ce te face fericit Cu ramul care-ţi bate în fereastră.

Adio, azi am dispărut din univers Deşi am vrut în minte să-ţi mai stărui Dar nu vroiam ca printr-un palid vers Speranţele şi visele să-ţi nărui.

Adio, nici cenuşa mea n-a mai rămas De mult , de mult m-am risipit în zare Vin din eter în cel din urmă ceas

19

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi-n nefiinţă sufletu-mi transpare.

Adio, este clipa cea mai vie Pe care poate fără voie-o vei păstra Şi care nedorită intră-n veşnicie Prin însăşi triumfala inexistenţa mea.

MAI STĂRUIE ÎN MINE Mai stăruie în mine un gând de revenire Spre cele ce-au trecut mai greu sau mai uşor Cu zorii dimineţii şi boarea de iubire Închise în uitarea din cel din urmă dor. Întârzie în mine o-nceţoşată sete De tot ce n-am putut ca să păstrăm în noi Trecute toate-s astăzi, uitate desuete C-am renunţat la ele, nu suntem chiar eroi. Înăbuş sentimente care-ar putea s-aducă Cu ultime regrete tot ce n-a fost cândva Dorinţe, taine, visuri care-au fugit nălucă Regretul e în mine, în ne-mplinirea mea.

Mai stăruie în mine un gând de revenire Dar nu spre tine stărui, tu nici n-ai existat Ai fost numai oglinda. Ei nu te-nchini, te dărui Fără credinţă oarbă sau frică de păcat.

20

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

RONDEL Nu-i mâna mea aceasta care scrie Şi mintea, nu e cea care gândeşte Un gând ce nu-i al meu mă tot izbeşte Să mă arunce-n neagra veşnicie.

Nu-i pasul meu acesta ce trudeşte Şi se tot duce când ar vrea să vie Pândar ce-n lungul străzii străjuieşte Spre cel ce niciodată n-o să vie.

Nu-i mâna mea aceasta ce hoţeşte Apucă o lumină dintr-o mie Nici dorul meu ce zi de zi tânjeşte Să-i fure fericirii, o felie.

RONDELUL PAŞILOR Urmele paşilor mei Au rămas undeva în trecut Prezenţa unui vechi început Azi, urmele paşilor mei.

Urmele paşilor mei Au rămas undeva la-nceput Prezenţa unui vis ce-a trecut Azi, urmele paşilor mei.

Urmele paşilor mei Amintesc de-un frumos început Astăzi uitat şi trecut

21

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Prin urmele paşilor mei.

RONDEL MOFLUZ Când ne-mplinirile se spală Într-un pahar mahmur, uituc Mă bucur de un gând caduc Şi-mi număr anii, cu fereală.

Mă uit mofluză-n casa goală Şi văd cum zilele se duc Eu tot mai sper să mai apuc Zile-n an nou cu brad, beteală. Şi mai apoi, când către şcoală Copii veseli vin, se duc Stau tristă şi abia-mi usuc O lacrimă ce-mi cade-n poală.

22

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

EU TE-AŞTEPTAM Eu te-aşteptam pe tine Trecuse de soroc Lăsasem primăvara Să strângă la un loc Garoafe şi glicine Şi-un fir de busuioc Te căutam în noapte În florile de soc Te căutam în taina Din fiecare loc.

Eu te-aşteptam pe tine Să vii; cel de departe Crezând că fericirea O s-o învăţ din carte Sau dintr-un simplu joc.

Te-am aşteptat vezi bine Şi n-ai venit deloc.

Acum când vii, e toamnă Şi uite, pentru mine, Nici nu mai este loc.

23

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

NU POT SĂ-ŢI FAC MĂRTURISIRI Nu pot să-ţi fac mărturisiri cochete Lumina nopţii-o port încă în plete Să spun fiorul tainic, nu-ndrăznesc Şi nu-ţi pot spune încă, te iubesc.

Nu pot să-ţi dau asigurări eterne Cât dor de vis pe tâmplă mi se-aşterne Şi gândul meu dintâi, nu-l surghiunesc De-aceea, nu-ţi pot spune, „ te iubesc’ Dar pot lăsa în ochii tăi privirea Ce noaptea îţi păstrează amintirea Şi ziua-n zori, fiori să-ţi prelungesc Numai aşa-ţi pot spune „te iubesc”.

24

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

PE AL VIEŢII TĂRÂM Pe al vieţii tărâm Ancoraţi până-n dinţi Mai iubim, mai urâm, Sentimente fierbinţi.

Vrem doar primii să fim Strângem viaţa-n dorinţi Mai trădăm, mai minţim, Ne prefacem cuminţi.

De-al trăirii şuvoi, În tangaj vieţuim Înainte-napoi Timpu-n salturi trăim. Şi-n tăcut ţintirim Pe un ultim trist drum Mai plecăm, mai murim Câte unul de-acum.

25

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

ÎNSINGURARE N-am să mai fiu decât uitarea Cuvintelor ce le-am ucis Şi coborât de pe altare N-am să mai fiu decât, un vis.

Am obosit de neputinţă În gena ei, nu mai rămân, Să caut viselor stăpân Îmi este ultima dorinţă. Şi iar, când păsările toate Se duc la cuiburile lor Deşi nu cred că se mai poate, Tot mă încearcă câte-un dor.

ATÂTEA AMINTIRI Atâtea amintiri pierdute Atâtea vise sfârtecate Nemaicântate de lăute Închise temniţe-n lăcate.

Deşi e totul dat uitării E-o frământare-n pieptul meu Ca un talaz în largul mării Ce se loveşte de ţărm greu.

Atâtea amintiri la pândă Ce vor să fie-n libertate

26

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi-o dragoste mereu crescândă De-a săvârşi din nou păcate.

UITĂ Uită dimineţile cu soare, Uită adierile de vânt, Uită-mi chipul, uită-mă uitare Cântă-mi iarăşi necântatul cânt Când dorinţa nu se mai desface În petale mii de-albaştri crini, Uită tot, că totul cere pace Dă-mi din nou, coroana mea de spini.

Chiar de-ar fi să fiu eu osândita Celor care nu te uită-n veci Şi de-aşa mi-a hărăzit ursita Blestemată, când vei vrea să pleci, Uită tot, că totu-i dat uitării Eu cu-atât mai mult, nimica nu-s Va rămâne strajă malul mării Şi chiar toate câte nu s-au spus

27

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

POEZIE FĂRĂ SENTIMENT Poezie fără sentiment Scrisă într-o seară lungă, tristă, Când un gând hoinar, impertinent, Mă purta spre lumi ce nu există.

Vers fără emoţie, simţire, Unde gându-mi umblă haimana Când făptura ta, e amintire Şi o rană-ncinsă viaţa mea.

Poezie-n notă pesimistă Fără gând de revenire şi-mpăcări Când nu cred că dragostea există Şi tristeţea-mi umblă pe cărări Poezie roz, cu funduliţă Cu căţei de pluş şi-o acadea, Poezie-n vârful de peniţă Să n-o dai sau spui la cineva.

Poezie nulă, crudă, plată Fără haz, sau, fără vino-ncoa Poezie slută, nechemată Cam aşa cum e şi viaţa mea.

28

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

IUBIRE Iubire, doamnă capricioasă Te ştiu, de când ştiu şi cuvântul Te-am invitat la mine-acasă Dar ai fugit, mâncând pământul.

Iubire, ce cuvânt poetic, Doar te-a atins şi-n piept se zbate, Un vis ce te-a cuprins frenetic Şi renegi tot şi uiţi de toate.

Iubire doamnă răsfăţată De când te-aştept, nici nu mai ştiu...

Acum vii tu, chiar nechemată Şi teamă-mi e, că-i prea târziu.

IUBIRE IMPOSIBILĂ Tu, eşti un rău prioritar Eu, o fiinţă desuetă Şi-n vastul zilelor precar, Pentru-o iubire, facem chetă Ne cheltuim ultimul vis Pentru-o fărâmă de speranţă Ne pierdem sigur şi precis În neagra zilelor constanţă Pe geana nopţilor nălucă Să-mi dai un semn că mai exişti Şi lasă inima s-aducă

29

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Leac pentru ochii goi şi trişti.

Mai dăruieşte-mi un sărut În suflet mai deschide-o poartă Să pot s-o iau de la-nceput Când vreau, să plâng râzând de soartă.

Destinul nostru-i indecis Ce ni se-ntâmplă-i peste fire, Însă ce suntem, ştim precis : Bolnavi din lipsă de iubire.

IUBEŞTE-MĂ!

Iubeşte-mă, sunt toată o dorinţă Omoară-mă cu tainice săruturi Cunoaşte-mă-n întreaga mea fiinţă Să dau contur şi altor începuturi.

Ascunde-mă, să nu mă mai găsesc Să nu mă-nghit-a timpului reptilă Fără regrete vreau să săvârșesc Păcate cu o singur-apostilă.

Păstrează-mă, nu mă mai da uitării Tu, quintesenţa veşnicei trădări Născut din vasta balansare-a mării Şi risipit în cele patru zări.

Iubeşte-mă, sunt toată o dorinţă....

30

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

IUBIREA MEA Iubirea mea s-a îmbrăcat în toamnă Culori de-un verde stins şi ruginiu Deşi cuminte, totuşi mă îndeamnă În preajma ta, neabătut să fiu.

Iubirile pierdute sau uitate Îşi dorm firescul şi eternul somn, Au fost cândva ardente, însemnate S-au risipit şi-acum în mine dorm.

Iubirea pentru tine, ultimul fior, Îmi face inima din nou să bată, Şi mă îndeamnă pe furiş, cu dor, Să-ţi stau alături, chiar şi nechemată.

