Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Gabriela Mimi Boroianu şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
C창nt창nd iubirea
Gabriela Mimi Boroianu
C창nt창nd iubirea
1
Gabriela Mimi Boroianu
Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (colecţie grafică selecţionată de pe web) Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi reţelei Cronopedia. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
GABRIELA MIMI, BOROIANU Cântând iubirea: versuri/Gabriela Mimi Boroianu - Buzău: Editgraph, 2014
ISBN
821.135.1-1
Tipărit la Editura Editgraph - Buzău Editor S.C. Editgraph S.R.L. fdt. Filantropiei nr. 37 Tel. 0725.54.99.15; 0724.53.43.29
2
Cﾃ｢ntﾃ｢nd iubirea
Gabriela Mimi Boroianu
Editura Editgraph ~ Buzﾄブ, 2014 ~ 3
Gabriela Mimi Boroianu
4
Cântând iubirea
Cuvânt înainte Într-o lume a poeziei literare în care scrisul se îndreaptă vertiginos înspre sentimente, Gabriela Mimi Boroianu rămâne autentică, o poetă ce alege să expună stări prin cuvinte, dar emoţiile continuă să înflorească, ideile să nască idei. Mă las purtată într-o călătorie începând cu primul volum de poezii debut „Cântând iubirea”, în care se elogiază iubirea, Gabriela Mimi Boroianu se lasă purtată de armonia vivaldiană, de trecerea sufletului prin anotimpuri ale toamnei, ale iubirii într-un egocentrism poetic ce defineşte dorinţa de perfectibilitate, dar şi printr-un altergocentrism Mi-a venit un gând Lună nouă Să-mi împart cărarea-n două. Una către mine, Una către tine. O oglindire de iubire în ea, o fuzionare cu jumătatea ei, androgină, având în vedere contextul dual în care poeta alege să se exprime,pentru a întregi sufletul într-o manieră complexă. Gabriela Mimi Boroianu nu se ascunde în spatele literelor, pune punctul pe I, poemele sale 5
5
Gabriela Mimi Boroianu
fiind, de cele mai multe ori, expansive, explicite, deschizându-şi sufletul preaplin de sensibilitate în faţa interlocutorului: Iubește-mi sufletul, dar nu-mi cere mai mult. Nu cere o iubire pământeană. Nu am de unde să-ți dau, tot ce-am avut E sufletul ce-n mine se destrămă. Relevă dorinţa de a se face înţeleasă, de a fi percepută exact cum se arată ea, cu toată transparenţa unui suflet sincer de primăvară. Poeta conştientizează şi înţelege relaţia profundă, sacră pe care scriitorii o dezvoltă cu poezia, dar nu îşi neagă dreptul la a spera că frumosul, evidenţiat de o gândire şi mâini măiastre, poate schimba trecerea timpului: Ca să te pot iubi așa cum ești, Eu toate lacrimile mele Domnului le-aș da, Prin timp trecând să mă-ntlânesti, Să recunosc dragostea ta. Și i-aș mai da în plus lui Dumnezeu Un zâmbet cald și îngeresc, Să te creeze doar al meu. Să mă iubești, să te iubesc. Poeziile Gabrielei Boroianu se lasă depănate, fir cu fir, vers cu vers, fie planând deasupra sufletului, într-o poveste atât de dragă fiinţei sale. Poeta este un om al cuvantului în care își poate lua în stăpânire universul. O topica utilizată în majoritatea versurilor reliefând iubirea „De-ai ști tu dorul tău cum vine/Cum mă 6
6
Cântând iubirea
inundă ca o apă.” (De-ai ști tu); „Lacrimile tale sunt ca roua cerului/Surâsul tău este ca floarea câmpului./Ești un miracol al naturii renăscute/Fată cu cântul și vorba atât de plăcute./Din brațele tale cresc flori de iubire/În părul tău se prind mărgăritare și safire./Iar la picioarele tale, ca doi crini când plouă,/Te minunezi văzând cum încolțesc flori de rouă!” (Odă). În poeziile sale Gabrielei Mimi Boroianu ne dă stări de fioruri, subliniate prin stări de dor, de neliniște, de iubire, marcate prin metafore. Cromatica la care apelează, încadrată într-un perimetru de nuațe învelite de un curcubeu din care răzbate uneori verdele,rosu și albul acestea subliniază starea de spirit a poetei. Pot fi considerate, în calitate de simboluri, ca având valențe, iar Gabriela îl alege mereu pe cel pozitiv. Albul este armonia tuturor nuanțelor de lumină a culorilor purității și candoarei, a inocenței. Verdele leagă de poezia ei, în căutarea frumosului și al unui Eden de a cărui amintire nu se poate dezlipi. Verdele, starea sa pozitivă, afânează starea de pendulare dintre puritate și goliciune, pustiu, revârsându-se în versuri aidoma unei iubire pe care poeta nu este pregătită să și-o nege. Prin limbajul ales se remarcă încercarea sa de a evada din prezent, de abandonare a lui aici și acum, stare prudent și subtil reliefată prin epitete, metafore. Poziționarea adjectivelor înaintea substantivelor, această topică inversă a sufletului 7
7
Gabriela Mimi Boroianu
vizavi de trup – am putea spune –, conturează ideea conform căreia pentru poetă contează foarte mult: „În palma ta cresc vise de iubire,/Iar eu sunt obosită și-nsetată,/M-aplec și beau un strop de fericire,/Să pot pătrunde-n lumea-ți minunată”. (În palma ta) Stări de beatitudine încearcă să atragă starea de calm, de pace, refuzând stridentul; deși ca formă, limbajul poate fi considerat strident, conținutul ideatic denotă un refuz al disonanțelor. Pendulează între anotimpuri pe note muzicale pe care le pune în vers, de partituri vivaldiene, mediteraneene (prin raportarea la Ravel se prelungește dorul de calm, de țărmuri neatinse și visare a poveștii de iubire). Iubirea este salvarea pe care o zăreşte, o respiră şi o inspiră la fiecare pas: iubirea de oameni, de neaomeni, de pustiu şi de frumos, de trecut şi de viitor, de un azi pe care nu vrea să-l scape din gânduri. Lenuș Lungu
8
8
C창nt창nd iubirea
9
Gabriela Mimi Boroianu
10
Cântând iubirea
Nici azi nu știu Pusesem rufe la înmuiat. Îmi ridicasem părul de pe frunte și fredonam un cântec legănat, la umbra dudului din curte. N-aveam tristeți, n-aveam nici dor. Purtam doar grija florilor din tindă. A firului de lână, ce seara pe pridvor îl răsuceam pe deget, în clipa de odihnă. Aveam pe iie un câmp brodat. Doar roșul macului purtam pe-obraji. Mândră crăiasă, curtea-mi era palat și aveam vreo trei pisici ca paji. Eram ca un soare răsărit În bătătura casei părintești. Dar tu, de după poartă m-ai privit și ai încercat să îmi vorbești.
11
Gabriela Mimi Boroianu
Of! N-am știut cum să mă ascund mai repede, de ochii tăi frumoși. Căci îi simțeam cum fură gând cu gând. Din ochii mei ce te priveau sfioși. N-ai zis nimic. Pe drum te-ai dus. Nici azi nu știu ce-a fost în gândul tău. Știu doar că inima pe jar mi-ai pus Și-ai luat liniștea și somnul meu!
