Cristian Ţîrlea, Nicu Doftoreanu - Mordicus tango by Ioan Muntean

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Nicu Doftoreanu şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Cristian Țîrlea – Nicu Doftoreanu

● MORDICUS TANGO

ANTOLOGIE BILINGVĂ ROMÂNO-FRANCEZĂ ANTHOLOGIE BILINGUE ROUMAIN-FRANÇAIS

DE DOUĂZECI DE ANI ÎMPREUNĂ Înființată în anul 1997, Editura Arefeană a avut sediul pe strada Turda, nr. 118, sectorul 1 (cod fiscal 9072728; D.G.F.C.F.S. 127084). În condițiile în care existau în țară numeroase edituri, dintre care o bună parte deficitare economic, iar mai târziu falimentare, editura noastră și-a asigurat continuitatea și eficiența economică, tipărind, până în prezent, aproape 300 de titluri, cu un tiraj de aproape 300.000 de exemplare. Ne-am bucurat de colaborarea unor distinși academicieni: Gheorghe Păun, Vasile Tonoiu, Gabriel Țepelea, G. Mihăilă, D. Vatamaniuc, Marin Voiculescu; am tipărit cărțile unor cadre didactice universitare: Gheorghe Bulgăr, Victor Stoleru, Gh. Constantinescu-Dobridor, Marcel Crihană, Nicolae Vasile, Gheorghe Vrabie, Titi Gheorghe Ciulbea; am dat la iveală lucrările de doctorat ale Cristinei Ștefan și Dorinei Donea; am promovat profesori din învățământul liceal: Floarea Necșoiu, Nicolae Tudor, Constantin Voiculescu, Octavian Păun, Nică D. Lupu, Ioana Deaconu, Otilia Zaharia, Valentina Hacerian, Cornel Negrea, Eugen Cojocaru, Ionel Bădără, Valentina Ristea – care au avut prilejul să-și valorifice talentul literar ori să tipărească volume de specialitate, în sprijinul elevilor din învățământul preuniversitar. Dar întâietatea a fost acordată unor lucrări de beletristică, de reală valoare, semnate de: George Șovu, Gheorghe Marin, Vilia Banța, Elena Ionescu-Colcigeanni, Dorina Donea, Ion Boștinaru, Geo Călugăru, Elena Bădescu-Aref, Victor Pencu, Gh. Popescu-Ger, Gh. Duță-Micloșanu, Elisaveta Nica, George Tuță Cătălin, Coriolan Gheție, Ilie Cârstea, Geo Dobrin, Valentina Neofitos, Magdalena Pena, Ioana Stuparu, Doru Popovici, Dumitru Dumitrică, Cezar Bădescu, Stanciu Stănciulescu și Ion Stănciulescu, Nicușor Constantinescu, Mihai Bârdici, Florica Gh. Ceapoiu, George Peagu, Constantin Voiculescu, Patricia Avganți-Buican, Gh. Doroș, Vasile Toma, Bucur Popescu, Caterina Scarlet, Maria Marin, Geo Dobrin, Nicolae Buzoiu-Arefu, Dan Florică, Elena Lupșan și alții. Începând cu anul 2005, sediul nostru a fost mutat în sectorul 3, Strada Pazon Marin, nr. 1 (Cod Unic de Înregistrare: 17446203) și, datorită omonimiei și a reorganizării administrative, denumirea a devenit Editura Arefeana, menținându-ne continuitatea și colaboratorii. De-a lungul timpului, am tipărit și volume ale unor autori de peste hotare: Elisaveta Nica și Ion Nica, din Canada, Valentina Neofitos, din Grecia, Georgeta Gorun și Ana Maria Oros-Peusquens, din Germania. Două dintre volumele editate au fost solicitate în cadrul unor schimburi culturale în străinătate: George Șovu – Misterele din vila părăsită – în Anglia și Gheorghe Duță-Micloșanu – Cer vegetal –, pentru biblioteca de pe lângă Congresul American. Cu sprijinul Bibliotecii Naționale, continuăm schimbul de tipărituri cu cele mai prestigioase biblioteci și edituri pe plan mondial. Așteptăm noi oferte, cu garanția unor servicii editoriale cât mai bune. Consiliul de administrație

Cristian Țîrlea – Nicu Doftoreanu

MORDICUS TANGO ANTOLOGIE BILINGVĂ ROMÂNO-FRANCEZĂ ANTHOLOGIE BILINGUE ROUMAIN-FRANÇAIS

Editura AREFEANA București – 2017

Editor: Ion C. Ștefan Traduceri: Ecaterina Chifu, Magda Barbier, Iuliana Nisipașu, Cristian Țîrlea Desene: Nicu Doftoreanu, Eugenia Enescu Gavrilescu Corectura: Dan Amza, Ani Domocoș Culegere text: Nicu Doftoreanu, Cristian Țîrlea, Ioana Manolache Coperta și tehnoredactarea computerizată: Dan Amza

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României DOFTOREANU, NICU Mordicus Tango / Nicu Doftoreanu, Cristian Țîrlea ; trad.: Ecaterina Chifu, Magda Barbier, Iuliana Nisipașu, Cristian Țîrlea. - București : Editura Arefeana, 2017 ISBN 978-606-8143-73-6 I. Țîrlea, Cristian II. Chifu, Ecaterina, beletristica (trad.) III. Barbier, Magda (trad.) IV. Nisipașu, Iuliana (trad.) V. Țîrlea, Cristian (trad.) 821.135.1-1=133.1=135.1

CUVÂNTUL AUTORILOR Cristian Țîrlea Mulțumesc pe această cale tuturor celor ce m-au încurajat constant să perseverez în această încercare de a scrie poezie pentru a mai risipi ceva din cenușiul zilelor trecute și prezente. Într-o ordine absolut aleatorie, cei care au fost lângă mine în această perioadă dificilă, făcând posibilă apariția cărții, a fost Mama și Ioana Manolache. Fără ele, ultima mea carte nici nu ar fi apărut. Sărut mâna, mamă, Sărut mâna, Ioana!

Nicu Doftoreanu Mulțumesc pe această cale tuturor celor care cred, au crezut și vor crede în continuare în mine. Ei sunt cei care m-au încurajat constant să perseverez: prieteni, foști prieteni, dușmani, foști dușmani, colegi, foști colegi, precum și mulți, mulți alți oameni de bine, cum se spune mai nou acum după revoluție. Într-o ordine absolut aleatorie, cei care au fost lângă mine în toată această perioadă dificilă, făcând posibilă apariția cărții, sunt: · Teodor Matei și Ștefan Gudula – MGA Insolvency Suceava · Colțeanu Cristian – General Electric • Ion Manea – Euroconstruct Internațional, • Emil Stănilă, Mariana Vanghele – SC Frotierex SA, • Semciuc Bogdan – Târgoviște · Rusu Marta – Cluj, · Ionuț Alecu, SC BITULPETROLIUM SERV SRL Ploiești Soției mele și lor le dedic cu drag această carte.

Doi poeți talentați între filele unei cărți Doi poeți români, dintre care unul stabilit în Franța, și-au unit inimile și gândurile într-un volum de versuri de-o rară sensibilitate. Fiecare dintre ei scrie frumos, amândoi iubesc România și frumusețea meleagurilor natale, Munții Carpați înzăpeziți și plaiurile însorite ale Mioriței. Ideea de a publica împreună un volum de versuri mi se pare cea mai potrivită de-a înălța un altar de iubire în inimile cititorilor, fiindcă amândoi sunt talentați, culți și sensibili, au o experiență prozodică îndelungată – și scriu, cu o mână sigură, versuri care vor rămâne peste timp. De aceea mă bucur că au apelat la Editura Arefeana pentru această ieșire în Luminișul de Soare al sentimentelor și le urez bun venit și succes pe mai departe! Domnul Cristian Țîrlea scrie sensibil și convingător, fiind autorul a vreo zece volume de versuri. Iată un crez poetic autentic: „Îmi place să sparg cuvintele din dicționar…/ Să le văd, disperate, pe jos

implorându-mă:/ «Nu ne pune în ordine alfabetică!/ Pune-ne cum vrei tu,/ că ne plictisim să ne căutăm în fraze!/ Lipește-ne!/ Ordonează-ne!/ Dă-ne un rost/ pentru ca lumea să-și facă o idee/ despre ce este un sculptor de simțăminte!/ Iubește-ne că avem nevoie de

tine!»” („Credo”, p. 32). Îl însoțesc, în final, câteva păreri autorizate, dintre care am ales un fragment semnat de doamna Maria Rugină: „Ceea ce oferă cu totul nou poezia lui Cristian Țîrlea este invitația francă în laboratorul nemateriei sale, spre a reda reacțiile acesteia la lumina turnată de gând, în apele înalte, neatinse încă de setea nimănui.” („Poetică novatoare, între căutare și exprimare”, p. 74). Într-un echilibru prietenesc, domnul Nicu Doftoreanu îl întâmpină cu un încântător tangou al cuvintelor, în împletire de sentimente, lumini și figuri de stil, de-o expresivitate artistică specifică: „Lumina-i aruncată iar la mal de vântul ce-o-mpletește-n val,/ Făcând ca unicul efort de evadare-n larg/ Să fie un banal amurg al zilelor care-n opal se sparg.” („Tangoul mării”, p. 104). 7

Iar prietenul nostru comun, Geo Călugăru, membru al USR, îi confirmă talentul: „Mereu plin de surprize, poetul Nicu Doftoreanu ne mărturisește, pentru a zecea oară, iubirea sa pentru tangou. Acesta se dovedește apt să exprime întreaga gamă de adevăruri care țin de viață și de structura fragilei și, totuși, cât de complexei și îndurătoarei trestii gânditoare, cum a fost numită de către Blaise Pascal, ființa umană.” („Nicu Doftoreanu – Un tangou numit dorință”, p. 204). Încerc să păstrez un echilibru între cei doi talentați poeți care semnează în această carte și îi rog să ne devină prieteni tuturor cititorilor, care le vom parcurge cu admirație poeziile ca soli ai supraviețuirii prin cuvinte. Ion C. Ștefan, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Cristian Țîrlea

Toate traducerile poeziilor în franceză au fost realizate de poet (Version française par Cristian Țîrlea)

FIȘĂ BIOGRAFICĂ Cristian Țîrlea s-a născut la patru aprilie 1962, în București, unde a terminat Liceul Industrial „Timpuri Noi”, în anul 1980. A plecat în Franța în anul 1990, unde a absolvit, la Paris, studiile universitare la La Sorbonne, în anul 1991. Este necăsătorit, nu are copii. A fost angajat la Teatrul Mic, din București, și la Claridge, Paris. A început să scrie poezii la 13 ani. În acea primă încercare, a declarat că s-a simțit liber, dezinvolt, încât a continuat să-și „picteze” simțămintele în versuri. Ce simțăminte? Iubirea, deziluzia, frumosul, revolta, etc. În poezie, își exprima mai bine, mai cursiv, mai direct, sentimentele. Scrisu-i este un ajutor. Nu trăiește din el. Trăiește cu el. Nu este un poet. Alții îl cred. El, doar, transformă ura în dezmierd. A alcătuit această antologie bilingvă împreună cu poetul Nicu Doftoreanu, în anul 2015, la o lansare de carte a doamnei Maria Ileana Tănase, la sala AGIR, din București. A publicat poezii în antologii tipărite. Copertele celor 10 volume sunt prezentate în continuare, împreună cu anii lor de apariție:

CĂRȚI DE CRISTIAN ȚÎRLEA 2012

A treia carte Antologie Lira 21

2014

Tu însămi, însuți eu Dialoguri lirice

2014

Nemuritorii cuvintelor

2015

Să nu-l uităm

Gânduri pentru mai târziu 2016

2015

Preludii pentru fluturi

În așteptarea sărutului promis Antologie

Timpul pietrelor prețioase

Zbor

Inefabilul iubirii

PARIS Demult, eu mi-am plecat din mine. Mi-am luat drumul ca stăpân. Nu-mi pasă, dorule, de tine! Te-am uitat, că-s un păgân. Din colbul străzii, din minciuni, făcut-am harpă urâcioasă. Mă-nchin, acum, cu doua mâini și-mi pare viața stearpă, roasă. Demult, eu am plecat de-acasă să văd alt cer, nu gri, albastru. Scoală-te! Pune-te, masă! Am cam uitat. Sunt un sihastru. Niște copaci foșnesc-vorbesc în șoapte și în Paris este la fel, dar mai departe. Eu plâng și râd ca prostu-n noapte. Mă Don Quijotesc iubirile deșarte. Stai, strâmbă cărare, să te pot urma! Nu-mi fi dușman, neghiob învolburat! Eu văd, acum, iubire. Este-n cătarea mea. Du-mă la ea, călăuză oarbă, drum întortocheat! Parisul nu-mi plânge respirarea sacadată și nici cutezanța ce a fost odată. Demult eu știu că el va veni la mine, în brațe cu Sena, cu Baudelaire, cu un Bordeaux, cu tine.

PARIS Depuis longtemps je me suis parti du moi. J’ai pris le chemin comme maître. Ne m’importe, nostalgie, de toi ! Je t’ai oublié puisque j’suis païen. De la poussière de rue, des mensonges, j’ai fait vilaine harpe. Je me fais la croix avec deux mains et il me semble la vie rongée, vide. Depuis longtemps je suis parti de la maison pour voir un autre ciel, pas gris, mais bleu. Lève toi! Mets toi, table ! J’ai, à peu près, oublié. J’suis un ermite. Quelques arbres bruissent-parlent en chuchotant et à Paris c’est pareille, mais plus loin. Je pleure et ris comme le sot en nuit. Je me DonQuijote les illusoires amours. Tiens toi, tortueux sentier, pour que je puisse te suivre ! Ne me sois pas ennemi, tourbillonnant stupide ! Je vois, à présent, amour. Il est dans mon guidon. Mène moi à lui, aveugle guide, chemin entortillé ! Paris ne me pleure pas la saccadée respiration ni l’audace qui fut naguère. Depuis longtemps je sais qu’il va venir à moi, dans les bras avec la Seine, avec Baudelaire, avec un B ordeaux, avec toi !

LUMEA TA Iubitei mele, Ioana Manolache

În brațele tale sunt peste tot. Mă simt ca un Negru în zăpadă… Contrariat. Perplex. Sănătos. Frumos. Fericit. Îmi place și mă doare. Mă doare foarte tare. Poate că nu te înșeli prea mult. Dacă răzuim, un pic, vedem raiul. Îmi rețin lacrimile. Iubirea este… tu. Miroase a margarete. Este vânjoasă! Este! Ce bine că este! Iubesc! Iubesc cât pot! Florile mă-ncântă. Soarele mă-ncântă. Luna mă-ncântă. Tu mă-ncânți. Mă-mbăt cu sentimente. Poezia, rima, sărutul, dorul, sunt aliații mei. Sunt un tot în…

Lumea ta.

TON MONDE À ma bien-aimée, Ioana Manolache

Dans tes bras je suis partout. Je me sens comme un Noir dans la neige… Contrarié. Perplexe. Sain. Beau. Heureux. J’aime et ça me fait mal. Très mal. Peut-être tu n’as pas tout à fait tort. Si nous grattons, un peu, on aperçoit le paradis. Je retiens mes larmes. L’amour c’est… toi. Ça sent les marguerites. Il est vigoureux ! Il est ! Comme c’est bien qu’il est ! J’aime! J’aime autant que je peux ! Les fleurs m’enchantent. Le Soleil m’enchante. La Lune m’enchante. Tu m’enchantes. Je m’enivre avec des sentiments. La poésie, la rime, le baiser, le désir, sont mes alliés. Je suis un tout dans… Ton monde !

COPACUL El, pierdut, fără rădăcini, își roagă solul să-i dea seva, să-și găsească un „al lui”. Îi plac toate pământurile copacului meu. Da. Am uitat. Este-al meu, dar i-așa de nebunatic că fuge-ntruna, iar eu, după el. Am vizitat multe împreună. S-a-ndrăgostit de-o ghiocea. El, imensul, de-o scânteie de primăvară. N-am putut să-l împiedic. Le-am fost martor la cununia naturii. De-atunci a prins rădăcini și-mi aduce ploi de tandrețe, după fiecare iarnă. Copacul meu este ca mine… Statornic, când iubește. După o eternitate și ceva am înțeles că nu pot fi el. Este o relație mai mult decât bizară. Oamenii ne-buni cred că sunt gelos. Să fim serioși! Pe-o ghiocea? Nu! Nu! Sunt gelos pe măreția lui. I-am spus-o. M-a-nțeles. Și-a scuturat lacrimile-n toamnă suflându-mi în urechi… „Și eu te iubesc, dar, acum, dorm!” L-am pupat pe coajă îmbrăcându-l în speranțe și obligații… – Vreau să-mi aduci, mereu și mereu, ploi de tandrețe!

L’ARBRE Lui, perdu, sans racines, prie son sol pour lui donner la sève, pour qu’il se trouve un « chez soi. » Il aime touts les terres mon arbre. Oui. J’ai oublié. C’est le mien, mais il est tellement fou qu’il coure sans cesse, et moi, après lui. Nous avons beaucoup visité ensemble. Il s’est épris d’une perce-neige. Lui, l’immense, d’une étincelle de printemps. Je n’ai pas pu l’empêcher. J’ai leurs fut témoin au mariage de la nature. Depuis il a pris racines et il m’apporte pluies de tendresse après chaque hiver. Mon arbre est comme moi… Stable, quand il aime. Après une éternité et quelque chose j’ai compris que je ne peux pas être lui. C’est une relation plus que bizarre. Les hommes non-bons croient que je suis jaloux. Soyons sérieux ! D’une perce-neige ? Non ! Non ! Je suis jaloux de sa grandeur à lui. Je lui ai dit. Il m’as compris. Il s’est secoué en automne les larmes me soufflant dans les oreilles… « Je t’aime aussi, mais maintenant je dors ! » Je l’ai embrassé sur l’écorce le vêtant en espoirs et obligations… – Je veux que tu m’apportes, toujours et toujours, pluies de tendresse !

JGHEABUL Mă „scurg” afară. „– Ce-mi vreți?” – Ați alunecat. „– Mi-a intrat Soarele-n ochi.” – Nu-i Soare. „– De unde să știu, Domnișorule? L-am văzut vreodată?” – Iertați-mă! „– De ce?” – V-am speriat. „– Halal de mamă-ta!” Mi-a întors spatele cu nonșalanța celui fără de frică. Era pe vremea unui timp zgribulit.

LE CANIVEAU Je m’ « écoule » dehors. « – Qu’est-ce que vous me voulez ? » – Vous avez glissé. « – C’est le Soleil qui m’est entré dans les yeux. » – Il n’y a pas de Soleil. « – Comment le savoir, jeune homme ? L’ai-je jamais vu ? » – Pardonnez moi ! « – Pourquoi ? » – Je vous ai fais peur. « – Bravo à ta mère ! » Elle m’a tourné le dos avec la nonchalance de celui sans peur. C’était à l’époque d’un temps grelottant.

VREI? HAI! Suntem… Doi naufragiați pe-un buștean prea lung pentru a ne găsi, simultan, centrul de greutate al supraviețuirii. Când ești tu prea departe de el sunt eu prea aproape și invers. Hai, amândoi, de la capete, în același timp și-n aceeași direcție, dar în sens contrar sincronizându-ne mișcările și frânând oportun pentru ca nu cumva să ne contopim, iubito! Nu de alta dar mai e mult pân’ la țărm și-aș vrea s-ajungem împreună. Nu contează în ce ordine… Dar teferi și capabili de un nou naufragiu, de o nouă incursiune în apele nechibzuinței, ale speranțelor, incertitudinilor, dilemelor și paradilemelor, din care să ieșim mereu pregătiți. Vrei? Hai!

VEUX-TU ? ALLONS-Y ! Nous sommes… Deux naufragés sur une souche trop longue pour nous trouver, simultanément, le centre de gravité de la survie. Quand tu es trop loin de lui, c’est moi trop près et vice versa. Allons ensemble, de deux bouts, en même temps et dans la même direction, mais en sens contraire nous synchronisant les mouvements et freinant opportunément pour ne pas que nous fusionnons, ma bien-aimée ! Pas pour un autre motif, mais, il en reste jusqu’au rivage et je voudrais qu’on arrive ensemble. Peu importe dans quel ordre… mais bien portants et capables d’un nouveau naufrage, d’une nouvelle incursion, dans les eaux de l’insouciance, de l’espoir, de l’incertitude, de dilemmes et para-dilemmes, dont nous sortirions toujours prêts. Veux-tu ? Allons-y !

DIALOG Motto: „Hai să inventăm mofturi!” – Începe tu, dar spune-le-n cuvinte aflate!

„Eu aș vrea o sărutare de la nimeni!” – Eu mi-aș dori să fiu acela. „Eu vreau să-mi cânți dormirea!” – Eu mă plac când mă iubești crezând. „Eu plâng-râzând-voind să taci!” – Eu aș mânca, un pic, din mâna ta. „Eu nu-ți dau pentru că prea mă iubești!” – Eu… Eu, ce? Ah, da! Vino-ți în firea-mi! „Eu… Nu știu! Chiar nu știu! Cine-mi ești?” – Eu sunt cel de mai sus. Nu înțelegi? „Eu credeam că…” – Eu îți spun… Trăiește! Nu mai ofta, iubita mea! „Eu vreau să-mi trezești femeia din vise!” – Eu îți sorb vorbele surâzându-ți. – Eu îmi sunt. Tu? Pleacă-n ale mele mângâieri!

DIALOGUE Motto : « Allez ! Inventons des minauderies ! » – Commence toi-même, mais dis les en mots découverts !

« Je voudrais un baiser de personne ! » – J’aimerais être celui-là. « Je veux que tu me chante l’endormissement ! » – Je me plaît quand tu m’aimes en croyant. « Je pleure-riant-désirant te taire ! » – Je mangerais, un peu, de ta main. « Je ne te donne pas puisque tu m’aimes trop ! » – Moi ?… Moi, quoi ? Ah, oui. Reviens toi dans mon état ! « Moi… Je ne sais pas ! Je ne sais,vraiment, pas ! Qui est tu ? » – Je suis celui de plus haut. Tu ne comprends pas ? « J’ai cru que… » – Je te dis… Vis ! Ne soupires plus, ma bien-aimée ! « Je veux que tu me réveille la femme de dedans les rêves ! » – Je bois tes paroles te souriant. – Je me suis. Toi? Va dans mes caresses !

DINTOTDEAUNA Născut în iarnă, fug, prin zăpadă, după tine. Ești caldă ca soba cabanei, încolțită de munți și te mai întrebi de ce te caută excursioniștii. Mulți s-au rătăcit și au abandonat, din lipsă de provizii sau, poate, de ambiție. Important este că numai eu am găsit scurtătura scurtăturii. Munții, cu copacii lor încărcați de semne turistice, mi-au îndreptat pașii, după multe căutări zadarnice. A fost mai greu la început, până am înțeles semnificația triunghiului galben… „Nu obosi! Drept înainte!” Apoi, a cercului roșu… „Ce faci? Mai ai puțin!” Pentru ca, mai târziu, după doi brazi și un ciot golaș, dunga albă să-mi spună… „Bine-ai ajuns, norocosule!” Împlinisem un secol de când te căutam prin nămeți. Ai încercat să dispari topindu-te și, de atunci, ca de fapt dintotdeauna… Născut din zăpadă, fug, prin iarnă, după tine.

DEPUIS TOUJOURS Né en hiver je cours par la neige après toi. T’es chaude comme le poêle de la cabane enchaînée par les montagnes et tu oses te demander pourquoi les randonneurs te cherchent. Nombreux ce sont égarés ou ont abandonné par manque des provisions ou, peut-être, d’ambition. L’important est que moi, seulement, ai trouvé le raccourci du raccourci. Les montagnes, avec leurs arbres chargés des signes touristiques, m’ont guidé les pas, après maintes vaines recherches. Il fut plus ardu au début, jusqu’à ce que je comprenne la signification du triangle jaune… « Ne te lasse pas ! Tout droit ! » Puis, celle du cercle rouge… « Ça va ? Encore un peu ! » Pour que, plus tard, après deux sapins et une souche creuse, la ligne droite me dise… « Sois le bienvenu, veinard ! » J’avais un siècle accompli depuis que je te cherchais par les congères. Tu as tenté de disparaître en te fondant et dès lors, comme au fond, depuis toujours… Né de la neige, je cours par l’hiver, après toi.

DE DINCOLO Îmi trebuiesc cuvinte dulci, calde, îmbrățișătoare, de dincolo de dicționar. Cuvintelor, turnați-mi miere-n fraze! Vreau să pot vorbi de ea cum o merită. Să-i spun te iubesc strângându-vă-n șoapte. Lăsați-vă, cuvinte, fierea! V-aștept cu mare nerăbdare, cu mare ignoranță, cu mare grijă. Veniți, pentru că vreau să-mi povestesc… Mama!

DE L’AUTRE CÔTÉ J’ai besoin des mots doux, chauds, embrassants, de l’autre côté du dictionnaire. Mots, versez-moi du miel dans les phrases ! Je veux pouvoir parler d’elle comme le mérite. Lui dire… « Je t’aime ! » vous serrant en chuchotements. Laissez vous, mots, le fiel ! Je vous attends avec grande impatience, avec grande ignorance, avec grande inquiétude. Venez puisque je veux me conter… Maman !

MEREU Luni a căzut în septembrie, într-o săptămână mare cât o zi de prost. Marți era gras, în primăvara unui an gelos. Miercuri s-a-ntunecat… Mergeam la inimi de furat. Joi era toamnă și Moș Crăciun avea ouă roșii în sac. Cred că era beat. Vineri era pe seară, ba nu, a doua oară când împleticeam iubescuri în pletele-ți jilave.

Sâmbătă, ei na, a morților! A celor neuitați, A foștilor… bunici, părinți și frați. Duminică despopim dând de-a dura drăgălășenii doinite despre dor. Mai vreau o zi! Una. Doar a mea. Cum s-o numesc, Măria Ta? Mereu? Îmi place. Mereu este ziua-n care se tace să ți-l asculți pe… Eu.

TOUJOURS Lundi est tombé en septembre, dans une grande semaine comme un jour de sot. Mardi était gras, par un printemps d’une année jalouse. Mercredi s’assombrissait… J’allais aux cœurs à voler. Jeudi c’était l’automne et Père Noël avait des œufs rouges dans la hotte. Je crois qu’il était ivre. Vendredi c’était vers le soir, nullement, la deuxième fois quand j’entrecroisais des amours dans tes mèches moites.

Samedi, alors non, non aux morts ! À ceux non oubliés. À ceux de jadis… ancêtres, parents, frères. Dimanche « dépêtrerons » donnant dégringolade des douceurs disputées de désir. Je veux encore un jour ! Un. Que le mien. Comment l’appeler, Votre Majesté ? Toujours ? J’aime bien ! Toujours c’est le jour quand on se tait pour t’écouter le… Moi.

TU? Motto: Te-ai întors? Unde mi-ai fost? De ce-ai fugit? N-ai să mai pleci? Și inima-mi ce o aveai, ca adăpost, se vede, iar, în ochii tăi cei reci?

Vreau să te botez din nou. Să cred c’abia te-ai născut și să pornim în viață, agale, spre zilele cu dureri de șale. Aminti-ne-vom, atunci, senili, bătrâni și fără rost, de un botez și-un popă prost. Vino să te prind în brațele mele lungi cât o privire în deșert! Vreau să-ți citesc uimirea, de sub gene, când îți voi spune te iubesc, încet!

TOI ? Motto : T’es revenu ? Tu m’as été, où ? Pourquoi t’es-tu enfui ? Tu n’es partiras plus ? Et mon cœur que tu l’avais, comme abri, se voit-il, à nouveau dans tes yeux froids ?

Je veux, à nouveaux, te baptiser. Croire que, à peine, t’es née et que nous démarrons, dans la vie, nonchalamment, vers les jours avec des douleurs de lombes. Nous allons nous souvenir, alors, séniles, vieux et sans raison d’être, d’un baptême et un sot curé. Viens que je te prenne dans mes bras longs comme un regard dans le désert ! Je veux lire ton étonnement, de sous les cils, quand je te dirais je t’aime, doucement !

CREDO Îmi place să sparg cuvintele din dicționar… Să le văd, disperate, pe jos implorându-mă: „Nu ne pune în ordine alfabetică! Pune-ne cum vrei tu, că ne plictisim să ne căutăm în fraze! Lipește-ne! Ordonează-ne! Dă-ne un rost pentru ca lumea să-și facă o idee despre ce este un sculptor de simțăminte! Iubește-ne că avem nevoie de tine!”

CREDO J’aime casser les mots du dictionnaire… Les voir, désespérés, par terre m’implorant: « Ne nous met pas en ordre alphabétique ! Mets nous comme tu veux puisque nous nous ennuyons à nous chercher dans les phrases ! Colle-nous ! Range-nous ! Donne-nous une raison d’être pour que le monde sache se faire une idée au sujet de ce que c’est un sculpteur de sentiments ! Aime nous puisque nous avons besoin de toi ! »

ZBOR Îmi întristasem zâmbetul la plecarea-ți. Rochița ta, în vânt, zburda „pecurânduri”. Am lăcrimat așa, un pic, de forma plânsului. La lăsatul serii, mi-am ascultat știrile inimii: se spunea, acolo, că dor mi-e, deja. Am adormit în speranțe, în vise… În vise în ale căror învolburări tu nu aveai voie să intri. La adulmecatul zorilor mirosea în mine-a tine. A-nceput, apoi, un timp tâmpit: tâmpla timpanului meu bătea „tic-tac-ul” inimii tale. Obsedant, obsecvios, obraznic de frumos. Am pus tâmplă lângâ tâmplă, miros lângă miros și „tic-tac-ul” a devenit netimp. În fine! Realizam că nu exiști decât în vise… Vise-premise, vise-promise-nepermise. M-am trezit. Mirosea a cafea. Mi-am pus în nări nesațul: „Trebuie că e iubita mea.” – Cum te cheamă? te-a întrebat mulțumescu-mi. „Zbor de zeamă” fu răspunsul ochilor tăi sărut. Da. Știam. O zeamă de iubire, vremelnică-nevremuită-neasemuită. – De ce plângi? „Pentru că nu exist decât în visele-ți.”

VOL Je me suis attristé le sourire à ton départ. Ta petite robe, dans le vent, gambadait des « àbientôts. » J’ai larmoyé comme ça, un peu, de la forme du pleurer. À la tombée du jour, je me suis écouté les nouvelles du cœur: on disait, là-bas, que j’ai désire, déjà. Je me suis endormi en espoirs, en rêves… Dans des rêves dont les tourbillons tu n’avais pas le droit d’entrer. Au reniflement de l’aube il sentait en moi à toi. Il a commencé, après, un temps abruti: La tempe de mon tympan battait le tic-tac de ton cœur… Obsédant, obséquieux,insolent de beau. J’ai mis tempe contre tempe, senteur contre senteur et le tic-tac est devenu non-temps. ENFIN ! Je réalisais que tu n’existe que en rêves… Rêves-prémices, rêves-promis-non-permis. Je me suis réveillé. Il sentait le café. Je me suis mis l’avidité dans les narines: Il faut que c’est soit ma bien-aimée ! – Comment tu t’appelles ? t’a demandé mon merci. « Vol de jus » fut la réponse des tes yeux baiser. Oui. Je savais. Un jus d’amour, éphémère-sans-temps-sans-pareil. – Pourquoi pleures-tu? « Parce que je n’existe que dans tes rêves. »

NU-MI INSULTA INTELIGENȚA! Jeanne J’aime dixit de Cristian Țîrlea – Mă iubești? „Da!” – Comment puis-je insulter așa ceva? Musai să-ți scriu. Ți-am visat respirarea sacadată… Semănai, semănai, tot semănai iubire-n mine. Era cald, era frig… Mi-era cam bine. Nesățios de-atăta viață… Eram cu ea. Asta conta. Liberi de prejudecăți futile, îngemănam sărutări abile. Nu-mi spune cine sunt! Mă știu și mă iubesc… cu tine! „De ce?” – Zilnic, râzând în fraze, zbor spre Zenit… Reazeamă-ți resemnarea recapitulând realitatea! Azi tu îmi săruți uimirea certată cu privirea. Dinadins eu plâng sub pleoape… Tu, departe… Mi-ești aproape. „Nu-mi insulta inteligența!” – Eu? Sunt un tot în… Lumea ta. Vrei să fii soția mea?

NE M’INSULTES PAS L’INTELLIGENCE ! Jeanne J’aime dixit par Cristian Țîrlea – Est-ce que tu m’aimes ? « Oui ! » – Comment puis-je insulter une chose comme ça ? – À tout prix t’écrire ! Je t’ai rêvée la respiration saccadée… Tu semais, semais,sans cesse tu semais de l’amour en moi. Il faisait chaud, il faisait froid… Il m’était presque bien ! Insatiable de tant de vie… j’étais avec elle. C’est ça qui comptait! Libres de préjugés futiles nous jumelons des embrassades habiles. Ne me dis pas qui suis-je ! Je me connais et… je m’aime avec toi. « Pourquoi ? » Chaque jour, riant en phrases, je vole vers le Zénith… Repose ta résignation récapitulant la réalité! Aujourd’hui tu m’embrasses l’étonnement fâché avec le regard. Express j’ai pleure sous les paupières… Toi, si loin… Tu m’es très près. « Ne m’insulte pas l’intelligence ! » – Moi ? Je suis un tout dans ton monde… Veux-tu m’être épouse ?

CETATE ÎNTĂRITĂ ÎN RĂBDARE lui Jeanne J’aime Motto: Teama ta, reală nu-i… De ce să-mi pun, de tine, pofta-n cui?

În trenul prin spațiu’… carpato-dunăreano-pontic,mi-am împânzit amintiri de mâine. Languros-meditator, la viața-n doi gânduream spilcuitor… Molipsitor? Îmi condiționam existență în a ta prezență. Mult mai devreme, la asfințitul răsăritului, m-ai sărutat… netam-nesam. Uimit, lăsatu-te-am. – Je t’aime Jeanne ! „Hai, lasă-mă!” Nu ai fost… lăsată și m-ai făcut… tată. – De ce? „Te iubesc!” – Păi… „Nu-mi insulta inteligența! Ajungă-mi cu clemența!” – Facă-se voia ta și-a mea, nevastă! Hai! Fă o pască! „Du-te-n piață, ia o rață! Una, antracit, ce rățoiește – te iubesc – tacit.” – Mai vreau! „Ce?” – Nu-ți insult inteligența. Ajungă-ți cu clemența!

CHÂTEAU-FORT, CONSOLIDÉ DANS LA PATIENCE à Jeanne J’aime Motto : Ton inquiétude réelle n’est pas. Me mettre la faim de toi dans l’embarras ? Pourquoi ?

