Aripi de vise - Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională - antologia internazionale ~ by Ioan Muntean

Biblioteca Cronopedia Associazione Internazionale Caffe letterario coordonator Lenuş Lungu

Aripi de vise Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională~ ~ antologia internazionale ~

Editura StudIs – Iaşi, 2020 –

Parole sulle ali dei sogni

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Tehnoredactare şi corectură: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi reţelei Cronopedia. Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Aripi de vise : antologie internaţională = Parole sulle ali dei sogni : antologia internazionale/coord.: Lenuş Lungu - Iaşi: StudIS, 2020 Conţine bibliografie ISBN 978-606-48-0515-7

I. Lungu, Lenuş (coord.) 82

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620

Pe aripi de vise

coordonator Lenuş Lungu

Aripi de vise

Parole sulle ali dei sogni ~ antologie internaţională ~

~ antologia internazionale ~

~ Iaşi 2020 ~ 3

Parole sulle ali dei sogni

Pe aripi de vise

C u v ân t Î n ai n t e Antologia a luat naștere din dorința mea, din dorința de a face cunoscute creații ale unor scriitori, cu har poetic. Predomină poezia modernă, cu și fără rimă, dar cu o putere deosebită de a transmite bucuria, emoția, gândurile și iubirea poetului. Un popas scriitoricesc de pe globul pământesc. Autorii se întâlnesc aici între aceste file ce își exprimă trăirile și sentimentele. Experiențele, stările sufletești care inspiră geneza poeziei lor sunt cu siguranță unice. Nu este tocmai o descoperire, dar este o constatare care va da naștere unei viziuni asupra iubirii. O nouă muzică în versuri, o nouă iubire, o nouă credință, o nouă etică, o gândire nouă. Ne-am unit în această antologie a sufletului să putem resimți dorința și speranța pentru a construi un pod al sufletului de comunicare în versuri. Creațiile acestor scriitori strălucesc prin muzicalitatea notelor artei poetice.

Parole sulle ali dei sogni

Foreword The anthology was born from my desire, from the desire to make known the creations of some writers, with poetic grace. Modern poetry predominates, with and without rhyme, but with a special power to convey the poet's joy, emotion, thoughts and love. A writing stop on the globe. The authors meet here between these pages that express their feelings and feelings. The experiences, the moods that inspire the genesis of their poetry are certainly unique. It is not exactly a discovery, but it is a finding that will give rise to a vision of love. A new music in lyrics, a new love, a new faith, a new ethics, a new thinking. We have united in this anthology of the soul to be able to feel the desire and hope to build a bridge of the soul of communication in verse. The creations of these writers shine through the musicality of the notes of poetic art.

Pe aripi de vise

P ar o l a pr i m a L'antologia è nata dal mio desiderio, dal desiderio di far conoscere le creazioni di alcuni scrittori, con grazia poetica. La poesia moderna predomina, con e senza rima, ma con un potere speciale per trasmettere la gioia, l'emozione, i pensieri e l'amore del poeta. Una tappa di scrittura sul globo. Gli autori si incontrano qui tra queste pagine che esprimono i loro sentimenti e sentimenti: le esperienze, gli umori che ispirano la genesi della loro poesia sono certamente unici. Non è esattamente una scoperta, ma è una scoperta che darà origine a una visione dell'amore. Una nuova musica nei testi, un nuovo amore, una nuova fede, una nuova etica, un nuovo pensiero. Ci siamo uniti in questa antologia dell'anima per poter sentire il desiderio e la speranza di costruire un ponte dell'anima della comunicazione in versi. Le creazioni di questi scrittori risplendono attraverso la musicalità delle note dell'arte poetica. Lenuș Lungu

Parole sulle ali dei sogni

Pe aripi de vise

Mario Grasso Note biografiche Mario Grasso, laureato in Scienze Sociali, giornalista pubblicista, scrittore, poeta. Ha pubblicato i romanzi La casa con le imposte socchiuse, I vastasi della socia, Latte di cammella, Spirito e carne, La lucertola a due code, Il baule, Keffaya, L’albero della discordia, L’idea fissa, La comunità oscura, L’età difficile, Il chirurgo che amava le orecchiette e Le mani di Manduria. Presente in antologie e opere collettive: La pelle non dimentica, I pensieri dell’Anima, (Ri)partenza da Nasso. Da saggista, ha pubblicato una quindicina di testi di cultura manageriale. Per la Franco Angeli ha diretto la collana Skill. Come giornalista pubblicista, ha collaborato con quotidiani e periodici. Ha diretto il mensile Web Economy e un settimanale on line. Da giornalista ha vinto il XXVIII Premio letterario La Mole. Per la narrativa ha ottenuto numerosi riconoscimenti.

Parole sulle ali dei sogni

Ti ho aspettata Ti ho aspettata accarezzando il tempo perché non allungasse il passo lasciandomi vagare nella vita che vivevo avendo ai lati spazi immensi in cui non mettevo piede. Mi hai portato fuori dai miei confini e mi chiedo dove vivesse il tuo sorriso prima che illuminasse i miei pensieri più oscuri, cosa guardassero i tuoi occhi verdi come l’erba tenera di quest’amore che di fresca rugiada bagna l’anima. Ora, ogni tuo sguardo si posa dove da tempo era atteso, ogni tua parola ha il suono che da sempre volevo sentire, ogni tuo gesto esprime la delicatezza costantemente sognata, ogni tuo bacio regala la dolcezza giorno e notte desiderata. Voglio spogliarmi di tutti i pensieri giammai del tuo amore che mi veste ogni istante. Senza avrei molto freddo.

Pe aripi de vise

Il tuo segreto Mare calmo sei invito a navigare nel tuo infinito e attendere albe di rosso fuoco colorate. Le tue parole d'amore mitigano la mia malinconia lenitive sono le carezze che spalmi sulla mia pelle fresche come il soffio d’aria che cresce sui fiumi e accarezza i fili d’erba che, lungo i cigli, custodiscono fiori delicati. Mare agitato sei e con la tua marea domi il fuoco dell’inferno che inquieta rende la mia carne. Tenerezza e passione, callida unione, tingono il tuo sguardo d’amorevole dono e languide le palpebre dopo ogni banchetto d’amore.

C ar t a c h e par l a di t e Ecco... arriva all’improvviso il momento in cui desidero dirti una cosa, un pensiero che non può aspettare, che io non voglio rimandare ne sento il bisogno, come l’aria...per vivere. E allora lo scrivo compagno di altri pensieri già vergati: carta scritta sei, 11

Parole sulle ali dei sogni

preziosa colma di vita vissuta nel desiderio di te. Parole non pensate... ricercate... lucidate perché ciò che voglio offrirti è un fiore spontaneo una frase minuta racchiusa in un respiro, nella carezza che non posso darti. E allora, in questo momento inatteso che pretende attenzioni, affido alla carta quello che ho da dirti carta che parla di te, e di me.

S m an i a Irrefrenabile smania ho di te. Arsura e acqua sei della mia sete d’amore fame e cibo per la mia carne conforto e tormento per la mia passione. Seduce l’aroma dei tuoi pensieri, aspri di verde limone o dolci di gialla ginestra, che ai miei amano intrecciarsi. Se m’avvolge il profumo della tua pelle nell’Adamo che addentò la mela io mi rivedo. Vesto della tua intima fragranza e non invidio chi è felice perché ho molto di più. Licenziosa perdizione e delicata tenerezza sei verginale pudore e spudorata passione. Irrefrenabile smania ho di te.

Pe aripi de vise

C o m e g abb i an i Come gabbiani proiettati verso le onde alla ricerca di cibo ci nutriremo della nostra passione insaziabili. Voleremo sulle stelle dove gli innamorati gustano l’amore inoltrandosi nel paradiso.

L'attesa L'attimo prima che una foglia assetata accolga la goccia, il silenzio sospeso che si insinua fra una nota e l'altra, l’emozione del tuffo che sta per farsi acqua, la tensione dell’alunno che sente arrivare il suono della campanella, gli istanti più chiari che separano la notte dall'aurora, l'espressione di sorpresa prima di scartare un regalo inaspettato: è questa l’attesa. Sono quella foglia assetata e tu il silenzio inebriante l'acqua limpida. Sono quel bambino e tu l’allegria della libertà ritrovata l'alba chiara il regalo inaspettato. L'attesa è tenere il fiato sospeso per assaporare la gioia e tu sei il mio appagamento.

Parole sulle ali dei sogni

Promessa L’amore non è rubare una stella al cielo o raccogliere i fiori più soffici e profumati per farne dono alla persona amata; non è un cuore che batte più forte di cento tamburi e corre più veloce di un levriero; non è la più saggia delle follie e nemmeno la dolcezza che scaccia l’amaro della tristezza. L’amore non è la luce che illumina l’ispirazione del poeta che abita in ogni innamorato; il fuoco che scalda due cuori e una capanna e nemmeno l’acqua che bagna l’assetato deserto della solitudine; non è la grande passione capace di intaccare allo stesso tempo cuore, sensi e cervello, il desiderio di dividere ogni istante con la persona amata. L’amore non è l’eccitazione che lascia senza fiato, che fa sognare di accarezzare il corpo così tanto desiderato e scambiarsi mille baci e poi ancora mille. Non pensare che io non sia romantico: questo è solo l’innamoramento! L’amore è ciò che rimane quando l’innamoramento sfuma, si attenua, scompare. Questo è ciò che io ti prometto, ora per sempre!

Pe aripi de vise

D am mi t u t t o E ora dammi tutto di te non solo quello che cade sotto gli occhi di tanti e di tutti. Voglio anche ciò che mantieni segreto, quello che nascondi negli armadi della mente e nei bauli dei ricordi, ciò che può non piacere e che forse non ami nemmeno tu. Voglio tutto di te e non solo una parte, perché anche dei difetti e delle tue paure io voglio essere casa. Dammi tutto di te: solo così posso sperare di avvicinarmi alla tua anima.

T i gu ar d o do r mi r e Invidio il lenzuolo che il corpo ti avvolge rubandoti l’odore mentre, estasiato, ti guardo dormire. Bella sei, sensuale più di tante e più di tutte delicata e commovente poesia. Gioco con i pensieri e convengo che come un violento temporale mi scuoti e come una sommessa preghiera mi calmi. 15

Parole sulle ali dei sogni

Penso al tuo bisogno di libertĂ da me e al tuo scegliere di stare con me, al tuo allontanarti portandomi nei tuoi pensieri, al tuo tornare regalandomi il paradiso. Ti desidero anche nel tuo riposo cosĂŹ come arde un fuoco, in silenzio.

Pe aripi de vise

Landini Lorenzo CV 2019 - 3° classificato al VII PREMIO INTERNAZIONALE CITTA’ DI SARZANA con la silloge a tema: „L’ITALIA SCRIGNO DI BELLEZZA” 2019 Diploma di Merito al SAN „EVASIONI”

DOMENICHINO con il libro

2019 Menzione D’onore al PREMIO LETTERARIO DI ARTE LETTERARIA; IL CANTO DI DAFNE con il libro „SINDROME D’AMORE” 2019 Encomio di Merito „EVASIONI”

CITTA DELLA ROSA con il libro

2019 GIRO D’ITALIA DELLA POESIE IN CORNICE poesia „LA PAROLA 2019 Pubblica la poesia „LA NOBILTA’ STRAPPATA” Sul FEDERICIANO 2019 Pubblica la poesia „ATTIMI D’EMOZIONI” su VERRA’ IL MATTINO E AVRA’ IL SUO VERSO. 2019 „ADESSO”

IL TIBURTINO Diploma di Merito con la poesia

2018 Premio Speciale di Merito al FESTIVAL DELLA LETTERATURA THESAURUS con la poesia „LA VALIGIA” 2018 Premio Speciale „AMICI...” al VI PREMIO LETTERARIO CITTA’ DI SARZANA con il libro „EMOZIONI” 2018 Pubblica la poesia „IL DISASTRO” su POESIE PER RICORDARE

Parole sulle ali dei sogni

2018 Menzione di Merito al concorso GIORNATA MONDIALE DELLA POESIA 2018 Finalista al 2° PREMIO MARIA CUMANI QUASIMODO con la poesia „CERCASNDO DI DORMIRE” 2018 Selezionato al 3° PREMIO MARIA CUMANI QUASIMODO con la poesia „LA VALIGIA” 2018 14° al GIRO D’ITALIA DELLA POESIE IN CORNICE poesia „LA MAMMA” 2018 PREMIO LETTERARIO EUROPEO MASSA Benemerito con la Poesia inedita „LA PIETA’” 2018 Diploma di Merito al III CONCORSO IL PARNASO 2017 pubblica FEDERICIANO

la poesia

„BRIVIDI

D’EMOZIONE” sul

2017 PREMIO LETTERARIO EUROPEO MASSA sez. E Dialetto „MA NDOV ANDREN A FNIR”; Medaglia e Attestato di Benemerito della Cultura 2017 Pubblica la canzone „ CREATURA IMMORTALE” su CET AUTORI DI MOGOL 2017 Premio Speciale” UNA VITA IN VERSI” al V CONCORSO INTERNAZIONALE CITTA’ DI SARZANA; Sez. A poesia „CREATURA IMMORTALE” Sez. B libro „LA TENEREZZA. 2017 Pubblica su „CRONOS IZ IVOR” Rivista de cultura le poesie „E’ COMPIUTO” - „MONDO”-”L’ALBA”-”ALTO TRADIMENTO”. 2017 Concorso INTERNAZIONALE IL PARNASO premio della critica 2017 pubblica la poesia „SPERANZA” su CET AUTORI DI’ MOGOL 2017 Concorso „CINQUE TERRE - GOLFO DEI POETI medaglia e menzione d’onore al libro „EVASIONI”

Pe aripi de vise

L a v al i gi a Si ode un vagito è al mondo nuova vita. Celeste o rosa poi non conta molto: Può esser fiore su un ramo non colto oppure una gemma che al bene ti invita. La sua mente è vuota il suo cuore pulito: verrà ammaestrato dal cibo servito. La cultura, l’amore e l’educazione diventano basi alla sua evoluzione: E’ spugna assetata, assorbe l’ambiente di chi si circonda diventa assorbente. Un bacio, un sorriso, una lieve carezza sono il trampolino alla sua tenerezza. Un nido sicuro unito all’amore saranno le basi in cui poggia il suo cuore. Immerso nell’odio, follia, corruzione diventa l’allievo della perversione. Le liti, divorzi, freddezza d’amore non lasciano spazio induriscono il cuore. La sua vita è un viaggio! Sarà un bruto o un saggio?: Un’anima bianca, nera, oppur grigia è determinato da ciò che ha in valigia.