12
Cântând iubirea
Mi-ar place Mi-ar place să fiu Luna. Să-mi reazem fruntea de fereastra ta. Când, singur, gândul tău se sprijină de ea. Să te-nvelesc în umbra mea să-ți dau un vis să-l dormi. Să uiți singurătatea-ți pe brațu-mi până-n zori. Dar mult mai mult aș vrea să fiu raza din zori de zi. Ce cu-n sărut îți spune „Bună dimineața” și șterge lacrima ce-n somn ți s-ar ivi, și-ar încerca să-ți umezească fața. Nu ți-aș da vis, ți-aș da speranța. Și în căldura mea te-aș înveli. Să-ncepi o nouă zi cu cutezanță și gândul că niciodată nu-i târziu pentru „a iubi”
13
Gabriela Mimi Boroianu
Odă Lacrimile tale sunt ca roua cerului. Surâsul tău este ca floarea câmpului. Ești un miracol al naturii renăscute, Fată cu cântul și vorba atât de plăcute. Din brațele tale cresc flori de iubire În părul tău se prind mărgăritare și safire. Iar la picioarele tale, ca doi crini când plouă, Te minunezi văzând cum încolțesc flori de rouă!
14
Cântând iubirea
Rătăciri Aș pleca, Und'să mă duc? Gândul mi-am pierdut de mult. Inima mi-a fost furată. Aș trăi, Dar parcă-s moartă! Vreau să plâng, Dar lacrimi nu-s, Au secat de cât au curs.
15
Gabriela Mimi Boroianu
În umbra Lunii Se strâng tristețile în nor și-ngreunează geana zării, torcând suspinele fuior în vântul aspru-al înserării. Iar cerul geme-înlăcrămat, pe geana neagră a pădurii. Plângând iubiri de-altadat', al căror loc e dat azi urii. Izvoarele oftează dor în fiecare susurare, doinind în unda ce ușor se-neacă-n marea de uitare. În umbra Lunii învelit, pe-un colț de stea un suflet plânge, iubirea care l-a vrăjit iar azi cu ură îl străpunge.
16
Cântând iubirea
Când scrii Răsare Luna la ferești, cu toate dorurile promise. O coală albă-s, tu îmi ești peniță-n călimări de vise. Când scrii cu versuri gândul tău pe cerul gol al vieți mele, îmi dai un vis să fie-al meu. Mă poarte-n zbor până la stele. Îmi scrii cu mâna ta vrăjită 'n cuvînt de dor,cu vis povești. Să știu că dragostea există Cât eu îți sunt și tu îmi ești!
17
Gabriela Mimi Boroianu
Știi tu? Știi tu micuță floricea ce-nseamnă dorul și să-mi spui, dacă vreodată voi putea, să scap de sub osânda lui? Știi tu micuță stea din cer, ce-nseamnă oare dragostea? Să-mi dai un leac acum îți cer, că m-am îmbolnăvit de ea!
18
Cântând iubirea
Să nu mă-ntrebi Să nu mă-ntrebi de ce-mi pasă de tine. N-aș ști să-ți spun ce e-n sufletul meu. De ce-mi fac griji, să-ți fie ție bine, de ce la tine mă gândesc mereu. N-aș ști să-ți spun de ce răsare Luna. De ce apune Soarele-n apus. Nu știu de ce la tine mă gândesc într-una. Nu mă-ntreba, că n-am să-ți dau răspuns. Știu doar că-mi bate inima mai tare, de câte ori la tine mă gândesc. Că te-ascult mereu cu încântare și doar la tine-aș vrea eu să privesc. Să nu mă-ntrebi că n-aș ști ce să-ți spun. Știu doar că lângă tine-aș vrea să fiu acum!
19
Gabriela Mimi Boroianu
Dă-mi palma ta Dă-mi palma ta s-o strâng în pumnul meu, să pot să-mi trăiesc visul într-o clipită. Să te privesc în ochi, să te văd ca pe-n zeu venerându-te îndrăgostită. Nu vreau pe-un soclu să mi te așez. Statuile sunt reci și nu au viață. Dă-mi palma ta cu tine să visez și să păstrez o clipă de speranță. Dă-mi palma o șoaptă să ascund în ea. N-o pot rosti în ochi privindu-te, că ceru'-n roșu tot s-ar colora iar păsările ar uita să cânte. Sunt taine ce se-ascund într-o privire. Cu inima doar poți să le citești. Dă-mi palma ta, o clipă de-mplinire în ea s-așez, să simți cum este când iubești.
20
Cântând iubirea
Mi-e sufletul Mi-e sufletul o boare de-aer proaspăt, ce rătăcește fără țintă în univers. Azi rătăcirii aș vrea să îi pun capăt și m-am oprit o clipă în fața ta din mers. Am întins mâna a rugă către tine. Tu lasă umbra gândului să-ți cadă asupra ei, în versurile-ți de bine. Cu sufletul pune-mi o sărutare-n palmă. Mi-e sufletul o pasăre ce zboară, ce încă-și caută un loc de popas. Fă palma căuș și-ntinde-o-n-afară cuibar pentru timpul ce i-a mai rămas.
21
Gabriela Mimi Boroianu
Îmi poate spune cineva? Îmi poate spune cineva Când intră dragostea în suflet Cum poți să faci să scapi de ea? Să nu auzi al ei răsunet Reverberând la tine în piept Lovind ritmatic peste coaste În ritmul ei ciudat, alert De zici că-i o întreagă oaste? Îmi poate spune cineva Ce legi în dragoste se-aplică De-ajungi din prieten altceva Iar inimă din piept abdică? Poate cineva să-mi spună Cum inima poți să ți-o pierzi Pentru o dragoste nebună În care nici măcar nu crezi? De pot cumva lupta cu ea Va rog spuneți-mi, vreau să știu Îmi stăpânește inima Și-n puterea ei nu vreau să fiu!
22
Cântând iubirea
O inimă De-aș ști că tu renunți, m-aș face mânăstire. În mine să te-ascunzi, s-ascult a ta psaltire. M-aș mai face cruce. La mine să te-nchini. Și a ta rugăciune La mine s-o suspini. M-aș face apă sfântă Pe buze să-ți ajung și-a ta durere mută În mine să o strâng. Mătanie să-ți fiu în mână să mă ții și ruga când o spui încet să mă mângâi. Dar câte nu m-aș face c-atât de drag îmi ești... O inimă ce-ți bate Și-în piept cu ea trăiești!
23
Gabriela Mimi Boroianu
Te iubesc De vezi că n-am cuvinte, Mă bâlbâi și muțesc, Să nu-ntrebi dinainte, Să știi că „Te iubesc”. Și lacrimi de adun Că nu pot să vorbesc, Să știi ce vreau să-ți spun, Atât că „Te iubesc”. Că de emoție vezi, La față cum roșesc, Să nu-ntrebi ci să crezi Pe tine „Te iubesc” Iar dacă n-am curaj În ochii să te privesc, Să iei asta drept gaj La faptul că „Iubesc”
24
Cântând iubirea
De c e Ți-e teamă suflete să zbori? Mi-e teamă că-întâlnesc iubirea, că o să simt ai săi fiori și voi afla ce-i fericirea. Mi-e teamă că pe culmi m-o duce și-apoi singur mă va lăsa și voi uita să zbor și-atunce, în negre-abisuri voi cădea. Mi-e teamă c-alături de ea voi învăța ce-nseamnă „viață”. Iar de cumva mă va lăsa voi rămânea fără speranță. N-oi ști ce rost mai are-o clipă. Nu-mi va mai place s-o trăiesc. Nu vreau să zbor căci mi-este frică, nu vreau iubirea s-o-ntâlnesc! Dar oare, suflete, nu știi? Iubirea ce-i adevărată, nicicând nu te va părăsi ’ți va fi alături viața toată!
25
Gabriela Mimi Boroianu
Și plouă și plouă... Și plouă și plouă-n-neștire, Cu tine la mine-n ferești, Căci ploaia ce-mi cântă iubire În cuvinte, pe geamuri, tu-mi ești! Și plouă și-mi plouă crâmpeie Din doruri ascunse-n povești. Sunt cea mai cântată femeie, Ești ploaia ce-n stropi mă doinesti! Și plouă și plouă cu tine, La geam poezii îmi grăiești, Fiecare picur îmi spune, Cât de mult, de profund mă iubești. Ce drag îmi e astăzi de ploaie Când știu că în ploaie trăiești Aș ieși să mă ude șiroaie, Cuvântu-ți cu care-mi vorbești!