Iubirea pentru tine-i permanentă Etern aş poposi în preajma ta, Timidă-ncrezătoare şi prezentă Dar unde oare e. iubirea ta?

SĂ VII CÂND PRIMĂVARA Să vii când primăvara-ncape În mugurii promişi cândva, Când luna, reflectată-n ape Fântâni de dragoste-o să-ţi dea.

Să fi ofranda bucuriei mele Că n-a fost totul în zadar,

31

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Abandonată între sori şi stele Să bem iubire-n cupe de cleştar.

Apoi, să hoinărim printre idile Ce mi-ai promis şi încă n-am trăit Înghesuite-n galbenele file Şi-nchise-n acolade, de netăgăduit.

Să vii când primăvara-ncape În mugurii promişi cândva De n-ai să vii, pe neştiute ape Pleacă-n tăcere viaţa mea.

TE-AM CĂUTAT MEREU Te-am căutat mereu, vezi bine M-am risipit în căutare, Azi viaţa mea fără de tine, Nu-i decât semn de întrebare.

Te-am căutat şi nu ştiu unde Să te mai caut, chiar exişti?

Timpul e crud şi mi te-ascunde Pedeapsa ochilor mei trişti.

De-atât netine, mă destram Sunt scrum şi cioburi, sunt nimic Nu mai respir şi nu mai am Putere să mă mai ridic.

De te-aş găsi, măcar pe-o clipă În galaxii m-aş arunca,

32

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi pe-a Pegas-ului aripă Aş fi-n tăcere, umbra ta.

Dar eu, aici sunt zălogită Nu pot să mă înalţ, să zbor, O pământeancă obosită Ce viaţa-n clipe o măsor.

Rămânem dar, ca nişte sori Încătuşaţi pe o orbită, Iubiri de dincolo de nori Icari, cu aripa rănită.

CÂND TOTUL ESTE ALB Când totul este alb şi ninge, Molocul vremii, nu mă mai atinge Mă uit afară, către alba zare Cum fulgii cad uşor, mărgăritare E-atâta frumuseţe în dansul lor discret De parcă-i o icoană din ceruri coborâtă, Tăcerea aşternută, se lasă-ncet, încet Peste întreaga fire, închisă, mohorât Când zilele sfârşesc în calendar Şi se aşterne albul peste întreaga fire, Afară şi în mine, este zăpadă iar Şi tot ce e speranţă, e pură amintire.

E tihnă peste tot; numai la mine-n suflet Deşi trecut-au ani greu fără de tine,

33

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Se-aude des a lupilor răsuflet Urletul lor, creşte abisal în mine.

AM AGĂŢAT TRISTEŢEA Agăţ tristeţea de zâmbetul tău Riscând o efemeră iubire Ochii tăi negri-mi topesc Iernile din amintire.

Acum arunc în nelinişti O imediată tandreţe Părul tău negru, miroase A fân cosit şi-a tristeţe.

Astăzi reneg ce e rău Orice speranţă deșartă Privesc până-n sufletul tău Care-nţelege şi iartă.

NEDUMERIRE A fost, n-a fost, o simplă nebunie Sau, poate că a fost doar lună plină De am lăsat iluzia să vină Să-mi umple sufletul de poezie.

A fost un vis din care-mi este teamă Să mă trezesc în lumea mea pustie În care totul curge, se destramă

34

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi-n care, nu-i decât, zădărnicie.

Acum eu ştiu; a fost doar nebunie În care totul ne era permis Şi dacă azi, mă vei trezi din vis Lasă-mi doar nebunia asta, mie.

TE-AM AŞTEPTAT Te-am aşteptat într-un târziu de gară Venisem sau plecasem, nici nu ştiu Când plânsul păsării făcuse-n seară Loc pentru cuibul puilor de mai târziu.

Te-am aşteptat şi am condus în taină Prea multe trenuri către nicăieri Am plâns cu bucurii şi cu dureri Şi-am îmbrăcat a năzuinţei haină.

Am aşteptat sperând ca pasul tău Să-mi treacă iar prin suflet într-o seară Şi-am înţeles într-un târziu că eu, Nu sunt decât, un trist peron de gară.

35

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

UNEORI Uneori, veşnicia, durează puţin Memoria inimii-i scurtă şi rea Iubirea, adesea-i un pas spre declin Şi totuşi, cu ce disperare ne prindem de ea.

Veşnicia, adesea durează o clipă Trăită intens cât ani de plictis Şi când te-atinge-a iubirii aripă Ce dar ceresc e-o fărâmă de vis.

O clipă trăită şi-apoi viaţa toată Cu lungi zăpezi şi-n suflet aşteptare Dar merită şi de-asta nu dau nici o erată Iluziilor toate, perfide şi amare.

CÂND PLOUĂ CU STELE Când plouă cu stele şi lacrimi de ceară În sufletul meu, e iarnă, e vară Şi ninge cu stele şi plouă cu vise În mine stau toate, uitate ucise Adaug o oră, mai scad o speranţă, Mirările toate, se-nghesuie-n stanţă Pierdută mă nărui în vis şi-nceputuri Şi fac nefăcute, doar smălţuind fluturi.

Aş vrea să mă-ntorc să fiu înţeleaptă Să scutur tot colbul din vechi amintiri

36

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Dar nu o pot face; în glastră aşteaptă În vis şi-agonie trei albi trandafiri.

CÂND FUMEGĂ-NSERAREA Când fumegă-nserarea îmi iau în braţe cartea Şi-l rog pe dumnezeu ca să îmi facă partea De vise şi fantasme ce noaptea-mi populează Atunci, de sus, un înger, coboară şi veghează.

La ceas târziu din noapte, când toate-s a uitării Odihna e stăpână , chiar şi-n talazul mării Şi toate-s aşezate şi toate dorm cuminte, Cu somnul greu al morţii şi cei ce-s în morminte.

Doar luna de pe boltă, cu-n rece ochi priveşte Întreaga omenire, ce jos se odihneşte Priveşte şi nu-i pasă de tot ce-i pe pământ, Şi dorm şi eu cu toate şi nu mai ştiu că sunt.

37

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

NU MI-AR PĂSA Ferestre reci, tăcute, ferecate În străzi înguste şi pustii Închise uşi cu lacăt ferecate Te-aşteaptă în tăcere să revii.

Printre-ale inimii gingaşe flori, Perpetuu m-aş întoarce către tine Şi-n vis, pe adieri diamantine, M-aş răstigni pe stele şi pe nori.

Nu mi-ar păsa dacă mi-ai fi cunună De-ar fi sfârşit sau început de zi Spre infinit de-am merge mână-n mână Prin lumea cu iubiri şi poezii.

CÂNTĂ-MI UN CÂNTEC Cântă-mi un cântec, privighetoare Un cântec trist, pentru zile iernate Mi-e sufletul orb, tăcerea mă doare Nădejdile-mi sunt de vii îngropate.

Să-mi cânţi un colind, molcom, unduios În vis să mă nărui şi-n doruri uitate Cântecul tău, mi-aduce prinos Şi relele toate-s prin cântec uitate.

Azi ninge cu stele, e-atât de frumos,

38

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

E iarna afară, pe zare stăpână Te-aştept să mă mângâi cu glasul duios Din vers, am să-ţi fac, o dalbă cunună.

TRISTEŢILE Tristeţile-mi sunt ninse colilii Să le reneg, să le alung mă-ndeamnă, Acum când viile sunt razachii Am şi uitat nădejdea ce înseamnă.

Deja simt trupul obosit şi colbuit Ce tot mai insistent îmi cere pace Speranţele, în grabă au venit Dar vor pleca şi-n fum se vor desface.

Când suflă vântul dinspre asfinţit Şi vine iarna peste trupul meu, Sufletul tot îmi este-nzăpezit Şi-atât de răscolit şi greu.

39

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CINE SUNT...

Sunt cea ce face nefăcutul Pocnind din degete uşor, Cea ce repetă începutul Râzând când rănile o dor.

Cea care palma-şi odihneşte Pe fruntea ta, când te încrunţi Cea care zii de zi trudeşte Din calea ta, să mute munţi.

Numele meu, e permanenţă Voi fi aici, cât vrei să stau Şi în a timpului cadenţă, Esenţele, de-aici îmi iau.

40

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CE-AM FOST, CE SUNT….

Ce-am fost, ce sunt, ce nu s-a spus Puzderie de stele se-aştern azi peste mine, Aşa cum toamna Frunze cad din copac de sus Să-i facă iernii haină pe sol şi rădăcine. Întâi am fost părere de primăvară crudă Eram doar a pădurii şi-a dragostei altoi Umblam în zori, desculţă prin ierburile ude Şi învăţam temeinic simbolul cifrei doi.

Miresmele speranţei, le-am inspirat pe toate Şi năzuinţa haină mi-a fost, mi-a fost descânt Dar viaţa, un tentacul cu braţele-ntinate Mi-a sugrumat avântul şi forţa din cuvânt.

Azi, am rămas stingheră ca o baladă veche Ce nu-şi găseşte locul în secol douăzeci, Un ram fără de fructe şi fără de pereche Cu inima fierbinte şi gesturile reci Nici iernii, nu mă dărui încă Troienele uitării, vor îngheţa la geam Cât fructele mâniei şi dragostei adâncă Sălășluiesc în mine, ca florile pe ram.

41

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CE SĂ FAC Ce să fac cu dragostea-ţi cuminte Când eu ard şi calc deja pe nori, Clipele, ce trec vârtej fierbinte, Tu, cu milimetrul le măsori.

Ursitorii, nu m-au dat uitării Când pe lumea asta am venit Mi-au ursit să am liniştea mării Şi statornicia clipei mi-au ursit.

