Lucia Secoşanu ~ Lacrimi vii pentru doruri moarte by Ioan Muntean

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Lucia Secoşanu realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Lucia Secoşanu

lacrimi vii pentru doruri moarte Editura DOCUCENTER Bacău, 2012

lucia secoşanu

Redactor: Lenuş Lungu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean

Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)

Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării şi difuzarea sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

ISBN: 978-6068246-92-5

Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro

lacrimi vii pentru doruri moarte

prefaţă Născută în 1950 la Bucureşti. Aşa cum ne mărturiseşte singură, de la mamă a luat dragostea de frumos, echilibru şi Dumnezeu, iar de la tată dragostea de Poezie. Într-adevăr dragostea de poezie se simte în fiecare rând scris de ea. În volumul de faţă sunt cuprinse poezii din zona socialului şi a politicului. Lucia este un fin observator a ceea ce se întîmplă şi mai mult det atît atât, este o persoană care nu se mulţumeşte cu statutul de observator ci se implică la modul real atât în poezie dar şi în viaţa de zi cu zi. Stăpâneşte bine arta de a scrie vers clasic şi are un umor fin, uneori amărui. Din poeziile ei înţelegi că este o luptătoare şi că oricât de mult ar îngenunchia-o viaţa nu se dă bătută. Poeziile sunt adevărate manifeste. Ca activităţi literare nu sunt multe căci aşa cum spune chiar autoarea „Viaţa i-a interzis răgazul de a poposi pe o coală alba căreia să-i încredinţeze secretul gândului său”, astfel are colaborări scurte pe site-urile literare , apare în 3

lucia secoşanu

antologia de versuri VISE ŞI PASIUNE editată de site-ul ESENTE din 2011. În poezia CAMPANIE ELECTORALĂ autoarea cu o ironie fină critică nepăsarea aleşilor care în timpul mandatului nu se ţin de promisiunile făcute în timpul campaniei vina rămânând a alegătorilor care au pus ştanpila pe cei aleşi, concluzionând amar că la cârma ţării tot MINCIUNA e suverană: Că, n-aleserăm potentaţii, Că vrut-am altceva-i totuna!... Noi suntem veşnic ne-ntrebaţii Şi-n fruntea ţării-i tot minciuna... Deşi poeziile ei sunt cu subiect social, ele sunt pline de sensibilitate şi de o încărcătură poetică marcantă. În poezia SCRISOARE CĂTRE IUBITA FIULUI MEU auroarea plânge moartea fiului căzut la revoluţie şi vorbeşte cu iubita acestuia în versuri remarcabile Chiar azi, l-am văzut! Drept îţi spun. De pe cruce Zâmbind, el privea-n viitor, împăcat! Spunea din priviri, ceva de-o răscruce Ce trebui’ trecută... Dar, neapărat! ... Fetiţo-ţi mai spun că sunt mândră-ntre mame De tine, de el, de voi toţi la un loc! Iar seara, de-s tristă şi plâng la icoane E pentru că-s slabă! Şi... m-arde un foc... Un foc al mândriei!... Dar şi-al deznădejdii... Al neânţelesului sorţii şi-aş vrea Să-mi vii, ca să-ţi mângâi cosiţa şi ochii Ce pruncu-mi viteaz atât le-adora... 4

lacrimi vii pentru doruri moarte

... Căci, ce vrut-a el, dusu-s-a în groapă Om, credinţă, suflet, ideal de foc! El şi ei, jerfit-au ce-i mai sfânt, dar iată: E-n zadar căci răul, s-a-ntrupat la loc! O poezie reprezentativă apreciaz a fi şi poezia PROSTUL: Constat cu mirare: in juru-mi sunt toţi Cu rânjete strâmbe şi ochii de hoţi! Cu vorbe alese şi haina curată Ei vor să-mi câştige încrederea toată... ... Şi nu vor să creadă c-aşa prost cum sunt Pricep că pe lume, nimic nu au sfânt! Şi chiar dacă-mi spun că-s golan, huligan Eu nu-mi vând virtutea pe-un biet gologan... Aş încadra-o pe Lucua Secoşanu în cateoria poeţilor militanţi. În timp ce doamnele de vârsta ei care populează internetul umplu site-urile de socializare trimiţându-şi cafeluţe virtuale şi pupici cu sclipici, ea, cu arma cuvântului militează pentru a deschide ochii celor ce nu vor să vadă, pentru o lume de mâine mai bună. Reverenţă Lucia Secoşanu. A consemnat pentru cititor, Delia Stăniloiu

lucia secoĹ&#x;anu

lacrimi vii pentru doruri moarte

CAMPANIE ELECTORALĂ T.V. afişe şi discursuri, Oriunde mergi, e balamuc! Caleidoscop în mii de sensuri, Din om normal, devii năuc... Campanie electorală! În mii de vorbe-i spart timpanul Şi bună e orice morală, Să capeţi pita şi ciolanul! Alegătorul, ameţit, Se socoteşte şi alege... Iar votul, i-a pecetluit Dreptul la viaţă şi la lege... ... Cu mâna sa-şi dă drept la pâine, Cu voia sa-şi alege soarta... Ştampila-i drumul către mâine Şi către mâine, este poarta!

lucia secoşanu

Ştampila, îi decide soarta! Şi dreptul de-a avea, sau nu! Ştampila-nvârte vieţii roata Şi... am ales! El, ea, eu, tu... Un simplu gest: Am pus ştampila Şi soarta ne-am pecetluit! Pe urmă, cui să cerem mila, Dacă... cum n-am vrut, „a ieşit”!? Se cheamă c-am ales şi gata! Şi-aleşii, sus, împart dreptatea! Şi-n mâna lor ne pus-am soarta Şi ei, ne dau: Pita sau moartea... Şi nu ne-ntreabă de ne place Să tot răbdăm ca nişte sfinţi, Căci... AM ALES! N-avem ce face! Şi.. .spargem iar sudalme-n dinţi... Că, n-aleserăm potentaţii, Că vrut-am altceva-i totuna!... Noi suntem veşnic ne-ntrebaţii Şi-n fruntea ţării-i tot minciuna... 8

lacrimi vii pentru doruri moarte

EROI AU FOST... EROI, SUNT ÎNCĂ? Eroi au fost, eroi sunt încă, Dar până când măi, oameni buni, Vom mai boci cu jale-adâncă Roua uscată-n mărăcini... Eroi au fost, eroi sunt încă Şi spuneţi asta mândri... Zău, Ce v-oţi făli aşa, de parcă, Vreunul din voi, ar fi erou! Iar de furat-aţi a lor soartă Şi teamă voi nu arătaţi Că or veni să daţi socoată E că sunt morţi şi îngropaţi! Da! Ce-a fost bun, s-a ars pe ruguri Pentru ca noi să fim mai treji! Ca să ne scuturăm de juguri... Şi-acum?... Trăim fără viteji!...

lucia secoşanu

Voi? V-aţi sculat din jilţuri calde Ca să-i jeliţi şi să-i slăviţi Cu vorbe grase, trompetarde Voi aţi jurat atunci că ştiţi Să preţuiţi a lor pieire! Pe-altar de flori i-aţi aşezat, I-aţi poleit cu nemurire Şi-n jilţuri iar v-aţi aşezat... Căci moale e pernuţa voastră Şi cald papucul cu pampon! Şi-i palpitant când vă adastă Din lumea mare câte-un zvon! Iar dacă vestea e fierbinte Din jilţuri iarăşi vă sculaţi Să spuneţi alte jurăminte Prezenţa să v-o arătaţi... ... Că nu sunteţi eroi se vede... Dar cu ce drept i-aţi condamnat, Ei să devină iarbă verde Ca voi s-aveţi un trai bogat??? 10

lacrimi vii pentru doruri moarte

De ce eroii doar să moară? De ce să piară ce-avem bun? Şi până când o să ne doară Viaţa lor făcută scrum?... Ei, au călcat în nefiinţă Fără să ştie-atuci că mor... Crezând în dreaptă biruinţă, Crezându-vă alături lor... Deci, pentru ce jertfit-au oare Cel mai de preţ dar omenesc? Azi, ne-am convins! În lumea mare, Eroii nu oriunde cresc! Eroi au fost şi-or fi noi credem Cum spune cântecul slăvit... Dar... până când o să ucidem Doar florile de mărgărit???