Parole sulle ali dei sogni

La nobilta’ strappata Togliere un petalo a una rosa è come strappare una pagina a un libro, resta uguale nella forma ma nel suo cuore è ferito: Così è il rovinare la dignità di un individuo, anche se a te può sembrar poco, è dal suo cuore che la strappi.

B a mbi n a Nel tuo vestito fine puro e santo: Mi appari come un giglio in bianco manto. Bambina mia tu non invecchi mai, sei un giardino al cuore e tu lo sai. Il tempo che passando lascia il segno, mette cornice al tuo divin disegno. Sei dolce sei bella sei vera tu hai ridato vita a colui che non c’era. Nessuno può strapparti dal mio cuore, sei ancorata al mare dell’amore. Bambina mia portata a me dal vento d’averti colta al volo son contento. Se pur tornasse il tempo dell’aurora, ti coglierei come ti presi allora. Sei dolce sei bella sei vera tu hai ridato vita a colui che non c’era.

Pe aripi de vise

Come potrebbe lasciar l’anima mia, la „cosa” più preziosa che ci sia! Se il corpo mi lasciasse o mia adorata, la mente mia sarebbe a te legata. La morte non potrà scalfir l’amore, ne toglierti o bambina dal mio cuore. Sei dolce, sei bella, sei vera, tu hai ridato vita a colui che non c’era. Sei pure nei miei sogni o primavera senza favella eppure così vera. Odio svegliarmi se tu non sei vicina, mi manca il tuo sorriso di bambina. Di perderti il pensier mi fa star male: Saresti un paradiso senza scale. Si dolce, sei vera, sei bella, tu...del mio universo...sei l’unica stella.

La spada nel cuore Colpire un sentimento è metter morte al cuore: Se uno ama davvero tutto il suo interno muore. L’uomo si sente forte ma è tutto sentimento quando è colpito al petto si accascia in un momento. L’oro, i beni, il potere, rendono l’uomo forte: Ma se gli spezzi il cuore gli provochi la morte. L’essere che è in te stesso 21

Parole sulle ali dei sogni

fatto è di sentimenti, questi tengono in piedi gli esterni paramenti. Si può pensar che l’aria non abbia consistenza: Ma tolta al palloncino ne annulla l’esistenza. Così l’esterna immagine è fragile e precaria: se vuoi restare in piedi presta attenzione all’aria. Non dare i sentimenti a chi non rende nulla, non mettere nel cuore la loro aria fasulla. L’amore fa arricchire profondi sentimenti: l’odio come una spada colpisce quei momenti. Ognun vive d’amore, tutti lo sanno dare. Schiva parole inutili che il cuor fanno affondare.

Pe aripi de vise

Alzati Or quando cala il sol dall’orizzonte, e tu ti senti stanco e desolato: Mentre il tuo cuore batte sconsolato, tu...non lasciarti andar, poni il tuo fronte! Qualunque sia...la causa d’oppressione, che prima o poi ti trovi ad affrontare: Tieniti sempre pronto...non mollare! Si troverà un rimedio ad ogni azione! La vita che possiedi è il tuo tesoro, e con il tempo, il suo valore aumenta, anche se sei caduto...vai! Ritenta! È alla fatica...che segue il ristoro! Vi voglio raccontare una storiella: Di quel che perse un occhio in uno stecco, fu positivo alla più nera iella, disse: „quanto era peggio? S’era una forcella!”

Parole sulle ali dei sogni

L a b ambo l a È là in fondo, su un vecchio divano, la sua veste è ingiallita dal tempo, sembra ieri quel giorno lontano, fu un regalo una cosa gradita: regalata dal padre alle figlie, con l’amore più grande del mondo. Un ricordo che insieme alla moglie, al cuor dona il valor più profondo. Son momenti che sembran passare, ma in realtà, ti si attaccano al cuore, se potessi, ora indietro tornare, quella bambola vorrei essere me.

Il futuro Il tempo non si ferma, ne indietro può tornare: Gli resta solo una via; verso il futuro andare! L’uomo vive nel tempo; e va per la sua strada: Ha solo, una direzione o bene o mal che vada! Quel che ora è futuro, non darlo per scontato: La meta è nel domani, l’azione è nel passato! Viaggiare insieme al tempo e non esser superato: Oggi per l’uomo è un sogno! Domani dato di fatto.

Pe aripi de vise

I l cu cci o l o Il tuo sorriso mi rallegra il cuore, ridesta sentimenti tanto cari, quando vieni da me mi rendi onore: Sei come un fuoco posto sugli alari. Il tuo voler saper, già ti fa grande: Nell’arte d’imitar sei molto forte; sei come il mare mosso dalle onde, ma quando non ci sei; sono ore morte.

Anima vagante Bianca come la neve sola in un dì sereno dolce nel tuo andar lieve rubi il pensier terreno. Voli nel blu del cielo da un alito sospinta avvolta nel tuo velo sembri lassù dipinta. Poter con te viaggiare compagna dei miei sogni la mente riposare dar pace ai miei bisogni.

Parole sulle ali dei sogni

Raggiunger l’infinito come anima vagante: Libera dall’attrito di un mondo molestante.

L’eterna icona Tu eri bella come un fiore, tu eri dolce come il miele, tu creatura dal buon cuore tu ammainasti le mie vele. Tu gioiello del mio petto, tu corona da ornamento, tu sei un dono a me perfetto, tu sei diva del momento. tu sarai un’eterna icona, tu sarai in eterno mia, così ho scritto e cosi sia!

Pe aripi de vise

Nicu Doftoreanu CV NICU DOFTOREANU s-a născut în 1951 la Bucureşti. Este absolvent al Institului Politehnic Bucureşti promoţia 1975.În stagiatură 1980-1983 a fost membru al Cenaclului „Fântâna Mioriţei” iniţiat de EMANOIL COBZALĂU la Întreprindea de Mecanică Fină Bucureşti, unde a fost şi în colectivul de redacţie al revistei cu acelaşi nume. A fost publicat în ziarele „Adevărul”, „Suplimentul Literar Artistic Tineretul Liber”, „Gând Românesc” Alba Iulia, „Destine”, „Ziarul ştirilor de Cluj”, precum şi în revistele „Ing.” „6.20.77”, „Apollon”, „Astralis”, „Gândul Anonimului”, „Literar-Ing”, „Cetatea lui Bucur”, „Onyx” din Irlanda, „Pagini Româneşti” din Noua Zeelandă, „Cronica Fundaţiilor”, „Vatra Veche”, „Independenţa Română”, „Bogdania”, „Chronos”, „Taifas Literar”, „Amprentele Sufletului” „Convorbiri Literar Artistice”, „Revista I.D.E.I” din Zalău etc. Din anul 1997 a început să participe la şedinţele lunare ale cenaclului „DESTINE” și, de la înfiinţare, la cenaclul inginerilor „AGIR” condus de NICOLAE VASILE. Pentru prima oară în Aprilie 2000, a fost publicat în volumul „COPACUL CU FRUNZE ALBE”, când a luat Premiul I ca laureat al concursului „Cititorul punctează poetul”, inițiat de directorul societății DESTINE și președintele filialei pentru copii și tineret București a Uniunii Scriitorilor din România, VICTOR GH. STAN. Ulterior, în anii 2001 şi 2002 a mai luat premiul II şi respectiv III la Concursul Naţional de Poezie organizat de aceiași societate „DESTINE”. A obţinut Premiul de Excelenţă oferit de „Cronopedia” în anul 2014, care a constat în publicarea volumului de autor „Tangouri sub... acoperire”. În anii 2015 și respectiv 2016, a primit: Diplome de excelenţă de la Societățile

Parole sulle ali dei sogni culturale Destine și Apollon A mai primit în 2017 Diplome de la Revista Bogdania şi ADER – Om între oameni. A mai primit în anul 2018 Fundaţia Literar Istorică Stoika și respectiv Amprentele Sufletului precum și de la Cenaclul Ion Rotaru în Ianuarie 2020. A publicat poezii în antologii: „Copacul cu Frunze albe”, „Cuvinte sculpate”, „Mama”, „Planeta Iubirii”, „Din Livada înflorită a iubirii”, „Perlele Domnului “, „Căpuşa”, „Tata”, „Pe o cruce de Lumină”, „Femeia Omniprezentă”, „Metamorfoze” Biblioteca Cronopedia, „Întâlnirea Poeţilor” vol. II, „Carmen” vol. XIX, „Poeţi şi scriitori contemporani în regalul Eminsescu”, „Cuvinte pe aripi de gând”, „Ziditorii în abstract”, „Noi am sărbătorit centenarul unirii”, etc. A fost invitat și a dat interviuri TV Sfatul Popular, în 2014, TV Estrada, în 2017 și Radio Shalom în 2018, parțial preluată în 2019 de Radio Melbourne Australia. A publicat poezii în următoarele volume de autor: 1. „Tangouri”, 2002 Editura Destine, 2. „Tangoul, mereu tangoul”, 2004 Editura Destine, 3. „Sub semnul tangoului”, 2005 Editura Destine, 4. „Tangouri altfel”, 2008 Editura Destine, 5. „Tangoul mereu tanar”, 2010 Editura Destine, 6. „Tangouri de ieri, tangouri de azi”, 2012 Editura Arefeana, 7. „În ritm de tangou”, 2013, Editura Destine, 8. „Tangouri sub...acoperire”, 2014 Editura Editgraph Buzău, 9. „Tangouri dintodeauna”, 2015 Editura Destine, 10. „Un tangou numit dorinţă”, 2016 Editura Ro.cart Urziceni, 11. „Mordicus Tangou”, 2017 Editura Arefeana antologie bilingvă românofranceză coautor Țârlea Cristian, 12. „Tangouri zglobii despre copii și nu numai”, 2018 Editura RavexCom, 13. „Tangouri potrivite ...în stil englezesc” 2019 Editura Astralis. antologie bilingvă româno-engleză 14. „Tangouri cu de toate...și răvașe desecretizate”, 2020 Editura Astralis.

Pe aripi de vise

Tangoul singurătăţii Moto : Te naşti singur... şi e sigur că ţi-e scris să mori... tot singur Dar în viaţă te asigur că... nu-i bine să fii... singur! Filosoficus Anonzmus

– Ştii tu... cât de singuri suntem în lume? Cum să ştii!? Nici măcar eu nu ştiam până acum câteva minute Când încă mai credeam Că sunt pentru tine cineva anume, Cineva foarte special pe care l-ai invitat ca actor regal În spectacolul vieţii tale. Dar nu! Nu trebuie să-ţi mai povestesc nimic superficial rupând la petale, Pentru că de mic ar fi trebuit să ştiu că acest partener de drum, SINGURĂTATEA, Nu iartă nimic! Să nu mai fiu idealist şi să insist ... s ă o scot de pe listă Gândind că dacă nu o vreau nu există! Că băgând capul în nisip ... uite-aşa, poate scap, Dar, atunci când m-am născut eu... ea îmi eram deja pe cap! – Sigur, 29

Parole sulle ali dei sogni

vei spune, şi eu la fel. Ce idee! – Da! Dar la tine e altfel Deoarece Dumnezeu te-a făcut... FEMEIE Şi ţi-a dat puterea vieţii de a da scânteie, Lucru demonstrat de altfel cu vârf şi-ndesat de-avântul tinereţii care ne-a creeat! DAR NU! Astea toate nu-ţi mai spun nimic dur, Deoarece constat că vorbesc singur, Pentru că singurătatea ne însoţeşte De fapt în cele mai multe momente, Fiind întreruptă, numai uneori, de... sentimente! Cine?! Cine mă simte acum, Cum mă prăpădesc de dorul tău în toate? Cine?! Cine mai e dincolo de... singurătate?! Cine poate să-mi răspundă la toate?! Cine?! Cum, nimeni?! Oare strig iar în pustie, oameni buni?! Nu se poate!... 30

Pe aripi de vise

Sărută-mă iubito! Şi fă-mă să-ţi simt iar gustul dulce-amar Al clipelor ce rar ţi le asumi, Al clipelor când vrei ca nimeni să nu ştie Cum e să fie-n defazajul temporal global Numit adeseori, ZĂDĂRNICIE, În care chiar singurătatea e... pustie!