Dans le train par l’espace… carpates-danubien-pontique je me suis étendu mémoires de demain. Langoureux-maître répétiteur, pour la vie à deux j’espérais me pomponnant… Tentant ? Je me conditionné existence en ta présence. Beaucoup plutôt, au déclin du Soleil, tu m’as embrassée… sans raison ni rime. Ébaubi, je t’ai laissée. – Je t’aime, Jeanne ! « Laisse-moi tranquille ! » Tu n’as pas été laissée et tu m’as fais… papa. – Pourquoi ? « Je t’aime, Cristian ! » – Bah… « N’insulte pas mon intelligence ! Il m’est assez avec la clémence ! » – Ainsi soit ton vouloir et le mien, épouse ! Allez ! Fais-nous une pâte ! « Va au marché, achète une cane ! Une, couleur anthracite, qui… canecane je t’aime, tacite. » – J’en veux encore ! « Quoi ? » – Je n’insulte pas ton intelligence ! T’en as, déjà, assez pour la clémence…

UN GLAS… – atât mi-a mai rămas – Îmi spuneam a-ți scrie un poem… Simplu ca mine, nu un tandem. Să-ți spun cuvinte pline de superfluu… Ca mine, obtuze, confuze. Un te iubesc sau două… pentru tine care nu crezi în mine, ci în Dumnezeu. Să-ți povestesc acel pentru și acel contra din tot… Să fiu locvace, nu un impertinent netot! Să te implor a-mi fi femeie, prietenă, amantă… Spune Da, nu fii recalcitrantă! Vom face din noi oameni fericiți, plini de viață și nu faimoși spetiți… Vei fi ochilor mei și sensurilor mele femeia completă, un contradans… Și inimii mele… femeia-fericire. Eu, cuceritorul lumii tale, un îndrăzneț… nu așa și așa, promisiuni nu voi face… Vei vedea, vei surâde și… Iată! Îți voi fi verde, mai mult decât sincer… Vom râde și vom plânge timpuri de alt’dată. Spre final, în patruzeci și șase de ani retorici, vom dansa ca doi abili ironici.

UNE VOIX… – rien que ça j’en ai – Je me disais t’écrire un poème… Simple comme moi, non pas un tandem. Te dire des mots pleins de superflu… Comme moi, obtus, confus. Un je t’aime ou deux… pour toi qui ne crois pas en moi, mais en Dieu. Te raconter le pour et le contre du tout… Que je sois loquace, non pas un saugrenu! Te supplier de m’être femme, amie, amante… Dis Oui, sois pas récalcitrante ! Nous allons faire de nous des gens heureux, pleins de vie et pas fameux… Tu seras à mes yeux ainsi que à mes sens la femme complète, une contredanse… Et à mon cœur… la femme-bonheur. Moi, le conquérant du ton monde à toi, un vaillant… non pas comme ci-comme ça, des promesses je n’en ferai pas… Tu verras, tu souriras et puis… Voilà ! Je te serai vert, plus que sincère… Et on rira et on pleura les temps naguères. Vers la fin, dans quarante-six ans, on dansera comme des malins.

TE IUBESC! Tocmai îmi îmbrobodeam amintiri… Taman veniseși la cina cea fără nicio taină… De-abia îmi încăierasem tandrețea cu plânsu’-râsu’ când, deodată, pe nespoveditelea… Dumnezeu a început să existe. La început și până la sfârșit… Nu-mi sperau ochii… Ce frumoasă erai, Auroră Boreală! Unde mi-ai fost? Credeam, îndoindu-mă, că-s prost. Lacrima-mi am trimis-o la locul ei. N-aveam timp de subterfugii futile. Voiam să-ți admir inexistența. Mi-ai tot șușotit cât de nuștiucum ești… Am cugetat… Măi, tre’ să fie-adevărat, de nu… E, chiar, păcat! .............................. Începui a-mi nefredona ceva… Ce încântătoare tăcere! Mi-am adormit visul pe sânu-ți stâng… ca să-l gelozesc pe dreptu’. M-am trezit. Of! Crezut-am c-am murit.

JE T’AIME ! À peine je m’emmitouflais des souvenirs… Tu venais juste d’arriver au dîner sans aucun mystère… Un petit moment que je me suis fais battre la tendresse avec le pleurer-rire quand, soudain, sur la nonconfession… Dieu a commencé d’exister. Du début jusqu’à la fin… n’espéraient pas mes yeux… Quelle beauté étais-tu, Aurore Boréale ! Où m’as tu été ? J’ai cru, en doutant, que je suis sot. Ma larme j’ai l’envoyé à sa place. Je n’avais pas le temps de futiles subterfuges. Je voulais admirer ta non-existence. Tu m’as tellement chuchoté combien de jenesaisquoi tu es… J’ai médité… Allez ! Il doit être vrai, sinon… C’est, pure, dommage ! .............................. Tu as commencé à me nefredonner une chose… Quel enchanteur silence ! Je me suis endormi le rêve sur ton sein gauche… pour rendre jaloux celui de droite. Je me suis réveillé. Ouf ! J’ai cru être mort…

SĂRUT-MÂNA, MAMĂ! Mama nu este Rhéa, nu este Cybèlle. Mama nu este rea, este așa frumoasă! si belle. Mama? Nici Ra nu atinge cuvântul ăsta. Mama nu este Rhéa, dar l-a născut pe Zeus. Nu este Magna Mater, dar coroana ei -zid al cetății – te-a apărat în spatele ochilor Și-n peșterile sufletului legănat, te-a smuls din brațele morții. Mamă, Heliopolis mi-e țara sortită. Singura grijă fie-ți zâmbetul! Te va opri, în loc, iubirea mea.

JE TE FAIS LE BAISE MAIN, MAMAN ! Maman n’est pas… Rhéa. N’est pas… Cybèle. Maman n’est pas méchante. Elle est tellement belle… – si belle – Maman ? Ni Ra n’atteint ce mot. Maman n’est pas Rhéa, mais a donné naissance à Zeus. Elle n’est pas Magna Mater, mais sa couronne – mur de citadelle – t’as défendu derrière les yeux et dans les grottes de l’âme bercée t’as arraché des bras de la mort. Maman, Héliopolis m’est destiné pays. Le seul souci soit ton sourire ! T’arrêtera, sur lieu… Mon amour.

A MURIT MAMA … și ce dacă! O uram. Era urâtă, rea, mă bătea. I-am povestit. M-a sărutat pe frunte. „Mi-ai omorât moartea, fiule.” Mama mea este la fel de frumoasă și bună ca… a ta.

MA MÈRE EST MORTE … et alors ! Je la haïssais. Elle était laide, méchante, me frappait. Je lui ai raconté. Elle m’a baisé sur le front. « Tu m’as tué la mort, mon fils. » Ma mère est aussi belle et gentille comme… la tienne !

DE DINCOLO Motto: Oh! Iubirea unei mame! Iubire ce nimeni n-o uită! Pâine minunată, împărțită și multiplicată de un Dumnezeu! Victor Hugo

Îmi trebuiesc cuvinte dulci, calde, îmbrățișătoare, de dincolo de dicționar. Cuvintelor, turnați-mi miere-n fraze! Vreau să pot vorbi de ea cum o merită! Să-i spun te iubesc strângându-vă-n șoapte. Lăsați-vă, cuvinte, fierea! V-aștept cu mare nerăbdare, cu mare ignoranță, cu mare grijă. Veniți pentru că vreau să-mi povestesc… Mama!

DE L’AUTRE CÔTÉ Motto : Oh ! L’amour d’une mère ! Amour que nul n’oublie ! Pain merveilleux qu’un Dieu partage et multiplie ! Victor Hugo

J’ai besoin des mots doux, chauds, embrassants, de l’autre côté du dictionnaire. Mots, versez-moi du miel dans les phrases ! Je veux pouvoir parle d’elle comme le mérite ! Lui dire je t’aime vous serrant en chuchotements. Laissez vous, mots, le fiel ! Je vous attends avec grande impatience, avec grande ignorance, avec grande inquiétude. Venez puisque je veux me conter… Maman !

MAMI Motto: Ce frumoasă soție ar fi fost mama… dacă norocosul ăsta de tată era mai tânăr ca mine!

Omul în alb îmi pălmuia fesele… De ce? El știe… Am făcut pipi pe mâna lui înmănușată. Așa! Omul în ne-alb… „Gata, dragă? Ce e?” „Băiat.” „Ce nume îi dăm?” Omul în ne-alb vorbea cu „tu” Doamnei de lângă mine? Am aflat, curând, că Doamna este mama… iar „obraznicul” tata. Astăzi… Da! Astăzi este ziua ta, mami. La sferturi de secol… 3-2, pentru tine. Rămâi, te rog, lângă mine, mami până la… 4-3! Te iubesc!

MA PETITE MAMAN Motto : Quelle belle épouse aurait pu faire ma mère si… ce veinard de père avait été plus jeune que moi !

L’homme en blanc me… fesserait avec ses paumés. Pourquoi ? Il le sait… J’ai pissé sur sa main engantée. Voilà ! L’homme en non-blanc… « Ça y est ? C’est quoi ? » « Un garçon. » « Quel nom on va lui donner ? » L’homme en non-blanc parlait avec «toi» à la Dame près de moi ? J’ai appris plus tard que la Dame était ma mère… et « l’effronté » papa. Aujourd’hui… Oui ! Aujourd’hui c’est ton anniversaire maman. Aux quarts de siècles… 3-2, pour toi. Reste, je te prié, près de moi, maman ! Jusqu’à 4-3… Je t’aime !

EU, SALCIA Sintetice verbe auxiliare… A iubi. A fi. A dori. A avea. A ști. A muri. Când voi fi eu, natural… La mal, muri-voi, dorind iubirea ce știe că sinteticul mi-este indispensabil pentru a-mi minți pleoapele grele de nimicuri, pleoștite, din născare umede. Lângă copac… – Copacul normal, tăcut și verde m-am oțărât. Mă pot certa, singur fiind? Eu, salcia, plângeam. Plângeam ca prostu’. Am plâns ce-am plâns și… M-am invitat la dans. De-atunci plâng dansând… Dansez plângând.

MOI, LE SAULE Synthétiques verbes auxiliaires… Aimer. Être. Désirer. Avoir. Savoir. Mourir. Quand je serai, moi, naturel… À la berge, je mourrai désirant l’amour qui sait que le synthétique m’est indispensable pour mentir mes paupières lourdes de riens, tristes, de naissance humides. Près de l’arbre… – L’arbre normal, taciturne et vert je me suis grondé. Je peux m’admonester, seul étant ? Moi, le saule, je pleurais… Je pleurais comme un sot. Je pleurais ce que je pleurais et… Je me suis invité à danser. Depuis je pleure en dansant. Je danse en pleurant.

FRICA

mie! Motto: Moartea vieții? De ce nu nașterea morții?

Mi-e frică de zi… Dorm visări. Mi-e frică de noapte… Veghez pentru ca ziua, de care mi-e frică, să vină. Mi-e frică de femeie… Mă-nsor cu libertatea. Fac ce vreau. Ea? Mă imită. Mi-e frică de bărbat… Îl salut ca prieten. Într-o bună zi îmi va fi frate. Mi-e frică de mine… Mă deghizez pentru totdeauna. Dorit și inutil, obositor și indispensabil, seducător și frivol, glumeț și ridicol și toate acestea, prea mult sau nu destul. Totul depinde de oglindă de care îmi este, evident, frică. Oglinda sunteți voi… Mă ascund și este mult timp de când nu mă regăsesc… Și-mi este atât de frică!

LA PEUR

à moi ! Motto : La mort de la vie ? Pourquoi pas la naissance d’une mort ?

J’ai peur du jour… Je dors rêveries. J’ai peur de la nuit… Je veille pour que le jour, dont j’ai peur, arrive. J’ai peur de la femme… J’épouse la liberté. Je fais ce que je veux. Elle ? M’imite. J’ai peur de l’homme… Je le salue en ami. Un beau jour il me sera frère. J’ai peur de moi… Je me déguise pour toujours. Désiré et inutile, fatiguant et indispensable, séducteur et frivole badin et ridicule et toute ceci de trop ou de pas assez. Tout dépend du miroir dont j’ai, évidemment, peur. Le miroir c’est vous… Je me cache et ça fait longtemps depuis que je ne me retrouve pas… Et j’ai si peur !

MIRACOLUL Motto: Printre lucrurile vieții, care m-au uimit mereu, este bebelușul.

Pentru mine, nașterea este un miracol. – între noi: ne face bine să știm că suntem capabili de aceasta! Micuțul meu va fi un blonduț buclat, – nu știu de ce pentru că eu sunt, mai degrabă, brunet cu pielea închisă – veverița dixit – cu ochi mari, verzi, precum codrii românești. Vocea sa, la început stridentă, deveni-va cea a lui Pintea, haiducul codrilor mei. Mâinle sale vor ști mânui condeiul la fel ca glonțul, trecând pe la ciocan. Mama sa îl va învăța să-și folosească gura, întâi pentru a suge, apoi pentru a cere și a termina oferind. Eu îl voi învăța a spune „Te iubesc!” precum și „Tacă-ți fleanca!”. Străbunii lui vor face diferența. Va fi atât de frumos încât mă voi strădui, într-un exces de zel, să-i administrez agenda. Veni-va ziua când miracolul meu va avea vârsta să facă și el… Micuțul său va fi brunet cu pielea închisă. – Nu știu de ce pentru că tatăl său este, mai degrabă, blond cu ochii verzi –

LE MIRACLE Motto : Parmi les choses de la vie, qui m’ont toujours étonné, il y a le bébé.

Pour moi, la naissance est un miracle. Entre nous : ça fait du bien de savoir qu’on est capable d’en faire. Mon petit sera un blondinet bouclé, – Je ne sais pas pourquoi parce que je suis, plutôt, brun à la peau basanée – veveritsa dixit. – avec des grands yeux verts, comme les codrii roumains. Sa voix, au départ stridente, deviendra celle de Pintea… – le Robin des Bois de mes codrii – Ses mains sauront manier la plume autant que la balle, en passant par le marteau. Sa mère lui apprendra à se servir de sa bouche… D’abord pour téter, ensuite pour demander et finir en offrant. Ça sera à moi de lui apprendre dire « je t’aime ! » autant que « ta gueule ! » Ses ancêtres feront la différence. Il sera tellement beau, que je m’emploierai, dans un excès de zèle, à gérer son calepin. Le jour viendra quand, mon miracle sera en âge d’en faire, lui aussi. Son petit sera brun à la peau basanée. – Je ne sais pas pourquoi parce que son père est, plutôt, blond aux yeux verts –

OBSESIE Eu? Da! Eu scriu de tine, cu tine, de când nu te-ai născut. Acum, că ești „mare vedetă”, în concertul lacrimilor mele, ai grijă să nu te-neci, să nu aluneci când petreci… Timpul spunându-ți… „Ce-a fost asta?”! Ridiculizează seara dinainte, plecato, desfrânato! Ai căzut, totuși, peste mine, minunato! Hai! Mai stai un pic! Mi-e greu să mă ridic la nivelul dragostei ce ți-aș fi putut purta, frumoasa mea.

OBSESSION Moi ? Oui ! J’écris de toi, avec toi, depuis que tu n’étais pas née. Maintenant, que tu es « grande vedette » dans le concert de mes larmes, soit attentive de ne pas te noyer, de ne pas glisser quand tu festoies… Le temps te disant… « Ça c’était quoi ? » Ridiculise le soir d’avant, partie, perdue ! Tu es tombée, pourtant, sur moi, merveille ! Allez ! Reste encore un peu ! Il m’est difficile de monter au degré de l’amour que j’aurais pu te prouver.

O VIRGULĂ CE PUNE PUNCT Degete-n păr. Nu te iubesc. Miros a tine. Nu te iubesc. Încrezut speranța în mângâieri. Nu te iubesc. Renegat tristețe în surâs. Nu te iubesc. Încântat ecoul vocii tale. Nu te iubesc. Sprijinit arcada stângă, cea dată de pereți, pe lacrima ta dreaptă. Nu te iubesc. Încrețit riduri gândindu-mă la noi. Nu te iubesc. Scris un cântec: „De ce să pleci?” Nu, te iubesc!

UNE VIRGULE QUI MET LE POINT Les doigts dans les cheveux. Je ne t’aime pas. Je sens à toi. Je ne t’aime pas. La confiance de l’espoir dans les câlins. Je ne t’aime pas. Reniée la tristesse dans le sourire. Je ne t’aime pas. Enchanté l’écho de ta voix. Je ne t’aime pas. Soutenue l’arcade gauche, celle jetée contre la paroi, sur ta larme droite. Je ne t’aime pas. Froncé des rides pensant à nous. Je ne t’aime pas. Écris une chanson: « Pourquoi veux-tu partir ? » Non, je t’aime !

JUSTIȚIE Motto: Neputând fortifica justiția, am justificat forța. Blaise Pascal

„Hai cretinule! Vorbește! Dă-ți cu părerea! Numele, prenumele, vârsta și ce te doare…” – Domnule Președinte, respectabili jurați, Țara mea nu-i aici, sunt în trecere. Eram la plimbare când am văzut, deodată, un polițist francez, omorând un copil. Sunt Cristian, fără „H” Țîrlea, de nume și tot curajul mi-l încerc să vă spun așa… Săracul copil era un mesia! „Răspundeți prin Da sau Nu, vă rugăm frumos, dacă o doriți! Copilul acesta era un vagabond sau un înger?” – Vă răspund prin Nu și apoi prin Da. Cu tot respectul datorat, a fost odrasla mea.

JUSTICE Moto : Ne pouvant fortifier la justice on a justifié la force. Blaise Pascal

« Vas y crétin ! Parle ! Ramène ta fraise ! Ton nom, ton prénom, ton âge ainsi que ton malaise… » – Monsieur le Président, respectables jurés, mon pays est ailleurs, je ne fais que passer. J’étais par là quand j’ai vu, soudain, un policier français tuer un gamin. Je m’appelle Cristian – bien sans « H » – Tirlea, de nom et tout mon courage je le mets à l’épreuve pour vous dire ainsi… Le pauvre petit gosse était un messie ! « Répondez par Oui ou par Non, si vous le voulez bien ! Ce gamin était un voyou ou un chérubin ? » – Je vous répond par Non et ensuite par Oui. Sauf votre respect, c’était mon chéri !

DRAGĂ DOMNIȘOARĂ Motto: „Dumnezeul meu, gândesc dacă nu reușesc să mă abțin, fă ca ea să fie, deja, departe; evident că nu sunt perfect.”

Ești mai mult a mea cum nici-una fu. Ești cartea mea preferată. Ești trilul cel mai îmbătător. Ești frigiderul în deșert. Ești căldură în igloo. Ești ca pielea unei virgine flori. Ești o partidă de fotbal câștigată. Ești ale mele lacrimi. Ești bucuria mea. Mulțumesc lui Dumnezeu! Ești.

CHÈRE DEMOISELLE Motto : « Mon Dieu, je pense si je n’arrive pas à me retenir, faites qu’elle soit, déjà, loin ; évidemment je ne suis pas parfait. »

Tu es la plus mienne que je n’ai jamais eu. Tu es mon bouquin préféré. Tu es l’air le plus saoulant. Tu es le frigo dans le désert. Tu es chaleur dans un igloo. Tu as la peau comme une fleur vierge. Tu es une partie de foot gagnée. Tu es mes larmes. Tu es ma joie. Dieu, merci ! Tu es.

FĂCĂTOAREA DE LACRIMI De când era micuță ea a învățat să le înlănțuiască cu lacrimi… Lacrimi, niciodată de bucurie, dar minuscule care curg, așa aiurea… Groase, nervoase, pentru că nu este fericită… Lacrimi înăuntru, care fac cel mai rău unui suflet de copil. Perlate pe față, nu le vede, așa este născută. Țipându-se la ea, se ascundea, spiritul confuz, pierdută. Mai târziu, împrejurul ei, văzând moartea, încă, plângea blestemându-și soarta. De acum, singură și fără copii, lăcrimează mereu, dar mai puțin des.

LA FAISEUSE DE LARMES Depuis toute petite elle a appris à les enchaîner avec des cris… Des larmes, jamais de joie, mais des minuscules qui, à tout va, coulent… Des grosses, nerveuses, puisqu’elle n’est pas heureuse… Des larmes en dedans, qui font le plus d’mal à une âme d’enfant. Perlées sur le visage, elle ne les voit pas, elle est née comme ça. Lui criant dessus elle se cachait, l’esprit confus, perdue. Plus tard, autour de soi, voyant la mort, elle en pleurait encore, maudissant son sort. Désormais, toute seule et sans enfants, elle larmoie toujours, mais moins souvent.

DE ANUL NOU Amintiți-vei de mine, când totul va fi trecut? Vrea-vei, oare, să ne-ntoarcem și să fim ca la-nceput? Lua-vei, oare, tot în glumă această poezioară? Nici acum, gândirea-ți nulă, nu va vrea să iasă-afară? Vorba mea, precum și fapta, cât vor trebui s-aștepte să-și primească și răsplata, negre cozi în crețe plete? Ști-vei, oare, peste-o clipă ce aș mai putea să-ți scriu, dintr-un șanț făcând o râpă, iar din suflet, un zbanghiu?

DE NOUVEL AN Te souviendras-tu de moi quand tout sera passé ? Voudras-tu, pas hasard, que nous nous retournions et que nous soyons comme au début ? Prendras-tu, par hasard, encore à la légère cette petite poésie ? Ni maintenant, ta nulle pensée, ne voudras sortir dehors ? Ma parole, ainsi que mon fait, combien de temps ils leurs faudrait attendre pour recevoir la récompense, noires tresses en bouclées mèches ? Sauras-tu, par hasard, dans un moment ce que je pourrais encore t’écrire, d’un fossé faisant un ravin et de l’âme un nigaud ?

ASCULTAȚI! Am, încă, lucruri de spus. Nu sunt complet mort. Făceți-mi plăcere, în a voastră nedreptate, și acceptați să ascultați mai răul! Nu sunt un brav băiat. Nu sunt, încă, un tată, dar promit că felul meu de a spune lucrurile nu este ușor. Nu aveam decât o singură dorință: să iubesc. Voi m-ați pus în încurcătură, cerându-mi să iubesc orice, pe când eu voiam doar o dată. Și au fost fete superbe, pe care le-am scăpat ca un prost și, acum, ele sunt mame și eu sunt, doar, un mic ratat. Sunt bătrân, sau încă tânăr, dar nu știu, cu adevărat nu știu, cum este să ai un înger în brațe.

OYEZ ! J’ai, encore, des choses à dire. Je ne suis pas tout à fait mort. Faites-moi plaisir, dans votre tort, et acceptez d’ouïr le pire ! Je ne suis pas un brave garçon. Je ne suis pas, encore, un père, mais je promets que ma façon de dire les choses n’est pas légère. Je n’avais qu’une seule envie : aimer. Vous m’avez mis dans l’embarras, en m’exigeant d’aimer toute chose, tandis que moi, voulais qu’une fois. Et il y a eu des filles superbes, que j’ai loupée comme un bêta et, maintenant, elles sont des mères, et moi je suis qu’un petit rata. Je suis vieux, ou encore jeune, mais je ne sais, vraiment pas, c’est quoi d’avoir un ange, dans ses bras.

ECCE HOMO Mamă, iubită mamă, ne naștem și ne-om duce… Dar de ce, eu, pe-o cruce? Cui greșit-am atât de-aprig? Tatălui? Când îl văd mă încălzesc cu frig. Semenilor? Nu știu. Nu cred… C-am încercat să oblojesc și să dezmierd. Dușmanilor? Nu am… Sau, cel puțin, eu, lor, nu-s. Cine m-a pironit, pe cruce, sus? Mamă, nu mai plânge! Uite-mă! Mi-s! Obosit… Dar mi-s!

ECCE HOMO Mère, mère aimée, nous naissons et on s’en ira, mais pourquoi moi sur une croix ? A qui ai-je tellement fait mal ? Au père ? Quand je le vois me chauffe avec du froid. Aux semblables ? Je ne sais et n’y crois pas puisque j’essayé bander et câliner. Aux ennemis ? Je n’en ai pas, ou, du moins, je, leur ne suis. Sur la croix, là-haut, qui m’avait mis ? Mère, ne pleure plus ! Regarde-moi ! Je suis ! Fatigué mais… Je suis !

REFERINȚE CRITICE – CRISTIAN ȚÎRLEA POETICĂ NOVATOARE, ÎNTRE CĂUTARE ȘI EXPRIMARE Privim în noi, privim în jur, privim în ce nu știm, privim în ce nu este… Ochiul nostru pineal dispune de cea mai subtilă armă de-a ataca tăcerea – TRĂIREA! Strălucirea ei poate orbi, lumina, ordona, da și reda. Totul începe cu o ciocnire născătoare a fulgerului-GÂND. Din moment ce înainte-mergătorul Haos a „decretat” că, „dacă zeii sunt nemuritori, atunci zeii sunt oameni”, de ce, prin parafrazare, n-am admite că, dacă poeții văd Nevăzutul, atunci poeții sunt zei?! Sunt, poate, singurii care, percepând infinitatea lumii, comit și îndrăzneala de a o exprima! Ceea ce oferă cu totul nou poezia lui Cristian Țîrlea este invitația francă în laboratorul nemateriei sale, spre a reda reacțiile acesteia la lumina turnată de gând, în apele înalte, neatinse încă de setea nimănui: În „a unsprezecea zi, am creat întrebarea/ și i-am dat chipul ignoranței” – mărturisește poetul. În manifestarea sa acțională, substanța umană – stimulată de necesitate și simțire – emană, precum Soarele, lumină și căldură. Cel dintâi născut, la nivelul activității cerebrale superioare, este GÂNDUL – fulgerul minții, având durată similară. Dacă zona cerebrală corespunzătoare reușește să conecteze scânteia de gând apărută, ia naștere o rețea de situații, dorite sau întâmplătoare, posibile sau fabuloase, care alcătuiesc ceea ce putem numi gândirea germinativă primară. Aceasta, prin selecție și formulare, devine EXPRIMARE. Puțini sunt poeții care își permit asistența cititorului, în această fază. Cei mai mulți elaborează cu atenție, adesea exagerată, sub presiune prozodică. Cristian Țîrlea te acceptă alături la cald, fără complexe, ca martor al „facerii”. Și atunci, totul devine nu doar plăcere, dar și PARTICIPARE. Zona mediană – dintre ivirea gândului și formularea variantei de exprimare – adăpostește fecunda fântână a ficțiunii, din care izbucnește originalitatea spunerii, noutatea, flacăra creativă – toate concentrându-se în calitatea surprinderii și a redării, în patina alunecărilor, sincopelor prediscursului poetic, pornit de la înălțimea confirmată a motto-ului și încheiat în clocotul aflării prin sine a ADĂUGĂRII: „lumânarea se metamorfozase, spre zi, în inima mea ce picura sânge” – ne încredințează poetul. Fără a evita în totalitate versul liber și pe cel clasic, preferința pentru versul alb, oferă spunerii șansa accentuării prospețimii și a autenticității, dând conținutului firescul vorbirii curente, chiar când metafora preia controlul direcției și al vitezei de exprimare. Din respect pentru cititor, poetul Cristian Țîrlea își începe aria tematică a excursului printr-o modestă și prudentă prezentare oximoronică de sine: „Mă deghizez pentru totdeauna: Dorit și inutil, obositor și indispensabil,

seducător și frivol, glumeț și ridicol. Totul depinde de oglindă, de care îmi este, evident, frică. Oglinda sunteți voi…” „Sinteticele” sale „verbe auxiliare” par cărămizile ființei poetice: a iubi, a fi, a dori, a avea, a ști, a muri. Toate sunt privite cu seriozitate și respect, chiar cu „frică”… „Mi-e frică de zi!/ de noapte…/ de Femeie!/ Mă-nsor cu Libertatea…/ Mi-e frică de mine.” Întâia și neîntrecuta taină a lumii rămâne, pentru Cristian Țîrlea, venirea pe lume: „Pentru mine, nașterea este un miracol.” Apelând cu încredere la forța motto-ului, poetul previne și orientează cititorul asupra intenției sale finale. Astfel, textul „Nirvana”, început cu o reflecție Kantiană… „Fericirea este satisfacția tuturor înclinărilor noastre!”, îi permite enumerarea principalelor izvoare ale fericirii personale: „Mă înclin spre femeie/ spre o carte/ spre un copil/ spre soarta mea găsindu-mă așa și-așa.” Un triciclu „Ars poetica” subliniază modestia, dorința devenirii, ca sete nestinsă a confirmării de sine: „Observându-mă atent,/ din când în când,/ realizez/ că aparenta mea evoluție/ dinspre animal/ nu-i decât un moft” „Evident că nu sunt perfect.” Cu această cuminte autoevaluare, autorul depășește momentul inițial al contactului prim cu lumea cititorilor, abordând exterioritatea ființei proprii ca viziune creativă, filtrată prin sine, în etape succesive: „În prima zi, am creat mama… apoi tata… celălalt… iubirea.” „Eu”, „copilul”, „o literă”, „muzica”, „timpul”, „lumina.” Așadar, „ascultați” – ne invită sfătos autorul – „Am încă lucruri de spus/… felul meu de a spune lucrurile nu este ușor” „Nu aveam decât o singură dorință, să iubesc. Voi m-ați pus în încurcătură cerându-mi să iubesc orice, pe când eu voiam doar o dată. Și au fost fete superbe, pe care le-am scăpat ca un prost”. „Sunt bătrân sau, încă, tânăr, dar nu știu, cu adevărat nu știu, cum este să ai un înger în brațe”. „Cui greșit-am atât de aprig? Tatălui?/ Semenilor?/ Dușmanilor?” „Cine m-a pironit pe cruce, sus?” Lamentația încetează doar când, „deodată,/ Dumnezeu a început să existe.” „Am cugetat/ M-am trezit.” Înțelegând legile, rosturile și raporturile lumii, poetul își apelează destinul, alege și conștientizează ce oferă și ce impune viața, care este rolul voinței și al acțiunii comune: „Suntem doi naufragiați pe un buștean prea lung…/ Hai, amândoi, de la capete, în același timp…/ sincronizându-ne mișcările și frânând oportun/ pentru ca nu cumva să ne contopim, iubito!/ Nu de alta, dar mai e mult până la țărm/ și-aș vrea să ajungem împreună…/ Nu contează în ce ordine,/ dar teferi și capabili de un nou naufragiu,/ de o nouă incursiune, în apele/ nechibzuinței,/ ale speranțelor,/ incertitudinilor,/ dilemelor și paradilemelor”. Confirmând orientarea liricii actuale - și nu numai - spre erotica de înaltă simțire și aleasă exprimare, Cristian Țîrlea nu elimină niciunul

dintre aspectele fundamentale ale vieții cotidiene, la nivel individual, comunitar și chiar global. Surprinde „înfrățirea” poetică româno-franceză, alăturând pe Mihai Eminescu lui Charles Pierre Baudelaire. Își „povestește” mama. Etichetează zilele săptămânii, surprinzând nevoia unei a opta zile, „în care se tace,/ ca să ți-l asculți pe Eu”. Dă identitate anatomică unor culori: „cu albastru, ți-am format ochii” „din roșu dement,/ ți-am plăsmuit buzele de rubin”; „negrul nopții/ mi-a fost deajuns/ pentru păru-ți mătăsos”; „restul s-a născut/ din porțelanul alb”. Evocă primii pași în viață, prima întâlnire cu dragostea: pe atunci, „eram tandru,/ fără să știu ce este tandrețea.” „Sărutam pe buze./ Roșeam totuși.” Respinge cu vehemență ura: „Vă urăsc pe toți,/ dar nu vă-ngrijorați:/ sunteți prieteni, în raport cu ura/ ce o simt împotriva-mi”. Respinge nepăsarea, nesiguranța: „ne scăldăm în noroi de incertitudini” – violența – „Bebeluși năuciți de bombele care cad”. Dar trecând, chiar marcat, peste ceea ce întunecă viața, afirmă, cu toată convingerea, ADEVĂRUL SĂU SUPREM: „Capitala inimii este Femeia!” Și conchide: „Nu caut nimic, / Nu vreau nimic…/ Trăiesc!/ Atât!” – chiar dacă nu-i „acasă nimeni,/ nimeni să-mi dea de știre că sunt așteptat.” Și dacă cea dintâi zonă creativă care se impune în poetica lui Cristian Țîrlea ține de emitere – ca adaos pregnant la surprinderea postmodernismului poetic – cea de a doua vizează formula stilistică. Poetul se declară repetat și fără rezerve „spărgător de dicționar”, sugerând nevoia intrinsecă de forțare semantică a cuvântului. Din această potentă ,,violare” ia naștere o posibilă încercare de dicționar specific-derivat – pecurânduri, a țurțuri, pesteliminale, necumintea etc., care înfiorează și surprinde lectorul. Prin poziționare, alăturare, repetare, cuvântul dobândește în poezia lui Cristian Țîrlea o forță sinestezică, o distanțare oximoronică, o hiperbolizare acceptată, o subtilitate metaforică rar întâlnite și greu imaginabile în limbajul literar actual. Este însă un capitol care necesită o tratare separată pentru a nu tehniciza copleșitoarele impresii trezite de întâia lectură. Maria Rugină Cristian Țîrlea - Maestru în metaforă, hiperbolă, personificare și multe dintre figurile de stil pe care autorii moderni nu le mai folosesc, din nefericire, rezumându-se doar la limbajul stradal, frust și, uneori, licențios. E bine să uzităm întreaga gamă a figurilor de stil și să apărăm Poezia pe baricade împotriva trivialității. Acest spațiu de grație numit Poezie trebuie să rămână oaza noastră de puritate și frumusețe interioară, care să curețe, să vindece și să producă plăcere și bucurie. Cezarina Adamescu

UN POET ÎN ADEVĂRATUL SENS AL CUVÂNTULUI!