lucia secoşanu

NU MAI VREM STELE Prea multe stele se zgâiesc la noi Rânjindu-şi colţii şi ne umilesc. Consideră că suntem proşti şi moi Şi din tării înalte, se hlizesc! Sunt stele tinere ce strălucesc Ca nişte albe faruri, dimineaţa... Şi ard bezmetic, ard şi nu gândesc Că-şi ard speranţa, inima şi viaţa... Şi ard aiurea, când „lumina zilei” E... mai „lumină” şi mai văzătoare... Dar ele ard, se-agită, fac scântei, Apoi, dispar din firmamentul mare... Şi stele mai bătrâne şi-nţelepte Ce „brucănesc” lumina-n mod plenar Şi sus pe boltă, stau sclipind deştepte Cum au mai stat: pe scaunul stelar...

lacrimi vii pentru doruri moarte

Steluţe care-ncearcă să scânteie Sunt mii şi mii, dar cine le mai ştie? Aruncă-o rază aici, una-n Lactee Şi-şi ronţăie bucata de lipie. Şi sunt stele fierbinţi! Fierbinţi şi sacre... Care ne frig cu vorbe şi cu fiere Şi ne zâmbesc cu zâmbetele acre De stele-molnăvite de putere... Chiar stele moarte, ce mai luminează Deşi poteca lor, li s-a sfârşit! Demult sunt stinse, însă tot tot veghează Şi cu lumina lor, ne-a buimăcit! Deci, stele fel de fel ce-şi fac de treabă Să strălucească-o zi, sau o vecie... Sunt multe, însă una nu se-ntreabă Ce-mi place mie, lui, sau ei, sau ţie! Lumina lor pe ele doar veghează Iar nouă, ne pârleşte buzunarul Nici una dintre ele nu-i mai brează! Răbdării noastre-au întrecut hotarul... 13

lucia secoşanu

Şi nu ştiu cum, cu cât e mai lichea Un oarecare, cu atât se zbate Şi hop! O altă stea de tinichea, Se-mbracă cu lumină şi dreptate! Şi cu a lor lumină, vie-moartă, N-avem ce face şi n-o vrem, dar vezi? Ea e stăpână peste-a noastră soartă Iar noi, vedem întruna, „stele verzi”! Că suntem proşti şi moi!... Sau înţelepţi?! Oricum, ne-am învăţat cu „lumânarea”! Ne luăm repaus cînd se strigă: „drepţi”, Iar când citim, aprindem lumânarea!!!

lacrimi vii pentru doruri moarte

SCRISOARE CĂTRE IUBITA FIULUI MEU Fii mândră copilă, că fost-ai iubită... Ca nimeni iubită! Ai fost adorată... Şi pentru ca tu să fii fericită El, s-a transformat în rouă curată... În roua din florile unui nou început Care să stingă flăcările iadului Dar... s-a-mpiedicat de-un tanc! Şi-a căzut Sub şenile... Sângerând piatra drumului... Dar n-a murit! Te veghează şi-acuma... De nu crezi, priveşte ceru-nstelat, Întreabă Luceafărul serii, sau Luna! Ţi-or spune şi ele că... nu te-a uitat! Chiar azi, l-am văzut! Drept îţi spun. De pe cruce Zâmbind, el privea-n viitor, împăcat! Spunea din priviri, ceva de-o răscruce Ce trebui’ trecută... Dar, neapărat!

lucia secoşanu

Mai spunea... că e bine, dar nu ştie clipa Când goarna dreptăţii a triumfat! Se teme că nu a fost treaz... sau c-aripa Uitării de viaţă, l-a-ntunecat... Mi-a mai spus c-a-ntrebat şi pe-amicii de lut... Nici ei n-au aflat bucuria cea mare... Iar eu, adevărul să-i spun n-am putut... Şi-atunci, l-am minţit cu colivă şi-o floare... Fetiţo-ţi mai spun că sunt mândră-ntre mame De tine, de el, de voi toţi la un loc! Iar seara, de-s tristă şi plâng la icoane E pentru că-s slabă! Şi... m-arde un foc... Un foc al mândriei!... Dar şi-al deznădejdii... Al neţnţelesului sorţii şi-aş vrea Să-mi vii, ca să-ţi mângâi cosiţa şi ochii Ce pruncu-mi viteaz atât le-adora... Mai adu-mi copilă, vorba-i sfinţită În atâtea versuri ce îţi trimetea... Hârtia!... Bogată şi prea fericită, Că a fost atinsă, chiar de mâna sa! 16

lacrimi vii pentru doruri moarte

Săruta-voi scrisul... Scrisul lui cuminte... Mângâia-voi fermecată rând cu rând... Tu nu te sfii! Ştiu de mai ’nainte Tot ce-ţi dăruia-n gânduri şi cuvânt! Noi, n-aveam secrete! El mi-era oglindă Că pe lumea asta, doar pe el l-aveam... Şi eram ferice şi ca nimeni mândră! Şi plângeam de bine când mi-l îngrijeam... Astăzi, iarăşi plâng, când îi sap mormântul Când îi fac pomană sau colivă, dar Plânsul nu-i de bine, bătu-m-ar pământul... Vreau să fiu mai tare, însă-i în zadar... Că-s femeie slabă şi mă frânge dorul Judecata-mi este-a inimii balanţă... Mi-au luat lumina! Mi-au ucis feciorul Şi pentru aceasta, nu este instanţă, Care să-mi aducă dreaptă alinare! Care să-mi plătească pentru ce mi-au luat! Care să-mi răspundă clar la întrebare: Pentru ce-ngropat-am pruncu-mi adorat???... 17

lucia secoşanu

Căci, ce vrut-a el, dusu-s-a în groapă Om, credinţă, suflet, ideal de foc! El şi ei, jerft-au ce-i mai sfânt, dar iată: E-n zadar căci răul, s-a-ntrupat la loc! Din a lor pieire, din mărgăritare Porcii se îngraşă, hoţii îşi fac vad... Şi degeaba-mi plâng raza mea de soare... Şi degeaba-i blestem să ajungă-n iad... Vino dar fetiţo! Vino mică stea! Să-mi aduci lumină-n noaptea mea de jale Tu să-mi dai putere din puterea ta Eu, să-ţi plâng măicuţă lacrimile tale...

lacrimi vii pentru doruri moarte

IUBIŢILOR NOŞTRI CONDUCĂTORI! V-aţi învăţat să folosiţi cuvinte mari Uitându-le adesea înţelesul... Cu vorbe ne-ndopaţi! Mai moi, mai tari, Să v-apăraţi coltucul, interesul... Şi daţi cu vobe. Stânga ca şi dreapta! Să vă croiţi potecă molicea! Cu vorbe, vă-ngopaţi ca mâţa fapta Nestigheriţi, călcând pe-alăturea... Şi-mpărştiaţi sonore cuvinţele Ce sună bine, dar nimic nu spun Şi vă-ngăşaţi din lacrimile mele Luând „măi dragă” tot ce e mai bun... Dar dragilor, uitaţi o vorbă care În gât vă stă dacă v-aţi amintit-o Căci ea, este numită RĂZBUNARE! Şi nu demult, chiar voi aţi folosit-o! Iar noi, fiind învăţăcei cuminţi, Noi, nu uităm ce voi ne-aţi învăţat! Să... luăm velinţa ambilor părinţi... Deci... nu uitaţi cum v-aţi înscăunat!!! 19

lucia secoşanu

ŞTIU DE CE... Dacă versul şchiop mă doare Şi cuvântul rătăceşte Pe ascunsă cale care Gândul bun îmi răsuceşte Ameţindu-l cu idei Crude, rele şi păgâne Ce îmi fulgeră-n scântei Vorba ce nu poate spune Tot ce sufletul îmi zbiară Tot ce inima-mi scânceşte Şi cu frică doru-mi zboară Schilodit!... Mă... părăseşte! Dacă tac, şi-s piatră mută Rece precum carnea ei, Iară visu-mi e cucută Ce te-omoară dac-o bei.