26
Cântând iubirea
Misterul iubirii În câte feluri poți iubi? Poți oare împărți iubirea? Și câte vieți ți-ar trebui să poți să-i înțelegi menirea? Câte nopți de neodihnă ar trebui să-ți vadă cerul, cum cauți fără de odihnă, căi, să-i înțelegi misterul? Câte iubiri sunt pe pământ? Din ce se nasc, cum le găsești? Cum să le chemi, cu ce cuvânt? Ce poți să faci să le oprești? Oricâte întrebări ai pune, răspuns nu vei afla în veci. Iubirea un mister rămâne pe care n-ai să-l înțelegi.
27
Gabriela Mimi Boroianu
De ai noroc, se va opri și-o clipă cât o viață-ntreagă, în esența ei o vei trăi dar gându-ți n-o s-o înțeleagă! Acceptă-i darul, atât cât e și-atâta timp cât ți-l va da. Nu căuta a-l înțelege căci, nicicând nu vei putea!
28
Cântând iubirea
În zbor Îmi purtam aripile-n zbor deasupra sorții, De dup-un nor privirea ta mă urmărea, Înmiresmând suav tăcerea nopții, Când cu un surâs toți trandafirii-i înflorea. Cu zborul frânt și aripa însângerată, Brodam dantele pe-un cer de-acuma sângeriu, Jelind ca o vioară dezacordată Ce sunt acum și ce aș fi vrut să fiu. Din urmă cu dor și cu speranță împletit, Tu transformat în curcubeu înmiresmat, Umplînd tot cerul de culoare mi-ai zâmbit Și zborul meu către înalt mi-ai ușurat.
29
Gabriela Mimi Boroianu
Gând răzleț – Mănânci? mă întrebă mușcând din măr. Și zeama se prelinge în colțul gurii. Iar ochii îi ardeau mocnit. Cum să fii rezistat Adam? Eu gura ei aș fi mușcat-o! Hămesit..
30
Cântând iubirea
Doar o zi Legănate frunze-n vânt, Ce plutesc până la nor, Ca o frunză astăzi sunt, Îmi duc dorurile-n zbor. Adieri de vânt în ramuri, Uscând roua dimineții, Ochi plângând pe lângă geamuri, Toate dorurile vieții. Zbor înalt de rândunici, Ce spre alte zări se-avântă, Tu acolo... Eu, aici.. Dor cu dor vrea să se-ajungă. Raza soarelui e rece Când atinge luciul apei. Dorul meu nicicând nu trece, Rău m-aș plânge astăzi soartei.
31
Gabriela Mimi Boroianu
Toamna vine încetișor Pământul să-l stăpânească. Sufletul mi-e plin de dor, Nimeni nu-i să-l potolească. Cade brumă peste vii, Greieri-au tăcut de mult, Numai eu mai cer iubirii, Ce-a promis că-mi dă de mult. Ziua-i scurtă noaptea rece, Toamna-i dusă, iarna vine, Numai mie viața-mi trece, Tot cerșind o zi cu tine. Câte doruri sunt pe lume, Eu le-am strâns în piept pe toate, Tot rostind o rugăciune, Doar o zi... dacă se poate.
32
Cântând iubirea
Hoțul – Joacă-te! Jucate-aș eu, Pe genunchiul meu cel stâng, Mâna-n sân să ți-o ascund! Să-ți fur mărul… – Nu ți-l dau! – Nici nu-l cer, Eu doar îl iau! – Tu te joci acum cu mine? – Ești copilă fără minte, Nu mă joc, doar mă prefac, Uite mărul ți-am furat! Zice el șiret zâmbind, Ea rămâne suspinând...
33
Gabriela Mimi Boroianu
De ce să-ți fiu? De ce să-ți fiu când tu nu-mi ești, Decât o umbră călătoare, Când tu vrei doar să m-amăgești, Cu-atale vorbe înșelătoare. Creezi o lume de povești În care eu mă pierd mirată, Și mă întreb în gând ce ești, Un prinț din lumea de-altădată? Îmi spui mereu că mă iubești Că sunt Crăiasa cea frumoasă Dar tu vrei doar să m-amăgești, Păianjen ești ce-ntinde-o plasă. Oh! Aș veni să mă iubești, De-aș crede că-i adevărat, Dar cum să-ți fiu când tu nu-mi ești, De cât un gând... astăzi aici, mâine plecat...
34
Cântând iubirea
Femeii Erai și-ai fost a mea femeie Pierdută într-un timp trecut, Și regăsită într-o iubire Ce-n veacu-acesta a început. Când cu piciorul tău lăsai O urmă-n lumea mea de vis O ușă tu îmi deschideai, Spre alt tărâm de paradis. Și când cu mâna ridicată, Făceai un semn de regăsire Într-o mișcare ondulată, Îmi dădeai o clipă de-mplinire. Cum m-ai făcut să te iubesc, Femeia mea cu sânul plin? Un'te-am pierdut? Un'te găsesc? Spune-mi acum unde să vin…
35
Gabriela Mimi Boroianu
Te caut dintr-un timp în altul, În vechiul spațiului m-afund, Și mă ridic cătând în altul, Femeia mea cu trup plăpând. Într-o speranță fără viitor, Te caut să te regăsesc, Mă nasc din nou și din nou mor Prin timp trecând să te-ntâlnesc.
36
Cântând iubirea
Gând Mi-a venit un gând Lună nouă Să-mi împart cărarea-n două. Una către mine, Una către tine. Dar fiind o ființă foarte indecisă Lipsită de voința și poate egoistă, N-aș ști pe care s-o aleg... Pe care-am să câștig, Pe care am să pierd. M-aș așeza, Și-aș aștepta. Gândurile mi le-am pierdut În urmă undeva. Mi-a mai rămas doar inima din piept. Dar și ea a plecat, Eu... încă o aștept. Măcar de-aș fi văzut Pe ce cărare ea s-a dus! Știam Unde s-o caut Și poate te găseam Pe unde ești ascuns...
37
Gabriela Mimi Boroianu
Iubește-mi sufletul Iubește-mi sufletul, dar nu-mi cere mai mult. Nu cere o iubire pământeană. Nu am de unde să-ți dau, tot ce-am avut E sufletul ce-n mine se destrămă. Iubește-mi sufletul dar nu-mi cere mai mult. Nu-mi cere ce eu nu pot să-ți ofer. Iubește ce îți dau, nu cer nimic decât Din când în când cu tine să visez. Iubește-mi sufletul, dar nu-mi cere mai mult. Nu-mi cere pasiuni, ce ard mocnit, Pot să-ți ofer ce am, doar sufletul Și o iubire fără început și fără de sfârșit. Iubește-mi sufletul și lasă-te iubit, Absoarbe-mă să șimți tot ce simt eu, Iubiri dumnezeiești cum nu ai mai simțit, Iubește-mi sufletul și-al tău va fi mereu.
38
Cântând iubirea
Aș veni Oh!!! aș veni dar ești așa departe, Spune-mi tu, cum să-i fac inimii dreptate? Cum să împart acesta lume-n două, Când cerul plânge peste noi cu rouă? Cum să despart o mare în două țărmuri, S-ajung în brațele-ți să vezi cum tremur? Cum să despic văzduhul pân' la tine, Să simți și tu câtă iubire am în mine? Oh!!de-aș putea distanța s-o comprim, Să vin la tine-n brațe și să ne iubim…
39
Gabriela Mimi Boroianu
D e c e? De ce îmi ceri să te iubesc, Când tu știi că nu poți iubi, De ce să vreau să m-amăgesc, Când ce vreau eu tu nu-mi poți oferi. Îmi ceri atingeri diafane Dulci sărutări le vrei pe buze, Dar când îți cer să-mi dai iubire, Tu cauți și-mi dai mii de scuze. Îmi vrei atingerea fierbinte, Aripi tu vrei să-ți dau să zbori, Dar când te chem să vii la mine Te faci că nu auzi și mă omori. Îmi spui în ochi să te privesc, Să-ți sărut pleoapele lăsate, Dar dacă-ți spun că te iubesc Distrat privești în altă parte.
