Origine nume - Dumitru, Dumitra

Dumitru, Dumitra

oorriiggiinnii,, sseem mnniiffiiccaaţţiiee,, iissttoorriicc,, vvaarriiaannttee

Abstract couple portrait

colecţia

oorriiggiinneeaa nnuum meelloorr

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Compilaţie de texte culese de pe internet din diverse surse, adaptate, completate şi editate electronic cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

2~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

coordonator: Ioan Muntean

Dumitru, Dumitra

oorriiggiinnii,, sseem mnniiffiiccaaţţiiee,, iissttoorriicc,, vvaarriiaannttee

colecţia

oorriiggiinneeaa nnuum meelloorr

~3

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Editor: Lenuş Lungu Responsabil carte: Ioan Muntean Coperţi: Miklós Földi Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia http://lenusa.ning.com/

4~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dumitru, Dumitra origini Aceste nume sunt sărbătorite în fiecare an pe data de 26 şi 27 octombrie, datorită sfinţilor care au purtat aceste nume (Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov (din Basarabi), ocrotitorul Bucureştilor).

Ele fac parte din seria celor mai vechi şi întrebuinţate nume romaneşti şi au la baza prenumele grecesc „Demeter” (cu forma feminină Demetria, Demetra) acesta era numele în mitologia greacă a zeiţei vegetaţiei şi a roadelor pământului, supranumită „zeiţa lucrurilor bune”, deoarece avea în pază fertilitatea pământului, numele ei fiind tradus prin „pământul mamă”.

La origine o formă adjectivala, Demetrios păstrează până astăzi amintirea numelui zeiţei Demeter (rom. Demetra corespunde dativului unei forme greceşti mai târzii, D&netra).

Fiică a lui Cronos (care ar fi înghiţit-o la naştere) şi a Rheei, soră a marilor zei din Olimp, Demetra este o veche divinitate a vegetaţiei şi a fertilităţii pământului, ocrotitoare a ogoarelor şi a căsătoriei, cărora le dăruieşte rodnicie. ~5

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Demetrius I Poliorcetes 6~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Deşi foarte vechi, cultul lui Demeter capăta importanta de-abia mai târziu, în epoca clasică. Necunoscută în inscripţiile miceniene, doar menţionată în treacăt la Homer, Demetra începe să fie sărbătorită cu mult fast odată cu dezvoltarea agriculturii, de numele ei fiind legate şi vestitele mistere eleusine.

La origine având caracter pur local, acest cult secret de la Eleusis, bazat pe vechi rituri agricole, capăta din sec. 6—5 i.e.n. o semnificaţie şi o arie de răspândire din ce în ce mai largi. Ca urmare a cererii oracolelor sibiline, cultul lui Demeter a fost introdus şi la Roma din anul 496 i.e.n., unde zeiţa a fost identificată cu o veche divinitate latină a vegetaţiei, Ceres (de numele acesteia este legat şi rom. cereale).

Chiar din antichitate Demeter era „tradus” prin „pământul-mamă”, interpretare acceptată şi astăzi de către specialişti, indiferent de modalitatea prin care se ajunge la această semnificaţie. Considerat în unanimitate nume compus, diferenţele de interpretare apar numai în ceea ce priveşte primul element De-, al doilea. - meter „mama”, nepunând niciun fel de probleme.

Acest De-, la origine Da- (după cum ne-o arată forma dorică Damator,) după unii nume preelenic al Pământului, ar corespunde gr. Ga (uit. ge) „pământ”; o altă ipoteză propusă, pornind de la varianta eolica Do-, apropie primul element de radicalul indo-european *gdho-, din care ar proveni gr. chton „pământ”, sanscr. Ksdm, forma iliră dam (susţinută prin varianta tesalică Dammater) si desigur, lat. humus.

Intrat în latină, Demetrius era purtat aproape în exclusivitate de străini. Nume al mai multor martiri, Demetrius pătrunde în onomasticonul creştin şi se răspândeşte mai ales în ~7

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Demetrius II Nicator

8~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

răsăritul Europei, unde cultul unui martir grec din Salonic s-a bucurat de o mare popularitate. Intrat în onomastică slavă (v. sl.

Dimitriji, Dimitru), numele devine foarte popular la ruşi, ucrainieni, sârbi, bulgari (aceştia din urmă îl considera pe Dmitri drept sfânt naţional).