lacrimi vii pentru doruri moarte

Şi dacă m-ascund hoţeşte Şi în lume nu-mi ştiu loc Şi bocirea, îmi boceşte Viaţa fără de noroc, E, că ochiu-mi vede iată Strâmbătate şi minciună Şi voinţă sfârtecatră, Omorâtă! Să nu spună Oamenilor de trădare Şi de cei ce ne-au furat Tot ce-aveam mai sfânt. Şi care Ne-au vândut şi ne-au tranşat... Şi acuma stau ferice Rumegându-ne în tihnă! Şi-a lor lege, nu ne-aduce Nici o clipă de odihnă...

lucia secoşanu

Şi-al lor bine, nu ne dă Nici o clipă de răgaz.. Şi, uscăm batista udă De necaz, la... alt necaz! De-aia, versul şchiop, mă doare, De-aia tac şi-s piatră mută. De-aia cat ascunzătoare... De-aia, visu-mi e cucută!!!

lacrimi vii pentru doruri moarte

SLAVĂ OAMENIOLR „DE BINE”... Ziua a trecut şi seara venit-a ca boarea... A fost o zi însorită! Prea luminoasă... Ochii, ne-au durut, fiind învăţaţi cu-nserarea Şi, deşi am ieşit pe străzi, ne-am fi dorit în casă... Dar am ieşit, pentru că era lumină Şi am crezut că de-acum vom putea vedea! ... N-am zărit mare lucru... Era...mult prea plină Prea dură, prea... zi! Prea fierbinte şi rea!!! Lumina pentru noi, învăţaţi cu-nserarea A fost doar orbire şi chin şi coşmar... Noroc că, oameni „de bine”, ştiut-au cărarea Către o seară-n cenuşiu îmbrăcată... Şi, ne-au dat-o în dar!!! Aceia ce seara ne-au dat-o-napoi Zărit-au prin focul luminii prea crude! Ochelarii de soare, buni ar fi fost pentru noi, Dar să ni-i procurăm, nu prea ştiut-am de unde... Ei au ştiut! Şi astfel, prin vipie, Făcut-au minuni şi-s mari şi-s slăviţi! Şi... pogorât-au iar seara pe marea câmpie... Să zărim doar ce-i voi, să trăim fericiţi! 23

lucia secoşanu

PROSTUL Constat cu mirare: în juru-mi sunt toţi Cu rânjete strâmbe şi ochii de hoţi! Cu vorbe alese şi haina curată Ei vor să-mi câştige încrederea toată... Şi vin şi-mi promit, cum că mâine-mi vor da Parale mai multe, să-mi pot cumpăra De toate. Ce vreau. Chiar şi Steaua Polară... Căci, vor să-mi câştige încrederea iară.... Uimirea-mi se schimbă în spaimă turbată Când văd că-s hiene şi lupi deodată... Ce n-au nici credinţă şi nici îndurare Şi nu înţeleg, că minciuna mă doare. Şi nu vor să creadă c-aşa prost cum sunt Pricep că pe lume, nimic nu au sfânt! Şi chiar dacă-mi spun că-s golan, huligan Eu nu-mi vând virtutea pe-un biet gologan...

lacrimi vii pentru doruri moarte

Căci banul cu care-şi mânjesc conştiinţa Nu-i preţul iubirii şi n-are credinţa Speranţei... Ce-n lumea cea mare Hrâneşte-Universul şi-i dă alinare, Putere-mi dă timpul mai scurt să îmi pară Şi plaga hienelor să nu mă mai doară... Şi-aşteapt drept, cu crezul întîiului om, Ce crede-n iubire atom cu atom. Să vină pe lume acea zi aşteptată Când lacrima fi-va de-a pururi zvântată Când poate doar domnii cu vorbe alese Vor şti ce-i suspinul... Doar lor să le pese... Şi rânjetul strâmb, ce acum nu-nţelege Să fie blestemul de fără-de-lege... Iar ochiul de hoţ cu privirea sticloasă, Zărescă doar ceea ce-au dat pe lor masă... Veninul le fie-alinare la sete Uitarea-i îngroape în mucede plete Şi astfel, uitarea să-i uite şi ea În groapă uitată sub ţarina grea... 25

lucia secoşanu

Dar până atunci, stau aici şi privesc Cum toarnă minciuni şi cum pângăresc Speranţa-mi curată... Cum visele-mi smulg În juru-mi durerea-i în valuri ce curg Şi curăţă totul şi spulberă viaţa Şi face să nu mai zăresc dimineaţa Ce-i poate aproape, dar cine s-o vadă? Voinţa-i închisă şi-i lacăt pe ladă... Mi-e frică de moarte, de viaţă mi-e teamă Şi doar desnădejdea mi-e silnică hrană Şi doar disperarea mi-e pâine şi apă Şi simt că revolta-mi nu poate să-ncapă În suflet şi-n casă, în viaţă şi moarte Şi-acuma, urăsc cum scrie la carte... Şi-acum vreau să lupt pentru mieii din stână Să le-asigur păşunea şi-o viaţă mai bună Acuma când lupul e paznic la miei Sunt oaie turbată!... Nu-s aşa cum vor ei... Şi mângâi veninul, delicii gustând Când creşte dezgustu-mi...Turbat dacă sunt! 26

lacrimi vii pentru doruri moarte

Căci ştiu că din silă, putere-mi voi lua Ca lacătul lăzii să-l pot spulbera! Dreptatea să fie în fapt şi cuvânt! Şi, ştiu c-oi învinge!... Aşa prost cum sunt...

lucia secoşanu

VĂLURI CERNITE Îndoliată, ţara îşi plânge astăzi fii Care-au murit degeaba, în nenăscut război... Să aibă ţara pâine, ni s-au jertfit copii Şi nu-i mai mică jalea, dacă-i numim eroi! Ei au crezut că jertfa vieţii lor curate Va fi zălog sfinţit în mândru viitor! Ca fraţii lor să aibă un trai în libertate Au pus la temelia zidirii, viaţa lor! Şi construit-au ziduri de trupuri ne-mplinite Ca stavilă să fie în calea celor strâmbi Şi-au năclăit asfaltul cu trupuri ciopârţite Să-ncetinească marşul de tancuri şi carâmbi. Şi vocea le-a fost goarnă şi clopot de chemare Care întreg norodul l-a deşteptat din jug... Şi s-a stârnit de-odată atunci urgie mare Ce-a răscolit în cale, coşmarul, ca un plug.

lacrimi vii pentru doruri moarte

Şi dorurile care cu frică-au fost ascunse Şi crezul în dreptate ce fost-a adormit De-o sfântă sau turbată speranţă-au fost pătrunse Şi ziua aşteptată, crezut-au c-a venit! Şi au ieşit pe stradă având ca scut doar pieptul Să-nfrunte vijelia şi ropotul de gloanţe Parşive şi străine...Ş tiind că au tot dreptul La locul lor sub soare, la viaţă şi speranţe... Iar puşcă le-a fost vorba, care ardea ca focul Şi strategie-n luptă, mulţimea adunată, Trup lângă trup, unită, plângându-şi nenorocul Şi viaţa lor pierdută şi crâncena lor soartă... Ei ridicat-au glasuri de tunete sub ceruri Şi au cerut dreptate şi cinste între fraţi Şi nu ştiau că furul, mergea cu ei alături Şi-i foloseau drept carne de tun... Sacrificaţi Au fost degeaba iată, iar răul renăscu! Că-i buruiană care nu moare dintro dată Şi, şi-a scimbat doar floarea, culoarea, încă nu! Şi suge seva ţării cu gura ei spurcată... 29

lucia secoşanu

Iar fructul bălăriei cu rădăcini haine E foame şi e frică şi-i duşmănie, ură Ne-ncredere în astăzi şi ziua care vine Şi sărăcie este şi sufletul îl fură... Şi ţara-ndoliată de pâine şi feciori Îşi geme deznădejdea în bocet stins, scâncit... Ar vrea să-ntoarcă ziua care-a apus, în zori... Dar vezi?...Nu se mai poate... Eroii au murit! Şi-ar vrea din nou pe stradă să-şi urle disperarea Dar pruncii, nu mai sunt ca să ridice glas. Şi-şi plânge-acum prostia c-a rătăcit cărarea Când vede că din pâine, doar resturi i-au rămas... Le-adună deci cu grijă-n cămara mai săracă, Înjură-n gând şi-şi spune: „Şi mâine e o zi”... Aşteaptă poate plozii, bărbaţi ca să se facă Şi să plivească răul!.. .Să aibă cin’ muri... Şi până-atuncea, doliul şi-l poartă cu mândrie Şi dacă mai oftează, oftează de nevoi... Şi ţese alte văluri cernite, ca să fie Zălog de preţuire, jertfiţilor eroi. 30

lacrimi vii pentru doruri moarte

EA Pe caldarâm, trecea înegurată Şi doliul, sfântă o făcea să pară… Iar lacrima din ochiu-i, nesecată Făcea şi aerul în jurul ei să doară… O urmăream sfios, cu pas supus Şi nu ştiam cuvântul să-l găsesc Şi nu găseam o vorbă, să-i fi spus… O vorbă bună şi să nu roşesc! Priveam făptura dreaptă şi tăcută Ce se-ndrepta plângând spre cimitir… Iar ochii ei, erau o şoaptă mută Ce blestema cu lacrimi fără şir… Ce-aş fi putut să-i zic, ca să m-audă Ce-aş fi putut să fac să mă zărească… Cum să-i gonesc din gând durerea surdă Şi cum să-o fac pe lume să trăiască!?