Există poeți care mă derutează. Ca să-i înțeleg cu adevărat trebuie să le recitesc de mai multe ori creațiile, nu pentru că nu le înțeleg, ci pentru că mă intrigă. Folosesc o tehnică specială de a se juca lejer cu cuvintele, așezându-le în pagină într-o ordine care la prima vedere pare nefirească, dar care este stăpânită de un uriaș talent ce își exprimă trăirile și sentimentele de pe piscul desăvârșirii pe care l-au atins. Recunosc! Mă simt depășit. Îmi place enorm felul în care acest magician creează, dar sunt convins că n-aș putea să scriu astfel, genul său fiind inimitabil. Admir, sunt gelos, aplaud și rămân un cititor pasionat al poetului unic Cristian Țîrlea care, părând că se joacă, ne dăruiește poezii de excepție. Cristian Țîrlea „sparge cuvintele din dicționar” creând o altă limbă, ca un „sculptor de simțăminte.” Un poet care a învățat să se „încălzească cu frig” care „oblojește și dezmiardă” ”chiar „pironit pe cruce” în vreme ce, totuși, și-a luat „drumul ca stăpân”, pe care îl „don Quijotesc iubirile deșarte”, poate fi convins că într-o zi va strânge în brațe Sena și pe Baudelaire, că se va îmbăta cu Bordeaux-ul poeziei. Și nu pot să închei decât repetând expresia sa favorită…” « Chapeau bas cher Monsieur ! » Anatol Covali Construit cu multă pasiune pentru scris și dincolo de toate artificiile scriitoricești, volumul „Zbor” se remarcă prin modul direct și înțelept prin care cuvântul este modelat și înscris apoi în traiectoria ascendentă a compozițiilor artistice valoroase ale literaturii contemporane unde nu admiți să-i urmezi pe alții, ci doar să arăți materialul valoros din care ești croit. Se știe că poeții au propria lume de imagini, de metafore, de jocuri de cuvinte, cu ajutorul cărora surprind esența fiecărui lucru, a fiecărei stări, acestea întâmplând-se și aici pentru că poetul Cristian Țîrlea posedă o siguranță în tot ceea ce dezvăluie din interiorul său și al lumii sale, fiind explosiv în construcția metaforei sensibile, dar emanând forța în același timp, are energie proaspătă și definește corect realitatea din care se desprinde sau pe cea în jurul căreia gravitează în chip de îndrăgostit. Da! De o factură aparte sunt poemele de dragoste, aproape melodii inconfundabile, care îl individualizează. Totul pare a te ține pe loc, citești și ai și mai vrei acest spectacol al plăcerii, dar și al supraviețuirii în mijlocul a tot ceea ce este viu, poți simți cu adevărat și-ți poți juca întreaga viață. În fond, pentru asta trebuie scrisă poezia - cea care nu cere și nu așteaptă nimic, dăruiește doar - poezia curge de aici, prinde aripi și se înalță spre un orizont bine definit care merită a fi străbătut și explorat cum se cuvine. Daniela Toma

CREDINȚĂ ȘI AȘTEPTARE Extracție a lumii simțurilor unei naturi active, ale unei naturi ce nu-și cultivă versul în seră ci în aerul liber de afară atât de necesar pentru o reîntoarcere înlăuntrul existenței, poezia lui Cristian Țîrlea stă sub semnul omului matur ce surâde în copil. Jocul de-a creația, cu elemente ce aparțin opusului – iubire/ ură – eu/ tu, identicului – copil/ miracol – literă/ poem, rezultatului – muzică/ bucurie/ școală/ lumină/ timp/ uitare, al imaginii pregnante – copil/ înger sau prezenței divinității – Justiție, Ecce Homo – reprezintă o participare proprie pe care și-o solicită în alcătuirea propriului tezaur al contemplării și reîntoarcerii în sine însuși. Sub spectrul, uneori, al căutării disarmoniei sau disproporțiilor ce trebuie supuse lucidității, purtând masca umorului iscoditor, în spatele căreia putem afla un suflet liber pentru lumea din jur, Cristian Țîrlea știe că, dacă mai este ceva de biruit acest lucru este posibil doar cu o scânteie de viață și o bucată de nerozie fie ea chiar și simulată. Trezirea instinctului pentru propria ierarhie lăuntrică ne dezvăluie tot atâtea predispoziții omenești ce pot fi cuprinse într-o reorânduire a cuvintelor, pentru o reorânduire a întâmplărilor și ale imaginilor acestora - primul și ultimul vers reprezentând granițele acelui tărâm unde suntem invitați să respirăm orice altceva și mai puțin aerul sărăciei umane. Cât anume durează această lume, până la unificarea într-o singură povestire, ne-o spune tocmai desfășurarea directă a versului, ce permite imaginației să se folosească de ochiul minții și de segmentarea autonomă a relecturării. Cine se stabilește în acest perimetru, al lumii poetice, fixat de Cristian Țîrlea, cu siguranță nu va avea sentimentul de străinătate, ci de o intimitate în care cearta cu sine, reproșul, întrebarea, venite să deslușească nelămuriri, să dea răspunsuri, au înțelesul unor libere izbucniri. Unele aparțin zilei, altele aparțin nopții, dar rămâne știut că, odată dezvăluite, ele aparțin mărturisirilor. Dan Ioan Marta

„ PARCĂ PLÂNG! PARCĂ MI-AR FI DOR!” CRISTIAN ȚÎRLEA DIXIT Ce poate fi mai profund, mai de suflet, de dor și de inimă albastră decât aceste versuri de o puritate și de o noblețe rarisimă într-o contemporaneitate lovită de furtuni pecuniare și însângerată de loviturile de bici ale hingherilor de cuvinte? Elaboratele-nelucratele (în aparență) sale poezii de o originalitate debordantă atacă frust și fără echivoc, în cuvinte nemetaformizate excesiv, iubirea în variantă masculină, dar nu masculinizată.

El, poetul, sparge tiparele nu numai ale poeziei cu ritm, rimă, metrică, ci chiar ale poeziei cu vers alb, nonconformistă și / sau optzecistă. Cristian Țîrlea nu confecționează versuri, pentru că el le simte cu toate celulele sângelui, comunicându-le cu „știrile inimii” transmițându-le în „ inefabilul iubirii”. Îmi amintește de Charles Baudelaire, de pescărușul său ruinat de simțăminte și de toți albatroșii lumii naufragiați pe insula melancoliei… mă transbordează din această lume tristă, reală și incestuoasă într-o lume atipică cu dimensiuni edulcorate, nostalgice și donquijotească. Mă depășește uneori, mă încântă alteori și mă vrăjește, surprinzându-mă de fiecare dată cu originalitatea și varietatea sa stilistică. Liliana Boian Terziu

Nicu Doftoreanu

FIȘA BIOGRAFICĂ Nicu Doftoreanu, alias Nicolae Doftoreanu, s-a născut în anul 1951 în București, la maternitatea Giulești. Tatăl era George Doftoreanu, maistru CFR-ist și mama Aneta, fostă Alexe, casnică. Este căsătorit cu Valeria Doftoreanu, fostă Ilea, din anul 1974 și are 2 băieți: Gabriel Doftoreanu, născut în 20.02.1974 și Mihai Corneliu Doftoreanu, născut în 20.09.1982, actualmente amândoi căsătoriți. Este inginer, absolvent al Instituitului Politehnic București, promoția 1975. A publicat constant în diverse ziare și reviste cum ar fi: Ziarul Adevărul, Suplimentul Literar al ziarului Tineretul Liber, revistele Destine, Apollon, Gândul Anonimului, Literar-Ing, Onyx, din Irlanda, Pagini Românești, din Noua Zeelandă, Cetatea lui Bucur, Cronica Fundațiilor, Independența Română, Bogdania, Vatra Veche, Chronos, Amprentele Sufletului ș.a. A fost publicat în volum prima oară în Aprilie 2000, ca laureat al concursului Destine „Cititorul punctează poetul”, unde, în anul 1998, a luat Premiul I la Concursul Național de Poezie, Ediția a VI‑a, cu poezia „Rugăciune”, publicată în nr. 80/1998 al revistei Destine (rezultatul jurizării cititorilor publicat în nr. 81/1999). Volumul s-a numit Copacul cu Frunze albe. Au mai apărut poezii în antologiile Cuvinte sculptate, Mama, Planeta iubirii, Din livada înflorită a iubirii, Perlele Domnului, Tata, Căpușa, Pe o cruce de lumină, Cuvinte pe aripi de gând , vol. 2 din Întâlnirea Poeților ș.a. A mai luat premiul III în 2001 și premiul II în 2002 la același concurs. A obținut Premiului de Excelență oferit de Clubul Cafeneaua literară acasă și Cronopedia, în anul 2014, Diploma de excelență de la Apollon și Destine în anul 2015. A apărut la TV in emisiunea „Sfatul Popular”. I-au fost și sunt şi actualmente lecturate poeziile la Radio Poema. A alcătuit această antologie bilingvă, împreună cu poetul Cristian Țîrlea, în anul 2015, la o lansare de carte a doamnei Maria Ileana Tănase, la sala AGIR. A publicat poezii în 10 volume de autor, ale căror coperți sunt prezentate în deschiderea acestei antologii.

CĂRȚI DE NICU DOFTOREANU Debut 2002

2004

2005

2008

Tangouri

Tangouri, mereu tangouri

Sub semnul tangoului

Tangouri altfel

2010

2012

2013

2014

Tangoul mereu tânăr

Tangouri de ieri, tangouri de azi

În ritm de tangou

Tangouri… sub acoperire

2015

2016

Tangouri dintotdeauna

Un tangou numit dorință

TANGOUL DE POMENIRE A VOINȚEI Când voința de-a învinge, Ca o flacără se stinge, Te atinge suflul rece Lăsat de timpul ce… trece! Toți ne zbatem și luptăm, Chiar dacă n-o arătăm, Pentru a învinge moartea, Doar că asta este partea Care, orice-am face-n viață, Când ne prinde… ne și-nhață, Ne și duce-n altă lume… Poate cu un scop anume! Când voința de-a învinge Tot înainte ne-mpinge, Spre a ne găsi menirea Pe care o dă iubirea! Uneori mai și greșim, Încercând să ne ferim De straniul sentiment, Ne’ncrezători în moment, Uitând că …de la pornire Totul stă în ….POMENIRE. Suceava, 21.11.2014 Publicat în revista Apollon, nr. (13) 56, decembrie 2014, în volumul Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015 și în Antologia bilingvă Cuvinte pe aripi de gând, Editura Ispirescu, 2015

LE TANGO EN SOUVENIR DE LA VOLONTÉ Version française par Cristian Țîrlea

Quand la volonté de vaincre, comme une flamme s’éteint, te touche le souffle froid laissé par le temps qui… passe. Tous nous nous débattons et nous luttons, même si nous le montrions pas, pour vaincre la mort. Seulement que cela est la part dont… quoi qu’on fasse dans la vie quand elle nous attrape… aussitôt nous empoigne et nous mène dans un autre monde peut-être avec un but certain. Quand la volonté de vaincre nous pousse, toujours, devant pour que nous nous trouvions la destinée dont l’amour la donne. Parfois même nous fautons essayant de nous protéger de l’étrange sentiment, méfiants dans le moment, oubliant que du départ tout résiste en… souvenir. Suceava, le 21.11.2014 Publié dans le volume Tangos, Éditions Destine en 2002, revue Apollon le no. (13) 56/décembre 2014, et dans l’anthologie bilingue Mots sur les ailes de la pensée, Éditions Ispirescu, 2015

TANGOU SENSIBIL Motto: Să nu faci nimic e tare greu. Nu știi când ai terminat. Leslie Nielsen

Cu fiecare zi ce trece, Se face-n suflet tot mai rece, Chiar dacă-n fiecare noapte Încă aud iubiri în șoapte, Căci fiecare zi pierdută, E o poveste petrecută, Care și-a măcinat substanța, Diminuându-și importanța. Speranța-mi pare-atunci trecută, Cu riduri… palidă… urâtă! Cu fiecare zi ce vine, Numai nimicul mă reține Să plec departe, spre alt dor, Uitând mereu că-s muritor! Și chiar de-n fiecare noapte Iubirea încă-mi toarnă șoapte, Făcându-mă să mă simt… bine, Simt că voința… nu-mi revine! Ea a plecat cândva departe, Să îmi aducă alte șoapte, Dar s-a oprit dezorientată Când nu s-a mai simți flatată, Stricându-se așa, deodată, La simplul gând …c-ar fi trădată! 29.04.2008, revizuit 2012 Publicat în volumul Tangouri altfel, Editura Destine, 2008, în Ziarul electronic de Cluj, 08.02.2011 și 06.11.2011 și în antologia bilingvă Cuvinte pe aripi de gând, Editura Ispirescu, 2015, videoclip https:/ / www.youtube.com/ watch?v=TRMREP1KXBI&feature=youtu.be)

SENSIBLE TANGO Version française par Cristian Țîrlea

Motto : Ne rien faire est très difficile. Tu ne sais pas quand tu as fini. Leslie Nielsen

Par chaque jour qui passe, dans l’âme il fait plus froid, même si chaque nuit j’entends des amours en murmures. Car chaque jour perdu c’est une histoire passée qui se moulue la substance, se diminuant l’importance. L’espoir me semble alors d’antan, avec des rides, terne, laide. Par chaque jour qui passe, seulement le rien me retient de partir au loin vers une autre nostalgie oubliant, sans cesse, que j’suis mortel. Et même si chaque nuit l’amour, encore, me verse des murmures, en faisant me sentir bien, je sens que la volonté ne me revient pas. elle est partie une fois, au loin pour m’amener d’autres murmures, mais elle s’est arrêtée désorientée, quand elle ne se sentait plus flattée, s’endommageant, ainsi, soudain, à la simple pensée …qu’elle soit trahie ! le 29.04.2008, révisé 2012 Publié dans le volume Tangos autrement, Édition Destine, 2008, dans le « Journal électronique de Cluj », le 08.02.2011 et le 06.11.2011 et dans l’anthologie bilingue Des mots sur les ailes de la pensée, Édition Ispirescu, 2015, vidéoclip https://www.youtube.com/ watch?v=TRMREP1KXBI&feature=youtu.be)

TANGOUL SIMȚURILOR Moto 1: Fă-o bine și nu te uita cu cine! Filosofie glumeață de… cafenea Moto 2: Există căsnicii care se termină bine și altele care durează toată viața. Filosofie glumeața și nu prea

Simțurile adormite fac ravagii de-s stârnite, Este greu să le stârnești, Dar mai greu să le stârpești! Nu poți să le mai oprești, chiar dacă le-ai spus… povești. Simțurile prevenite fac ravagii de-s stârnite, Dar istoria ne învață că cel mai al dracu simț… Ce rămâne veșnic prinț …este cel ce dă culoare vieții tale viitoare, Este simțul ce te-nalță drept în ceruri când te-nhață, Este simțul datoriei …cel ce dă alt sens mândriei! Cu toții ne dorim victoria, dar simțim la fel Istoria!? E lumină din lumină… simțul care îți dă tihnă E cel care e iubit… când te face fericit! Este simțul cel perfid… ce-ți ia tot ca individ …când te face troglodit, Căci din toate câte sunt, cinci la număr, pe cuvânt, 88

LE TANGO DES SENS Version française par Ecaterina Chifu Devise 1 : Faites bien votre devoir, sans choisir le partenaire ! Philosophie plaisante du café… Devise 2 : Il y a des mariages qui se terminent bien et d’autres qui durent toute une vie. Philosophie plaisante… pas toujours

Les sens endormis font des ravages si on les suscite, Il est difficile de les susciter, Mais plus difficile les tuer ! Vous ne pouvez pas les arrêter, même si vous leur ayez dit des histoires… Les sens prévus font des ravages si on les suscite, Mais l’histoire nous enseigne que le sens le plus atroce Qui reste prince éternel … C’est celui qui donne de la couleur à votre vie future… C’est le sens que vous lève doucement vers les cieux lorsqu’il vous saisit, C’est le sens du devoir… qui donne un autre sens à la fierté ! Nous voulons tous la victoire, mais nous sentons tous de même l’histoire !? C’est Lumière de la Lumière… le sens de la paix C’est… celui qui est aimé… quand il vous rend heureux ! C’est le sens perfide… qui vous prend tout comme individu et il vous fait troglodytes, Car, de tous ce qui sont, au nombre de cinq, ma parole, 89

Lăsate cu legământ Unul singur de te lasă, Dai și masă dai și casă… Însă cel ce de departe lumea-n două ți-o desparte Este cel care dă tonul …Simțul ce are butonul Fiindcă el când iese-n față, se cheamă că n-ai… prestanță! Dacă pierzi gustul de viață totu-n jurul tău… îngheață Asta-nseamnă că n-ai minte… ADIO ȘI N-AM CUVINTE! Ianuarie, 2010 Publicat în volumul Tangoul mereu tânăr, Editura Destine, 2010, in ziarul Literar Ing. nr. 2, iulie-septembrie 2014 și în antologia bilingvă Cuvinte pe Aripi de Gând, Editura Ispirescu, 2015

Laissés sous serment, Si un seul disparaît, On donne le repas, on donne sa maison… Mais celui qui de loin ton monde en deux sépare, C’est celui qui donne le ton… le sens qui touche le bouton, Parce qu’alors, quand il vient en face, ça signifie qu’on n’a pas de… prestige ! Si vous perdez le goût de la vie… tout autour devient de glace, Cela signifie que vous n’avez pas d’esprit : ADIEU ET JE SUIS SANS MOTS ! Janvier, 2010 Publié dans le volume Le tango toujours jeune, Éditions Destine, 2010, dans le journal Littéraire Ing. no. 2, juillet-septembre 2004 et dans l’anthologie bilingue Mots sur les ailes de la pensée, Éditions Ispirescu, 2015

TANGOU ENERGETIC Motto: Ca să evadez din rutină Și să pătrund în fantastic, mi-e de ajuns să fac lumină. Elena Vizir, Evadare

Energia naturală este doar cea spirituală – Pe care nu o primești, Decât dacă reușești Să devii lumină pură… Și să te-ntorci în natură! De rămâi doar cel ce ești! Singur cuc te regăsești! Dacă ai tot neglijat Minunea ce s-a-ntâmplat, Atunci când te-ai transformat Din copil în cel de azi, Spargi chiar visul și-apoi… cazi, Când lumea-ți se reasamblează, Nimeni nu mai realizează Că norocul părăsește Pe cel care se-ndoiește, Totu-i adevăr trunchiat! Când dorul te-a frământat În lumina care-i undă, Când surprinde o secundă Din particula iubirii… care-i baza fericirii, Atunci… partea ideală redevine spirituală. Energie… naturală! 13.09.2013-24.02.2014 Publicat în volumul Tangouri… sub acoperire, Editura Editgraph, 2014, în revista Amprentele Sufletului, nr. 1/martie 2015, în antologia de autor Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015 și în antologia bilingvă Cuvinte pe aripi de gând, Editura Ispirescu, 2015

TANGO ÉNERGÉTIQUE Version française par Cristian Țîrlea Motto : Pour que j’évade de la routine et que je pénètre en fantastique il me suffit de faire lumière… Elena Vizir, Évasion

L’énergie naturelle est, seulement, celle spirituelle que tu ne reçois pas quand tu as réussi devenir de la lumière pure retournant dans la nature. Seulement celui qui tu es, tout seul tu peux te retrouver. Si tu as, sans trêve, négligé le miracle arrivé alors quand tu t’es transformé de l’enfant en celui qui tu es, tu casses, même, le rêve et puis… tu tombes. Quand ton monde se rassemble personne ne réalise plus que la chance peut quitter celui qui va hésiter… Tout est vérité tronquée, quand le désir t’as tourmenté dans la lumière qui est une onde quand elle surprend une seconde de la particule d’amour – qu’est la base du bonheur – Alors la partie idéale redevient spirituelle. Énergie… naturelle ! 13.09.2013-24.02.2014 Publié dans le volume Tangos secrets, Éditions Editgraph, Buzău, 2014, dans le volume Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015 et dans l’anthologie bilingue Mots sur les ailes de la pensée, Éditions Ispirescu, 2015

TANGOUL FĂRĂ NOTE Atunci CREDEAM, Azi nu mai cred, Că de-ncercam, Nu mai încerc, Să uit… UITAM! Atunci ȘTIAM, Azi nu mai știu, Că de-ncercam, Nu mai încerc, Să cred… CREDEAM! Atunci PUTEAM, Azi nu mai pot Să mă prefac, Să mai încerc, Să te mai cred.. Azi nu mai pot… Nimic! Nimic! Nimic! Publicat în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în Ziarul de Cluj, 02.10.2012, în antologia de autor Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015 și în antologia bilingvă Cuvinte pe aripi de gând, Editura Ispirescu, 2015

LE TANGO SANS NOTES Version française par Cristian Țîrlea

Alors JE CROYAIS. Aujourd’hui je ne crois plus… Que si j’essayais… Je n’essaye plus. Que j’oublie… J’OUBLIAIS ! Alors je savais. Aujourd’hui je ne sais plus… Que si j’essayais… Je n’essaye plus. Que je croie… JE CROYAIS. Alors JE POUVAIS. Aujourd’hui je ne peux plus… Que je fasse semblant… Que j’essaye, encore… Que je te croie, encore… Aujourd’hui je ne peux plus… Rien ! Rien ! Rien ! Publié dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002, dans Le Journal de Cluj, 02.10.2012, dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015 et dans l’anthologie bilingue Mots sur les ailes de la pensée, Éditions Ispirescu, 2015

TANGOUL BĂTRÂNEȚII Motto 1: Deosebim două tipuri de pedepse: Cu moartea și… cu viața. Filosoficus Anonymus Motto 2: Dacă tinerețea ar ști… Dacă bătrânețea ar putea… Filosoficus Anonymus

Când ești bătrân… Devii obiect, Chiar de-ai trei inimi mari în piept! Și, ca obiect, …n-ai nici un drept! Chiar speri că nu vei deranja!? E cam târziu spre-a mai spera. Tot ce-ai avut de spus ai spus …în alte vremuri ce s-au dus! Și chiar de vezi ce-a fost greșit, …nu poți să-ndrepți: Ești depășit! De vrei cumva a face schimbul, Constați că nu-ți ajunge timpul! Și pasul tău spre tinerețe E luat în seamă… ca binețe! Te simți privit impertinent Și fără nici un sentiment?! De fapt… le ești indiferent La tineri pari cam demodat Dacă încerci să dai un sfat! Nu fi așa de tulburat! Nu fi pe viață supărat! Nu are rost să fii copil! 96

LE TANGO DE LA VIEILLESSE Version française par Magda Barbier et Iuliana Nisipașu Pensée 1 : On distingue deux sortes de punition : la punition de la mort et la punition de la vie Filosoficus Anonymus Pensée 2 : Si la jeunesse savait… Si la vieillesse pouvait Filosoficus Anonymus

Devenir vieux… Et tu deviens objet Et, comme objet tu n’as aucun droit ! Même si trois cœurs battent dans ton sein. Tu espères surtout ne pas déranger ? Aujourd’hui il est trop tard pour espérer Et tout ce que tu avais à dire …tu l’as dit Il y a longtemps déjà Et même si tu étais dans l’erreur Tu ne sais plus rien changer : Tu es dépassé ! Tu veux changer quoi ? Retourner vers la jeunesse … c’est un rêve fou On te regarde avec impertinence et sans aucun sentiment ? Tu deviens à tous indifférent Pour les jeunes…tu parais démodé, Si tu veux les conseiller ? Ne sois pas si troublé ! Sur la vie ne sois pas fâché ! À quoi bon de faire l’enfant ! 97

Ce-a fost, a fost: Acu-i alt stil! Dar nu te face că nu știi: Ce-a fost din nou… va reveni, Chiar dacă tu nu vei mai fi! Toți care vin din urmă, TOȚI, vor trece prin aceleași porți! Nu iei în seamă-acest aspect?! E treaba ta, dar să-ți spun drept! Nu scapă nimeni de subiect… Oricâte inimi are-n piept. Februarie 2009, revizuit 2013 Publicat în volumul Tangoul mereu tânăr, Editura Destine, 2010, în Ziarul electronic de Cluj, 15.11.2011, în ziarul PRNZ – Pagini Românești, din Noua Zeelandă, nr. 89, din nov. 2012 și cu traducere în franceză, în volumul În ritm de tango, Editura Destine, 2013, în revista Chronos, nr. 7/ 8/ 9, aug./sept./oct. 2013 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

Ce qui a été n’est plus …maintenant tout est changé ! Ne fais pas semblant de ne pas comprendre Car le temps d’autrefois va revenir Même si tu ne seras plus là ! Et tous…ceux qui vont venir après toi ! TOUS vont suivre la même voie ! Et n’oublie surtout pas ! Personne n’échappe à tout cela ! Même si mille cœurs battent en toi ! Février 2009, révisé en 2013 Publié dans le volume Le tango toujours jeune, Éditions Destine, 2010 et dans le Journal électronique de Cluj, le 15.11.2011, dans le magazine Pages roumaines, en Nouvelle-Zélande no. 89/ 2012, dans le magazine Chronos, no. 7/ 8/ 9, aug./sept./oct. 2013, dans le livre Le Rythme de Tango, Éditions Destine, 2013 et dans le volume Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

TANGOU REQUIEM PENTRU FLUTURI IUBEȘTE-MĂ, te rog,

Așa… fierbinte, Cum se iubesc copiii când nu știu a vorbi. MÂNGÂIE-MĂ, te rog,

Așa… cuminte, Cum se mângâie ei când nu știu a sorbi… Și-ți voi preda cuminte lumina uitatelor priviri, Iubiri ascunse sub cuvinte. PRIVEȘTE-MĂ, te rog,

Așa…, cu dor, Precum privesc copiii La strălucirile promise-n viitor, Amețitoare vise de vitrină: PĂPUȘI, SPERANȚE, JUCĂRII, DORINȚE! DOREȘTE-MĂ, te rog, Așa… din suflet! Să nu-ți treacă! Să nu fiu obligat să-ți spun iar: PLEACĂ! PLEACĂ! Nu mă strica prea iute! Din nimic… se strică jucăria copilului prea mic! AȘTEAPTĂ-MĂ, te rog, Așa… curat Și-ajută-mă să regăsesc iar locul ce cunoaște Norocul suspendat în timp, 100

TANGO REQUIEM POUR LES PAPILLONS Version française par Magda Barbier et Iuliana Nisipașu

AIME-MOI, je t’en supplie, Aime-moi passionnément Ainsi que s’aiment les enfants quand ils ne savent pas parler. CARESSE-MOI, je t’en supplie ! Comme la douce caresse d’un enfant… Caresse-moi ! Et je te donnerai la lumière des regards oubliés, Des amours cachés dans les mots, REGARDE-MOI je t’en supplie, Ainsi… avec désir Ainsi comme les enfants regardent les rêves brillants, éblouissants Dans une vitrine : POUPÉES, ESPOIRS, JOUETS, DÉSIRS ! DÉSIRE-MOI, je te le demande ! De tout ton cœur Je ne veux pas te dire, à nouveau : VA-T-EN ! VA-T-EN ! Ne me brise pas si vite Ainsi que se brise le jouet d’un enfant ! ATTENDS-MOI, je t’en supplie, Et aide moi à retrouver ce lieu où La chance est suspendue dans le temps, 101

În care răsuflarea renaște… din cenușă Amestecând infernul cu sublim… Și dând culoare… DOAMNE CE CULOARE! Legendelor la margine de floare, Când… MURIM! 13.11.1991 Publicat în Suplimentul literar al ziarului Tineretul Liber, 9.03.1991, în ziarul Destine, nr. 72/1997, în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în volumul Tangouri de ieri și de azi, Editura Arefeana, 2012, în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2013, tradus în franceză, în revista Apollon, nr. 34/martie 2013, postat în 30.01.2014 pe saitul Clubului „Cafeneaua literară Acasă”, publicat în revista Cronos, 7-8-9/sep., oct., nov. 2013, videoclip pe youtube: https://www.youtube.com/watch?v=Cg-7ZB6LRrE

102

Où le souffle renaît des cendres, Mélangeant enfer et sublime Et offrant la couleur ! OH, MON DIEU QUELLE COULEUR ! La légende des fleurs Quand… ON MEURT ! le 13.11.1991 https://www.youtube.com/watch?v=Cg-7ZB6LRrE

103

TANGOUL MĂRII Motto: Ecoul are întotdeauna ultimul cuvânt Filosofie glumeață de cafenea

Lumina-i aruncată iar la mal De vântul ce-o-mpletește-n val, Făcând ca unicul efort de evadare-n larg Să fie un banal amurg Al zilelor care-n opal se sparg. Nu toți percep la fel vigoarea mării, Fiind păcăliți de-apropierea zării, Chiar dacă nimeni, niciodată n-a putut Să îi atingă orizontul când a vrut, Deoarece, pe cât de-aproape pare, El fuge și se pierde-n depărtare, Acolo unde nemurirea, Care-i cochetă din născare, Reîmpletește spumele de mare! Venim la mare cu speranța Că anul ăsta… ASTA e VACANȚA! Cu litere de-o șchioapă și-mpliniri, Ce o să intre-n topul de-amintiri… Dar, amintirile, pălesc și ele dup-o vreme, Așa că marea-ncepe iar să cheme! Numai că anii peste tine au trecut grămadă, Iar marea e mai tânără ca niciodată. De-aceea cel mai bine e să o privești Și să te bucuri că încă trăiești, Chiar dacă simți că ai ajuns la mal…, Călare pe… ULTIMUL VAL! 05.09.2005 Publicat în 2005 în volumul Sub semnul tangoului, în 2010 în volumul Tangoul mereu tânăr, în 2013 în volumul În ritm de tangou, toate apărute la Editura Destine, în ziarul Cronica Fundațiilor, nr. 46/iunie 2012, în revista ONYX, din Irlanda, nr.4/2013, tradusă în franceză, postată pe Wilkipedialia în 13.01.2014 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

104

LE TANGO DE LA MER Version française par Magda Barbier et Iuliana Nisipașu

Pensée : L’écho a toujours le dernier mot Philosophie plaisante du café

La lumière est rejetée vers le bord Par le vent qui la mêle par la vague En faisant que l’unique effort d’évasion dans le large Soit un banal crépuscule se brisant dans infinie opale La force de la mer n’est pas ressentie par tous Car ils sont trompés par l’approche de l’horizon Et même si personne n’aie pu jamais… Toucher l’horizon quand il l’a voulu Et même si celui-ci semble si proche Il court toujours et se perd au loin Là où l’éternité va se mêler À l’écume de la mer On vient à la mer dans l’espoir Que cette année-ci NOUS SOMMES EN VACANCES Et bien contents, on écrit nos souvenirs Mais les souvenirs s’estompent avec le temps Et tant d’années ont passé Et voilà que la mer nous appelle à nouveau Et la mer est plus jeune que jamais Le mieux c’est de la regarder Et te réjouir que tu sois vivant Même si tu sens que tu approches du rivage En chevauchant la… DERNIÈRE VAGUE ! le 05.09.2005 Publié dans les volumes Le tango toujours jeune, Éditions Destine, 2010, Le rythme de tango, Éditions Destine, 2013 et Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

105

TANGOUL OCHILOR TĂI TU MINȚI! O știu, Dar minți frumos… Și lacrimi mari de suflet… Le simți? Îmi deformează visul Ce-l răspândește-n mine Privirea ta când… CHEAMĂ. Riscând a pierde totul… câștigând, Amân cu-n gând destăinuirea… Iar TU… pleci. TU PLECI! De ce?! Dar eu rămân… Rămân uitat în mine lipind fâșii de suflet Pe marginile cutelor de DOR, Dorințe-amestecate cu regrete răsfrânte-n ochii tăi. TU TACI! Te-ascunzi! Dar simt cum pot să fii, fiindcă-mi vorbesc EI… OCHII, Obsesie dezarmantă de văpăi, Promisiuni topite-n mângâieri stelare… Așa că risc: HAI! VINO! Chiar de-ai în gând să minți TU MINȚI FRUMOS! O ȘTIU! Octombrie 1986, varianta 2008 Publicat în antologia Copacul cu frunze albe, apărută în anul 2000, în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în volumul Tangouri altfel, Editura Destine, 2008, în volumul Tangouri de ieri, tangouri de azi, Editura Arefeana, 2012, în Ziarul electronic de Cluj, 26.08.2012, în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2013, tradus în franceză și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

106

LE TANGO DE TES YEUX Version française par Magda Barbier et Iuliana Nisipașu

TU MENS ! Je le sais ! Mais tu sais si bien mentir Et les larmes de ton âme Les sens-tu ? Elle déforment mon rêve Quant ton regard répand en moi Quand il m’APPELLE. Je risque de tout perdre… en gagnant, Et je remets à plus tard mon aveu Et… TOI… tu t’en vas. TU T’EN VAS ?!… Pourquoi ? Mais moi je reste… Je reste oublié et je colle les lambeaux de mon âme Au bord des plis de mes désirs Les désirs mélangés aux regrets qu’on voit dans tes yeux. TU NE DIS RIEN ! Tu te caches, Mais je te sens car tes yeux me parlent Obsessions désemparées Promesses perdues dans la douce caresse des étoiles Alors, j’ose te dire : ALLEZ VIENS ! Et même si tu penses me mentir, TU SAIS SI BIEN MENTIR ! JE LE SAIS. Octobre 1986, version 2008 Publié dans le volume Le tango toujours jeune, Éditions Destine, 2010, dans le volume Le rythme de tango, Éditions Destine, 2013 et dans le volume Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

107

UN TANGOU NUMIT DORINȚĂ Motto: Mi-e dor și din dorul meu, din privirea ta iau naștere păsări ce zborul și-l iau…. în urma lor, rămân cu-ale mele gânduri, schițând un zâmbet în urma aripilor… George Călin, Simfoniile viselor pierdute, Editura RAFET, 2014

Când amintirile ne cotropesc prezentul… NU-I UȘOR! Deoarece… DORINȚA ne cuprinde ființa Și face să ratăm momentul următor, În care, dacă ne înving definitiv, Riscăm să pierdem efectiv, …DORINȚA de-a ne fi născut! Și, ulterior, să pronunțăm sentința de final: Că nu mai vrem să ne desprindem de trecut… total! DORINȚA este-n fiecare, Oricât ar fi de mic sau mare, Oricât ar fi de ne’nsemnat, Oricât ar fi de important! Chiar dacă nu am realizat: DORINȚA ne-a marcat constant! Dorința de a reuși, Dorința de a parveni, Dorința de a reveni, Dorința de a preveni, Dorința de a nu muri! Dorința de-a ne depăși, Dorința de-a fi ne’ntrecut, Dorința de-a nu fi-ntrerupt, Dorința de-a nu fi mințit, 108

UN TANGO NOMMÉ DÉSIR Version française par Ecaterina Chifu Devise : J’ai un désir et de mon désir, de tes yeux aussi les oiseaux sont nés, ils prennent la volée… derrière eux, je reste avec mes pensées, esquissant un sourire derrière leurs ailes… George Călin, Symphonies des rêves perdus, Éditions Rafet, 2014

Lorsque nos souvenirs envahissent le présent… CE N’EST PAS FACILE ! Parce que… LE DÉSIR envoile notre être Et il nous fait manquer le moment suivant, où s’il nous conquiert finalement, Nous risquons de perdre effectivement …LE DÉSIR d’être né ! Et, par la suite, prononçons la dernière sentence : Que nous ne voulons pas rompre avec le passé… totalement ! LE DÉSIR est en chaque être, Peu importe s’il est petit ou grand, Peu importe s’il est insignifiant, Peu importe combien il est important ! Même si je ne le sache pas : LE DÉSIR nous a marqué permanent ! LE DÉSIR de réussir, Désir de s’enrichir, Désir de revenir, Désir de prévenir, Désir de ne pas mourir ! Désir d’aller plus loin, Désir d’être invincible, Désir de ne pas être interrompu, Désir de ne pas être menti, 109

Dorința de a fi iubit, Dorința de a fi trăit …Neocolit …de importanță și noroc! Ne-am pus multă speranță-n joc, Solicitând …un troc pentru soroc, Ca-n vremea primelor iubiri… Când viața n-avea amintiri, Crezând că totu-i cu putință, Și se numea simplu… DORINȚĂ! București, 30.01.2016, completat în 03.02.2016 Publicat în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016

110

Désir d’être aimé, Désir de vivre …inévitable, …entouré par l’importance des choses et la bonne chance ! Nous avons mis beaucoup d’espoir en jeu en demandant …un échange pour le temps à venir, Comme au temps du premier amour… Quand la vie n’avait pas de souvenirs, Estimant que tout est possible, Et on l’a appelé simplement… DÉSIR ! Bucarest, le 30.01.2016, complété le 03.02.2016 Publié dans le livre Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart 2016

111

TANGOUL FRUCTULUI OPRIT Motto: Spre „Fructul Oprit”, copile-ai pornit Cam nepregătit, cam nechibzuit, La primul eșec mi-e că te petrec Spre poarta uitării… „La marginea mării”. Filosoficus Anonymus, Din axiomele vieții

Din „FRUCTUL OPRIT”, Cândva și de alții dorit… Am râvnit ca să mușc ani de-a rândul … cu gândul, Dar „FRUCTUL OPRIT” M-a tot chinuit: Speranțe mi-a dat și nu le-a urmat, Mereu mi-a scăpat, Mereu a fugit… spre plus infinit, Cu toate c-apoi tot el a venit și s-a oferit… ca „VIS NE-MPLINIT” Dar „FRUCTUL OPRIT” Nu ni s-a supus Nici când ne-a condus, În seri obosite, de-așteptări umbrite, La loc potrivit și nerăscolit… Cu lacrimi udat… de ani modelat, Ani ce-au însemnat doar un „CE” uitat! Spre „FRUCTUL OPRIT” întins am pornit, Dar „FRUCTUL OPRIT” Iar s-a dovedit Că-i de neatins, Că-i de neînvins! Tot ce-am realizat S-a concretizat În ce-am învățat când am încercat! Dar nu ne-am lăsat! 112