Eu, îmi ard iubirea, tu topeşti doar lutul Ţie-ţi place stânca, mie începutul Eu, păşesc pe nouri, tu calci pe pământ Eu, fac nefăcutul fără de cuvânt.

SĂ FIU....

Să fiu eu praful ce duce spre nicăieri Pulberile toate n-ajung să-mi aline necaz şi dureri Să fiu vântul ce umblă bezmetic prin ramuri şi foi, Să uite să ţipe în mine, durerea de doi.

Să fiu apă de munte, spartă-n fiecare piatră Sau frunzele pomilor ce mor toamna târziu, Cenuşă sau ţărână uitată să fiu Să nu stau în dureri ferecată.

Să mă pierd, să mă uit, să mă rătăcesc Nimeni să nu ştie trecerea mea cândva, Drumul spre casă să nu-l mai găsesc

42

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi nici drumul spre inima ta.

Să fiu iar ce-am mai fost; frunză bătută de vânt Alinarea durerii-n cuvânt s-o descânt Prieteni să-mi fie doar stoluri cocori Când vântul o să-mi cânte din mii de viori.

SUNT TRISTĂ Sunt tristă ca-n februarie un crin Ce-şi iroseşte floarea-n cenuşiu Sunt tristă şi nu vreau să ştiu De ce spre tine viaţa mi-o înclin.

Sunt tristă ca şi noaptea-n care eu M-am smuls din tine, suflet rătăcit Toţi sorii vieţii mele au murit Şi sufletul, îmi umblă teleleu Sunt tristă ca celebrul turn din Pisa Şi-nclin arhitectura spre alt punct cardinal Tristeţea mea, săracă rămase paremi-sa Şi în vâltoarea vieţii mă clatin triumfal.

43

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

SCRISOARE NETRIMISĂ Îţi scriu din nou scrisoare netrimisă Şi mai arunc o clipă să piară-n veşnicii Acum ca totdeauna, eu nu mai sper să vii Când ferecată-i poarta şi inima închisă. Îţi scriu din nou scrisoare la fel ca şi-altădată Şi-aştern în cartea minţii, tăceri de nerostit Sunt strânse cu migală cu aşteptări cu spaime Că voi muri de doru-ţi şi uite, n-am murit.

Scrisoare netrimisă, te port mereu în mine Ca pe-o mustrare mută ce cade-n recidivă Deşi mă mai încearcă un gând stingher de tine Şi barca despărţirii, pluteşte în derivă.

CE SEMN DE ÎNTREBARE Ce semn de întrebare e mâna mea întinsă Spre tine cel ce astăzi uitarea ţi-o petreci În resemnarea mută şi-n amintirea ninsă Te văd ca-ntr-o icoană, cu sfinţi stingheri şi reci.

Ce tremurat de gene a-nchis în ea privirea Ce-şi ninge nepăsarea trecută în prezent Doar strălucirea lunii vorbeşte azi de timpul Acela-n care-odată trăiai ca un torent.

Stă praful nepăsării ca o sfidare mută Şi orice revenire, e inutilă-acum Şi-a ochilor chemare şi vorba mea tăcută

44

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

S-au prefăcut în solul, care-a murit pe drum.

Ce semn de întrebare e mâna mea întinsă E-o solie de pace, dar solul a murit Săgeata, e pornită, dar ţinta neatinsă Şi-această încercare-I, prea greu de tălmăcit.

ÎNDEMN Haide să fugim în lume Încrezători, ca doi copii Voi trimite-n dar anume, Un paner cu gingăşii.

Voi culege gâze-n poală Şi-o armată am să-ţi fac, Iar din raze, cu beteală, Dimineţile să-mbrac.

Vom bea roua dimineţii Din petalele de crin Şi poveşti din traista vieţii Numai ţie-o să-ţi închin.

Hoinări-vom ziua toată Fără griji, fără dureri Şi în loc de anotimpuri Vom parcurge primăveri. Şi vom merge la plimbare Serile, ca în poveste Cocoţaţi pe carul mare

45

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Prin luminile celeste.

Vom culege stele coapte Ca şi merele din măr, Şi-om alege dintre şoapte Şi minciună şi-adevăr.

Nimeni nu ne-o sta în cale Vom fugi pe-un pui de vânt, Şi-ai să mă conjuri, de frică Şi iubire să-ţi descânt.

Voi culege buruiene Vrăji din ele să desfac Ca să hoinăreşti alene Lângă mine, pe un veac. Şi-ţi voi descânta duşmanii Să te vorbească de bine, Fruntea să-ţi împodobească, Cu-adieri diamantine.

De m-asculţi şi nu mă superi, Am să te sustrag tristeţii Ca să bei din flori de nuferi Veşnic, cupa tinereţii.

Haide să fugim în lume Nimeni nu ne ştie dorul Vreau să beau, cu tine-anume Fericirea, cu ulciorul.

46

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

AI OCHI ALBAȘTRI Ai ochi albaştri, generoşi şi buni, Privirea lor, mi-aduce alinare Când din mocirla vremii mă aduni Să te privesc, e binecuvântare.

Când mă priveşti, mă vindec de durere Şi-n inimă-mi sădeşti doar ghiocei Îmi dai speranţă, viaţă şi putere Şi toate le găsesc în ochii tăi.

Adâncul lor, mă-nalţă şi mă-mbată Să nu mai văd mizeria din jur, De dragul lor, ia inima mea toată Căci pentru tine, mint, ucid şi fur.

DUMINICĂ Duminică, repaos sufletului meu În care, nu vroiesc să ştiu de tine, Mă fraudează iar şi mă scoate din mine, Cu gest furiş şi zâmbetul plebeu.

Duminică, repaos, renunţare, Şi-un gol imens, pe care l-ai cerut M-au aruncat din nou, la început În lanţul unui semn de întrebare.

Am obosit de-atâta neputinţă Şi de atât netine, exişti cu-adevărat?

Doar pleoapa mi se zbate-ncercănat

47

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

De nu mai am nici trup şi nici dorinţă.

Doar când mă prinde vraja-n clorotice retine Şi seara tot mai bate la geamul meu încet, Îmi simt anatomia împinsă către tine Şi tot mai sperii gândul cu gesturi de poet.

Dar, mă dezic energic că am voinţa-ntreagă Spre tine, bunăoară, nu vreau să mă repet Frumoasa ta făptură, oricât mi-ar fi de dragă. Şi-oricât de mult aş plânge cu lacrimi de poet.

AŞTEPTARE Salcia-şi tremură plete invoalte Vântul aleargă în zboruri înalte Nici o cărare nu merge-n lumină Aştept o chemare, ce uită să vină.

Lacul albastru îşi tremură ape Speranţa-mi adun,să-mi fie aproape Stă ziua să plângă când vine-nserarea Sunt sufletul singur ce caută marea.

Doar tu tot întârzii-ntr-o lume în care Făptura-ţi himeră se lasă-n uitare În geana-nserării, în prag stau la pândă, Mi-e inima rană, speranţa plăpândă.

48

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

NU-ŢI SUNT, NU-MI EŞTI....

Nu-ţi sunt decât o simplă amintire Promisiunea neţinut-a unui vis, Întârziat la mine în privire Pe care, cu ştiinţă l-ai ucis.

Nu-mi eşti, decât o crudă renunţare Crescută-n inimă ca un pumnal, Eşti punctul unui semn de întrebare Ce-mi sună în ureche infernal.

Nu sunt, decât o tristă poezie Ce zgârie hârtia în nopţi fără sfârşit Trăire-ntunecată şi fără reverie Când oricare speranţă demult, a şi murit.

Nu eşti decât un trecător grăbit Prin viaţa mea, ca şi pe o cărare, Pe care treci doar când eşti obosit De câte nu se-ntâmplă şi apoi, dispare.

Nu-mi eşti, nu-ţi sunt, nimic nu va să fie Decât un accident lingvistic pe-un caiet O mică întâmplare care întârzie O inimă uitată, să moară-ncet, încet.

49

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

SĂ FII, SĂ FIU....

Să fii pentru mine doar marea, Eu, am să fiu ţărmul tău Să fiu permanent rechemarea Care te-ntoarce la mine, mereu.

Să fii tu valul ce se sparge De ţărmul meu, când te aştept Văzând depărtate catarge Să-mi bată mai tare inima-n piept.

Să fiu farul ce-ţi luminează Furtună, întuneric şi-apoi Tâmplă să-ţi fiu, ce veghează Candela aprinsă în noi.

Să fii marea ce mă scaldă în zori Când dimineţi senine se-arată Aş vrea să îţi spun uneori Iubesc „totdeauna”, urăsc „niciodată”.

EU, POEZIA Mă simt dezgolită de vis şi de dor Păşesc cu sfială prin rime şi vers Cu inima grea dar cu pasul uşor Adins rătăcită-n întreg univers.

Stau învelită-n a rimelor haină Mă furişez timid pe stradă Păstrez în suflet, doar vis şi taină

50

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Încarcerate-ntr-o acoladă.

Pe umeri, îmi stau substantive Din verbe-mpletite adaug cunună, În stâncă de mare sculptez adjective Şi-n linişte-adâncă, aştept o furtună.

Iubesc nefăcutul, rostesc nerostirea Din gânduri şi doruri îmi cresc un copac În sufletul tău, complic netrăirea, La mine-n poeme, metafore-mbrac.

PE ŢĂRMUL TĂU....

Pe ţărmul tău, vapoare nu mai vin Pe ţărmul meu, nici n-au venit vreodată, Nici n-am avut vre-un ţărm şi tot un chin Mi-a fost iubirea, crudă şi trădată.

Tu, tot aştepţi când nopţile se lasă Şi speri c-o să revină un vapor Eu, nu mai am un ţărm, nu am „acasă” Unde s-aştept ceva, unde să mor. Şi stau aşa, pierdută şi uitată Ca o insectă prinsă-n insectar, Să nu te plângi că dragostea ţi-e luată Măcar odată, ţi-a fost dată-n dar.