lucia secoşanu

Copilul nu i-l pot da înapoi Căci el, e mort, ucis şi îngropat!... Şi pentru el îşi cerne ochii goi, Cleştarul lacrimilor nesecat… Iar azi şi tu şi eu şi ea, trăim! Şi moartea lui, ne-acuză şi ne-apasă… Şi, pentru ce-a murit dacă… nu ştim, Ce pot să-i spun, când viaţa, nu mă lasă… Şi clipa-n care-am vrut să o opresc, M-a ars cu adevăru-i, precum jarul… S-o mângâi cu minciuni, nu-i omenesc Şi nu e drept să îi sporesc amarul… Şi trece astfel, umbră, mai departe Icoana ei, se pierde în lumină… Înveşmântată-n fald de vise moartă, Sfinţită cupă, de durere plină!

lacrimi vii pentru doruri moarte

RETRAGE-TE „MĂI DRAGĂ”! Retrage-te iubit părinte, C-ai huzurit destul cu-ai tăi Şi ieşi la pensie cuminte Ca să putem trăi şi noi! Ştim bine: n-avem alte vieţi, În astă lume pământească, Să creştem „cai-verzi-pe-pereţi” Sperând o lege omenescă… Te-ai veselit destul! Ajunge! Şi ne-ai zâmbit, de ni se-apleacă În timp ce naţiunea plânge Că e flămândă şi săracă… Şi fie vorba între noi: Cum poţi să râzi? Nu ţi-e ruşine? Când ţara geme de nevoi Şi când românul, n-are pâine?!

lucia secoşanu

Şi te-aş mai întreba „măi dragă” Nu ţi-e ruşine să ne minţi Când iată, buba stă să spargă Şi tot românul, sparge-n dinţi, Tot ce n-a spus o viaţă-ntreagă, Tot ce îl doare şi-l apasă, Tot ce gândeşte despre „dragă”… … Nu mai zâmbi! Te du… Ne lasă!... Retrage-te, „mereu ales” Cât mai ai timp şi cât se poate Că ne-ai minţit prea mult şi des Şi noi, ne-am săturat de toate! Îţi plimbă zâmbetul făţarnic Şi vorbele la alta uşi Din răsărit! Că el e darnic Cu cei ce-i pupă-n fund pe ruşi…! Şi-acolo „dragă”, te îndoapă Cu tot ce-ţi place şi ce vrei! Aici, n-ai loc nici pentru groapă… Noi, n-avem gropi pentru mişei! 34

lacrimi vii pentru doruri moarte

Pământul nostru, e sfinţit De sângele ce l-ai vărsat! Şi nu se lasă pângărit!... Iar tu, n-ai loc! Tu, l-ai trădat! Retrage-te iubit părinte Şi nu-ţi mai bate joc de noi Şi, mai cu seamă, ţine minte: NU MAI ZÂMBI! Om fi noi „boi” Sau poate alte „animale”, Cum tu binevoieşti să crezi, Dar „vaca” ţi-a pus lapte-n oale Ca să nu-ţi pese de cirezi… Şi dacă vaca o turba Şi nu mai are mult, vezi bine, Şi-o-nfige cornu-n coasta ta Şi-o fi „măi dragă”, vai de tine! De-aceea „dragă”, te retrage Cât mai ai timp şi cât mai poţi C-ai hămesit cireada-nreagă Şi ea, s-a săturat de hoţi!!! 35

lucia secoşanu

VALUL… Peste vale, peste deal Peste glia strămoşească, Trece al minciunii val Şi nu-i nimeni să-l oprească… Şi ne-adapă cu otravă Şi ne poartă cu palavre Ridicând nimicu-n slavă Idolatrizând pe javre… Şi prostiţi privim cum plaga Se întinde precum râia… Ne spunem: „Se-ngroaşă şaga” Însă, nu stârpim momâia… Şi-astfel, ea se-ngraşă-ntruna Şi ne râde-n faţă gros! Noi, ne rumenim ca luna, Şi răbdăm cu susu-n jos!

lacrimi vii pentru doruri moarte

Parcă suntem mucenici Şi răbdăm precum Cristos… Şi ne credem mult prea mici Să stârpim valul râios! Şi-astfel, peste deal şi vale, Peste glia strămoşească Răul, zburdă-n a lui cale Că nu-i nimeni să-l stârpească… Şi-astfel, prinde rădăcini… Noi răbdăm şi el se-ntinde! Şi ne-ngroapă-n mărăcini Şi cu totul ne cuprinde… Iar atunci când ne-om trezi Că n-avem nici apă-n cană Şi ne-om pune de-om jeli, Fi-va, sigur de pomană… Fi’ndcă-am stat şi-am dat crezare Iscusitelor lui vorbe Şi ne-am pus pe aşteptare, „Nu-ştiu-ce”, să se rezolve! 37

lucia secoşanu

Vom afla la împărţeală, Doar gunoiul ce-a lăsat Încurcata socoteală-a Răului ce-am tolerat… Dar acuma, stăm prosteşte Şi pretindem că trăim! Valul vine, valul creşte Şi noi, încă-l ocrotim!...

lacrimi vii pentru doruri moarte

TRENUL MINCIUNII... Praf şi cărbune, durere şi fum În trenul ce-aleargă în noapte. Buboiul a spart şi se varsă acum Pe alte buboaie, tot coapte... Şi trenul durerii în noapte aleargă Şi poartă cu el disperarea, A celor ce-s duşi, a celor ce-aşteaptă Şi-a celor ce vor(!) confruntarea... În tren sunt minerii ce merg spre lumina Dorită-n străfund de pământ! Să-şi apere pâinea, lăsatu-şi-au mina Şi-s negri şi fără cuvânt! Vor linişte-n casă şi linişte-n ţară, Vor pâine şi-o viaţă mai bună... O... viaţă mai dreaptă se duc ca să ceară! Şi merg hotărâţi să îşi spună

lucia secoşanu

Amarul din noapte din care vin ei Şi-s negri ca noaptea adâncă... Dar, nu ştiu că lupii, îi duc ca pe miei Şi nu ştiu că merg la poruncă... În sufletul lor, vor sincer ce vor... Iar inima lor de copii E plină de jale, de lacrimi ce dor Şi cred că-astea, se vor sfârşi... Şi bieţii mineri, ca valul, val viu, Se duc să-şi ceară dreptatea... Unelte-s minerii, dar ei nu o ştiu! Şi merg să dăruie... moartea! Moartea cinstirii de-a fi, brav miner! Moartea iubirii de frate! Moartea bucăţii de pâine ce-o cer... Vor viaţă şi dăruie moarte...

lacrimi vii pentru doruri moarte

Umbre naive, de ce vă porniţi Stârniţi de-o minciună sfruntată?! Nu ştiţi unde mergeţi! Nu ştiţi ce hrăniţi Cu inima voastră curată... Şi trenul aleargă în noapte mereu Şi-i negru ca neagra-i povară! Dar bieţii mineri, se cred curcubeu Şi-aleargă nebuni, spre ocară...

