mini-concursuri CRONOPEDIENE – volumul 1 – poezii, poeme

mini-concursuri cronopediene

poezii, poeme

P PRRO OV VO OC CA ARRE E...... A AC CRRO OSST TIIH H A A)) TTR RIIP PLLU U--A AC CR RO OS STTIIH H B B)) A AC CR RO OS STTIIH H –– P PR RO OV VEER RB B

T TA AIIN NA AN NO OP PŢ ŢIILLO ORR D DE EV VA ARRĂ Ă –– R RO ON NS SEETT ––

T TO OA AM MN NA AD DIIN NZ ZIIU UA AD DE E IIE ERRII –– P PO OEEM M IIN NTTR R--U UN NV VEER RS S

volumul 1 - poezii, poeme

Biblioteca Cronopedia coordonator: Lenuş Lungu

mini-concursuri cronopediene – volumul 1 – poezii, poeme – – culegere de acrostihuri, triplu-acrostihuri, ronseturi, poeme într-un vers, poeme în proză şi proze poetice participante la mini-concursurile cronopediene din anul 2019 –

Editura StudIs ~ Iaşi, 2019 ~ 3

mini-concursuri cronopediene

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean Tehnoredactare: Ioan Muntean Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi reţelei Cronopedia. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

mini-concursuri cronopediene/Lenuş Lungu - Iaşi: Editura StudIS, 2019 2 volume ISBN 978-606-48-0187-6 Vol. 1.: Poezii, poeme. - 2019. – ISBN 978-606-48-0188-3 I. Lungu, Lenuş (antolog.) 821.135.1 Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Bibliotecii Cronopedia şi reţelei Cronopedia.

Tipărit la Editura StudIS Adi Center® Iaşi 4

volumul 1 - poezii, poeme

mini-concursuri cronopediene

volumul 1 - poezii, poeme

provocare... ACROSTIH

A) triplu-acrostih

mini-concursuri cronopediene

Acrostihul (din greacă ἀϰρόστιχον [akrostichon] < akros – extrem, dinafară, stichos – vers) este o formă de poezie „cu ţintă/destinaţie ascunsă, mascată“, ale cărei versuri au „în cap“ (dar și pe altă coloană, pentru posesorii de „cheie“) literele dintr-un nume de persoană („adorată“/„ironizată“) scris (citit) „pe verticală“ („de sus în jos, ca la japonezi“), ori dintr-o propoziţie-replică, sau dintr-o lozincă. RODICA (Triplu acrostih) Prima literă de la fiecare vers citită de sus în jos, a doua literă de la fiecare vers citită de jos în sus şi a treia literă de la fiecare vers citită, din nou, de sus în jos, dau de fiecare dată cuvântul RODICA

volumul 1 - poezii, poeme

Dorina Pop

Sub papuc Atașat de-a sa puicuţă, Rar mai bea și el o bere… Omologat: o gâzuţă, Momeală prin adiere, Aranjează în căsuţă Tatuajul la… muiere. O amazoană Mamei nu-i pasă de bariere. Acum Ocolește, cu înţelepciune, Ninsoarea abătută-n al ei drum. Iniţial, spune o rugăciune – Cochetează, blând, cu Cerul, precum Amazoana cu ochii-n… tăciune. 9

mini-concursuri cronopediene

Adulter Cactusul junei „s-a ofilit”, Alaiul lacrimilor e-n toi. Nunta se-amână până joi, Ici nașul mare rău s-a julit. Cică a fost prins noaptea pe la Unu cu o fetiţă ca o Lalea și-o făcu de… cacao. Acasă, soacra-ncepu „gala”. Decenţa unui alai Laleaua, la nunta ei, zâmbește gingaș Unui sobru nuntaș sosit de la oraș. Mimărilor ei rebele, repetate Imigrantul îi răspunde… ca la carte!? Nunta se sparge, ca și cum nici n-ar fi fost, Alaiul se retrage într-un avanpost.

volumul 1 - poezii, poeme

Lui Ion Raţiu Papionul de la gât Amanta i l-a donat – Titrat brusc, astfel încât Itineraru-a eșuat. Mamă, ce m-am oţărât… Aparent, am asudat.

mini-concursuri cronopediene

volumul 1 - poezii, poeme

Aurel Conţu

Amin! strigase Isus Ana privea cu ochii pierduţi înainte, în larg Mima siguranţă, dar înăuntru-i era un vulcan Imigranţii se căţăraseră ca șobolanii pe punţi și catarg Nan, zis și piticu’, lăsase cârma și se aruncase-n ocean. Sesterţiu plătit nu cuprindea și confortul postum Tst! strigară arabii cu priviri criminale Rar dai cât costă înainte de drum Igiena, până la urmă, nu se consemnează-n jurnale Gigantul ocean te acceptă oricum Arareori face nazuri sau îţi trimite rechinul în cale Sts-ul, adică, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale Esenţial în armată, nu operează pe goeleta aceasta nicicum Isidor, căpitanul, ne-nvăluise într-o privire de gheaţă Sus capul prieteni, pân` aicea ne-a fost! Usuce-se speranţa în mintea nebunului prost Sistăm din clipa aceasta orice speranţă în viaţă. 13

mini-concursuri cronopediene

(triplu acrostih inedit) Abia îl prinseră matrozii când se purcese ceaţa Lungit pe punte, aluneca și în amonte și-n aval Bătând cu aripi obosite, inegal, precum un orb Albul din ochi e galben , nimic comun cu viaţa Tenta penajului-i telurică și ciocul îi este bont Rupt dinspre-i vârful tare, ca un mont. Horor Ovaţionară matrozii de pe punte-n cor. Huo Scârnăvie, lișiţă, satană, piază-rea, sări... jos Gioconda Gag, glumă, farsă, zi-i cum vrei Idila mea cu Gioco se-nfiripase-n vise Onoarea de-a fi permanent în preajma ei Cocea invidii printre aspiranţi ca-n casa lui Ulise. Ocolul bravului aheu iniţiat de zei Non-possumus-lui* de-a naviga în ape interzise Didahii*-i puseră în cale travestite în femei Agape-n calea Penelopei; însă nimic nu se adeverise! *non-possumus: refuz irevocabil: a opune un non-possumus. *didahíi :predici, piedici

volumul 1 - poezii, poeme

Aurelia Albatros

La sfârşitul unei epopei Oto, stând pe gânduri, ca la sfârșitul unei epopei, Pipăia cu gândul o amintire și gândea în sinea lui: Rrr, ce frig era în sufletul ei?!… Ipingeaua cu gluga-i împodobită cu găitane Totaliza în mintea lui doar sentimente reci… Ghicitoare Atras prin albe ramuri, deasupra tuturor, desena liber un zbor neutru, lăsa să se înţeleagă... fluxul, bătând din aripi pelerine, broda încet un aeroclub, ademenind fără să știe o stea, un marinar cu faţa total încruntată, făcând valuri, turnând un mic pont ridicat din apă, aruncat de cineva, râzând, afumător, o zi întreagă a cântat, cu vocea-i albă o melodie-do susţinând că pasărea cea rea i-a stricat asul-vers. 15

mini-concursuri cronopediene

Într-un gând rătăcitor Sesiuni de vise colorate sub pleoape, onorabil, aprind luminile din suflet liliachiu înflorind tăceri, idilic înfrumuseţate de muze-n zbor tuturor dăruindu-ne cu măiestrie uture, between shadows and liht,* didactice preziceri ascunzând în ele ilicite sentimente care ne-mpânzesc nonsensul iubirii, ce se aprinde-n gânduri, esenţialul, rămânând, doar într-un gând rătăcitor. *uture, between shadows and liht – viitor, între umbre și lumină

volumul 1 - poezii, poeme

Nicoleta Mija

Acrostih Nins este omul trist În iubire nu mai crede. Memorează lacrimi multe, E mereu încruntat, rece. Ninge și când e soare, Inima plânge când râde. Ce caută mereu omul rău? Inima ţipă la el mereu. Ninge sau plouă, nu contează E cenșiu chipul când trădează.

mini-concursuri cronopediene

Acrostih Sălbatic vânt, acasă am ajuns Tună mai tare, cu toamna mă cert. Ea este bucuroasă, vara să plece, Aerul e mai rece, tare mai tuna. Utilă mai este ploaia pentru grâu, Ascult ploaia, dispare pe cer steaua. Vacanţă în pădure cu trei fete Vara este tot mai frumoasă Are bunătăţi multe pe masă. Cine se ascunde într-o floare? Acum culege multă culoare. Nina aleargă după un fluture, Tutuim norii, încep să scuture, Alături se ascunde un iepure. Păsările frumos acum ciripesc, Alina culege câteva mure. Duminica aici eu zăbovesc, Unică bucurie, pădure te iubesc! Renunţ repede la telefon, Ica alungă un paianjen bufon. 18

volumul 1 - poezii, poeme

Culorile Ce tristă e grădina, curtea, Uliţa de iarbă verde uită. Liniștea frunzelor libere, Orologiul trist arată ora. Rotește vântul frunza pe ram, Ilicul toamnei ruginește, iată. Lunecă picăturile ploii lin, E culoarea tristă, dor de mare e. Tăcere Te caut mereu, mi-e dor de tine, Arde tare o lacrimă, mă arde. Ceasul ticăie fără culoare, E cald, ascuns în suflet ești, Rămâne clipa, o floare rămâne, E totul tăcere, numai iubire e.

mini-concursuri cronopediene

Acrostih Cactus alb înflorit frumos Așa multe zile te-am așteptat. Să știu când vei înflori din nou Acasă eu te-am iubit mereu. Să știu că nu ești supărat, Arabii în pustiu știu mai bine. Ha, ha eu te îngrijesc mereu, Aha, să te stropesc cu grijă. Rar am lipsit de lângă tine. Așa, departe de Sahara ești bine. Acrostih Tatuaj ruginiu pe fiecare frunză, Onorează ploaia într-o dimineaţă. Amalgam de culori cam supărate, M-am adăpostit sub umbrelă. Non confromistă este acum ploaia, Atât ca vântul rece picăturile căzute. 20

volumul 1 - poezii, poeme

B) acrostih â&#x20AC;&#x201C; proverb

mini-concursuri cronopediene

Acrostihul (din greacă ἀϰρόστιχον [akrostichon] < akros – extrem, dinafară, stichos – vers) este o formă de poezie „cu ţintă/destinaţie ascunsă, mascată“, ale cărei versuri au „în cap“ (dar și pe altă coloană, pentru posesorii de „cheie“) literele dintr-un nume de persoană („adorată“/„ironizată“) scris (citit) „pe verticală“ („de sus în jos, ca la japonezi“), ori dintr-o propoziţie-replică, sau dintr-o lozincă. Acrostih – proverb: un proverb românesc cu minim 7 cuvinte.

volumul 1 - poezii, poeme

Florentina Maris

viaţa înseamnă suferinţă Vioara cântă în surdină, Iar un pian uitat de vremi, Aruncă unde în oglindă, Ţop-ţop, Ascultă, nu mă tem! Înduioşată violina, Nu ştie ce să mai şoptească… Suspină tristă pianina, E vreme rece, rece şi în casă. Aud un tropot de trombon, Mimând falsa melancolie, Noi doi, râdem la unison, Aceasta-i clar, o parodie.

mini-concursuri cronopediene

Suspină florile-n pervaz, Uitucă eu mă plimb prin casă, „Femeie, pune de-o cafea, Este târziu, dar nu îmi pasă!” Rar întorc capul înspre tine, Intuiţia îmi spune, Nimic nu te fericeşte, Ţop-ţop, vioara îmi zâmbeşte, Anticipat!

volumul 1 - poezii, poeme

Aurelia Albatros

Apele liniştite sunt adânci Am colindat pământul în diferite feluri euforia o găsești peste tot la colţuri cu dileme ermetic se ascund diferite scheme lumini răzleţe și isteţe inundau pământul noaptea pe la colţuri ies înverşunate șușotind de-a valma topind încet și sigur inimi și mistere, tocau necontenit, tainice probleme emanând o boare de zarvă mare 25

mini-concursuri cronopediene

singura problemă ce, umbrește locul, noaptea, când soarele dispare, tainic se încinge o visare adormind sub stele dincolo de viaţă în care n-a știut nimic din tot, s-ar zice, cu mintea n-au văzut iubind doar roua care n-a apărut, să-i spele. Fapte, nu vorbe Fluturi mii apar în zare, pământul îl împresoară trăind necontenit eternul lor știut nimic din ce e-n lume umilul lor zbor nu-l știe

volumul 1 - poezii, poeme

vorbiri pe la colţuri o mie și una de secrete ronţăind cuvinte bolborosind necontenit efemerul neștiut... E înalt ca bradul şi prost ca gardul Este multă vreme de când mă gândesc la acestea: Într-o seară oarecare, Nu ştiu ce s-a întâmplat, Altfel decât altădată, L-am iubit şi l-am iertat, Totuşi… n-am uitat nimic… Catrene, slove, poezii, Altfel de-atunci eu îi dedic… Barbă lată şi nu prea, Râde slab deşi e cazul, Are dinţii mari de aur, 27

mini-concursuri cronopediene

Două ceasuri şi-o curea, Uluitoare, zici că e Versacce, Lumea l-a luat de prost, nu ai ce-i face. Şi stă şi plânge-n sinea lui, Isteric uneori, pahui, nu înţelege, Prostia e formă de mărire, Rostul omului nu-i fandosire, Omului… îi şade bine cu credinţa, Suspină tristă-n colţ, Umilinţa, Tot căutând să scape din plasa lui. Ca şi cum nu ar fi de-ajuns, Acasă, sub tablou are un seif şi un pistol. Golan atipic de pe vremuri, Arată des că-i fandosit, Rar bea paharul pân’ la fund, Duodenal şi obosit, Uluitoare-i ţara noastră, Lume cu brazi şi flori în glastră.

volumul 1 - poezii, poeme

Undeva printre cuvinte Undeva printre cuvinte note dulci se nasc în zbor, cântec dulce de vioară efemer și prietenos răsfoiește inimi cuceritor... de zici că-i val de mare, energic și biruitor... puntea dintre fraze și cuvinte răsfoiește inimi, suflete și stări, enigmatică trece dincolo de raţiuni, e-n toate necuvintele ce înfloresc iubirii de aproape,

mini-concursuri cronopediene

nici frazelor răzleţe unite prin cuvinte... simfonia nu o curmă, ea se dezlipește de ura de pe urmă... flori de tei și iasomie au în braţele lor, când trec cu gândul printre ele, enigmatice comori cucul cântă și ne spurcă unde omul e flămând... casa noastră e frumoasă ornamentată cu sufletul multicolor, pentru cei ce înţeleg, atmosfera este substratul soarelui din noi, umiliţii sunt cei ce nu înţeleg, lumina nu-i minciuna, ci adevărul din noi!

volumul 1 - poezii, poeme

Timpul, templu răstignit Trebuie să iei bărbaţii așa cum sunt și pe femei așa cum vor să fie. – proverb Acest proverb poate fi și invers, nu este doar strict, într-o singură direcţie...