Tangou zglobiu Motto: Ați dat iubire celui de o seamă? Ați cunoscut, în clipe de tăcere, Iubirea cea mai nobilă avere?... Iubiți Iubirea – Maria Niculescu, Clipa Albastră a Zborului, Editura Destine, 2010

Debordând de energie, Drăgălaș și cu chelie, Se agită în pătuț. Nu mai stă nici în căruț! Vrea să meargă în picioare Și refuză ajutoare! Debordând de energie Drăgălaș și cu chelie, După ce-nvață să meargă Înspre brațe iar aleargă Apelând la ajutor... Și ce să vezi... Are spor! Un excroc sentimental, 31

Parole sulle ali dei sogni

Ce se scoală matinal, Fiind setat... ca o alarmă! Ce nu vrea deloc s-adoarmă, Agitat, fără motiv La modul intuitiv Debordând de energie Drăgălaș și cu chelie, Chiar dacă în prealabil, Pare-un omuleț amabil, Nu acceptă compromis Dacă nu-i dai ce-ai promis! Schimbarea prin adaptare Depinde de comportare, Zâmbetul este valabil Dacă în mod sustenabil Ca părinți, Suntem... cuminți! Nu-i recomandat să-l minți! Atunci nu simte iubire Și va plânge în neștire, Fiindcă-n inima lui știe Că asta-i o tragedie! Fii apropiat de el! Mâine sigur e altfel: Îl vei dori-n joc cu tine Dar nu vei avea pe cine, Fiindcă știrb și cu chelie VEI FI TU!... Asta se știe! 32

Pe aripi de vise

Tangou... „la minut” Motto : Nu poţi avea o zi de mâine mai bună dacă tot timpul te gândeşti la ziua de ieri Charles Franklin Kettering (1876 – 1958)

Chiar şi când nu vom mai fi Planeta se va roti,... Iarba iar va răsări ... şi-n final s-o ofili! Viaţa merge înainte ... fără prea multe cuvinte! Cine se crede sortit A fi de ne-nlocuit, Se afundă în greşeală Şi fii singur că... se-nşeală! Nimeni nu-i născut anume Să împărăţească-n lume! Doamne sfinte! Ce prosteşte Să-ţi transformi VICIU-N poveste Iar atunci când o auzi, Cui nu-i place,... să te scuzi, Spunând că asta-i doar calea de a-ţi amâna plecarea! Doar că nimeni nu te crede, Chiar dac-arăţi încă... „verde”! Şi vei fi fost Casanova, cum scria-n vechimi... „hrisova”, Ce nu-i mai ştii citi slova! Evitând cu graţie ziua 33

Parole sulle ali dei sogni

... când viaţa-ţi va spune „piua“! Tot n-ai cum fi ca Don Juan, Ce şi astăzi are... fani, Fiindcă el e o legendă... Tu eşti nume-ntr-o agendă! Cel ce-ţi spune „la minut” ... ce mult viciul ţi-a plăcut, E un subaltern pervers ce-o face din interes: Vrea să te scape de stres! Uitând că şi-ajuns la fund ... pământul e tot rotund!

Tangou înţeles târziu Motto : Pentru tine, Femeie, Mă caţăr pe o funie de vis pentru a ajunge la stele... George Călin - Vol. Bună dimineaţa, Femeie – Ed. Destine 2013

Când timpul mi-ajungea până la umăr Am încercat să-nvăţ să număr, Deoarece ... am obosit să tot trăiesc Doar cu speranţa c-o să cresc. Dar, fiindcă el curgea prea iute pentru mine, N-am reuşit deloc să o fac bine, Aşa c-am devenit mai curios c-un vis Şi-am întrebat o stea în mod deschis: 34

Pe aripi de vise

Cât era ceasu-n Paradis ... când omu-a devenit proscris?! Doar că răspunsul a venit codat Şi drept să spun mai mult m-a încurcat, Fiindcă nu i-am găsit deloc un sens, Oricât am încercat să-i dau un înţeles! Când timpu-aproape că m-a întrecut, Am vrut să-l văd pe cel ce l-a născut Doar că el a crescut aşa de mult ... că nu l-am mai recunoscut! Iar când am încercat să-i caut numele-n trecut, Nici nu mai ştiu cum s-a-ntâmplat cu-adevărat, Căci șirul i-am pierdut Şi-am şi greşit la numărat! Dar cred că asta ai aflat Chiar dacă tu erai prea mică pentru a-nţelege Şi eu prea tânăr pentru a alege! Aşa că ... dacă vremea m-a bătut E pentru că n-am apelat din timp la tine, Să mă ajuţi să număr mult mai bine În zilele cu dor intens... Ce doar acum ... abia acum le-am înţeles!

Tangou de final Motto: Ucide-mă încet şi cu tandreţe după o noapte de amor flambat Şi fantezii trăite ce-or să-ngheţe În cupa unui crin tranfigurat 35

Parole sulle ali dei sogni

Decizie – Mărioara Nedea Anotimpuri de poezie – Editura Sf. Ierarh Nicolae, 2017

Cu migală și răbdare Omul mic se face mare! Smuls din clipe de tandrețe... Ajunge la... tinerețe! Atunci uită, neglijează Și nu mai apreciază, Că migala și răbdarea Doar părinții-i știu cărarea. Pe care-ar dori să treacă! Nu pot pe ea să se-ntoarcă, Totul fiind zădărnicie, Plină de... melancolie, Cum a fost și-o să mai fie, Când migala și răbdarea Din viața lui nu reține Decât ceea ce-i convine, Și nu-l mai interesează Că vreme-l decolorează Când nu-i un copil în casă Să aducă veselia. Așa că-n final prostia Se plătește-n nostalgia C-au ratat... COPILĂRIA

Pe aripi de vise

Paul Rotaru CV Paul Rotaru debutează în tipar în anul 2013, fiind prezent în trei antologii apărute la editura PIM, Iași, precum și în reviste tipărite și on-line. 2013 – „Confluențe poetice”, antologie de poezii 2014 – „Confesiuni în virtu@l”, antologie de poezie și proză 2015 – „Confluențe lirice”, antologie de poezie și proză Urmează câțiva ani de absență de la tipar, timp în care se definitivează romanul „Adultescentul”, publicat parțial pe platforme on-line. Prima operă în proză publicată integral o reprezintă monografia „Leanța Cotoroanța”, roman de introspecție găzduit în periodice de rețeaua literară Cronopedia. Din anul 2018, publică poezie în revistele Cronos – peniţa de aur și Taifas literar.

Oameni şi paie Să mori zâmbind cu fața la oglindă Și arătând cu-n deget: pe aici! E tragic, cred! Din cojile de ghindă Nu pot să crească umbre de pitici. E vina lui că nașterea și moartea Te-au despărțit de Infinitul tău, Că-n degetele lui se rupe cartea La pagina ce luptă contra rău...! 37

Parole sulle ali dei sogni

E vina tuturor că pasiunea Ce mână vieți, destine și cuvinte Întârzie a plămădi minunea Din care astăzi se albesc morminte! Încearcă să te cațeri peste crucea Pe care alții-o pun drept argument! Încearcă doar! Și vei vedea atuncea Imperii dizolvate în ciment! De-acolo, ți se va părea că lumea, Deșertul de moloz și de beton Își va râvni cu-aceleași arderi culmea, Plângându-și rugi mereu la semiton. Ridică-te din tine! Fii o ploaie În liniștea ce cade peste sat Și nu discerne oamenii de paie, De vrei să nu comiți înc-un păcat. Diurna lor e doar a lor și trece. Rutina ta e un Zenit și-atât! Dacă Nadirul lor te lasă rece Și floarea te ferește de urât, Vei ști că timpul care se înfoaie Mai sus de tine, ca să fii ca El, 38

Pe aripi de vise

E vatră și de oameni, și de paie. Tu fii ce speri. Nu fi nicicând ca el! Nimic nu ar putea să te atingă Atunci când timpul tău e anonim. Doar curgi prin el și asta o să-nvingă Ce ești și ce nu ești! Nu e sublim?! Cunoști o mulțumire mult mai mare Ca a desfide timpul ce îndoaie Oceane ce se molipsesc de sare Și oameni care s-au clădit din paie? Să mori zâmbind cu fața către tine Și arătând cu-n deget: asta-i calea! Ei nu vor ști că e sau nu e bine. Dar tu vei râde Timpul, Moartea, Jalea...

Poezia are o poveste Poezia are o poveste! Îmi spunea Esenin într-un vis Când, sătul de realități funeste, Poarta de iluzii i-am deschis. A venit și-un negustor de clipe, Demagog cum îl știam că este, Care a ținut, și el, să țipe: Poezia are o poveste! 39

Parole sulle ali dei sogni

Se făcea că, în amurgul serii, Un imperiu de lumini lucea; Prin fereastra mată a durerii, Încercam să aflu raza mea. Și-n atâtea rătăciri nocturne Fără țintă, fără de cărări, Un ecou al clipelor diurne Mă vâna mereu din depărtări. Brusc, apoi, mă prăbușesc și-n față Văd un petic de hârtie peste Care eu scriam din altă viață: Poezia are o poveste!

Muzei mele Când ochii tăi în taina lor mă sorb Răpindu-mă agorei de inerți, Mă simt asemeni sculptorului orb Pe care cu tăcerea ta îl cerți. Deși ești soclul unei mari iubiri Sub care zeii-și uită orice țel, Tăcerea ta ascunsă-n străluciri Lui Fidias i-ar fi răspuns la fel.

Pe aripi de vise

În viață și în moarte sunt acel Poet mânat de un alean torid. Dar, fără tine, sunt doar menestrel Ce-a cultivat un sentiment hibrid. Cu demonii tăcerii mă întrec Prin arșița poemului-granit Și-aș fi putut în ceruri să mă-nec Precum Atlas, de nu te-aș fi iubit. Că ești diavol sau vreun dumnezeu, Mai bine taci, nu vreau deloc să știu. Apleacă-ți ochii spre neantul meu Și tulbură-l, dar lasă-mă să scriu.

Regăsire Odată, m-am găsit în ceas târziu Citindu-mi o străveche poezie Și am strigat, aprins de isterie: Ce-a fost în mintea mea? Ce-am vrut să scriu?! Ecourile-adolescenței mele Pluteau spre mine din obscuritate Ca bărcile pe ape-nvolburate, La fel de neoprite și rebele.

Parole sulle ali dei sogni

Când m-au ajuns, au spulberat uitarea Și au zdrobit neantul neștiinței, Sădind, apoi, în negura ființei Mistere glaciare și răcoarea. Un paradis de gheață renăscuse, Inert și, totuși, mult mai viu ca focul. O clipă mi-a fost dat să-l văd și totul Ca șoapta de vioară dispăruse. De-atunci, mă regăsesc în poezii Lăsate în neant de bunăvoie, Cum florile de gheață au nevoie De ger și noapte spre a nu pieri.

De vitae civisque Mansarde vechi se dezvelesc de coajă Voind să ne arate cum atârnă, Prin ele, ștreanguri împletite-n vrajă, Căci noi avem nevoie și de smirnă. La granițele sufletelor noastre, Mașini își caută străin sălaș. De ce să rătăcești prin lumi albastre? Zâmbește! Ești aproape de oraș!

Pe aripi de vise

În mai puțin de-o milă, te așteaptă Rutina să-i plătești din nou tributul, Spunând, în legea ei cea veșnic dreaptă, Că nu-i sfârșitul, ci doar începutul. Aceleiași perpetue mizerii Adu-i numaidecât ofranda vieții, Tot astfel cum în ocne dau minerii O doză din speranța bătrâneții! Și vei vedea, atunci, că, după tine, Orașul se va umple de lumini. Să nu eziți la graniță, străine! Să calci pe smirnă și pe mărăcini! Să te supui în legea veșnic dreaptă Acelorași rutini apăsătoare, Căci asta este tot ce mai așteaptă Orașul ce prin tine crește mare! Să fii absurd! Să rupi la întâmplare Mansarde mucezite de cadavre! Să dai din coate ca să fii mai tare Și să ajungi un nume printre javre! Sperând să fii atlant printre moluște, Te pierzi și condamnarea ți-e facilă. Fii pânză de păianjen peste muște Și de nimic să nu ai nicio milă! 43

Parole sulle ali dei sogni

Și, dacă crezi că altfel nu se poate, Că asta-i viața în mileniul trei, Încearcă să mai dai puțin din coate Și mergi pe drumul tău. Pe care vrei!

C u m v i n e v i a ţ a! Cum vine viața! Vine și îți cere Să-i dai un sens, o cale și un rost, S-o faci sublimă până la durere În ce va fi și-n cele ce au fost; Sublimul să te coste însăși moartea Spre care fugi cu cât te-ndepărtezi De Ea și să descoperi numai partea În care nu ai îndrăznit să crezi! Cum toarce fusul orele astrale În fiece secundă ce-o trăiești Și împletește fire ancestrale, Să dea enigmă firii care ești! Ce pânză de păianjen în povară De rouă, de treziri, de dimineți, Asupra ta din ceruri se coboară Ca liniștea eternei tinereți!