51

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

LA TINE-N SUFLET La tine-n suflet, iară e pustiu La mine-n suflet, e demult tăcere E noapte neagră, tristă e târziu Nimic nu mişcă, nici o adiere.

Doar noaptea-şi ninge fulgii de-ntuneric Peste oraş ce pare interzis Mă sprijin pe un gând timid, eteric În care totul stă uitat, ucis.

La mine-n suflet, urlă lupii lung E-o haită-nfometată şi feroce, Mă chinui spre lumină să ajung Dar nu mai am nici aer şi nici voce Pendula din perete stă stingheră Şi timpul suveran, ce vrea el face Ca o reptilă crudă mă digeră Dar nu mai simt nimic, sub carapace Nu fac nimic şi Doamne-aş face multe, Mă arde neputinţa ca un foc Strig în pustiu, dar cine să m-asculte Când totul este al întâmplării joc.

52

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

OCHII TĂI Ochii tăi, ca două stele Mă întorc spre începuturi Când cântam iubirii mele Smălţuind cu aur fluturi.

Mă-nfior când văd privirea Trecând dincolo de mine Ce-mi trezeşte amintirea Unor vremi diamantine.

Când eram numai uimire Dar şi zâmbet la un loc, Când mizam pe fericire Crezând că viaţa-i un joc.

O icoană-ndepărtată Când privesc în ochii tăi, Parcă vine şi-mi arată Dragostea-n splendoarea ei.

AM SĂ TE STRIG Am să te strig când vei uita chemarea Să re-nnoim un vis de mult pierdut Să alungăm cu-n zâmbet depărtarea Să o luăm agale, din nou, de la-nceput.

Te voi striga în albe nopţi cu lună Când frigul, va pătrunde încet, sufletul meu, Şi-am să alerg în noapte, desculţă, ca nebună

53

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Să te-ntâlnesc, să te cuprind mereu.

Te voi striga la margini de genune Să nu mă laşi, de mână să mă prinzi, De când te-aştept, iubire fără nume În suflet singur candelă s-aprinzi.

Te voi striga şi-n zorii dimineţii Cu şoapte de iubire şi vorbe de alint, Cu-n ultim strigăt, voi pretinde vieţii Podoabe de cuvinte în plete de argint.

Te voi striga chiar dincolo de moarte Când nopţile vor cerne iubirile ce mor, Apusu-mi va fi starea, departe, mai departe Voi fi din nou cu tine, în ultimul fior.

Apoi, tăcerea neagră, coboare peste tine Uitate şi trecute chemările de dor, Nu vor fi diferenţe în ce e rău sau bine Iar eu, voi fi atomul de dincolo de nor. Şi dacă, vreodată, când ploaia stă să cadă Vei auzi un plânset la geamul tău încet, Sunt ochii mei ce încă, ar vrea să te mai vadă Şi plâng în noapte-afară, din suflet de poet.

54

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

PRIVESC ÎN TIMP Privesc în timp şi timpul tău a fost Privesc în mine, timpul nu mai este Tu azi, te-ai scuturat dintr-o poveste Din care ne făceam în viaţă rost.

E mult de când pe-aleile pustii Mergeam cu luna la plimbare Când eram dor şi aşteptam să vii Să ne urcăm furiş, pe Carul Mare.

Mă uit la stele, stelele-au murit Au şi ieşit din matca lor firească, E-atâta vreme, de când n-ai venit Salcâmul, a uitat să înflorească.

55

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

DIN LACRIMI Din lacrimile strânse în şuvoi Prinos de mulţumire si-adorare Desculţă-n fulgii iernii albi şi moi Îţi cer smerit clemenţă şi iertare Mă vei ierta că gându-mi te colindă Şi rătăceşte-n preajma ta flămând Cu doruri sparte-n cioburi de oglindă Pe chipul tău himere căutând.

Mă vei ierta de-asemeni, pentru iarnă Întârziată-n puful dinspre păpădii Nu pot oprii ninsoarea să ne cearnă Aşa cum timpul nu îl pot oprii. În aşteptări tăcerea mi se-mbracă Şi stau la pândă-n cele patru zări Uitarea ta, tot mai şi mai opacă Mă năruie absentă în mirări.

Mă vei ierta, cum ţi-am iertat uitarea Fugită de acasă-n zorile de zii La mine-n suflet, vine înserarea La tine-n suflet cei? Tu oare, ştii?

56

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

MI-E SUFLETUL BOLNAV Mi-e sufletul bolnav de neputinţă Din preajma lui să plec, nu mai e chip Îmi număr anii-n fire de nisip Voinţa, se transformă în dorinţă.

Mi-e sufletul bolnav şi e pe ducă Spre cel ce veşnic zodiile-mparte Toţi sorii vieţii mele sunt pe moarte Iubirea ta, e crudă şi uitucă.

Mi-e sufletul bolnav, de cât timp oare?

Nici nu mai ştiu şi poate, nici nu vreau Ce aş putea să fac şi ce să-i dau?

Incertitudini, gânduri, întrebare..

Mi-e sufletul bolnav şi nu-i cu mine Azi, mi-a murit şi cel din urmă dor, Am rătăcit poteca dinspre tine Şi-n ţipăt mut, tăcerea o măsor.

57

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CROCHIURI Iubire târzie Clişeu învechit Pe frunte o rază Surâs adormit.

Acorduri nocturne Cântate alene Himerice burguri La mine pe gene O clipă-mpietrită În zbor spre înalt Pe trup muselină Cu faldul invoalt.

Atavice doruri In tonuri de gri Pe inimă storuri De nu vei veni..

Orange-asfinţituri În şoapte de seară Năvalnice simţuri Căldură de vară.

58

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

TE-NGHITE VREMEA Te-nghite vremea-n mâlul ei eteric Eu nu te uit, oricâtă vreme-ar trece Aşa cum seara-n falduri de-ntuneric Se lasă tot mai dens şi tot mai rece.

Alerg cu disperare să te prind Să nu te las să pleci cu-a vremii undă De spaime şi tristeţe mă desprind Şi te aştept, secundă cu secundă.

Chemarea mea, de tine-i mai aproape În timp ce tu-n uitare te tot nărui Te poartă mai departe-a vremii ape Şi tot mai mult, în minte încă-mi stărui.

Mi-e gândul dor cucută şi venin Din preajma lui să plec, nu mai e chip, Cu umbrele-amintirii mă alin Şi clipele-mi sunt plaje de nisip.

NU-MI SPUNE ADIO Nu-mi spune adio, zi-mi „la revedere” Să nu omori şi ultima speranţă, Nu pune între noi, răceli, tăcere, Cu imposibilul fă alianţă.

Apropie-te, să nu-ţi fie teamă, Tot ce-ai gândit, nu e decât fantasmă Cum zorii întunericul destramă,

59

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Teama-ţi destram cu-a dorului mireasmă. Şi lasă trenul meu şi-al tău să plece Spre nicăieri sau poate, spre niciunde Nu te-ntrista că timpul nostru trece Cât consumăm afabile secunde.

VINO Vino, ţi-am adus imperii-n Buzunarul de la haină De te chem, de noaptea-ţi sperii E un semn de mare taină.

Vino, scutură-ţi din plete Toate spaimele trecute Să ne spunem pe-ndelete Cele multe, neştiute.

Vino-n minte ca să-mi stărui Te-am zidit -eternitateSă te-adun, să mi te dărui Dorurilor mele toate.

Vino sigur, fără preget Bogată-s ca un maur Ţin comori în vârf de deget Fără nume şi contur.

60

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

ŞI VOM DANSA Şi vom dansa, că dansul e chemarea În care ne abandonăm uitaţi Îmbrăţişaţi cu muntele, cu marea Privind la stele albe, sideraţi. Şi vom dansa un ultim dans în noapte Din care, împreună vom pleca Spre alte nopţi sau către marea noapte Unde ne-aşteaptă o eternă stea.

Apoi, năuci de-atâta fericire Când zorii vor ieşii din cuibul lor, Vom strânge-n pumn, fărâme de iubire Şi ne vom pierde în uitări uşor.

PERSEVERENŢĂ Când pe curbura minţii se zbate o idee De se opreşte sfera din mers cotidian, Îmi unduiesc prezenţa spre căile lactee Ca să-mi ignor eroic al inimii alean.

Pe mâine, nu mă sprijin motivele, sunt multe Şi nu-mi agăţ speranţa de cele ce au fost De inimă nu-mi pasă, nu are cin-s-asculte Că-n primăvara vieţii mi-a fost un adăpost. Închid de vreau fereastra spre inimă şi minte Şi chiar dacă Molocul durerii mă adie,

61

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Strâng pumnii să nu-mi ţipe şi mă prefac cuminte Şi-o ţin aşa de stărui o-ntreagă veşnicie.

VROIAM SĂ CÂNT....

Vroiam să cânt şi mi s-a spart lăuta Căci am călcat cu inima pe ea, Săraca, disperata viaţa mea Ce accident stupid făcut-a.

Vroiam să zbor şi mi s-a frânt aripa Mi-am agăţat-o într-un pui de vânt , Nu vreau s-a mai repar, nici s-o descânt Nu mai am chef şi mi-a trecut şi clipa.

Vroiam să te iubesc dar, nu exişti Şi mi-a rămas iubirea iar stingheră Sunt ca o clandestină pasageră Cu pasul frânt şi ochii tot mai trişti.

Vroiam să mă opresc şi n-am putut Şi nici n-am vrut măcar să bag de seamă, Că nu mai pot s-o iau de la-nceput. Şi pasul meu în ceaţă se destramă.