Timpul, templu răstignit într-o clepsidră empiric el ne-arată binele ce ne conjugă unduit și minunat inima de aur a unui bărbat, elegant și plin de el, scormonind neîncetat ăst cântec minunat, iubirea de-o clipă este calea fericită și iuţeală de picior,

mini-concursuri cronopediene

bătând cărări ascunse ăstor sentimente regăsind explicaţii de tot felul binelui din gândire anulând mereu o poezie, ţipete, agonie și tristeţe iubirii dăruiesc imitând de se topesc amor să fie și dispariţii prelungite adevăruri îndrăgite cu inima zdrobită femeia urlă tare motivând durerea supleţii dăruită unui tratament tenace numit iubire neîmplinită trăind în tristeţe prelungită și pașii ce-i va face iubirea o va stoarce 32

volumul 1 - poezii, poeme

pragmatică și iute ea se va schimba frumos și enigmatic ea soarta și-o întoarce motivând schimbarea eului din ea, ce, crede cu ardoare, iubirea este lună, soare, zâmbet, amintind în zilele însorite, visarea și romanticu-n gâdire acelor vremuri ce trebuie trăite cu vise împlinite urmând să schimbe abordarea masculilor ce zboară ca fluturii cu... vorbe colorate, sentimente simulate onoruri dezumflate rostite pe la geamuri în nopţi târzii, spulberând ăstor specimene ce se numesc zei 33

mini-concursuri cronopediene

fericirea presupusă fi-va desfiinţată, iubirea simulată transformată în alimente expirate, aruncate-n coșuri, din păcate... A-ţi iubi aproapele nu-i o dramă Un om cu suflet mare priveşte pe toată lumea ca pe ai săi – proverb bengalez

Undeva cheia destinului există nimeni nu contestă o treaptă, două, nouă, marcăm, urcăm destinul ca pe-o escaladă cei buni, timpul nu și-l fură, înșeală, umili și cu credinţă străbat viaţa cu pas domol și-l urcă unde-i adevăru-n fugă fluturând flamura dreptăţii ageră la trecerea dintre cuvânt și faptă evitând minciuna lavă trecând frumos și blând prin orice sfadă 34

volumul 1 - poezii, poeme

mărind nădejdea binelui în fiecare faptă arătând cum, nu se construiește destinu-n grabă rupt de isprăvi de treabă eliminând orice tăgadă preţuind cuvântul transformă remediind tot ce-a fost greșit odată iubind cu stoicism dreptatea de altădată vorbind frumos și cu înţeles laolaltă evitând pe cât posibil vrajba dusă la extremă șușotită pe la colţuri câteodată timpului îi dă bineţe și-o frumuseţe conturată eliminând neloialitatea, falsitatea stratagemă premiind răbdarea, nu încoronarea reclamă evaluând tot ce ne înconjoară topind răutatea și ura temporară ornând locul cu frumos și cu lumină arătând că se poate, că e bine, nu e crimă totu-i necesar să n-ai parte de gâlceavă ăstor fapte să le oferim cunună 35

mini-concursuri cronopediene

lumina din suflete să răsară unduind cuvinte ca o primăvară modelând și înflorind câte-o mușcată este o datorie morală aici și pretutindeni să zugrăvim o rază cărări de suflet pline cu rouă având necontenit soarele înmulţit cu nouă pe care să-l dăruim și vouă eternităţii să-i mulţumim c-avem viză ademenind cuvinte despre viaţă iubirii să-i oferim necontenit o ramă surâsul, zâmbetul și veselia ca o flamă ăstei familii frumoase ce ne învaţă iubirea de viaţă.

volumul 1 - poezii, poeme

Aurel Conţu

cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre Cuprinsul infinit al cerului-i ca vântul Incașii îl priveau cu-nfiorare Nibiru, credeau ei, urma să spulbere Pământul Eradicând viaţa din Univers, chirurgical, ca pe-o tumoare. Sumerienii, la fel, vorbeau despre-o lumină orbitoare, Torent de foc, asteroid desprins din Soare, Ăl care aruncă flăcări, Planeta crucii, a vieţii viitoare. În vechea și frumoasa Grecie, poeţii Numeau Nibiru-n vers și cântec drept Planeta vieţii Chinezii din vechimea timpului și-a lumii Atribuiau planetei simbolul morţii, al deșertăciunii Sciţii credeau că steaua era planeta lor mumă Ăialalţi, sarmaţiii, o vedeau la fel, dintr-o perspectivă antumă. Dar și evreii după Potopul dintâi, din aproape-n aproape Explicau prin Nibiru mersul Isus-ului nostru pe ape. 37

mini-concursuri cronopediene

Sunt mii de ani de-atunci și n-avem nicio pistă Tocmai acum cei de la NASA ne spun că Nibiru există I-acolo, undeva, pe cer, chiar lângă Soare Colindă spaţiu cosmic și timpul la-ntâmplare Lăsând în urmă milenii nesfârșite de cădere Ăst timp fiindu-i clipa de odihnă dintre două ere. N-avem de ce ne teme mai devreme de o mie de ani Univesul și Terra sunt, până la urmă, o grămadă de bolovani. Aici trăim ca-ntr-o casă de sticlă fragilă Rar reușim să înfruntăm destinul și natura ostilă Umblând cu viaţa printre tenebre ca sub o șenilă. Nibiru colindă-n derivă prin alte lumi, departe, Conglomerări de pietre întâlnește și supernove sparte Ăuntru-le tronează, cum poate știţi, o liniște de moarte. Cu sau fără Nibiru aceasta-n priviri Urâtul apare abia când nu mai ai la ce să aspiri. Pesemne că Nibiru se va întoarce vreodată Iar omul va plânge la bolta-nstelată. Există în noi o credinţă neţărmuită în zei Trăim o mare parte din viaţă cu gândul la ei Răscolim cerul cu ochiul minţii deschis… E ca și când ne-am trezi după o clipă din vis.

volumul 1 - poezii, poeme

Dorina Pop

Păpuşi din ceară Cică politica, astăzi, e „în floare” Izbește ca o buruiană-n călduri, Necazul e că ne transmite oroare Extinsă pe chipul nostru plin de riduri. Posibil să nu înţelegem prea multe, Oripilaţi de fuga în Madagascar Axată pe interese gri, oculte. Totul e o cacealma scrisă de un circar Expusă-n jocuri murdare și-n insulte. Oftăm analizându-le dur progresul Accentuat „fără perdea” de jurnaliști Setaţi doar să le strălucească lor fesul Epic pe sticlă, precum unor dualiști.

mini-concursuri cronopediene

Răbdăm, însă, până când, vă întreb tacit. Organizăm bâlciuri, mitinguri, parade Acreditate tot de cei ce ne-au acrit Destinul ancorat în niște năvoade Expirate de ura care ne-a lovit. Circul se joacă cu măștile pe faţă. Intraţi! Nu zăboviţi pe un drum de ţară, Nu vă-ntrebaţi de ce totul e în ceaţă. E vremea voastră, păpușilor din ceară! Noi doar privim desculţi și dezorientaţi Urcușul vostru cotat azi cu prea mulţi waţi. Necazul însă e că ponegriţi cam mult Iubirea de ţară, de neam și de strămoși, Culcaţi patriotismul într-un mod ocult, Iarba de-acasă n-o acceptaţi în… galoși. Copiii străzii citesc, dar printre rânduri, Abecedarul umezit cu slogane. Răgaz ne luăm să nu-nghiţim cu noduri Norma minciunii din vorbele pogane. Edilii din cetate parcă-s „trubaduri”. 40

volumul 1 - poezii, poeme

Mimăm o libertate prost înţeleasă, Orașul a devenit un cuib de șomeri Ascunși zilnic de nepăsare în casă. Lupta democraţiei începută ieri E paralizată de lozinca: Lasă! Onestitate versus capital Bogaţii lumii ne zâmbesc ironic Acumulând teroare, ură și bani. Noi, poluaţi de sărăcie fonic, Uităm ce vrem, căci nu avem decât ani Lăsaţi, cu drag, de Domnul cel cucernic. E-o criză de omenie și-n platani! Orbi, goi și surzi încercăm orice – Cădem, ne ridicăm tot mai motivaţi, Hrănind cu lacrimi speranţa lui De ce?, Însă ne inhibăm, zi de zi, uzaţi. Umiliţi de goana dură, dibace Lătrăm la câini haotic și agitaţi.

mini-concursuri cronopediene

Dramul de omenie chiar l-am pierdut Rupţi de credinţa care ne-a plămădit? Avari, săraci în duh, cu chipul de lut Croim, acum, un viitor… înădit. Urcăm pe-o scară de spini ca un mamut Lăsat, la voia întâmplării, vădit. Ușa spre mântuire nu a căzut! Iubirea ne-nalţă spre ea inedit. Retorica unei accentuate instabilităţi Acredităm lozinci, bezele, lingușeli… Trecutul e mort, prezentu-i în travaliu! Uscăm sentimentele într-un borcan spart, Rânjim onestităţii ce poartă doliu. Nesiguranţa apare chiar în bloc-start, Ascundem rușinaţi acest mic detaliu. Groparul, șmecher, se ferește de frecuș, Argumentându-și dorinţa de urcuș Zorită de indecizii și lunecuș. 42

volumul 1 - poezii, poeme

Pentru că-s rupte aţele din căptușeli Excludem o existenţă fără greșeli?! Focalizaţi pe mâncărica de cușcuș, Omitem că nu mai avem nici un culcuș. Cine ne-a aruncat, acum, pe derdeluș? Pe o muchie de gând Milă cu milă, viciul bunătăţii Iese la iveală-n oamenii cetăţii! Etalăm onestitate? Spune-un melc. Mai bine nu comunic, chiar de îi drăguţ – Inspiră toleranţă, poate timp pierdut. Lungesc pasul, ocolindu-l pe moșneguţ. Ăst animal stăruie bădăran și slut. Decid că doar tăcerea mă va ajuta, Ezit s-alerg, dar mă cuprinde deruta.

mini-concursuri cronopediene

Teii de pe alee adie blajin, Iarba îmbrăţișează trupul melcului. Nimeni nu se oferă să-mi vină-n sprijin... Efectul milei nu-i la faţa locului? De ce noi să așteptăm ca dar o milă, Atâta timp cât nu o-ntoarcem înapoi Rănitului, celui mic sau plin de nevoi? Divina milă strălucește în necaz, Ea este constantă și nu are macaz. Mimăm, zi de zi, că ne pasă de semeni Izbim însă, fără un gram de milă, tot. Nu clipa, ci caracterul unor oameni Eliberează ura ca un antidot. Mișcarea de simpatie-a acaparat Iubirea, optimismul necondiţionat. Se pare c-avem mila-n sânge de copii. E adevăr în gându-mi, nu sunt utopii!

volumul 1 - poezii, poeme

Rup trei fraze din gânduri întortocheate Uzate în multe decenii de viaţă Pe care nu le-am etalat deșucheate. Echilibrul m-a eliberat din... ceaţă. Iubirea? Poate milă, poate răbdare, Nutrește periodic compasiune Inclusă în sentiment ca validare Multiplă fără trac, fără presiune. Acceptă-te! Nu te-ascunde-n... hazardare. Beau de sting! Cârciuma e plină ochi. Uită omul de necaz, Iţele se-ncurcă-n… haz. Poate c-oi trece și eu, E petrecere mereu. Crâșmăriţa-i fâșneaţă, Uiţi de tot când o privești. Ia de bea! (Te răsfaţă!?) 45

mini-concursuri cronopediene

Sorbi pahar după pahar Cu prietenii tăi buni, Oleacă uiţi de amar. Acasă ajungi (cred) luni… Totul pare-un pic bizar: Epic „croșetăm”… tăciuni. Amprente Naivitatea ne urcă pe un piedestal, Uscăm ce agonisim, rapid, în mod brutal. Pragul dorinţei de a strânge ne-a măcinat Orgoliul împins pe-un itinerar greșit, Ţelul spre care noi năzuim a expirat, Iar viaţa necruţătoare ne-a copleșit. Fuduli îngrămădim în buzunar capital Imuni la sărăcia ce-apare în fundal. Șoapta monedei ruginite a evadat Iritată de tranziţia care-a cedat.

volumul 1 - poezii, poeme

Contul bancar, albit de griji, cu vântu-n faţă, Urnește greu cifrele-adormite-n prefaţă. Verificăm prostiţi dobânzi și comisioane Atrași de piscul spre care tindem ignoranţi, Rar râdem, doar ne trimitem etimocoane Zidite pe instagram de oamenii șarmanţi. Administraţia ne acordă... jetoane?! Uităm de agoniseală, renume și bani, Nevoia de cifre, stocuri, capital ne-a uzat Sentimentele alterate în prea mulţi ani. Ăst timp ne modelează dur, așa am sesizat. Și curge multă miere în laptele acrit Iscând un zgomot surd, provocat de-un ipocrit. Cununa de împliniri e plină doar de spini Uscaţi în carnea bătucită. De ce suspini? Se cade ca să analizăm împreună Lungimea ipocriziei care-a năvălit Ăst an bolnav, ce nu are o soartă bună. Nervoși pe umbră, pe lumină, ne-am tăvălit 47

mini-concursuri cronopediene

Intruși în clipa năucă ce clocotește Neutră de zbuciumul nostru ce tot crește, Accentuându-se însutit ca un clește. În mâna întinsă, tremurândă, din podea Nimeni nu șlefuiește așchia c-o rindea. Probabil că am vrea în car, când în căruţă Oboseala ne prinde viaţa cea desculţă, Dar lipim o soartă... lăbuţă cu lăbuţă. Din baracă în… salcâmi Aurel, precum curcanul, Râde ţanţoș către soare Excitat că-i iese… planul. Umezește pita-n apă, Netezește vorba-n… mapă. Calcă-n streche ca golanul Arvonit într-o prinsoare. Rugina-i rupe elanul.