LE TANGO DU FRUIT INTERDIT Version française par Ecaterina Chifu Devise : Enfant, tu veux te dresser vers le fruit interdit Un peu étourdi, assez mal instruit, Au premier échec, j’ai peur que je doive t’accompagner Vers la porte de l’oubli… « Au bord de la mer ». Philosophycus Anonymus, Des axiomes de la vie

De ce « FRUIT INTERDIT » Par d’autres une fois désiré… J’ai voulu mordre au long des années… … dans ma pensée, Mais le « FRUIT INTERDIT » Toujours m’a tourmenté : Il m’a donné des espoirs et je ne les ai pas suivis Toujours il s’est échappé, Toujours… il a couru vers le plus infini, Bien que tout alors il soit venu et il s’ait été offert… comme « UN RÊVE INACCOMPLI » Mais le « FRUIT INTERDIT » Il n’a pas été soumis, Même si lorsqu’il nous ait accompagné, pendant les soirées fatiguées, par les attentes éclipsées, Au lieu convenu et bien étendu… Par les larmes il est arrosé… modélé, au long des années…, Années qui n’ont signifié qu’un « QUOI » oublié ! Vers « LE FRUIT INTERDIT » je suis parti assidu, Mais « LE FRUIT INTERDIT » s’est perdu Il a prouvé Qu’il est intouchable, Qu’il est invincible ! Tout ce que j’ai réalisé… C’est matérialisé En tout ce j’ai appris, quand j’ai essayé ! Mais nous n’avons jamais renoncé ! 113

Ne-am încrâncenat Și am potrivit, Când au înflorit … vârstele la viață, Așa cum ne-nvață Proverbu-nvechit! Oare s-a clintit? Nemaipomenit! Acolo rezistă Și-i necontenit Tot mereu dorit Doar fiindcă există Și este… OPRIT! 2.02.1972–9.02.1995, revizuit 2012 Publicat în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002 și în ziarul electronic de Cluj, 05.05.2011, postat în 18.02.2014 pe site-ul Clubul Cafenea Literară Acasă și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

114

Nous nous sommes forcés Et nous avons ajusté, Lorsque les âges dorés… Ont fleuri pour la vie, Tellement comme Le vieux proverbe nous enseigne ! Est-ce que quelque chose Vient de bouger encore ? C’est merveilleux ! Là-bas il résiste Et il est sans cesse, De plus en plus désiré, Seulement parce qu’il existe Et il est… INTERDIT ! 02.02.1972–09.02.1995, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002 et dans le journal électronique, à Cluj, le 05.05.2011, publié par le « Club littéraire Café Accueil » et dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

115

TANGOU DESPRE BABILON Motto: Orice bărbat căsătorit ar trebui să își uite greșelile. N-are sens ca doi oameni să își amintească mereu același lucru Filosofie glumeață de… cafenea

Nu plângem toți la fel de mult și de necontrolat, Chiar dac-astfel de lucruri s-au mai întâmplat, În lumea-n care ursitoarele-au prezis Că nou născuții pomeniți în vis Au parte de dorințe în neștire, De-ndată ce revin… reprimeniți în lume de… iubire. Iar scutul ce ni l-a promis trecutul, S-a destrămat când ne-a plantat în amintire ABSOLUTUL, Nu ținem minte bucuria toți la fel, Când ne trezim c-am adormit nițel, Dar știm precis că-i un moment select Și ne-amintim de ea cu sentiment Ca timpul care ne-a-ncadrat perfect Bucățile de fericire fără țel… pierdute-n absolutul de oțel! Nu toți iubim la fel de mult în fiecare vis avut, Chiar dacă ieri părea altfel născut, Azi declarăm ca fiind pierdut demult Parșivul sentiment de absolut! Dar toți susținem că la început Numai în noi striga… PRESENTIMENTUL MUT Așa că…, pentru a nu suferi deloc, Propun să adoptăm iar stiluri diferite de noroc, Cât așteptăm pe-acest peron de viață Și să vorbim din nou de… BABILON PE FAȚĂ. 25.06.2012 Publicat în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2013, în revista Vatra Veche, serie nouă (veche), nr. 8(80)/august 2015, în antologia Pe o cruce de Lumină, Editura StudIS, Iași, 2016

116

LE TANGO À PROPOS DE BABYLONE Version française par Ecaterina Chifu Devise : Tout homme marié devrait oublier ses erreurs, Il est inutile que deux personnes se souviennent de la même chose. Philosophie plaisante… du café…

On ne pleure pas autant et tout incontrôlable, Même si ces choses se soient déjà produites, Dans le monde où les Parques ont prédit Que les nouveau-nés rappelés dans le rêve, Ils ont d’innombrables désirs, c’est vrai, Quand ils reviennent dans le monde… pleins d’amour. C’est dommage car le bouclier que le passé nous a promis S’est cassé, quand nous avons planté en mémoire L’ABSOLU, Nous ne rappelons pas la même joie tous à la fois, Quand nous nous réveillons, après avoir dormi un peu, Mais nous savons précisément que c’est un moment d’éclat, Et nous nous en souvenons avec émotion voilée, Comme le temps qui nous a parfaitement encadrés Les morceaux de bonheur sans but… perdus en l’acier d’absolu ! Nous tous, nous aimons de même en plus, en chaque rêve doré, Même si hier il ait semblé autrement né, Aujourd’hui on déclare qu’il y a longtemps il s’est perdu Ce vilain sentiment d’absolu ! Mais tous, nous soutenons qu’au début il criait, Seulement en nous, LE PRESSENTIMENT MUET Alors… pour ne pas souffrir guère, sans cesse On propose d’adopter de différents styles de chance, Pendant que nous attendons sur ce quai de la vie Et parler à nouveau… de BABYLON EN FACE. le 25.06.2012 Publié dans le volume En rythme de tango, Éditions Destine, 2013, dans la série « La vieille âtre » / nouvelle (vieille) série no. 8 (80)/août 2015, dans l’anthologie Sur une croix de lumière, Éditions StudIS, Iassy, 2016

117

TANGOUL PĂȚANIEI LUI MAC O cochetă domnișoară Se privește și-și zâmbește, Dintr-un lac de oglinjoară… Ce frumoasă se găsește! Ești frumoasă domnișoară, Căci cosița-ți bălăioară Fermecă și-acea ușoară adiere, Ce tăcere ! Și ce liniștită seară! Numai EL., Frumosul MAC Nu prea pare încântat : Singur cuc pe-ntinsul lac Pân-acum a înotat Dar acum…, când a văzut-o Pe frumoasa domnișoară, S-a gândit c-a tot văzut-o Îndeajuns seară de seară Încât să-i cear-o favoare: Mergi cu mine la plimbare?! N-a răspuns… S-o iau mai tare! – Și-o să meargă? – Știe el să-și pledeze cauza Liniște vă rog frumos… EL la LUNĂ se repede.. Dar ce…, Luna nu e jos? Ca să vezi! Cine m-ar crede?!

16.01.1976, revizuit în 2012 Publicat în volumul Tangouri, mereu tangouri, Editura Destine, 2004, în nr. 38/ iulie 2013 al revistei „Apollon”, postată în 28.01.2014 pe site-ul „Clubul Cafeneaua Literară Acasă”

118

LE TANGO DE L’AVENTURE DE MAC Version française par Ecaterina Chifu Une demoiselle coquette Regarde dans son petit miroir Enchantée et souriante, Comme est belle la petite ! Vous êtes belle mademoiselle, Car vos cheveux si blonds Nous charment et cette légère brise, Quel silence ! Et quelle soirée tranquille ! Seulement LUI, Le beau MAC Ne semble guère enchanté : Tout seul sur le lac étendu, Jusqu’à présent, il a nagé Mais maintenant… quand il a vu La belle demoiselle Il a pensé qu’il l’avait connue Assez longtemps chaque soirée Pour lui demander une faveur : – Faites-vous une promenade avec moi ?! Elle n’a pas répondu… Il faut agir plus fort ! – Et ça va ? – Lui, il sait plaider sa cause Silence, je vous en prie… LUI, il se précipite vers LA LUNE… Mais quoi… LA LUNE n’est pas en bas ? Tiens ! Qui croirait-moi ?! le 16.01.1976, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, tangos toujours, Édition Destine, 2004, No. 38/Juillet, 2013 de la revue « Apollon », posté sur le site : Literary Club Café Accueil, le 28/ 01/ 2014

119

TANGOU DESPRE TIMP Motto: Doctore, ce aveți pentru ridurile mele? Cel mai mare respect, doamnă! Filosofie glumeață… de cafenea

Când timpul era mai tânăr, Îmi plângea mereu pe umăr, Dar acum… când am crescut, Nu l-am mai văzut demult! Timpul n-are… TIMP de noi Să ne-ntrebe de nevoi, Ne atinge când ne stinge și ne duce-n infinit, Sau de unde am venit, cu un dor de-ndeplinit. Și chiar de îi spui mișcare de fapt totu-i… degradare. Timpul nu-i de împrumut! Pentru cel ce stă-n trecut, S-a dus! Gata! S-a pierdut! Timpul nu arată milă! La el nu merge cu… pilă! El gonește și-ți vorbește, Iar când soarta-ți se codește Redevine mut sau surd, Constatând în primul rând… Că vrei să trăiești prea mult! De aceea să nu uit, Vă previn de la-nceput: Nu lăsați timpul să treacă fără rost… Fiindcă vă-nșfacă, Prefăcându-vă-n argilă, Fără nici un pic de milă!! București, 02.05.2012 Publicat în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2013 și în „Ziarul de Cluj” din 30.07.2013

120

LE TANGO SUR LE TEMPS Version française par Ecaterina Chifu Devise : Docteur, qu’avez-vous contre mes rides ? Le plus grand respect, madame ! Philosophie plaisante… du café

Lorsque le temps était plus jeune, Il a toujours pleuré sur mon épaule, Mais, quand il va bien pourtant, Je ne l’ai pas vu depuis longtemps ! Le temps n’a pas de TEMPS pour nous demander pourquoi souffrons-nous, Il nous atteint quand il nous engloutit et nous mène à l’infini, Ou là, d’où nous sommes venus avec un désir non-accompli. Mais, si vous dites que tout est mouvement vraiment tout est… dégradation. Le temps n’est pas pour le prêter ! Pour celui-ci qui reste dans le passé Il s’en est allé ! Prêt ! Il s’est perdu ! Le temps ne montre pas sa miséricorde ! …Pour lui la protection n’a pas d’importance ! Il se précipite et il nous parle, Et quand notre destin hésite, Il redevient sourd et muet, On observe premièrement Que nous voulons vivre longtemps ! Par conséquent, il ne faut pas oublier, Je vous préviens dès le début : Ne laissez pas le temps passer inutilement… parce qu’il vous prend, En vous transformant en argile, Sans aucune pitié !! Bucarest, le 02.05.2012 Publié dans le volume En Rythme de Tango, Éditions Destine, 2013 et dans le « Journal de Cluj », le 30.07.2013

121

TANGOUL LUMII Motto 1: Singura modalitate de a scăpa de ispită este să-i cedezi. Oscar Wilde (1854-1900) Motto 2: Fugi de tentații, dar încet, ca să te poată ajunge! Filosofie glumeață de… cafenea

Tot ce vine de la lume… merită să aibă nume?! Lumea-i plină de contraste care cresc în spații vaste ce apar, cred, la-ntâmplare când nu e… COMUNICARE! Lumea luată ca un tot nu mai seamănă deloc cu cea la care-ai visat, când erai doar un băiat! Nu închide gura lumii… nici blândețea și nici Hunii. Nu poți spune lumii TACI!… nici când ai motiv s-o faci. Privind lumea ca întreg, constat că n-am ce s-aleg, fiindcă lumea, ca ansamblu, nu are nimica tandru. Doar privind-o ca momente, o simți c-are sentimente, prinse-n minți proeminente ca… imprevizibile momente, ascunse-n diverse zvonuri, cu migală prinse-n… tonuri. Tonuri de gri cu glas molcom ce repovestesc de… OM! Oferi lumii fapte reci, 122

LE TANGO DU MONDE Version française par Ecaterina Chifu Devise I : La seule manière d’échapper à la tentation c’est d’y céder. Oscar Wilde (1854-1900) Devise 2 : Fuis de la tentation, mais lentement, pour qu’elle puisse arriver chez toi ! Philosophie plaisante… du café…

Tout ce que vient du monde… mérite avoir un nom ?! Le monde est plein de contrastes qui poussent dans des espaces vastes survenant, je pense, par hasard, quand il n’y a pas… de mots ! Le monde dans son ensemble guère, guère, ne ressemble à celui-là auquel vous avez rêvé, quand vous étiez un garçon ! Ni la bonté, ni les Huns ne peuvent pas fermer la bouche du monde… Vous ne pouvez pas dire TAIS-TOI, monde !… Même lorsque vous avez des raisons. En regardant le monde dans son ensemble je vois que je n’ai pas quoi choisir, quant au monde dans son ensemble, il n’a rien de tendre. Mais en le regardant pour un instant, on sent qu’il n’a pas de sentiments, pris au piège des esprits proéminents comme… d’imprévisibles moments cachés en différentes rumeurs, soigneusement pris en… tons. Les tons gris à la voix douce qui racontent de… L’HOMME ! On offre au monde des faits froids, 123

fără pată de culoare, false doruri de-alinare… și crezi hopul c-o să-l treci?! Nu o să cred asta-n veci! Lumea-i caldă în exces… când nu te simte pervers, Când nu te mai lași pătat… și-ți păstrezi visul curat! Așa că… primind LUMINA, nu-i mai căuta iar… vina! Privind lumea doar prin prismă, descoperi chiar …MAREA SCHISMĂ. Ce… te-a-ndepărtat constant de ce-n viață ai negat când… instant te-ai camuflat declamând chiar cu emfază, când credeai că ești pe fază: Tot ce vine de la lume… nu merită s-aibă nume! 18.04.2011–01.12.2011, revizuit în 2012 Publicat în volumul Tangoul mereu tânăr, Editura Destine, 2010, în volumul Tangouri de ieri, tangouri de azi, Editura Arefeana, 2012 și în „Ziarul electronic de Cluj”, 07.06.2012

124

sans une tache de couleur, fausses nostalgies de soulagement … et croit-on passer l’obstacle ?! Je ne le crois pas à jamais ! Le monde a l’excès de chaleur… quand il ne te sent pas pervers, Lorsque tu ne te laisses pas souillé… et tu gardes ton rêve pur ! Ainsi… accueillant LA LUMIÈRE, tu ne dois plus chercher… sa faute ! En regardant le monde, qu’à travers le prisme, tu découvres même … LE GRAND SCHISME. Qui… t’a constamment éloigné de tout ce que toute la vie tu as nié, lorsque tu t’es instantanément camouflé… déclamant même avec emphase, quand tu pensais être en phase : Tout ce qui vient du monde… ne mérite pas d’avoir un nom ! le 18.04.2011–01.12.2011, révisé en 2012 Publié dans le volume Le tango toujours jeune, Éditions Destine, 2010, dans le volume Tangos d’hier, tangos d’aujourd’hui, Éditions Arefeana, 2012 et dans le « Journal électronique de Cluj », le 07.06.2012

125

TANGOUL SENTIMENTELOR Motto : Soția mea este neprețuită, dar pe mine mă costă al naibii de mult. Sacha Guitry

Când sentimentele pătrund Spre… teritoriul din adânc, Ajung profund să ne domine Și nu se mai ascund de nimeni! De le-am forța barbar să plece, Doar în speranța că vor trece, Ar însemna doar amânare, Și nicidecum o rezolvare. Degeaba spui din pragul vieții că ai avântul TINEREȚII, Când nu ai dat de cap tristeții. De cum vezi lumea prima oară, Pe nevăzute te-nconjoară Și nici nu știi cum se strecoară, Cum se ascund până mai cresc Și cum anume reușesc …de te răzbesc. Când sentimentele atacă, În loc să stai afară… PLEACĂ! Degeaba-ncerci …nu poți să treci, Sau să le mai ignori, în veci! Când rana sentimentelor e dură, Ești protejat doar de NATURĂ! Doar ea va scoate la iveală Durerea urmei de-ndoială! Te rog, nu face pe deșteptul, Crezând c-o să le strici efectul, De nu le mai acorzi respectul Pe care-aspectul îl reclamă, Pentru c-atunci… ajungi, de teamă, 126

LE TANGO DES SENTIMENTS Version française par Ecaterina Chifu Devise : Ma femme n’a pas de prix, mais elle me coûte énormément. Sacha Guitry

Lorsque les sentiments entrent … Dans le territoire de la profondeur, Ils arrivent nous dominer profondément Et ils ne se cachent plus de tout le monde ! Si nous les forçons barbarement partir, Tout en espérant qu’ils partiront, Ça ne ferait que les retarder, Ceci n’est pas une solution. En vain tu dis au seuil de la vie Que tu as l’élan de LA JEUNESSE, Lorsque tu n’as pas mis fin à la tristesse. Dès que tu vois premièrement le monde, Ils t’entourent aveuglement, vite Et tu ne sais pas comment ils se faufilent, Comment se cachent-ils, pour plus grandir Et comment réussissent-ils …t’accabler. Quand les sentiments attaquent Plutôt que de rester à l’extérieur… PARS ! En vain tu essaies, … Tu ne peux pas à côté passer Ou pour toujours les ignorer ! Lorsque la blessure des sentiments est dure, Tu es protégé seulement par la NATURE ! Seulement elle peut révéler toute L’immense douleur de la trace de doute ! S’il te plaît, ne joue pas l’intelligent, Estimant que tu gâches leur effet, Que tu ne leur donnes le respect, Présumé par la nécessaire apparence, Sur ce point…, qu’il faut te protéger 127

Să vrei numai… să te ferești Și uite că aici… GREȘEȘTI Fiindcă o nouă împăcare, E calea ta spre…vindecare!! Când sentimentele te cheamă Cu susur tainic plin de teamă, Ascunde-ți repede mirarea Și urmărește-le chemarea. Evită locul cu gând sur, Și scapi de cel mai rău cusur : Cel ce ascunde chiar… RUȘINEA, De-a le atribui lor vina. Pe-aceia care-au renunțat Și ulterior… nu le-au iertat, O să-ți spun drept: I-am admirat!… Iar uneori le-am declarat Că sunt din nou de respectat …deși nu sincer, din păcate, Fiindc-au rămas singuri în toate DAR… Sentimentele n-au vină! Din minte-ar trebui să vină Dorința care să ne-ndemne A căuta iar după semne, Pe drumul larg și luminos Din țara… MARELUI FRUMOS. 01.12.2011, revizuit în 2013 Publicat în volumul Tangouri de ieri, tangouri de azi, Editura Arefeana, 2012, videoclip pe Youtube: https://youtu.be/GhMqTRUuv0g

128

Contre… la terrible crainte, Mais…, tout n’est qu’une faute, Parce qu’une nouvelle réconciliation C’est un nouveau chemin vers… la guérison ! Quand les sentiments t’appellent, Avec un murmure craintif, mystérieusement, Cache ton étonnement rapidement Et poursuis leur appel ardent, Évite les endroits à la pensée grise, Et tu te débarrasses du pire défaut : Celui qui cache même… la honte De leur attribuer la grande faute. Tous ceux qui ont abandonné Et puis…, ils ne les ont pas pardonnés Je vous dis la vérité : Je les admire… ! Et parfois, je leur ai déclaré Que je suis de nouveau respecté … Bien que pas franchement, malheureusement, Parce que nous sommes seuls, dans tous les cas. MAIS… les sentiments ne viendront pas ! De l’esprit d’où devrait partir, Le désir qui doit nous encourager De nouveau selon les signes rechercher La large route lumineuse Dans le pays… DU GRAND BEAU. le 01.12.2011, révisé en 2013 Publié dans le volume Tangos d’hier, tangos d’aujourd’hui, Éditions Arefeana, 2012, videoclip pe Youtube: https://youtube/GhMqTRUuv0g)

129

TANGOU DESPRE ÎNVELIȘUL PĂMÂNTESC Motto: Contemplând viața lui Iisus aproape, fără voie, îți vine în minte caracterizarea lui J.-J. Rousseau: Dacă viața și moartea lui Socrate sunt acelea ale unui înțelept, viața și moartea lui Iisus sunt acelea ale unui Dumnezeu. Sterie Diamandi, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului

Când învelișul pământesc dispare Și gândurile-ți redevin precare, Se pare că și dragostea-i pe ducă, Iar dorurile redevin… NĂLUCĂ! Și strică regula de bază Ce ține lumea asta încă trează! Cât… învelișul pământesc te lasă Să te mai rogi cu mintea încă trează, Reispitit de… DUHUL TINEREȚII, Ce-abia mai poate ține piept tristeții, Vrând să eviți asaltul bătrâneții, Treci intersecția ridurilor vieții, Purtând doar masca trecătoare-a Frumuseții. Doar că… Nereușind recuperarea, Eșecul naște îndoiala Că… poate nu e asta calea: De a ieși la drumul mare Să furi din amintiri culoare! Așa că nu-i mai tot da zor, Că timpul încă ți-e dator! Când învelișul pământesc se duce Și sufletul se află la răscruce, Nimic din ce ți-a fost promis… nu vine! Rămâi în întuneric: TU CU TINE! Simțind regretul că, în mod frecvent, Te-ai tot ferit de… sentiment! 27.01.2014 Postat pe site-ul: „Clubului Cafeneaua Literară”, în 01.02.2014, publicat în antologia Cuvinte sculptate, 2014 și în volumul Tangouri… sub acoperire, Editura Editgraph, Buzău, 2014

130

LE TANGO À PROPOS DE REVÊTEMENT DE LA TERRE Version française par Ecaterina Chifu Devise : En contemplant la vie de Jésus, presque involontairement la caractérisation de J.-J. Rousseau vient en esprit : Si la vie et la mort de Socrate sont celles d’un sage, la vie et la mort de Jésus sont celles d’un Dieu. Sterie Diamandi, Fils de Dieu, Fils de l’Homme

Lorsque l’enveloppe terrestre disparaît, L’amour aussi veut s’en aller, Et les désirs reviennent… comme les fantômes ! Et ils gâchent la règle de base Celle qui maintient ce monde encore éveillé ! Autant que l’enveloppe terrestre le permet… Prier, ayant encore l’esprit éveillé, Tenté par… L’ESPRIT DE LA JEUNESSE, Celui qui peut à peine faire face à la tristesse, Voulant éviter l’assaut de la vieillesse, On passe par l’intersection Rides de la vie En portant le masque fugitif DE LA BEAUTÉ. Autant que… Ne pas réussir la récupération, L’échec va naître le doute encore, … Car, peut-être, il n’y a pas une autre manière : Pour sortir à l’autoroute Voler la couleur des souvenirs ! Donc, n’insiste pas toujours à dire… Que le temps est ton débiteur ! Quand l’enveloppe terrestre veut s’en aller Et l’âme est à la croisée des chemins, Rien de ce qui a été promis n’est pas arrivé… ! Reste dans l’obscurité avec TOI-MÊME ! Sentant le regret que, souvent, Toi, tu as évité… tout sentiment ! le 27.01.2014 Posté sur le site: « Le Club Café Littéraire. Accueil », le 01.02.2014, publiée dans l’anthologie Le monde sculpté, 2014 et dans le volume Tangos secrets, Éditions Editgraph, Buzău, 2014

131

TANGOUL OCHILOR CĂPRUI FUG! Fug lăsând să treacă pe sub mine Amăgiri albastre, Amăgiri negre, Amăgiri verzi… FUG! Fug necontenit, Târându-mi durerile și singurătățile, Pe drumurile pardosite-n lung și lat, Cu dalele cioplite din zvârcolirile Pământului, Acum tocite umbre de granit. FUG! Fug împleticindu-mi ne-mplinirile, Peste umbrele albite de trecerea anilor, Regrete albastre, Regrete negre, Regrete verzi… FUG! Sau mai bine încerc să Fug, Târând scheleticul semn de întrebare Spre…Groapa lucrurilor inutile-n Tinerețe, Până când… Până când… izbit de oboseală, Brusc devin Bun Conducător de Frumusețe! Și cad la picioarele tale, Plutind în lumina ochilor căprui! 1973, revizuit în 2012 Publicat în volumul Tangouri, mereu tangouri, Editura Destine, 2004, postat pe 25.01.2014 pe site-ul „Clubul Cafeneaua Literară Acasă”

132

LE TANGO DES YEUX CHÂTAINS Version française par Ecaterina Chifu

JE PRENDS LA FUITE ! En laissant passer dessous moi Des illusions bleues, Des illusions noires, Des illusions vertes… JE PRENDS LA FUITE ! Je fuis sans cesse, En traînant mes douleurs et mes solitudes, Sur les routes pavées, le long et le large, Par les dalles sculptées avec les tourments de la Terre, Maintenant des ombres abîmées de granit. JE PRENDS LA FUITE ! Je fuis, en balançant mes non-accomplissements, Sur les ombres blanchies par le passage des ans, Des regrets bleus, Des regrets noirs, Des regrets verts… JE PRENDS LA FUITE ! Ou mieux, j’essaie de Fuir, En traînant le squelettique point d’interrogation Vers… la fosse des choses inutiles de la jeunesse, Jusqu’à ce que… Jusqu’à ce que, moi, frappé par la fatigue… Je deviens soudainement Le bon dirigeant de la beauté ! Et je tombe à tes pieds Flottant dans la clarté des yeux châtains ! 1973, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, toujours tangos, Éditions Destine, 2004, affiché sur le site « Le Club Café littéraire Accueil », le 25.01.2014

133

TANGOUL OCHILOR ALBAȘTRI Motto: Peste ochii ei O binecuvântare Floarea Vântului. Victor Gh. Stan, Haiku 993, 2010

La marginea Pământului m-am întâlnit cu… ZÂNA NORILOR Care-și căuta umbra, Dar umbra, Aruncată din pragul zorilor, Căzuse deja spartă Pe mozaicul de tristețe al gândului. Și-atunci, Acolo, La marginea Pământului, Am văzut cum FIICA VÂNTULUI…. Îngenunchiată-n fața ei, Culegea pulberea cerului care-i acoperea ochii… La marginea Pământului Am simțit cum STĂPÂNUL ORELOR, Măturând clipele-nceputului, Rămășițe fluturânde în jurul fugarei amintiri, Lumina adâncurile acoperite de ZÂNA NORILOR Colorându-i adâncul privirii cu… PICĂTURI DE CER. iulie 1976 – iulie 2011, revizuit în 2013 Publicat în revista întreprinderii Tehnometal, 06.20.1977, în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în volumul Tangouri de ieri, tangouri de azi, Editura Arefeana, 2012, în „Ziarul electronic de Cluj”, 23.03.2012, postat în 25.01.2014 pe site-ul „Clubului Cafeneaua Literară Acasă”

134

LE TANGO DES YEUX BLEUS Version française par Ecaterina Chifu Devise : Dessus ses yeux Une bénédiction La fleur du vent. Victor Gh. Stan, Haiku 993, 2010

Au bord de la Terre J’ai rencontré… LA FILLE DES NUAGES, UNE FÉE Qui cherchait l’ombre, Mais l’ombre Jetée dès l’aube, Elle était déjà tombée cassée Sur la mosaïque de tristesse de la pensée… Et puis, Là-bas… Au bord de la Terre, J’ai vu comment LA FILLE DU VENT… agenouillée devant elle, Faisait la cueillette de la poudre de ciel qui couvrait ses yeux… Au bord de la terre J’ai senti comment LE SEIGNEUR DES HEURES, En balayant les moments du début, Les restes flottant autour du souvenir fugitif La lumière féerique des profondeurs couvertes par LA FÉE DES NUAGES En coloriant la profondeur du regard avec… DES GOUTTES DE CIEL. Juillet 1976 – juillet 2011, révisé en 2013 Publié dans la revue de l’entreprise Technometal, 6/20/1977, dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002, dans le volume Tangos d’hier, tangos d’aujourd’hui, Éditions Arefeana, 2012, aussi dans le « Journal électronique de Cluj », le 23.03.2012, affiché sur le site du Club Café Littéraire. Accueil le 25.01.2014

135

TANGOUL CHEMĂRII HAI!… Vino să te mângâi, Așa cum nimeni în această lume N-a reușit s-o facă spre-a-ți cere să rămâi! Și… de va fi să-ți placă, O! De va fi să-ți placă Să nu-mi promiți nimic…, Să nu cumva să-ți treacă, Așa cum e propune-ți să se petreacă totul Pe margini de dorinți: Acolo nu încape decât ceea ce simți! HAI!… Vino mai aproape! Să simt înfiorarea Ce s-o-ntâmpla să-i scape Sărutului dintâi! Să îți adulmec visul, Eliberat de-aroma dorinței regăsite HAI!… Vino și încearcă Să nu omori surâsul Ce-a aruncat mânușa tenebrelor tristeții, Căci risipind momentul ce ți-a-ncercat destinul Se cheamă că-i aproape… Sfârșitul Tinereții! Te chem din nou: HAI!… Vino! Hai, vino, în speranța că n-o avea timp viața Să ne izbească-n plin, Pentru c-atunci… chemarea va fi doar un suspin.

20.04.1992, revizuit în 2013 Publicat în antologia Copacul cu frunze albe, 2000, în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în volumul Tangouri de ieri, tangouri de azi, Editura Arefeana, 2012, în „Ziarul electronic de Cluj”, 16.08.2012, videoclip pe youtoube http:/www.youtube.com/watch?v=QevQlfXeRVk și în antologia Din livada înflorită a iubirii, EMMA, Focșani, dec. 2014

136

LE TANGO DE L’APPEL Version française par Ecaterina Chifu

ALLONS !… Viens te caresser, Aimée, Comme personne dans ce monde N’a pas réussi le faire, pour te demander de rester ! Et… Si cela te plaît, Aimée, Oh ! Si cela vraiment te plaît, Ne me promets rien, rien… Pour ne pas laisser passer, La vie telle comme elle est, je te suggère de tout passer Sur les bords des désirs : Il n’y a pas que ce que tu sens ! ALLONS !… Viens plus près ! Pour sentir le frisson Qui peut échapper au premier baiser ! Pour sentir ton rêve, Libéré de l’arôme du désir trouvé ALLONS !… Viens essayer Pour ne pas tuer le sourire Qui a jeté le gant aux obscurités de la tristesse, Car, en dissipant le temps qui sur ton destin a neigé. Cela signifie que c’est tout près… la Fin de la Jeunesse ! Je te demande encore une fois : ALLONS !… Viens ! Viens, en espérant que jamais la vie n’aura pas le temps Nous frapper directement, Parce qu’alors… l’appel ne sera qu’un soupir. le 20.04.1992, révisé en 2013 Publié dans l’anthologie L’arbre aux feuilles blanches, 2000, dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002,dans le volume Tangos d’hier, tangos d’aujourd’hui, Éditions Arefeana, 2012, aussi dans le « Journal électronique de Cluj », le 16.08.2012, sur Youtube http://www.youtube.com/watch?v=QevQlfXeRVk (anthologie Du verger en fleurs de l’amour, publiée par EMMA, à Focsani, décembre, 2014

137

TANGOUL OCHILOR NEGRI (D.D.C.) Iubito! Cu ochii tăi, Ce limpezi sunt! Mă înțeleg făr-un cuvânt… Când îmi răspund și nu se-ascund! Privesc în ei și sunt purtat Spre pictorul ce i-a pictat Și decorat așa frumos: Spre adâncimi de cer stelat! Dar ochii tăi, Ce ochi curați! Sunt prea adânci, Prea înstelați …pentru-a putea Fi descifrați, Așa că te întreb zâmbind, Când simt că se ascund… privind, Nu… mint?! Însă greșesc… de mă-ndoiesc că poate-odată!… Ce vorbesc! Mai bine să nu mă gândesc Oricum ar fi nu reușesc Altfel să te găsesc! 15.05.1971, revizuit în 2012 Publicat în volumul Tangouri, mereu tangouri, Editura Destine, 2004, postat pe site-ul Clubului „Cafeneaua Literară Acasă”, în 03.02.2014

138

LE TANGO DES YEUX NOIRS Version française par Ecaterina Chifu

(D.D.C.)