62

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

AZI AM FĂCUT Azi am făcut o pauză T.V. Am vrut să mă întorc în primitiv Deşi tendinţa mea-i de gen naiv Nu ştiu să mă explic de ce.

Ca să înham la metrou calul Să-l duc alene prin subsol Să iau din fericire-un mol Sau lui Sisif să-i reneg, dealul.

Am vrut să zbor... să zbor, de ce?

Nici eu nu ştiu, însă am vrut Cu toate astea, n-am făcut Decât o pauză T.V. Lăsîndu-mi versul nesfârşit Fără un pic de remuşcare Şi-o pauză puţin mai mare În plus şi minus infinit.

SONET NOSTALGIC Au izbucnit culorile în floare Şi stele somnoroase-ncet se sting Un colţ de cer, o inimă ce moare Şi dorul, ce cu mâna îl ating.

S-a şters de pe retina minţii visul Sunt un Icar neînțeles şi trist Din zborul frânt, mi se prelinge timpul, Acest dibaci hoinar şi alchimist.

63

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Exist! Doar cordul sufletului meu Îşi tropăie bătaia austeră În timp ce-n tot mai neumblata sferă Mă furişez cu gânduri de ateu Să tămâiez a inimii arteră Ce umblă brambura mereu.

SONET SONAT ŞI PRELUNGIT Luni, sa-ntâmplat să-mi fie dor de proză Şi-am ameţit privind spre nicăieri Îmi alungasem lacrimi şi dureri Ca să mai sorb din viaţă înc-o doză.

Mă îndemnau mimetice chemări Să-mi sprijin Pegasul de coama zării Dădusem toate rimele uitării Şi renegasem zece primăveri.

Vroiam să mă dezic de poezie Să o reneg, să nu mai ştiu de ea, Că se certase rău cu viaţa mea Şi îţi jura credinţă numai ţie.

Dar, sa-ntâmplat să scapere-o lumină Un licurici, venit de nicăieri Şi să-mi aducă iarăşi primăveri.

Deşi, schematic nu am nici o vină

64

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi linişte ştiu bine, n-o să fie, Mă reîntorc din nou, la poezie.

SONET PLOIOS ŞI PRELUNGIT Plouă frenetic planeta-ngheţată Şi cine mai ştie de-i lungă sau plată Ba unii bezmetici cu mintea fecundă Susţin cu tărie că ar fi....rotundă.

Dar ce importanţă mai are când plouă Şi ceru-şi desface calota în două Când nervii sunt sfoară, voinţa de gumă Speranţa de soare devine postumă.

Plouă-ndrăcit de şaizeci de ore Şi parcă-s prezente Sodome, Gomore Şi-i apă şi ceaţă ori ceaţă şi apă De unde-o veni şi unde-o să-ncapă?

Plouă frenetic planeta-ngheţată Putem să fim siguri acum că e plată Şi chiar de să zicem, ar mai fi rotundă În felul în care în apă abundă, Nu are nici haz şi nici importanţă Tu soare-amintire, cât stai în vacanţă?

65

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

STĂ IARNA PRINSĂ Stă iarna prinsă-n stăvilar Doar eu mai zgârii câte-un far Cu un condei slăbit şi trist Şi cu pretenţii de artist.

Se rupe pasărea de cânt M-aş rupe şi eu de cuvânt Când mă izbeşte câte-un val Şi „dau regatul pe un cal”.

Se rupe frunza de copac Voinţa-n cioburi o desfac Cât iarnă stăruie în noi Şi-n mine se propagă ploi.

Se zbate soarele-n amurg În mine, „ape repezi curg” Nestingherite de păcat Şi sufletul neîntinat.

Se leagănă speranţa iar Când eu mai zgâirii câte-un far Şi-n tremurare de-asfinţit Tot ce e iarnă a murit.

66

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

MI-AM TRAS SPRE TINE Mi-am tras spre tine consistenţa Când ghioceii sufletului meu Mă reclamase unui dumnezeu Care-şi pierduse forma şi esenţa. În faţa ta, mă simt pulverizată În mii de cioburi, ca să mă adun Aş vrea să reuşesc măcar odată Dar jarul tău, mă-mprăştie şi-s scrum.

Iar tu, candid şi gingaş ca o floare Mă ţintuieşti cu doru-n insectar Lăsând suspans şi semne de-ntrebare În care eu, mă zbat, dispar.

SINGURĂTATEA TRISTĂ Singurătatea tristă a florilor de tei Am intuit-o-n ochii tăi azi noapte, Când încă speriaţi de-atâtea şoapte Vroiam să vii, cu tine să mă iei.

Să mă cuprinzi, să mi te dai întreg Să-mi spui cuvinte mici şi nerostite care, Vor dezlega mari semen de-ntrebare Şi-or face, ca de tine să mă leg.

Cu lanţuri de lumină şi dulci ca mierea coaptă Să-nlănţui visul, dorul, în palma mea pe veci

67

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi să-mi alungi cu-n zâmbet îngheţurile reci Singurătatea toată s-o soarbem, într-o şoaptă.

Lăsa-mă-voi învinsă şi înrobită ţie Sclavia asta dulce, mai scumpă-i ca oricând O dau pe libertatea de a trăi plângând Şi-accept de bunăvoie osânda, pe vecie.

DE ZIUA MEA De ziua mea , nu-mi dăruiesc nimic Doar trei petale de tăcere într-un plic Pe care-am să-l trimit recomandat Spre cei, ce cu ştiinţă m-au uitat.

Am să le scriu, că nu le scriu deloc Şi n-am habar de nepăsarea lor Şi chiar dacă cu lacrima mă joc Nu mai sunt complicată în decor.

De ziua mea, voi arbora în bernă Va fi-n secret, ca nimeni să nu ştie Steagul de vis şi dragoste eternă Celor iubiţi, plecaţi în veşnicie.

68

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

TREC ZILELE-N GOANĂ Trec zilele-n goană, doar noi stăm pe loc Mai trece în fugă un timp-anotimp Explozie-I totul, chiar apa ia foc Şi-mi pun întrebarea : mai e oare timp?

Se schimbă concepţii, se nasc verbe noi Prezentul, invocă norocul, lumina Mai şti-vom noi oare, a cui este vina Când totul va fi prea târziu pentru noi?

Aş da rostogolul întreg univers Aş strânge în perlă lacrima mării De tot se depune în contul uitării Dacă rămâne curat vre-un vers.

Totul e bine, când e la soroc Că nimeni nu-şi ţine ursita în palme Câştigi la Loto-ul vieţii sudalme Iar în cimitire mai e destul loc.

De joci sarabanda, te afli-n consens Cu tot ce învârte a vieţii morişcă Doresc cu ardoare-ngheţată cu frişcă Şi-mi pun întrebarea: mai are vre-un sens?

69

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

E-ATÂTA PLICTISEALĂ-N UNIVERS E-atâta plictiseală-n univers În ploi şi ceaţă se îneacă spleenul Azi noapte am ucis ultimul vers Şi-am decantat şi distilat veninul.

Nu-s cai înaripaţi, nu mai sunt zmei Ileana Cosânzeana-I o poveste Şi stau la pândă şi aştept cât trei Şi de la tine încă, nici o veste.

E-atâta plictiseală pe bătrâna Terra Să plâng sau să urlu şi tot e puţin Şi-mi schilodesc tot înspre tine-artera În care circulă nu sânge, ci venin.

SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ Acest sfârșit de săptămână, E-un episod vremelnic în existenţa mea Ce stăruie bezmetic în minte să-mi rămână Şi-mi paroxează nervul, tot înspre casa ta.

O linişte imensă îmi claustrează pasul Spre toată viermuiala întinsă-n univers Şi pentru piedic-asta, am să compun un vers Protestatar şi-obraznic, ce n-a văzut Parnasul.

Voi da cu tifla minţii, în primul rând iubirii Că n-am rămas vezi doamne-ntr-un singur sentiment Chiar dacă-i necesară o răsturnare-a firii

70

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi chiar de toată iarna mi-o irosesc ardent. Şi-apoi, de se vor duce pe copca renunţării Şi vise şi speranţe şi mii de gingăşii Şi chiar de arma vremii mi le va da uitării Nu mă voi mai întoarce, nici tu să nu revii.

DE CE De ce pui timpul pavăză-ntre noi Şi laşi toţi sfinţii din biserici, goi?

De ce m-arunci în ceaţă şi-n disperare iar Când pe oceanul vremii, nu se arată far?

Se lăfăie minciuna în geană de-adevăr Aşa cum viermii sapă în fructele de măr Iar tu, te-adapi din apa uitării ca un leac În timp ce eu cenuşă, în cioburi mă desfac.

Să lăsăm timpul celui ce face şi desface Că El e Suveranul a tot ce e în jur Vine o vreme iată, când totul cere pace Şi orice importanţă, îşi pierde din contur.

71

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

FARMECUL FĂPTURII TALE Farmecul făpturii tale triste A făcut potecă-n gândul meu, Cam atât cât poate să existe Dumnezeu sau Crist pentr-un ateu.

Tu care mi-ai invadat retina Cum migrează păsările-n sud Mi-ai repartizat doar mie vina Că de dragul tău, mi-e gândul nud.

De ce mă tot bântui fără preget De-un sezon jumate ne-ncetat De n-ai vrut să mişti măcar un deget Ca să schimbi dorinţa în păcat?

PERPETUUM BELLUM Tu ești ca un castel medieval Trofeu dorit în orice cruciadă Șarjez spre tine într-o cavalcadă În care nu am arme, nu am cal Tot arsenalul meu e numai flori Te-asediez cu gloanțe de iubire Mai cade-un meterez, ce amăgire Victoria, mă și aruncă-n nori Mai cade-un meterez însă la loc Cresc cinci sau şase ca într-o poveste Mi-e tot mai greu ca să mă urc pe creste

72

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi tot mai greu să mă apăr de foc.