40
Cântând iubirea
Tu vrei vulcani treziți în tine, Ce-n focul lor trupul să-ți ardă, Dar când îți cer să-mi dai iubire, Tu pleci, spunându-mi că ai treabă. De ce să-ți dau iubirea mea Când tu nu poți să mă iubești, Când nu mă vrei în viața ta, De ce să vreau să m-amăgești?
41
Gabriela Mimi Boroianu
Cuvinte Te-am văzut cum te scăldai, Sus la lacul din pădure Aveai ochi ca două mure, Și ce trup de zână aveai. Cum te-nfășurai în ape, Aveai crini în loc de sâni, Și în păr culori de fân, Când îl revarsai pe spate. Te-am văzut și chipul tău A rămas la mine în minte Cum să spun că te iubesc? Cum să spun, că n-am cuvinte.
42
Cântând iubirea
Să pot Ca să te pot iubi așa cum ești, Eu toate lacrimile mele Domnului le-aș da, Prin timp trecând să mă-ntlânesti, Să recunosc dragostea ta. Și i-aș mai da în plus lui Dumnezeu Un zâmbet cald și îngeresc, Să te creeze doar al meu. Să mă iubești, să te iubesc.
43
Gabriela Mimi Boroianu
Drumuri Când ești Mi-e teamă să-ți vorbesc, Nu vreau să-ți tulbur gândurile, Căci știu că mă iubești, Tu știi că te iubesc. Îndepărtate ne sunt drumurile. Dar când lipsești, Eu mă topesc Și dorul curge lacrimă sub pleoape, Căci mă iubești Și te iubesc Și-a noastre drumuri sunt prea îndepărtate. Și n-am curaj, mărturisesc, Să schimb ceva din astea toate Știu doar că-n vise te iubesc, În gând te strig Te strâng sub pleoape.
44
Cântând iubirea
O mare ești Ce plânge zbuciumat. Eu te iubesc, Tu mă iubești. Dar drumul tău, De-al meu E prea îndepărtat.
45
Gabriela Mimi Boroianu
D e c e? De ce strigi tare tu nu știi, Că nu-i nevoie de cuvinte?! Un suflet îți poate vorbi Și stând în banca lui cuminte? Crezi că-i nevoie să răspundă, Strigând în cele patru zări? Fă liniște și inima-ți o să audă, Cum îți șoptește TE IUBESC-uri Din seară până-n zori! Te-aude-n gânduri și te simte, Dar greu îi este să-ți vorbească, Nu fiindcă n-ar avea cuvinte, N-are curajul să-ndrăznească! Și stă te ascultă suspinând, Plângând cu lacrimă amară, Iubindu-te numai în gând, Cum te-a iubit de prima oară.
46
Cântând iubirea
De-ai ști tu De-ai ști tu dorul tău cum vine Cum mă inundă ca o apă. Trecând prin suflet către tine, Îneacă inima din mine, Trezindu-mă la viață! De-ai ști fierbintele tău dor, În flăcări cum mă pârjolește, Îmi arde pielea por cu por, Sufletu-mi umple de fior, La viață inima-mi trezește! De-ai ști tu ce-ai făcut din mine, Cu dorul tău mă chinuiesc Și mor și-nvii căci fără tine, Se scurge viața ce-am în mine, Atât de mult eu te iubesc!
47
Gabriela Mimi Boroianu
Vorbind... – Oricâte flori ar înflorii, Eu iubesc numai una! Oricâte stele-n cer vor fi, Tu mie-mi rămâi Luna. – Cât ar fii câmpul de-ncărcat Nu-i mai frumos ca tine, Ești cel mai minunat bărbat, Luceafăr pentru mine!
48
Cântând iubirea
Uitare Fără tine de-acum toamna Va fi mult mai rece și mai tristă Iar pe hârtie, se va frânge pana, Încercând să adune ce nu mai există. Și golul va crește în inima mea Ca o povară ce-apasă, apasă... Fără-ncotr-o, de nebună aș pleca, Să nu mai am casă, să nu mai am masă. Să fug de uitarea ce vine din urmă, Și-n mantia sa mă înfășoară Îmi frânge iluzia, visul mi-l curmă Speranța-n amintire-mi coboară! ... Și ani după ani vor trece de-acum Și toamnele triste-mi vor fi, Iubirea-i în vânt risipită ca fum În uitare vei trece și nu te-oi mai ști. Uitat vei rămâne în sufletul meu Și doar durere în piept va rămâne Prin toamnele reci călători-voi mereu În căutarea iubirii pierdute...
49
Gabriela Mimi Boroianu
Te adun Te adun din cioburi de stele, Din dorurile mele Din frânturi de gânduri ce dor, Din șoapte pierdute în zbor. Într-un vis cel visez noapte de noapte, Te strâng înfiorată sub pleoape, Te plâng în lacrimi de cuvinte nespuse, Ecou al iubirii ce între noi începuse. Întind brațele în gol către tine, Să te adun din uitare, să te păstrez lângă mine! Nu pot să renunț, mi-ești încă în sânge! În suflet vibrează iubirea ce plânge.
50
Cântând iubirea
Când nu te am Când nu te pot avea cu mine, Te am în gânduri și-n suspine. Te am în lacrimi care-mi curg, Pătându-mi zarea în amurg, În roșul macului aprins, În ochi ce te privesc surprins. Îmi ești un dor care-mi suspină, Ofilind floarea din grădină. Când nu te am mă simt pierdută, O frunză-n vânturi rătăcită. Ah... de-ar fi atâta de ușor, Purtată m-aș lăsa de dor Și-aș ruga vântul să m-așeze, Iubire în brațele tele! Să-ți spun că te iubesc cu dor, Apoi... nu-mi pasă dacă mor.
51
Gabriela Mimi Boroianu
Vis De când mă știu pe-acest Pământ Purtată-am fost de-un dor nebun, Și rătăceam noapte de noapte, Pe țărmurile unui gând. Valuri de lacrimi îmi udau Piciarele desculțe, Iar stropi de vise se spărgeau Lipindu-mi-se de buze. Câmpii de dor am străbătut Bătându-le cu pasul Și apă dulce am băut În ea lăsându-mi glasul. Sorbind iubirea din izvor Pe tălpi adunând dor Mă trezeam dimineața-n zori Plângând încetișor. Și an de an fără să știu Mă-ndrăgosteam mai mult. Sufletul-n zori mi-era pustiu Iar noaptea un tumult. Până-ntr-o zi când glasul tău Și-a ridicat strigarea, Și-am înțeles cine sunt eu, Și care mi-e chemarea!
52
Cântând iubirea
Dar ce păcat era târziu, Glasul nu pot să-l mai ascult, Rămân captivă într-un vis, În care sufletu-am pierdut. Rămân o candelă aprisă, O rugă către Dumnezeu, Să ai mereu calea deschisă, Nicicând să nu ai drumul greu. Iubește-mă în visul tău, Purtându-mă prin galaxii, Cum ai făcut-o-ntotdeauna, Când nu știai că mă vei întâlni.
53
Gabriela Mimi Boroianu
Îmi e sufletul Îmi e sufletul o apă Ce se zbate lângă mal, Ce doinește într-o șoaptă, Valu-i vers și versu-i val. Îmi e sufletul un vânt Ce se tânguie între zări, Plânge-n șoaptă al său cuvânt, De cu seară până în zori. Îmi e sufletul o mare Ce se-ntinde nesfârșit, Cine înțelege oare Al său vuiet tânguit?