Dintr-o perioadă destul de veche prin intermediar slavon Dometrios (pron. Dimitrios) ajunge şi la noi, unde numeroasele credinţe şi obiceiuri populare legate de numele Dumitru dovedesc vechimea şi răspândirea cultului creştin altoit pe un puternic substrat păgân.

Denumirile populare ale sărbătorii, Sâmedru, Sumedru, Simidriu, devenite şi nume de persoană, au pus şi pun încă probleme specialiştilor noştri. (A fost emisă ipoteza că aceste nume ar continua formă latină Sanctus Demetrius; singura piedică în acceptarea acestei etimologii, modificarea neaşteptată a lui -t- în -d-, ar putea fi însă înlăturată de existenţa formei Sametru).

semnificaţie Creştinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, „maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronunţat în neogreacă dimomitir.

Odată cu era creştină, prenumele se va impune prin forma masculină de Dimitrie - Demetrios, fiind folosit cu precădere în zona de influenţa elenică. În Grecia Antică a fost un nume purtat îndeosebi de regi, iar popularitatea sa se explică şi prin numeroşii martiri care au avut acest nume. ~9

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Sf창ntul Dimitrie, Izvor창torul de Mir 10 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

În limba română, aceste nume au intrat pe această filieră grecească, de unde şi pronunţarea grecească - Dimitrie. Sunt destul de răspândite în Muntenia, Moldova şi în sudul Dunării (sub influenţa macedoneană).

Dumitru – Multe dintre numele de persoana cu tradiţie din onomastica românească au reuşit să rămână vii trecând în categoria numelor de familie. Unele, în schimb, sunt folosite în prezent atât ca nume de familie, cât şi ca prenume. Poate cel mai elocvent exemplu în acest sens este Dumitru, prenume de băiat şi, în acelaşi timp, nume de familie ce se bucura de o mare popularitate în rândul românilor. Semnificaţia numelui Dumitru este clară şi nu ar trebui să ne pună absolut nicio problemă, cercetătorii lingvişti fiind de părere că provine de la numele de origine grecească Demetrios.

La rândul său, acest nume de persoana este asociat cu Demeter, numele zeiţei vegetaţiei, fiica Rheei şi a lui Cronos.

Tocmai de aceea, cea mai plauzibilă ipoteza susţine ideea potrivit căreia semnificaţia numelui Dumitru este „pământulmamă”, deoarece Demetrios s-a format cu ajutorul a două elemente, şi anume „De-”, ce înseamnă „pământ”, şi „meter”, adică „mama”. E drept ca primul element este subiect de controversa lingvistică, însă cu toate acestea, având în vedere că se presupune că ar corespunde elementului „Ga-”, sensul dat este „pământ”.

Mai mult decât atât, specialiştii considera că numele Dumitru a apărut de la forma Demeter, şi nu de la Demetrios. Asemenea multor nume de persoană, şi acesta a pătruns în onomastica noastră pe filiera slavă, prima formă fiind Dimitru. Iar dacă ne gândim la statutul religios pe care numele în discuţie îl are, atunci este important de menţionat substratul sau păgân. Nu trebuie omisă, de asemenea, tendinţa cel puţin ~ 11

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dmitri Mendeleev, (1834 – 1907), chimist rus, autorul tabelului elementelor

12 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

bizară a onomasticii fiecărui popor european de a împrumuta şi păstra nume păgâne, acestea devenind, în cele din urmă, calendaristice. Este şi cazul numelui Dumitru, de la care, de altfel, au apărut forme precum Mita, Mitu, Mitică, Dumitrache, Dimcea, Dumitrache, Dumitrescu etc.

istoric Unul dintre cele mai vechi şi frecvente nume româneşti, Dumitru corespunde gr. Deme'trios (fem. Demetria). Cu impresionant de multe atestări, dovadă a popularităţii sale, Demetrios era răspândit în toată lumea elenică, de la Atena (un arhonte, fiul lui Phanostratos, în anul 309 i.e.n.), până în Macedonia (câteva persoane în sec. 4—3 i.e.n., printre care şi doi regi) şi Siria (câţiva cunoscuţi regi din dinastia Seleucizilor, întemeiată de Seleucos, unul dintre generalii lui Alexandru Macedon, ginere al lui Demetrius Poliorcetes, rege între 306 şi 285 i.e.n.; Demetrios I, supranumit Soter, rege între 162 şi 150 i.e.n., apoi Demetrios II, supranumit Nikator, 146 — 138 şi 130 — 125 i.e.n., Demetrios III, c. 95 — 86 i.e.n.).