lucia secoşanu

REVOLUŢIE... Am răsturnat o lege, ca să trăim mai bine, Ca să trăim în pace, ştiind de ce muncim! Să aibă drept la masă şi casă orişicine, Să creştem prunci, să râdem şi poate... să iubim! Am răsturnat o lege, căci prea era nedreaptă... Şi ne robea voinţa, ţinându-ne-o în gheare... Şi-am răsturnat o lege! Şi fiecare-aşteaptă Să-şi împlinească visul... Aşteaptă, fiecare!!! Că, ne-am ales aleşii, să nască-o lege nouă Care să fie dreaptă, la bine şi la greu! Noi i-am ales! Şi-acuma, se fac cumva că... plouă! Şi-am răsturnat o lege, ca SĂ TRĂIM MAI RĂU! Căci, dacă inainte, la vorbă n-aveam dreptul Şi ne feream cu grijă cuvântul de-ai noşt’i semeni, Acum vorbim, e drept! Prea mult şi... nedestul Şi-acum, vorbim cu toţii şi nu ne-ascultă nimeni!!!

lacrimi vii pentru doruri moarte

’nainte, fapta, vorba, era-nregimentată Şi truda de cazarmă, ne sufoca voinţa... Acum, abia acum, aflăm voinţa moartă... Şi-acum! Abia acum, ştim ce e umilinţa! Nu zic că, înainte, eram mai fericiţi! Dar „mâine”, nu era, cum este azi: coşmar! Eram ca sclavii, sigur... Dar azi, vedem uimiţi Cum azi abia-nţelegem, ce-i munca în zadar... Eram săraci, umili şi îmbrăcaţi „în rate”... Mâncam meschin, puţin şi-aveam de ce-njura! Acum, cârpim cu grijă paltoanele uzate, Luate-atunci „în rate” şi n-avem ce mânca! Să fim mai mulţi în ţară, făceam copii, „la normă”! Eram siliţi să-i facem cu sila! Vrem-nu-vrem! Şi... ne năştea români mult suduita dogmă! Iar astăzi? De-i dorim, nu ni-i mai permitem... Atunci, eram sortiţi la frig şi întuneric Şi-aveam de-ales din două: la muncă sau pârnaie...! Şi nu ne-a convenit! Şi-am răsturnat isteric O lege incomodă! Să nu ne mai îndoaie... 43

lucia secoşanu

Să... nu mai fim forţaţi, să facem ce nu vrem! Să nu mai trebuiască să ne-nghiţim cuvântul... Acum am răsturnat-o! Să libertate-avem! Pleznim de libertate, nu ne-ar răbda pământul... Era severă legea ’naine şi hulită, Dar ne silea la muncă pe toţi, cu mic cu mare... Acum, hulita muncă, e aspru drămuită Că munca-nseamnă viaţă, speranţă şi... mâncare! Şi azi, ne umilesc vitrinele-ncărcate Cu boarfe de import şi alte aiureli Mai scumpe ca păcatul, ce nu se dau „în rate” Şi azi, privind la ele, redevenim rebeli! Ce-am vrut? Şi noi ca omul... Ceva, mai mult un pic! Să fim niţel „mai bine”, mai liberi, se-nţelege... Dar... am schimbat pe dracu, cu ta-su, cum să zic? Şi, să trăim mai rău, am răsturnat o lege...

lacrimi vii pentru doruri moarte

SUNTEM O SLEAHTĂ DE GOLANI! Suntem o... „şleahtă de golani” Săraci, prostiţi şi umiliţi. Răbdăm de foame şi de bani, Dar încă suntem nedoriţi.... Deşi muncim cu toţi din greu Să-mpingem carul fără boi Şi ştie poate Dumnezeu Cum de răzbim printre nevoi !!! Şi suntem mulţi, precum suflarea Şi suntem pâinea şi cuţitul... 45

lucia secoşanu

Dar, am cam rătăcit cărarea Şi-acum prin gropi, ne frângem gâtul... Şi-aşa cu gâtul rupt, răbdăm Să ne strivească-o adiere. Şi, nu cârtim, nu protestăm Deşi ni-i viaţa stup cu fiere... Ne-am învăţat să fim aşa Cu sufletul o carne vie... Dar cât vom mai putea răbda, Nici Dumnezeu nu cred că ştie..!!!

lacrimi vii pentru doruri moarte

PERUŞUL Acum eşti liber, liber ca suflarea Şi ca suflarea te destrami în vânt! Nu-ţi stii menirea, nu-ţi găseşti cărarea Şi nu mai poţi să-nozi un singur gând... Descătuşarea, ţi-a adus... pieirea Sărman peruş cu vorbe învăţate... În faţa ta-i acum nemărginirea, Ce o numeai odată, libertate... Dar zborul îţi e frânt, aripa moartă Căci, colivia, strâmtă ea ţi-a fost! Încerci să faci doi paşi până la poartă Şi înţelegi că nu mai are rost... Căci dincolo de poartă-i lumea mare, Ce alte legi cunoaşte şi alt sens... Şi libertatea de acum te doare Şi-să crezi în termenul „consens”...

lucia secoşanu

Privirea ta ţinută-n adormire, De grele văluri, de un bun dresor Este durere şi nedumerire Când vrea să vadă dincolo de nor.... Iar gândul tău, ce îl credeai poet, Se-mpiedică de tot ce-i iese-n drum! Şi teama-şi face loc, încet, încet.. Şi te-ai întoarce-n colivie-acum... Dar, colivia-i părăsită, spartă, Şi renegată de întregul cârd...! Grăunţe nu-s ! Nici apă, nu e, iată...! Şi-atunci, n-ai încotro ! Te-ndrepţi spre târg... Te-aşezi de bună voie-n colivia Cumpărătorului cu bani mai mulţi Şi-aştepţi mâncare cu nimicnicia Atâtor papagali, flămânzi, desculţi.....

lacrimi vii pentru doruri moarte

VINO DOAMNE-N ROMÂNIA! Vino Doamne pe Pământ Şi trăieşte printre noi!... Vreau să văd de rămâi sfânt Printre doruri şi nevoi?... Vino Doamne-n România! Vreau să fii de poţi mut Să văd cum ‘ţi-nghiţi mânia Pentru ce s-a petrecut! Şi, de ai curaj Tu, Doamne, Fii român! Să văd: ce faci Când n-ai dreptul la sudalme Şi ţi-s fiii, câmp de maci! Maci plăpânzi, în roua serii Ce şi-au stins a lor văpaie… Fii Tu frate al durerii! Rabdă Tu, când te despoaie,

lucia secoşanu

De copii, de neam, de ţară… Şi să văd! Rămâi tot sfânt? Vreau să văd: n-o să te doară Rana-acestui biet pământ??? Rabdă Tu de poţi Prea Sfinte… Eu, m-am săturat! Ajunge! Vreau dreptate, nu morminte… Vreau să pot să râd! Nu… plânge... ... Vino Doamne! Dă-mi putere Să aştept o altă soartă Fără lacrimi şi durere… Şi, de ai curaj, te poartă Şi te-adu aici. La noi! Fii roman! Să văd de-ţi place! Rabdă frică şi nevoi, Să văd sufletul, ce-ţi face? Eu nu cred că poţi Prea Sfinte Ca să rabzi, ce-am răbdat noi! Fără lacrimi şi cuvinte, Să duci spini pe umeri goi… 50

lacrimi vii pentru doruri moarte

Vino deci, să văd ce poţi?! Poţi să rabzi făr’ un cuvânt? Să nu plângi copiii morţi Blestemând pe-al lor mormânt??? Ei, murit-au pentru ţară Pentru neam şi ai lor fraţi! Vreau să văd: n-o să te doară C-au murit pentru-ndopaţi??? Care, vieţile le-au luat Ca să prindă ei ciolanul… Iară nouă, legi ne-au dat! Legi… Care le-ngraşă clanul… Vino Doamne şi de poţi Sfânt o clipă să rămâi Şi de-I poţi răbda pe Hoţi fără ca să te mânii, Atunci… eşti de partea lor!!! Nu eşti Dumnezeul meu… Nici al pruncilor ce mor!... Dacă-I rabzi, devin ateu! 51

lucia secoşanu

NU SUNT SINGUR TOTUŞI Casa sufletului meu e bântuită de fantomele viselor moarte Ce-şi zdrăngăne-n lanţuri de dor, regretul neîmplinirii Alungându-mi somnul, îşi poartă ne-nţelese văluri de lacrimi prin noapte Şi-mi chinuie ziua de mâine. Speranţelor noi, fiindu-le zbir ! Şi dorul îmi plânge în casa speranţelor moarte ce se nasc de pomană Căci casa fantomelor, cazemată de spaimă e! Şi se apără, De tot ce-ar putea sparge zidul de cremene-teamă şi să-l spele de rană, Iar inima-mi strivită de doruri deşarte-i amnar care scapără !