volumul 1 - poezii, poeme

Culcă bulgării de pământ Uitaţi într-un rece cuvânt. Baiul însă-i că ţăranul, Om sucit, ar vrea să zboare Iute, iute precum banul Și sfârșește în băltoacă. Iese creionând o moacă… Obosit, fuge-n baracă. Satu-ntreg îl beștelește, Ușa i-o închide în nas. Totul parcă-i prins în clește! Ăst om este într-un impas. Darul său de a învinge E-ascuns bine în… laringe. Nu face popas cu lacrimi, Ezită chiar să ofteze – Visează însorite culmi. Oare cât o să dureze? Iute se caţără-n salcâmi. 49

mini-concursuri cronopediene

Un breloc la… rabat Omul, ca o pasăre cu suflet, Mută de îl ajuţi munţii din loc. Unii sunt buni, alţii-s puși în pamflet – Leagă frăţii cu zâmbete-n breloc. Firul convieţuirii se-nnoadă Altfel dacă-i și iubirea în joc, Căci sentimentul nu-i o corvoadă, E pasiune, karma sau noroc. Haina poate fi ca pâinea caldă Astăzi este, mâine nu se știe. Inima în liniște se scaldă Naște inocenţă-n empatie, Apoi aruncă ura-ntr-o haldă. Și pornim la drum cu omul falnic, Imitându-i gândul lui tonic. Nu ne-ncredem în făţarnici și mișei Ușa se blochează când apar ei. 50

volumul 1 - poezii, poeme

Haina lor e o mască demodată Ascuţită-n ură și mizerii, Iar privirea lor, puţin ciudată, Naște fumigene-n toiul verii. Altoiţi poate c-au fost odată. Până ieri era un echilibru Etalat, modest, de orice membru. Oare ecosistemul s-a schimbat? Miezul umanităţii e-un… rabat? Fără arvună Când tot hoţul strigă: „Hoţul!” Orbul rumegă și tace. Rebeliunea-și are preţul Bine-ascuns printre cojoace. Laș, printez o nepăsare Ascunsă-n piper și-n… sare. 51

mini-concursuri cronopediene

Colbul vremii strălucește, Obsedat de „jumuleală”. Robul doar e prins în clește, Birjarul prinde-o momeală. Nesimţirea are aripi? Uf, nu-nţeleg de ce mai ţipi! Scoate biciul și… pocnește Cuvântul bine îndesat, Orzul nu se înnegrește Acrit, la margine de sat. Totul azi se cucerește Evitând un debusolat. Organizaţi în minciună, („Corb la corb nu scoate ochii.”)

Hoinăresc, seara, pe lună Izbind dur, din toţi rărunchii: Iobagii nu dau arvună?

volumul 1 - poezii, poeme

Nicoleta Mija

Prietenul se cunoaşte la zile negre Pe prispa casei am stat în copilărie Râurile, ramurile, rânduri într-o poezie. Iarba verde, garoafe multe colorate, iarna E vremea amintirilor, e vremea care curge, Tineri eram, neobosiţi, teiul înflorit. E vremea amintirilor, e vremea care curge, Noi liberi , noi nedespărţiţi la bucurie și necaz. Uitam iarna de frig, uitam în ce zi eram. Lunga zi de vară liniștită niciodată nu era Sacul cu glume seara se răsturna. E vremea amintirilor, stăm lângă foc Cetina de brad și un frumos cojoc. Uitate timpuri demult trecute, uitate griji. 53

mini-concursuri cronopediene

Noi suntem aceeași, noi nu voim uita Oare știm a prieteniei valoare, oare... Aici, acolo, oriunde am fi, amici vom fi. Şi suntem noi bucuroși, suntem mereu voioși. Timpul trece, uită ceva pe drum, teiul înflorit. E frig, cade primul fulg de nea, e mai frig, Lângă sobă mâncăm fericiţi un covrig. Astrul nopţii acum frumos ne luminează, Ziua mai scurtă, zboară frumos zăpada. Iarna uită să mai plece, iarna, ger. Lumea nu știe, lumea nu înţelege, E vremea amintirilor, e tinereţea noastră Numai timpul nu uită de noi niciodată. E vremea amintirilor, e vremea care trece. Gerul iernii, iarba verde, grijile timpul înnoadă. Râurile, ramurile, rânduri într-o poezie. E prietenia frumoasă, e prietenul care-mi zâmbește.

volumul 1 - poezii, poeme

Unde e dragoste... Undeva odadă ne-am întâlnit. Niciodată nu ne-am despărţit. Dimineaţa râdeam fericiţi, Eram doi copii îndrăgostiţi. Era în fiecare zi săbătoare, Dorul din suflet este mare. Ramurile salcâmului ne atingeau Adesea sufletele noastre vorbeau. Glume făceam fericiţi neîncetat Omul meu drag nu m-ai supărat Suntem două suflete pereche Tu stăteai noptea de veghe. Eu zâmbeam și te îmbrăţișam Era frumos, amintiri în suflet am. Șoapte de iubire nemuritoare inima cunoaște a iubirii culoare. 55

mini-concursuri cronopediene

Dumnezeu ne-a unit pe Pământ Unde ești, unde este al tău cuvânt. Mereu priveam fericiţi stele pe cer, Erai un suflet curat și sincer. Ziua și noaptea mereu se atrag, Eu te așteptam zâmbind în prag. Uite, eu și acum scriu în caiet, Liniște este lângă un portret. Anii trec în grabă, viaţa și ea trece Mi-au rămas în minte două cântece. Iarba verde de acasă ne așteaptă, Jocul iubirii noastre ne așteaptă. Lângă salcâmul frumos înflorit, Odată mai privit iubite îndrăgostit Câtecul nostru nu are sfârșit.

volumul 1 - poezii, poeme

Prea tânăr,... prea bătrân Poţi să înveţi oricând în viaţă dacă vrei E o mare bucurie să știi când ești întrebat Nimeni nu se naște pe pământ învăţat. Trebuie să aduni în coșul vieţii bogăţia cărţii. Repede să te informezi când ceva nu știi Unde nu e carte, este frig mare în suflet Atunci când citești ai deja un prieten Înveţi pentru tine, dar și pentru alţii. Nu judeca o carte după titlu sau copertă Viaţa este frumosă când ești bine informat. Ai carte, ai parte spune o vorbă veche. Tăcere mare este în omul neinformat. Atunci când îmbătrânești mai ai de învăţat Nimeni nu poate fi bun în ceva fără a citi. Unde are loc cartea este multă lumină

mini-concursuri cronopediene

Este ușor să înveţi dacă ai multă voinţă. Seara, dimineaţa cartea să fie cu tine Totul în viaţă are un preţ, cartea e nepreţuită. E mai bine într-o casă mică cu multe cărţi Nu știu bine o limbă străină, știu bine limba română Inima știe, inima simte ce carte în librărie caută Mare este casa în care stă, mică îi este vorba. E multă treabă în viaţă, dar fară carte nu are calitate. Nimeni nu poate să înţeleagă fără o carte să citească. Iau de la viaţă o dragă povaţă, mereu să învăţ. Poţi să citești dimineaţa, la prânz , seara o rugăciune. Râzi, plângi deseori când te întânești în carte cu tine E ușor să dăruiești unui om mai sărac o carte. Aduni din fiecare carte multe bogăţii care în viaţă te vor însoţi. Trebuie să nu treacă o zi fără să nu deschizi o carte. A dună toată viaţa din cărţi ce alţii bine au scris Nu uita să mulţumești celui care multe te-a învăţat Aruncă cu bani, dar nu știe bine să vorbească Râde, plânge mai are în suflet multe de adunat.

volumul 1 - poezii, poeme

Singur niciodată nu ești dacă ai lângă tine o carte. Acasă să ai mereu o Biblie și pe Eminescu. Unde este mereu întuneric cartea încă nu a ajuns. Poate este greu la început, repetă și vei fi mulţumit. Revedere să citești, prin codrul cu râuri line să hoinărești E timp de toate, dar nu uita niciodată o carte să citești Acum când părul a cam albit, ai multe de povestit Banii nu te-au bucurat, deseori cu cartea tu multe ai vorbit. Albina muncește mult, adună miere, cartea îţi dă multă putere. Trecut-au anii peste tine, ai timp de o altă frumoasă revedere. Rămâi pe gânduri deseori, scrii, ștergi până noaptea în zori. Atunci când nu știi, cauţi printre cărţi ca să scrii mai bine. Nu judec un om după haină,aștept să-mi vorbească. Dacă vrei să fii iubit... Dacă te-am supărat te rog să mă ierţi Adun în suflet ale tale multe poveţi. Cuvântul iubire l-am învăţat bine Acum sunt fericită iubite cu tine.

mini-concursuri cronopediene

Viaţa a fost cu noi adesea frumoasă Râzi, așa sunt eu mai gălăgioasă. Eros pe noi mereu ne-a urmărit Iată, vom avea la nepoţi de povestit Se lasă seara încet peste trandafiri Ai adus în casă doar câţiva musafiri. Firul roșu este plin de mulţi boboci Iubite aduci și câţiva trandafiri mici Iasomia și al ei minunat miros Iau din viaţă ce a fost mai frumos, Uit de lacrimi, uit când priveam în jos. Bune, rele așa este întotdeauna viaţa, Iute se mai sfârșește câteodată și aţa Timpul trece, iată a venit și dimineaţa. Iarna, primăvara, vara și toamna Umbre multe pe chip anul desena Bucurie ne-a dăruit mereu iubirea Eros știe când se întunecă privirea. Seara asta voi șterge iubite lacrima Tare mai bate în mine acum inima E târziu în noapte, a obosit 60

volumul 1 - poezii, poeme

Taina nopţilor de vară

– ronset –

mini-concursuri cronopediene

RONSET – Poem cu formă fixă creat de Horia Bădescu. Îmbinând rigorile rondelului cu cele ale sonetului, ronsetul este alcătuit din 14 versuri dispuse ca-n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, – cu trei rime alternative după cum urmează: abba/abba/acca/aa. Primul şi ultimul vers sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor două catrene.

volumul 1 - poezii, poeme

Camelia Ardelean

Scântei pe ramuri... Scântei pe ramuri au pornit să crească, Mimând luceferi în miniatură (Pitite-n frunze, florile conjură); În zbor palpită focuri fără iască. Gătită-n voalul fin de adamască, Pădurea-i prinsă-n vechea tevatură, O Lună Nouă ţipă sub armură; În zbor palpită focuri fără iască. Micuţe nimfe, palide sub mască, Prin zgura nopţii-şi caută, în taină, Un loc să-mbrace luminoasa haină; În zbor palpită focuri fără iască. Natura, toropită, iarăşi cască; Scântei pe ramuri au pornit să crească...

mini-concursuri cronopediene

Coboară-amurgul... Coboară-amurgul mândru, ca un rege, Din jilţul său de aur şi agate; Cu zarea şi poemele în spate, Deasupra unui deal se reculege.

Râvnind în taină doruri a-nţelege, Din nopţi târzii, al verilor confrate Îşi plimbă trena cu seninătate; Deasupra unui deal se reculege.

În lumea sa, magia este lege, Pe şevalet, nuanţele combină – E un artist cu graţie divină; Deasupra unui deal se reculege.

Preocupat culorile a-şi drege, Coboară-amurgul mândru, ca un rege...

volumul 1 - poezii, poeme

Pe chipul tău... Pe chipul tău e-o lume de mister, Un albatros îţi tremură sub gene; Când mă cuprinzi cu braţele, alene, Desprinse din sinapse, toamne pier.

Te port în piept precum un giuvaier (Mi-ai înflorit un lan de sânziene), Se surpă-n mine beznă şi morene; Desprinse din sinapse, toamne pier.

Plutesc frenetic – un corăbier, Ce şi-a găsit în tine-o nouă mare Şi smulge perle de trăiri din sare; Desprinse din sinapse, toamne pier.

Ne-aşteaptă luna la debarcader; Pe chipul tău e-o lume de mister...

mini-concursuri cronopediene

Poem cu azalee Păşeam încet prin boarea de-azalee Din mica mea grădină suspendată; Purtând în cuget ciob de nestemată, Strângeam în suflet muguri de Lactee. M-am rătăcit de magica alee; Mai reflectez şi-acum, debusolată, La oaza mea cu stele mobilată (Strângeam în suflet muguri de Lactee). În căutarea unor panacee Să vindec hăul renăscut în mine, Mi-am rezervat din aştri un ciorchine (Strângeam în suflet muguri de Lactee). Bucăţi de cer şi aripi ţin sub cheie; Păşeam încet prin boarea de-azalee...

volumul 1 - poezii, poeme

Nicoleta Mija

Cânta o vioară Într-o seară senină cânta o vioară, îmbrăţişaţi eram, noi o ascultam, pe aleea cu salcâmi ne plimbam, ne iubeam mereu ca prima oară, Un cântec vechi de odinioară, o vioară cânta frumos, visam, într-o seară frumoasă eram, ne iubeam mereu ca prima oară, Iubirea noastră nu o să moară. cântecul pleca tot mai departe, O vioară cânta, iubire împarte. ne iubeam mereu ca prima oară, Peste umbra serii cântecul zboară Într-o seară senină cânta o vioară.

mini-concursuri cronopediene

O seară de vară Mi-ai cuprins cu iubire umerii, pe cerul senin fluturii zboară, sfârşitul zilei peste toate coboară, ne mângâie o boare la venirea serii.

Şi-au încărcat toate crengile merii, în grădină am stat într-o zi de vară, se ascunde bine de zi luna fugară, ne mângâie o boare la venirea serii.

Mai adaug câteva culori gravurii stelele ne salută cu un surâs tăcut, O plasă de stele, al nostru aşternut, ne mângâie o boare la venirea serii.