Nume al mai multor martiri, Demetrius pătrunde în onomasticonul creştin şi se răspândeşte mai ales în răsăritul Europei, unde cultul unui martir grec (Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir) s-a bucurat de mare popularitate. Intrat în onomastica slavă (Dimitriji, Dimitru) numele devine foarte popular la ruşi, ucrainieni, sârbi, bulgari (aceştia din urmă îl consideră pe Dimitri drept sfânt naţional). Dintr-o perioadă destul de veche, prin intermediarul slavon, Demetrios ajunge şi la noi, unde numeroasele credinţe şi obiceiuri populare legate de numele Dumitru dovedesc vechimea şi răspândirea cultului creştin altoit pe un puternic substrat păgân. În cele mai vechi ~ 13

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dimitrie

14 ~

Cantemir,

(1673

–

1723),

domnitor

al

Moldovei

originea numelor

Dumitru, Dumitra

documente româneşti, numele apare în variante precum Dimitru (1387), Dumitru (1429), Dimitrie (1437), variante care se explică prin coexistenţa în timp a formei populare româneşti, cu cea savantă latină şi cu influenţa slavă.

După anul 1500 creşte frecvenţa apariţiei în documente a formei Dumitru. Încep să apară însă şi numeroase derivate şi hipocoristice ale numelui, formând o numeroasă familie de antroponime (ex.: Mitru, Mitrea Mitu, Mitache, Mitică, Dumitrică, Dumitrache, Diman, Mima, Mimi etc). Din secolul trecut au apărut şi formele care imită grafia latină a vechiului nume grecesc Demetrios, Demetru, Demetra sau numele de familie Demetriade, Demetrescu, Demetriu.

Specific românească, populară şi foarte frecvenţă, forma Dumitru pune şi ea problema explicării primului -u-, cel final având rolul de suport pentru grupul de consoane. în cele mai vechi documente româneşti, numele apare în câteva variante care se explică prin coexistenta în timp a formei populare româneşti, a celei savante latine, şi a formei de influenţa slavă: Dimitru — prima atestare în documentele ţării Româneşti, la 1387, Dumitru — prima atestare la 1429, Dimitrie — prima atestare, 1437 (de multe ori aceeaşi persoană era denumită, în acte diferite, cu două sau trei variante ale numelui, în funcţie de pisarul documentului). în anul 1469 este atestat în documentele muntene şi unul dintre cele mai frecvente hipocoristice (care exprimă mângâiere, sentimente de afecțiune; dezmierdător, alintător, tandru) de la Dumitru, Dima. După 1500 frecvenţa apariţiei în documente a lui Dumitru creşte considerabil, numărul purtătorilor ridicându-se la 73, iar al celor numiţi Dima la 13. Din această perioadă încep să apară în actenumeroase derivate şi hipocoristice ale acestora, formând o numeroasă familie de antroponime (împrumutate şi creaţii ~ 15

originea numelor

Dumitru, Dumitra

16 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

româneşti) dintre care cităm selectiv: Mitru, Mitrea, Mitra, Mitu, Mita, Mitac, Mitache, Mite(a),. Mitică, Mâţuş(a), Dumitrache, Mitrache, Diman, Dimancea, Dimcea, Dimache, Dimut, Dumitran, Mitran(a), Dumitraş, Dumitrascu, Mitraşcu,.

Dumitrei, Mitrei, Dumitrică, Dimitriţa, Mitriţa, Miţita, Dumitrus, Dumitrul(a), Mitruţ(a), Mima, Mimi etc. Din secolul trecut au apărut şi formelo Demetru, Demetra sau numele de familie Demetriade, Demetrescu, Demetriu, care imită grafia latină a vechiului nume grecesc Demetrios.

Un hipocoristic de modă apuseană este Mitty. Cu veche tradiţie la noi, Dumitru este şi astăzi unul dintre cele mai folosite prenume (o statistică recentă din Valea Sebeşului îl situează pe locul 7 ca frecvenţă).

variante Se găsesc multe variante populare, forme locale, dintre cele mai populare fiind: Mitrea, Mitru/Mitra, Mitruţ/Mitruţa, Mitruş, Mituş, Mitrel, Mitrică/Mitrica, Mitu/Miţa, Mitică, Miticuţ, Mira, Mita, Sâmedru, Simidru, Sumedru, Dimitran, Dumetru, Demetriescu, Dumitrescu, Mitana, Trucă, Tucă, Medra, Dimitraşcul, Dumitraşcu, Dumitrache, Dumitraş, Dumitraşin, Demetru etc.