lacrimi vii pentru doruri moarte

Şi-aprinde noi vise, să se stingă-n fantome ce-şi plâng părăsirea Şi arde regretul, deşeu dureros despre sinele meu de pripas... ... Şi-s lacaş de fantome şi iertare le cer, le iubesc şi mângâi licărirea Căci prietene dragi mi-s acum în pustiu-mi, ce alături de mine-au rămas...

lucia secoşanu

NU MAI AM DIMINEŢI Demult nu mai am dimineţi Ci doar nopţi, ce nu se sfârşesc Şi nu am nici alte vieţi, În care să pot şi eu să trăiesc.... De mult nu mai am nici amiezi Să degust tihna trudei sfârşite. Viaţa mea, noapte-zi, noapte-zi, E un haos de visuri strivite, De mine, de voi, şi de toţi. Călcată-n picioare-ncălţate cu cizme Pisate-n cadenţă şi scrâşnet de roţi Viaţa mea-i un poem fără rime...

lacrimi vii pentru doruri moarte

NEODEMOCRATUL Mă uit cu disperare la buzunarul gol Şi nu găsesc soluţii, să-mi cumpăr ce-mi lipseşte! În zori, aşa să fie, fără săpun mă spăl Că-i scump! Se gată iute şi-n spume-mi iroseşte „Agoniseala” toată, după o zi de trudă Şi nu-mi permite punga să fac clăbuci oricum! Şi zic, că sunt curat de-mi văd mustaţa udă Iar banii (ce nu-i am!), o să mi-i strâng de-acum... Ciorapii mi s-au rupt, dar eu am ţinte-nalte Şi nu privesc în jos, la ce-i meschin sub soare... Cravată?? Ha! Cămaşa mi s-a rărit în coate Iar pantaloni în c..., îmi iau din ajutoare! Şi liber sunt ca uliul ce se înalţă-n zbor Iar hrana mi-o asigur, ca el: pe apucate! Salamului cu soia îi duc amarnic dor Şi simt că mi se-apleacă de-atâta libertate...

lucia secoşanu

Că sunt şomer şi-s mândru că am un stat, „de drept” Ce-mi dă şi mie dreptul să fac tot ce doresc Să spun ce-mi dă prin minte, cretin sau înţelept, Să scriu chiar şi-n ziare... Dar nu-mi dă să muncesc.. Guvernul stă-n balans, între ce-i bun, sau nu e! Senatul stă de-asemeni, iar Parlamentu-asudă De greaua sa menire: prin votul său să „spuie” Cum să se răsplătească, după atâta trudă... Deci: dragii nostri-aleşi şi opozanţii lor Să nu-şi bătătorească anexele dorsale Se-nvăluie-n osânză, când spatele îi dor De griji prea multe! Cică a mea şi-a dumitale... Mă strădui să fac faţă cum pot şi să trăiesc. Şi să... mă tranzitez cum pot şi cum se poate! Dar, m-am născut cinstit şi ştiu doar să muncesc... Iar astăzi, musai este, să ştii să dai din coate! Corupţia e-n floare şi toţi se îndârjesc, Să strige că aşa, vezi bine, nu se poate! Dar, până se rezolvă, desigur, mai mânjesc Pe câte unul care să ştie da din coate... 56

lacrimi vii pentru doruri moarte

Dar eu, cu punga goală, ferit sunt de păcate... Să vreau să dau „ceva” o slujbă să-mi găsesc, Nu am de unde da! Şi-atunci a mele coate Şomează ca şi mine... Şi, n-am CE să muncesc! Şi până când cumva, habar n-am cum şi unde Să fac ceva ca lumea, vreo slujbă de-oi găsi, O mare disperare şi silă mă cuprinde Şi mă întreb întruna: cum dracu voi trăi??

lucia secoşanu

LOC „REZERVAT”!... S-a dus amar de timp de-acum Şi am aflat c-am fost minţiţi... Speranţa, s-a pierdut pe drum Suntem tot proşti, tot umiliţi.... În nopţi târzii, asfaltu-oftează Când îl călcăm nepăsători.... Căci piatra lui, încă păstrează Vieţile atâtor flori... Iar nourii, plâng din înalt Cu lacrimi reci, neostoite Udând obrazul de bazalt În toamne reci şi nedorite...

lacrimi vii pentru doruri moarte

Şi-n valuri triste îşi adună A lor durere ce mai plânge Cătând un loc, unde să-şi pună Cleştarul îmbibat de sânge... Iar trista lor aureolă Se sbate jalnic, jalinc val, Ce are loc doar în rigolă, Ca să se scurgă la canal...

lucia secoşanu

N-AVEŢI NIMIC DE SPUS??? Nu vreau să dau cu pietre-n voi Că aţi răbdat de frig şi foame. Că vă trudiţi ! Aveţi nevoi! Că aveţi prunci şi aveţi mame... Nu vreau să dau cu biciul, dar Vă-ntreb, „ACEASTA, ESTE VIAŢĂ???” Cănd truda vi-este în zadar De ce răbdaţi fără speranţă??? Vă inchinaţi lui Dumnezeu Şi vă ajunge-o cruce mare În loc de pită...!!! Şi, vi-i greu, Dar nu cătaţi în jur cărare.... V-aţi învăţat să staţi în jug Şi să răbdaţi precum Isus!!!.... Cănd, sunteţi brazdă, dar şi plug, Voi, chiar n-aveţi nimic de spus???

lacrimi vii pentru doruri moarte

EU, NU-NDEMN LUMEA LA REVOLTĂ... Eu, nu-ndemn la revoltă lumea Şi ţin la creştineasca lege Dar!!! Să nu-mi pot plăti o pâine??? Pe asta, n-o pot înţelege... Nu vreau răscoală, nu vreau sânge, Dar vreau o lege creştinească! Şi, de mă doare, să pot plânge, Iar de tâlhari, să mă ferească! Dar cum să cred în legea nouă Care serveşte pe hoţi doar Ce-acum, îşi pun sub cloşcă ouă Clocindu-şi viperele iar!!! Şi mie, doar palavre-mi vinde Şi mă sufocă cu-a lor plasă... Să fug, nu-i rost, că tot mă prinde... Iar plasa-mi este pat şi masă....

lucia secoşanu

Şi plasa-i strânsă parcă-n ură, Să nu pot face nici un pas! Şi legea, lacăt e la gură, Să nu mai pot să ridic glas! Că, dacă spun că nu-mi convine, Mă paşte iute un conflict În care-s vinovat, vezi-bine De... „al opiniei delict”!!! Altfel, avem democraţie Şi libertate la cuvânt... Dar care-i ăla, cine-l ştie, Când n-avem dreptul nici la gând... Deci, nu-ndemn la revoltă lumea, Şi ţin la creştineasca lege! Dar... prea mă strânge-a ei curea! Şi-aş vrea ceva, să... mă dezlege...

lacrimi vii pentru doruri moarte

ULTIM GÂND, DE BUN RĂMAS... Mămică şi tătic. De-aici, de nicăieri Un gând de bun rămas, vă mai trimit în vis... O clipă vă mai fur, o clipă de dureri, Şi-apoi, mă pierd cu totu-n al morţilor abis... Aici unde sunt eu, cu mine şi ca mine, Suntem mai mulţi ! Chiar prea mulţi ! Şi lutul, ne apasă... Dar, cel mai greu ne este, de-aici, din gropi străine Să vă uităm pe voi, căci dorul, nu ne lasă... Şi când ni-e dor de viaţă, de râs şi de iubit Ne este tare greu, aici, în negrul lut, Dar cel mai mult ne doare că, voi ne-aţi părăsit! Şi nu-nţelegem mamă, cum oare s-a putut??!!... Căci mamă, şi tu, tată, ce-ţi caţi un coţ de pâine Care trudeşti aiurea şi pentru ce, nu ştii Care habar nu ai ce te aşteaptă mâine, Oare vă amintiţi că aţi avut copii?