Aimée ! Avec tes yeux, Quels sont-ils clairs ! Ils me comprennent sans un mot !… Quand ils me répondent sans se cacher ! Je les regarde transposé, Mené vers le peintre qui les a peints Et si joliment les a décorés : Vers les profondeurs du ciel étoilé ! Mais tes yeux, Quels yeux clairs ! Ils sont trop profonds, Trop étoilés… Pour pouvoir les déchiffrer Donc, je te demande en souriant, Quand je sens qu’ils se cachent… en regardant, Ils… ne me mentent pas ?! Mais je fais des fautes… Mais je doute que… peut-être… une fois !… Quoi parler ! C’est mieux de ne pas penser, Quoi qu’il soit, je ne réussisse Autrement te retrouver ! le 15.05,1971, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, toujours tangos, Éditions Destine, 2004, affiché sur le site du club CAA – « Club du Café Littéraire » le 03.02.2014

139

TANGOU CREȘTINESC Motto: Menirea vieții tale e să te cauți pe tine însuți. Mihai Eminescu

Dacă ar vorbi Pământul, Dacă ar vorbi Țărâna… Le-ar tăia la hoți avântul Și i-am prinde cu minciuna Ce și azi o folosesc… Negând tot ce-i strămoșesc! Unde sunt acei romani ce-au speriat barbarii huni?! Unde sunt acei ostași ce-au tăiat ieri la vrăjmași?! Unde e determinarea ce-a făcut mai mare țara?! N-au murit chiar toți, desigur, … doar că nimeni, te asigur, Nu gândește românește și nimic nu dăruiește, Când simte conducătorii… zburdând slab, ca niște molii! În jurul avutului, Fără grija scutului. Unde sunt acum mai marii ce se luptau cu tătarii?! Poate că nici iataganul, ce-l tăia pe Brâncoveanu, Nu mai pare un simbol oamenilor din popor Ce au ajuns păcătoși…, momiți de necredincioși! De s-ar răscula Pământul, De s-ar răscula Țărâna… Poate-ar da la cei mari… gândul de a asculta… cuvântul Care-a spus, din câte știu, că poporu-i încă viu Și pe toți îi cântărește După fapte…, CREȘTINEȘTE! 29.09.2015 Publicat în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016 și în revista „Bogdania”, nr. 23-24/mai-iunie, 2016

140

UN TANGO CHRÉTIEN Version française par Ecaterina Chifu et Magda Barbier Devise : Le but de votre vie est de vous rechercher vous-même. Mihai Eminescu

Si la Terre pouvait parler, Si la poussière aussi pouvait parler… Elles pourraient couper l’élan aux voleurs Et on pourrait découvrir leur mensonge Dont aujourd’hui ils font la fronde… En niant tout ce qui est ancestral ! Où sont tous ces Roumains qui ont fait peur aux barbares huns ? Où sont-ils ces soldats qui ont tué hier les ennemis ? Où est la détermination qui a rendu glorieux le pays ? Ils ne sont pas tous morts, bien sûr, … Mais personne, je vous assure, Ne pense pas roumain et rien ne donne aux autres, Quand vont-ils se réveiller les dirigeants Dans leur vol débile comme des mites ! Autour de leurs richesses, sans se soucier du pays ? Où sont maintenant les plus grands qui ont lutté contre les Tatares ? Peut-être que même le yatagan qui a tué Brâncoveanu Ne semble plus être le symbole des gens du peuple Qui sont devenus pécheurs… tentés par les infidèles ! Que la Terre se révolte ! Que la Poussière se révolte !… Peut-être que cela donnerait aux grands du jour la pensée… La parole… écouter… Qui a dit, selon mes idées, Que le peuple est encore vivant Et il juge chacun d’entre nous Selon ses actes… CHRÉTIENNEMENT ! le 29.09.2015 Publié dans le volume Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016 et dans la revue « Bogdania », no. 23-24/mai-juin, 2016

141

TANGOU PENTRU ȘTEFAN CEL MARE Motto : Ștefane, MĂRIA TA Tu la Putna nu mai sta Las’ Arhimandritului Toată grija schitului. Mihai Eminescu, Doina

De-ar veni Ștefan ce Sfânt Din nou Domn pe-acest pământ Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă Ar umbla ca să-nțeleagă Cum din toate câte sunt, Lăsate cu legământ, Au rămas așa puține Și MOLDOVA… cui revine?! Cum se face că e-n… două Cum să facă…, cum s-aleagă, Când el ne-a lăsat-o-ntreagă!? De-ar veni Ștefan iar Domn, Poate ne-ar trezi din somn Și ne-ar face să gândim, Că de fapt, tot ce iubim NOI am cam lăsat să moară… Fiindcă dragostea de țară Este-o vorbă de-aruncat Când n-o simți cu-adevărat! Și-ar gândi că numai banii Astăzi îngrozesc dușmanii Ca la Daci capul de lup Purtat în băț… fără trup! Și ar scutura iar stema Unde Bouru-i emblema, Aducându-ne aminte Că de fapt mai înainte EL a fost cândva supusul 142

LE TANGO POUR ÉTIENNE LE GRAND Version française par Ecaterina Chifu Devise : Étienne, Grand Seigneur, Ne reste pas à Putna, Laisse au grand abbé Tous les soins du monastère !… Mihai Eminescu, Doina

Si Saint-Étienne venait encore, Comme grand Seigneur sur notre Terre Toute la nuit, une journée entière, Il marcherait pour bien comprendre, Comment de toutes choses qui existaient, Laissées par le serment secret, Sont restées si peu maintenant, Mais qui détient LA MOLDAVIE ?!… Comment est-il arrivé, qu’en deux elle a est coupée… Comment faire… comment comprendre, Quand il nous l’a laissée toute entière !? Si Saint-Étienne venait comme Seigneur Il nous réveillerait, peut-être, du sommeil Et il nous ferait à tout penser, Car, en fait, tout ce que nous aimons Nous avons laissé mourir… Parce que l’amour pour le pays C’est un mot jeté en vent vraiment, Quand on n’a pas de sentiment ! Il penserait que seulement l’argent, Aujourd’hui peuvent terrifier les ennemis, Comme la tête de loup, drapeau des Dacs En bâton porté… sans corps ! Et il secouerait de nouveau les armoiries Où c’est la tête du Bœuf l’emblème, Nous rappelant franchement Ce qu’il a été vraiment avant : Il a été une fois « l’obéissant » 143

Care-a apărat Apusul… Ce-acuma ne momește Să ne purtăm creștinește, Să lăsăm dorul de țară… Fiindcă țară-i și… afară! Numai că Ștefan cel Sfânt Ne păzește-acest pământ Fiind „Atletul lui Cristos” Chiar și-acum… LA PUTNA, JOS! 09.02.2004, revizuit în 2012 Publicat în ziarul „Destine”, nr. 94/ 2004 și în volumul Tangouri, mereu Tangouri, Editura Destine, 2004, postat în 22.01.2014 pe site-ul „Clubului Cafeneaua Literară”

144

Qui a défendu l’Occident… Qui nous attire maintenant Pour nous comporter chrétiennement, Laisser la nostalgie du pays alors… Parce que c’est pays aussi… dehors ! Seulement Saint-Étienne Peut protéger notre Terre Étant « Athlète du Christ » Même maintenant… À PUTNA, CI-DESSOUS ! le 09.02.2004, révisé en 2012 Publié dans le journal «Destins», no. 94/2004, dans le volume Tangos, toujours Tangos, Éditions Destine, 2004 et dans le volume Le Tango toujours jeune, Éditions Destine, 2010, affiché sur le site du « Club Café Littérature », le 22.01.2014

145

DESCĂTUȘARE

Doar gândul privirii mă doare, De-aceea, Strivind LUMINA, Cobor în cripta timpului. Acolo zac! ZAC în mine însumi. Cuprins de dorul începutului, Sau poate al sfârșitului, Simt cum curge, Prin aerul curat care e GÂNDUL, Praful și cenușa TRECUTULUI. TĂCERE TĂCERE grea În care lumina se înfige vibrând, mă-nconjoară, Iar eu înot… Înot, Până când….fulgerat, Mă opresc în lumina-ndoită, Continuând să plutesc cu sufletul tremurând, Până când Totul se rupe curgând undeva! 2.04.1977, revizuit în 2002 Publicat în ziarul „Destine”, nr. 73/08.1997, în antologia Copacul cu frunze albe, 2000, în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002 și în „Ziarul electronic de Cluj”, 12.12.2012

146

DÉCHAÎNEMENT Version française par Ecaterina Chifu

Seulement la pensée des yeux me blesse, Voilà pourquoi, Écrasant LA LUMIÈRE, Je descends dans la crypte du temps. Là-bas, je gis souvent ! Je gis en moi-même, Envahi par le désir du début, Ou de la fin, Je sens couler, À travers l’air frais qui est la pensée, La poussière et les cendres DU PASSÉ. LE SILENCE LE SILENCE lourd Où la lumière, une flèche vibrante m’envoile, Et je nage… Je nage, Jusqu’alors… quand, foudroyé, Je m’arrête dans la lumière amplifiée, Poursuivant à flotter à l’âme tremblante, Jusque quand Tout se déchire en coulant quelque part ! le 04.02.1977, révisé en 2002 Publié dans le journal « Destins » no° 73/08.1997, dans l’anthologie L’arbre aux feuilles blanches, 2000, dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002 et dans le « Journal électronique de Cluj », le 12.12.2012

147

TANGOU DE COLORAT Motto: …Sunt hoțul – neprinsul – de curcubeie Sigur fiind că scopu-l voi atinge… Constantin Mironescu, „Hoțul de curcubee”, poezie publicată în volumul Captiv in ghiocul iubirii, Editura Amurg Sentimental, 2010

Un VIS DE CURCUBEU, păstrat intact… contează, Doar dacă la un moment dat, Acei ce i-au văzut valoarea, ÎL SALVEAZĂ… Și-i temperează graba, de a-și împrăștia culoarea! De fapt… la treaba asta, contribuim de multe vieți, Pe care unii – bieții – degeaba le trăiesc… în vis, Iar alții, precum s-a mai zis… pe gratis, fără a-ntreba! Nu toți azi recunosc că-n paradis, culorile… sunt infinite, Și n-are sens să fie primenite! Dar, dacă ele-au fost primite și pomenite-acuma doar în vis, Așa precum ni s-a promis, e necesar să fie îngrijite! Atunci când se întorc din bătălii pline de semne, Eu știu precis C-au fost în Cornul Abundenței mari probleme Dau în scris! Și, când nu prea poți a-ntreba pe față, Spre-a afla de sunt probleme mari sau mici… perene, E bine de-a pleca de-aici… în locurile bântuite de Moș Ene, Desigur… cred că nu-s ușor de rezolvat, Dar nici deosebit de grele! Însă, pentru acel ce este implicat direct în ele, sunt rebele Și-altfel poți spune liber… în instanță Că, pentru cel de dincolo de… clanță, Ele nu au… nici pic de relevanță, Chiar dacă mai există încă semne clare că… rezistă! Deoarece doar prostul este mărginit, Pe când prostia se extinde-n infinit… Și uite că nu moare, chiar dacă e-nmuiată în culoare! 12.09.2012 Publicat în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2013

148

LE TANGO COLORIÉ Version française par Ecaterina Chifu Devise : … Je suis le voleur – l’infini – des arcs-en ciel Étant sûr que je vais réaliser mon but… Constantin Mironescu, « Le voleur des arcs-en ciel », publiée dans le volume Captif dans la coquille de l’amour, Éditions Amurg Sentimental, 2010

UN RÊVE DE L’ARC-EN-CIEL gardé intact… est important Si, à un moment donné seulement, Ceux qui ont vu sa valeur, LE SAUVENT… Et ils modèrent sa hâte de disperser sa couleur ! En fait, à cette chose… nous contribuons le long de nombreuses vies Que certains – les pauvres – vainement les vivent comme dans un rêve, Et d’autres encore, comme on l’a en avant dit… gratuitement, sans soucis ! Pas tous reconnaissent aujourd’hui qu’en paradis, les couleurs… sont infinies, Et il ne faut pas les remplacer ! Mais, si elles ont été reçues et mentionnées maintenant seulement en rêve, Tout comme on l’avait promis, il faut les soigner ! Lorsqu’elles reviennent des batailles pleines de signes, Je sais exactement Qu’il y a de gros problèmes dans la Corne d’Abondance, Je vous le confirme par écrite ! Et quand on ne peut guère le dire ouvertement Pour connaître s’il y a des problèmes petits ou grands… permanents C’est mieux partir d’ici… pour les endroits hantés par Le Dieu du Sommeil Bien sûr… Je ne crois pas que ce sont facilement à résoudre, Mais ni particulièrement tellement lourds ! Mais, pour celui qui est directement impliqué dans ceux-ci, ils sont rebelles Ainsi on peut dire librement dire… au tribunal Que, pour celui-ci qui est au-delà de la porte… Ils sont sans grande pertinence, Même s’il y ait encore des signes clairs… qu’ils résistent ! Parce que seulement le sot est borné, Quand la bêtise s’étend infiniment… Et voilà qu’elle ne meurt pas, même si elle soit trempée en couleur ! 12.09.2012 Publié dans le volume Le rythme de tango, Éditions Destine, 2013

149

TANGOUL CRIZELOR CE VIN Motto: Nu ne oprim din joacă, atunci când îmbătrânim, ci îmbătrânim, când încetăm să ne mai jucăm. George Bernard Shaw

S-a constatat că libertatea multă strică De când am renunțat la frică, Lăsând COPILĂRIA singură-ntre neguri Să joace… jocuri fără pic de reguli, În ciuda crizelor ce vin, Din îndoieli…despre divin, Atunci când mai îmbătrânim, Încât e de mirare c-am scăpat Și uite: Ne-am… MATURIZAT! S-au întâmplat atât de multe-n viață, De când am refuzat pe față, Tot amânând-o „Sine Die”, Să-mi recunosc greșeala timpurie, Lăsând plictisul și rutina … să își asume toată vina, În loc de a o spune răspicat: Doar timpul este vinovat De-acest moment uzat … de sentiment, Ce, Poate, Cine știe?!… N-ar fi existat, Dacă-n iubire n-am fi încercat… De-a face crize în reprize, Spre a obține visele promise, S-au întâmplat atât de multe lucruri, De când am apelat la trucuri, 150

LE TANGO DES CRISES QUI VIENNENT Version française par Ecaterina Chifu Devise : Nous ne nous arrêtons pas de jouer quand nous vieillissons, mais nous vieillissons, quand nous cessons de jouer. George Bernard Shaw

On a constaté que plus de liberté peut tout abîmer Depuis que j’ai abandonné la peur, Laissant L’ENFANCE seule entre les brumes … Pour jouer des jeux sans aucune règle, Malgré la venue des crises, Des doutes… à propos du divin, Lorsque nous devenons plus âgés, C’est étonnant d’échapper Et voilà : Nous… sommes devenus MATURES ! Plusieurs choses sont arrivées Comme j’ai refusé directement, En prolongement « Sine Die » Pour admettre mon erreur du début Laissant la routine et l’ennui … Pour prendre tout le blâme, Au lieu de dire carrément: Seulement le temps est coupable. Pour ce moment usé … par le sentiment, Qui, Peut-être, Qui le sait-il ?!… Il n’aurait pas été, Si je n’avais pas essayé par l’amour… Faire des crises en reprises, Pour obtenir les… rêves promis. Il y avait tellement de choses, il est arrivé Depuis que je fais appel aux trucs, 151

Cum este-acela cu urgența, De-a da… pe „repede-nainte“ ADOLESCENȚA, Considerând că experiența-n viață e aleatoare, Cam superficială și întâmplătoare, Încât n-am sesizat pericolul real: Chiar dacă totul pare-n tinerețe ideal, Prea multă grabă duce spre… BANAL! Suceava, 14.06.2016 Publicat în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016

152

Comme celui concernant l’urgence, De donner… « Vite en avant » L’ADOLESCENCE, Considérant que l’expérience d’une vie est aléatoire, Un peu superficielle et venue par hasard, Sans saisir le véritable danger : Même si tout semble idéal dans sa jeunesse, Trop de hâte conduit à… la banalité ! Suceava, le 14.06.2016 Publié dans le livre Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016

153

TANGOUL LUI AȘ VREA (Mi-e frică și aș vrea)

Când văd cum trece timpul, Sădind în noi uitarea, Mi-e frică să nu-ți sece Și dragostea-ți… Și-AȘ vrea… Aș vrea ca depărtarea Să se prefacă-n fum! Să pot atinge zarea, Să fii aici… Acum, Aș vrea să-ți mângâi părul Ce-ți unduie pe umeri, Să potolesc din dorul Ce mușcă rău… Și-apoi…. Aș vrea să fim deschiși: Iubirea vine-n goană Și pleacă pe furiș… Și-atunci… Cin’ s-o ajungă? 15.05.1971, revizuit în 2012 Publicat în volumul Tangouri, mereu tangouri, Editura Destine, 2004

154

LE TANGO DE JE VOUDRAIS (Je suis effrayé et je voudrais)

Version française par Ecaterina Chifu

Quand je vois que le temps passe En semant en moi l’oubli, Je crains ne pas sécher L’amour… et je voudrais… Je voudrais que l’éloignement Devenir une fumée ! Pouvoir toucher l’horizon, Pour que tu sois ici… Maintenant Je voudrais caresser tes cheveux Qui ondulent sur tes épaules, Pour apaiser le désir Qui mord si fort… Et puis… Je veux être tous les deux sincères : L’amour vient passionnément Et il s’en va furtivement… Et alors… Qui peut-il l’atteindre ? le 15.05.1971, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, toujours tangos, Éditions Destine, 2004

155

TANGOUL ADORAȚIEI Motto: Și raiul este trist dacă-i pustiu, Iar îngerii din cer o știu – Și grija lor spre oameni se îndreaptă La cuget și la faptă înțeleaptă. Vasile Groza, „Raiul Trist” (volumul 101 Poeme)

De ce când vii…, De-ar fi azi iar, Îmi dai fiori?!… Iar uneori, De ce când pleci…, De-ar fi mai rar, Un gust amar îmi lași și… TRECI!? De ce iubire… HAI! N-alergi! Să o cuprinzi!? Fiindcă aș vrea să fim la fel și EU și EA! De ce îți spun atunci… Să-ți spun Ce-n vorbe pun? N-o să te-amuze? Ce-ți spun? Că ale tale buze Din cupa fiecărei flori, Din roșul trandafirilor, A adunat a primăverii proaspete culori. Ți s-a vărsat tot focul firii În brațe! În strânsoarea lor… Simt dăruirea!… Patima iubirii Se vede-n ochii tăi curați, În noapte luminați 156

LE TANGO DE L’ADORATION Version française par Ecaterina Chifu Devise : Le paradis aussi est triste s’il est désert Et les anges dans le ciel le savent bien Leurs soins vers les gens se tournent Vers la pensée et le bon fait. Vasile Groza, « Le Paradis triste », du volume 101 Poèmes

Pourquoi quand tu viens… Si tu viens de nouveau aujourd’hui, Tu me donnes des frissons ?!… Mais parfois, Pourquoi quand tu pars… S’il est possible rarement, Tu me laisses un goût amer et… TU PASSES !? Pourquoi l’amour… ALLONS ! Tu ne cours pas ?! Pour l’embrasser !? Parce que je veux être moi et LUI pareilles ! Pourquoi dois-je dire alors… Permets-moi de te dire Ce que je mets dans les mots ? Tu ne seras pas amusée ? Que dis-je ? Que tes lèvres ont ramassé Les couleurs printanières, fraîches, De la coupe de chaque fleur, Des roses rouges, Et tout le feu de la nature Est versé dans tes bras ! Dans leur emprise, Je sens leur passion !… L’ardeur de l’amour Est reflétée dans tes yeux purs, Pendant la nuit ils sont éclairés 157

De degetele lungi, trandafirii, A nepalpabilelor raze-ale iubirii. Ei m-au convins că n-am greșit Când te-am privit și mi-am dorit Destăinuirea că TE-ADOR!! 15.05.1971, revizuit 2013 Publicat în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în volumul Tangouri de ieri, tangouri de azi, Editura Arefeana, 2012 și în revista Apollon, nr. 34/martie 2013

158

Par les longs doigts roses, Des intouchables rayons d’amour. Ils m’ont convaincu que je n’ai pas fait une erreur, Quand je t’ai regardée et j’ai désiré La confession parce que… JE T’ADORE !! 2013, révisé le 15.05.1971 Publié dans le volume Tangos, 2002, Éditions Destine, aussi dans le volume Tangos d’hier, tangos d’aujourd’hui, Édition Arefeana, 2012 et dans la revue « Apollon » no. 34/mars, 2013

159

TANGOUL REGĂSIRII DINCOLO… Dincolo de porțile soarelui Se-ascunde… PLOAIA, PLOAIA… ce spală, Din când în când, Dar spală…, Bolțile zorilor, Acum… Îngălbenite un pic De trecerea COPILĂRIEI! Bolțile zorilor… Care împrăștie apoi, În jocul ultimelor picături, Culori din… CURCUBEUL AMINTIRILOR Ce încă mai reflectă nuanțele părerilor de rău! DINCOLO… Dincolo de… Dar brusc, Pecetluind culorile Cu semnul dat de adierea TIMPULUI, Rostogolirea-n cupa REGĂSIRILOR Redă tăria soarelui, ascunzând bolțile aurorelor boreale Și… spulberând aripile din interior Înălțate pe-ndoielile privirilor Ajută RECĂPĂTAREA puterii de a trece pragul DINCOLO… DINCOLO Spre… Bolțile curate ale unei noi zile. 16.11.1979–5.05.1996, revizuit 2012 Publicat în volumul de poezii Tangouri, mereu tangouri, Editura Destine, 2004 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

160

LE TANGO DES RETROUVAILLES Version française par Magda Barbier

DE L’AUTRE CÔTÉ… De l’autre côté des portes du soleil Se cache… LA PLUIE, PLUIE qui lave, De temps en temps, Mais elle lave…, Les Voûtes des Aurores, Maintenant… jaunissant un peu Du passage de L’ENFANCE ! Les Voûtes des Aurores… Qui éparpillent après, Dans le jeux des dernières gouttes Des couleurs… DE L’ARC-EN-CIEL DES SOUVENIRS Qui reflète encore les nuances des regrets ! DE L’AUTRE CÔTÉ… De l’autre côté de… Mais brusquement, En scellant les couleurs Avec le signe laissé par la brise du TEMPS, La dégringolade dans la coupe des RETROUVAILLES Rends la force du Soleil en cachant les voûtes des aurores boréales Brisant l’élan de l’intérieur Et… Rehaussé sur les incertitudes des regards Aide à la RÉCUPÉRATION du pouvoir de passer le seuil DE L’AUTRE CÔTÉ… DE L’AUTRE CÔTÉ… Vers… Les Voûtes immaculées d’un nouveau jour. le16.11.1979–5.05.1996, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, tangos toujours, Édition Destine, 2004, dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

161

TANGOU NEAȘTEPTAT

Motto: Sexul e ca ninsoarea: niciodată nu știi cât o să dureze și la câți cm o să ajungă. Filosofie glumeață de cafenea

Când grijile te copleșesc Și te silesc să stai retras Constați că nu ți-au mai rămas Nici chiar prieteni de pripas! Prietenii pe care-i știi Din vremea când erau copii, Te ocolesc… dacă-i previi! Le este frică să încerce A te-ntreba, așa, la rece: Ce s-a-ntâmplat de nu-ți mai trece?! Sunt cei ce au uitat cumva… că viața are undeva Un colțișor neprihănit doar de credință ocrotit! Acolo poți fi cât de mic, Să n-ai de oferit nimic Și tot găsești… speranța-n plic! Ea-n mod neașteptat conduce …chiar fericirea din răscruce Dând siguranță revenirii… chiar dacă-i împotriva firii, În schimbu-acestui semn… ceresc, Primit ca dar ce-l prețuiesc Numai aceia ce, când cresc, La modul clar păcătuiesc: Deoarece din nou… Iubesc! 03.05.2014 Publicat în volumul Tangouri… sub acoperire, Editura Editgraph, 2014 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

162

LE TANGO INATTENDU Version française par Magda Barbier Devise : Le sexe est comme la neige : on ne sait jamais combien de temps cela va durer, et a combien de cm ça va arriver. Philosophie plaisante du café

Accablé par les soucis Qui t’obligent à rester solitaire Tu constates qu’il ne te reste plus… rien Même plus les faux amis ! Les amis que tu connaissais Du temps où ils étaient enfants Ils t’évitent si tu es trop triste Ils craignent de te demander Ainsi… froidement : Qu’est-ce qui t’es arrivé ? Pourquoi cela ne s’arrête pas ? Il y a ceux qui ont oublié peut-être…Que la vie a quelque part Un petit coin immaculé… Seul protégé par la foi ! Là-bas, tu peux être tout petit Et n’avoir rien à offrir, Mais tu trouves toujours l’espoir caché ! Il te mène de manière surprenante Vers le bonheur en dilemme Donnant la certitude du retour, Même s’il est contre la nature En échange de ce signal céleste Reçu comme un don précieux Seulement ceux qui… quand ils deviennent grands Vont clairement faillir Parce qu’à nouveau… ILS AIMENT !! le 03.05.2014 Publiée dans le volume Tangos… secrets, Éditions Editgraph, 2014 et dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

163

TANGOU DE TRĂIT CLIPA Motto: În fiecare tren al lumii, viața circulă pe compartimente. Tudor Mușatescu

S-au repetat atât de multe crize De când am renunțat la vise, Lăsând COPILĂRIA singură-ntre neguri Să joace fără pic de reguli… De-a viața „repede-nainte”, ca ADULT, În căutarea… timpului pierdut, Încât nici n-am mai sesizat esențialul: Numai trăirea clipe-i idealul! S-au întâmplat atât de multe lucruri, De când am inventat noi trucuri, Lăsând ADOLESCENȚA singură s-aleagă , Să joace sau să se retragă, Fără să luăm aminte că îl implicăm Pe „Carpe Diem” când parodiem … MATURIZAREA dusă la extrem. S-a tot blamat atât de mult normalul De când am evitat scandalul Și-am atacat formal… cu-n vis, banalul Ce-a cauzat precis cam tot ce s-a-ntâmplat, Uitând de rolul altui „vinovat” prezis Care-a lăsat plictisul și rutina… să își asume toată vina, Încât am renunțat s-o spun subtil: În noi trăiește veșnic un… COPIL! Suceava, 12.06.2016 Publicat în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016

164

LE TANGO POUR VIVRE LE MOMENT Version française par Magda Barbier et Ecaterina Chifu Devise : Dans chaque train du monde, la vie circule par compartiments. Tudor Mușatescu

Tant de crises se sont répétées Depuis qu’on a renoncé aux rêves Laissant L’ENFANCE seule entre les brumes Jouer sans aucune règle, aucune Le jeu de la vie « Vite ! En Avant ! » comme l’adulte À la recherche du temps perdu, Qu’on ne s’est même pas aperçu que l’essentiel C’était de vivre le moment : Jouir de la vie c’est l’idéal ! Tant de choses se sont passées Depuis qu’on a inventé de nouveaux trucs, Laissant l’Adolescence seule à choisir : Jouer ou se retirer Sans faire attention qu’on implique Le « Carpe Diem » quand on fait la parodie … de La Maturation menée à l’extrême. On a tellement réprouvé le normal, Depuis qu’on a évité le scandale Et on a critiqué de pure forme… comme en rêve, le banal Qui a causé exactement ce qui s’est passé, En oubliant le rôle du coupable supposé Qui a laissé l’ennui et la routine assumer toute la faute, Alors, j’ai renoncé à dire d’une manière subtile À l’intérieur de nous tous vit toujours… UN ENFANT ! Suceava, le 12.06.2016 Publié dans le volume Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016

165

TANGOU DE NEUITAT REPETITIV Motto: De-ar fi să bei mereu din laptele lunar, Nu te-aș opri. E visul tău. Nimic nu-i în zadar… Elisabeta Iosif, „De-ar fi”

Doresc să te mângâi, iubito, Ca să-ți recuperez dorința cea dintâi, Călcată zdravăn în picioare, Atunci când din visare mi-ai lipsit …Necontenit. Doresc să regăsim, iubito, Acel motiv sublim ce-alimenta avântul De a te-ndrăgosti… doar folosind cuvântul, Păstrat pe sfert, drept știre-n pomenire, Cu o menire certă-n …Nemurire Doresc să te alint, iubito, Și să-ți promit că țelul meu de căpătâi rămâi, Chiar dacă simt cum ceasul biologic Mă-mpinge logic spre teren minat, Pe care timpul l-a marcat …Premeditat Doresc să retrăim, iubito, Din nou intens…, la modul permanent, Acel subtil prim sentiment dement, De fapt nevinovat moment, Care ne-a fermecat cu stil Când ne-a asigurat, intuitiv, că nu-i ostil Făcând ca tot ce s-a-ntâmplat apoi, legal, Să fie ulterior, retroactiv, considerat oficial Doar pentru-a fi apoi redeclarat …Fatal. 166

LE TANGO INOUBLIABLE RÉPÉTITIF Version française par Magda Barbier Devise : Si tu regardais sans cesse la blanche lumière lunaire Je ne pourrais pas t’arrêter. C’est ton rêve. Rien n’est en vain… Elisabeta Iosif, „Si seulement”

J’aime tant te caresser ma bien-aimée ! Pour retrouver ton premier désir Foulé aux pieds intensément Alors que tu étais absente de mes rêves …Sans cesse Je voudrais retrouver, ma bien aimée Ce sublime motif qui nourrissait l’envie De s’éprendre… rien qu’en s’aidant d’un mot. Gardé un petit peu, comme une trace dans la mémoire, Avec une mission sûre dans …l’immortalité Je voudrais te cajoler ma chérie ! Et te promettre que tu restes mon support Même si je sens que l’horloge biologique Me pousse logiquement vers un terrain miné Que le temps a marqué …De manière préméditée Je désire revivre, ma chérie ! À nouveau intensément… de manière constante Ce subtil premier sentiment fou, En fait un innocent moment, Qui nous a charmé profondément Quand on nous a assuré, intuitivement, que ce n’est pas hostile Et tout ce qui s’est passé après, légalement Soit ultérieurement, rétroactif, considéré officiel Pour être après redéclaré …Fatal. 167

Doresc să te mai rog, iubito! Când vrei să pleci precipitat, Să-mi lași speranța drept zălog, Ca un prolog al gândului curat, Ce mă împinge repetat spre-a te-atinge Mai înainte de-a mă stinge-n mod definitiv, Deoarece-i recalcitrant ostil și …Obsesiv! Doresc, de fapt, iubito, să rămân activ! La modul preventiv, nu abuziv, Spre a mă asigura neîncetat Că pentru tine sunt de fapt constant, de neuitat. …REPETITIV. 13.09.2013–21.03.2014, revizuit martie 2016 Publicat în volumul Un tangou numit dorință, Ro.cart, 2016 Videoclip: https://youtu.be/9w8CywQRbNw

168

Je désire encore te demander, ma chérie ! Quand tu veux partir précipitamment Me laisser l’espoir en gage Comme un prologue d’une pensée pure Qui me pousse sans cesse à t’atteindre Avant de disparaître définitivement Parce qu’il est récalcitrant, hostile et …obsessif En fait, je voudrais rester actif, ma chérie ! De manière préventive, pas abusive Pour m’assurer sans cesse Que pour toi je suis en fait constant, inoubliable, …RÉPÉTITIF. le 13.09.2013–21.03.2014, révisé en 2016 Publié dans le volume Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016 Vidéoclip: https://youtu.be/9w8CywQRbNw

169

TANGOU ÎNLĂCRIMAT Motto: IUBIREA NECONDIȚIONATĂ! Care-n real persistă cu adevărat, E doar atunci când… repetat, reface ciclul vieții și există! Nicu Doftoreanu, „Tangou între două lumi”

Ploaia plină de tristețe… n-o simțeam în tinerețe! Trebuie s-o recunoaștem: Ne dorim de când ne naștem Tot felul de prostioare Cu sclipiri amăgitoare, Dar pe care le-aruncăm, Când creștem și realizăm Că sunt numai poleite: Nu pot fi refolosite… Fiind dorințe depășite, Rămase ca… amintiri, pline de nepotriviri! Ce…, când trupul ne trădează Dar ne lasă mintea trează Le numim doar… AMĂGIRI Și atunci ne întrebăm: De ce oare regretăm… și adesea LĂCRIMĂM Că… totuși nu s-a păstrat… Locul ăla minunat Unde-au făcut primii pași acei tineri nărăvași, Care au avut noroc: N-au îmbătrânit deloc! Păstrați în lumea reală ca fiind forma ideală… De-a uita lumea de-afară, Peter Pan cu a lui țară, Unde ploaia cu tristețe… Se simte ca-n tinerețe! Suceava, 03.10.2015 Publicat în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016

170

LE TANGO LARMOYANT Version française par Magda Barbier Devise : L’AMOUR INCONDITIONNEL qui existe vraiment c’est alors quand… répété, il reconstruit le cycle de la vie et existe ! Nicu Doftoreanu, « Le tango entre deux mondes »

La pluie pleine de tristesse …on ne la sentait pas au cours de la jeunesse ! On doit le reconnaitre que depuis qu’on est au monde Nous voulons faire toutes sortes de bêtises Aux éclats illusoires, mais on les rejette quand on grandit et on réalise Qu’elles ont un faux éclat ; Elles ne peuvent plus être utilisées ! Étant des désirs dépassés, Restés comme souvenirs, pleins de discordances Et après tout… Quand le corps nous trahit Mais nous laisse l’esprit vif On les appelle ILLUSIONS Et alors on se demande : Pourquoi nous regrettons… et souvent nous PLEURONS ? Car… toutefois on n’a pas gardé… Ce lieu merveilleux Où on a fait les premiers pas là où les jeunes peu dociles Ont eu la chance De ne pas du tout vieillir ! Protégés dans le monde réel comme étant la forme idéale Pour oublier le monde extérieur Peter Pan et son pays Là où la pluie avec tristesse… On la sent comme Pendant la jeunesse ! Suceava, le 03.10.2015 Publié dans le volume Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016

171

TANGOUL PRIMULUI COPIL STRIC! Zilnic stric câte ceva. De mic, de când mă știu am tot stricat: Întâi am luat icoana copilăriei și am izbit-o-n zidul realității Apoi, învingând puterea inerției, M-am regăsit și am încercat să lipesc bucățile rămase, Dar le-am găsit, risipite de suflarea imensității, În spațiile nefolosite din celelalte trei dimensiuni. LE ADUN! Le adun și reușesc să… STRIC… Conturul norilor care zdrențuiesc cerul, Dând depărtărilor aerul că încă mă doresc. Dar ele nu-mi mai primesc umbra și mi-o aruncă-n viața ta, Unde reușesc să-ți stric fericirea. Totuși nu mă opresc! STRIC! Stric mai departe metodic: Bucățică cu bucățică! Până când aproape-am terminat de stricat . A mai rămas doar o singură floare, Pe care parc-am mai văzut-o undeva! De-aceea, încercând să n-o strivesc, Deoarece pentru o floare merită să facem orice sacrificiu, Iau micuțul ghem de viață în brațe Și-ncerc să-l desfășor căutându-i capătul Însă, definind conturul anilor pierduți, Stric FARMECUL CURIOZITĂȚII, Pentru că-n clipa-n care ajung la capăt… PIERD! Septembrie 1974, revizuit 2012 Publicat în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002, în Ziarul de Cluj, 09.01.2013, în revista „Bogdania”, nr. 5, iunie 2014 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

172

LE TANGO DU PREMIER ENFANT Version française par Magda Barbier

JE CASSE ! Tous les jours je casse quelque chose, Depuis que je suis tout petit, j’ai toujours cassé : Tout d’abord j’ai pris l’image de l’enfance et je l’ai heurtée dans le mur de la réalité Ensuite, triomphant du pouvoir de l’inertie, Je me suis retrouvé et j’ai essayé de coller les morceaux restants, Mais je les ai trouvés, répandus par le souffle de l’immensité, Dans les espaces inutiles des autres trois dimensions ! JE LES ASSEMBLE ! Je les assemble et je réussis à… CASSER… Le contour des nuages qui déchirent le ciel, Donnant aux lointains l’impression qu’ils me désirent encore, Mais ils ne reçoivent plus mon ombre et la rejettent dans ta vie Où je réussis à détruire ton bonheur Et pourtant je ne m’arrête pas ! JE CASSE ! Je casse toujours méthodiquement : Morceaux par morceaux ! Jusqu’à ce que je finisse de tout casser, Il ne reste plus qu’une seule fleur, Qu’il me semble avoir vu quelque part ! Pour cela, j’essaye de ne pas l’écraser, Parce qu’une fleur mérite qu’on fasse n’importe quel sacrifice, Je prends le petit peloton de vie dans mes bras Et j’essaie de le dérouler en cherchant son bout, Mais, en définissant le contour des années perdues, J’abîme LE CHARME DE LA CURIOSITÉ, Parce que au moment où j’arrive au bout… JE PERDS ! 1974, révisé en 2012 Publiée dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002, dans le « Journal électronique de Cluj », le 09.01.2013, dans la revue « Bogdania » no. 5/juin, 2014 et en l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

173

TANGOUL SOLDATULUI NECUNOSCUT (pentru cei căzuți la datorie în Primul Război Mondial)

Motto: Muică, suntem neam de piatră, Când e vorba pentru vatră… Virgil Carianopol, „Cântec oltenesc”

Eu sunt soldat necunoscut, Uitat atunci… demult, sub scut, Dar ridicat adeseori, Prin monumente până-n nori! Aș vrea așa de mult să știți… C-aveam copii, C-aveam părinți, Un singur lucru nu aveam… Și pentru el atunci luptam N-aveam o ROMÂNIE MARE… Dorită și-astăzi cu ardoare! De-aceea-ntreb de-aici, de jos… De ce n-ați tras nici un folos Din lupta dus-atunci de noi? De ce ne-ați declarat eroi? Azi m-am întors dar n-am găsit Decât pământul părăsit! Necultivat, dar jinduit, deoarece l-am îngrășat Cu corpul nostru de-altădat’ Spuneți-mi: Unde s-a greșit?! Pe-acest pământ de-a devenit …așa povară la trăit? Suceava, 25.10.2014 Publicat în revista „Apollon”, nr. 13(56)/dec. 2014, în revista „Bogdania”, nr. 7/decembrie 2014, în „Cetatea lui Bucur”, nr. 16/oct-dec. 2014, în antologia Din livada înflorită a iubirii, EMMA, Focșani, în volumul Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015 și în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016