La noi, pe lângă numele bărbăteşti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtări că Mitrea, Mitru, Mitu, Dima şi diminutive că Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mâţuş, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influenţa occidentală), există şi numele femeiesc Dumitra (de unde Miţa şi alte forme diminutivate), încă de oarecare răspândire în mediul rural. ~ 17

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dumitru Stăniloaie, profesor de teologie, dogmatist, scriitor şi ziarist (1903 – 1993)

18 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Variante, forme, diminutive, prescurtări ale numelor Dumitru şi Dumitra: Demeter, Demetra, Demetriade, Demetrescu, Demetrio, Demetrios, Demetriu, Demetrius, Demetru, Demi (greceşte), Dima (ruseşte), Diman, Dimitar (bulgăreşte, macedoneană), Dimitri, Dimitrie, Dimitrij (slovenă), Dimitrije (sârbă) Dimitriu, Dimka (ruseşte), Dimocika (ruseşte), Dmitrei (slava veche), Dmitri (ruseşte), Dmitro (ucraineană), Dumitrache, Dumitraşcu, Dumitrescu, Dumitrică, Dumitriu, Mima, Mimi, Mita, Mitache, Mitea, Mitenka (ruseşte), Miti, Mitia, Mitică, Mitiţa, Mitja (slovenă), Mitka (ruseşte), Mitrea, Mitrică, Mitriţa, Mitru, Mitruş, Mitruţ, Mitruţa, Mitty, Mitu, Mituş, Mituţ, Mituţa. În alte limbi: albaneză: Dhimitër, Mitro; belarură: Зьміцер, Дзьмітры (Z'mitser, Dz'mitry); bulgară: Димитър (Dimitar); croată: Dmitar; Dutch: Dimitri; engleză: Demetrius, Demetri, Demetry; esperanto: Zmitro; finlandeză: Mitri, Mitro, Dimitri; franceză: Dimitri; georgiană: დემეტრე (Demetre), დიმიტრი (Dimitri), დიტო (Dito), დუტა (Duta), დიმა (Dima), მიტო (Mito); germană: Demetrius; greacă modernă: Δημήτριος, Δημήτρης (Dimitrios, Dimitris); evreiască: (Dmitriy) ‫ ; דמיטרי‬maghiară: Dömötör, Demeter; italiană: Demetrio, Dimitri; macedoneană: Димитар, Димитриja; norvegiană: Deiomitry; poloneză: Dymitr, Demetriusz; portugheză: Demétrio; română: Dumitru, Dimitrie; rusă: Дмитрий (Dmitriy), Дима (Dima), Митя (Mitya); sârbă: Димитрије (Dimitrije), Митар (Mitar), Дмитар (Dmitar), Мита (Mita), Мића (Mića); slovacă: Demeter; slovenă: Dimitrij, Mitja; spaniolă: Demetrio; ucraineană: Дмитро (Dmytro).

~ 19

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dumitru Ţepeneag, (n.1937), prozator român

20 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

personalităţi Personalităţi purtând numele de Dumitru - Dimas (varianta a numelui Demetrius). Conform scrierilor catolice, Dimas ar fi hoţul care s-a căit şi a murit crucificat alături de Isus.

- Dmitri Donskoi, (1350–1389), mare duce al Moscovei - Dmitri din Pereslavl, (1250-1294), mare duce al regiunii Vladimir-Suzdal - Dmitri din Suzdal, (1324–1383), Prinţ de Suzdal şi Nijnai Novgorod - Ţareviciul Demetrius, (1582-1591), fiul cel mai tânăr al tarului Ivan cel Groaznic - Dmitri Pavlovici, (1891-1941), mare duce al Rusiei - Dmitri Mendeleev, (1834 – 1907), chimist rus, autorul tabelului elementelor.

- Dimitri Şostakovici, (1906 – 1975), compozitor rus.