54
Cântând iubirea
Cutezanță Oricâte vânturi reci și toamne desfrunzite, Ar trimite viața să mă doboare la pământ, Atâta timp cât știu că tu ești lângă mine, Pe toate am curajul să le înfrunt! Oricât de încercată mi-ar fi ziua, Oricâte greutăți mi-ar ieși-n cale, Pe toate eu le trec cu fruntea sus, Când știu că seara voi dormi-n brațele tale! Tu-mi dai curaj și cutezanță, Și-aripi ca să zbor la cer îmi dai, Și-mi suflii-n ele vânturi de speranță, Tu ești bucata mea ruptă din rai! Tu știi că fericirea te ținea de mână, Și că norocul te purta-n spatele lui, Că toate astea de când sunt cu tine împreună, Mi-au transformat cursul destinului?
55
Gabriela Mimi Boroianu
Poate lui Dumnezeu i s-a făcut milă de soarta mea, Și-un înger pe pământ la mine a trimis, Să m-ocrotească și să-mi dea iubirea, Și să-mi arate cum se-mplinește-un vis. Scutură-ți viață greutățile cât vrei, Și poți să dai cu mine de pământ, Tu fericirea n-ai să poți să-mi iei, Atâta timp cât eu cu îngerul de mână sunt!
56
Cântând iubirea
Te voi iubi Te voi iubi și azi cum te-am iubit și ieri, Te voi iubi feeric în noapte dacă-mi ceri, Te voi iubi tăcând, te voi iubi-n cuvânt, Te voi iubi profund, te voi iubii oricând. Te voi iubi cum vrei, te voi iubii curat, Te voi iubi în lacrimi și fără de păcat, Te voi iubi în zori când se ascunde Luna, Scriindu-mi pe-al tău trup iubirile cu mâna! În zilele-nsorite, în nopțile cu ploi, Când sub cearceafuri ude împărțeam iubiri la doi! Te voi iubi când seara stelele-și aprinde, Iar tu-n a tale brațe zâmbind mă vei cuprinde. Te voi iubi când râzi, când plângi sau când ești trist, Te voi iubi iubite atât cât eu exist!
57
Gabriela Mimi Boroianu
Ochii mei Ochii mei sunt două porți de noapte. Ochii mei îți deschid calea spre țara de șoapte. Ochii sunt ca două nopți de patimi. Ochii mei ascund sub gene o mare de lacrimi. Ochii mei sunt ca două pete de întuneric. Ochii mei te privesc cu nesaț și himeric. Ochii mei sunt o carte cu povești, Ochii mei privindu-i te fac să trăiești. Ochii mei sunt file din cartea iubirii, Ce ard ca o flacără pe altarul fericirii. Ochii mei te cheamă să-i urmezi, Ochii mei... Dar tu nicicând n-ai să-i vezi!
58
Cântând iubirea
Gânduri răzlețe Mă ning răzlețe gânduri Încărunțindu-mi părul Și vise se destramă sub răceala lor. Sufletul îmi plânge, Inima îmi zbiară: Mai vreau o clipă dulce de amor! Luând cu ei iubirea, Anii s-au dus. Petale dintr-o floare Ce se usucă-n glastră. Nu cred c-a mai rămas ceva de spus... Regretele-s tardive, Cuvintele sunt seci, Mă plânge-un vânt când bate la fereastră. M-absoarbe cerul, Mă vrea-napoi un fir de praf. Înfuriat c-am întâlnit cândva iubirea. Astăzi s-a dus, Nimic n-a mai rămas. Mă pierd în gânduri Tot încercând să simt dulceața ei, Dar fadă-i amintirea...
59
Gabriela Mimi Boroianu
Chinuri În nici o altă noapte albă, N-am suferit ca-n astă noapte, Când carnea începea să fiarbă, Și inima să îmi tresalte. Aș fi ieșit afar' să strig, Dar cine oare să m-audă Și ce-ar fi zis când nudă-n frig, M-ar fi văzut strigând zăludă? Și ce să fi făcut în noapte, Când patima în trup ardea, Și nimeni nu părea că poate, Un leac de chinuri să îmi dea. Aș fi ieșit s-alerg în zare Spre apa rece a Dunarii, Dar aș fi reușit eu oare Să mă opresc a suferii? Să-mi stâmpăr doru-aprins în vânt Și fierbințeala carnii în ape, Părea că astea toate sunt, Dar nu erau... menite să mă scape!!!
60
Cântând iubirea
Mi-e dor de tine Atât de dor c-aș plânge. Și triști mi-s ochii ce te caută în zări pierduți, Cum să-ți explic ce se întâmplă acum cu mine? Cum? Când nici eu mie, nu pot să îmi explic. Mi-e dor de tine. Atât de dor că plâng. Una după alta lacrimile curg pe fața mea, Mi-e glasul mut, dar dorul țipă în piept la mine, Cum... cum să te strig, ca să m-auzi acum? Mi-e dor de tine Atât de dor, că doare Dar tu nu știi, iar eu nu știu cum să îți spun, Să înțelegi că sufletul îmi moare. Ah, cât aș vrea să te-ntalnesc, să te aud...
61
Gabriela Mimi Boroianu
Dă-mi mâna Dă-mi mâna, e timpul să ne luăm la revedere, Te rog oprește lacrima din ochi ce se-nfiripă, Privește-mă în față, dar fără urmă de durere, Acum, în cea mai grea și cea din urmă clipă. Dă-mi mâna, e timpul să ne luăm la revedere, Căci singuri noi vom merge, de azi, pe-al vieții drum, Privește cu curaj,dă inimii putere, Drumurile noastre se despart aici acum. Dă-mi mâna e timpul să ne luăm la revedere. Această strângere de mână s-o ții în amintire. Iar peste ani să-ți amintești,de vei avea plăcere, C-ai împărțit cu mine o clipă de iubire...
62
Cântând iubirea
Șoapte de dor Haide, vino tu iubire, Peste mine te coboară, Pielea tu, mi-o înfierbântă În atingeri de vioară! Și-mi șoptește la ureche, Note dulci de clopoței, Fă-mi inima să tresalte Așa cum îi place ei! Sentimentele se adună, Se împletesc în armonie Sufletul în mine cântă Doar cu o șoaptă de iubire! Ascult muzica mă încânta. În vârtejuri de viori Pielea mea se înfierbântă Înflorind pe piept fiori.
63
Gabriela Mimi Boroianu
Încântarea mă învârtește Într-un vals amețitor. Sufletul mi-l liniștește Sărutarea ta, de dor! Și în vis, tu mă coboară. Linistind inima mea În atingeri de vioară Căci tu îmi ești dragostea!
64
Cântând iubirea
Jocul tău E totul joacă de copii Și-mi place jocul cum îl joci Și felul tău de a iubi De parcă ai vrea mereu să rogi. Să rogi iubirea ca să vină, De parcă ea n-ar vrea deloc, Dar joaca, de iubire-i plină, Căci „a iubi”-i de fapt e-un joc. Hai să jucăm acuma jocul, Fă regula cum dorești tu, Chiar dacă ne jucăm cu focul, Îmi place jocul nu zic nu. Voi zice da oricând dorești Și cum vei vrea te voi iubi, Vreau doar și tu să mă iubești Iubește-mă cum doar tu știi!
65
Gabriela Mimi Boroianu
Și dacă Și dacă floarea de castan, ar avea gură să vorbească Ar povesti la toți, de noi și de iubirea noastră Și dacă frunzele ar putea,să spună Lunii, despre noi Ea ne-ar găsi și ar lumina iubirea dintre noi!