174

LE TANGO DU SOLDAT INCONNU

(Pour ceux qui sont tombés par devoir pendant la première guerre mondiale) Version française par Magda Barbier Devise : Mère, nous sommes un peuple fort comme un roc Quand il s’agit de notre pays… Virgil Carianopol, « Chanson d’Olténie »

Je suis le soldat inconnu Oublié, il y a longtemps… sous le bouclier. Mais relevé quelquefois, Par des monuments jusqu’aux nuages ! Je voudrais tant vous faire savoir que j’avais des enfants que j’avais des parents Une seule chose me manquait Et pour cela autrefois je luttais : Je n’avais pas une GRANDE ROUMANIE… désirée encore aujourd’hui ardemment ! C’est pour cela que je demande, ici bas… Pourquoi n’avez-vous pas tiré un enseignement De la lutte menée par nous ? Pourquoi nous avez-vous déclaré des héros ? Aujourd’hui je suis revenu mais je n’ai trouvé que la terre abandonnée stérile… mais convoitée Parce qu’on l’a fertilisé… Avec nos corps dans le temps Dites-moi : Ou on a fauté ?! Sur cette terre qui est devenue …un fardeau pour y vivre ? Suceava, le 25.10.2014 Publié dans la revue «Apollon », no. 13(65)/déc. 2014, dans la revue « Bogdania », no. 7/déc. 2014, dans l’anthologie Du verger en fleurs de l’amour, EMMA, Focșani, 2014, dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015 et dans le volume Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016

175

TANGOU ÎNTRE DOUĂ LUMI Motto: Trupul și-l păstrează cel făptuitor Spre-a-nvăța ce-i moartea… Celor ce nu mor. Petru Solonaru, „Mantaua”

Cu gândul de a defini de unde poate proveni Momentul critic în CREDINȚĂ, Degust etape de… CĂINȚĂ, Sperând a reveni plăcut …asupra timpului pierdut, Spre-a-i da dorința de-nceput. Dar asta-i tot ce-mi amintesc, În clipa-n care regăsesc Misterioasele priviri, Promise-n tandre potriviri! Așa că mă opresc un pic, De frică să nu stric nimic, Atunci când nimbul face schimbul, În fața marelui portal, De la carnal înspre astral. Doar… c-așteptând să-mi vină rândul, Constatat că forța superioară, Descoperită prima oară De cei ce ne-au adus pe lume, Ne-mpinge numai spre… renume, Uitând că viața-i bun pierdut, Atunci când nu ai cunoscut Deloc iubire-adevărată, Ce-apare brusc revigorată, Când este… necondiționată De un loc! Și asta, dac-avem NOROC! 176

LE TANGO ENTRE DEUX MONDES Version française par Magda Barbier Devise : Le coupable garde son corps Pour apprendre ce qu’est la mort…. à ceux qui ne meurent pas… Petru Solonaru, « Le manteau »

Avec la pensée de définir d’où peut provenir Le moment critique dans la FOI Je déguste des périodes de REGRETS En espérant revenir agréablement …sur le temps perdu. Pour lui donner le désir (l’envie) du début Et ça c’est tout ce dont je me souviens Dans l’instant où je retrouve Les mystérieux regards Promis aux tendres arrangements ! Alors, je m’arrête un peu De peur de ne rien casser Au moment où l’auréole fait l’échange Devant le grand portail Le passage du matériel vers le spirituel. Mais en attendant mon tour Je constate que la force supérieure Découverte la première fois Par ceux qui nous ont emmené au monde Nous pousse uniquement vers la renommée En oubliant que la vie est « un bien perdu » Si tu n’as pas du tout connu Le véritable amour Qui apparaît brusquement revigoré Quand il n’est pas conditionné D’un lieu Et cela, si on a de la CHANCE ! 177

Așa că, pentru-a defini De unde poate proveni, Momentu-n care, mânioși, Ne transformăm în ticăloși Și renunțăm la încercarea De a ne regăsi visarea, Ce-azi pare mică, prăfuită, Cam perimată, depășită, Fiind nemachiată, desuetă, Chiar dac-a fost cândva cochetă, E necesară chiar… CREDINȚA! Ea-ți poate converti preștiința Făcându-te să ți-o asumi, Oprind vibrația dintre lumi Prin mântuire repetată, Cu-adevărat purificată, Redată în primire vieții Ca acceptare-a tinereții, Ce a găsit într-un final Un sentiment… zis MATERNAL Ce poate duce triumfal De la astral înspre carnal! Suceava, 12.09.2015–21.01.2016 Publicat în revista „Apollon”, nr. (1)69/ianuarie 2016, în revista „Cetatea lui Bucur”, nr. 84/20, februarie 2016 și în volumul Un tangou numit dorință, Editura Ro.cart, 2016

178

Ainsi que pour définir D’où peut provenir Le moment dans lequel, furieux, On se transforme en canaille Et on renonce à la tentative De retrouver la rêverie Qui semble aujourd’hui petite, poussiéreuse Un peu démodée, périmée N’étant pas maquillée, désuète Même si elle a été une fois coquette, La confiance est même nécessaire Elle peut convertir la prescience En t’obligeant à l’assumer, En arrêtant la vibration entre les mondes Par la rédemption répétée Vraiment purifiée Rendue à la vie Comme l’acceptation de la jeunesse Qui a trouvé au final Un sentiment dit MATERNEL Qui peut mener de manière triomphale du spirituel vers le matériel ! Suceava, le 12.09.2015–21.01.2016

Publié dans la revue «Apollon », no. (1)69/janvier 2016, dans la revue « Cetatea lui Bucur », no. 84/20 février 2016 et dans le volume Un tango nommé désir, Éditions Ro.cart, 2016

179

TANGOU DE ÎNGÂNAT Motto: Copilul râde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul. Tânărul cântă: Jocul și înțelepciunea mea e iubirea. Bătrânul tace: Iubirea și jocul meu e înțelepciunea. Lucian Blaga, „Trei fețe”

Dacă cineva întreabă Ce fac eu când nu am treabă?! S-ar putea să nu-i răspund, Să-l trimit să stea la rând. Să-și vadă o stea căzând… Toată lumea vrea să știe Ce-am luat din copilărie! Toată lumea vrea să afle Biete suflete bolnave! Doamne, Ce priviri hulpave! Însă eu sunt doar… DORINȚĂ Închisă-n această ființă, Condamnat a suferi Până când se va sfârși… Plictisul de zi cu zi! 21.01.2013 Publicat în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2013, în „Ziarul electronic de Cluj”, 24.09.2013, în revista „Pagini românești”, Noua Zeelandă, nr. 99/septembrie 2013

180

TANGO POUR MURMURER Version française par Ecaterina Chifu Devise : L’enfant rit : Ma sagesse et mon amour c’est le jeu. Le jeune homme chante : Mon jeu et ma sagesse c’est l’amour. Le vieux se tait : Mon amour et mon jeu c’est la sagesse. Lucian Blaga, « Trois visages »

Si quelqu’un se demande parfois Ce que je fais quand je ne travaille pas ?! Peut-être, je ne pouvais pas lui répondre, Et l’envoyer faire la queue. Pour voir une chute « d’étoile » ! Tout le monde veut savoir Ce que j’ai pris dès l’enfance ! Tout le monde veut apprendre Pauvres âmes très malades ! Dieu ! Quels regards avides ! Mais je suis juste… UN DÉSIR Enfermé dans cet être Condamné à souffrir, Jusque quand tout finira… Les ennuis de tous les jours ! le 21.01.2013 Publié dans le volume Le rythme de tango, Éditions Destine, 2013, dans le « Journal électronique de Cluj », le 24/ 9/ 2013, dans le magazine « Pages roumaines », Nouvelle-Zélande, no. 99/Septembre 2013

181

TANGOUL PRIMULUI BAL Motto: Nu știu dacă sufletul unui filosof dorește mai mult decât să fie un dansator bun. Friedrich Nietzsche

La Primul Bal, când obosim, Oprim pe loc să lenevim Și suflul să ni-l potrivim! Devine-atuncea evident Că dansul nu-i prea… eficient, Chiar dac-atunci ne regăsim Într-un sărut care-i… sublim, Dar nu putem la nesfârșit Să așteptăm alt ritm școlit, Chiar dacă știm, sau presimțim, Că va veni un alt regim Mult mai grăbit, Nepotolit… de neoprit, Ce ne va lua la rost cam tare… De-om tropăi toți din picioare! Nu regretăm o așteptare, Din care-am învățat uimit: Cu dansul nu e de glumit!! De fapt el ține totu-n loc, luând sentimentul la noroc – Așa că-ntreb: De ce iubim, Când știm că o să suferim! Dar hai să tac!… Fiind primul bal… e totul încă ireal… Nerepetabil de banal, într-un context zis… IDEAL. 17.09.2013 Publicat în volumul Tangouri… sub acoperire, Editura Editgraph, Buzău, 2014 Postat pe site-ul Clubului Cafeneaua Literară, 04.02.2014, în revista de cultură „CRONOS – Penița de Aur”, nr. 5-6/iulie-august 2013, în antologia Cuvinte sculptate, Editura Editgraph, Buzău, 2014, în antologia Mama, Editura Autograf MGM, Vâlcea, 2014 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

182

LE TANGO DU PREMIER BAL Version française par Magda Barbier Devise : Je ne sais pas si l’âme d’un philosophe désire beaucoup plus que d’être un bon danseur. Friedrich Nietzsche

Au premier bal, quand la fatigue se fait sentir Nous nous arrêtons sur place pour nous reposer Et notre âme, l’harmoniser Alors ça devient évident Que la danse n’est pas… efficace Même si alors on se retrouve Dans un sublime baiser, Mais on ne peut attendre indéfiniment Un autre rythme comme un professionnel Même si nous le savons, ou le pressentons Qu’une autre mode va arriver Encore plus pressé Inapaisé… et irrépressible, Qui va nous réprimander et nous faire trépigner ! On ne regrette pas l’attente, Qui nous a étonnement appris : Que la danse n’est pas une plaisanterie !! En fait il retient tout en place, en donnant une chance au sentiment Ainsi je me demande: Pourquoi aime-t-on Quand on sait qu’on va souffrir ! Mais, allez, je vais me taire !… Etant le premier bal, tout est encore irréel… Incroyablement banal, dans un contexte dit… IDÉAL. le 17.09.2013 Publié dans le volume Tangos sous recouvrement, Édition Editgraph, Buzău, 2014 Posté sur le site Club du Café Littéraire, le 04.02.2014, dans la revue « Culture CRONOS, La plume d’or », n° 5-6 juillet-août 2013, dans l’anthologie Mots sculptés, Édition Editgraph, Buzău, 2014, dans l’anthologie La Mère, Édition Autograph MGM, Vâlcea, 2014 et dans l’anthologie Les Tangos de toujours, Édition Destine, 2015

183

TANGOUL VALSULUI PIERDUT Motto : Cu profesoara, în duet, Eu aș cânta un menuet, Cu un preludiu-n SI bemol Și c-un acord final la… SOL. epigramă de Nicolae Gonț-Topor

Ne străduim să ne autodepășim, Când în necunoscutul valsului pășim Tot căutând memoria ancestrală,… Cea care-acuma este virtuală, Fiindc-am intrat în era digitală, În care doar comunicăm …Și nu ne implicăm. Ne străduim… dar nu prea reușim! Ne place mult să-l ascultăm, Dar nu mai știm să îl dansăm, E clar că ne lipsește-o profesoară Cu experienț-atât de necesară Să ne învețe-acum, la TINEREȚE, Că relativitatea realității… TRECE! Desigur nu-i întâia oară, Când scormonim prin viața similară, Spre a afla de unde s-a desprins Iubirea care ne-a împins… Pe drumul altădată larg deschis, Care, constant acum, …Ne pare-nchis! Ba chiar ne-o spune franc, în față: – Atenție mare la… PREFAȚĂ! Altfel îți moare frumusețea-n fașă, Dacă dorința-i prea trufașă! Și asta doar din lipsă de povață, Căci multe din reperele ce le-am avut pe rol 184

LE TANGO DE LA VALSE PERDUE Version française par Magda Barbier Devise : En duo avec madame la professeur Je chanterai un menuet Avec prélude en SI bémol Et avec l’accord final en SOL. épigramme de Nicolae Gonț-Topor

On fait son possible pour nous surpasser Quand on s’achemine dans l’inconnu de la valse En cherchant sans cesse l’ancestrale mémoire… Celle-ci qui maintenant est virtuelle, Car on est entré dans l’ère digitale, Dans laquelle seul on communique Et on ne s’implique pas On fait son possible… mais on arrive pas toujours ! Nous aimons beaucoup l’écouter, Mais on ne sait plus la danser, C’est clair qu’il nous manque une femme professeur, Ayant l’expérience nécessaire Pour nous apprendre maintenant… dans la JEUNESSE, Que la relativité de la réalité… PASSE ! Bien sûr ce n’est pas la première fois Quand on creuse dans la vie antérieure, Pour savoir d’où est parti L’amour qui nous a poussé… Sur le chemin autrefois grand ouvert, Qui, Je constate à présent … Nous semble fermé ! Il nous dit sincèrement, en face : – Attention a la première idylle ! Autrement la beauté se meurt dés l’âge le plus tendre, Si le désir est trop orgueilleux ! Et ça, par manque de conseil, Car parmi les nombreux repères que j’ai eu dans mon rôle 185

Au dispărut acum de mult în interior Fiind îngropate tainic în trecut, în ceață, Dar nu-i nimic! Mai așteptăm o viață! Deci HAI! Să nu mai insistăm! Să ne prefacem c-acceptăm, Chiar dacă încă nu putem zbura-ncercăm! Fiindcă un singur lucru știm precis: Că nemișcarea-i doar un vis, Când plictiseala te-a cuprins, Așa c-aș vrea să ies din mediul virtual, Îmbrățișând iar realitatea de om normal, Și să revin spre locul mai banal Prin care cred c-am mai trecut! Când te-am văzut și cunoscut! În ritmul VALSULUI… PIERDUT.

16.01.2013 Publicat în volumul Tangouri… sub acoperire, 2014 și în antologia Planeta iubirii, Editura Cetatea Cărții, 2014

186

Et qui ont disparus il y a longtemps à l’intérieur En étant secrètement enfouis dans le passé… dans le brouillard, Mais ce n’est rien ! Nous attendons encore une autre vie ! Donc ALLONS ! N’insistons plus ! Nous faisons semblant d’accepter, Même si nous ne pouvons pas voler, nous essayons ! Car on sait avec précision une seule chose : Que l’immobilité est seulement un rêve, Quand l’ennui t’as pris, Ainsi je voudrais sortir du monde virtuel, En embrassant à nouveau la réalité d’un homme normal, Et revenir vers une vie plus banale Par laquelle je suis déjà passé ! Quand je t’ai vue et t’ai connue ! Sur le rythme de la VALSE… PERDUE. le 16,01,2013 Publié dans le volume Tangos sous recouvrement, 2014 et dans l’anthologie La planète de l’amour, Éditions Cité du livre, 2014

187

TANGOUL ZILELOR CE VIN Motto: M-a adus barza În zodia fecioarelor – Numai pierderi Numai sentimente. Cornel Balaban, „Barza”

Cu fiecare zi ce vine Mă simt tot mai legat de tine Și recunosc: Mă-ntinerești, Când văd că încă mă iubești! Ca orice om cinstit, credeam, Chiar dacă nu prea mai speram, Că ciclul ăsta de pe urmă, Ce doar natura și-l asumă, Va fi curat și îngeresc… Dar tot mă-ntreb: Dacă greșesc?! Cu fiecare zi mă-nvingi Și reușești să mă convingi Că viața noastră trecătoare E plină toată… de culoare, Când faci Tristețea să dispară! Dar asta sigur niciodată N-o vom vedea-o realizată, Atâta timp cât depărtarea, Ne controlează nemișcarea, Sădind în amintiri …UITAREA.

23.01.2014 Publicat în volumul Tangouri… sub acoperire, Editura Editgraph, 2014 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

188

LE TANGO DES JOURS À VENIR Version française par Magda Barbier Devise : La cigogne m’a amené Sous le signe de la vierge Rien que des troubles Rien que des sentiments. Cornel Balaban, « La cigogne »

Avec chaque jour qui vient Je me sens de plus en plus attaché Et puis je reconnais : Tu me rends jeune, Quand je vois que tu m’aimes ! Comme tout honnête homme, je croyais, Même si je n’espérais plus, Que ce dernier cycle Que la nature prend sur soi, Sera pur et angélique Mais je me demande toujours : Si je trompe !? Avec chaque jour tu me vaincs Et tu réussis à me convaincre Que notre vie passagère Est toute remplie De couleur, Lorsque tu fais disparaître la tristesse ! Mais cela est certain, jamais On ne le verra réalisé Aussi longtemps que la distance Surveille notre éloignement En plantant dans les souvenirs L’OUBLI. le 01.23.2014 Publié dans le volume Tangos… secrets, Éditions Editgraph, 2014 et dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

189

TANGOUL FERICIRII – Știi tu să-ți pregătești fericirea? – Nu, iubirea mea! – Atunci am să-ți explic eu. Ascultă: Iei imaginile risipite-n pulberea soarelui, Cele ale căror umbre se dăruiesc adâncului, topite-n zborul admirației Și, cumulându-le, Le rupi nemișcarea-n fâșii subțiri, pe care le arunci dorului, Apoi, Pentru a nu da timp vântului să tropăie nechemat printre amintiri Și să-și întipărească amprentele în relieful cerului astfel creeat, Imediat… iei zdrențele de lumină, Cele strecurate între timp prin sita norilor, Le-mpletești culoarea și le dai drumul în mijlocul AMINTIRILOR FRUMOASE. Le amesteci bine de tot, Având grijă să se topească și gândul lui „Ce bine ar fi fost să”… Până ce simți cum ți se dilată sufletul în așteptarea unui anume CE! ATUNCI… Și numai atunci, Torni compoziția obținută în formele nenăscute ale somnului, Având însă pregătită alături, în caz că vrei să înlături complet posibilitatea eșecului, Porția de uitare recomandată-n iubirea clasică… Pentru că, să știi: Și din prea multă fericire omul se poate apleca spre superficialitate …ȘI GUȘTI! – Știi tu ce gust are fericirea?! – Nu, iubirea mea ! –Atunci am să-ți explic eu. Ascultă: Când semințele pregătirilor de mai înainte sunt gata să încolțească-n vis, 190

LE TANGO DU BONHEUR Version française par Magda Barbier

– Sais-tu comment préparer ton bonheur ! – Non, mon amour ! – Alors, je vais t’expliquer. Écoute : Tu prends les images dispersées dans la poussière du soleil, Celles dont les ombres sont offertes aux profondeurs, Fondues dans le vol de l’enthousiasme Et, en les réunissant, Tu coupes leur immobilité en fins lambeaux que tu jettes au désir, Ensuite, Pour ne pas laisser au vent le temps de piétiner les souvenirs Et graver ses empreintes dans le relief du ciel ainsi créé, Immédiatement… Tu prends les lambeaux de lumière, Ceux qui se sont glissés entre le dédale des nuages Tu entrelaces les couleurs et tu les déposes au milieu des BEAUX SOUVENIRS. Tu les mélanges bien, En ayant soin d’attendrir même sa pensée « Combien s’eût été bien », Jusqu’à ce que tu sentes que ton âme s’épanouisse Dans l’attente d’un certain QUOI ! ALORS… Et seulement alors, Tu verses la composition obtenue dans l’empreinte vierge du sommeil En ayant préparé à côté, au cas où tu veux écarter un possible échec, La partie d’oubli recommandée dans l’amour classique, Parce que tu dois savoir: Trop de bonheur rend l’homme superficiel …ET TU GOÛTES ! – Sais-tu quel goût a le bonheur ?! – Non, mon amour ! – Alors, je vais t’expliquer. Écoute : Quand les semences des préparations antérieures seront prêtes à germer dans le rêve, 191

Risipind depărtările regretelor lui… „De-aș fi putut să”… Vei găsi, Chiar și în întunericul durerilor înăbușite-n tine, Treptele pe care Regretele alunecă, Nepăsările mor, iar Nehotărârile se spulberă. Urcă-le ! Urcă-le și-n clipa-n care nehotărârea îți va inunda ființa Vei simți gustul ușor diluat însă de așteptare, Pentru că… – Știi tu cât ține fericirea?! – Nu, iubirea mea! – Atunci am să-ți explic eu. Ascultă: Dacă iei sora efemerului,Veșnicia, Și o arunci în golul lăsat de moartea unei singure „clipe eterne”, Vei vedea că forma infinitului e aceeași! Dacă iei iuțeala gândului Și o arunci în calea absolutului, Dorință decolorată de timp, Vei vedea că starea născândă de SISIF e aceeași Și-atunci!… Atunci de ce întrebarea CÂT?! Nu e deajuns că suntem fericiți?! Ce crezi?! – Ba da, iubirea mea, dar, de fapt, CE E FERICIREA Dacă nu apuci PRIMĂVARA?? 13.07.1979, revizuit 2012 Publicat în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002

192

En dispersant les lointains regards de… « si j’avais pu » Tu vas trouver, Même dans l’obscurité des douleurs étouffées en toi, Les marches, sur lesquelles Glissent les regrets, L’indifférence se meurt, L’indécision s’anéantit, Monte-les ! Monte les et au moment où l’indécision va inonder ton être Tu vas sentir le léger goût dilué par l’attente Parce que… – Sais tu combien de temps dure le bonheur ?! – Non, mon amour ! – Alors je vais t’expliquer… Écoute : Si tu prends la sœur de l’éphémère, L’éternité Et tu la jette dans le vide laissé par la mort d’un seul « moment éternel » Tu verras que la forme de l’infini est la même ! Si tu prends le vol de la pensée Et que tu le jette dans le chemin de l’absolu, Désir décoloré par le temps, Tu verras que l’état naissant de SISYPHE est le même Et alors… ! Alors pourquoi la question COMBIEN ?! N’est-il pas suffisant d’être heureux ?! Qu’en penses tu ?! – Oui mon amour, mais en fait, C’EST QUOI LE BONHEUR Si on n’arrive pas au PRINTEMPS ?? le 13.07.1979, révisé en 2012 Publiée dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002

193

TANGOU DEZASAMBLAT Motto: Unele uși trebuie să le închizi nu din orgoliu, ci pentru că nu mai duc nicăieri. Filosofie glumeață de cafenea

Numai cei cărora viața le confirmă importanța, Dându-le drept ajutor SPERANȚA… la purtător, Cred că sunt interesați spre a fi reconfirmați! Dar cum asta nu-i prea des, Devin toți de ne’nțeles! Neștiind că, uneori, acestea sunt provocări, Folosite-n mod frecvent În noroc, prin sentiment! Numai cei cărora viața le infirmă importanța, Realizează cât contează Să îți păstrezi mintea trează, Să nu o ia pe-acel sens ce duce direct spre… STRES: Când… tot cel care-a greșit Pe tine te-a-nvinuit! Așa că de-o fi să fie… să-ți găsești liniștea vie, Precum în copilărie, Nu te grăbi iar să crești, Să devii…cel ce râvnești, Fiindc-atunci din nou primești Doar plăceri, zise… lumești Care nu se depășesc… decât cu-ajutor ceresc! Oare cine va prelua sarcina de-a ne salva?! Cine-l dă ș-apoi iar ia… Momentul spre-al REASAMBLA, Păcălind TĂTICUL TIMP Că avem piese de schimb? Numai cei care în viață au putut să-i facă față. 10.02.2014 Publicat în volumul Tangouri sub… acoperire, Editura Editgraph, 2014 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

194

LE TANGO DÉSASSEMBLÉ Version française par Magda Barbier Devise : Certaines portes doivent être fermées, non pas par orgueil mais parce qu’elles ne mènent nulle part. Philosophie plaisante du café

Seulement à ceux que la vie leur confirme son importance, Leur donnant comme aide L’ESPOIR… au porteur, Je pense qu’ils sont intéressés pour être à nouveau confirmés ! Mais comme cela n’arrive pas souvent, Ils deviennent tous difficiles à comprendre ! Ne sachant pas que parfois tout cela est un défi Utilisé fréquemment Dans la chance, par sentiment ! Seulement ceux à qui la vie leur infirme l’importance, Ils réalisent combien cela compte De garder l’esprit vif Et ne pas prendre le chemin qui mène directement vers… LE STRESS Quand celui qui justement S’est trompé et qui t’a jeté la faute ! De sorte que, pour que tu retrouves la tranquillité saine, Comme dans ton enfance, Ne te dépêche pas de grandir, Pour devenir celui que tu voudrais être, Parce qu’alors à nouveau tu ne reçois Que des plaisirs, dits terrestres (mondaines) Qu’on ne peut dépasser… qu’avec l’aide divine ! Qui va reprendre la mission de nous sauver ? Qui le donne et ensuite le reprend… Le moment pour le ré-assembler En trompant LE PAPA TEMPS Car nous avons des pièces de rechange ! Seulement ceux qui dans la vie ont réussi à résister au temps, le 02.10.2014 Publié dans le volume Tangos… secrets, Éditions Editgraph, 2014 et dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

195

TANGOUL ÎNCEPUTULUI DE VIS Oare unde se găsesc acum UMBRELE?! Oare unde se găsesc acum Umbrele scăpate printre degetele amorțite Care-au pictat întunericul? Se vor fi topit în neființă în freamătul zorilor, Încântate de somnul tău, Devenit acum neliniște șoptită-n dorință!? Sau, poate, Se vor fi rostogolit printre boabele de lumină Scăpate-n neliniștea ce domină necontenit ca o sentință TIMPUL?! Sau… poate, De ce nu? Mângâind în treacăt… NEMURIREA, Se vor fi așezat la masa zeilor și vor fi comandat: – O porție dublă de fericire, vă rog! – Regretăm, sunt terminate! – Dar alături?! E dreptate? – Nu vedeți?!… Amestecă surogat de fericire În paharul singurătății – Desigur… văd… dar poate… Dar nu! NU! Greșesc! Cum de nu m-am gândit de la început?! Umbrele scăpate de sub controlul nopții, Ca fiice ale luminii, Dau gândurilor nerostite iluzia vieții, Tinerețe a inimii La început de vis!

11.07.79–16.02.91 Publicat în volumul Tangouri, Editura Destine, 2002 și în antologia Tangouri dintotdeauna, Editura Destine, 2015

196

LE TANGO DU COMMENCEMENT DU RÊVE Version française par Magda Barbier

Vraiment, où trouve-t-on maintenant LES OMBRES ? Où les trouve-t-on maintenant Les ombres échappées à travers les doigts engourdis Qui ont peint l’obscurité ? Elles ont peut-être dépéri dans le néant, dans le frémissement de l’aube charmées par ton sommeil Devenu maintenant inquiétude murmurée dans le désir ? Ou, peut être, Elles ont peut être roulé entre les grains de lumière Échappées dans l’inquiétude qui prédomine sans cesse comme une sentence LE TEMPS ?! Ou… peut être, Pourquoi pas ?! En caressant au passage… L’IMMORTALITÉ, Elles se seraient assises à la table des dieux et auraient commandé : – Une double portion de bonheur, je vous prie ! – C’est regrettable, mais tout est fini ! – Mais à côté ?! C’est juste ? – Vous ne voyez pas ?… On mélange un ersatz de bonheur Dans le verre de la solitude – Certainement… je vois… mais peut-être… Mais non ! NON ! Je me trompe ! Comment n’y ai-je pas pensé depuis le début ?! Les ombres échappées au contrôle de la nuit, Comme les filles de la lumière, Qui donnent aux pensées non prononcées l’illusion de la vie, Jeunesse du cœur Au commencement du rêve ! le 11.07.79–16.02.91 Publié dans le volume Tangos, Éditions Destine, 2002 et dans l’anthologie Tangos pour toujours, Éditions Destine, 2015

197

TANGOUL CANDIDATULUI LA FERICIRE Motto: Dacă te simți bine, nu te îngrijora! Trece! Filosofie glumeață de cafenea

Când SPERANȚA părăsești Și decesu-i prevestești, Provoci neorânduială, Făcând lumea… NEEGALĂ! Nu prevezi cât ai pierdut, doar fiindcă n-ai mai crezut?! Vorba goală, imorală, Ce face dorul să moară Într-o cruntă oboseală, Nu ajută, chiar de strigă, Că onoarea o obligă, Să provoace la duel Pe cine gândește-altfel! Doar că… țelu-i relativ: Dacă n-ai nici un motiv Să vezi bun…câștigul urii, Te întrebi: Lipsa dublurii, Ce-o prevezi intuitiv, de când ai fost inventiv Și ai părăsit speranța, Ți-a făcut ușoară viața?! Informația procesată, Din perioada-ntunecată, Judecată… drept greșeală, Nu lasă nici o-ndoială: Candidând la fericire… Nesprijinit pe iubire, Riști să pierzi din nemurire, Sau mai rău! Să lași să moară… Totu-n neorânduială! Suceava, 2.07.2015

198

LE TANGO DU CANDIDAT AU BONHEUR Version française par Magda Barbier Devise : Si tu vas bien ne t’en fais pas ! Ça passera ! Philosophie plaisante du café

Quand tu abandonnes L’ESPOIR Que tu prédis sa mort, Tu provoques la confusion, En faisant un monde INÉGAL ! Pas facile de prévoir combien tu as perdu, Tout simplement parce que tu n’y croyais plus !? La parole vide, immorale, Et qui fait fuir le désir Dans une féroce lassitude, Elle ne peut aider, même si elle crie, Car l’honneur l’oblige, De provoquer en duel Celui qui pense différemment ! Seulement… l’intention est relative Si tu n’as aucun motif De voir la haine gagner, Tu te demandes : Si le manque de satisfaction, Que tu pressens intuitivement, Depuis que tu es inventif Et tu as abandonné l’espoir, Cela t’as rendu la vie facile ?! L’information orientée Dans une sombre période Elle a été jugée comme une faute, Et ne laisse aucun doute : Car si tu poses ta candidature au bonheur… Sans soutien de l’amour, Tu risques de perdre une part de l’immortalité, Ou encore pire ! Laisser mourir… Tout dans la confusion ! Suceava, le 2.07.2015

199

TANGOU LA SFÂRȘIT (GLOSĂ) La sfârșit, tristețea vine. Toate trec și-apoi se uită, Nici o clipă nu revine Fiindcă timpul nu ne-ascultă! – Ai uitat prima iubire, Ce am fost eu pentru tine?! – Nu mai crede-n fericire: La sfârșit, tristețea vine. – Ai uitat și de-ntâlnire?! E ceva ce nu se uită! – Să nu-ți fie cu uimire: Toate trec și-apoi se uită! – N-ai rămas c-o amintire?! – Ce… credeai că timpul vine Din trecut?! Ce fericire?! Nici o clipă nu revine. Și să-ți spun eu de ce trec Făr-a pierde vreme multă: Toate-acestea se petrec Fiindcă timpul nu ne-ascultă! Fiindcă timpul nu ne-ascultă Nici o clipă nu revine. Toate trec și-apoi se uită: La sfârșit tristețea vine! 15.05.1971, revizuit 2012 Publicat în volumul Tangouri, mereu tangouri, Editura Destine, 2004

200

LE TANGO À LA FIN (GLOSE) Version française par Magda Barbier

A la fin, la tristesse arrive, Tout passe et tout s’oublie, Aucun instant ne revient plus Car le temps ne nous écoute pas ! – As tu oublié ce premier amour, Que j’ai été pour toi !? Ne crois plus au bonheur : A la fin la tristesse arrive. – As tu oublié même le rendez vous !? Pourtant cela ne s’oublie pas – Alors ne sois pas étonnée : Que tout passe et tout s’oublie ! Il ne te reste aucun souvenir !? Pensais tu… que le temps revient Du passé !? Quel bonheur !? Nul instant ne revient. Je vais te dire pourquoi tout passe Sans perdre un seul moment Tout cela arrive Parce que le temps ne nous écoute pas ! Parce que le temps ne nous écoute pas Aucun instant ne revient Tout passe et ensuite s’oublie : A la fin la tristesse vient ! le 15.05.1971, révisé en 2012 Publié dans le volume Tangos, toujours des tangos, Édition Destine, 2004

201

REFERINȚE CRITICE – NICU DOFTOREANU D-le Poet, Felicitări! Iată câteva cuvinte de apreciere „Ritmurile inimii poetului Nicu Doftoreanu s-au armonizat perfect cu ritmurile tandre ale tangoului, pentru a crea o poezie originală, unică în literatura română, în care apare atât de evident spiritul de observaţie foarte ascuţit al creatorului, ca o reflectare dulce-amară a unei realități redate poetic prin arta cuvântului, dar mai ales o profundă înţelepciune. Acest fapt m-a determinat să accept o colaborare valoroasă în realizarea unei ediții bilingve (româno-franceză) imprimată pe hârtie şi ebook, căci mi-a făcut o deosebită plăcere să traduc tangourile dumnealui în limba franceză, conștientă fiind că astfel pot contribui la cunoașterea în toată lumea a ceea ce este valoros în cultura română.” Prof. Ecaterina Chifu În loc de recenzie pentru ultima carte: Cadou pentru Nicu Doftoreanu

Ademenit de trăiri, între gânduri, Poetul creează imagini și tâlcuri, Și dacă-ar fi s-auzim un ecou, Acela ar fi un cânt de tangou. Filosofie-nțeleaptă de viață, O confidență, sau o povață; Versuri schițate într-un tablou: Timpul iubirii în pas de tangou. Și într-o lună cu doruri și vise, Cu așteptările tâmplelor ninse, Dacă i-am oferi un cadou Lui Doftoreanu, i-am da un tangou!