Mi-e dor de valuri, de adierea mării, Mi-ai cuprins cu iubire umerii.

volumul 1 - poezii, poeme

Plec la ţară Ascultăm un cântec la chitară, pacea amiezii se simte în aer, amurgul își arunca mantia pe cer, este o seară frumoasă de vară.

Plec câteva zile departe, la ţară, vântul cântă mai fals din fluier, soarele s-a ascuns într-un ungher, este o seară frumoasă de vară.

Cântece pe strune de chitară atmosfera s-a mai răcorit puţin Cuvintele cântecului le reţin, este o seară frumoasă de vară.

Simt o toropeală atât de bizară, Ascultăm un cântec la chitară.

mini-concursuri cronopediene

La malul mării Stau pe nisipul cald la malul mării, dusă departe pe gânduri, privesc, ascult, valurile multe îmi şoptesc, te aştept iubite la venirea serii.

Cântecele mării pline de armonii, de colierul de scoici îmi amintesc, și acum iubirea mea ţi-o dăruiesc, te aştept iubite la venirea serii.

Iubirea pe chipul bronzat al verii fericiţi privim valurile înspumate. Amintiri într-o scoică bine păstrate te aştept iubite la venirea serii.

Pe cerul albastru tu inimii să-i scrii. Stau pe nisipul cald la malul mării.

volumul 1 - poezii, poeme

Ploaie de vară Aprind lumina, mai am ceva de citit cutreieră vântul la ceas de înserare de câteva ore plouă, plouă mai tare, pe pervaz o muşcată a îmbobocit.

Alerg în grădină, ceva mi-am amintit vântul cald se dă tare în balansoare, strâng în mână câteva cireșe amare pe pervaz o muşcată a îmbobocit,

Speriată, repede în casă am fugit, a venit înserarea, cade multă ploaie. Aduce în grădină viaţă și noroaie, pe pervaz o muşcată a îmbobocit,

Deschid larg geamul, ploaia s-a oprit. Aprind lumina, mai am ceva de citit.

mini-concursuri cronopediene

Numai vară!!! Alizeul poznaș frumos zboară într-o seară minunată, senină, cade pe masă o roşie vişină, aş vrea să fie mereu numai vară,

Am uitat de a hainelor povară cana mea cu compot mai plină, este seară, ne pregătim de cină, aş vrea să fie mereu numai vară,

Deseori căldura mare mă doboară primesc de la copaci multă răcoare. Un amurg frumos colorat de soare, aş vrea să fie mereu numai vară,

O furnică mai harnică ceva cară. Alizeul poznaș frumos zboară.

volumul 1 - poezii, poeme

O mică plimbare Mâine vom sta mult la soare, sufletul fericit este acum tăcut, cântecul mării l-am recunoscut, seara facem o mică plimbare.

Am lăsat timpul acum să zboare, încă o zi repede a mai trecut, simt miros sărat, atât de plăcut, seara facem o mică plimbare.

Liberi ca valul alergăm în mare, te scufunzi în ochii mei neîncetat, Pe nisipul cald adesea am visat, seara facem o mică plimbare.

Albul talazului ne bucură tare, Mâine vom sta mult la soare.

mini-concursuri cronopediene

Câteva afine... Adie vântul cald peste coline, soarele se ascunde sub cortină, o margaretă se-nclină pe tulpină, printre razele de foc seara vine.

Un nor iar peste pădure revine simt mirosul verde de cetină, ploaia măruntă mult o să ţină, printre razele de foc seara vine

Mănânc cu poftă câteva afine, brazii verzi ne dăruiesc răcoare. O ploaie, va fi mâine iar soare printre razele de foc seara vine.

Frunza în pădure cântă doine, Adie vântul cald peste coline

volumul 1 - poezii, poeme

Amintiri boeme Ochii tăi râd frumos la venirea serii, Printre valurile înspumate ne oprim, Prin răcoarea serii adesea hoinărim. Amurgul aruncă peste noi razele aurii,

Poveşti scrise cândva la malul mării Visători un pescăruș în larg privim Printre amintiri boeme iar zăbovim Amurgul aruncă peste noi razele aurii,

Vântul mângâie gingaş florile verii, Pe cerul senin soarele frumos apune, Știm bine ce marea mereu ne spune, Amurgul aruncă peste noi razele aurii,

La malul mării te aștept iubite să vii, Ochii tăi râd frumos la venirea serii.

mini-concursuri cronopediene

Pădurea Mergem mereu fericiţi prin pădure, Pârâul rece sapă adânc în munte, Îmi plac miresmele frumos colorate, Amurgul coboară, am cules mure.

Sar peste tot stropi aurii de soare, Încep greierii pe voci multe să cânte, Mâine vom merge mai departe, Amurgul coboară, am cules mure.

Brazii s-au încărcat de multă culoare, Razele aurii se-nfig adânc în apă, Prin munte pârâulul adânc mai sapă, Amurgul coboară, am cules mure.

Mi-ai prins în păr o albă floare, Mergem mereu fericiţi prin pădure.

volumul 1 - poezii, poeme

Grădina copilăriei Afară nu mai este deloc lumină Începe acum să se facă iar seară, Este răcoare,mergem puţin afară, Ascultăm un cântec în surdină

Se-ntunecă, începe o furtună, Nu mai recunosc această vară! Privesc ,vremea se strică iară, Ascultăm un cântec în surdină

O ploaie liniștită ar fi mai bună, Stăm în grădina copilăriei mele, Este plină de trandafiri și pansele, Ascultăm un cântec în surdină

Nu mai plouă, noaptea o să vină, Afară nu mai este deloc lumină

mini-concursuri cronopediene

Câţiva pescăruşi Ne-am întâlnit iubite la malul mării, îmi place să alerg vara prin valuri, mi-am umplut ochii cu multe culori, respir aerul sărat la venirea serii.

Am cântat cu drag sunetele verii în bătaia valurilor dansăm deseori, câţiva pescăruşi sunt spectatori, respir aerul sărat la venirea serii.

Mă săruţi, simt acum gustul sării, scriu câteva rânduri şi-ţi povestesc. Îmi place marea, valurile le iubesc, respir aerul sărat la venirea serii.

De un val adesea mă mai sperii, Ne-am întâlnit iubite la malul mării.

volumul 1 - poezii, poeme

Un asfinţit frumos Cândva ne-am sărutat sub un stejar, pădurea verde era a noastră toată, iubirea era în noi bine îngemănată, era un asfinţit frumos, atât de clar.

Florile pădurii au făcut un frumos dar iubirea noastră era de petale colorată, fluturii zburau, ne mângâiau câteodată. era un asfinţit frumos, atât de clar.

Nectarul iubirii l-am sorbit din pahar, în poiana plină de viaţă mâncăm o rodie, se auzea printre frunze doar o melodie, era un asfinţit frumos, atât de clar.

Vom reveni în pădurea de stejari iar, Cândva ne-am sărutat sub un stejar.

mini-concursuri cronopediene

Mantia de stele Pleoapele încep să fie mai agitate, când visez mereu chipul tău iubit, încet, încet somnul mi l-ai izgonit. Îmi place a nopţilor tonalitate.

Vreau să vin acum la tine în cetate, o mantie de stele ne-a acoperit, steaua nopţii adesea ne-a călăuzit, îmi place a nopţilor tonalitate.

Ne luminează stele nopţii toate privesc cerul în clipele de răgaz. Ascult al valurilor mare talaz îmi place a nopţilor tonalitate.

Frumoase sunt nopţile colorate. Pleoapele încep să fie mai agitate.

volumul 1 - poezii, poeme

Nopţile de vară Zilele ploioase bine le ocoliţi, în nopţile de vară aşteptate. De mulţi rapsozi ades cântate pe cerul nopţii mereu străluciţi.

Pentru îndrăgostiţi voi munciţi. în inima mea sunteţi pictate. Chiar dacă sunteţi departe pe cerul nopţii mereu străluciţi

Stele ale nopţii repede vă risipiţi, luna şi ea dimineaţa s-a retras. Ticăie liniştit al inimii mele ceas, pe cerul nopţii mereu străluciţi.

Cu zorii zilei suntem contopiţi, Zilele ploioase bine le ocoliţi.

mini-concursuri cronopediene

A înflorit trandafirul Eu citesc şi scriu pentru tine. Când privești în ochii mei, Tu cheia sufletului o vrei, Atunci când noaptea vine.

Am strâns lacrimile în mine, Ceasul arată în noapte ora trei. Tu să-mi ghiceşti gândul vrei, Atunci când noaptea vine.

Tăcerea vorbește în noi bine. În glastră a înflorit trandafirul, Îi simt parfumul, îi simt mirul, Atunci când noaptea vine.

Iubesc numai nopţile senine, Eu citesc şi scriu pentru tine.

volumul 1 - poezii, poeme

Iubeşte suflete Iubeşte suflete şi luptă pentru ceea ce-ţi dorești, Cât vei iubi vei fi aprins, cât vei lupta vei fi neînvins, Liber şi frumos, cântă strălucirea intens Cât vei iubi vei fi ceresc, sfinţind, strălucești; Cât vei răbda vei fi puternic și sădești Lumina în cuvinte, chiar dacă noaptea verii ai împins Spre dimineţi senine, nu uita; ai învins Cât vei iubi vei fi ceresc, sfinţind, strălucești. Iubește suflete și spune, purtat de adevăr unești Tot ce poate fi mai frumos, mai curat, Purtat de-un car dumnezeiesc, visat, Cât vei iubi vei fi ceresc, sfinţind, strălucești. Mai strălucitor te-nalţă și nu uita cine ești, Iubeşte suflete şi luptă pentru ceea ce-ţi dorești.

mini-concursuri cronopediene

Noapte înstelată Zâmbește luna pe bolta înstelată, femeia la malul mării poate eram eu pleacă valurile toate într-un turneu, de Grigorescu mereu frumos pictată.

Lovește tare ţărmul marea învolburată, doi visători plini de dor am fost mereu muncește marea printre valuri greu de Grigorescu mereu frumos pictată.

Printre aștrii albaștri noaptea-i colorată, valul este dorul mării de a ajunge la mal, Doar vântul printre valuri este mai vocal, de Grigorescu mereu frumos pictată.

Poate Beethoven a scris mării o sonată, Zâmbește luna pe bolta înstelată.

volumul 1 - poezii, poeme

Potirul lui Eros Ploaia aruncă picuri mari pe geam, coboară peste noi întunericul efemer, s-au strâns mulţi nori triști pe cer, la piept roze albe, roșii strângeam.

Îndrăgostiţi de ploaia de vară eram, e noapte adâncă plină de mister, luna devine al nostru unic străjer. la piept roze albe, roșii strângeam.

Din potirul lui Eros adesea beam, noapte bună vară, cerul este senin, potirul lui Eros era întotdeauna plin la piept roze albe, roșii strângeam.

Din potirul lui Eros mereu sorbeam, Ploaia aruncă picuri mari pe geam.

mini-concursuri cronopediene

Ronset printre cărţi... Noaptea ai scris multe rânduri ochii frumoși mult i-ai iubit sufletul ţi-a fost mereu neliniștit, stăteai noaptea mult pe gânduri.

Pe unde bate luna pe aceleași cărări cărţile tale adesea le-am citit, cu tine multe nopţi am vorbit stăteai noaptea mult pe gânduri.

Ai strâns în suflet multe supărări, de Veronica îndrăgostit ai fost. Toate în viaţă au mereu un rost, stăteai noaptea mult pe gânduri

un băiet cutreiera adesea prin păduri. Noaptea ai scris multe rânduri.

volumul 1 - poezii, poeme

Dorina Pop

Noapte albă Lumina s-a ascuns timidă-n mare, Răcoarea doarme pe malul răvășit De pașii zilei care a răgușit. Noi refuzăm să mergem la culcare. Nimic nu este însă precum pare… În taina nopţii magia s-a sfârșit? Privindu-te, fără să vreau, am roșit. Noi refuzăm să mergem la culcare? Vântul se-ncurcă prin gânduri impare, Rebela dorinţă nu zace-n nisip – Pulsează, agăţată pe al tău chip. Noi refuzăm să mergem la culcare! Îmbrăţișarea are gust de sare, Lumina s-a ascuns timidă-n mare.

mini-concursuri cronopediene

Taina florilor de tei Această vară, din nou, e redefinită De oamenii frumoși, de zilele-nsorite, De flori și păsări, de multe alte ispite Sub teiul înflorit, pe-o bancă ruginită.

Nu stau la umbră, chiar dacă sunt ostenită, Mă prinde-nserarea cu hainele dospite, Iar noaptea ne fură puţinele credite Sub teiul înflorit, pe-o bancă ruginită.

Iubindu-ne, zâmbim spre noaptea ţăcănită, Uitând de patul confortabil din căsuţă, Căci aventura verii poate-i mai drăguţă Sub teiul înflorit, pe-o bancă ruginită.

Dulceaţa iubirii e nemaipomenită… Această vară, din nou, e redefinită.

volumul 1 - poezii, poeme

Paşi în balans În simfonia vântului călduţ, Care invită verdele la dans, Lumina lunecă într-un balans Prin întunericul puţin cruduţ.

Liniștea-i deasă, dar este drăguţ În noaptea care cere un avans Și taina clipei e-n suspans Prin întunericul puţin cruduţ.

Vacanţa, proiectată-ntr-un trenuţ, Pășește dur pe iarba cărnoasă. Noaptea albastră e serioasă Prin întunericul puţin cruduţ?

Mișcat, mă zbengui ca și un prostuţ În simfonia vântului călduţ.

mini-concursuri cronopediene

Fiorul unei scoici îndrăgostite O scoică sunt, iar tu, un val timid. În noaptea ce clădește o vrajă, Ne-ngrămădim pe aceeași plajă. Iubirea noastră-i doar un trist hibrid?

Tu taci și fugi în nisipul arid, Iar eu te aștept și stau de strajă. Nisipu-ţi transformă trupu-n… coajă? Iubirea noastră-i doar un trist hibrid.

În taina nopţii, chipu-ţi e palid. Întinsă pe nisip, suspin și plâng Idila noastră-ntr-o secundă-o frâng. Iubirea noastră-i doar un trist hibrid!

Când sentimentul este valid – O scoică sunt, iar tu, un val timid.

volumul 1 - poezii, poeme

Seducţia obscurităţii Când taina nopţii iese la plimbare, Cinci pescăruși plutesc pe luciul apei Și eu mi-ascund privirea-n dosul pleoapei, Lumina se cuibărește în mare.