Pe aripi de vise

Mirajul morții mâine se sfârșește, Lăsând ecouri în oglinda spartă. Trecutul e un șanț în care crește O viață construită ca o artă. Cum vine viața! Liniștea păgână Te ține cu căldură într-o mână. Cu cealaltă, sublim te învelește Să dormi în matca morții care crește Cu fiece secundă ce-ai lăsat În urmă și cu tot ce ai sperat, Cu fiecare zi ce o sădești Prin zorii noi pe care îi primești! Ce imn fatal! Îți vine-acum să spui Tu, viața cunoscută nimănui. Ce lecție de sumbră amăgire Și ce cumplită mare de iubire! De-o fi sau nu așa, eu te desfid Să înflorești mormântul insipid Spre care tindem tipic omenește, Adulmecând o vatră ce ne crește!

Parole sulle ali dei sogni

Căci n-ar putea iluzie mai mare Să-ncapă în sicriul vieții care Ți-arată că nu poți să o trăiești Altfel decât prin moartea ce-o dospești. Cum vine viața! Treacă de la sine Uitarea și-amintirea. Ce rușine! Ce patos de-a muri de când ești viu Și ce nărav de-a fi al morții fiu! Răgazul tău lăsat pe-acest pământ În trecerea-ți fugară prin cuvânt Ar fi reduta propriei iluzii Ce-ar separa de tine toți absurzii! Ar fi! Dar toate astea au un cost: Să știi a deveni din cel ce-ai fost Nu mortul din veșmântul vieții tale, Ci Moartea arătată în petale Din florile-ngânate-n stropi de rouă, Crescând cu fiecare frunză nouă Pe veșnicul mormânt săpat de tine. Nu trece moartea. Numai viața vine!

Pe aripi de vise

Corneliu Neagu CV Corneliu Neagu (n. 20 martie 1944, Fieni-Jud. Dâmbovița): Urmează școala gimnazială în orașul natal, Fieni, în perioada 1951-1958. Apoi, se înscrie la Școala de arte și meserii din Fieni pe care o va absolvi în anul 1961. În perioada 1962-1966 urmează cursurile liceului seral „Aurel Rainu” din Fieni, iar în 1966 devine student al facultății de Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM) a Institutului Politehnic din București. După absolvire, este angajat la aceeași facultate ca asistent universitar. În 1978 devine Doctor Inginer în TCM. La pensionare, în anul 2012, Universitatea îi conferă titlul academic de Profesor Universitar Emerit. În perioada 1983-1985 a predat la Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran-Algeria. După pensionare își începe activitatea literară, concretizată în patru cărți de poezie publicate și colaborări la reviste literare. Din acrivitatea academică este de reținut faptul că Prof. Univ. Emerit Corneliu Neagu este conducător de doctorat și specialist în domenii de vârf ale științei și tehnicii actuale: Managementul proiectelor de cercetare-dezvoltare-inovare, Optimizarea fluxurilor de materiale din întreprindere, Utilizarea Rețelelor neuronale artificiale la modelarea și simularea sistemelor și proceselor de producție etc. Este cercetător, inventator, expert în evaluarea organizațiilor economice și, desigur, poet de prestigiu. Opera sa științifică este concretizată în numeroase tratate și articole științifice, cu arie de recunoaștere națională și internațională. Majoritatea articolelor sunt publicate în reviste sau volume ale unor manifestări științifice indexate în Baze de Date Internaționale (BDI), cu factor de impact mare și foarte mare, unele atingând nivelul cel mai înalt, ISI galben (Q2), și ISI roșu (Q1) . Recunoașterea internațională a profesorului Corneliu Neagu decurge și din faptul că, pe durata anilor 1983-1985, a fost cadru didactic la 47

Parole sulle ali dei sogni Universitatea de Științe și Tehnologie din Oran (USTO)-Algeria, iar mai târziu, în decada 1990-2000, a participat la numeroase proiecte europene în colaborare cu universități din Franța, Spania, Anglia și Irlanda. Prin experiența acumulată în aceste proiecte, a contribuit decisiv la reformarea învățământului tehnic superior din România. Pe această cale, poate fi considerat drept unul dintre cei mai importanți deschizători de drumuri pentru noi specializări în inginerie, atât la nivelul studiilor de licență, cât și a celor de studii aprofundate și masterat. În literatură a debutat după pensionare, în anul 2016, cu volumul de versuri FATA MORGANA, la Editura ePUBLISHERS din București, dând viață unui vis frumos, pe care l-a purtat în suflet încă din adolescență. La intervale relativ scurte, publică încă trei volume de versuri, respectiv CUNOAȘTEREA DE SINE, TĂCEREA DIN ADÂNCURI, DRUM SPRE ETERNITATE, la aceeași editură ePUBLISHERS, în 2017, 2018 și 2019. Totodată publică în reviste de literatură prestigioase, dintre care amintim CRONOS, CONFLUENȚE LITERARE, LOGOS ȘI AGAPE, LITERATURA DE AZI, ARMONII CULTURALE, PARNAS XXI. Este prezent, de asemenea, în diferite antologii, alături de alți scriitori români din țară și diaspora. Să amintim, dintre acestea, pe cele publicate în editura GRINTA din Cluj-Napoca sub coordonarea poetului si criticului literar Romeo Ioan Roșiianu: eCREATOR 2, PRIMĂVARA CUVÂNTULUI și TOAMNA CUVÂNTULUI. Mai recent, versurile lui Corneliu Neagu au apărut în antologiile TREPTELE SPERANȚEI, coordonată de poeta Sibiana Mirela Antoche și SCRIITORI ROMÂNI UNIȚI ÎN CUGET ȘI SIMȚIRI LA CENTENARUL MARII UNIRI, realizată de Eugenia Enescu-Gavrilescu.. Temele majore care pot fi regăsite în opera literară a lui Corneliu Neagu provin, cu precădere, din viziunea autorului asupra curgerii imuabile a timpului, concretizată în observații, interpretări, amintiri, regrete, iubiri împlinite sau ratate, speranțe etc. Aceste teme sunt transpuse în versuri de o profunzime aparte, fără să aparțină, preponderent, unui stil literar anume. Mai degrabă, se poate vorbi despre o împletire de stiluri literare diversificate (realism, romantism, simbolism, expresionism etc), fapt ce conferă creației lirice a lui Corneliu Neagu originalitate și valoare artistică de nivel înalt. Aceste stiluri pot fi regăsite, în diferite doze, dificil de cuantificat, în tot ceea ce a publicat până acum. 48

Pe aripi de vise

Ulise Ce faci atâtea nopţi fără mine prea neuitata clipei ce vine? O, cum te leagănă gândul meu singuratic, fir nevăzut în stratul freatic!... Cum caut umbra chipului tău care piere, pe holuri de vis, cu false unghere!... Și răsuflarea-mi străină se curmă pe ultima uşă trântită în urmă. Pereţii ovali se-ntorc în oglindă – vor în ghiocul lor să mă prindă. Și gâdnuri nătânge plutesc prin odaie, în cioburi de visuri rebele mă taie. De unde te ştiu şi câţi ani trecură în urbea în care norocul se fură? Ce daruri de preţ mai sunt prin vitrine, în şopul ornat cu lucruri străine? Câti doctori mai ies în ştiinţe exacte și cum se mai vinde sticla de lapte? Ce mobile noi se mai urcă pe scară? Nici nu mai stiu, e iarnă e vară...?! O clipă se leagănă gândul alene, pe punte Ulise, vrăjit de sirene, adoarme cu mâna în barba-i ţepoasă și visul îl poartă departe, spre casă. Vis rătăcit prin hăuri flămânde...! Dar unde-i e casa şi ţara, pe unde? 49

Parole sulle ali dei sogni

Epitaf fără cuvinte V-am explicat cândva, distinsă doamnă, că nu sunt eu acela care plânge cu lacrimile ploilor de toamnă căzând în suflete cu stropi de sânge. Nici cel dojenitor certând copacii că în răzoarele de lângă stradă au ofilit la umbra lor chiar macii plângând pe Minulescu-ntr-o baladă. Nu sunt nici vrăjitorul care poate să vindece iubirile pierdute întoarse cu regretele lăsate pe brâul rupt al marilor redute. Și nici groparul care duce-n spate pământul răscolitelor morminte unde își plâng amantele trădate iubirile-ngropate mai-nainte. Sunt numai scribul trist care traduce jurnalul scris cu vorbe nerostite de nevăzuții țintuiți pe cruce în Golgote din inimi părăsite. Acum, spre asfințit târziu de toamnă, când mă îndrept smerit spre cele sfinte, îți las un epitaf fără cuvinte, să îl păstrezi ca amintire, doamnă. 50

Pe aripi de vise

Nocturnă la citadelă Revăd citadela pe vârful de stâncă, lumini sidefate în noapte aruncă și vorbe aud, din nespuse cuvinte, prin cărti neştiute citite-nainte – îmi toarnă otravă pe raze de lună, pereţii curbaţi în mijloc se-adună, iar noaptea deasupra se lasă opacă pe gândul rănit care-ncepe să zacă. Te rog, nu pleca acum prea departe, întoarsă-nlăuntru, deschide o carte, cuvinte de miere să curgă-n odaie, să cadă-n cadenţă, ca stropii de ploaie, surâsul pe buze să-ţi văd în oglindă, s-alunge tristeţea ce vrea să mă prindă și spune-mi, cu şoapte de dor încărcate, hai, vino aici, lângă mine, bărbate! Și-n brațele tale mă strânge mai tare să simt înlăuntru șuvoi de izvoare curgând încărcate cu grele ispite aduse din margini de visuri vrăjite. O noapte întreagă de-om fi împreună condei îmi voi face din raze de lună, să scriu către ziuă o ultimă odă pe trupu-ți vrăjit, prea frumoasă nagodă. 51

Parole sulle ali dei sogni

Licornul cu frâu de argint Se lasă-nserarea şi ninge afară, cad fulgii de nea peste case dansând, mă uit pe fereastră – aş vrea să apară licornul cu frâu de-argint, galopând. Din hăuri de timp neştiute apare cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger, deasupra, pe şaua de aur călare, stă Zâna Zăpezii cu chip auster. Ajunge îndată cu frâul în mână şi bate la uşă c-un vânt hibernal, din zarea cernită cu biciul adună poveşti să le ţeasă pe geam în cristal. O chem înlăuntru, să vină aproape de soba încinsă, cu calul licorn, din vatră jăratec să-i dau să se-adape, cunună de aur să-i pun peste corn. Dar văd că licornul rămâne afară, iar zâna-i doar umbra iubirilor reci pierdute în gerul venit într-o seară când vântul zicea că-ntr-o zi o să pleci.

Pe aripi de vise

L a mar gi n i d e v i s Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi și zeci de-amintiri m-asaltează deodată cu mii de regrete vorbind despre noi în triste romanțe, pe-o harpă stricată. Romanțele-ajung dintr-un vechi labirint, trecând prin fereastra cu geamuri ovale, evocă licornul cu frâu de argint venit din trecut să te-aducă agale. Cad frunze uscate-n fereastră, pe rând, e toamnă târzie și parcă, de-afară, se-aude licornul sosind nechezând pe calea îngustă ce duce spre scară. Sau poate e numai un vânt din trecut la ușa închisă cândva într-o toamnă cu-n singur zăvor dintr-un dor neștiut lăsat pe uitarea ce-avea să se-aștearnă. Te-aștept la fereastră să vii din neant, la margini de vis să te văd împăcată, din harpă un ultim acord consonant să-mi spună că nu-o să mai pleci niciodată.