66
Cântând iubirea
Vreau să te uit Mi-e sufletul bolnav de așteptare, O greutate mare inima îmi apăsă. Gândurile despre tine mă doboară Vreau să te uit, dar toate nu mă lasă. Totul de tine mereu îmi amintește Oriunde eu privesc, te văd pe tine Cum să te uit, când dorul în piept sporește Iar inimă mea pleacă către tine? Mă pun în pat, dar somnul nu mai vine Și să respir îmi e din ce în ce mai greu Bolnavă sunt, din dor prea mult de tine. Cum să te uit când „Tu” ești însuși „Eu”
67
Gabriela Mimi Boroianu
Să sun? Să sun? Mi-e teamă că-mi răspunzi. Ce-o să-ți zic când vocea-ți mă întreabă? Că îmi plac ochii mari, rotunzi sau că-ți iubesc crovul din barbă? Că-mi place părul nins la tâmple și zâmbetul din colțul gurii ce sufletul cu drag mi-l umple? Dar teamă mi-e să nu te-nfurii și tac, cu telefonu'-n mână, căci n-am curaj să îți vorbesc. Mă uit la el, aud cum sună. Apoi închid căci nu-ndrăznesc.
68
Cântând iubirea
Dă-mi o veste Peste câmpuri de poveste, Peste ape-ntunecate, Dă-mi tu dragoste de veste Că nu ești așa departe! Și când Luna se coboară Între valuri să se scalde, Dă-mi o veste bunăoară Și-ale tale buze calde! Și în leagănul de stele Ce se-ntinde între zori, Vino tu-n brațele mele Și mă mistuie în fiori...
69
Gabriela Mimi Boroianu
Trandafiri pentru tine iubire! Trandafiri pentru tine iubire! Între ei am ascuns inima mea, Tu caut-o și găsește-o și ia-o cu tine Cât încă mai bate și miroase iubirea din ea. Trandafiri pentru tine iubire! Să nu uiți niciodată mirosul meu, Ascuns într-o petală de floare, Împreună cu iubirea și sufletul meu. Trandafiri pentru tine iubire!
70
Cântând iubirea
Mă arzi în cuvinte iubire Mă arzi în cuvinte iubire. În cuvinte ce mă cheamă țipând. Te aud și mă doare și plâng. Dar tu știi că același dor îți plânge în piept Când mă strigi și mă chemi, Eu te aștept. Pe un colț de stea, la margini de lume Seară de seară inima-mi plânge Eu sunt aici, tu ești prea departe. Și dorul mă arde, Sufletu-mi se zbate. Și plâng în neștire, Cuvinte ce mor Pe-un petec de coală Făcut avion. Îl arunc pe fereastră Poate vântul milos, Îl aduce la tine Nu-l așterne pe jos. Mă arzi în cuvinte iubire. Căci doru-i mai mare la mine Și plâng și mă sting și-ți vorbesc În tăcere deplină.. TE IUBESC
71
Gabriela Mimi Boroianu
Gară Sunt singură în gară, Și doar la tine mă gândesc. Trec trenuri mă înfioară, Că nu te regăsesc. Stau singură în gară Iar gândul mi-e la tine Trec trenuri mă-înfioară, Că nu ești lângă mine. Și dacă trenuri vin și pleacă Eu doar la tine mă gândesc, Și-aș vrea să știi din depărtări, Că doar pe tine te iubesc.
72
Cântând iubirea
Să-ți fiu... Ascunde-mă-ntre vise și leagă-mă de gându-ți, Absoarbe-mă în ființa-ți, până devin tu însuți, Apăra-mă de mine și-ajută-mă să-ți fiu, Recreându-mă ființă din cuvântul ce ți-e viu. Dă-mi aripi de lumină, fiind eu însămi visu-ți, Călăuzindu-mi zborul, ridică-ți însuți zboru-ți. Unindu-ne-ntr-un cuget, simțirea-ți dămi-o mie, Varsă-mi litere-n sânge, naște-mă poezie!
73
Gabriela Mimi Boroianu
Iubitule Iubitule, doar ochii tăi, Mă pot vedea ca pe-o minune! Ascunde-mă de ochii răi, Între cuvintele-ți mă pune. Iubitule, cu a ta slovă, Renaște-mă în poezie, Să poată toți să mă citească, De drept să-ți aparțin doar ție. Iubitule, doar gândul tău, Să mă cuprind-așa cum sunt: Un susur dulce de pârâu, O lacrimă din cer căzând. Un trandafir îmbobocit, În cupa lui prinzând lumina, Înmiresmând un răsărit, Când mă culegi, prinzându-mi mâna. Iubitule, cu-a ta magie, Adoarme Luna-n palma ta, Ascunde-ne în poezie, Să luminăm și noi ca ea!
74
Cântând iubirea
Călător Pășesc pe stele din vis în vis, Trecând o punte peste lume, Făcând din ea un paradis, Pictat în litere pe strune. De-jos de mine, e-o mare de iubire, Deasupra, cerul cu suspine, La mijloc vânturi cu-mplinire, Mă poartă-n brațe către tine. Mă nasc zâmbind, să mor de dor, Sunt doar o stea pe bolta lumii, Presar dorință, speranțe-nflor, Te leg de mine-n raza Lunii. Mă nasc copac, ramuri întind, Să sprijin visul ce ia ființă, Mă nasc plângând și mor iubind, Călătorind spre neființă...
75
Gabriela Mimi Boroianu
Inimă rănită Ți-am pus sufletul în palmă, cu încredere l-am pus Și dragoste, spunându-ți să nu strângi pumnul tare, Dar tu, zâmbind, iubire mi-ai promis și pumnu'ai strâns! Privindu-mă ironic, mințindu-mă cu nepăsare. Mă uit cum se sfarmă și printre degete-ți se scurge, În vânt se împrăștie, lumină, fără să-l pot opri. Ți-am dat iubire iar tu ai râs și-acum îmi plânge Rănită inima, ce nu va mai putea nicicând iubi!
76
Cântând iubirea
Femeie nebună Femeie nebună Cu suflet de foc, Cu chipul de zână Și ochi de potop, Cu mers de felină Și buze de dor, Privire senină Și pasul ușor, Cu buze de roșu Și piele de alb, Cu părul de negru Și trupul de val, Mă prinzi în privire Mă legi în păcat, Pui lacăt iubire Țintuidu-mă-n pat, Mi-iei inima-n palmă Și sufletu'-n șoaptă Să simți cum te cheamă Și cum te așteaptă.
77
Gabriela Mimi Boroianu
Mă citești cu nesaț, Mă absorbi cu avid. Am să-ți fiu și păcat Am să-ți fiu și candid. Femeie nebună Am să fiu cum vrei tu! Da-mi iubirea-ți păgână Și-am să-ți dau sufletu'.
78
Cântând iubirea
Un strigăt mut Ziduri peste ziduri cresc în jurul meu, Din ce în ce mai mari, mai multe se ridică. Aș da să le dărâm, să evadez, dar eu … Nu am curaj și mă ascund de frică. Mă ascund în mine, de mine, de lume, Din teamă, de tot ce mă înconjoară. Trăiesc o viață ce simt că nu-mi aparține. Crud adevăr sub greutatea lui mă doboară. Mă simt străină în lumea mea perfectă, De parcă aș fi un perpetuum mobile. Mă mișc din inerție, dar.. sunt defectă! Rămân o prizonieră a viselor ucise. Îmi creez o lume deasupra norilor Și gândurile-mi las acolo sus să zboare. Dar fiecare coborâre e un dor, Ce sufletul mi-l sfâșie și... doare.
79
Gabriela Mimi Boroianu
Atâtea ziduri se ridică în jurul meu M-aș pierde-n lumea mea imaginară. Acolo nu-s cum vor ceilalți să fiu sunt „eu”. Cu sufletul ușor și fără de povară. Mă dor și m-obosesc tăcerile în doi Sau când vorbești și trebuie s-ascult. Când cu plăcere îmi mai ucizi un vis și-apoi Îmi spui să râd, că ce e bun a fost făcut! Și plâng în gând chiar când zâmbesc suav, Și-apoi m-ascund din nou în lumea mea, Să nu văd zidurile cum cresc în jur și-i grav Că tot ce-aș vrea e să rămân acolo-n ea.