Fâșii de întuneric multe, clare Apar, dispar pe marginea șalupei. Luna-și desface pleata-n faţa lupei – Lumina se cuibărește în mare.

Nu ne grăbim spre locul de cazare, Spectacolul naturii ne reţine – Surprizele nu sunt deloc puţine… Lumina se cuibărește în mare!?

Clipa o-mbrăţișăm, e sărbătoare Când taina nopţii iese la plimbare.

mini-concursuri cronopediene

Jocul umbrelor se-ncurcă-n caimac În vara asta totul e retoric: Răsăritul, plaja și valul cărunt. Eu, contopindu-mă în prezentul sunt, Tânjesc după o clipă de-ntuneric. Vacanţa iar apare pe generic – Cu soare și libertate mă confrunt Și lângă o felie de pâine cu unt Tânjesc după o clipă de-ntuneric. Fur jocul umbrei, las cafeaua-n ibric Alerg spre nicăieri ca-ntr-o evadare Și încerc să-mi răspund la întrebare: Tânjesc după o clipă de-ntuneric? Zâmbesc și sar ca dintr-un șoc electric… În vara asta totul e retoric!

volumul 1 - poezii, poeme

Fantasme pe dig Fumez și plâng, pe dig, fără vreo jenă… Aș vrea să-mi rup singurătatea-n două Și să încep de-acum o viaţă nouă. În noaptea-albastră caut o sirenă?

Nisipul din sandale intră-n scenă, Șoptește mării, care îl extenuă, Dorinţa mea expusă-acum și vouă: În noaptea-albastră caut o sirenă!

Marea îmi zâmbește puţin șatenă. Pe dig, un pelican zidește-un popas, În timp ce eu insist să ies din impas – În noaptea-albastră caut o sirenă.

Liniștea nopţii-i spartă de o drenă. Fumez și plâng, pe dig, fără vreo jenă…

mini-concursuri cronopediene

Colierul de scoici Colierul de scoici tresaltă pe-a ta bluză. Eu, vrăjit de tine, născocesc un plan rebel Ce nu-mi dă pace. Pe pieptu-ţi aș vrea un… răzbel În noaptea enigmatică și-un pic confuză.

Te ating ușor și nu știu din ce cauză Mâna îmi tremură, parcă sunt un porumbel. Doar gându-mi evoluează, ca un șurubel, În noaptea enigmatică și-un pic confuză.

M-apropii hotărât, cu gura, de-a ta buză, Mă-opresc puţin să-ţi simt clocotul din inimă. Pofta se-ncinge,-ntr-o-acceptare unanimă, În noaptea enigmatică și-un pic confuză.

Și ne iubim mult, cu foc, fără vreo pauză… Colierul de scoici tresaltă pe-a ta bluză.

volumul 1 - poezii, poeme

La horele din sat Cernit-au anii peste noi, dar n-am uitat Primul sărut, atingerile cu fior, Roșeaţa bruscă ce-apărea pe-al meu născior Când ne priveam, seara, la horele din sat.

De atunci, noi, împreună, ne-am completat Rotindu-ne funcţiile: soldat, maior. Nu m-ai călcat niciodată pe pantofior Când ne priveam, seara, la horele din sat.

Copiii, nepoţii viaţa ne-au colorat Cu-a lor prezenţă angelică, blândă Și îmi amintesc cât eram de plăpândă Când ne priveam, seara, la horele din sat.

Bilanţul vieţii-n doi ne-a scurtcircuitat. Cernit-au anii peste noi, dar n-am uitat…

mini-concursuri cronopediene

Fără bere! Te sorb, parc-ai fi lapte cu miere, Apoi mă hrănesc cu al tău sărut Și chiar de sunt setos ca un recrut, În noaptea asta nu mai beau bere!

Nu-nţeleg, iubirea-i la putere? Tu te strâmbi și râzi sau mi s-a părut? Setea de tine mi-a reapărut – În noaptea asta nu mai beau bere!

Chiar dacă nu m-am făcut pulbere, Pe patu-ntins sunt ameţit niţel Și fiindcă-i ceva cald sub capoţel, În noaptea asta nu mai beau bere!

Inima mea este în… fierbere, Te sorb, parc-ai fi lapte cu miere.

volumul 1 - poezii, poeme

Bâlbâială socială Chiar și-n prezentul gri ne fâstâcim, Nu știm să punem piciorul în prag. Aleșii cetăţii ne cam distrag. E noaptea minţii! Noi ne… bălăcim?!

În drum spre vot, fraieri, ne zăpăcim Și-acceptăm compensări ce ne atrag. Oferte mincinoase vin șirag. E noaptea minţii! Noi ne… bălăcim?!

Până (lucizi) să ne dezmeticim, Am mai pierdut la preţul benzinei, Ne minunăm în ziua chenzinei. E noaptea minţii! Noi ne… bălăcim?!

Pe mâna noastră, azi, ne calicim! Chiar și-n prezentul gri ne fâstâcim?

mini-concursuri cronopediene

O paradă astrală Din cer, o stea ar vrea să cadă Și să se așeze binișor Pe un nufăr alb și plutitor. Nu-i taina nopţii, e paradă!

M-am nimerit la promenadă, Tăcerea lacului o ador Și-aș așeza-o într-un clasor. Nu-i taina nopţii, e paradă!

De sus, Luna m-ar lua la sfadă, Însă îi trimit bezele dulci; Ea îmi zâmbește ca la un bâlci. Nu-i taina nopţii, e paradă!

Mirajul nopţii e-o baladă. Din cer, o stea ar vrea să cadă…

volumul 1 - poezii, poeme

Ibricul cu poante Noaptea e doza mea de întuneric, E-un dor împlinit de sălbăticie, E… ce n-am avut în copilărie. O definiţie ca-ntr-un ibric!

Viaţa e jocul sadic din buric Care cu apă trage o beţie – Lunecă, cade, se bâţâie. O definiţie ca-ntr-un ibric!

Copilăria? Ceva… feeric, În care, ușor, totul este permis Și nu accept, deloc, să fiu demis. O definiţie ca-ntr-un ibric!

Chiar de-s calculat și nu-s coleric, Noaptea e doza mea de întuneric.

mini-concursuri cronopediene

În umbra florii de colţ În campionatul sufletelor tari, Pe stânca ce cade-n noapte greoi, Dansul florii de colţ speră vioi Pe cearcănele-nserării s-apari.

La poalele muntelui, trei arţari Rup întunericul privind spre noi, Doar floarea așteaptă-ntr-o zi de joi Pe cearcănele-nserării s-apari.

Când sentimentul vrei să îl repari Nici floarea de colţ și nici muntele Nu-ţi pot scoate pașii din atele, Pe cearcănele-nserării s-apari.

Și ne-om iubi mereu ca doi avari, În campionatul sufletelor tari.

100

volumul 1 - poezii, poeme

Pomeţi albiţi La o ceașcă de ceai, în toamna vieţii, Mi-e dor de taina nopţilor de vară Și mă întreb, senilă, într-o doară: De ce mi s-au albit, de-un timp, pomeţii?

Totuși mă scald în aerul blândeţii Și-ncerc să uit că și-alţii observară. Oare bătrâneţea e o povară? De ce mi s-au albit, de-un timp, pomeţii?

Anii mi-au zdrenţuit și epoleţii Cu care mă făleam, dar în tăcere. Mai beau un ceai și pun și-un pic de miere… De ce mi s-au albit, de-un timp, pomeţii?

În seara asta aștept oaspeţii, La o ceașcă de ceai, în toamna vieţii…

101

mini-concursuri cronopediene

Fânul cu boroboaţe Visam că m-am trezit cu stelele-n braţe Tu, întinsă-n fân, mă priveai, în taină, duios. Eu, de-atâtea stele, am devenit radios Și plini de curaj am proiectat… boroboaţe.

În altă noapte magică, trei stele hoaţe Mi-au tras cu ochiul. Eu, curtezan și băgăcios, Te-am strâns în braţe, puţin dur, ca un caraghios Și plini de curaj am proiectat… boroboaţe.

De idila noastră, Luna vrea să se-agaţe. Noi ne-am teleportat în patul din dormitor Unde nu mai avem nevoie de ajutor Și plini de curaj am proiectat… boroboaţe.

Legat de tine, cu o mulţime de aţe, Visam că m-am trezit cu stelele-n braţe.

102

volumul 1 - poezii, poeme

Adulter Ceaiul mi s-a răcit, ţigara-i terminată, Cu degete nervoase ţin ritmul pe măsuţă, Sperând că o să apari cu ruj pe cămășuţă În noaptea liniștită, doar ușa-i descuiată.

Fotoliul mă acceptă puţin încordată. Privesc înspre fereastră, zăresc chiar o steluţă, Doar tu nu vii, să ne jucăm pe canapeluţă. În noaptea liniștită, doar ușa-i descuiată.

Când telefonul sună, mă simt cam sfâșiată. Te scuzi cum că, din nou, ai fost reţinut la servici Și taina ta-i minciună, deci nu mai da pe aici! În noaptea liniștită, doar ușa-i descuiată.

O lacrimă a înmugurit, calcificată… Ceaiul mi s-a răcit, ţigara-i terminată.

103

mini-concursuri cronopediene

Cu uşile blocate Nocturna ploaie ne spală de păcate, Chiar dacă somnul dulce ni l-a deranjat, C-o-mbrăţișare tandră tu m-ai protejat. Iubește-mă, că ușile sunt blocate!

Secundele de tunete-s urzicate, Grotescul dans, din noapte, nu-i de neglijat, Răzvrătita natură ne-a avantajat. Iubește-mă, că ușile sunt blocate!

Cearșaful și pernele-s sacrificate Și zac, pe covorul pufos, stânjenite Fiindcă ne văd că facem lucruri trăsnite… Iubește-mă, că ușile sunt blocate!

Și dacă sentimentele sunt tărcate, Nocturna ploaie ne spală de păcate.

104

volumul 1 - poezii, poeme

O vară fără control Nici vara nu mai este bună! Plesnită este de natură, Dar nici ea nu cred că-i matură. Acceptă tot ca o nebună.

Canicula-i cântă în strună Și vara, fără coafură, Adoarme, pe-o ruptă bordură. Acceptă tot ca o nebună.

Când norii pe cer se adună Și pe trotuar cad brusc stropii, Vara e pe marginea gropii. Acceptă tot ca o nebună.

Cu ploi, cu soare, cu furtună, Nici vara nu mai este bună!

105

mini-concursuri cronopediene

Indispoziţia umbrei Singurătatea-ţi iese din călimară, Dar haina-i murdară, pantofii-s dezlipiţi. Fugind de probleme, ai vrea să o eviţi. E-o noapte pustie, e-o noapte amară…

C-un gând și încă-un gând, simţi c-ai dat-o-n bară. Pe umerii tăi grei, puţin cam căsăpiţi Se joacă ignoranţa, tu te precipiţi. E-o noapte pustie, e-o noapte amară…

Poate c-ai vrea ca neputinţa să-ţi piară, Dar dezechilibrat, nu faci nimic concret Și plângi, în colţul tău, umil și în secret. E-o noapte pustie, e-o noapte amară…

De-analizezi taina nopţilor de vară, Singurătatea-ţi iese din călimară.

106

volumul 1 - poezii, poeme

Impas retoric Noaptea-mi zâmbește la fereastră Și-mi trimite-o stea, ca arvună, Care-n șoaptă-ar vrea să-mi spună: Cine ești tu, mare albastră?

Las întrebarea într-o glastră Alerg spre mare, în lagună, Dar întrebarea se răzbună: Cine ești tu, mare albastră?

Cu gândul la idila noastră, Ce-am consumat-o-n valul rece, Întreb și eu, strigând cât zece: Cine ești tu, mare albastră?

Nu știu, vă-ntreb pe dumneavoastră: Noaptea-mi zâmbește la fereastră?

107

mini-concursuri cronopediene

Timiditate… la firul ierbii Mă-ncurc adesea prin… proverbe Și nu știu să ajung la liman, Însă constat ca un capsoman Cum firul ierbii, noaptea, fierbe.

Să mai adaug și adverbe? Poate, dacă aș fi un șaman. Tac și privesc ca un hoţoman Cum firul ierbii, noaptea, fierbe.

Conjug, tacit, vreo două verbe Și fără să vreau, greșesc niţel, Dar nu pot rata ca un mișel Cum firul ierbii, noaptea, fierbe.

Imaginile sunt superbe! Mă-ncurc adesea prin… proverbe.

108

volumul 1 - poezii, poeme

Preludiul unei pasiuni Se lasă seara. Noi, încurcaţi prin jurăminte, Parc-am vrea să pătrundem cu dragostea pe masă În ziua care vine, pe o bancă retrasă. Pe asfaltul încins, noaptea coboară cuminte.

O cinteză, printre cireșe, fără veșminte, Amplifică misterul, dar nouă nu ne pasă. Totuși o ascultăm cum cântă, ambiţioasă. Pe asfaltul încins, noaptea coboară cuminte.

Printre săruturi, uităm rapid de jurăminte Și ne iubim platonic, în fanta de lumină Ce-apare la etajul trei, lângă o vecină. Pe asfaltul încins, noaptea coboară cuminte.

Fluturi tresaltă-n stomac și în îmbrăcăminte. Se lasă seara. Noi, încurcaţi prin jurăminte…

109

mini-concursuri cronopediene

Confidenţe exponenţiale Plimbarea noastră, poate, este tangenţială Sau două singurătăţi în noapte s-au aprins? Încerc să depistez acest lucru din cuprins – Citesc iubirea din noaptea confidenţială.

Privirea ta, pe moment, e imparţială, Fiindcă nici eu cu sentimentul nu m-am deprins, Dar iute te-mbrăţișez ca din lanţuri desprins. Citesc iubirea din noaptea confidenţială.

Nu fusta ta, acum, este circumstanţială, Ci locul misterios, timpul ce palpită Și mă determină să intru în ispită. Citesc iubirea din noaptea confidenţială.