Parole sulle ali dei sogni

Sfârşit de veac Atâtea cărţi am adunat o viaţă – de le privesc acum, îmi par străine, le-aş arunca în clipa care vine, dar, suspinând, de mine se agaţă şi îmi vorbesc de zilele trecute, de anii duşi, și de iubirea noastră, de chipul tău ce încă, la fereastră, se-ntoarce din neant să mă salute. Îmi vin în minte zilele de iarnă când îmi citeai povestea din Macondo, cu vocea ta plăcută intonând-o ca-n mine ea treptat să se aştearnă. Ne rătaceam prin veacul de iubire, Remedios ne aştepta pe scară, o admiram privind-o cum coboară, ea ne scălda în blânda sa privire. Acum, când veacul este pe sfârşite, te-aştept să vii în fiecare seară, când luna prin fereastră, de afară, se scurge-n cărți cu raze poleite. Vom termina povestea începută cândva, demult, în seara neuitată, ca la sfârşitul veacului redată, să fie-a noastră veşnică redută. 54

Pe aripi de vise

Gară fantastică La marginea uitării începe să apară o umbră nevăzută venită din trecut cu dorurile toate lăsate într-o gară în seara fără miză de care m-am temut. Te așteptam acolo pe-o bancă părăsită adusă într-o noapte, pe un peron rebel, cu trenul neuitării, de-o vajnică ursită ce-și căuta în gară iubitul infidel. Îmi amintesc ursita, ea semăna cu tine, deși părea mai tristă, privită din profil, când cobora grăbită în gara fără șine având pe chipul tandru un zâmbet inutil. Ducea în spate banca croită din iluzii în nopțile cu lună, pe malul unui râu, de tristele himere născute din confuzii ajunse-n apa rece adâncă pân-la brâu. Erai și tu acolo cu hainele-aruncate pe-o piatră răsturnată, căzută de pe mal, te ridicai din apă mai plină de păcate, sedusă de un faun sub unda unui val. Plângeai, ieșind din apă, rănită de păcatul rămas înfipt în trupul pe care l-am iubit, iar eu, pe malul apei, eram precum soldatul, pe crucea suferinței în taină răstignit. 55

Parole sulle ali dei sogni

Cântecul ursite Pe la miez de noapte cântecul ursitei, lângă poarta sorții, mă recheamă iar, să privesc prin vreme trupul Afroditei, ridicat din valuri de un zvon bizar… Se întinde zvonul dincolo de zare peste amintirea unui vis pierdut, iar în crucea nopții chipul tău apare aducând ispite scoase din trecut. Te zăresc departe, lângă o fântână, cu apa vrăjită de un mag pribeag, revenit în lume să găseasc-o zână rătăcită-n visuri lângă un drumeag. Pe drumeagu-acela, într-o zi de vară, tu veneai spre mine, c-un surâs senin, umbrele-nserării se-ntindeau afară adunând sub ele tufe de pelin. Și gustând pelinul cu arome brute, lângă mine timpul parcă se oprea să primesc ofranda zânei neștiute care-n crucea nopții încă mă iubea. Mitul Afroditei stă acum de strajă să-mi aline trupul prea îmbătrânit, ascultând povestea, simt venind o vrajă care-mi cerne doruri dinspre infinit. 56

Pe aripi de vise

Maria Ciobotariu CV M-am născut la data de 8 octombrie 1952, în comuna Păltiniş, judeţul Botoşani. Fiica lui Teodor și Maria Istin. Absolventă a Liceului de Filologie-Istorie şi Universitatea Cultural-Ştiinţifică Braşov Membru a Ligii Scriitorilor-Filiala Braşov. Volume de autor: – Volumul de poezii „Flăcări ascunse” – Editura Info RapArt – Galaţi, 2013 – Volumul de poezii „Ecoul timpului” – Editura Inspirescu – Satu Mare, 2014 – Volumul de poezii „Umbra unei iubiri” – Editura Grai Românesc – Buzău, 2015 – Volumul de poezii „Raze de speranță” – Editura PIM – Iași, 2017 – Volumul de poezii „Dincolo de noi” – Editura PIM – Iași, 2018. Are numeroase premii şi diplome.

Parole sulle ali dei sogni

În liniştea serii E tărziu și pașii mei se pierd în umbra serii stropi de ploaie coboară pe alei într-o liniște deplină în curând vântul va aduna frunele căzute iar fulgi mari se vor așterne peste trecut gândurile noastre rătăcesc prin destine căutând un nou început simt firul ierbii cum alunecă pe gheață depănând amintirile, ca într-o poveste cerul-i o oglindă ce-mi reflectă visul șiraguri de mărgele adunâd din stele cred c-acolo, tu îmi ești lumină undeva departe... prin locuri fără de nume clipele timpului se schimbă mereu stropi de dor prefăcuți în ruină, când soarele apune în priviri. 58

Pe aripi de vise

O v ăpai e d e i u bi r e Calci uneori prin vise și pașii tăi rămân adânci și reci în umbra gândurilor pierdute pe poteci scântei sub ploi ucise poeme-mpietrite de timp sunt atâtea iubiri adunate ce pot să aprindă o văpaie când nu mai există jăratic și vântul suflă șăgalnic în senina primăvară flori de măr încep să înflorescă puse-n suflet şi-n cuvânt razele soarelui ne-nvăluie într-o privire nu le-a oprit nici furtuna și nici ploaia... ne-a chemat, în anotimpuri aprinse de iubire.

Parole sulle ali dei sogni

M u gu r i d e t i m pu r i Caut în nopțile târzii formele astrelor unde sunt închise visele și glasul viorilor de vânt ce trec dincolo de nori din muguri de timpuri pleoapele se-nchid când se risipesc cuvintele de dor sunt cele din urmă regrete din multe plecări și așteptări arse în pragul călătoriei tale din amintirile noastre în doi continui să pășesc înaintea soarelui cu picioarele goale prin iarba plină de rouă printre flori și fluturi albi nu știu unde au dispărut visele știu doar că fericirea nu ne va ocoli te înalț din gânduri curate în lumina din care Dumnezeu a creat pământul.

Pe aripi de vise

Aş vrea să opresc... E dimineața când trandafirii înfloresc o caldă strălucire a soarelui de Mai ascult suave șoapte din trecerea timpului priviri senine mă înconjoară, sub un colț de cer clipe din simfonia iubirii... o lacrimă mai curge, pe chipul meu cuvinte stinse-n uitare pierdute-n valul vremii aduce în inimi nostalgii când seara lin coboară unde de lumină, luna își revărsă peste visul lumii pășim prin timp, desculți pe alei, prin zările senine aș vrea să opresc sărutul cald de vânt, să te alint cu lacrimile ploii raze de lumină, o aripă de stea culori de curcubeu, pe un pod de flori în umbra gândurilor călătoare.

Parole sulle ali dei sogni

Un cântec de vioară S-a dus o noapte fără lună un zâmbet amar tresare sub pleoape știu, numai eu sunt de vină mi-ai spus cu vocea ta străină și-n parc se auzea melodia ultimei întâlniri priveam spre luna îndurerată tristă și înlăcrimată în amurgul trecător clipele le respiram cu gingășie, doar glasul tău răsuna mereu din zarea cu miros de vânt sub o lumină străvezie caldă și senină de atunci au trecut albe zile prin grădinile cu umbră și tăceri unde un vis s-a destrămat sub cupola cerului întunecat și nu mai știu, dacă trăiești cu-adevărat? întreb izvorul ce murmură neîncetat scriu poeme să-mi aduc aminte 62

Pe aripi de vise

de luna nouă, într-o seară același gol în suflet simt, același cântec de vioară.

În lumea de poveste Ne căutăm un loc la margini de cetate un adăpost, când nesfârşita ploaie ne adună pașii de pe drum în zori de zi, când cerul se înseninează pornim spre creste pe drumul pietruit, de parcă suntem în lumea de poveste un pui de căprioară înfăptuie minunea, de-a rupe tăcerea ce se așternuse oriunde ai privi e-o încântare timpul aleargă fără încetare iar bucuriile inundă toată zarea de pe o stâncă privim nemărginirea un șuvoi de ape-nvolburate unde-adânc ascunsă este veșniciea acelor vieţi pierdute de demult 63

Parole sulle ali dei sogni

ce rătăcesc pe ţărmuri fără de cuvânt am învăţat curajul şi, mersul lin pe mare ascunzând lacrima pictată pe obraz şi-n legănul de valuri, cântul de dreptate din glasul sfânt al mamei. Dansăm prin timp Și azi dansăm iubite împreună Prin zăpezile căzute-n amurg Un vals al iernilor care se sting, Să trecem pragul primăverilor ce vin. La ora în care ziua trece-n înserare Senină-mi așez fruntea în palmele tale Să ascult cum trece vremea Tăcută printre noi, sub ploi de stele Te-am așteptat înflorindu-mi visul Și am simțit în zare, luna cum răsare Și coboară încet apusul... Te-am întâlnit într-o iarnă târzie, Din dor născut în depărtare Prin raza de lumină ce răsare Când se așterneau ninsorile între noi Pe lacrima zidită-n privire. 64

Pe aripi de vise

Iubire sfântă Mă întreb dacă aș putea opri, pentru o clipă, lacrimile ploii când zorii se revarsă din umbre tremurânde și-n raze de lumină soarele răsare din visul fără nume tristețea să dispară cu o dulce rugăciune iubirea-n valuri mă înconjoară lângă voi, locul l-am găsit sufletul de dragoste-mi cântă adun parfum din stele brodez cu el apusul să gust răcoarea iernii am adunat flori pe care primăvara le-a așezat în drumul meu împrumutând raze de infinit să împart cu voi nesfârșite bucurii din ochii mei de mamă cu iubire sfântă.

Parole sulle ali dei sogni

Călătoresc prin versuri Gândul călătorește prin univers răscolind prin labirintul timpului apus amintiri pline de dorințe cu un sfârșit nedorit din zori în asfințit trezindu-mă din vis prin ceața zilei îmbrăcându-mi suflul cu dorințe nemuritoare noi doi, două cântece pictate luminate de lună și stele sperând că totul se înfiripă privim deodată printre ele sub fiorii unei iubiri uitate călătoresc prin versuri cu emoția regăsirii într-o fericire trecătoare sper ca bobocii să înflorească ascultând sunetul plăpând arzând tăcut în întuneric în care inima îmi bate cu putere și se preling lacrimi înmiresmate tu, un soare ce-mi redai adevărul țesut de libertate. 66

Pe aripi de vise

Salvatore Cappalonga CV Sono nato 61 anni fa a Mussomeli (CL). Fin da piccolo mi sono reso conto di amare ogni forma d’arte, poesia e commedia in particolare, così cominciai a scrivere poesie. Da giovane ho partecipato alla recita di parecchie commedie restandone molto attratto, e successivamente ho scritto diverse commedie in dialetto siciliano e attualmente ne sto scrivendo una in italiano e mi propongo di scrivere pure una tragedia che ho tutta in mente. Finita la prima repubblica e con l’avvento di Berlusconi ho scritto un poema di quasi 1.500 versi appunto che parla di me e del cavaliere. Agli inizi del nuovo millennio, ho scritto anche un altro poemetto di quasi 700 versi che parla di me, del mio lavoro e di tutti gli amici che ruotano attorno ad esso. In un breve intervallo della mia vita ho voluto scrivere un libro per bambini (Il gatto vegetariano) dove insegna ai più piccoli che non si devono avere pretese assurde anche perché la Natura è fatta così. Da quasi tre anni in qua, ho cominciato a postare le mie poesie su Facebook ottenendo un successo superiore a quello che io stesso mi aspettavo.

Parole sulle ali dei sogni

Mi hanno anche aggiunto ad un gruppo di filastrocche prima e di ninne nanna dopo e ho imparato a scrivere anche queste forme d’arte. Mi sono iscritto al F.U.I.S. (Federazione Unitaria Italiana Scrittori) nel 2017 e mi sono Reso conto che le mie poesie di denuncia (quasi tutte) piacciono parecchio anche Perché dicono la verità. Non dà molto appartengo al gruppo dei poeti lilybetani di Marsala e quando mi hanno proposto di costituire „L’Accademia dei poeti siciliani FEDERICO II” non ci ho pensato due volte e sono uno dei soci fondatori e rappresento la provincia di Caltanissetta.

Memoria Che resti nella storia Quella vita affranta Quel giorno di memoria Degli anni quaranta Di Davide la stella Sul petto bene in vista Che cosa brutta quella E come mi rattrista Quel lager com’è triste C’è scritto che il lavoro Da pane, da provviste E sfama con decoro

Pe aripi de vise

La libertà poi dona Perché allor quella stella? La cosa un po’ mi stona La sera chiuse in cella Le docce d’acqua calda Pulir vostro sudore La bimba voi ben salda Stringete con amore Camere a gas subiste Fingeste non capire Che brutta storia triste Sapere di morire Capelli rasi a zero Hitler così ha deciso Lo scellerato nero Vi ha pure deriso Vi ha pure affamati Che occhi deprimenti Dopo vi ha denudati Venduto ha i vostri denti ... Sai in quegli anni tristi La testa era pazza In mente dei nazisti Purificar la razza 69

Parole sulle ali dei sogni

E quel triste camino Son tante le persone Portate lì vicino Certo con costrizione Fumava tutto il giorno Puzza di carne umana Però nell’altoforno Non c’era gente ariana Tanti anni son passati Ancor noi ricordiamo Quando bravi soldati Venivano baciati Finita quella guerra ... Finite atrocità La pace sulla terra Speriamo durerà

Vanessa La bilancia controllo tutti i giorni Lo specchio è una grande tortura I capelli li trovo poco adorni Per questo faccio spesso la tintura

Pe aripi de vise

Si capisce che sono proprio grossa Anche se i miei dicono che son falsa Questa certo è una loro mossa Per farmi mangiare pasta e salsa La taglia trentotto certo è giusta Quaranta kili sono già parecchi Esser cicciona certo mi disgusta Non riuscirei a guardarmi negli specchi Non voglio più mangiare, ve lo giuro Ritengo che sono già abbondante Il mio corpo lo voglio snello e puro Non voglio diventare un elefante La pressione ce l’ho parecchio bassa La testa che mi gira spesso forte I farmaci son diventati tassa Nessuno ormai mi fa più la corte E stanco non appena faccio un passo Non capisco perché faccio fatica Di certo ho il corpo troppo grasso La mia amica cosa vuoi che dica Adesso ho capito come fare Ascolterò soltanto la mia testa So bene cosa devo mangiare Non voglio che nessuno mi calpesta* *Mentalmente 71

Parole sulle ali dei sogni

Occidente Non voglio che vesti occidentale Che metti addirittura minigonna Tu sai che all’Islam poi fa male Non sarai rispettata come donna Per il tuo bene ti ORDINO adesso Di metterti il velo oppure il burka Abbandona l’occidente ed il progresso Ti ricordo che sei ragazza turca Il ragazzo che dici ti vuol bene È un INFEDELE, questo tu lo sai Se non mi ascolti uso le catene Per correggerti e non lasciarti nei guai Io son tuo PADRE, lui è tuo FRATELLO Mentre tu sei soltanto femminuccia Non voglio che attraversi quel cancello Prima che ti sparo una cartuccia Se non lo lasci giuro che ti ammazzo Non posso sopportar tale vergogna Non pensar che sia diventato pazzo Non puoi tu continuar con sta menzogna