Cu drag! Camelia Vasiliu, 02.11.2016

202

Tandrețe maximă în ,,TANGOURILE” d-lui Nicu Doftoreanu

Poetul Nicu Doftoreanu ne surprinde în poemele sale cu rafinamentul compoziției. Subiectele diverse dau poeziilor sale o tensiune lirică aparte, o pajiște încărcată cu o valoare stilistică deosebită. Explozii de culoare, de emoții, de drame, de întâmplări, sunt teme artistice ale poetului. El are o adevărată filosofie a versului, pe care o folosește in funcție de denumire și temă. Tangoul iubirii, al vieţii, tangoul răzbunării, al trecutului, al anotimpurilor, sunt poezii care îi întregesc portretul literar, ce are o particularitate aparte: Moto-ul. Bucuria de a-i citi poezia este sporită de modul de exprimare, realist: „Ca trecători prin viață, …precum unda,/ Ne mai surprinde uneori secunda,/ Reamintindu-ne că dorul ricoșează/ Numai atunci când timpul ne presează. („Tangoul Prefață”, p. 28) Până și limbajul dansului este pus în versuri, ba, mai mult, dă nume poemelor sale și îl consideră responsabil de unele simțăminte așa cum ne comunică și în poezia „Tangou à la… Strauss”, p. 15, din volumul de poezii Tangouri sub acoperire, apărut anul trecut la Editura Editgraph, din Buzău: „Dar asta doar pân-am aflat,/ Că… dansul nu-i nevinovat/ De dorul ce m-a apucat,/ Fiind responsabil, negreșit,/ De alungarea-n infinit. („Tangou à la… Strauss”, p. 15) În acest maraton, în care încearcă a da suflet scenelor vieții (aici în a le pune în versuri), poetul reușește la modul sublim să ne poarte și pe noi, cititorii, în lumi cu bucurii și tristeți – dar mai ales cu bucuria de a trăi. Tangoul, de fapt, este un pretext de a trece dansând prin iureșul sentimentelor – dragoste, emoție, frumusețe, tristețe, sublim, într-un cuvânt, peste tot ce ne oferă viața. Versurile au darul de a activa în cititor nivele de simțăminte, autorul fiind un adevărat mânuitor de mesaje. O adevărată înflorire a frumosului descoperim citind „Tangou de leagăn” și „Tangoul mării”. Scrierea sa însumează un buchet de sentimente și întâmplări pe care nu le parcurge singur. Cu eleganța pe care o impune tangoul, autorul își ia ca parteneri de a admira ce scrie pe reprezentanții moto-urilor sale, ori personaje dragi. Toate acestea mă fac să declar că Nicu Doftoreanu este un poet cu structură poetică solidă, care merită FELICITĂRI. Doina Bârcă, 06.11.2016

203

Nicu Doftoreanu – UN TANGOU NUMIT DORINȚĂ (Editura Ro.cart, lansat sâmbătă, 19.11.2016 orele 1100, la Centrul Socio-Cultural „Jean-Louis Calderon” Mereu plin de surprize, poetul Nicu Doftoreanu ne mărturisește, pentru a zecea oară, iubirea sa pentru tangou. Acesta se dovedește apt să exprime întreaga gamă de adevăruri care țin de viață și de structura fragilei și, totuși, cât de complexei și îndurătoarei trestii gânditoare, cum a fost numită de către Blaise Pascal, ființa umană. Acest cel mai recent volum de tangouri, purtând numărul 10, are un Motto inspirat, care acoperă, întrutotul, marea diversitate de trăiri exprimate de Nicu Doftoreanu. Motto-ul a fost decupat din cartea Simfoniile viselor pierdute, creație a talentatului scriitor George Călin, apărută la Editura RAFET, în 2014, și sună astfel: „Mi-e dor și din dorul meu, din privirea ta/ iau naștere păsări ce zborul și-l iau…/ în urma lor rămân cu-ale mele gânduri,/ schițând un zâmbet în urma aripilor…” Ce semnifică în fapt DORINȚA pentru autor, încât să-i închine un întreg volum de tangouri? DORINȚA este o stare a sufletului care ne însoțește între leagăn și mormânt și se naște pe un sol foarte roditor, AMINTIREA, căreia nu i ne putem împotrivi. „Când amintirile ne cotropesc prezentul…/ NU-I UȘOR!/ Deoarece… DORINȚA ne cuprinde ființa”. Ea mai are o caracteristică fundamentală: E însăși esența vieții! „DORINȚA de-a ne fi născut!” și numai atât ci „Și,/ ulterior,/ să pronunțăm sentința de final:/ Că nu mai vrem să ne desprindem de trecut… total!”. Cu alte cuvinte suntem datori să ne trăim viața care este DORINȚA SUPREMĂ în integralitatea ei, în cele trei dimensiuni temporale: TRECUT, PREZENT, VIITOR. Aceste segmente de timp, pentru poet, un adevărat artist al cuvântului, semnifică trei timpi ai trăirii „Clipei cea repede ce ni s-a dat” (Eminescu), care este Prezentul; odată consumat, acest timp devine trecut, afectiv îi corespunzând „timpul AMINTIRII”, pe care o păstrăm datorită memoriei, cea mai prețioasă avere, căci e parte a destinului, iar AMINTIREA, cerând „vestimentele vorbirii”, devine MĂRTURISIRE, în cazul de față Un tangou numit dorință, ce, ca timp gramatical, îi corespunde viitorul și prin aceasta semn al dublei dăinuiri în timp – a operei și a creatorului. Prin urmare, DORINȚA este o stare sufletească permanentă și atotcuprinzătoare, care își pune amprenta pe gândurile, sentimentele și acțiunile noastre. De DORINȚĂ și intensitatea sa de a se manifesta depind viața, personalitatea și destinul nostru. În formularea poetică memorabilă a lui Nicu Doftoreanu, aceasta sună astfel: „DORINȚA este-n fiecare,/ Oricât ar fi de mic sau mare,/ Oricât ar fi de ne’nsemnat,/ Oricât ar fi de important!/ Chiar dacă nu am realizat:/

204

DORINȚA ne-a marcat constant!/ Dorința de a reuși/ Dorința de a parveni/ Dorința de a reveni,/ Dorința de a preveni,/ Dorința de a nu muri!/ Dorința de-a ne depăși,/ Dorința de-a fi ne’ntrecut,/ Dorința de-a nu fi-ntrerupt,// Dorința de-a nu fi mințit,/ Dorința de a fi iubit,/ Dorința de a fi trăit/ Neocolit/ …de importanță și noroc!/ Ne-am pus multă speranță-n joc,/ Solicitând/…un troc pentru soroc.” În ultima parte a poeziei, e subliniată „vremea primelor iubiri” care conferă libertate DORINȚEI de a se manifesta în toată splendoarea atotputerniciei sale, manifestare care are loc în chiar clipa trăirii: „Ne-am pus multă speranță-n joc,/ Solicitând/…un troc pentru soroc,/ Ca-n vremea primelor iubiri/ Când viața n-avea amintiri/ Crezând că totu-i cu putință,/ Și se numea simplu… DORINȚĂ!” Există, crede poetul Nicu Doftoreanu, un patriotism adevărat, dar care, în prezent „…a plecat urgent din România nouă,/ Considerând democrația împărțită-n două/Ce-a-ncurajat hoția de moment,/ Un experiment ratat,/ Complet dement!/ Din lipsa unui sentiment…/ De dragoste de țară!” Românii, mai ales cei care conduc țara, s-au lăsat amăgiți de voci din afara ei, care clamau că ne vor binele „…Știți ce s-a întâmplat, de fapt pe-afară/…cu binele pe care toți ni-l vor?/ A fost ceva halucinat pentru popor:/ Care de bună voie-așa ușor l-a dat,/ Dar când să-l ia-napoi…/ n-a fost lăsat,/ Deoarece-ntre timp s-a constatat/ Că BINELE… i-a fost furat!! („Tangoul binelui furat”, p. 15) Geo Călugăru, membru USR, 19.11.2016 P.S. Poezie dedicată domnului Nicu Doftoreanu, cel de la vârsta…primelor iubiri. TU AI IUBIT Tu ai visat femei ce nu există Decât în închipuirea ta, Ca un parfum rămas într-o batistă Uitată, dup-o noapte, de la ea. Tu ai iubit femei cu trup de fum Ce sub privire, repede dispar… Le mai porți în tine și acum Și de le chemi, în vis ți-apar:

205

Tu ai iubit femei cu ochi de jar Condamnându-te la arderea pe rugi – Dar dragostea de te îmbie iar Din calea lor, tu n-ai să fugi… Tu ai iubit femei ce nu se văd Deși le simți mereu în preajmă, Ți-au adus în viață doar prăpăd Și te-au lovit cu o sudalmă… Tu vei iubi femei ce nu există Acesta a rămas blestemul tău Și câtă vreme inima-ți rezistă, De îți apar în somn, nu este rău! Geo Călugăru, membru USR, 19.11.2016 UN TANGOU NUMIT DORINȚĂ, Nicu Doftoreanu, Editura Ro.cart, Urziceni, 2016 Am primit cu bucurie noul volum de poezii, intitulat sugestiv Un tangou numit dorință al talentatului poet bucureștean Nicu Doftoreanu. Acest inedit și valoros volum se înscrie pe linia celor nouă cărți anterioare, închinate „poeziei-tangou”. Autorul, fiind el însuși un mare iubitor de dans, de armonie și frumusețea tangoului, navighează cu măiestrie prin temele majore ale vieții, dând strălucire iubirii, dragostei de țară, de natură, etc. Citind cartea, ne inundă nostalgia amintirilor din copilărie, tinerețe, din trăirile proprii fiecărei vârste, și asigură o stare benefică, de bucurie și o dorință vie, de implicare puternică în viața contemporană. Cartea ne îndeamnă la meditație și ne reamintește că „Timpul e nemuritor și nu prea-nțelegător” și că este nevoie de muncă, cinste, înțelepciune, ca să ne realizăm ca oameni și ca națiune. Scoate în evidență faptele pozitive dar și cele negative, atenționând pe falșii patrioți și pe cei ce fac rău țării și oamenilor. „Poemele tangou” ale poetului Nicu DOFTOREANU ne apropie de lume, de semeni, cultivă iubirea, prietenia sinceră, alină suferințele, vindecă răni sufletești, prin modul blând de abordare a aspectelor vieții cotidiene sub forma unor povești exprimată prin versuri limpezi, pline de căldură și inteligentă. Sunt multe dedicații, printre care aș aminti: „Tangoul soldatului necunoscut” (eroilor din Primul Război Mondial și celor care au înfăptuit România Mare); „Tangoul nemuririi” (artiștilor basarabeni

206

Doina și Ion Aldea Teodorovici); „Tangoul Ukrainian” (să redevină Cernăuți „Capitala-n Bucovina”) și multe dedicații tinerilor în care îndeamnă să lăsăm deoparte, să alungăm ura, minciuna, violența și să promovăm înțelegerea, armonia, frăția, ca să putem deveni mai fericiți. O parte din bijuteriile lirice semnate cu talent poetic de Nicu Doftoreanu au fost publicate și în revista de cultură „Bogdania”. Vă îndemn să citiți „tangourile poetice” marca Doftoreanu și cu certitudine veți fi încântați de originalitatea și gingășia creației poetului. Ionel Marin Articol publicat în Revista „Bogdania”, nr. 29-30/nov.-dec. 2016 TANGOURI DOFTORIENE Ca să intru direct și profund în scrierile prietenului Nicu Doftoreanu, unde totul este tangou, a trebuit să mă interesez ce-i acela tangou autentic, definiția și originea lui. Am aflat că este un „dans modern (care își are originea într-un dans popular argentinian) cu ritmul în doi timpi și care se dansează în perechi”. Am uitat să-l întreb pe scriitorul Doftoreanu dacă are rude bune-n Argentina. Cât mi-aș dori să-i văd capitala acestei țări, ori unul din stadioanele unde Maradona ori Messi au lovit cu cramponul în botul firului de iarbă. Bun, are sau nu rude-n țara tangoului, treaba lui, dar de ce la el totul este un tangou? Cu cine dansează dumnealui pe coala de hârtie? Victor Gh. Stan, prietenul meu, îi face o prefață pe măsură. Păi, dacă și Stan stă de „veghe” la scrierile doftoreanului, noi ce să facem? Citim și dansăm pe scriere doftoriană. În volumul Tangouri dintotdeauna, Nicu Doftoreanu începe de la coadă, cu „Tangoul bătrâneții”. Ajuns la maturitatea creației, finalul ei, consideră că povestea trebuie începută cu sfârșitul, nu cu sfârșitul creației – sigur mai are multe, multe tangouri de scris și „dansat” pe imaculata coală albă, ci cu „Tangoul bătrâneții”, deoarece „Când ești bătrân… devii obiect/ chiar de-ai trei inimi mari în piept!”. În ritmul tangourilor, poetul deja-i celebru continuând cu „Tangou… nou… de amânat” – iată aici un titlu capcană, cum multe vor fi, unde poetul dansează imaginarul tangou, dar vrea să ne spună că este vals ori samba „Mi-e frică numai de ce simt,/ Când degradarea care vine,/ nu mă mai lasă să mă mint!”. Dintr-un colț al destinului vine tot într-un dans feeric cu „Tangoul ne-mplinirilor” „Când ești bătrân, cam obosit…/ Și crezi că nu mai ai nimic de împlinit,/ Înseamnă că te-ai plictisit,/ Așa că…/ Hai!/ să devoalăm

207

destinul”. Dar, oare putem devoala destinul? Dacă „omul tangou” o spune, știe el ce spune! Din nimbul destinului fragil apare cu un „Tangou de leagăn” pentru că „Descoperind…/ Cum umbra de-ndoială a privirii/ Amână împăturirea… promisiunilor, din dorul revenirii…”. Nici marea nu-i este (ne)dragă poetului, căreia și ei îi dedică un tangou pe măsura dragostei cu care o-nconjoară. Are ce are poetul Nicu Doftoreanu cu destinul, căruia, în această carte, îi dedică un serios capitol: „Tangouri de destin”. Enumerăm aici câteva tangouri: „Tangoul destinului”, „Tangou neconformist”, „Tangoul de prefață”, „Tangoul fără note”, „Tangoul gândului trecut”, „Tangoul risipirii”, asta, pentru că prea mult ne risipim în imperfecțiuni, în loc să dansăm mereu tangoul iubirii. Poetul privește și-n urmă într-un „Tangou retrospectiv”. Nici Eminescu nu este „iertat” în tangourile sale și… aflând cum îi crește numărul detractorilor îi dedică „Tangoul stării Eminescu”. Speranța poetului este și ea pusă pe tangou ca și fericirea, dar nu uită „Tangoul primului bal”. Un interesant capitol de „tangouri” este și „Tangouri patri…haotice”. Vremurile haotice pe care le trăim și nu ni le putem explica, mai ales cele care le facem și cu mânuța noastră, îl determină pe scriitorul tangou să dedice unul și păpușarilor. „Tangoul românesc”, este unul de esență al acestei voluminoase cărți în care românismul, patriotismul scriitorului ies pregnant în evidență. Când „Misterul lumii n-a venit”, Nicu Doftoreanu ne oferă și un „Tangou paranormal”, nu uită să ne ducă prin dansul feeric în „Tangoul vremurilor apuse”, dar şi-ntr-un „Tangou arlechin”. Iată și un tangou al jocului, „Tangoul celor nebăgați în seamă”, „Noi!/ ăștia mulți, dar nebăgați în seamă,/ De care toți vă folosiți cum vă convine…” Și un „Tangou de împrumut” ne mai oferă autorul tangoului angelic pe coli de hârtie. Nicu Doftoreanu mai acordă… „Tangoul răbufnirii” împotriva hoților de țară. Trebuia să răbufnim de mult, stimate domn! Acum că țara-i spre desființare, tare mi-e teamă că-i prea târziu. Noi avem grijă să ne încăierăm între noi, pentru a ne vota călăii. Într-un „Tangou constatator”, auzim când „plânge-n Chișinău” și sincer, maestre, deși o spui din suflet, într-un „Tangou despre iubirea de țară”, românismul nostru este mai aprins în locurile unde românii au probleme, sunt minoritari, dar aici, acasă, îl jucăm în picioare. „Tangoul revoluției…fără nume”, l-aș fi intitulat trist „Tangoul loviturii de stat”. Despre „Tangou preluat în ritm… istoric” ce să mai zic, prietene? Din istoria noastră ne lipsesc sute de ani, prin pământ ne putrezesc castrele romane și cetățile dacice, fără ca autoritățile, aleșii noștri să facă

208

ceva. Ce bun ar fi „Tangoul continuității”, dar iată oameni buni, că noi continuăm cu Măria dolofană, căreia i-am schimbat pălăria de am ajuns cea mai săracă țară cu cei mai mari bogătași. Să vedem ce scrie poetul referitor la „Tangoul vârstelor”. Vârstele tinere primesc „oferte statale”: baruri, cârciumi, șomaj, furturi, fuga din țară; vârstele bătrâne fac ce-au făcut de când se știu: plătesc statului, cel mai mare hoț al poporului român, fel de fel de biruri. „Tangoul dacilor”. O, Doamne, până și pe aceștia i-au făcut istoricii de trei parale, bețivi și puturoși. Despre… „Tangoul unirii”, numai de bine, dar acum trăim în „maneaua” dezbinării, a dezrădăcinării. „Tangou cu iz… politic”? Tangoul este frumos ca întotdeauna, dar izul politic pute. Regele tangourilor revine la istorie, cu un frumos „Tangou istoric”. Cui îi pasă de istorie azi, când ne este pângărit chiar și Eminescu? De sub piatra grea a Coziei bătrâne, autorul scoate „Tangoul lui Mircea cel Bătrân”, pe care oficialitățile refuză să-l canonizeze. Probabil la rând pentru canonizare stau politicienii de după ’89. Toate tangourile poetului Nicu Doftoreanu sunt la superlativ: al mândriei (Care mândrie, zic eu, când suntem de râsul lumii în coada Europei?), al Carpaților – păi… Carpații noștri și-au lăsat… „chelie”. Într-un alt tangou, scriitorul face un pomelnic al numelor istorice, cărora le datorăm țara, dar ce facem, fraților că oficialitățile noastre le-au scos din cărțile școlare? Și lui Ștefan cel Mare, „omul tangourilor”, Nicu Doftoreanu, îi aduce un pios omagiu. „Arborele genealogic” al neamului este și el pus în tangou, dar în ce manuale îl mai regăsim? Referindu-se la permanența noastră pe aceste meleaguri, poetul pune în versuri „Tangoul permanenței”. Ca un adevărat creștin, cu teamă și respect față de Dumnezeu, poetul ne încântă și cu „Tangouri religioase”, „Tangou de Paști”, „Tangoul visului”, „Tangoul misterului”, dar și „Tangoul alungării din rai”. Aș putea spune, maestre, că nu ne alungă nimeni de-acolo, noi ne înghesuim în cealaltă parte… În „Tangou despre Babilon”, ne este „radiografiat” trecutul, prezentul și…necunoscutul… Poetul nu stă departe nici de biblie dedicându-ne un „Tangou biblic refăcut”. Se spune că „La început a fost cuvântul”, și iată că ni se desfășoară angelic pe coala albă un „Tangou despre cuvânt”. Cu „Tangoul neliniștit al vieții”, cred că ai greșit-o, maestre, din moment ce tangoul este atât de liniștit, iar viața-i tare grea și neliniștită… Speranțele??? Ni le-au cam zdrobit aleșii, dar cu toate astea, Nicu Doftoreanu le dedică „Tangoul speranței”. Nici cu acel „Tangou de

209

remântuire”, n-aș fi de acord. Ce facem cu remântuirea când nu ne mântuim, când l-am gonit pe Dumnezeu? Cu „Tangoul amintirilor”, perfect de acord! Amintirile sunt cele mai dulci, iar cele din copilărie sunt dumnezeiești. Indiferent câte titluri superbe puse-n tangou argentinian, deține această lucrare voluminoasă, ea constituie un „document” necesar în orice bibliotecă. Fie că sunt „Tangouri de dragoste”, „Tangouri despre timp”, „Tangouri despre viață”, „Tangouri despre simțuri și copii”, dar și câteva „Tangouri noi”, arta poetică a lui Nicu Doftoreanu nu poate fi pusă la îndoială. În literatura română, autorul vine cu ceva nou, fiecărui „Tangou” îi corespunde câte un motto pe măsură. Cartea are o estetică deosebită, autorul și editorul depunând o muncă de Sisif ca să ne pună pe masă un asemenea minunat document! Felicitări, Nicu Doftoreanu! Puiu Răducan, 17.11.2016, Băile Olănești Dragă Nicule, Mai întâi de toate, te felicit pentru că ai avut inspirația să descoperi o nouă specie literară, „Tangoul”, cu care vei rămâne în istorie! (Nu te speria, e vorba numai de istoria literaturii, nu de cea a muzicii!). Mai mult decât atâta, ți-ai procurat cu abilitate, combustibilul necesar pentru a realiza nenumărate combustii de idei și sentimente, care, chiar dacă nu toate vibrează în măsura de 2/4 (ritmul dansului tango), ne mișcă de la extaz la agonie, sau invers? Oricum, pentru că amândoi, ca și alții din cercul nostru am supt cândva de la sânul muzei matematicii, îți doresc să înșirui în continuare noi astfel de perle originale, până la…tangoul infinit! Acestea fiind zise, mai ia totuși aminte la catrenele mele, ce urmează: În cercul nostru larg ingineresc, Avem și doctori ce ne „oblojesc”: Unul e Nicu – „doftor în tangouri”, Iar N. Vasile-i „doct și-n dominouri”. Numai pentru Nicu Doftoreanu: E clar, tangoul te-a vrăjit ’ntratâta, Că i-ai făcut adesea noi avansuri. Dar n-ai putea să-ncerci și alte dansuri, Ca: valsul, rumba, samba sau bătuta? Și în final, cu eforturi serioase (nu e un vaiet, ci o realitate!) am reușit să rescriu partitura finală, s-o scanez și să-ți fac o scurtă reclamă ca „Pauză de publicitate”, ar zice guraliva, dar simpatica Doina Ghițescu. Aștept infinitul, pardon… provincia.

210

Ovidiu Țuțuianu, câte puțin din toate meseriile: scriitor, chiar textier, compozitor și pianist, fost inginer - București, 22.11.2016 TANGOU de POVESTE Motto: Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit și acum în patru labe. Filosofie glumeață de… cafenea De când te paște primul dor Nimic nu pare-ntâmplător… Iar uneori, chiar dacă crești, Trăiești doar viața… prin povești… Dar a trăi… nu e POVESTE Și-ai să constați curând ce este, Când vei simți dezamăgirea. Când nu te-o mulțumi IUBIREA! Și chiar dacă ajungi cumva Să mai repovestești cuiva.

211

Vei constata ce mult greșești: Prin asta doar o ofilești, Deoarece lipsești… total din ecuația traiului real… Ce, oricât pare de banal, Ne face ceea ce suntem, Cu bune sau cu rele, Copii cuminți, plini de belele, Recalcitranții din fundal, De care e nevoie mai târziu… De vrem să mai rămână ceva viu În visul ăsta cu pământul Pe care îl hrănim cu rândul. Nicu Doftoreanu, 05.05.2012 Publicat în volumul În ritm de tangou, Editura Destine, 2014 și în antologia Planeta iubirii, Editura Cetatea Cărții, 2014

Cu prilejul lansării cărții UN TANGOU NUMIT DORINȚĂ, de la Clubul „Jean-Louis Calderon”, din 19.11.2016 Am vrut ca să învăț și eu Ca voi… cum să dansez TANGOU, Și iată că a mea dorință S-a-ndeplinit cu prisosință Și mi-am atins în final planul, Dansând TANGOU cu… Doftoreanu, Al cărui tangou cu dorință Îi dă o nouă referință Ce pune în CV-ul său Și titlul… „Doctor în Tangou” Ion Forcoș, 19.11.2011 Am venit aici în pași mărunți Și tineri, iar unii mai cărunți, Să învățăm picioarele să balanseze – Dar autorul știe, oare, să-l danseze? Constantin Kapitza, 19.11.2011

212

RONDELUL TANGOULUI NUMIT DORINȚĂ Poetului Nicu Doftoreanu

Când amintirile îți cotropesc prezentul, Rămâne clipa ta cu nesfârșite gânduri, Fie că ești un premiant sau corigentul Ce va-nvăța coloanele să fie rânduri. Într-un tangou numit dorință, prin accentul Acelui pas al încercării te îngânduri, Când amintirile îți cotropesc prezentul, Rămâne clipa ta cu nesfârșite gânduri. Devii subtil, seducător, glumeț, atentul Care mai seamănă cât laudă pământuri Rodind liber A FI nu cum vrea Occidentul Ci plin de nostalgii și sărutat de vânturi – Când amintirile îți cotropesc prezentul…

Ioan Rațiu, 19.11.2016 Lansare de carte la „Jean-Louis Calderon” SALUTUL MEU… TANGOUL – ca dans al pasiunii – s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în cartierul La Boca, din Buenos Aires – laguna unde marinarii de pretutindeni, dar mai ales din Italia, găseau liniște, mâncare, băutură… fete! În cartierul cel mai colorat din lume – nici nu se putea altfel – te întâmpinau pretutindeni perechi de dansatori pe trotuare, pe balcoane, pe acoperiș, etc. După câteva decenii, dansul a fost preluat, stilizat, sofisticat și a cucerit lumea. În literatură, au pătruns drept specii poetice din alte arte Pastelul – Vasile Alecsandri, Romanța – Ion Minulescu, Rapsodia – George Topârceanu și acum… Tangoul. Nicu Doftoreanu creează TANGOUL ca specie lirică afectivă, filosofică, patriotică, ironică sau uneori satirică. Diversitatea atitudinilor creează o serioasă dificultate în descifrarea esenței metaforei ce reprezintă Tangoul evenimentelor, Tangoul fenomenelor, Tangoul circumstanțelor existențiale etc. Este lupta contrariilor sau dimpotrivă armonia lor?

213

Este anulare sau potențare reciprocă? Este o confruntare, o provocare sau o acceptare mentală? Consider că metafora TANGOU este în întregime fiorul/vibrația/emoția, ce ne străbate din tot și toate ale lumii prin care trecem. Vibrația este iubire sau ură, admirație sau contestare, denigrare sau speranță, disperare sau ideal, înfrângere sau realizare, eșec… etc. Emoția este starea declanșată de chintesența clipei: ironie, sarcasm, umor, melancolie, regret sau plâns/ râs, zâmbet și durere, strigăt sau închistare. Numai traiul omenesc – căci nimic din ce-i este sortit nu-i este străin – poate să descopere unicitatea clipei și să o transpună în cuvântul ce învăluie cititorul, precum tangoul care unește în dezlănțuirea sa perechea de dansatori. Este cu adevărat o taină a Domnului Nicu Doftoreanu această capacitate de relevare a stării momentului, pe care o numește metafizico-liric TANGOU! Cel mai recent volum este Un tangou numit… dorință Este tangoul dorință… sau dorința este tangou? Oricum ar fi puși în relație acești termeni rămâne concluzia că și dorința este o emoție mai ales în poeziile de la pag. 95 și 102! Prof. Floarea Necșoiu, Club „Calderon”, 19.11.2016 TANGOURILE LITERARE ale lui Nicu Doftoreanu Cuvântul „tangou” a devenit un leitmotiv atât în titlurile cărților, cât și în titlurile poemelor publicate până acum de autor. Când rostim cuvântul „tangou”, ne gândim la o melodie de dans, imaginându-ne pașii unui cuplu în ritm de dans. Și dacă ne gândim mai profund putem spune că viața poate fi asemenea pașilor de tangou: înainte și înapoi, exact așa cum sunt și momentele vieții noastre, cu suișuri și coborâșuri. De multe ori, la lansările la care am participat, cei care iau cuvântul, în loc să vorbească despre cartea lansată vorbesc despre autor sau despre prietenia lor cu acesta, deci, pe lângă carte. Americanul Ezra Weston Loomis Pound spunea: „Criticul nepriceput se recunoaște după felul în care începe să vorbească despre poet, în loc să discute despre poem.” Cel de-al zecelea volum al poetului Nicu Doftoreanu se intitulează Un tangou numit dorință, publicat la Editura poetului George Călin, din Urziceni. Ceea ce face ca poemele lui să fie inedite în acest volum este faptul

214

că a ales ca fiecare poem să aibă și un motto personal, sau versuri din poemele unor autori clasici și nu în ultimul rând, din cei pe care îi cunoaște personal și pe care i-a citit. Prima poezie care deschide acest volum, poartă același titlu cu al cărții, unde „dorința” întruchipează atât calitățile, cât și defectele oamenilor. Nu toți oamenii sunt plămădiți din același aluat iar pe parcursul vieții fiecare își trăiește viața așa cum crede de cuviință, prin educația și autoeducația pe care o au: „DORINȚA este-n fiecare, Oricât ar fi de mic sau mare,” ………………………………… „Dorința de a reuși, Dorința de a parveni, Dorința de a reveni, Dorința de a preveni, Dorința de a nu muri! Dorința de-a ne depăși (…)” Dacă toate poemele sunt denumite „tangouri”, deslușim apriori simboluri pe care poetul le justifică, le sudează, exprimându-se într-un mod natural, fără prea multe figuri de stil. Ca martor al acestor simboluri este chiar timpul care trece prin noi, devine necruțător, ne urmărește chiar și după moarte „Nimic din noi nu se pierde”: „Însă totu-i relativ! Nimic nu-i definitiv!” Sigur, nu lipsesc nici „tangourile” în care întâlnim speranța de mai bine sau patriotismul de care are atâta nevoie poporul ca să trăiască în pace, iubire de țară și bogăție. Găsim până la urmă și umorul fin, dar, înainte de a înșirui caracteristicile temelor pe care le abordează poetul Nicu Doftoreanu în „tangourile” din această carte, în ele găsim tot ce este omenesc pe acest pământ. Unele imagini surprinse în versuri sunt ca niște jocuri copilărești, sau, mai degrabă, deziluzii, cu un iz de regret. Un exemplu elocvent îl găsim în „Tangoul primului sărut”: „Aparent și-a păstrat forma, Dar, i-a dispărut… aroma! Nu-i greu de recunoscut Că timpul i-a cam trecut!” …………………………… „Ca… virtual bluf din pluș În jocul de bebeluș, Mai bine stai în culcuș! Și ca bine să îți fie… ține capul la cutie.”

215

Pe fondul acestor „jocuri”, în versurile din carte găsim atât critici cât și pilde, încurajări, dezamăgiri, trădări, propuneri etc, autorul folosind un ton direct, simplu, fără a îmbrăca vreodată cuvântul în haina metaforică, iar ca tehnică folosește rima împerecheată sau succesivă (versurile rimează două câte două). După ce am citit volumul de versuri al poetului Nicu Doftoreanu, am ajuns la o concluzie: este un poet atipic, este ca un rebel, care nu dorește să se înregimenteze în niciun curent literar, nu vrea să împărtășească principii estetice similare cu acele grupări – și foarte bine face. Îl felicit pentru volum și îi urez mult succes! Vasilica Ilie, 19.11.2016 Vraja iubirii înalte în ritm de tango într-UN TANGOU NUMIT… DORINȚĂ Poetul Nicu Doftoreanu, bazându-se pe sentimentul iubirii, asemeni unui vrăjitor, folosind puterea Cuvântului înaripat, ne poartă în altă lume. Pe căi, necunoscute lumii reale, pline de surprize, în care ne dezicem de legile neexplicate ale naturii și ale lăuntrului nostru, ajungem într-o lume virtuală, ca exploratori ai frumosului, purului, adevărului. Se poate spune că domnul Nicu Doftoreanu a descoperit acea menire dăruită de Creator de a deschide ușile bucuriei, înțelegerii, fericirii și păcii. Precum în povestea memorabilă cu personaje pline de culoare, Vrăjitorul din Oz, basm de referință al literaturii americane, pentru care, și după 100 de ani de la lansare, copii rămân fascinați de minunata lume a eroului principal, tot astfel, noi, copiii mai mari, suntem vrăjiți de lumea în care ne invită să intrăm mereu surprinzătorul poet Nicu Doftoreanu. Domnul Nicu Doftoreanu ne invită să transcendem, ori de câte ori dorim, prin tărâmul tangoului, spre a găsi, în această lume feerică, din ,,Împărăția dansului”, plină de lumină, pace și fericirea iubirii, care înnobilează trupul, inima, gândul. În această lume de basm, intuim existența Căii sufletului spre iluminare. Spun aceasta gândind la faptul că domnul Nicu Doftoreanu își înnobilează simțămintele, închinându-se Luminii din cuvânt. Poetul a răsădit în grădina sufletului său, cuvântul din care, la lumina gândurilor sale înțelepte, au răsărit petale silfide, înnoite cu tente de culori rare, parfumate, ce-și unduiesc suspinarea blândă, caldă a respirului dinlăuntrul sufletului în ritm de „TANGOU“. Prin puterea vrăjii cu care a fost înzestrat, în sacru descânt, poetul a amalgamat, într-un mod cât se poate de fericit și bine gândit, acele însușiri

216

dumnezeiești ale sexului frumos – gingășia, delicatețea, puritatea, ce le-a aflat, desigur la Erato, Terpsihora, Euterpe sau Calliope, fiicele lui Zeus și Mnemosyne, din vremea când, pornea în plimbare pe cărăruile pădurilor umbroase ale Heliconului și ale Parnasului, acolo unde ele sălășluiau. Prin îngemănarea acestor rarități, a dat naștere balsamului necesar sufletului, elixirului, spre o viață veșnică, acestor flori care se desfac mlădioase, în zeci de culori și parfumuri, spre a primi și a dărui bucuria plutirii în ritmuri de muzică divină. Am transcendentat în lumea minunată a domnului Nicu Doftoreanu, unde stăpânesc pacea, iubirea, culoarea. Acolo s-a derulat filmul unei alte clipe trăite odată, demult; acolo, la Balul florilor. Acolo m-am bucurat de prezența florilor din Cuvânt și am revenit cu mult bogată, cu mult luminată în suflet și în gând. Florile domnului Nicu Doftoreanu, care ființează, monologhează, dialoghează metaforic, dezvăluind emoții, sensibilitate, entuziasm, duioșie, Ele vorbesc despre soartă, patriotism, dragoste pentru Țara Mamă, dragoste pentru semeni, vorbesc despre istorie, timp, religie, despre frumoase reguli de viață ce, pare-se, în vremea noastră sunt ignorate: bune maniere, cinste, prețuire, modestie. Ritmicitatea dansului Florilor din Cuvânt se îmbină perfect cu rima, apoi cu ritmul din dactili și iambi, cântând și încântând, spre a crea armonie. De subliniat aici că poetul stăpânește orchestrația comunicării prin formă. Un tangou numit dorință, cu tentă înflăcărată, acaparează simțurile cu parfumu-i, ne îndeamnă să înfăptuim acele desiderate al sufletului, ce prin experiența o asimilăm ca să evoluăm ca spirite, precum florile în Raiul promis, sperând, dorind: „Ne-am pus multă speranță-n joc,/ Solicitând… un troc pentru soroc/ Ca-n vremea primelor iubiri/ Când viața n-avea amintiri,/ Crezând că totu-i cu putință/ Și se numea simplu: DORINȚĂ.’’ Ce poate fi mai minunat decât amintirea primului sărut!? „Tangoul primului sărut”, cu nuanță roz însidefată, cu parfum diafan, cu note de trandafir ce trezesc senzualitate și te poartă în lumea de poveste, pune în gardă tinerii îndrăgostiți, în a face o bună alegere spre bunul mers al vieții în doi: „Când emoția te cuprinde și o simți cum se întinde,/ Visul primului sărut revine ca la-nceput!/ Doar că… dacă te lași prins/ Te-asigur: Vei fi surprins!/ Aparent și-a păstrat forma,/ Dar, i-a dispărut… aroma!” „Tangoul despre durere”, cu petale albastre ușor îndoite, deloc veștejite, parfum cu note de portocal amar, exprimă dorința înzestrării cu puterea de a se pierde de durere, prin chiar dăruirea ei altora, ce n-au avut parte decât de fericire. „DOAMNE!… de-aș putea închide/ în momentele perfide,/ Magazinul meu de top,/ Deschis chinului non-stop,/ Poate… aș găsi puterea/ Să-mi sparg în bucăți durerea/ Și să vând din ea oricui/ N-a simțit-o-n viața lui.”