Aşa mă lupt cu morile de vânt O-ntoarcere din drum nu se mai poate Alerg spre punţi de tine ridicate În timp ce trupul mi-este tot mai frânt Mă învârtesc ca într-o tarantelă Cred c-am învins, încă un văl mai cade Oriunde mă îndrept sunt baricade Etern necucerită citadelă Mă-ntorc învinsă iarăși către tine Tot mai adânc,cu gândul mai durut Mă scutur și o iau de la-nceput Eternă citadelă, pentru cine?

TESTAMENT Ieri, azi, poate mâine, poimâine Cuvântul, e singurul bun ce ţi-l las Va fi alinare şi haină şi pâine La el în ogradă, fă-ţi loc de popas.

Opreşte-te o clipă la poarta lui care Fără zăvoare, te-ndeamnă să vii Găseşte răspuns la orice-ntrebare Şi liber în toate de-acuma vei fi.

Opreşte-te, cugetă şi adu-ţi aminte Cuvântul dă viaţă şi tot el omoară

73

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Fă-ţi rugă şi crez din curate cuvinte Ca sufletul pururi, să-ţi fie vioară.

SUNT Sunt vorba care nu s-a spus Sunt gândul ce nu s-a gândit Sunt pasul care n-a păşit Sunt răsărit dar şi apus Sunt gestul ce nu s-a făcut Surâsul care n-a surâs Sunt un sfârşit dar şi-nceput Şi sunt, păcatul necomis.

Sunt îndrăzneala ne-ndrăznită Sunt patima ne-mpătimită Sunt viaţă, moarte, dor sau ură Sărut fierbinte pe-a ta gură Sunt tot; şi tot nimica nu-s Sunt doar o tainic-adiere Puterea fără de putere Sunt vorba care nu s-a spus.

74

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

EU ŞTIU CĂ SUNTEM Eu ştiu că suntem la apus Că totu-i gol şi stă să moară Dar vreau s-aud ce nu mi-ai spus Cât eram încă-n primăvară. Ştiu bine că am părul nins Şi că amurgul o să vină Am încă înălţimi de-atins Dorul de dragoste-mi, suspină.

Nu vreau să plec fără să ştiu Cum te abandonezi iubirii Trăiesc şi sufletul mi-e viu Şi deschid uşa fericirii.

CINE-I STRĂINA DIN OGLINDĂ Cine-i străina din oglindă Ce mă priveşte surâzând? În mreaja ei vrea să mă prindă Să mă convingă că eu sunt.

Mă uit atent şi nu îmi pare Decât privirea cunoscută Cunosc eu ochii aceştia oare Ce lacrimile îi sărută? Şi-i văd privire-nceţoşată Precum a speriatei ciute Când glonţul care pieptul cată

75

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Trimite moartea s-o sărute Am pus această întrebare Şi-acolo sus în empireu Cine-i acea străină oare? Şi mi-au răspuns că sunt chiar eu.

TIMPUL Timpul, suveranul lumii Nimeni nu i se înclină Dar de tot ce ne transformă Este singurul de vină.

Ne pictează, fiindcă poate, Din tineri ne face suri Are vreme pentru toate Pentru toţi, are măsuri.

El e pictor, e şi sculptor Uneori, e chiar poet Pentru unii, se grăbeşte Pentru alţii, trece-ncet.

Timpul trece, nu se-opreşte Nu-i pasă de anotimp Ne surprinde, ne-amăgeşte, Deşi-i veşnic, n-avem timp.

76

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

NU MĂ MAI ÎNSPĂIMÂNŢI Nu mă mai înspăimânţi singurătate, Când intri tu nu ies ci stau pe loc Am şi găsit măsură pentru toate Şi mă-ncălzesc, în recele-ţi cojoc.

Mă cuibăresc sub neagra ta aripă Încerc să te găsesc cumva… frumoasă, Vei sta cu mine-acum, nu doar o clipă Vom împărţii mereu aceiaşi casă.

Vom merge împreună la plimbare Prin parcuri, vise, uneori prin noi Şi-o să-nţelegem poate fiecare, Că de acum, vom fi mereu în doi.

Nu mă mai înspăimânţi singurătate Şi nu mai sparg nădejdi când te-ntâlnesc, Cred că aşa sunt rânduite toate Astăzi, accept cu tine să trăiesc.

77

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

PSIHIATRICĂ E casa soarelui si-a morţii Senina casă de nebuni Aici, la baierele sorţii Suntem cu toţii oportuni.

Un rege cu coroana ruptă Şi un destin asemeni rupt Îşi etalează faţa suptă Şi zdrenţele pe dedesubt. Şi genii cu speranţa-n traistă Dar şi mişei cu un regat Îţi târâie alene vise Şi scot viaţa la mezat.

Copii sărmani ai neputinţei Voi nici nu ştiţi că vă iubesc Până la marginea fiinţei Şi-aş face gestul omenesc De-a vă reda iar omenirii Să fiţi din nou ce-aţi fost cândva Dar pentru voi, nici legea firii Nu vă mai poate azi schimba.

78

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

RECTILINIE Lungi coridoare Rectangulare Paşi în cadenţă În lung vă măsoară Degeaba e cald Nu e vară Albe dreptunghiuri Ce-nchid în ele Suflete, gânduri Perpetuă trudă Perfide unghiuri Sumbre speranţe Deshidratate Firi nevropate Picură-n stanţe Suflete sparte.

EXERCIŢIU PENTRU AMÂNDOUĂ MÂINILE Mâna mea dreaptă Nu e-nţeleaptă Mâna mea stângă Stă gata să plângă Dreapta zurlie Nebună, nătângă, Nu vrea să ştie De mâna mea stângă.

79

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Doar mâna mea stângă Tace-nţeleaptă Cuvinte aşteaptă Tăcerea să-mi frângă.

Sunt ele-amândouă Când ninge, când plouă În fapt despărţite În veci reunite Când gându-mi tot ţine A rugă spre Tine.

BEZMETICĂ Macii inimilor mele Câte am avut de când Mă tot porţi în gânduri rele I-am vândut, pe-un lup urlând.

Am luat din salbă vise Şi le-am aruncat pe rău Ca să nu le ţin ucise Pentru ochi şi chipul tău.

Să se-ntrebe cine n-are Să mai pun-altă-ntrebare De ce ziua este albă De ce dorul meu e-n salbă De ce stau şi tot aştept

80

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi nu merg pe drumul drept De ce am cinci mâna stângă Sau de ce-s aşa nătângă.

DA, TE-AM IUBIT De dragul tău, eram total nebună Te-am şi iubit intens o noapte Şi-am devorat flămând, cireşe coapte Pe gura ta, sub clar de lună.

Da, te-am iubit; sălbatic şi profund Am şi ţipat transcedental de bucurie Vroiam să te zidesc în temelie Şi sufletul în tine să-mi afund.

Da, te-am iubit vroiam să te sfâşii Să devorez fiinţa ta întreagă Atâta doamne, îmi era de dragă Simţeam că mă desfac în mii şi mii Da, te-am iubit major, ce nebunie Mi-a şi trecut asear-la telefon În timp ce îţi cântam de bucurie Sufletul tău, era profund afon.

81

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VERS APOLITIC Noi suntem luptătorii cei fără de speranţă Deşi, se ştie bine, luptăm făr-adversari Suntem nişte gorile, luptăm de circumstanţă Susţinătorii noştri? O „ceată” din cei mari.

Dar, ei susţin antrenul şi ei plătesc tot potul Noi, ne luptăm bezmetic; motivul? Nu contează, Atâta timp ce-n lume se mai plăteşte totul Şi viaţa-n voia sorţii cu noi se antrenează.

A câta oară gongul loveşte-a câta rundă?

A câta oară vre-unul din noi, e numărat?

A câta oară viaţa ni-i neagră sau rotundă Şi pentru-a câta oară, ni-i scoasă la mezat?

Noi suntem luptătorii, destine inventate Şi chiar de nu ne-am bate, nimic nu s-ar schimba Cât timp în lumea asta nu-i loc pentru dreptate Şi verbu-n mare vogă e numai „a avea”.

82

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VERS REBEL Am făcut cu mine-un troc Când e vremea de soroc Să-mi dau dorurile toate Pe-un veac de singurătate Să renunţ la tinereţe Pentru-ntreaga bătrâneţe Să nu mă înalţ când zbor Chiar de-am suflet de cocor Să plec şi să vin când vreau Şi-n mine să nu mai stau Să umblu lelea prin stele Şi prin gândurile mele.

Din solstiţiu-n echinocţii Să dau cu tifla-n toţi docţii Şi pân-la revellion Să fiu ca Francois Villon Să beau apa-nţelepciunii Din cupa amărăciunii Şi de-o fi să mor de tot, Să mă doară, drept în cot.

83

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VERS BELALIU În fiecare zi, visez că zbor Călătorind pe-un pui de nor Că încă-mi e de tine dor Şi că-mi va fi şi-n viitor.

Visez că-s muzică şi dans Trăindu-mi viaţa în balans Că am luat lumii avans Şi nu mai am o rimă-n “ans” Visez că zbor, că mă și-nalț Că am aripile de smalţ Şi că-nvârtesc al vieţii valţ La dracu! N-am nici rimă-n “alţ”.

Dar înălţându-mă m-afund Şi beau paharul pân-la fund La greul vieţii nu răspund Am rimă şi… nu mai răspund.