- Dmitri Medvedev, (n. 1965), al treilea preşedinte al Federaţiei Ruse - Sfântul Dimitrie, martir creştin - Dimitrie Cantemir, (1673 – 1723), domnitor al Moldovei - -Dumitru Brătianu, (1818 – 1892), om politic şi diplomat roman - Dumitru Dorin Prunariu, cosmonaut român (n. 27 septembrie 1952, Braşov) - Dumitru Roşca, (1895 – 1980), academician român ~ 21

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dimitrie Anghel, (1872 – 1914), scriitor 22 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

- Dumitru Stăniloaie, profesor de teologie, dogmatist, scriitor şi ziarist (1903 – 1993) - Dumitru Ţepeneag, (n.1937), prozator român - Dumitru Minovici (1897 – 1985), om de ştiinţă, inginer petrolist - Dumitru Furdui, (n. 1936), actor român - Dumitru Dumitrescu (1904 – 1984), întemeietorul şcolii româneşti moderne de hidraulică - Dimitrie Onciul, (1856-1923), istoric - Dimitrie Anghel, (1872 – 1914), scriitor - Dimitrie Bolintineanu, (1825 – 1872), scriitor - Dimitrie Paciurea, (1873 – 1932), sculptor

răspândire În documentele anului 1469 din Ţara Românească s-a găsit atestat numele de Dumitru, cu prescurtarea de Dima, care ulterior a devenit nume de familie.

Dumitru (prenume) Frecvenţa: 0,1597% Numărul aproximativ de oameni cu acest prenume ce trăiesc în România: 30.343 Dumitru (nume de familie) Frecventa: 0,3974% Numărul aproximativ de oameni cu acest nume de familie ce trăiesc în România: 75.506 ~ 23

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dimitrie Bolintineanu, (1825 – 1872), scriitor 24 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dumitra (prenume) Frecventţ: 0,0056% Numărul aproximativ de oameni cu acest prenume ce trăiesc în România: 1.064 Dumitra (nume de familie) Frecvenţa: 0,01% Numărul aproximativ de oameni cu acest nume de familie ce trăiesc în România: 1.900

~ 25

originea numelor

Dumitru, Dumitra

26 ~

originea numelor

Tradiţii, datini, obiceiuri

Dumitru, Dumitra

În ajunul sărbătorii Sfântului Dimitrie, se aprind focuri, peste care sar copii pentru a fi sănătoşi tot anul. Focul are şi menirea de a alunga fiarele şi de a încălzi morţii. După ce focul este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină, ca aceasta să primească putere de a rodi.

Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor.

Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi aşează cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarna este să urmăreşti mersul oilor în dimineaţa sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineaţa se va trezi întâi o oaie albă şi va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră şi va pleca spre nord, iarna va fi uşoară.

Ziua Sfântului Dumitru era şi o zi a soroacelor, se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor şi ciobani la San-George, de unde şi zicerea ca „la San-George se încaieră câinii iar la Sâmedru se sfădesc stăpânii”.

De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi şi se strică stânele. Ţăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos. În anumite zone, ţăranii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir, ca fiind cel ce a dat oamenilor vinul, folosit la Sfânta Împărtăşanie.

Alte credinţe în ziua Sfântului Dumitru: - dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă şi frumoasă; - nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi; ~ 27

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Dimitrie Paciurea, (1873 – 1932), sculptor

28 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

- dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele; - se face pomană grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.

- bătrânele împart covrigi, pâine, nuci, mere, struguri şi prune uscate doar celor care sar peste foc; - tot astăzi se pomenesc morţii. Se dau de pomană coliva de Sâmedru şi colaci în formă de cruce; - în Bucovina, cine seamănă usturoiul după Sânmedru va avea parte în anul următor numai de pagubă; - în Oltenia se spune că numai dacă respecţi toate tradiţiile sărbătorii vei fi protejat de necazuri şi alte primejdii.

Oamenii de la ţară respectau sperstiţiile pentru a-şi porteja animalele de lupi; - de Sfântul Dumitru nu trebuie să foloseşti pieptănul, altfel atragi asupra ta primejdii şi necazuri; - potrivit credinţei populare, Sfântul Dumitru este ziua lichidării tuturor socotelilor - chirii sau împrumuturi - făcute cu şase luni în urmă, dar şi încheierea altora noi.

~ 29

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Gheorghe Tﾄフtﾄビescu - Sfﾃ｢ntul Dumitru 30 ~

originea numelor

Dumitru, Dumitra

Colecţia „originea numelor” a Bibliotecii Cronopedia se constituie din compilaţii de texte, imagini sau grafice reeditate în format electronic ale unor materiale achiziţionate, culese, adaptate sau selecţionate de pe internet, prelucrate, şi editate de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

~ 31

originea numelor

Dumitru, Dumitra

32 ~