Pe aripi de vise

Non puoi frequentare gli INFEDELI In occidente tutti son corrotti Le donne sono tutti senza veli Si ritirano tardi nelle notti Tu pensi siamo come loro? Che vai facendo tu così ardita Noi abbiamo sai ben nostro decoro Se non lo Lasci ti tolgo la vita

C a pa c i Che triste giorno quel 23 maggio... Giorno di lutto, dopo tanto pianto Molti amici mi sono stati accanto Per sollevarmi e farmi del coraggio Non era morto certo un mio parente Nemmeno avevo avuto cose storte Non avevo litigato con consorte Nemmeno avevo avuto un incidente Il mondo mi è crollato addosso Nel sapere quel fatto scellerato Giovanni Falcone assassinato Da „Totò” che veder certo non posso

Parole sulle ali dei sogni

Giovanni ha lottato coi mafiosi Da giudice corretto che lui era È stato senza dubbio una bandiera Ma „Loro” eran sai tutti festosi Brutti mafiosi... quanto siete stolti Il vil denaro certo vi ha accecato Aiutati dall’Alto dallo Stato Visto che siete stati sempre assolti Il mondo intero ha pianto, l’Uomo giusto Ancora ricordiamo noi quell’anno Novantadue... ma che grave danno Ricordo e provo sai tanto disgusto

Eroi „Anche quest’anno vinto lo scudetto Squadra di EROI tutti quanti sono” ... Dice un amico „Tanto mi emoziono Vinciamo tutto noi, come ho detto” „Un grande EROE sembrerà il tennista Come il ginnasta o il pugile prestante Oppure qualche splendido cantante Ben messo lui tra i primi della lista”

Pe aripi de vise

„Questi certo son per me i veri EROI I primi della lista ma giusto in niente Mi passeranno tutti per la mente Ora dimmi chi sono i grandi tuoi?” „Falcone, Borsellino, Pio La Torre Questi i veri eroi che hanno dato La loro vita per servir lo Stato E certo non li trovi mai alle Azzorre” Per non parlare poi di Aldo Moro Oppure del maestro Dalla Chiesa Figli di quest’Italia mai arresa A cui non è rimasto che l’alloro Questi sono gli EROI no i calciatori Che cambiano casacca per denaro Anche se per tanti sono un faro Solo a costoro rendo fama e onori

Via d’Amelio Nemmeno due mesi sono passati Si era giusto al diciannove luglio Quando in TV ho visto quel subbuglio Borsellino e sua scorta ammazzati

Parole sulle ali dei sogni

Giovanni Falcone non è bastato... Assetato di sangue era Totò* Quindi un altro delitto ordinò Avallato stavolta dallo Stato *Totò Riina

Il ministro, ricordo era Mastino* Trattava con Totò* quella carogna Non provando affatto la vergogna ... Persona dello Stato ma meschino *Nome di fantasia

Borsellino caduto in un tranello Speravamo in quell’uomo dello Stato... Poi lo vidi a terra assassinato Col beneplacito del colonnello* *Il colonnello Cori

Via D’Amelio... auto centoventisei Ovviamente imbottita di tritolo Saper di Paolo, sotto quel lenzuolo Imprecai contro Giuda e contro gli dei Che schifo, caro Stato, che hai fatto Accordarti coi mafiosi che vergogna Far capir non era vero... è menzogna Con la mafia hai stretto un vile patto

Pe aripi de vise

Constantin Bidulescu CV Profesor de matematică, născut la 29 februarie 1944. Absolvent al Facultăţii de matematică din Universitatea Bucureşti în anul 1970, stabilit de 55 ani în Ploieşti. Am fost 42 de ani profesor la liceu, iar după pensionare am început să am preocupări literare. Am fost selecţionat şi inclus în peste 25 Antologii de poezie. Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaşi site, premiul III la Concursul – CENTENARUL UNIRII – STARPRESS 2018 secţia poezii cu rimă, o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză „Magia sărbătorilor de iarnă”, premiul special la Concursul naţional ROMÂNIA la 100 + 100 şi premiul „Agatha Bacovia” (loc III din 250 de participanţi) la Festivalul internaţional de poezie şi epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil” – 2019 şi premiul I la Festivalul Concurs Naţional de Literatură „Ion Budai Deleanu” ediţia IX - 2019 Geoagiu Băi. Am publicat cinci cărţi: „Ecouri târzii” (2017) – Editura Genius, „Consonanţe – Umor” (2017) – Editura Sfântul Ierarh Nicolae, „Mică e... Vacanţa mare” (2017) – Editura Sfântul Ierarh Nicolae, „Forme fixe – Versuri” (2018) – Editura editgraph şi „Interviuri imaginare” (2018) – Editura Etnous. 77

Parole sulle ali dei sogni

Poetul în toamnă (Rondel) Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul, E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu, Iar ploaia bate-n geamuri şi tot mai negru-i norul, Se-ntunecă devreme şi ceru-i fumuriu. Şi vântul se-nteţeşte şi-i tot mai trist decorul, Copacul din grădină, acum e arămiu, Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul, E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu. Şi frunze spulberate se-ntind precum covorul, Dar când iubirea-i bate în uşă mai târziu, Şuvoi de versuri caste îşi vor găsi izvorul, Iar lângă-a sa iubită şi ceru-i siniliu. Şi va mai scrie versuri ce proslăvesc amorul.

Petale de iubire (Acrostih) Pe-alei cu trandafiri în parcul cu platani El şi ea de mână, visurile-şi plimbă, Toamna îşi revarsă prinosul peste ani Acuma când natura culorile le schimbă. La asfinţit, când ziua este pe sfârşite, Ei încă ard cuvintele iubirii nerostite.

Pe aripi de vise

Din trandafirii albi se scutură petale Ele-s solia clipelor sentimentale. Iubirile sunt flăcări născute din pământ Uitate într-o vatră ascunsă sub stele, Bolerouri cântate sub vechi jurământ Iscate cu vântul ce-ţi suflă în vele, Roua de pe flori şi iarbă dimineaţa Este chiar minunea ce împodobeşte viaţa.

Bătrâneţea Într-un sat deloc pustiu Un moşneag bătrân de tot Locuia cu al său fiu Cu nora şi un nepot. Într-o zi ei au vorbit Cum că moşul e-o povară Şi să-l mute negreşit În baraca de afară. Cum să meargă nu putea Ei au căutat degrabă, Singur chiar nu reuşea, Şi l-au transportat c-o roabă.

Parole sulle ali dei sogni

– Fiule, roaba o lasă, De ce-ai adus-o înapoi? – O păstrez aici în casă Că bătrâni veţi fi şi voi. După lecţia amară Să aducă au ieşit Pe bătrânul de afară Şi-mpreună-au locuit. O concluzie apare Din aceste rânduleţe: Orice om de-i mic sau mare Nu scapă de bătrâneţe.

Dum spiro, spero (terţină) Lumânările durerii stau în sfeşnice aprinse Se îndoaie, se apleacă, ca o pasăre rănită Se topesc la cântul popii şi de lacrime-s cuprinse. E o pierdere în toate, o durere infinită, Doar tristeţea mai uneşte sufletele rătăcite Care se întorc acasă chiar cu inima cernită. Şi de multe ori durerea o speranţă ne trimite Mai există o scăpare când credinţa îţi rămâne, De la naştere la moarte sunt şi clipe fericite.

Pe aripi de vise

Când pansezi trecutul aspru scapi de gânduri ce-s păgâne Şi de vei privi în faţă şi constaţi că nu e bine Să privim atunci spre ceruri, tristeţea să o amâne. Iar de umbre nu te teme, că lumina le susţine, Plănuieşte viitorul, în curând va fi trecut, Astfel vei deschide ochii văzând arderea din tine. Bucurie şi tristeţe, nostalgii am cunoscut, Şi nu-i timp de disperare viaţa de va face valuri Ca şi undele ce tremur în prundişul cel tăcut. Doar speranţa ne mai ţine precum apa între maluri, Pusă cu înţelepciune de Atena în cutie Ca o lună aurie ce tronează între dealuri. Dar speranţa fără luptă e curată apatie, Cât de lungă este noaptea zorile tot or să vină, Faţa-ntoarce către soare, umbra-n spate să îţi fie. Iar destinul prinde formă când nădejdea nu se-nclină Optimismul netezeşte toate ridurile vieţii Chiar şi noaptea cea mai neagră va apare în lumină. Regăsind culori pierdute într-o toamnă-a bătrâneţii El deschide uşi în suflet înspre vârfuri neatinse Şi din zdrenţele de vise coase pânza frumuseţii. Lumânările durerii stau în sfeşnic... neaprinse? 81

Parole sulle ali dei sogni

M-am risipit... (Pantum) M-am risipit în anii ce-au trecut, Cum visele se pierd în idealuri, În drumul spre un ţărm necunoscut Ca o furtună mistuită-n valuri. Cum visele se pierd în idealuri Tristeţile se-mprăştie-n pustiu Ca o furtună mistuită-n valuri Jucând al vieţii zar cât nu-i târziu. Tristeţile se-mprăştie-n pustiu Ca un nisip purtat de-un vânt măiastru, Jucând al vieţii zar cât nu-i târziu În cazinoul unui vis albastru. Ca un nisip purtat de-un vânt măiastru Închis în sine răscolesc dureri, În cazinoul unui vis albastru Se scurge timpul mistuind tăceri. Închis în sine răscolesc dureri Trecând ca umbra pe acest pământ Se scurge timpul mistuind tăceri Speranţa e cuprinsă în cuvânt.

Pe aripi de vise

Trecând ca umbra pe acest pământ, De azi voi respira parfum divin Speranţa e cuprinsă în cuvânt, În geana unui gând eu mai suspin. De azi voi respira parfum divin Iar simţurile toate se implică, În geana unui gând eu mai suspin Când ceaţa îndoielii se ridică. Iar simţurile toate se implică Ca pulberea de stele-n amintire Când ceaţa îndoielii se ridică Eu sorb avid un strop de nemurire. Ca pulberea de stele-n amintire În suflet sub o mantie de har Eu sorb avid un strop de nemurire Din bobul de speranţă dulce-amar. În suflet sub o mantie de har Sub tâmpla argintie renăscut Din bobul de speranţă dulce-amar, Cât voi trăi, nimic nu e pierdut. M-am risipit în anii din trecut...

Parole sulle ali dei sogni

Un pahar cu lapte Un tânăr sărac şi trist Şi student la medicină, Presta diferite munci Singur să se întreţină. Într-o zi mergând pe stradă Fără-un ban în buzunar A cerut de la o doamnă Nişte apă-ntr-un pahar. După ce-a băut din apă Doamna ceea l-a-ntrebat Sete mare văd ţi-a fost Dar ceva tu ai mâncat? Uite, ţi-am adus aicea, Bănuiesc că-ţi sunt pe plac Un pahar mare de lapte Şi un sfert de cozonac. Mai mi-am revenit puţin Pentru asta mulţumesc. Cât mă costă acest lapte? Daţi-mi ceva să muncesc.

Pe aripi de vise

Nu-i nevoie să-mi plăteşti, Mama m-a-nvăţat pe mine Să ajut pe orice om Nevoiaş aşa ca tine. Apoi peste mai mulţi ani Tânărul a absolvit Şi-a ajuns, îl ştie lumea, Un chirurg foarte vestit. La o vizită-n saloane Vede-o doamnă internată Îşi aduce clar aminte Cum l-a omenit odată. După ce a operat-o Zilnic a venit la ea Cât a stat o săptămână El mereu o îngrijea. Dându-i fişa de ieşire Doamna noastră s-a gândit După-aşa un tratament Ce mult are de plătit. A văzut apoi chitanţa Scrisă de doctor azi-noapte: Totul este achitat De-un pahar mare cu lapte. 85

Parole sulle ali dei sogni

Parfum de femeie (acrostih) Parfumul tău din nou mă-mbată, Acum mai mult ca niciodată, Romantic ca al florilor din glastre, Femeie dulce-a visurilor noastre. Un semn ce totdeauna-mi dă avânt, Minunea vieţii eşti pe-acest pământ. De nu-nţelegi nici-un minut femeia, Ea e ca focul, poţi să prinzi scânteia? Femeia este mamă sau iubită, Este frumoasă chiar când e mâhnită. Mai este soră, vară sau bunică, Ea în iubire zilnic se implică. Iubirea-i pentru cel ce-o preţuieşte, E ca un foc ce veşnic te-ncălzeşte.

Pe aripi de vise

Alicja Maria Kuberska CV Alicja Maria Kuberska – awarded Polish poetess, novelist, journalist, editor. She is a member of the Polish Writers Associations in Warsaw, Poland and IWA Bogdani, Albania. She is also a member of directors’ board of Soflay Literature Foundation, Our Poetry Archive (India) and Cultural Ambassador for Poland (Inner Child Press, USA ) Her poems have been published in numerous anthologies and magazines in : Poland, Czech Republic, Slovakia, Hungary, Belgium, Bulgaria, Albania, Spain, the UK, Italy, the USA, Canada, the UK, Argentina, Chile, Peru, Israel, Turkey, India, Uzbekistan, South Korea, Taiwan, Australia, South Africa, Zambia, Nigeria She received two medals - the Nosside UNESCO Competition in Italy (2015) and European Academy of Science Arts and Letters in France (2017). Ahe also received a reward of international literary competition in Italy „ Tra le parole e ‘elfinito” (2018). She was announced a poet of the 2017 year by Soflay Literature Foundation (2018).She also received : Bolesław Prus Prize Poland (2019), Culture Animator Poland (2019) and first prize Premio Internazionale di Poesia Poseidonia- Paestrum Italy (2019).