Nu mă mai doare nici în cot Limba la toată lume scot Şi-n nasturi banii mi-i socot Am şi uita de rima-n “ot”. Şi la sfârșit, aş vrea să ştiţi Că toţi, da toţi suntem smintiţi Nu suntem de nimic scutiţi Nu-mi pasă zău, de rima-n “iţi” Nu-mi pasă dacă n-am o stea De leru-i ler sau tra la la

84

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

De sunt aici sau sunt colea De-i viaţa mea, a lui, a ta.

VERS MAHMUR Zile de august toride, plictis Azi noapte-am ucis ultimul vis Şi moartă de silă nădejdea înoată Într-o sticlă de votcă chiaună şi beată.

Retinele minţi-s neşterse de praf I-am dat mahmurelii degeaba perdaf Iar verii acesteia de-atâta căldură Îi dau negreşit, trei şuturi în gură.

Se-nvârte mai rău caruselul cu mine Şi-mi vine să vărs, mi-e rău şi ruşine De mâine mi-o trece şi n-oi ştii nimic, Voi da de pomană, trei câini într-un plic. Îmi stăruie-n creier, cohorte de draci Şi-mi sprijin dantura pe şapte araci Îmi trebui-un popă să-mi ducă lințoliul Şi-mi car înspre deal, neştiută pietroiul.

85

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VERS GRI Pe lințoliul gri al vremii Am însăilat un vis Care a murit ucis Înecat în toţi catrenii Ce-i gândeam şi nu i-am scris.

S-a mai năruit o filă Din romanul ne-nceput Aş fi vrut sau n-aş fi vrut Timp rapace şi reptilă M-ai ucis c-aşa ai vrut.

Pe-o aripă smălţuită Noaptea palidă şi rea, Ţine gheara ei smolită Împlântată-n carnea mea Eu, cu inima cernită Tot mai sper, pe cer o stea

86

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VERS PENTRU DRAGOSTE ŞI MOARTE Şi va veni cu timpul sau poate, mai aproape, Cu visuri, deziluzii, sau cu păreri de rău În tot ce-i amintire, în tot ce-i dus pe ape În toată ceaţa vremii e clar doar chipul tău. Începutul, va rămâne, cuminte lângă uşă Şi-n amintirea vie ca şi surâsul tău, Voi scoate, poate iarăşi, cuvinte din cenuşă Şi-oi arunca pe-o clipă, cu-n gest, păreri de rău. În suflet, o să-ncapă, tăcutele regrete De-a fi păstrat tăcere în tot ce nu s-a spus, Vom asculta în tihnă, timide menuete Ne-om ţine strâns de mână, şi ne va fi de-ajuns.

Iar tu, ca zorii zilei de darnic şi de-aproape Ridică-mă de-a pururi din timpul nemilos Să nu mă-nghită vremea cu-nşelătoare ape Şi când va fi să vină, să pot muri frumos.

87

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

LA UŞA UNUI ZÂMBET La uşa unui zâmbet O geană de-nserare O întrebare mută Şi un crâmpei de vis Dorinţa revărsată În cupa amăgirii Amestecate toate În inimă-am închis.

Le rupse dimineaţa Cu gheare de lumină Şi îmi destramă vraja Însăilată-n gând Răcoarea dimineţii Cu aripă străină M-a alungat din visul Ce l-am trăit plângând.

Mă-ntorc acum acasă Mai singură c-o oră Şi mai întoarsă-n mine Ca-n fiecare zi Nu vreau şi nici nu stărui Să mai dezleg misterul A toate câte astăzi Potop mă copleşi.

88

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CROCHIU ORIENTAL Pe la porţi orientale Und-se cântă din ţimbale Dansatoare din buric Cafeluţe la ibric. Şolduri ce se unduiesc Valuri stâncile izbesc Noapte-albastră,lună plină Minarete ce se-nclină Muezinul, lung vesteşte Slujba; luna-n boltă creşte Când se roagă musulmanul La Allah, slăvind Coranul.

Turci bătrâni cu narghilea, Baclavale şi halva Fructe multe confiate Le-ai mânca din ochi pe toate.

Străzi înguste, lupanare Muzici surd-tânguitoare Şuţi dibaci, peşcheş, ciubuc, Fum ce iese vălătuc Din grătarele fierbinţi Când le vezi, te scot din minţi Ceai fierbinte-n plină vară Suveniruri pe mescioară.

Aur mult, pus pe tarabă Furi trecând în mare grabă

89

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Mare-albastră, scoici şi far, A Levantului bazar.

CARTE DE VIZITĂ (2) Sunt întuneric şi abis În mine, ziua nu mijeşte Nici-o speranţă şi nici vis Nu face muguri, nu rodeşte.

Către-adevăr, către lumină, Ridic privirea şi tot sper Dar când mă lepăd de minciună Nu este loc de adevăr. Şi iar m-aplec şi lunec iar, Prin întuneric şi minciună Tot jinduind după un far, Îmi caut liniştea-n furtună

SE ANUNŢĂ PRIMĂVARA Se-anunţă primăvara-n picuri Sunt lacrimile iernii care pleacă, Alene trece vremea prin nimicuri Iar plânsul ploii, cuib ar vrea să-şi facă.

Natura, se trezeşte-n zori voioasă Al iernii hibernatic somn prelung, E încă adormită, e încă somnoroasă

90

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Acorduri violine, până la ea, ajung.

Mai suflă câte-odată, reminiscent şi rece Un vânt, ce se ascunde apoi, pe unde-apucă Bezmetic se agită, în grabă vrea să plece Şi-n locu-i primăvara, ofrande să aducă Doar eu stau zălogită în baierele sorţii Cu sufletul la pândă, cu inima vioară, Nu pot să uit de toate, să plec, să mă dau morţii Cât vântul dinspre tine, mai bate-a primăvară.

91

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VARA Ai zice că-i veşnică vara Aşa e de cald, de frumos Când vântul mlădie secara, Cu suflu-i gingaş mângâios.

Pe flori năpădite de-albine Şi fluturii vin şi-şi fac loc, E vară afară şi-n mine Nu-mi pasă de-al iernii cojoc. Şi-s mere pe ram, ruşinate Cu-obrajii în fard natural Stau mândre pe crengi atârnate Ca stele-n albastru astral.

E vară afară şi-n mine, Şi-n aer, miros de descânt Tu vară, rămâi că-mi e bine Şi am doar căldură-n cuvânt

NATURĂ MOARTĂ Frunze veştede şi triste Se aştern pe drum covor Sufletele-mi sunt ca nişte Anemone care mor.

Ele se rotesc bezmetic În a vântului suflare Toamna mă prinde mimetic

92

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Zălogind în insectare Frunze galbene uscate Pe alocuri ruginii Verile-s deja uitate Agăţate-n panoplii.

Stau şi eu ca într-o gară Şi aştept nu ştiu pe cine Şi iubesc întâia oară Peisajele marine.

PEISAJ DE TOAMNĂ Ploaia cu stropi-i valsează Pe-aleile serii pustii Pianul din suflet vibrează Copleşitor, armonii.

Vântul, imagini fugare Aduce; neobosit mesager Şi cântă de dor pe trotuare Pe clape de frunze ce pier.

Mai stărui şi eu prin imagini Trăiri efemere ce mor Las doar nescriselor pagini Să umple-al simţirii fior.

93

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VINE TOAMNA Vine toamna şi ce dacă vine?

Viile din mine, n-au rodit Toate-s numai nod şi rădăcine Vinul ce-a mai fost s-a oţetit.

Vine toamna în sufletul meu Vânturi reci şi ploi care mă bat Iar la vara ce-am visat mereu An de an am tot făcut rabat Vine toamna, nu mă tem de ea Dacă trebuie să vină, vină.

Toamnă e mereu în viaţa mea Iar în mine, nod şi rădăcină.

E CÂNTECUL TOAMNEI E cântecul toamnei în mii de viori Arcuşul e vânt e-adiere, Ne-ncântă cu soare şi pleacă cu nori Şi are în glas, mângâiere.

Auzi-o cum cântă, când vântul adie, De plânge vioara cu lacrimi de ploaie La mine în suflet, mai stă-n panoplie, Un dor, care plânge-n şiroaie.

Să-mi cânţi toamnă lungă din strugurii copţi Ce mâine vor sta licoare-n pocale, Mai am zălogite vre-o două trei nopţi

94

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi-apoi, am s-apuc altă cale.

Voi merge spre iarnă, voi merge întins Din drum să mă-ntorc nu se poate, Când iarna-i aproape şi trupul mi-e nins Iar zilele-mi sunt numărate.

Tu, toamnă bogată să-mi cânţi până-n zori Când totul aici va rămâne Ţi-oi da vorbe bune şi lacrimi şi flori Iar tu, o beţie de strune.

CAD PICURI Cad picuri de ploaie pe lacu-ngheţat Nimic nu-i opreşte de sus să mai cadă, De parcă din ceruri, un înger picat Pictează pe apă-n penel de zăpadă.

O frunză, rămasă de toamna trecută, Se uită mirată la tot ce e-n jur Şi cade alene, uimită şi mută Spre lacul ce prinde-n cădere contur.

Din conu-i de umbră, răsare şi luna De după un deal, abia-ntrezărit, E rece şi tristă şi îi e totuna Dacă răsare sau e-n asfinţit.

Doar ploaia ce cade în picuri alene, E mândră că plouă cu raze de lună,

95

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Şi ceru-nnorat cu stropii în gene, Imagini lacustre în joacă adună.

PLOUĂ Plânge natura cu lacrimi de ploaie Frunzele ude strivite-s sub apă Doar vântul bezmetic pomii îndoaie De unde-o veni şi unde-o să-ncapă?