Iubirea a înmugurit exponenţială, Plimbarea noastră, poate, este tangenţială…

110

volumul 1 - poezii, poeme

Un trubadur îndrăgostit Dorinţele-mi sunt cam necoapte Și dau năvală, vreau sau nu vreau. Uite-mi exprim iubirea pe șleau: Îţi cânt o romanţă în noapte.

Fragedă,-ţi bei cana cu lapte. Inocenţa nu ţi-o preiau, Că ar fi păcat. În timp ce beau, Îţi cânt o romanţă în noapte.

Tu mă aplauzi printre șoapte Și-ţi lipești capul de-al meu umăr. Secundele nu le mai număr – Îţi cânt o romanţă în noapte.

Noaptea-a fugit. E ora șapte! Dorinţele-mi sunt cam necoapte…

111

mini-concursuri cronopediene

Impactul unor stropi ascunşi sub umbrelă În noapte rece, de vară, fără caracter Îmi plimb umbrela, printre stropi de ploaie,-n stradă. Mă integrez în haos, rup de pe estradă Felii de întuneric, muiate în mister.

În umbra deasă, mă simt ca un abil reporter Care asimilează tot într-o ocheadă Și aruncă-n cameră, pentru o decadă, Felii de întuneric, muiate în mister.

Se sparge-un zgomot în noapte, apare-un scuter. Stăpânu-i viguros, solid și fără tipar. Ce pot să fac? Nimic. Constat că instant dispar Felii de întuneric, muiate în mister.

Tremur și chiar vreau să plâng precum un melc lefter În noapte rece, de vară, fără caracter.

112

volumul 1 - poezii, poeme

Doar şoapte Poate, dacă n-ar mai fi noapte, Ar obosi cred și lumina Și oare a cui ar fi vina, Gândesc coregrafii în șoapte.

Cuvintele izbesc necoapte De dimineaţă pân-la cina Când își refuză vitamina, Gândesc coregrafii în șoapte.

Scenariul e lipsit de fapte Diforme, slute, anormale, Dar nu-i nici plin de osanale, Gândesc coregrafii în șoapte.

N-ar hiberna filele-n carte, Poate, dacă n-ar mai fi noapte.

113

mini-concursuri cronopediene

Salutul stelelor Pășesc în taina nopţii, ca și într-un muzeu A căror exponate emană doar fineţe. Mă-opresc, scot pălăria și vreau să dau bineţe. Se-aprind stele, ca o lumină de la Dumnezeu.

Emoţia mă cuprinde în braţe, cu tupeu. Roșesc și tac, căci cuvintele-mi sunt ciobuleţe, Dar strălucesc în noapte ca niște beculeţe. Se-aprind stele, ca o lumină de la Dumnezeu.

O rugăciune aș spune, însă-i un pic greu, În liniștea nocturnă, sufletul trist mi-l înmoi. Cu mâinile-mpreunate, mă rog și pentru voi. Se-aprind stele, ca o lumină de la Dumnezeu.

În ritualul ancestral, încerc să fiu doar… eu! Pășesc în taina nopţii, ca și într-un muzeu…

114

volumul 1 - poezii, poeme

Creaţie… angelică Amprenta unui gând blând e ca o floare Ce-și prinde roșii petale-n cosiţă Și-și plimbă apoi iubirea de zeiţă. În noapte, un înger scrie o scrisoare.

Stochez idei, pierdute-ntr-o lumânare, Pe coala albă și doar cu o peniţă Eliberez mesajul în vers, nu-n schiţă. În noapte, un înger scrie o scrisoare.

Silabele jucăușe iau amploare Pe coală, în vers, clădind o poezie Despre-o iubire fără anestezie. În noapte, un înger scrie o scrisoare.

Atunci când compoziţia ia amploare, Amprenta unui gând blând e ca o floare.

115

mini-concursuri cronopediene

116

volumul 1 - poezii, poeme

Aurelia AlbAtros

Cerul unei nopţi de vară Peste zarea cu mistere întortocheate și boeme din tot ce sufletul dorește și caută în afară fără a se întorce-n trecuta primăvară, iubește cerul unei nopţi de vară ascuns în poeme. Din înaltele necuprinsuri din lumi de basme, gândind prudent, sufletul în zborul lui compară conștient, orice cenzură în nepictură, iubește cerul unei nopţi de vară ascuns în poeme. Trăind povești în lumi de basme și poeme mereu, mereu suntem trecătorii lumii din prezent sufletul, în taina razei de lumină, atent, iubește cerul unei nopţi de vară ascuns în poeme. În vara din noi, luna cu argintul ei ne trimite anonime peste zarea cu mistere întortocheate și boeme.

117

mini-concursuri cronopediene

Te aştept pe treptele sufletului Când aş fi vrut să zburăm împreună ca doi pescăruși în largul mării, noaptea ţi-am întins braţele larg deschise, privirea să-mi aprindă din nou lumina gândurilor divină.

Acum te aştept pe treptele sufletului în colină şi am speranţa că în viitorul apropiat, chemarea mă va hrăni, cum a mai făcut-o, pornirea să-mi aprindă din nou lumina gândurilor divină.

Te alung mereu, doar... ca noaptea să te pună, aşa cum razele de soare iubitoare, mângâie necondiţionat infinitele ape curgătoare să-mi aprindă din nou lumina gândurilor divină.

Te vedeam, te auzeam, te simţeam, prin zonă când aș fi vrut să zburăm împreună.

118

volumul 1 - poezii, poeme

Când te poţi pierde Când te poţi pierde pe străzi fără nume ascultă cum cântă întâile viori, dezmăţ de note e-n sufletele culori poţi uita anii care se adună-n palme.

Aceleași ore, zile, săptămâni, alarme din vechi manuscrise amâni fiori pe strada ce-n noapte ţese unduiri poţi uita anii care se adună-n palme.

Nu e nimic să te înalţe spre cerul culme ce-noptează sângele-n noi, în vara care arde o stea purtătoare de iubire, când râde poţi uita anii care se adună-n palme.

Nu e nici înainte, nici înapoi în noaptea verii cu forme când te poţi pierde pe străzi fără nume.

119

mini-concursuri cronopediene

La fel, dar totuşi diferit... La fel şi-n cer, dar totuşi diferit în viaţă, conform cu frumuseţea omului, alt inedit, înzdrăveniţi, inocenţi ne-om lua la fugărit prin grădina unde nu va mai fi verdeaţă.

La Dumnezeu toţi avem dorinţă dar noaptea verii pământească are drumul păzit de supraveghetori angelici ce ne oferă drumul ocolit prin grădina unde nu va mai fi verdeaţă.

Un fir de viaţă printre dărâmăturile din excelenţă pe pajişti unde nu se-ntinde iarba grasă nu vom reușii, mai nimic, când pasul ne apasă prin grădina unde nu va mai fi verdeaţă.

Ne-om șopti necontenit ca o plăcuţă, la fel şi-n cer, dar totuşi diferit în viaţă.

120

volumul 1 - poezii, poeme

În nopţile de vară Priveşte apusul, ascultă sunetul mării croindu-și la ţărm, printre stânci, un cântec în care valurile ne oferă indici cu doruri, zbateri și nostalgii.

În nopţile de vară pe valuri înspumate, zeii ne vor purta, ca niciodată, cu pași magici către o stea ce poartă-n ea sensuri biblici cu doruri, zbateri și nostalgii.

În fiecare stea există adevărate elegii cu simţiri, de multe ori, dăruite în braţele nestăvilitelor adâncuri din nopţile cu doruri, zbateri și nostalgii.

Dacă destinul nu depinde de tine și-și înfige colţii, priveşte apusul, ascultă sunetul mării.

121

mini-concursuri cronopediene

Virtutea în nopţile de vară Frumos e omul, când mintea-i e regină Şi simţul ce îl are este o încântare, Supus, loial, drept, conștiinţa-i ca o floare, Virtutea-i ca un soare când vara ne alină.

Când deșerturi ea colindă, noaptea pe retină ca un șarpe veninos, vara pare tulburată, fără soare, drumu-i este neculoare, Virtutea-i ca un soare când vara ne alină.

De brumă neatinsă, la apus de soare, pare o sirenă În fragedul ei cântec netulburat Răzbate cerul, ca niciodată, anexat, Virtutea-i ca un soare când vara ne alină.

Pe fruntea ei senină, Frumos e omul, când mintea-i e regină!

122

volumul 1 - poezii, poeme

Cine ne-a transformat nopţile de vară? Nopţile noastre de vară liniștite, uneori cu ploi, S-au transformat în jocuri trăsnite, tribut Printre fraze și cuvinte, un dor de ochi necunoscut Aprinzând, una câte una, luminile din noi...

Cine a făcut spre noi primul pas vioi Și-apoi a dispărut tăcut în necunoscut Lăsându-ne singuri cu jocul nopţilor umplut, Aprinzând, una câte una, luminile din noi?

Am ajuns să văd cum luna se răsfaţă prin voi Și cerul nopţii plin cu stele valsează Înlăturând perdeaua de nori cu-o rază, Aprinzând, una câte una, luminile din noi...

Mai am câteva scoici și pietre ce-ar mai putea reînnoi Nopţile noastre de vară liniștite, uneori cu ploi.

123

mini-concursuri cronopediene

Mai am o frază şi câteva cuvinte Mai am o frază și câteva cuvinte, cum să clădesc din ele o noapte de vară și-un ţărm unde aș asculta o liră privind apusul soarelui cuminte?...

O frază, câteva cuvinte și-un nume aparte urmărind fericită o pasăre rară pe care, din nefericire, nimeni nu o vede ageră privind apusul soarelui cuminte.

Ascult noaptea la ţărmul trăirii ca pe-o poveste, acel cântec ce îngenunchează cai sălbatici, pe care nu-l înţelege nimeni, dar... îl abdici privind apusul soarelui cuminte.

Înainte de a mă retrage, îmi asum cuminte; Mai am o frază și câteva cuvinte.

124

volumul 1 - poezii, poeme

Labirintul unei nopţi de vară Atâtea vieţi trăiesc în mine domesticind visele rebele, vara, încât, am început a le vira în labirintul nopţii care vine...

Domesticind la vise eterne cu diferite entităţi, aș enumera zborul pescărușilor pe care l-aș adora în labirintul nopţii care vine.

Enciclopedia sentimentelor plane ce-mi vor cuprinde întreaga fire le-am îndrumat, necondiţionat, să adere în labirintul nopţii care vine.

Când mă gândesc mai bine; Atâtea vieţi trăiesc în mine?!...

125

mini-concursuri cronopediene

Cine să-şi asume riscul punerii în talere? Un poet care nu e profet în vorbire, Care nu știe să cânte nopţile Și să adune, uneori, în palme, ploile, Când amintirile au gust de eroare...

Când florile verii se ofilesc în zare Având mai mare nevoie de ele, Din întâmplare, caută doar rimele nule Când amintirile au gust de eroare.

La ce bun poetul, care pune bariere În gândire și-n simţire, uneori bolnav, A neiubire, gângav sau concav, Când amintirile au gust de eroare?

Cine să-și asume riscul punerii în talere, Un poet care nu e profet în vorbire?

126

volumul 1 - poezii, poeme

Trebuie să existe o insulă lăsată lumii Undeva în urma noastră, înaintea tuturor, Trebuie să existe o insulă lăsată lumii, Unde păsările în nopţile de vară, ne vor călii Cărările descoperite-n arta gândurilor...

Oamenii învaţă primele cuvinte cu umor Când femeia descoperă iubirea în arii Desenând cu degetul pe nisipul mării Cărările descoperite-n arta gândurilor...

Trebuie să existe o apă curgătoare în decor Fără de care, sufletul în tăcerea lui, Nu poate dărui voinţa de-a undui Cărările descoperite-n arta gândurilor.

Nu-i putem cere artei un anume zbor Undeva în urma noastră, înaintea tuturor!

127

mini-concursuri cronopediene

128

volumul 1 - poezii, poeme

Aurel Conţu

Restrişte Iar tu călcai pe stele-ncet, cu pașii moi ca o regină sigură pe sine, vedeam cum moare amintirea-n tine și cum se adâncește distanţa dintre noi. Sunt stele zigurate ca firul de trifoi Prin care zăbovești cu-asupra de măsură Resimt atunci același gust amar în gură Și cum se adâncește distanţa dintre noi Lumina dimineţii te-mpinge înapoi În haosul ceresc ca într-o perlă Nu mai aud decât același plâns de mierlă Și cum se adâncește distanţa dintre noi. Mi te-amintesc aievea…era o zi de joi: iar tu călcai pe stele-ncet, cu pașii moi…

129

mini-concursuri cronopediene

Frumoasa Penelopa Ţesea-n Ithaca ei natală pânza-i de mătasă Din miezul nopţilor pustii și până-n zori, Cătând tot felul de pretexte pentru peţitori Fără să știe că Ulise se-ntorcea spre casă.

Crudul războinic, Iurus, și-o dorea mireasă, Cu tot cu frumuseţe și comori Și își jucase rolul de iubit adeseori Fără să știe că Ulise se-ntorcea spre casă.

Arcul lui Odiseu îi smulse o grimasă fiind prea greu de tras cu el sau de-ntins Iar Penelopa-l privise-n batjocoră, ca pe-un învins Fără să știe că Ulise se-ntorcea spre casă.

Sperând s-o uite pe Calypso, Penelopa cea frumoasă, Ţesea-n Ithaca ei natală pânza-i de mătasă!

130

volumul 1 - poezii, poeme

to be or not to be Hamlet își devora-n tăcere disperarea Prins printre sloiuri reci de gheaţă ca-ntr-un gând El cugeta-năuntru-i tremurând: A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!

Cumplită fuse răzbunarea, iar el, maurul, prea flămând. Trezirea? Doar un craniu repetând: A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!

Părintelui îi dase toată ascultarea, Dar alţii-i strecuraseră în vin și sabie otravă. Să mori așa, gândi, nu-i nicio slavă: A fi sau a nu fi, aceasta-i întrebarea!

Privind cum mama-sa, Gertruda-,și pierdea răsuflarea, Hamlet își devora-n tăcere disperarea…

131

mini-concursuri cronopediene

Resemnare Oriunde-ai fi, în steaua ce mai depărtată, Ascunsă-n universuri paralele, Mi-i scris să te-ntrevăd `n-oricare dintre ele Dar să nu pot să te-ntâlnesc vreodată!