Parole sulle ali dei sogni

Prescription for a poem It is not easy to write a poem You have to gather your thoughts Swirling quickly like snowflakes during a blizzard Catch them before they melt and disappear into oblivion Later add fever of feelings and strength of emotion Decorate your sentences with your dreams collected from the silver dust of falling stars. You can also pick out a melancholy longing from the bottom of the lake and hang it on eyelashes to shine with tears Then collect the wet haze of sadness shimmering like drops of dew on calamus, add grayness of the Novemberâ&#x20AC;&#x2122; s landscape Season it with a bit of bitterness and regret Or you can Capture the laughter suspended by an echo Between high mountain peaks Catch the merry words in the net of butterflies carried by the warm breath of the wind Turn the rainbow over to add a smile to the sky Sprinkle it with a touch of humor and joy

Pe aripi de vise

Finally, crazy metaphors must be released Let them draw colors from the imagination That the poem would acquire a transparent lightness and like a soup bubble rise above everyday life Allow it to fly off in an unknown direction

We are all brothers Poem dedicated to Jean Henry Dunant Suffering and death have no nationality. Empathy does not allow indifference. Jean Henry Dunant saw suffering brothers in the wounded soldiers of the enemy army. The enormity of misfortune crushed hostility. The church in nearby Castiglione took in the dying and mutilated. The words 'tutti fratelli' were said there and blood soaking on the bandage made the sign of the cross. The book â&#x20AC;&#x17E;Remembrance of Solferinoâ&#x20AC;? like the sound of a great bell woke up the dormant consciences. Belief in humanity returned and it called to the battlefields hosts of white angels. They brought hope for survival 89

Parole sulle ali dei sogni

The man rich in spirit started to live in the shelter for the poor. Many beautiful ideas were struck down and poverty together with oblivion wrote a grim script The journalist's voice moved hearts. Ashamed Europe admitted the first Nobel Peace Prize.

The next chance Carmine roses bloom in the midst of winter, Drowsy violets peak from under leaves And daisies stand white in the grass. The sun heats the earth And brightens short days with a warm glow. I notice a tenderly embraced couple in a park. Gracious fate gives them one more chance For an unexpected meeting. Eyes, surrounded by rays of wrinkles, laugh. Wind ruffles hair, tosses delicate Silver threads of gossamer. And so, unannounced, tardy love arrived They have a choice of a new path, 90

Pe aripi de vise

Maybe the last chance for happiness. Life took away their naïve faith And burned away old feelings. It left them some dreams And much hope for a better tomorrow They are lost in thoughts Doubts and fears spring up From the shadows like ghouls The head says: no... it’s not worth it... think it over... The heart says-yes... go forwards... fall in love Nature stopped the hands of the clocks. Red flowers bloom

Thief of dreams I was silent, smiling, undemanding. You did not expect that I would take without consent. I was too close, and everything was within the reach of my hand. Like a thief, I stole your glances and loneliness. Your thoughts, I tied in a myriad of knots, creating a dense net, And from dreams, I wove a gentle curve of a woman’s figure. I stoked the spark of passion in your eyes, and a fire erupted. I wrapped us in a sweet scent of flowers in my hair And we glided towards many, distant nights. 91

Parole sulle ali dei sogni

Day has no right to enter the precipitous depth. It is a place, in which the contours of black shadows fall asleep. Only at the bottom of the abyss, can dreams and starlight be seen. You are from Mars, I am from Venus. Far planets are the bright points on a firmament of tenderness. Our words and hands attracts to the force of gravity of life.

T h e t r ai n I got onto the train of life With nothing, Without clothes, Without feelings. A blank sheet of paper. Blotting-paper absorbing everything. I will get out burdened with bundles of Recollections and impressions. I packed them carefully. Some of them faded, like Ink from old letters. I tied them with ribbons of all colors. These white ones are my Inessential remembrances And black ones are heavy and traumatic. 92

Pe aripi de vise

I met many passengers, Throughout this long journey And free-riders too, Who were picked up At different stops. Each meeting, Even this, the shortest one, Like a flash of sun or Flutter of butterfly wings Enriched and filled my bag of experiences

T h e C h at I knocked at your mind. Let me in - I asked I have brought you something, My crazy thoughts and dreams, The works collected from The sources of creativity. Look how pretty they are, Even the smallest ones... Smaller than grains of sand. I do not want them - you answered My world is sterile, 93

Parole sulle ali dei sogni

Arranged and known. Your every written poem Can ruin my calm, Which was built over years. The recognition can be painful Because of its insolence and ignorance. The questions wake up the sleeping fears. I prefer to stay safely in Well - known loneliness

Conversion It is a pity that I cannot buy a new soul. In supermarkets, there are no special offers â&#x20AC;&#x201C; New Soul! On sale! The old one is dysfunctional. It is much easier to have a simple vision of the world. Keep your feet on the ground and donâ&#x20AC;&#x2122;t have dreams. Being greedy protects the heart. Life has a physical dimension. Ideals hurt. Gain a prominent place in the rat race, Dispose of sentiments, tears. My soul is able to forgive. 94

Pe aripi de vise

It cannot learn to trust again. It says it does not enter the same river twice. Unreasonable? Perhaps. It does not listen to reason. It pulls away from people

It is she We pass each other nearly every day, Distance of fear between us. Life forces us to mutual disregard and acceptance. At times, like an unruly child, she will spoil something, To garner attention, to arrest with a gesture. I see her in the wind, which carelessly Turns over the withering leaves And standing proudly erect in stalks stiffened by frost. She paints shriveled trees gray, breaks limbs with a crack. She is mute in the clenched throats of birds, She stares with glassy eyes. She is all-around and she reminds us of her presence. She patiently explains the meaning of certainty. I know she does not allow us to take anything, When she plays the requiem and invites eternal sleep

Parole sulle ali dei sogni

Sonnets to Laura in the museum of antiquities They wanted to live forever-among gods, equal to gods. They ordered their names incised in the stone of stelas, So they would endure enchanted in the hieroglyphsImmune to rain and wind. They took necessary and valuable things on their last journey. Carefully prepared, they crossed the threshold of eternity. Dark, gazes, full of surprise, follow me from the sarcophagi. This is not how they imagined Eden and the meeting with fate. The Book of the Dead did not mention crowds of sightseers. Their jewels disappeared in display cases, and thievesâ&#x20AC;&#x2122; pockets. Desiccated bodies and ancient linen wrappings, Remain the only souvenirs of life. No one knows exactly what she looked like or who she was. Was her hair flaxen? She did not know she would become the warm breath of a poem. He fell in eternal love with her. Life parted them, but not death. The song of sonnets erected an ephemeral monument, And bestowed immortality. The words of the songs remained more legible Than stone pyramids. She did not do anything, but exist 96

Pe aripi de vise

Susy Gillo CV Susy Gillo laureata alla Facoltà di Lettere e Filosofia di Firenze in Scienze Umanistiche per la Comunicazione, vive e lavora a Pieve a Nievole. Al concorso di poesia „Versi in Libertà”si classifica al terzo posto; nel 2013 alla presenza dell’onorevole Valdo Spini le viene conferita la segnalazione d'onore per la Poesia. Presenterà „Spartiti Emozionali” a Viareggio, e a Pistoia con Carmen Pellegrino e Massimo Biagi. Ha pubblicato con Poeti e Poesia. Ha composto inoltre „Anime in Viaggio, „Pan Quotidian”. „Essenze Cromatiche” al concorso internazionale „Il carro delle muse” è stata premiata con il diploma di benemerito tra le prime dieci eccellenze. Al Concorso Letterario di Città di Castello 2016 è stata segnalata dalla giuria per il lavoro „Irrisolto”. Alcune poesie sono inserite nelle varie antologie Con la silloge „La vita dell’Idea” al Premio Letterario Internazionale Città di Latina 2018 le è stata conferita il diploma di merito. Al concorso letterario „Idea Donna „ di San Benedetto del Tronto le è stata assegnata un conferimento speciale quale „Protagonista Attivo Della Cultura”. Ha scritto”In Punta di Piedi”libro di poesie dedicato alle spose bambine sui matrimoni forzati infantili. Il suo ultimo lavoro è „Omaggio alla Dea Cupra.

Parole sulle ali dei sogni

V ite V ite si alternano e si incontrano Nel momento l'assordante respiro si nutre Di selvatiche â&#x20AC;&#x17E;disteseâ&#x20AC;? Fiori si liberano dei loro sbiaditi involucri E si scaraventano su passanti distratti Tamburi accendono follie irrisolte Nel turbine del tempo Fumi si muovono nell'aria in attesa di perdersi Io mi inabisso. Nell'eterno del nulla Piango l'urto di folli rinunce Muovo i miei vuoti desideri che si perdono nel sospeso dell'anima L'ossessione del domani si affaccia e si orpella Per non morire nelle braccia del nulla Ostili sornioni, desideri andati Emanano freddi sapori di immorali visioni Il pianto del mondo si confonde Nello spazio della vita Io nasco e muoio Tu con il martello della vita ferisci il tuo fardello Smuovi il tuo silenzio Nell'attesa di spazi migliori La musica continua a sferrare colpi di vita Nel' irrisorio del tempo Io mi coccolo alle tue scorrerie 98

Pe aripi de vise

rincorro i miei spazi E piango l'urto del mondo Tu che smani e ti logori Per non subire il miserevole tempo che incurante scorre nei deboli desideri Ti disperi e chiedi perdono E il mondo vive nel sapore della vita

Suono deleterio Suono deleterio viaggia su corpi Esilaranti di vuoti spazi Il momento dell’attimo scruta funesti disagi Il colore della vita esplora mondi innocui di strane presenze Nell’assordante momento io mi immagino fumo di parole Parole di mondi che viaggiano nel mondo del suono Io voglio colorare l’anima con il suono dell’amore Carpire il disagio della melodia Entrare tra spazi di mondi Nell'indicibile dell'invisibile Per sorreggere il cammino del tempo Respirare l’essenza della vita tra scogli di mondi infatuati da deliri di sogni dipinti da desideri disattesi di mondi paralleli Il pianto scuote i tuoi deliri e ti riporta Nei sensi dell'assenso 99

Parole sulle ali dei sogni

Sconvolgendo i tuoi assoli ti riscopre incerottata di corone di spine Tra i bisogni dei tuoi nulli amori

Spazio molecolare Lenta entro tra spazi di eroiche immagini Il passato si impone prepotente nellâ&#x20AC;&#x2122;era del tutto Spavaldo si coordina e si piace Scorribande imperversano In mondi paralleli Lo spazio molecolare Si restringe e si scontra Nellâ&#x20AC;&#x2122;era del nuovo Molecole impazzite Scoordinate nell'ecosistema Sole e parsimoniose convogliano Su dritte e ordinate gareggiate E il silenzio troneggia E si nasconde al buio che incombe Sul tetto del mondo Entro tra spazi desolanti del non vivere Muovo lenta le mie paure Alzo lo sguardo Voglio vedere Spiare i miei fantasmi 100

Pe aripi de vise

Che vispi e sicuri Si alzano in volo e danno vita A universi disperati Vita vita Che sentiero dovrai percorrere per essere in essere vivere per esistere

L'ora del nuovo Vivi il disagio. Nell'attesa dell'ora del Nuovo Il cambiamento respira il singhiozzo del tempo In una rete di ostili inettitudini Si muove nella paura del domani Piange e si dispera Non sa a chi darsi Si prostra e si annulla per vivere Si ostina a smuovere vecchie carcasse Che si agitano nella paura del domani Odio la paura che non mi da' respiro I vinti si muovono incuranti nella giungla della vita Le fratture del mondo sanguinano eruttando con i propri fantasmi le tenerezza del falso disagio Si violenta nell'ottica dell'apparire Estraniato vibri sballottato Solo nel tempo infinito delle tue rovine 101

Parole sulle ali dei sogni

Vivi si tu puoi Tu puoi muovere mondi Nell'attesa di una vita Una vita che si annulla per vivere Correre per non sparire nell'irrisorio del tempo Nella nube tossica della vita Perire tra le braccia del fato Sento le vibrazioni della vita Vita che si arrabatta per gioire Piangere, sorridere Serena, ostenta il trapasso Nell'immondo del mondo si ostina a essere Il piacere giace nella solitudine del vivere Tu impotente ti accasci Il disagio dell'attesa si trastulla nelle tenebre della paura L'ora abita la solitudine del vivere Tu impotente ti sfibri Paura, paura di amare Paura di crescere Paura di cambiare Ti agiti Nello straniarsi incurante del mondo Ti annulli nello squallore della vita Vita cosa fai per rendermi viva Cosa fai tu per non morire