80
Cântând iubirea
Muză și minune Tu mă trăiești ascunsă între cuvinte, Mă îmbraci cu dor și mă dezbraci de teamă, Iar eu ascult povestea ta cuminte Mă nasc din nou, să-ți fiu de bună seamă, Minunea ce se vrea în versu-ți stăpână, Înmugurită în fiecare semn cel scrii Ca, presărând asupra ta lumină, Să crească în conjugarea verbului „a fi”! Tu mă sădești în fiecare gând șoptit, Ca pe-o sămânță ce va-nflori iubiri. Mă uzi în lacrimi și-un dor nestăvilit, Se scrie singur în litere, în trăiri... Apoi m-acoperi cu brazde de-ntrebări, Și-aștepți răspunsul să vină de la sine, Iar slovele-ți se scriu pe mine până-n zori, Născându-mă să-ți fiu și muză și minune!
81
Gabriela Mimi Boroianu
Mă lasă să-ți fiu Mă lasă să-ți fiu muză atât cât pot să-ți fiu, Nu-mi scoate acum iubirea din planul ancestral. S-ar pângării în asta lume și, nu târziu, Vei regreta minunea ce-a devenit banal. Mă lasă să-ți fiu muză, să mă visezi în noapte. Acolo sunt a ta, așa, cum tu mă vrei să-ți fiu, Nu o femeie simplă care prea mult nu poate... Că de mă pierzi de muză-o să-ai sufletul pustiu. Mă lasă să-ți fiu muză, acolo, doar în gând Tu scrie-mă-n cuvinte și-n mii de poezii În versul tău, o vrajă ce mă atinge blând, Voi renăștea mereu lumină-n zori de zi.
82
Cântând iubirea
A fost odată Toate poveștile încep cu: „A fost odată”, Și toate-ar vrea să aibă un final fericit, Dar multe mor fără ca niciodată, Să cunoască bucuria de-a se fi-mplinit... Căci orișice poveste-i doar un vis, Pe care-l naște o inimă îndrăgostită, Și căreia nimeni vreodat' nu i-a promis, Că va simți ce-nseamnă „a fi iubită”
83
Gabriela Mimi Boroianu
Nu vreau să fim doi! Eram „unul”, (sau așa să cred m-am grăbit) Ce visam același vis de iubire. Dar frunze-au căzut. Printre crengi risipit Visul nostru, e azi doar o simplă amintire... Aștept primăvara să-nmuguresc iar. Să-mi înflorească iubirea pe ram. Mă ninge așa cum ninge-n Coșbuc, dar Nu renunț la speranța ce-n suflet o am. Crengi îmi ridic către cer ca o rugă, Am nevoie de tine, să cred în iubire, Să-mpărțim un strop de apă și-o gură De cer. Să-mpletim curcubeie-n privire. Nu vreau să fim doi! Eu aici,tu departe... Un singur copac fă-ne Doamne să fim, Din doi o rădăcină spre cer să ne poarte Și cioburi de vise din flori să-mpărțim!
84
Cântând iubirea
În palma ta În palma ta cresc vise de iubire, Iar eu sunt obosită și-nsetată, M-aplec și beau un strop de fericire, Să pot pătrunde-n lumea-ți minunată. Cu mâna ta descătușezi închise uși, Spre lumi ce nu credeam că mai există, Și-mi dai să beau din palma ta căuș, Un vis ce nu dispare ci persistă! Cu ochii tăi îmi luminezi o scară, Ce urcă spre înaltul cerului, Ca să descopăr pentru-nâtia oară, Minunile din spatele cuvântului, Pe care mi-l rostești abia șoptit, Ca un descântec ce-ar vrea să mă prindă, Să mă transforme-n fluture ieșit, Din închisoarea minții, crisalidă... În palma ta cresc vise de iubire. Eu mă hrănesc cu ele și-apoi mă ridic, Căci tu-mi dai aripi spre desăvârșire, Ca să renasc minune din.. nimic!
85
Gabriela Mimi Boroianu
Buchet Îmi bate Luna-ntr-o fereastră, S-aprinde-un dor în fiecare stea, Iar vântu-n șoapta lui măiastră, 'Mi vorbește de dragostea ta. Aș vrea să nu-l ascult și plâng. Și plâng mălinii din grădină. Mă doare gândul und'-se strâng, Iubirile fără de vină. M-acoperă tristețea, nor Iar stelele se sting încet, Dar tu Luceafăr plin de dor, Trimiți trăirile-ți buchet! Le risipești apoi pe pernă, Doar ca să-mi faci visul frumos, Mălinii-și lasă floarea-n bernă. Cuvinte mor,că-s de prisos...
86
Cântând iubirea
Tu știi Tu știi că-mi furi bucăți de suflet Când dorul tău mă scrie-n vers, Căci îmi adoarme al meu cuget Mutându-mă-n alt univers? Furându-mă în poezie, Mă rupe-ncet de lumea mea, Și-n dulce slovă mă rescrie, Să fiu ce vrei și-acum, ce-aș vrea? Tu știi că versul tău mă fură, Pe mine, cea care-s acum, Și mă rescrie albă, pură, Fără să știu de ce, când,cum? Dar tu știi! Cum altfel oare, Căci tu ascunzi în vers magie Și-o dragoste nepieritoare... Azi mă predau pe mine, ție!
87
Gabriela Mimi Boroianu
Prinos de frumos „Ești iarba crudă din câmpii, Alint în cânt de ciocarli, Ești roșul buzelor din maci, Seninul zorilor când taci, Iar când vorbești cum să-ți spun oare? Ești cântul de privighetoare! Ești raza soarelui în păr, Ești vântul ce adie-ușor, Ești steaua de pe buza zării, Aprinsă-n faptul înserării Ca Luna ești, pe unde treci. Lumină peste vechi poteci. Ești duh de verde-n primăvară, Cu tine învăț să zâmbesc iară! Ești nor ce plânge peste câmpuri Amestecând doruri cu gânduri, În ochi îmi naști o lume-ntreagă, Cum ai vrea tu să nu-mi fi dragă?” Așa mi-ai spus râzând voios, Eu am răspuns cu capu'-n jos, Roșind, șoptind cu glas duios: – Tu-mi ești prinosul de frumos!
88
Cântând iubirea
Rugă Pe cerul nopții mele stea Răsari în fiecare noapte, Îmi mângâi fruntea și-mi culegi A mele gânduri toate. Și somnul liniștit mi-l faci Cu sărutarea ta cea dulce. Pe cerul nopții mele, stea Răsări tu și străluce!
89
Gabriela Mimi Boroianu
Când tu mă strigi Răsună munți, vuiesc păduri, Iar râu'-i mai învolburat, În cer încep să cânte îngeri, Când tu mă strigi cu gând curat. Răsună valea, plânge norul, Și florile miros mai tare, Iar vantu'-n zbor îți poartă dorul, Când tu mă strigi din depărtare. Mă ning cuvinte ca petale, Devin un câmp de margarete, Când cu-albul gândurilor tale, Mă strigi, mă chemi într-o poveste. Te-aud și plâng, căci grele lanțuri Mă leagă de țarina mea, Aș vrea să zbor, să-mi dai tu aripi, Să pot să mă desprind de ea!
90
Cântând iubirea
Cum? La câte capete de pod Să-mi stea mirările străjeri, Să pot să-nnod și să deznod Misterul unei zi de ieri? La câte drumuri în răscruci, Să-mi pun eu întrebările Când nu știu-n care cuib de cuci Tu mi-ai ascuns lacrimile? Cum reușești cu un cuvânt Să-mi alungi orice gând din minte, Să fiu ca o petală-n vânt Purtată-n slova ta cuminte? M-ai dezlegat de supărare, Și m-ai redat pe mine mie, Și-n flor' acum de încântare, Pe orice drum ți-s pașii ție.