Mi-i dat să te iubesc cu inima însângerată Și să te caut veșnic printre stele, Să cred că ești lumina vieţii mele, Dar să nu pot să te-ntâlnesc vreodată!

Te văd în altă stea de fiecare dată Mereu altfel, mereu senină, Ai vrea să-mi umpli viaţa de lumină Dar să nu pot să te-ntâlnesc vreodată!

Eu te iubesc oricum, fiinţă minunată Oriunde-ai fi, în steaua ce mai depărtată…

132

volumul 1 - poezii, poeme

Liliana Mihaela Zaharia

În taina nopţilor... În taina nopţilor târzii de vară aștepţi să-ţi curgă viaţa înainte și te strecori, tăcut, printre cuvinte, când gândurile ţi-au rămas afară. Poveri și griji în braţe te luară și-abia-ţi mai amintești de cele sfinte și n-ai pe nimeni care să îţi cânte când gândurile ţi-au rămas afară. Doar dragostea uitată te-nfioară, ţi-e inima precum un boţ de humă, iar Sfinxul vieţii nu te mai adună când gândurile ţi-au rămas afară. E, oare, viaţa dulce și mai clară în taina nopţilor târzii de vară?

133

mini-concursuri cronopediene

Mă pierd în vară Mă pierd în tine, vară, ca-ntr-o mare, Când cresc în mine visurile toate, Ce le-am brodat în cer, adânc în noapte, Iubirea și speranţa las să zboare.

Urzesc din zile fade zori cu soare, Când valul tău mireasma și-o împarte. Pe foi pierdute din vreo veche carte Iubirea și speranţa las să zboare.

Și dacă viaţa nu-mi mai dă culoare Să te pictez ca-n anii tinereţii, Chiar de m-afund în marea bătrâneţii, Iubirea și speranţa las să zboare.

Când, obosind de viaţă, nu am stare, Mă pierd în tine, vară, ca-ntr-o mare.

134

volumul 1 - poezii, poeme

Glorie E-o glorie ce a trecut de-un veac, Chiar dacă uneori l-au criticat, Prin geniu înspre zări s-a ridicat, Dar Eminescu a murit sărac.

Pe când umbla pe malul unui lac A fost și preaiubit și adulat De codrul ce-mpărat l-a-ncununat, Dar Eminescu a murit sărac.

A fost sufleor și a avut și trac, Iar noaptea a-mbrăcat-o-n haine noi Lăsându-i pe tirani pustii și goi, Dar Eminescu a murit sărac.

Al nopţilor etern insomniac E-o glorie ce a trecut de-un veac!

135

mini-concursuri cronopediene

Mă lupt cu tine, Doamne! Suntem în faţa Ta doar boţ de humă, Pierduţi în dorul nemuririi Tale, Luptând cu neajunsuri și cu jale În fiecare noapte de ţărână.

M-am răsfirat în ziua ce se-amână În clipe dulci ce îmi răsar în cale, Dorind, visând, să Te cunosc, agale În fiecare noapte de ţărână.

Și te-am găsit în zboru-mi spre lumină În clipa necredinţei și plăcerii, Când mă aflam pe treptele căderii În fiecare noapte de ţărână.

Și m-ai învins, când viaţa-mi mă adună Suntem în faţa Ta doar boţ de humă...

136

volumul 1 - poezii, poeme

A verii vrajă Mi te-a răpit a verii vrajă, Iar gândul tău cel desuet Dansă cu marea un cuplet Când ne plimbăm noaptea pe plajă.

Nu am stat sufletului strajă Și el m-a părăsit încet Formând cu al tău un duet Când ne plimbăm noaptea pe plajă.

Iar inima încet degajă Înnebunită de-amintiri, Parfumul vechilor iubiri Când ne plimbăm noaptea pe plajă..

Când luna te-a ascuns în mreajă, Mi te-a răpit a verii vrajă.

137

mini-concursuri cronopediene

Insomnie Îmi plouă vara-n suflet insomnie, Mi-e cerul alb de dorurile grele, Cu pași stingheri mă-ndepărtez de ele, Dar ploaia-n ceruri încă se mânie.

Mi-e haina sufletului stacojie De-atâtea zile prinse în zăbrele, Nebune sunt ca horele de iele, Dar ploaia-n ceruri încă se mânie.

Și vine noaptea cu iubirea vie, Te regăsesc în fiecare pleoapă Eu mă scufund în tine, tu m-adapă, Dar ploaia-n ceruri încă se mânie.

Iar viaţa iute-n vene îmi învie, Îmi plouă vara-n suflet insomnie.

138

volumul 1 - poezii, poeme

Florentina Maris

Strălucirile nopţii Amarul nopţii înstelate îmi străluceşte în priviri, Eu caut şansa la iubire, Cu vocea stinsă-ți dau de ştire, Iubesc ale nopţii străluciri. În gândul meu răsună noaptea,. Pe-aleea viitorului pustiu, Aş vrea mai des s-aud de tine, Iubesc ale nopţii străluciri. E visul unei nopţi de vară, Şi gândul meu adoarme iar pustiu, Eu caut şansa la iubire, Iubesc ale nopţii străluciri. Cu gândul la frumuseţea serii înstelate, Amarul nopţii înstelate îmi străluceşte în priviri.

139

mini-concursuri cronopediene

Ne-am iubit Ne-am iubit cu patimă până în zori, Pe un pat cu flori de mac, Flori de cireş şi liliac, Pe-un pat de minunate flori.

Şi ne-am şoptit cuvinte de iubiri, Pe calea dinspre fericire, Te-am regăsit în nemurire, Pe-un pat de minunate flori.

E roşu vinul şi pelinul în sfiiri Visând la noptea cea târzie, De a iubi în armonie, Pe-un pat de minunate flori.

Pe-un pat de minunate flori, Ne-am iubit cu patimă până în zori.

140

volumul 1 - poezii, poeme

Aştept Eu Îl aștept pe-Acela care vine, Cel care peste veacuri e-așteptat El din Cuvântul sfânt s-a întrupat Și Cruce dreaptă a făcut din Sine.

Mă-nchin și totu-n noapte este bine, Chiar de pierdut-am fost și am oftat. Când s-a jertfit nicicând n-a pregetat Și Cruce dreaptă a făcut din Sine.

Eu am căzut și n-am crezut în Tine, Să-ndrept al meu păcat eu n-am dorit. Dar m-a iertat și nu m-a înjosit Și Cruce dreaptă a făcut din Sine.

Chiar de greșesc, nu fac ce se cuvine, Eu Îl aștept pe-Acela care vine!

141

mini-concursuri cronopediene

Amarul nopţii îmi străluceşte în priviri Amarul nopţii îmi străluceşte în priviri, Eu caut şansa la iubire, Cu vocea stinsă-ţi dau de ştire, Iubesc ale nopţii străluciri.

Eu sunt cu gândul la iubiri, Rupte mereu din nemurire, Te caut şi aş vrea să-ţi dau de ştire, Iubesc ale nopţii străluciri.

Tu nu eşti surogatul altor iubiri, Şi nu eşti vis sau amăgire, Eşti un vis rupt din nemurire, Iubesc ale nopţii străluciri.

Eşti mai presus altor iubiri, Amarul nopţii îmi străluceşte în priviri.

142

volumul 1 - poezii, poeme

Gabriela Mimi Boroianu

E vară, Sânziene, şi-i mister! Adie vânt în clopoței de fier Și focuri se aprind în fapt de seară Să vină Sânzienele să ceară, Să se deschidă porţile în cer! Se prind de mâini, și-al nopţii temnicer Cu vraja glasului îl înconjoară, Și lacătele-nchise le doboară, Să se deschidă porţile în cer! Sub talpa goală neîncrederi pier; Iubirea-n noaptea asta-i re-nnoită, Noroc răsare-n hora tropotită, Să se deschidă porţile în cer! E vară, Sânziene, și-i mister... Adie vânt în clopoţei de fier.

143

mini-concursuri cronopediene

Şoapta zefirului – O, vină noapte! timid șopti zefirul, În unda clară chipul să-i zăresc Și tremuratul umblet să-mi opresc... În cale-apoi să-i scutur trandafirul.

Poveștilor de dor să le pierd firul În părul răzvrătit când le-mpletesc, Pe glezna ei sărut să mă topesc... În cale-apoi să-i scutur trandafirul.

Oh, de-aș putea să îi golesc clondirul Cu simțăminte,-n piept ce-l ține-ascuns Și amețit, de farmecu-i pătruns, În cale-apoi să-i scutur trandafirul...

(În seara-aceea când l-a prins delirul) – O, vină noapte! timid șopti zefirul.

144

volumul 1 - poezii, poeme

Maria Giurgiu

Icoana ei ţi-e talisman în noapte Icoana ei ţi-e talisman în noapte în marea întunecată fluieri pe cambuză o stea-ţi zâmbește tainic catifelată ca o roză tu îi trimiţi răvaș pe-un val, vrăjind-o cu duci șoapte. Încredinţezi iubirea și romanţe adâncurilor mute și oglindiri de taine pier scufundate de-o meduză în noaptea de cerneală tăcerile se amuză tu îi trimiţi răvaș pe-un val vrăjind-o cu dulci șoapte. Viersul dulce tulbură dorurile în noapte adormite sirenele vrăjite au năvălit din valuri, pe fir de muză farmecul iubirii tale ţese miraje argintate pe ecluză tu îi trimiţi răvaș pe-un val vrăjind-o cu dulci șoapte. Un far la ţărm ţi-arată căi pierdute icoana ei ţi-e talisman în noapte.

145

mini-concursuri cronopediene

146

volumul 1 - poezii, poeme

Toamna din ziua de ieri

– poem intr-un vers –

147

mini-concursuri cronopediene

Se poate face poezie mare şi cu vorbe puţine. Lirica japoneză oferă tuturor o exemplară lecţie de sobrietate şi concizie pilduitoare iubire a frumosului din natură şi om. Ducând până la ultimele lui consecinţe „spiritul poeziei tanka şi haiku”, Ion Pillat a creat un volum de Poeme într-un vers, precedat de un „cuvânt înainte” în care face următoarele consideraţii, valabile şi pentru poetica tipic niponă: „Poemul într-un vers ar fi acela în care unul singur e scris, cel dătător de mişcare, iar celelalte rămân sugerate până la sfârşitul poemului presimţit. […] Poemul într-un vers nu trebuie confundat nici cu epigrama greacă, rubaiatul persan sau hai-kai-ul japonez.”

148

volumul 1 - poezii, poeme

Emilia Popescu Rusu

Aura toamnei Mesteceni aurii erau străjerii zilei străpunsă de suliţa soarelui.

Şoapte autumnale Vântul îmi întoarcea povestea în fila toamnei.

Foşnet cromatic Numai în pragul toamnei în neastâmpăr cromatic întineream a drag.

149

mini-concursuri cronopediene

Departe-i toamna Între mare și munţi, oare auzeai și tu glasul toamnei?

Arămiu Sus, de pe deal, un val arămiu suna tăvălug inimii.

Ploaia Insomnii autumnale se plimbau pe clape vechi de clavecin.

Tomnatic vis Nicio amintire rămasă-n album, frunze și ploi în vals.

150

volumul 1 - poezii, poeme

Nostalgie autumnală Tu urmăreai plecările în alai ruginiu, întorcând privirea în timp.

Zbor rotund O aripă frântă își zbătea clipa în fereastra toamnei.

Tablou autumnal Pe panoplia toamnei, mestecenii ca preoţi în rugăciune slujeau.

Sfială Timpul se dezlipeşte de mine, atingerea-i rece, fiori mă poartă. 151

mini-concursuri cronopediene

152

volumul 1 - poezii, poeme

Nicoleta Mija

Amintirile ploii Am fost copiii ploii, năframa ruginie a toamnei ne acoperea.

Amintiri Prin ceţurile de octombrie tăcute străbăteam parcul cu amintiri.

Altă toamnă Salcâmii toamnei își scuturau frunzele triste în troiene colorate. 153

mini-concursuri cronopediene

Tăcerile toamnei În ceaţa dimineţii ascultam vântul, se zvârcoleau crengile triste.

În parc Pe aleile pustii cădeau castanele, toamna pleca spre amurg.

Toamnă târzie Printre tufănele ploua într-o toamnă peste coșul cu nuci.

Ploaia În ritmul picăturilor de ploaie toamna alearga prin parc. 154

volumul 1 - poezii, poeme

Poezia ploii Ploaia recita desfrunzite.

din

Bacovia,

printre

atâtea

toamne

Toamna Un foșnet neliniștit de frunze ude peste pădurile întunecate.

Melancolie M-am ascuns de toamnă într-un vârtej de frunze la asfinţit.

155

mini-concursuri cronopediene

156

volumul 1 - poezii, poeme

Rodica Bogdan

Reînvierea toamnei Mi-a oferit odată stelele mele, eu am vrut o toamnă.

Nebunesc Zdrobită te-am lăsat departe de mine tomnatic în fragmente stelare.

Toamnă ruptă Degete bătătorite vor fi auzit universul rupt de frunza roşie.

157

mini-concursuri cronopediene

toamnă risipită risipisem stând liberă sub soare răsăritul toamnei în zorii orei

armonie exista o toamnă în fiecare frunză a verii strălucind cerului

cucerire voi fi asmuţit vânturile fiecărei frunze în culori fioroase dealurilor

inocenţa toamnei coboram tristă şi rece cu amintirea exuberanţei de o toamnă 158

volumul 1 - poezii, poeme

repaus autumnal m-am aşezat în căderea frunzelor cu foşnete rigide şi grăbite

recompensă purta în buzunar aur de schimb pentru frunze ruginite ieri

toamnă rivală câştigasem sufletul ei mut în deliciile zborului peste ierburi roşii

159

mini-concursuri cronopediene

Dorina Pop

Opulenţă termică Larma caloriferului se ascundea sub tăviţa cu apă, toamna niciodată.

Reîncarnare Poate fusesem o jumătate de frunză pierdută într-o toamnă.

Restricţii În umbra frunzelor uscate, porţia de libertate fără zahăr plângea.

160

volumul 1 - poezii, poeme

Abstinenţă Rugina toamnelor comuniste număra stropii de ulei, cănile cu lapte.

Timp călător Pulsa toamna în palmele mele mai bogate cu un an.