lucia secoşanu

Copii, născuţi în foame şi-n jertfă, pentru jertfă... Copii, crescuţi în frig, în beznă şi lozinci Copii, aduşi cu sila-ntr-o lume rea, amorfă Şi omorâţi sălbatic... Că... am murit atunci!... Copii, făcuţi fantome care vă bat la geam Să vă aducă-aminte, DE CE au fost ucişi ! Copii, ce plâng în roua din flori şi de pe ram, Copii, făcuţi eroi, după ce-au fost proscrişi... Copii, făcuţi degeaba şi omorâţi degeaba... Copii... Copiii voştri, pe care i-aţi uitat ! Părinţi nebuni, luaţi cu viaţa şi cu treaba, Copiii voştri-s morţi ! Sau poate, n-aţi aflat??... Copiii voştri-s morţi şi voi tăceţi, chitic, Pentru un colţ de pâine! Şi ăla, cum o fi! Bunică şi bunic! Mămică şi tătic! Copiii voştri-s morţi! Cum mai puteţi trăi?... Chiar voi ne-aţi omorât, cu... nepăsarea voastră! Cu timpul care trece şi îl lăsaţi să treacă! Cu frica, care-ngroapă în inima sihastră Tot ce nu are grai, sau trebuie să tacă!!! 64

lacrimi vii pentru doruri moarte

Iar voi, tăceţi! Tăcere hidoasă ca un gheb... Tăceţi şi nici în şoaptă nu mai vorbiţi de prunci.... Şi-atuncea, daţi-mi voie, în vis să va întreb De-aici, din nefiinţă:DE CE AM MURIT ATUNCI ??? Dacă din moartea noastră, nu faceţi rug de lacrimi, Din viaţa noastră dusă, nu înălţaţi biserici Dacă jertfirea noastră, nu v-a spălat de patimi, Sunteţe infanticizi...! O gloată de isterici Pornită de-o minciună, pe-un drum pierdut, pustiu Ce urlă-aiurea-n criză, până-şi găseşte naşul, Să-i mâne pe nebuni la loc, în balamuc... Iar pentru morţi, e bun doar târnul şi făraşul... Şi-apoi, sunt duşi în „cinste” la groapa de gunoi Şi-aşa de ochii lumii, să potolească gloata, Se trage-o vorbărie, se zice că-s „eroi” Turnându-se pe ei, uitare cu lopata!!!... Mai ştiţi cum am pierit striviţi de tanc, sub şine??? Sau seceraţi de gloanţe, mămică şi tătic??? Noi, am murit în stradă, s-aveţi un colţ de pâine, Pe care nu-l aveţi! Şi nu faceţi nimic!!!... 65

lucia secoşanu

... Copiii voştri-s morţi, şi plâng în roua serii Copiii voştri plâng, când văd i-aţi uitat! Şi i-aţi uitat, fiindcă duceţi jugul poverii... Aceleiaşi poveri, de care n-aţi scăpat!! E poate doar mai mare şi nu ziceţi nimic! Pe noi, ne-aţi omorât, şi-o duceţi şi mai greu! Bunică şi bunic! Mămică şi tătic! Fiindcă ne-aţi uitat, vă bate Dumnezeu... Fiindc-am crezut în voi! Că... vreţi să fie altcum, Ca leii am ieşit să cerem liberatate... Mămică şi tătic, de ce ne-aţi scos în drum, Dacă ştiaţi că nu vreţi nici pâine, nici dreptate...?! Voi ne-aţi adus pe lume! De ce ne-aţi alungat?? Să plângem azi zadarnic în florile din glastră?? Eram copiii voştri! Copii ce i-aţi uitat... Că, n-am murit de gloanţe, ci de uitarea voastră...

lacrimi vii pentru doruri moarte

Mămică şi tătic, de-aici, de nefiinţă, Vă dăruim iertarea, chiar dacă ne-aţi ucis ! Cu toate c-aţi uitat de noi şi de credinţă De-aici, de nicăieri, vă sărutăm, în vis... Adio deci mămică şi-ncearcă să trăieşti Cu ce ţi-o mai da Domnul şi mai puţină pâine... Rămâi cu bine tată, şi vezi cum drămuieşti Ţigările-ţi puţine... Ca să mai ai şi mâine...

lucia secoşanu

MESAGERUL NEDORIT Sunt mesagerul tristelor gândiri, Durerii, ne-mbrăcată în cuvânt, A lacrimii, uscată-n amintiri Și-s huiduit că sunt... ceea ce sunt! Şi, sunt făcut să nu anunţ plăcerea Şi-n tolba mea ţin dorurilor, vamă. Fireşte, nu-s iubit şi nicăierea Nu întâlnesc decât aceeaşi teamă, De adevărul care ne-nconjoară De viitorul nostru ticălos... Şi vrem cu toţi durerea, să nu doară, Dar vrem abstract, steril, fără folos! Sunt mesager al disperării mute, Al surdei înţelegeri între fraţi, Căci nimeni! Nimeni n-are timp s-asculte, Sau să răspundă când sunt întrebaţi...

lacrimi vii pentru doruri moarte

În goana lor după un dram de pâine, Sunt lupi în haită, care-şi cată loc, La masa împlinirii. Şi-astfel, mâine, Avea-vor poate parte de noroc... Sunt mesager al disperării ! Da! Şi am curaj să spun tot ce ne doare Căci, trebuie să-nceapă cineva Să spună adevărul, clar şi tare! Că, ce se-ntâmplă astăzi dragii mei, E prea periculos. Şi n-avem vreme Să mirosim zăpada-n ghiocei, Când viaţa, pentru soarta ei se teme... Căci astăzi, despre vis şi gingăşie, Putem vorbi doar la trecut. Grotesc... Când nu mai ştim ce-i aia armonie, Cuvinte ce nu dor, eu nu găsesc...

lucia secoşanu

Şi-s mesagerul ratăcirii noastre, Ce doare crunt în fiece atom, Şi face drum de rană printre astre, Şi-mi pare rău că, sunt şi eu, tot ... om... Nu merit deci iubire, elogii, vorbe dulci, Eu, nu vă cânt poeme ce vă adoarme chinul! Vreau doar să ne trezim din rele. Şi atunci, Din mesager al spaimei, voi preaslăvi seninul... ... Până atunci, mă iartă tu, cel ce nu mă placi. Nu pot să-mi tac mesajul ce-ţi tulbură visarea ! Decât să mă acuzi, mai bine vezi cum faci, Ca vieţii, dar divin, să-i netezeşti cărarea...

lacrimi vii pentru doruri moarte

ÎN GENUNCHI VĂ ROG... Daţi-mi înapoi visele ce mi-aţi furat Să bat cîmpii, e... dreptul meu omenesc... Lăsaţi-mă să mai cred într-un lucru curat, Să cred că-s iubit şi să vreau să iubesc... Lăsaţi-mă să mă mint... Aşa e normal, Ca să pot să păşesc înc-un pas mai departe... Să mă-mbăt cu nectarul din golu-mi pocal Ca să pot să mai fac, înc-un pas, către moarte... Lăsaţi-mă prost ! Sunt om, deci sunt laş... De ce să mă chinui, pentru că ştiu?!... Mai am pân-ajung să pasc pe imaş... Şi chiar de-o să pasc, o să pasc, cât sunt viu!!!...

lucia secoşanu

Şi viu cât mai sunt, nu vreu să mai sufăr... Daţi-mi pilule, să nu mă mai doară, Viaţa-mi, diademă din petale de fluturi Prinsă în plete de doruri şi-ocară... Şi fiindcă trăiesc. Şi fiindcă viu sunt, Şi fiindcă viaţa se stinge-n nevoi, Atât cât mai stau pe bătrânul Pământ, Vă rog în genunchi, daţi-mi visu-napoi....