91
Gabriela Mimi Boroianu
Cum să dezleg misterul tău Să-ți fiu o boare de aer proaspăt S-alung din gândul tău ce-i rău, Și supărării să-i pun capăt? Cum să-ți întorc eu acest dar, Ce mi l-ai dat cu prisosință, În versul tău cel plin de har, Minune pe pământ nu ființă! Pe care drum să mă așez, Să-ți fiu o dimineață-n rouă, Și-apoi o seară ce-o visez, În lumea asta ruptă-n două? Jumate eu, jumate tu, Și între noi nemărginirea.. Știu! îmi fac corabie sufletu' Și-am să-mi așez în el iubirea!
92
Cântând iubirea
Minte-mă! Minte-mă că încă nu-i șah mat, Minte-mă că încă am o tură, Că partida nu s-a încheiat Încă sunt regină în armură! Minte-mă că mai am un nebun Chiar de știi că-i jocul terminat, Minte-mă că ești un rege bun, Minte-mă că n-am capitulat! Minte-mă Minte-mă Minte-mă Minte-mă
în timp ce-mi străpungi scutul, atunci când mă ataci, în timp ce-mi furi sărutul, frumos dar acum taci!
Minte-mă că eu am câștigat, Chiar de știi că nu mai am armură, Minte-mă că încă nu mi-am dat, Inima din piept la schimb pe-o gură...
93
Gabriela Mimi Boroianu
Bolnavă de iubire Credeam că sunt imună la iubire, O diavoliță cu un chip frumos, Și nu-nțeleg cum doar cu o privire, Tu viața mi-ai întors cu susu'-n jos. M-ascund acum și ard în iadul meu Și plâng de neputință și de dor, Mă tot întreb cum s-a-ntâmplat de eu, Am ajuns azi, vânat din vânător. Eram un fluture care zburând, Puteam să-ncânt un câmp întreg de flori, Tu m-ai închis în pumnul tău râzând, Și totuși…mă ridici mai sus de nori. O pasăre ce încânta pădurea, Când trilul liber și-nălța la cer. Azi plânsul îmi cutremură făptura, Când mâna-ntind iubirea să ți-o cer.
94
Cântând iubirea
Izvor eram cu apa pură, rece Cu gustul meu pe mulți eu am vrăjit, Azi nu-s decât suspinul ce nu trece, Și-n pieptul meu se zbate înăbușit. O rază-am fost ce aprindea iubirea Izvor de bucurie în ochii tuturor, Azi mă închizi în pumn și strălucirea Mi-o stingi încet în lacrimi care dor. Credeam că la iubire sunt imună Și m-am oprit să-ți dau un gând de bine. Azi, plâng și râd și zău că nu-i a bună, Bolnavă sunt din dragoste de tine!
95
Gabriela Mimi Boroianu
Sunt Sunt trandafir ce-nflor' într-o grădină. Un grădinar poartă de grija mea Ca frumusețea mea să-i aparțină, Chiar de te-mbeți și tu privind la ea! Un înger sunt, dar cerul meu e altul, Și aripi am doar lui să-i aparțin, Acolo pot să zbor cât ține înaltul, La tine doar în vise pot să vin! O zi cu soare sunt, dar în alt anotimp. La tine-i toamnă, la mine încă vară, Nu pot decât să te-ncălzesc un timp, Când îți zâmbesc cu raza mea fugară. Sunt doar un vis pe care să-l visezi, Să-ți izvorăsc iubirea din cuvânt, Cu el să ai puterea să creezi... Dar nu uita, un vis trăiește-n gând!
96
Cântând iubirea
Iubind un vis Se prăbușesc castele sub dorinți, Cad zidurile cetății sub furtuna Trăirilor din gânduri necuminți Când inimile noastre și-au dat mâna. Povestea-ncepe într-o zi de joi, Când c-o privire-ai dărâmat o lume, Și din dorință-ai recreat-o apoi, Doar ca să poți în somn să-mi spui pe nume! Să poți să râzi cu mine dimineața, Un munte de cuvinte-ai prăvălit, Eu m-am pierdut sorbindu-le dulceața, Trăirilor ce-n mine le-ai trezit. Zâmbind cu o mișcare dezinvoltă În locul Lunii tu ți-ai pus privirea, Și-ai șters cu mâna stelele pe boltă, Doar ca să poți să-ți scrii pe cer iubirea!
97
Gabriela Mimi Boroianu
Lumea mi s-a zguduit din temelie, Privesc la cer și te zăresc pe tine, Nu-mi păsa de ce-a fost sau o să fie, Trăiesc azi! Sentința mâine-mi vine... Într-un castel cu vise ferecate, Eram regină, azi sunt un proscris, Plătind cu sufletu'-mi plin de păcate Îndrăzneala de a iubi.. un vis!
98
Cântând iubirea
Iubind un înger rău Am alergat la tine cu inima întinsă, Îndrăgostită ți-am pus-o la picioare. Tu ai zâmbit ironic, cu rea credință, Și ai strivit-o c-o singură mișcare. Am crezut că ești un înger venit în zbor, Că să-mi arate cât de frumoasă-i viața, Amarnic m-am înșelat și-acum simt că mor Și eu, așa cum mi-a murit speranța. Păreai că ești un înger de lumină, Ce-aduci cu tine dragoste și cer senin, Dar tu nu ești decât un demon ce adună Suflete și-njur împroșcă cu venin. Cu sufletul curat și chip frumos, M-am așezat închinăciune în fața ta, Iubirea-ți era mărul, tu șarpe veninos, M-ai otrăvit și-am pierdut fericirea.
99
Gabriela Mimi Boroianu
Mi-am pierdut inocența, principii ce-am avut, Zâmbetul mi-a murit și nu mi-s liniștită, Îngenunchiată pe toate le-am vândut, Pentru un strop doar, din iubirea-ți otrăvită. Azi nu mor, dar nu pot spune că trăiesc. Exist. Rugându-mă mereu să-ți fie bine, Mi-e rău dar nu pot să nu te mai iubesc, Regret doar că am crezut prea mult în tine.
100
Cântând iubirea
Cuprins Cuvânt înainte 5 Nici azi nu știu 11 Mi-ar place 13 Odă 14 Rătăciri 15 În umbra Lunii 16 Când scrii 17 Știi tu? 18 Să nu mă-ntrebi 19 Dă-mi palma ta 20 Mi-e sufletul 21 Îmi poate spune cineva? 22 O inimă 23 Te iubesc 24 De ce 25 Și plouă și plouă... 26 Misterul iubirii 27 În zbor 29 Gând răzleț 30 Doar o zi 31 Hoțul 33 De ce să-ți fiu? 34 Femeii 35 Gând 37 Iubește-mi sufletul 38 Aș veni 39 De ce? 40 Cuvinte 42 Să pot 43 Drumuri 44 De ce? 46 De-ai ști tu 47 Vorbind... 48 Uitare 49
101
Gabriela Mimi Boroianu
Te adun 50 Când nu te am 51 Vis 52 Îmi e sufletul 54 Cutezanță 55 Te voi iubi 57 Ochii mei 58 Gânduri răzlețe 59 Chinuri 60 Mi-e dor de tine 61 Dă-mi mâna 62 Șoapte de dor 63 Jocul tău 65 Și dacă 66 Vreau să te uit 67 Să sun? 68 Dă-mi o veste 69 Trandafiri pentru tine iubire! 70 Mă arzi în cuvinte iubire 71 Gară 72 Să-ți fiu... 73 Iubitule 74 Călător 75 Inimă rănită 76 Femeie nebună 77 Un strigăt mut 79 Muză și minune 81 Mă lasă să-ți fiu 82 A fost odată 83 Nu vreau să fim doi! 84 În palma ta 85 Buchet 86 Tu știi 87 Prinos de frumos 88 Rugă 89 Când tu mă strigi 90 Cum? 91 Minte-mă! 93 Bolnavă de iubire 94 Sunt 96 Iubind un vis 97 Iubind un înger rău 99 Cuprins 101
102
C창nt창nd iubirea
http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia
103