De ieri, norii negri se-adună buluc Peste tot cerul, grămezi; te disperă, Ieri erau albi şi pufoşi, de năbuc Astăzi sunt negrii pe-ntreaga sferă. Îmi iau bocceluţa şi plec de acasă Să nu mai văd ploaie, să nu mai văd nori, De n-o să stea ploaia, toţi nervii mă lasă Şi o să-mi iau zborul, cu primii cocori. Şi plouă şi tună şi tună şi plouă De-mi bine să urlu, să ţip şi să muşc De n-o să stea ploaia-ntr-o lună sau două, Vă spun de pe-acuma: cu-o sfoară mă-mpuşc.„

96

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

E TOAMNA E toamna dantelă de frunze căzute Covor diafan călcat cu sfială Mi-aduce aminte de toamne trecute De unde şi vara ieşea cu fereală.

Tristeţi, nostalgii, înserare şi-alean Tot bântue-a toamnei amăruie mireasmă Şi uneori, sentimentul că-n van E tot ce se-ntâmplă, că tot e-o fantasmă.

Zici toamnă şi parcă ai zice tristeţe De tot ce a fost şi-a plecat într-o clipă, Cu vise, speranţe şi o tinereţe Furată de-a timpului crudă aripă.

NOIEMBRIE Noiembrie-şi poartă frunzele moarte Trişti ochii tăi, mă privesc de departe Şi-n toamna târzie şi plină de brumă Speranţa mea toată-i postumă.

Dar pentru visul şi taina păstrată Nu dau nici un fel de erată.

97

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

FEBRUARIE Februarie sumbru ca griul din noi Îşi plânge-n tăcere, neplânsele ploi Cu suflete ude, pe ude poteci Ne pierdem în vreme cu zâmbete reci.

Arar se mai văd flori uneori Acum se mai poartă tot nori şi iar nori Şi spleenu-i la modă şi-i numai plictis Doar de contrabandă mai ai câte-un vis. Şi pas după pas şi oră şi zi Tristeţea din mine, aş vrea s-o proscrii Tânjesc după verde şi după fierbinte Dar totul e sumbru şi fără cuvinte.

E IARNĂ AFARĂ E iarnă afară, priveşte cum ninge Din flori de zăpadă îţi fac un buchet, Un fulg diafan, pe frunte m-atinge Şi-mi cântă-n ureche ceresc menuet.

Tăcerile-s pline de reverberaţii Un cor se aude; sunt îngeri-n cer Te iau azi de mână şi prin constelaţii Vom merge agale, pe căi de mister.

Priveşte cum ninge pe tâmpla mea iară, Şi-i iarnă afară şi-n mine, pustiu

98

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

Surâsul tău înger – perpetuă vară – Mă face lumină şi umbră să-ţi fiu.

AFARĂ-I GER....

Afară-i ger, zăpadă nu-i Deşi e iarna-ncrâncenată, Doar vântul, călător hai-hui Se mai izbeşte de vre-o poartă.

De ger, nici câinii nu mai latră Nu vezi ţipenie de om, Toată suflarea-i îngheţată Parcă-i de sticlă câte un pom.

Doar eu alerg, ca melcul: iute Preocupată să mă-nalţ Spre adâncimi necunoscute Vopsind al fluturilor smalţ.

99

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

OLARUL Privesc tăcută meşterul olar Frământă lutul ca şi pe o pâine Va face oale multe iar şi iar Să aibă hrană pentru azi şi mâine.

Din el, va face-un trup frumos de fată Care răstoarnă teoria veche Cum că ulciorul care-a fost o dată E trupu-acela fără de pereche.

Trudeşte îndârjit în lutul moale Cu mâinile el mângâie pământul, E-un sacru în mişcarea mâinii sale De nu-l poate descrie nici cuvântul.

100

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CUPRINS Prefaţă ................................................................................. 5 Cartea de vizită pentru o Visătoare retro ........................ 11 Gânduri despre autor ........................................................ 14 CARTE DE VIZITĂ (1) .................................................. 15 ROMANŢĂ ...................................................................... 15 JOC DE UMBRE ............................................................. 17 MEANDRE ...................................................................... 17 O NU-MI UCIDE VISUL ............................................... 18 GÂNDUL DE TINE ........................................................ 19 ADIO................................................................................. 19 MAI STĂRUIE ÎN MINE ............................................... 20 RONDEL .......................................................................... 21 RONDELUL PAŞILOR .................................................. 21 RONDEL MOFLUZ ........................................................ 22 EU TE-AŞTEPTAM ........................................................ 23 NU POT SĂ-ŢI FAC MĂRTURISIRI ........................... 24 PE AL VIEŢII TĂRÂM .................................................. 25 ÎNSINGURARE ............................................................... 26 ATÂTEA AMINTIRI ...................................................... 26 UITĂ ................................................................................. 27 POEZIE FĂRĂ SENTIMENT ........................................ 28 IUBIRE ............................................................................. 29 IUBIRE IMPOSIBILĂ .................................................... 29 IUBEŞTE-MĂ! ................................................................ 30 IUBIREA MEA ................................................................ 31 SĂ VII CÂND PRIMĂVARA ........................................ 31 TE-AM CĂUTAT MEREU ............................................ 32

101

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

CÂND TOTUL ESTE ALB ............................................ 33 AM AGĂŢAT TRISTEŢEA ........................................... 34 NEDUMERIRE ................................................................ 34 TE-AM AŞTEPTAT ........................................................ 35 UNEORI ........................................................................... 36 CÂND PLOUĂ CU STELE ............................................ 36 CÂND FUMEGĂ-NSERAREA ..................................... 37 NU MI-AR PĂSA ............................................................ 38 CÂNTĂ-MI UN CÂNTEC ............................................. 38 TRISTEŢILE .................................................................... 39 CINE SUNT... .................................................................. 40 CE-AM FOST, CE SUNT…. .......................................... 41 CE SĂ FAC ...................................................................... 42 SĂ FIU.... .......................................................................... 42 SUNT TRISTĂ ................................................................ 43 SCRISOARE NETRIMISĂ ............................................ 44 CE SEMN DE ÎNTREBARE .......................................... 44 ÎNDEMN .......................................................................... 45 AI OCHI ALBAȘTRI ...................................................... 47 DUMINICĂ ...................................................................... 47 AŞTEPTARE ................................................................... 48 NU-ŢI SUNT, NU-MI EŞTI.... ....................................... 49 SĂ FII, SĂ FIU.... ............................................................ 50 EU, POEZIA .................................................................... 50 PE ŢĂRMUL TĂU.... ...................................................... 51 LA TINE-N SUFLET ...................................................... 52 OCHII TĂI ....................................................................... 53 AM SĂ TE STRIG ........................................................... 53 PRIVESC ÎN TIMP ......................................................... 55 DIN LACRIMI ................................................................. 56 MI-E SUFLETUL BOLNAV .......................................... 57 CROCHIURI .................................................................... 58 TE-NGHITE VREMEA .................................................. 59 NU-MI SPUNE ADIO ..................................................... 59

102

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VINO................................................................................. 60 ŞI VOM DANSA ............................................................. 61 PERSEVERENŢĂ ........................................................... 61 VROIAM SĂ CÂNT.... ................................................... 62 AZI AM FĂCUT.............................................................. 63 SONET NOSTALGIC ..................................................... 63 SONET SONAT ŞI PRELUNGIT .................................. 64 SONET PLOIOS ŞI PRELUNGIT ................................. 65 STĂ IARNA PRINSĂ ..................................................... 66 MI-AM TRAS SPRE TINE............................................. 67 SINGURĂTATEA TRISTĂ ........................................... 67 DE ZIUA MEA ................................................................ 68 TREC ZILELE-N GOANĂ ............................................. 69 E-ATÂTA PLICTISEALĂ-N UNIVERS ...................... 70 SFÂRŞIT DE SĂPTĂMÂNĂ ......................................... 70 DE CE ............................................................................... 71 FARMECUL FĂPTURII TALE ..................................... 72 PERPETUUM BELLUM ................................................ 72 TESTAMENT .................................................................. 73 SUNT ................................................................................ 74 EU ŞTIU CĂ SUNTEM .................................................. 75 CINE-I STRĂINA DIN OGLINDĂ ............................... 75 TIMPUL ........................................................................... 76 NU MĂ MAI ÎNSPĂIMÂNŢI ........................................ 77 PSIHIATRICĂ ................................................................. 78 RECTILINIE .................................................................... 79 EXERCIŢIU PENTRU AMÂNDOUĂ MÂINILE ....... 79 BEZMETICĂ ................................................................... 80 DA, TE-AM IUBIT ......................................................... 81 VERS APOLITIC ............................................................ 82 VERS REBEL .................................................................. 83 VERS BELALIU ............................................................. 84 VERS MAHMUR ............................................................ 85 VERS GRI ........................................................................ 86

103

Delia Stăniloiu ______________________________Ama retro

VERS PENTRU DRAGOSTE ŞI MOARTE ................ 87 LA UŞA UNUI ZÂMBET .............................................. 88 CROCHIU ORIENTAL .................................................. 89 CARTE DE VIZITĂ (2) .................................................. 90 SE ANUNŢĂ PRIMĂVARA ......................................... 90 VARA ............................................................................... 92 NATURĂ MOARTĂ ...................................................... 92 PEISAJ DE TOAMNĂ .................................................... 93 VINE TOAMNA .............................................................. 94 E CÂNTECUL TOAMNEI ............................................. 94 CAD PICURI ................................................................... 95 PLOUĂ ............................................................................. 96 E TOAMNA ..................................................................... 97 NOIEMBRIE .................................................................... 97 FEBRUARIE .................................................................... 98 E IARNĂ AFARĂ ........................................................... 98 AFARĂ-I GER................................................................. 99 OLARUL ........................................................................ 100 CUPRINS ....................................................................... 101

104

Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela sauciuc Procesare şi suport IT Ioan Muntean