lacrimi vii pentru doruri moarte

SPOVEDANIE Mă spovedesc la Tine, Doamne! Nu să mă ierţi! Nu mi-e sortit, Când am păcatu-nfipt în carne Şi am uitat să fiu smerit… Iar, vina mea, e mult prea mare Şi-n iad m-oi duce-odat’ cu ea! Da-i iartă Doamne pe-ăia care M-au otăvit de sunt aşa… Îi ia pe ei te rog la Tine, Ca-n iad măcar, să fiu scăpat! Şi-n smoală fiartă, mi-o fi bine De-I iei!... Şi-oi sti că m-ai iertat! C-atunci, de oameni, voi scăpa! Şi-oi râde când sunt pus la fiert… Căci asta este vina mea: Pe oameni, nu mai pot să-i iert!

lucia secoşanu

Da’-n oameni, cum să cred din nou Când sunt sperjuri şi când sunt falşi… Când n-au la sărutări ecou Şi-n forme strâmbe, s-au dat, traşi… S-au învăţat să strige „ura” S-aplaude, să lingă cizma, Şi, de minciuni li-i plină gura Şi-şi binecuvântează… clisma!... Şi-s spondilozici înrăiţi Mergând plecaţi în faţa ţoalei Purtată „demn” de ipocriţi Ce au schimbat faţa moralei… Pe oameni, cum să-i mai respect, Când se iubesc ca-n haită câinii… Şi-oricine-i virtual suspect, C-ar vrea (!) să ştie preţul pâinii… Când sărăcia-i explicată Cu vorbe grase şi umflate Şi vorbele ţin loc de faptă Şi n-am unde căta dreptate??? 74

lacrimi vii pentru doruri moarte

Şi-n orice clipă sunt furat, Mai rău ca ieri şi azi şi mâine! Ca mâţa moartă sunt purtat Din gard în gard, în colţi de câine… Şi dacă vorba mi-o ridic Şi-mi spun părerea-n gura mare Sunt acuzat că-s inamic Al sfintei gloate proletare! Ce şi-a băgat în cap doar dreptul De-a fi săracă pe vecie! Şi, fiecare-i înţeleptul Care slăveşte-n agonie Ce-a învăţat în a lui viaţă: Să rabde mut purtând ţucalul… Şi, negândind, pe hoţ răsfaţă Şi-i umple cu nectar pocalul… Şi Doamne! Cum să-i plac pe oameni Când nici chiar Tu nu-i mai iubeşti… Când nu-Ţi mai pasă chiar de nimeni… Şi faţa-Ţi sacră, Ţi-o fereşti, 75

lucia secoşanu

Să nu-i zăreşti pe cei ce plâng, Pe cei ce mor, să nu îi vezi Pe cei care cureaua-şi strâng, Crezând aiurea în „cai verzi”… Să nu zăreşti pe cei ce fură! Şi mint, lărgindu-şi guleru’ C-atunci, încrâncenat de ură Zău! Ai păcătui şi TU!!! … Şi nu-i mai rabd, cum vezi prea bine Că m-au făcut de-am căpiat! Şi, Te-au pocit chiar şi pe Tine! Şi e păcat! Mare păcat!...

lacrimi vii pentru doruri moarte

EROUL... Ai învins sărmane ! Eşti erou! Cu funia la gât şi cu cuţitu-n coastă... Furia disperării tale, are şi astăzi ecou. E mai slab decât ieri, da’-n gânduri adastă... În zile ploioase, triste şi goale Mai oftează câte unul pentru jertfa-ţi deşartă... În faţa amintirii faptelor tale, O lacrimă uscată, speranţa aşteaptă... Tu ai murit şi cu tine murit-a trecutul... În flori te-au îngropat, în minciuni şi uitare. Credeai că moartea ta, va marca începutul Unui nou bun, sincer şi liber sub soare!? Te-au minţit copile, te-au minţit! Carne de tun, unealtă-ai fost, iată: Libertatea-ţi dorită încă nu a venit Iar singurătatea din groapă, nu iartă...

lucia secoşanu

În curând, veni-vom cu toţii la tine, Să nu mai fii singur şi trist şi uitat... Poate aşa vom avea o bucată de pâine, În chip de colivă, din grâu nou, curat... Şi, jertfa jertfirilor noastre uitate, Trezi-va viaţa în trupuri uscate Deschide-va poate portiţe-ncuiate De lupi şi hiene... Şi în libertate Păşi-vom sub bolţi de curată dreptate Găsi-vom poteca ascunsă de-acei Ce nu au pe lume, nici suflet, nici moarte Ci doar interesele lor de mişei... Şi viaţa vieţilor noastre distruge Ca pâinea lor scârnavă să fie mai mare Iubirea, speranţa, voinţa ne smulge Şi crezul în bine, cu-ncetul ne moare... Veni-vom copile în liniştea ta Şi daruri grozave, ţi-om aduce sub arme: Pe cei ce mort te-au crezut, ţi-i vom da Ca viaţa-ţi pierdută, să îi condamne... 78

lacrimi vii pentru doruri moarte

ZI DE IARNĂ... Zi de iarnă zbuciumată Binecuvântată-ai fost Şi slăvită şi cântată Însă vezi? Fără de rost... Am crezut că ai venit Să ne scapi de Anticrist. Dar acum, sub văl cernit Adevăru-i tare trist... Zi de iarnă, zi turbată Ce-ai cătat în calendar Când ştiai c-ai fost lăsată S-aduci moartea în zadar?... Poate-ai fost şi tu minţită Poate plângi că te-ai născut Şi c-ai fost aşa sortită Să faci răul ce-ai făcut...

lucia secoşanu

’geaba-i plânsul de acuma Şi regretu-i în zadar... Zi de gloanţe şi de fum Ce-ai cătat în calendar??? Astăzi, când vezi bine jalea Ce-ai adus şi ocrotit Nu-ţi mai plânge disperarea Când ştii bine: Ai minţit!... Testamentu-n gura mare De ni l-ai aduce-n dar, Tot n-ai şterge cu uitare Sângele din calendar... Vezi mai bine ce poţi face Şi ca bunul gosăpodar Adu pâine, adu pace Că tot stai în calendar...

lacrimi vii pentru doruri moarte

Ca să ştim şi tu şi noi Pentru ce în zi de jar Pruncii, ne-au ajuns eroi Şi-au rămas în calendar... Zi de iarnă. Te deşteaptă Şi repară aşadar Răul ce-ai făcut, ca dreaptă Să rămâi în calendar...

lucia secoĹ&#x;anu

lacrimi vii pentru doruri moarte

cuprins prefaţă ........................................................................................................................... 3 CAMPANIE ELECTORALĂ ........................................................................................ 7 EROI AU FOST... EROI, SUNT ÎNCĂ? ...................................................................... 9 NU MAI VREM STELE ............................................................................................. 12 SCRISOARE CĂTRE IUBITA FIULUI MEU......................................................... 15 IUBIŢILOR NOŞTRI CONDUCĂTORI!................................................................. 19 ŞTIU DE CE... .............................................................................................................. 20 SLAVĂ OAMENIOLR „DE BINE”........................................................................... 23 PROSTUL .................................................................................................................... 24 VĂLURI CERNITE..................................................................................................... 28 EA .................................................................................................................................. 31 RETRAGE-TE „MĂI DRAGĂ”! ............................................................................... 33 VALUL… ...................................................................................................................... 36 TRENUL MINCIUNII... ............................................................................................. 39 REVOLUŢIE................................................................................................................ 42 SUNTEM O SLEAHTĂ DE GOLANI!..................................................................... 45 PERUŞUL .................................................................................................................... 47 83

lucia secoşanu VINO DOAMNE-N ROMÂNIA! .............................................................................. 49 NU SUNT SINGUR TOTUŞI .................................................................................... 52 NU MAI AM DIMINEŢI ........................................................................................... 54 NEODEMOCRATUL ................................................................................................. 55 LOC „REZERVAT”!.................................................................................................... 58 N-AVEŢI NIMIC DE SPUS???................................................................................. 60 EU, NU-NDEMN LUMEA LA REVOLTĂ... ........................................................... 61 ULTIM GÂND, DE BUN RĂMAS... ......................................................................... 63 MESAGERUL NEDORIT .......................................................................................... 68 ÎN GENUNCHI VĂ ROG... ........................................................................................ 71 SPOVEDANIE............................................................................................................. 73 EROUL.......................................................................................................................... 77 ZI DE IARNĂ............................................................................................................... 79 cuprins........................................................................................................................ 83

Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu Procesare şi suport IT Ioan Muntean