Matematica fructelor Învăţasem tabla înmulţirii cu ajutorul merelor și a strugurilor rumeniţi.

Toamna inocenţei Copilăria se furișa în scorușele învelite în hârtie de ziar.

161

mini-concursuri cronopediene

Competiţia pionilor Fiecare toamnă își lăsa amprenta pe jocul minţii, întărindu-mă.

Franjuri imaculate În șoaptele toamnelor apuse, foșnetul frunzelor procesa gânduri, cuvinte, idei.

Lacrima pribegiei Pe umerii toamnei, melancolia își purta cu verticalitate haina impusă.

162

volumul 1 - poezii, poeme

Aurelia AlbAtros

Frunzele cad Fosta-am toamnă-n primăvară, frunzele cad de la sine.

Ochi verzi În ochii-mi verzi, visurile fost-au drum prin toamne.

Nostalgii trecătoare Nostalgiile or fi fost o modalitate de a mă întomna?

163

mini-concursuri cronopediene

Toamne senine Atingeri, zâmbete buchete, adunate-n timp – toamne senine fost-au.

Priviri pătrunzătoare Mă curentau privirile tale pătrunzătoare, vise fără somn în toamne.

Nostalgie Atâtea toamne ne-au căzut în braţe, păstorite pe-ndelete...

Doar anotimp Legănată doar prin timp, frumuseţea toamnei trecu, frunze la pământ.

164

volumul 1 - poezii, poeme

Pe îndelete... Sentimentele din adâncul toamnelor, fost-au trăite pe îndelete...

Secunde-mprăştiate Atingerile-emoţii, fir de păpădie, împrăștiate în secundele toamnelor trecute.

Întrebare... Or fi fost toamnele, amintiri rătăcite-n neant, amăgiri copilărești?

165

mini-concursuri cronopediene

166

volumul 1 - poezii, poeme

Marin Anghelescu

Adăpost umed Rumenite frunze dezlipite de gâze înfrigurate pe crengi fără veşmânt.

Purta toamna Geacă de piele îndoită, pe stradă pantaloni tomnii de vânt.

Aproape toamna Scurte ziele cu miros de fructe plângeau lacrimi mărunte.

167

mini-concursuri cronopediene

Toamnă, ieri Ciulini fugăriţi în panică turnară bruma arămie cu voci tiranice.

Belşug O fi fost un sac cu nuci burduşite la răscruci

ramuri îmbrumărite cu solzi mărunţi să fi fost zburlite de clăpăuge frunze

Clacă cu lacrimi de brumar torc caleaşca de aramă a grădinilor

168

volumul 1 - poezii, poeme

octombrie foşneam plumburiu mângâieri amorţite, roşiatice rochii, dulci miezuri de lumină

astă-toamnă galben-arămiu hambarele strânseseră oameni şi recolte din valuri de belşug

venit-a toamna ploua întruna peste plopii scuturaţi, în vizuini puf galben rumenit

169

mini-concursuri cronopediene

170

volumul 1 - poezii, poeme

Liliana Mihaela ZahariaLakatos

Poemul toamnelor Cântec pierdut în săbii de frunze și clocot de aripi

O, tempora! Pierduţi în toamnă, ani crescând poeme ziditu-m-au

Înserare Zarea, în clocote de frunze-arzânde topind anii. Tăcere...

171

mini-concursuri cronopediene

Nostalgia toamnei Din cartea vieţii foi – noian de vise rupte sub zvâcniri

Toamnă Dumnezeu, prea plin de iubire, a îmbrăcat pământul în rai

Octombrie Bachus dădea tonul mustirii-nsângerate sfârșite în orgii

Mustul dragostei Soarele scurs în lacrimi de rouă dând visului haină nouă

172

volumul 1 - poezii, poeme

Naşterea toamnei Doamne, ce templu-ai înălţat firii înainte de crepuscul!

Altădată Furam cântecul toamnei ascunsă într-un măr vopsit de îngeri

Inter rogare Mii de oglinzi crescânde din suflet. Cine m-ai făcut, Toamnă?

173

mini-concursuri cronopediene

Cuprins PROVOCARE... ACROSTIH 7 A) TRIPLU-ACROSTIH 7 DORINA POP 9 Sub papuc 9 O amazoană 9 Adulter 10 Decenţa unui alai 10 Lui Ion Raţiu 11 AUREL CONŢU 13 Amin! strigase Isus 13 (triplu acrostih inedit) 14 Gioconda 14 AURELIA ALBATROS 15 La sfârşitul unei epopei 15 Ghicitoare 15 Într-un gând rătăcitor 16 NICOLETA MIJA 17 Acrostih 17 Acrostih 18 Vacanţă în pădure cu trei fete 18 Culorile 19 Tăcere 19 Acrostih 20 Acrostih 20

174

volumul 1 - poezii, poeme B) ACROSTIH – PROVERB 21 FLORENTINA MARIS 23 viaţa înseamnă suferinţă 23 AURELIA ALBATROS 25 Apele liniştite sunt adânci 25 Fapte, nu vorbe 26 E înalt ca bradul şi prost ca gardul 27 Undeva printre cuvinte 29 Timpul, templu răstignit 31 A-ţi iubi aproapele nu-i o dramă 34 AUREL CONŢU 37 cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre 37 DORINA POP 39 Păpuşi din ceară 39 Onestitate versus capital 41 Retorica unei accentuate instabilităţi 42 Pe o muchie de gând 43 Beau de sting! 45 Amprente 46 Din baracă în… salcâmi 48 Un breloc la… rabat 50 Fără arvună 51 NICOLETA MIJA 53 Prietenul se cunoaşte la zile negre 53 Unde e dragoste... 55 Prea tânăr,... prea bătrân 57 Dacă vrei să fii iubit... 59 TAINA NOPŢILOR DE VARĂ 61 – RONSET – 61 CAMELIA ARDELEAN 63 Scântei pe ramuri... 63 Coboară-amurgul... 64 Pe chipul tău... 65 Poem cu azalee 66

175

mini-concursuri cronopediene NICOLETA MIJA 67 Cânta o vioară 67 O seară de vară 68 Plec la ţară 69 La malul mării 70 Ploaie de vară 71 Numai vară!!! 72 O mică plimbare 73 Câteva afine... 74 Amintiri boeme 75 Pădurea 76 Grădina copilăriei 77 Câţiva pescăruşi 78 Un asfinţit frumos 79 Mantia de stele 80 Nopţile de vară 81 A înflorit trandafirul 82 Iubeşte suflete 83 Noapte înstelată 84 Potirul lui Eros 85 Ronset printre cărţi... 86 DORINA POP 87 Noapte albă 87 Taina florilor de tei 88 Paşi în balans 89 Fiorul unei scoici îndrăgostite 90 Seducţia obscurităţii 91 Jocul umbrelor se-ncurcă-n caimac 92 Fantasme pe dig 93 Colierul de scoici 94 La horele din sat 95 Fără bere! 96 Bâlbâială socială 97 O paradă astrală 98 Ibricul cu poante 99 În umbra florii de colţ 100 Pomeţi albiţi 101 Fânul cu boroboaţe 102 Adulter 103

176

volumul 1 - poezii, poeme Cu uşile blocate 104 O vară fără control 105 Indispoziţia umbrei 106 Impas retoric 107 Timiditate… la firul ierbii 108 Preludiul unei pasiuni 109 Confidenţe exponenţiale 110 Un trubadur îndrăgostit 111 Impactul unor stropi ascunşi sub umbrelă 112 Doar şoapte 113 Salutul stelelor 114 Creaţie… angelică 115 AURELIA ALBATROS 117 Cerul unei nopţi de vară 117 Te aştept pe treptele sufletului 118 Când te poţi pierde 119 La fel, dar totuşi diferit... 120 În nopţile de vară 121 Virtutea în nopţile de vară 122 Cine ne-a transformat nopţile de vară? 123 Mai am o frază şi câteva cuvinte 124 Labirintul unei nopţi de vară 125 Cine să-şi asume riscul punerii în talere? 126 Trebuie să existe o insulă lăsată lumii 127 AUREL CONŢU 129 Restrişte 129 Frumoasa Penelopa 130 to be or not to be 131 Resemnare 132 LILIANA MIHAELA ZAHARIA 133 În taina nopţilor... 133 Mă pierd în vară 134 Glorie 135 Mă lupt cu tine, Doamne! 136 A verii vrajă 137 Insomnie 138

177

mini-concursuri cronopediene FLORENTINA MARIS 139 Strălucirile nopţii 139 Ne-am iubit 140 Aştept 141 Amarul nopţii îmi străluceşte în priviri 142 GABRIELA MIMI BOROIANU 143 E vară, Sânziene, şi-i mister! 143 Şoapta zefirului 144 MARIA GIURGIU 145 Icoana ei ţi-e talisman în noapte 145 TOAMNA DIN ZIUA DE IERI 147 – POEM INTR-UN VERS – 147 EMILIA POPESCU RUSU 149 Aura toamnei 149 Şoapte autumnale 149 Foşnet cromatic 149 Departe-i toamna 150 Arămiu 150 Ploaia 150 Tomnatic vis 150 Nostalgie autumnală 151 Zbor rotund 151 Tablou autumnal 151 Sfială 151 NICOLETA MIJA 153 Amintirile ploii 153 Amintiri 153 Altă toamnă 153 Tăcerile toamnei 154 În parc 154 Toamnă târzie 154 Ploaia 154 Poezia ploii 155 Toamna 155 Melancolie 155

178

volumul 1 - poezii, poeme RODICA BOGDAN 157 Reînvierea toamnei 157 Nebunesc 157 Toamnă ruptă 157 toamnă risipită 158 armonie 158 cucerire 158 inocenţa toamnei 158 repaus autumnal 159 recompensă 159 toamnă rivală 159 DORINA POP 160 Opulenţă termică 160 Reîncarnare 160 Restricţii 160 Abstinenţă 161 Timp călător 161 Matematica fructelor 161 Toamna inocenţei 161 Competiţia pionilor 162 Franjuri imaculate 162 Lacrima pribegiei 162 AURELIA ALBATROS 163 Frunzele cad 163 Ochi verzi 163 Nostalgii trecătoare 163 Toamne senine 164 Priviri pătrunzătoare 164 Nostalgie 164 Doar anotimp 164 Pe îndelete... 165 Secunde-mprăştiate 165 Întrebare... 165

179

mini-concursuri cronopediene MARIN ANGHELESCU 167 Adăpost umed 167 Purta toamna 167 Aproape toamna 167 Toamnă, ieri 168 Belşug 168 ramuri îmbrumărite 168 Clacă 168 octombrie 169 astă-toamnă 169 venit-a toamna 169 LILIANA MIHAELA ZAHARIA-LAKATOS 171 Poemul toamnelor 171 O, tempora! 171 Înserare 171 Nostalgia toamnei 172 Toamnă 172 Octombrie 172 Mustul dragostei 172 Naşterea toamnei 173 Altădată 173 Inter rogare 173 CUPRINS 174

180

volumul 1 - poezii, poeme

 Lenuş Lungu – Ziditori în abstract (antologie)  Gabriela Mimi Boroianu – Nostalgiile cuvintelor  Constantin Stana – Mărturii spre neuitare – vol. 2  Florin T. Roman - România, eterna poveste - volumul III  DANDU BRIEL – Marea, cu PRIVIREA aţintită spre STELE!  Nicu Doftoreanu - Tangouri zglobii despre copii şi nu numai  Nelly Sambriş – Doamna rondelului românesc  Revista Taifas literar nr. 6 (22) – iunie 2018  Revista Cronos nr. 6 (41) – iunie 2018 În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia:  Ioan Muntean – Sfinţi români  Almanah Cronopedia 2019 Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: V V Viieieeţţţiilile lee sssfffiin innţţţiililo loorrr TTTrrraaadddiiţiţţiiii G G & Gaaassstttrrrooo& &LLLiititteeerrraaatttuuurrraaa M M Miirirriififfiicicc P P Pooovvveeessstttiirirriiicccuuu tttâââllclcc FFFooollclccllo loorrr iin innttteeerrrnnniisisstttiicicc

C C Căăăllă lăătttooorrriiiivvviirirrtttuuuaaalle lee O O m Orrriig iggiin inneeeaaa nnnuuum meeello loorrr G G Gââânnnddduuurrriiiaaalltlttfffeeelll R R C Reeevvviisisstttaaa „„„C Crrrooonnnooosss ––– pppeeennniiţiţţaaa dddeee aaauuurrr””” R e v i s t a „ T R e v i s t a „ T Rev ista „Taaaiififfaaasss llilititteeerrraaarrr”””

Ne puteţi vizita şi aici: https://issuu.com/johnnyem

Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: cronostaifas@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865

181

mini-concursuri cronopediene

M Miinnii--ccoonnccuurrssuurriillee ccrroonnooppeeddiieennee ss--aauu nnăăssccuutt ddiinn ddoorriinnţţaa ddee aa ddeetteerrm miinnaa oo eem muullaarree aa ppootteennţţiiaalluulluuii ccrreeaattiivv aall m meem mbbrriilloorr rreeţţeelleeii C Crroonnooppeeddiiaa.. PPoorrnniittee iinniiţţiiaall ccaa oo pprroovvooccaarree,, îînn ttiim mpp,, îînn aannuull 22001188,, aacceessttee m miinnii--ccoonnccuurrssuurrii aauu ddeevveenniitt oo ttrraaddiiţţiiee lluunnaarrăă,, ccoonnttiinnuuaattăă aappooii ccuu oo nnoouuăă iinniiţţiiaattiivvăă –– aatteelliieerreellee ccrroonnooppeeddiieennee.. FFiieeccaarree aaccţţiiuunnee îînn ppaarrttee pprrooppuunnee ppaarrttiicciippaannţţiilloorr oo tteem măă lliitteerraarrăă,, uunn ggeenn ddee aabboorrddaatt şşii uunneellee ccoonnddiiţţiiii ssppeecciiffiiccee pprriinn ccaarree ddoorriittoorriiii ssăă rreeaalliizzeezzee ccrreeaaţţiiii iinneeddiittee,, ppee ccaarree ppooaattee îînn aallttee ccoonnddiiţţiiii nnuu aarr ffii îînnddrrăăzznniitt ssăă llee aabboorrddeezzee..

182