217

În „Tangoul de toamnă” este redată dorința neîntomnării, prelungind trecerea prin vreme, spre aduceri aminte, întru neuitare. Petalele-i chihlimbarii, au note de mosc. „Mai lasă-ne o clipă, Toamnă/ Să nu uităm cam ce înseamnă/ Să fim iar mângâiați de soare,/ Când frunza cade la picioare/ Și o călcam în lungi plimbări,/ Ce le făceam adeseori,/ Pe când eram… NEMURITORI.” Tangoul politic, cu veșmânt floral roșu aprins, note de cardamom, lemn și ambrozie, puternic, stăpân pe sine, exprimă reproșul spre acei ce au uitat că sunt români, că sunt ortodocși, au uitat de dragostea de țară, iar de a înălțimea lor, ignoră pericolele ce pândesc poporul român: „Toți cei ce au uitat că sunt ROMÂNIl / Lăsându-se manipulați de alte „mâini”/ Pot fi ușor considerați… păgâni/ Mai trag nădejde la cei ce ne-au promis cândva/ Ca Greucenii-autohtoni și patrioți încununați cu lauri/ Că pot salva un teritoriu sfânt/ De-a fi recucerit cumva de… anticii balauri!” Tangoul ciclic are petale cu îngemănate nuanțe, alb, roz, roșu pal, roșu cardinal, ne spune despre forța interioară, speranțe, neuitare, iubirea necondiționată, toate acestea putând tămădui rănile, putând reface ciclul vieții. Parfumul petalelor cu note de șofran, chimen, fum, lemn, te trimit într-o călătorie aparte: „Când am făcut curat în mine, am regăsit puțin din tine!…/ Și-având curajul la-ndemână/ Am încercat să-ți dau de urmă,/ Dar partea vieții de-nceput, pe jumătate e… TRECUT,/ Așa că uite: M-am născut!” Poezia domnului Nicu Doftoreanu cântă și încântă prin rimă, ritm, melodicitate, parfum și culoare, uimește prin diversitatea temelor abordate, cred că s-ar putea realiza, înmănunchind cele zece volume de poezie, un volum ce va fi de nemurit în vreme, în paginile căruia suntem îndemnați să Iubim, Iubirea, cel mai frumos și mai înalt sentiment. Maria Niculescu, 5 decembrie 2016 UN TANGOU NUMIT DORINŢĂ versuri de Nicu Doftoreanu Tangoul este un dans sentimental, în cursul căruia partenerii se lipesc unul de altul, nu-și spun mai nimic, sau îşi spun cel mult câteva cuvinte tandre de felul „Te iubesc” sau „Ești frumoasă/frumos”. Nu același lucru se întâmplă şi cu domnul Doftoreanu, când dansează tangou: El le spune partenerelor tot felul de lucruri. După ce i-am citi recentul volum de versuri, am visat că am fost la un bal şi convins că o să-mi dau gata partenerele am îndrăznit să mă adresez doamnelor şi domnișoarelor cu versuri învățate pe de rost din poeziile sale. Proastă inspiraţie! Uitați ce mi s-a întâmplat:

218

Strângeam în brațe o blondă superbă, iar când am considerat că a sosit momentul, am început să recit: – Dorinţa este-n fiecare,/ Oricât ar fi de mic sau mare,/ Oricât ar fi de ne’nsemnat,/ Oricât ar fi de important! Blonda se uită galeș la mine, se ghemuiește la pieptul meu şi mă întreabă plină de speranţă: – Ce fel de dorinţă? – Dorinţa de a reuşi,/ Dorinţa de a parveni,/ Dorinţa de a reveni,/ Dorinţa de a preveni,/ Dorinţa de a nu muri!/ Dorinţa… Nu m-a lăsat să termin, s-a desprins brutal de mine, mi-a întors spatele şi a plecat. Eu am rămas cu buzele umflate şi, nu știam unde am greşit? Ajuns la masa mea, am scos cartea de versuri a domnului Doftoreanu, pe care o aveam la mine, şi m-am uitat să vad dacă nu greșisem vreun vers, dacă uitasem vreo virgulă? Nu greșisem şi nu uitasem nimic. Mi-am luat inima în dinţi şi am invitat la dans o doamnă mai coaptă decât blonda precedentă, convins că va aprecia cum se cuvine poezia „de dragoste” a poetului de pe scara mea. Abia a început dansul şi n-am mai avut răbdare, le-am dat drumul versurilor din următoarea poezie din volum: – Patriotsmu-adevărat s-a îmbrăcat/ Şi a plecat urgent din România nouă,/ Considerând democrația împărţită-n două,/ Ce-a-ncurajat hoția de moment,/ Un experiment… Nu m-a lăsat nici ea să termin. Mi-a dat un brânci de era să mă împiedic şi să cad pe spate şi în timp ce se îndepărta am auzit-o spunându-mi: – Aici e bal, nu miting electoral, tăntălăule! Toată lumea se uita la mine de-mi venea să intru în pământ de ruşine. M-am dus spășit la locul meu, am dat pe gât un pahar de vin, şi timp de o jumătate de oră n-am mai îndrăznit să mai pășesc pe ringul de dans. Mi-am zis că, dacă o trec pe glumă, am mai mare succes. Am recitit pe furiș „Tangou glumețit” şi când orchestra a început să cânte din nou tangou, am invitat la dans o doamnă cu ochelari, zicându-mi că e probabil intelectuală şi în stare să înțeleagă glumele subtile din poezia citată. Pe la mijlocul dansului, am început: – Ar fi cazul să glumim/ Fără să ne mai ferim!/ Cred că ar fi de tot hazul/ Să le luam la Olteni prazul… N-am apucat să continui, că s-a oprit din dans şi s-a răstit la mine: – Știi ce, las-o mai moale cu oltenii! Tu de unde dracu ești? – Din Ardeal, mă grăbesc eu să-i spun. Ai răbdare că mă dau şi la ei şi la moldoveni şi la dobrogeni. Ascultă în continuare. – Nu ascult deloc. Eu am venit la bal să dansez nu să ascult bancurile tale. Caută-ți pe altcineva, dacă asta ți-ai propus să faci.

219

M-a lăsat în mijlocul balului ca pe un prost şi a plecat, iar eu… m-am trezit. A trebuit să treacă ceva timp ca să mă dezmeticesc şi să realizez că ceea ce mi s-a întâmplat n-a fost decât un vis. Dar dacă ar face cineva experiența asta în realitate, ce s-ar întâmpla? Sunt convins că s-ar întâmpla ceva asemănător. Şi, ca să nu se întâmple, îl sfătuiesc pe domnul Doftoreanu să nu le mai zică la toate poeziile tangouri. Tangouri pot fi doar acelea, obligatoriu de dragoste, care puse pe note se vor cânta şi dansa cu plăcere, de tipul celor din repertoriul lui Gică Petrescu: „Nu pleca”, „Primul nostru tangou”, „Ce cauți tu în viaţa mea”, „Pe sub fereastra ta”, „La căsuța albă” etc. Consider că ați scris suficiente volume de poezii intitulate tangouri, fie că sunt sau nu sunt, şi că ar fi cazul să nu le mai numiți așa. Poezia dumneavoastră, nu prea sofisticată, este, în primul rând, una socială, de atitudine. În postura asta vă stă cel mai bine. E adevărat, sunt şi câteva de dragoste, care, mai drese pe ici acolo, ar merita puse pe note, cântate şi dansate. Ca şi domnul Lucian Gruia, am remarcat şi eu umorul de bună calitate din unele poezii. Am remarcat şi unele moto-uri, cele care nu sunt de complezență, din foști sau actuali colegi de cenaclu. Artemiu Vanca, octombrie 2016 Consemnare despre UN TANGOU NUMIT… DORINȚĂ Ușurința conjugării imaginilor, tandemul ideilor de o sobrietate sublimă cu mesajul direct, arareori subliminal, face din cititor un captiv fără șanse de a fi sustras de o existență pământeană. Fluența scrierii și surprinderea fără scăpare a firescului împletite cu cheia finală cu valoare de interogație sau soluție metaforică de un diafan aproape străveziu, fac tot farmecul acestui stil, i-as spune inedit, numit ca printr-o inspirație divină ,,TANGO”. Surprinderea unui resemnări umane este parfumată cu accente de permanență existențială, în care ingredientul intrus are șanse mici de inserare în tabloul ce se vrea pesimist, dar care transpare, din însăși curajul de scrie așa ceva, ca fiind, de fapt, o luptă cu renunțarea. – „Un tangou chinuit”. Ce poate fi mai frumos decât imaginea artistică a tânărului ce, pierzând iubirea, are privirea ,,bântuită” de tulburarea momentului, dar care simte în eter, „mirosul de dor” sau aleatoriul unei relații bazate pe dragoste, când trebuie să scoți din ,,urna fericirii” ursita și când ,,relativul” este singurul lucru absolut. – „Tangou relativ”. Repetabila povară, cum o numește Adrian Păunescu, este surprinsă excelent în „Tangoul tatălui”, unde copiii, devenind inevitabil părinți,

220

repetă sarcina grea a vârstei și bolilor aferente, își „pierd tinerețea” odată cu dispariția tatălui, rămânând în linia întâi în fața morții. Combinația, mixtura artistică între Tatăl nostru – rugăciunea domnească – și ideea de părinte pierdut definitiv face farmecul întregii construcții artistice în care interogația cosmică ,,Tatăl nostru, unde ești?” dobândește reverberații universale. Radu Bandol, Suceava, 27 decembrie 2016 Cronică literară „Viața este scurtă și dacă tot nu o putem lungi, hai să o facem lată”, iată unul dintre zecile de motto-uri puse povață la toate poeziile acestui liric. Nicu Doftoreanu nu se lasă. Își reinventează lumea tangoului cu fiecare volum nou. De ani de zile, acest explorator îndrăzneț al propriilor sentimente, cu fațete încă ascunse, încearcă să inventeze din această mină de aur a sufletului, o nouă atmosferă de mister, un nou start în viața, cum spuneam, scurtă. Poetul își alege cuvintele cu precizie, le pune pe ritmul unei muzici, mai mult tăcute decât sonore, și obține efectul plăcut al unui lirism de natură declarativă. În cel mai recent volum al domniei sale, Un Tangou numit… dorință, lansat cu succes la centrul Calderon, Nicu Doftoreanu reușește să producă un mecanism poetic inconfundabil, potrivind slovele cu o migală, care este răsplătită cu simultaneități nebănuite ce descriu un destin uman, parcă mai mult dureros decât fericit. Deși, sociologic vorbind, omul este înconjurat de o familie adorabilă, în frunte cu soția sa atât de iubitoare. Cuvintele spuse pe șleau, într-o compoziție estetică onorabilă, dau cititorului o impresie mai mult de manifestare vitalistă a poetului, decât declamarea manifest sociologic, deși critica unei societăți imperfecte abundă în unele piese ale autorului. Descoperim în aceste versuri pline de pasiune o bucurie voluptoasă a inter sectării poetului cu lumea înconjurătoare, mereu cu propriul destin trist și norocos în același timp. Poetul realizează – ori nu – că combinația fundamentală a vieții sale este iubirea incandescentă pentru femeia de lângă el, care i-a aprins timp de o viață focul dumnezeiesc al inimii, cel care îi luminează speranțele. Ca fiecare poet, Nicu Doftoreanu, autodeclarat absolvent al tinereții, nu reali zează, sau nu ia în calcul, sfânta naivitate a omului poet, naivitate care, paradoxal, așa, aparent fără putere, decorează cu umanism și generozitate iubirea și, pe cale de consecință, versurile creatorului. Leit-motivul ales de Nicu Doftoreanu pentru versurile sale este muzica, mișcarea ondulatorie și ritmică a tangoului. În Prelegeri de estetică, Hegel spunea cu o claritate de cristal un adevăr fascinant: „Muzica pătrunde cu mișcările ei direct în sediul interior al tuturor mișcărilor sufletului”.

221

Nicu Doftoreanu ne anunță, precum alți poeți, un adevăr care ne doare mult: prin vremuri, poezia a fost aservită unor gusturi ciudate, devenind un simplu produs de consum. Poetul vede că anumite versuri care inundă piesa nu sunt clădite din văpaia lacrimii, ci din piatra seacă a unui orgoliu greșit dimensionat, pentru gloria propriului nume. Adică vedetismul excesiv prezent în mass-media (ca să nu mă exprim ca țăranii mei din Ciorogârla, Ilfov, fostă Poiana-Cotroceni până la începutul sec. XIX). Nicu apelează destul de des la verbul deloc plăcut „a înhăța”: Te înhață iubirea, Te înhață tristețea și te poate înhăța și accesibila doamnă cu acea coasă a ei. Vehemența verbală a Doftoreanului se poate pune și pe baza faptului că a absolvit tinerețea cam de multișor, iar ciomagul nevăzut al vieții i-a dat atâtea lovituri, încât înțelepciunea, dublată de luciditate, tronează în cetățeanul onorabil Nicu Doftoreanu. Necazurile vieții nu sunt aduse numai de trecerea implacabilă și distrugătoare a timpului, dar și de situația societății, recte, românești. În versuri aproape pătimașe, poetul nostru declară pe șleau că îi cunoaște pe vinovații dezastrului de azi ai țării, că știe soluția revigorării stării sufletești și materiale a românilor: Unitatea (Chiar în trai greu îngropat,/ Aparent învins, uitat,/ Poporul tot și-a păstrat,/ Obiceiul moștenit/ DE A RĂMÂNE UNIT! și TRADIȚIA… Veșnic izvor/ Al acestui brav popor! („Tangoul Tradiției”, p. 45). Fiorul cetățeanului onest revine de mai multe ori în acest volum, cum ar fi în „Tangoul în stil smuls” (p. 54). Mai la vale, Guy de Maupassant se pare că dă poetului ideea că timpul este un reparator infailibil, care tămăduiește fără nici un leac rănile sufletului. Astfel, ne trezim cu versul surprinzător, puțin „stănescian”: Când am făcut curat în mine am regăsit puțin din tine!…, în „Tangou Ciclic” (p. 56). La pagina 81, poetul ne sugerează că Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte, așa că am parcurs, în continuare, cele alte câteva zeci de „Tangouri…”, ajungând ostenit, dar bucuros, la versurile tangoului banal de final: Lăsând COPILĂRIA singură-ntre neguri/ Să joace… jocuri fără pic de reguli,/ Încât acuma cu mirare ne privim/ Că uite… SUPRAVIEȚUIM! (p 143). Dacă V.I. Lenin îndemna revoluționarii Rusiei cu un manifest: „Un pas înainte, doi înapoi”, Nicu Doftoreanu inversează termenii metaforei și îndeamnă sclavii frumosului: Doi pași înainte, unul înapoi, adică o invitație generoasă prin lirica lui stranie, Un tangou numit… dorință, așa cum Tennessee Williams ne ademenea cu… Un tramvai numit dorință. Nicu Doftoreanu este un liric fundamental neliniștit, capabil de noi surprize în volumele ce așteaptă botezul fericit al lansării. Marian Dumitru, 08.02.2017

222

Cuprins / Table de matières Cuvântul autorilor............................................................................................... 5 Doi poeți talentați între filele unei cărți reușite, cuvânt-înainte de Ion C. Ștefan ..................................................................... 7 CRISTIAN ȚÎRLEA Fișă biografică..................................................................................................... 10 Cărți de Cristian Țîrlea...................................................................................... 11 PARIS................................................................................................................... 12 PARIS............................................................................................................. 13 LUMEA TA......................................................................................................... 14 TON MONDE............................................................................................... 15 COPACUL........................................................................................................... 16 L’ARBRE........................................................................................................ 17 JGHEABUL......................................................................................................... 18 LE CANIVEAU............................................................................................. 19 VREI? HAI!......................................................................................................... 20 VEUX-TU ? ALLONS-Y !............................................................................ 21 DIALOG.............................................................................................................. 22 DIALOGUE................................................................................................... 23 DINTOTDEAUNA............................................................................................ 24 DEPUIS TOUJOURS.................................................................................... 25 DE DINCOLO..................................................................................................... 26 DE L’AUTRE CÔTÉ..................................................................................... 27 MEREU................................................................................................................ 28 TOUJOURS.................................................................................................... 29 TU?....................................................................................................................... 30 TOI ?............................................................................................................... 31 CREDO................................................................................................................ 32 CREDO........................................................................................................... 33 ZBOR.................................................................................................................... 34 VOL................................................................................................................ 35 NU-MI INSULTA INTELIGENȚA!................................................................. 36 NE M’INSULTES PAS L’INTELLIGENCE !............................................. 37

CETATE ÎNTĂRITĂ ÎN RĂBDARE................................................................ 38 CHÂTEAU-FORT, CONSOLIDÉ DANS LA PATIENCE....................... 39 UN GLAS…........................................................................................................ 40 UNE VOIX…................................................................................................. 41 TE IUBESC!......................................................................................................... 42 JE T’AIME !.................................................................................................... 43 SĂRUT-MÂNA, MAMĂ!................................................................................. 44 JE TE FAIS LE BAISE MAIN, MAMAN !................................................. 45 A MURIT MAMA.............................................................................................. 46 MA MÈRE EST MORTE.............................................................................. 47 DE DINCOLO..................................................................................................... 48 DE L’AUTRE CÔTÉ..................................................................................... 49 MAMI.................................................................................................................. 50 MA PETITE MAMAN................................................................................. 51 EU, SALCIA ....................................................................................................... 52 MOI, LE SAULE........................................................................................... 53 FRICA.................................................................................................................. 54 LA PEUR........................................................................................................ 55 MIRACOLUL...................................................................................................... 56 LE MIRACLE................................................................................................ 57 OBSESIE.............................................................................................................. 58 OBSESSION................................................................................................... 59 O VIRGULĂ CE PUNE PUNCT...................................................................... 60 UNE VIRGULE QUI MET LE POINT....................................................... 61 JUSTIȚIE.............................................................................................................. 62 JUSTICE......................................................................................................... 63 DRAGĂ DOMNIȘOARĂ.................................................................................. 64 CHÈRE DEMOISELLE ............................................................................... 65 FĂCĂTOAREA DE LACRIMI......................................................................... 66 LA FAISEUSE DE LARMES....................................................................... 67 DE ANUL NOU.................................................................................................. 68 DE NOUVEL AN.......................................................................................... 69 ASCULTAȚI!....................................................................................................... 70 OYEZ !............................................................................................................ 71 ECCE HOMO...................................................................................................... 72 ECCE HOMO................................................................................................ 73 REFERINȚE CRITICE – CRISTIAN ȚÎRLEA................................................. 74

NICU DOFTOREANU Fișa biografică..................................................................................................... 82 Cărți de NIcu Doftoreanu................................................................................. 83 TANGOUL DE POMENIRE A VOINȚEI.............................................. 84 LE TANGO EN SOUVENIR DE LA VOLONTÉ........................... 85 TANGOU SENSIBIL..................................................................................... 86 SENSIBLE TANGO................................................................................. 87 TANGOUL SIMȚURILOR.......................................................................... 88 LE TANGO DES SENS........................................................................... 89 TANGOU ENERGETIC............................................................................... 92 TANGO ÉNERGÉTIQUE....................................................................... 93 TANGOUL FĂRĂ NOTE............................................................................. 94 LE TANGO SANS NOTES.................................................................... 95 TANGOUL BĂTRÂNEȚII........................................................................... 96 LE TANGO DE LA VIEILLESSE........................................................ 97 TANGOU REQUIEM PENTRU FLUTURI......................................... 100 TANGO REQUIEM POUR LES PAPILLONS............................. 101 TANGOUL MĂRII....................................................................................... 104 LE TANGO DE LA MER...................................................................... 105 TANGOUL OCHILOR TĂI...................................................................... 106 LE TANGO DE TES YEUX................................................................. 107 UN TANGOU NUMIT DORINȚĂ......................................................... 108 UN TANGO NOMMÉ DÉSIR............................................................. 109 TANGOUL FRUCTULUI OPRIT........................................................... 112 LE TANGO DU FRUIT INTERDIT................................................. 113 TANGOU DESPRE BABILON................................................................ 116 LE TANGO À PROPOS DE BABYLONE....................................... 117 TANGOUL PĂȚANIEI LUI MAC.......................................................... 118 LE TANGO DE L’AVENTURE DE MAC....................................... 119 TANGOU DESPRE TIMP......................................................................... 120 LE TANGO SUR LE TEMPS.............................................................. 121 TANGOUL LUMII...................................................................................... 122 LE TANGO DU MONDE..................................................................... 123 TANGOUL SENTIMENTELOR............................................................. 126 LE TANGO DES SENTIMENTS....................................................... 127 TANGOU DESPRE ÎNVELIȘUL PĂMÂNTESC............................... 130 LE TANGO À PROPOS DE REVÊTEMENT DE LA TERRE.... 131

TANGOUL OCHILOR CĂPRUI............................................................ 132 LE TANGO DES YEUX CHÂTAINS............................................... 133 TANGOUL OCHILOR ALBAȘTRI....................................................... 134 LE TANGO DES YEUX BLEUS......................................................... 135 TANGOUL CHEMĂRII............................................................................. 136 LE TANGO DE L’APPEL.................................................................... 137 TANGOUL OCHILOR NEGRI............................................................... 138 LE TANGO DES YEUX NOIRS......................................................... 139 TANGOU CREȘTINESC........................................................................... 140 UN TANGO CHRÉTIEN..................................................................... 141 TANGOU PENTRU ȘTEFAN CEL MARE.......................................... 142 LE TANGO POUR ÉTIENNE LE GRAND................................... 143 DESCĂTUȘARE............................................................................................ 146 DÉCHAÎNEMENT................................................................................. 147 TANGOU DE COLORAT ......................................................................... 148 LE TANGO COLORIÉ.......................................................................... 149 TANGOUL CRIZELOR CE VIN............................................................ 150 LE TANGO DES CRISES QUI VIENNENT ................................ 151 TANGOUL LUI AȘ VREA........................................................................ 154 LE TANGO DE JE VOUDRAIS ........................................................ 155 TANGOUL ADORAȚIEI........................................................................... 156 LE TANGO DE L’ADORATION...................................................... 157 TANGOUL REGĂSIRII............................................................................. 160 LE TANGO DES RETROUVAILLES............................................... 161 TANGOU NEAȘTEPTAT.......................................................................... 162 LE TANGO INATTENDU.................................................................. 163 TANGOU DE TRĂIT CLIPA................................................................... 164 LE TANGO POUR VIVRE LE MOMENT..................................... 165 TANGOU DE NEUITAT REPETITIV.................................................. 166 LE TANGO INOUBLIABLE RÉPÉTITIF....................................... 167 TANGOU ÎNLĂCRIMAT.......................................................................... 170 LE TANGO LARMOYANT................................................................ 171 TANGOUL PRIMULUI COPIL.............................................................. 172 LE TANGO DU PREMIER ENFANT.............................................. 173 TANGOUL SOLDATULUI NECUNOSCUT..................................... 174 LE TANGO DU SOLDAT INCONNU............................................ 175 TANGOU ÎNTRE DOUĂ LUMI.............................................................. 176 LE TANGO ENTRE DEUX MONDES..................................................... 177

TANGOU DE ÎNGÂNAT........................................................................... 180 TANGO POUR MURMURER............................................................ 181 TANGOUL PRIMULUI BAL................................................................... 182 LE TANGO DU PREMIER BAL........................................................ 183 TANGOUL VALSULUI PIERDUT........................................................ 184 LE TANGO DE LA VALSE PERDUE...................................................... 185 TANGOUL ZILELOR CE VIN................................................................ 188 LE TANGO DES JOURS À VENIR.................................................. 189 TANGOUL FERICIRII............................................................................... 190 LE TANGO DU BONHEUR............................................................... 191 TANGOU DEZASAMBLAT.................................................................... 194 LE TANGO DÉSASSEMBLÉ.............................................................. 195 TANGOUL ÎNCEPUTULUI DE VIS..................................................... 196 LE TANGO DU COMMENCEMENT DU RÊVE........................ 197 TANGOUL CANDIDATULUI LA FERICIRE.................................. 198 LE TANGO DU CANDIDAT AU BONHEUR............................. 199 TANGOU LA SFÂRȘIT (GLOSĂ)........................................................... 200 LE TANGO À LA FIN (GLOSE)........................................................ 201 REFERINȚE CRITICE – NICU DOFTOREANU.............................. 202

Cărți tipărite la Editura Arefeana: Elena Bădescu-Aref, La Ostrov Ion C. Ștefan, Supraviețuirea prin cuvânt Ion Nica, Spre nașterea din nou Gh. Duță-Micloșanu, Întoarcerea lui Tarzan Ion C. Ștefan, Comentarii și sinteze literare Gh. Duță-Micloșanu, Cer vegetal Dorina Donea, Convergences thématiques dans la légende de Maistre Manole Ion C. Ștefan, Ora de dirigenție a vieții George Șovu, Dragoste și moarte Cătălin Tuță George, Cântece pentru mileniul trei Ion C. Ștefan, Literatura română în liceu Ioana Diaconu, Limba și literatura română Dorina Donea, Les fonctions des objets dans les nouvelles de Guy de Maupassant Ion C. Ștefan, Dialog la timpul viitor Marcel Crihană, Lingviști și filologi Cristina Ștefan, Datoria de existență, aspecte privind maternitatea Ioana Diaconu, Limba și literatura română, bacalaureat 2000 Gh. Bulgăr, Carnet francez (Paris, 1965-1967) George Șovu, Misterele din vila părăsită Dorina Donea, La légende de Maistre Manole, universalité et spécificité Ion C. Ștefan, Observator în banca din spate Victor Stoleru, Remember Monica Pericleanu-Grigore, Ieșirea din turnul de fildeș Maria Marin, Între răsărit şi apus Gheorghe Vrabie, Introducere în etnografie Gh. Duță-Micloșanu, Anotimpul genezei Vilia Banța, Geometrie glisantă Ion C. Ștefan, Gânduri la răscruce de milenii Otilia Zaharia, Exil interior Cristina Popa, Diana Arfir, Florina Mindu, Florile adolescenței Gh. Bulgăr, Carnet francez II (Lyon, 19781980; Bordeaux, 1988-1990) Otilia Zaharia, Ineditele destine Ion C. Ștefan, Ceremonii solare Nicolae Tudor, Iubirea ca salvare de timp Coriolan Gheție, În dialog cu istoria Ion C. Ștefan, Femeile din oglinda retrovizoare

Ilie Cârstea, Viață de zburător Victor Stoleru, Ipostaze de istorie literară Valentina Neofitos, Imagini și gândiri Nicolae Tudor, Vremelnicie și permanență Liviu Bulgăr și Ion C. Ștefan, Un om pentru eternitate Omara Costinescu, Povestirile Teodorinei Ion C. Ștefan, Alfabetul învățăturilor Eugenia Glie, Pe drumurile vieții Otilia Zaharia, Galeria de antichități Elisaveta Nica, Semănători de lumină Ion C. Ștefan, Concepte operaționale Constanța Cristescu, Cântările vecerniei Dumitru Dumitrică, Icoane din trecut Valentina Neofitos, Repoetizări din lirica germană Nicolae Tudor, Creanga de măslin Gh. Popescu-Ger, Pe cărările gândului Ion C. Ștefan, Femeia necunoscută Bucur Popescu, Poezii pentru toți românii Otilia Zaharia, Recviem pentru Euridice Mihaela Dumitru, Istoria aventuroasă a cuvintelor Magdalena Pena, Liana Cristina Ștefan, Familia monoparentală. O abordare politică Maria Marin, Soarele răsare pentru toți Valentina Neofitos, Spicuiri din viață și natură Gh. Popescu-Ger, Psalmii păpădiei Floarea Necșoiu, Fructe… flori… frunze… Maria Marin, Întotdeauna, în același loc Ion C. Ștefan şi Cătălina Soare, Contribuția lui I.L. Caragiale la dezvoltarea limbii române literare Nicolae Tudor, Iubirea, un nimb primit prea târziu Victor Stoleru, Fragmente de istorie literară Otilia Zaharia, Cursa vieții Geo Dobrin, Povestiri din Luminiș de Soare Octavian Păun, Stau pe țărmu-albastru Radu Gheorghe Zaharia, Vreau să-mi trăiesc viața Gheorghe Marin, Escapada Eugenia Glie, A răsărit steaua Valentina Hacerian, Timp pentru vecernii Valentina Neofitos, Spiritul elenic în poezia lirică greacă Bucur Popescu, Poezii Cornel Negrea, Talpa iadului

Magdalena Pena, Cântecele inimii Ion C. Ștefan, Lumina din oglindă Floarea Necşoiu, Cioburi și așchii Cornel Roman Rotaru, Esenieni Nicolae Tudor, Drum printre scrieri Ionel Bădără-Brăileanu, Același vals Stanciu St. Stănciulescu, Ion St. Stănciulescu, Aref. Monografia satului Cezar Bădescu, Răsăriți în Luminiș de Soare Nicușor Constantinescu, Amprenta sufletească Magdalena Pena, Iubirea cea mare Valentina Neofitos, Unicitate Nicolae Tudor, Drumul iubirii Victor Stoleru, Reliefuri dispărute Cristina Ștefan (editor), Conspirația tăcerii Mihai Bârdici, Scrisori din labirint Bucur Popescu, Cântece pentru neamul românesc Maria Marin, Minuni cu ochi căprui Cornel Negrea, Eu, zăbăucul, nepotul lui Bachus Ana-Maria Oros-Peusquens, Timpul Victor Stoleru, Recenzii de istorie literară Nicolae Tudor, Drum bun printre scrieri Ilie Cârstea, Din amintirile unui pilot de încercare Bucur Popescu, Cuvinte de lumină pentru poporul meu Ion C. Ștefan, Eseu despre existența umană, ed. I, II Magdalena Pena, Lacrimi şi dor Gheorghe Duță-Micloşanu, Liturghii crepusculare Valentina Hacerian, Lumina copilăriei Georgeta Gorun, Cifrul exploziei Victor Stoleru, Eseuri de literatură comparată Eugen Cojocaru, Baladele apoftegmatice Valentina Hacerian, Săbii de paradă Geo Dobrin, Legende din satul soarelui Ion C. Ștefan, Corabia cu amintiri. Prietenii mei scriitori Maria Marin, Credință, nădejde, dragoste Florica Gh. Ceapoiu, Printre crini şi albe turnuri George Peagu, Relația interstelară Bucur Popescu, Destăinuiri Magdalena Pena, Drum spre apus Geo Călugăru, Centenarul insomniilor Vilia Banța, Dresorul de umbre Cristina Elena Bîrliga, Eugen Cojocaru, Nasul lui Pinocchio și Niscaiva vocabule cu façon de fabule Ionel Bădără-Brăileanu, Scrâșnetul saboților

Doru Popovici, Nu mai am viitor, ci doar trecut… Eugen Cojocaru, Însemnări despre scriitorul Doru Popovici Cezar Bădescu, Chipul dragei noastre în oglinda amintirilor Patricia Avganți-Buican, Prețul tăcerii Gh.C. Doroș, La poarta luminii Gheorghe Păun, Lumea văzută de un matematician Eugen Cojocaru, Katharsis, Antologie a Salonului literar-muzical „Katharsis”, I, II, IV Otilia Zaharia, Amurg medieval Constantin Voiculescu, Articole, eseuri, recenzii Vasile Toma, Leacul de fiecare zi Gh. Duță-Micloşanu, In memoriam Ilie Cârstea, Noua generație Nicolae Buzoiu-Arefu, Plantația de măceși Valentina Ristea, Tenebrele dragostei Victor Stoleru, Eseuri de istorie literară Titi Gheorghe Ciulbea, Tratat de doctrine economice Caterina Scarlet, Treceri fără oprire Gh.C. Doroş, În dialog cu trecutul Ioana Stuparu, Miniona Valentina Ristea, Poem pe calea luminii Caterina Scarlet, Grădinile lui Augustin Elena Ionescu-Colcigeanni, A doua şansă Gheorghe Ciulbea, Căpățâneni, Pământeni şi Ungureni Ion C. Ștefan, Întâlnirea de la muzeu Nicu Doftoreanu, Tangouri de ieri, tangouri de azi Ion Boştinaru, Gheorghe Ciulbea, Ion Arsenescu din Berindeşti, un cărturar de neuitat Valentina Ristea, Magia destinului Ionel Bădără-Brăileanu, Salonul 4 Florica Gh. Ceapoiu, Reverberații pe treptele cuvântului Ion Boştinaru, Sate argeșene de sub munte. Oameni, adevăr, legendă Artemiu Vanca, Nobilul proprietar Ion Boştinaru, Reverberația sentimentelor Vilia Banța, Urcând colina fierbinte Gh.C. Doroş, Liturghii în amurg Ion Boştinaru, Dorurile mele Valentina Ristea, Nevinovata Ionel Bădără-Brăileanu, Teatru Magdalena Pena, Oglinda timpului

Artemiu Vanca, Zori întunecate Ionel Bădără-Brăileanu, Parodii şi scheciuri Titi Ciulbea, Amintiri din cartea vieții Ecaterina Chifu, Croazieră pe Mediterana Gheorghe Ciulbea, Ion Boștinaru, Corbeni. Monografie social-economică Aurelia Corbeanu, Fărâme de gânduri Maria Marin-Moga, De dor Vilia Banța, Invers numărând Niobe Ion Boștinaru, Gânduri transcrise Ionel Bădără-Brăileanu, O posibilă variantă de redefinire a strategiei învățământului preuniversitar românesc Ion C. Ștefan, Suflet de argeșean. Tablete de scriitor Valentina Ristea, Fugarul rătăcit Gh.C. Doroș, Năpăstuiții Ionel Bădără-Brăileanu, Pasărea sfântă Caterina Scarlet, Realitatea de proximitate Gabriela Zăvălaș-Anghel, De ce iubim bărbații (ediția a II-a) Gheorghe Ciulbea, Cu privire la creativitatea economică

Gheorghița Stere, Jurnalul unei vieți zbuciumate Ion Boștinaru, Trecutul ce reînvie Ionel Bădără-Brăileanu, Parabola răspântiei Nicolae Vasile, Românul ciclic Dinu Prunescu, Statuia de apă Florica Gh. Ceapoiu, Anotimpul frunzelor de chihlimbar Ion C. Ștefan, Umbra dintre noi Dan Florică, Momentul adevărului Doina Moraru-Epure, Monica Făcăianu-Zodie, Pe Rin, mai cântă Loreley Valentina Ristea, Cenușa îngerilor Ion Boștinaru, Pe meridianele lumii Nicolae Vasile, Dominoul iubirii. Raiul Dan Florică, Lumina din gutui Elena Lupșan, Poeziile copilăriei Victor Pencu, Elegii de acasă Dan Florică, Pe tărâmul iubirii Henri Poincaré, Valoarea științei. Ultimele gânduri Ion C. Ștefan, Lumea poetului/The Poet’s World Nică D. Lupu, Răspântia

Prețul de vânzare conține 2%, reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează în contul Uniunii Scriitorilor din România deschis la BCR Unirea, București cu nr. RO65 RNCB 0082 0005 0872 0001

Tiparul executat la Semne, tel. 021.667.08.20

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

Constantin Stana – Mărturii spre neuitare Radu Liviu Dan – Poemele iubirii Vlad Sărăţilă – Eu şedea pe piatră (nanoroman) Şoaptele verii - Ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”

Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu - Iarna Dandu Briel – Tu eşti Tati al meu, nu-i aşa? Tatiana Dabija - Dincolo de lumina timpului Dandu Briel – Roman de antrenament Nicu Doftoreanu – Un tangou numit dorinţă Poezie şi suflet - Ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre” Dandu Briel - Mă duc să duc gunoiul Gabriela Mimi Boroianu - Jurnalul unei muze *** - Pe o cruce de lumină - antologie pascală Dandu Briel - Povestea lui FĂT-FRUMOS, care era DEFECT şi zbura în ZIG-ZAG! Nicolae Vasile – Românul ciclic Nicolae Vasile – Universul cilcic Emanuel D. Florescu – Destin tragic de artist genial Manuela Cerasela Jerlăianu * Ion Vanghele - Ce este iubirea Doina Bârcă – Ferestrele bucuriei Femeie omniprezentă - mulier ubique (carte de gânduri dedicate eternului feminin) Colecţia „Vieţile sfinţilor” – Soborul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului Revista „Taifas literar” nr. 13, noiembrie 2016 Revista „Cronos” nr. 32, noiembrie 2016

În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Ciclul antoologic „Metamorfozele naturii” – 3. Simfonii albastre Florin T. Roman – Omnia vinvit amor!

Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic

Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur” Revista „Taifas literar”

Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com,

boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865