102

Pe aripi de vise

L'irriverente L' irriverente sagoma intesse strane visioni Etnici monili insabbiano puerili ricordi Nello scorrere degli ingialliti tempi dell'ardua memoria Invisibile scruta il tempo passato Per invocare remote emozioni Piaceri dispiaceri si accavallano Nell'oscuritĂ dell'attesa Muovi frastornato la tua carcassa Che incurante addobbi di strane velleitĂ Monili immortali piangono il Sorriso debilitato nel vortice Del Dolore Piangi le miserie del nulla osceno Che muove mondi lontani Nell'estremo del bisogno Vivi silenzioso Sbraiti le tue intemperie vitali Vivi il modesto mondo che non ti appartiene Tu sei la luce che illumina le oscure tenebre dell'incoerenza del disagio ingannevole del frastuono abominevole di vecchie rovine Che si trastullano al tuo passaggio 103

Parole sulle ali dei sogni

Incerto ma vivo nella tua maestria terrena conflitti si muovono al tuo perire Il mondo si inchinerĂ per le sue miserie Dall'alto del tuo presagio Io mi inabisso per non Morire

Il tempo scorre Il tempo scorre inesorabile sulle tue speranze I tuoi amori ormai spenti dalle nebulose della vita I pianto degli altri si veste delle tue paure Braccia alzate a invocare speranza Volano alte su desideri andati Sorrette dal limite delle attese Lâ&#x20AC;&#x2122;ora Ă¨ giunta Tu non ti arrendi continui a scoprire mondi non tuoi Amori svuotati di meteore erranti Sudari incauti di falsi amori ritmi deleteri di sorgente di vita Il passo ormai respira il suo tempo I tuoi desideri sopiti da flaccidi umori Saltellano inebrianti di spazi di vita Rincorrono vispi desideri che sornioni Si arrancano su pareti sospese 104

Pe aripi de vise

Del non morire Lancinanti Si aggrappano agli ultimi accenni di vita

Gr a m mat i c h e Ho lâ&#x20AC;&#x2122;anima dilaniata da un falso respiro Rapita da sospiri Mi siedo sullâ&#x20AC;&#x2122;imbrunire dei cieli Lontana ascolto il violento bisogno Lenta mi biasimo per non carpire I tuoi bisbiglii Si lamentano giacciono inascoltati Nel putrido mondo Folto e sconvolto Emanano sfibranti sospiri Il fiato nel nulla allenta il suo corso e si violenta Per non essere pronto Il delirio dellâ&#x20AC;&#x2122;attesa si fa voce Sprigiona i suoi falsi desideri Rispolvera angosce remote Erge lamentele sconnesse Stordisce l'infido pudore Svuota travagliate passioni Da pesanti fardelli Tumulti affannosi si dipanano 105

Parole sulle ali dei sogni

Spiano il pedante scenario di latrati immondi Metriche poltriscono Annoiate e svilite Per compatire quartine e terzine che scostanti e nulle Si scontrano con sornione maestrĂŹa tra il mantra pudico di insabbiati valori di oneste grammatiche

A de Noi siamo gli angeli del niente Visioni infide prendono vita Sulle nostre paure Immobili si esternano Tra abissi profondi Per indispettire Ade Il padrone degli inferi Il gestore dei nostri affanni Che lento e sovrano Ti inchioda Nelle ostili profonditĂ

106

Pe aripi de vise

Maria-Ileana Tănase Poezia este cântecul din sufletul meu, mâna întinsă ce mă susţine la greu – Maria-Ileana Tănase CV Am venit pe lume într-o zi de 18 februarie 1957, în satul Pănceşti, comuna Sascut din judetul Bacău. Pentru sufletul meu, locul este sacru, un sat de răzeși atestat documentar încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, iar înainte de reforma administrativă din 1968 a fost o mare și înfloritoare comună. Sunt primul copil, dintre cei doi, al soților Gheorghe și Ileana, oameni harnici, gospodari și foarte mândri de apartenența la această lume rurală, unde s-a născut veșnicia. Pentru foarte mulţi ani, am locuit în municipiul Bacău, orașul tinereții, al maturității și de care am rămas foarte legată... îl consider emblematic, deoarece pe meleagurile judeţului îmi sunt rădăcinile și multe amintiri care-mi hrănesc sufletul. Viaţa însă, mi-a purtat paşii prin câteva locuri, printre care şi Roma iar în prezent trăiesc la București. Sunt absolventă a Universităţii „Nicolaie Titulescu” – Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Administrative. Din luna martie 2017, fac parte din Liga Scriitorilor din România. Debutul literar pe suport hârtie a avut loc în revista Negru pe Alb – număr festiv 8 Martie 2014 Activez pe câteva site-uri literare şi pe numeroase grupuri de poezie din mediul virtual. 107

Parole sulle ali dei sogni

Am publicat în mai multe reviste literare: De asemeni sunt coautor la multe antologii. Până în prezent am publicat cinci volume de versuri şi două antologii: – FOCUL IUBIRII DIN URMĂ – 2015, Editura „Armonii Culturale”– Adjud – IUBIREA CU SUFLET MARTIR – 2016, Editura „Armonii Culturale – Adjud – NOTE DE TOAMNĂ – 2016, Editura „Armonii Culturale” – Adjud – VIAŢA, CA UN MARATON- 2017, Editura „Armonii Culturale” – Adjjud – PERIPLUL UNUI DESTIN – 2018, Editura Anamarol” – București – ETERNA STAGIONE (Anotimp etern) – volum antologic de poezie în limba italiană – 2018, Editura „Armonii Culturale – Adjud – 101 POEME – Volum antologic, Editura Ideal – 2019

Nesfârşita înmugurire Prin lut, foșnește de mult a toamnă, iar uneori simt sufletul cuprins de împovărarea drumurilor străbătute, doar prin gânduri și însuflețite pe hârtie. Sub pleoape, se amestecă anotimpuri 108

Pe aripi de vise

ce-și împrumută obsesiv aceeași morganică poveste, când se întorc ecouri ce iscă furtuni sau oaze de liniște interioară. Din lutul invadat de nesfârșita înmugurire, a verdelui din suflet, lăstăresc cuvintele, iar timpul răbdător zidește meticulos veșnicii.

Cuvintele tăcerii Într-o lume contaminată de minciună, de cele mai multe ori tăcerea nu reușește să treacă vama, pe motiv că pașaportul i-a expirat... ignorată, neînțeleasă, mâna-n mâna cu speranța colindă fâșia gândurilor rănite care refuză să fie oropsite și-mprejmuite cu sârmă-nghimpată. Doar înțelegerea, deschiderea nedeghizată sunt antidotul pentru a suplini o comă socială. Dar pentru tăcerea care urlă, nu există vacanță, unitate de măsură și nu mereu înțelesul tăcerii celorlalți poate fi dezbrăcat, iar atunci când propriile tăceri ne asurzesc, în sertarele minții gândurile se aprind, 109

Parole sulle ali dei sogni

tăcerile inflamate își primesc drepturile, cuvintele se rostuiesc și răspunsurile înfloresc. Când pe tipsia timpului găsim adevăru-njunghiat, nu întotdeauna, misterele sunt binefăcătoare.

Mugure de suflet Aproape la orice drum, întâlnim un mugure de suflet, unii solitari rămân pe crengile dorințelor, alții îndrăznesc să se deschidă fără să simțim miresmele lăsate. Cei mai norocoși devin lăstari, iar cei aleși iscă emoția unui sărut, când liniștea răsăritului se întoarce. Am simțit dogoarea din inima ta, mi te-am închipuit alergând, după fluturi, pe pajiștea ochilor mei și-ademenit de mierea buzelor orfane mărind glicemia cuvintelor înfiorate. Te-am descris viitorului și niciun ecou nu s-a întors, dar la prima revedere voi despacheta măcar un zâmbet sexi.

Lumina solemnă Străbătând mereu labirintul necunoașterii, din noi, căutând menirea, esența, 110

Pe aripi de vise

lumina care aprinde eternul, uneori, rătăcim, ne pierdem pe ritmul dorințelor. Alteori, pe cadența trupului, într-un real indiferent, ne dezmierdăm prin imposibile povești de iubire, o prelungire nefirească a unor vremelnice speranțe fără hărți. Precum gândurile împenate, în fiecare zi zburăm cu timpul, plutim ca frunzele-ntomnate, ne dezgolim ca și copacii, ne risipim prin dimensiuni astrale, până la contopire cu lumina solemnă.

1 8 k ar at e Prin fața ochilor, într-o viteză năucitoare, trece un tren... revăd garnitura cu cele douăsprezece vagoane burdușite de saci cu amintiri, unele de mult îngălbenite, iar în câțiva, colorați și ciuruiți, manuscrisele, muguri de vise, din care au ros carii anilor fără de sfinți în calendare. Osiile s-au pus în mișcare, cu mult, mult înainte de pârguirea portocalelor, Dumnezeu a hotărât fără să țină cont de grijile și socotelile bunicii. 111

Parole sulle ali dei sogni

Gara, cu pereții scorojiți, era din secolul trecut, balamalele ușilor sufereau de artroză, geamurile aveau miopie, instalația electrică refăcută de două ori, iar din loja acoperișului se simțeau, discret, binecuvântările îngerilor. Să mă ierți, prințesă, când mai în glumă, mai în serios, uneori, încercam să te sperii, că iau trenul și fug tocmai la Paris! Te simțeai neputincioasă și sădeai iute un oftat, privirea era prinsă-n rama unei antice dureri, totuși bunătatea se reflecta prin culoarea-i albastră. Au încărunțit copacii care mi-au răcorit spiritul, chiar și trandafirul răsfirat, ca un evantai, pe gardul de după care singurătatea își proba dantelele. Cu ochii umeziți și în tăcere am strâns toți anii, innobilați cu18 karate,... i-am îngrămădit în cufărul lustruit cu lacrimi de pribegie... Rămân bijuteria care-mi împodobește mâna ce așterne, caligrafic și cu smerenie, emoțiile!

Goliciunea chemărilor Gândul și-a agățat jupoanele în ciulinii Bărăganului, iar prin pământul cuvintelor, cândva sfințit, se zvârcolesc chemările rămase cu umerii goi. Brațele nopții întorc clepsidra 112

Pe aripi de vise

și din nisipul vânturat de amintire, se rostogolesc sonatele durerii până când zorii, eternii designeri, îmbracă goliciunea chemărilor. Palma mângâie ceafa gândului ce se strecoară la braț cu timpul, împodobit cu vise, prin lanul cu ciulini de-un verde-ncărunțit. Rătăcesc prin doruri fără să plec, fără să stau, iar peste umerii care tânjesc, ca și noi, a înflorit veșnicia.

Piatră de-ncercare Motto: Orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața! O. Paler

Cu speranța, că vom pedepsi timpul, ne-am așezat amândoi pe treptele iluziei și prin binoclul răbdării, fiecare de pe scara lui, priveam către un mâine... amândoi am crezut că așteptarea va da roade și vom degusta, pe-ndelete, merele de aur. Când puterile gândului cărunt au sleit, i-am făcut procură lui Dumnezeu... s-a dovedit, a fi, singurul baston în care 113

Parole sulle ali dei sogni

puteam să-mi sprijin așteptarea istovitoare. Așteptarea a devenit frământare, suferință, dar și verificare, mărturie, piatră de-ncercare ce-a probat teama-ți poleită cu neputința de-a trece dincolo de globul intangibil. Te priveam mută, doar că, de multe ori, și tăcerea trădează sentimentele... chiar nu-mi puteam permite, acum, în prag de iarnă să-ngrop ultima speranță cu cosița-i brumată. Amândoi am crezut că vom pedepsi timpul și răbdători, pe treptele iluziei, ne-am pomenit că scările gândurilor nu sunt de aceeași culoare. Am sperat, ca împreună, în pași de tangou, să scriem cea mai pasională poezie în mișcare!

Evantai din cuvinte (Rondel) Motto: Când sufletu-i o vâlvătaie, Cuvintele devin evantaie! Maria-Ileana Tănase

Te înfiripi din picurii de ploaie Și te trăiesc pe țărmul unui vis, Emoția fâlfâie aripile de adonis, Iar gându' se-ncheagă pe foaie. 114

Pe aripi de vise

Cuvintele curg și dorul înmoaie, Sentiment cu efect de catharsis, Te înfiripi din picurii de ploaie Și te trăiesc pe țărmul unui vis. Suspin şi simt a umbrei văpaie, Flăcările cuprind foaia de scris, Emoția n-are nevoie de permis, Iar cuvintele se prefac evantaie. Te înfiripi din picurii de ploaie Și te trăiesc pe țărmul unui vis!

Muguraş de viaţă, Elisabeth Bine-ai venit, pe lume, Muguraș de viață! Divinitatea, din nou, m-a binecuvântat, Eșți cadoul de Crăciun, care mă răsfață, Iar glasul tău îmi este primul colind cântat. După lunga așteptare, eșți regalul cel mare, Minunea, împlinirea și bogăția părinților, Diafanul boboc de floare, a iubirii chemare, Mândrie și-o rază de soare în casa bunicilor.

115

Parole sulle ali dei sogni

Pe drumul vieții să te loveșți, doar de bucurii, La școală să primeșți lauri și coronițe de flori, Succesul să-ți fie zbor măreț, precum vulturii, Iar credința, iubirea și bunătatea sfinte valori. Bun venit, Muguraș de viață, pe-această lume! Eșți așa, Elisabeth, cum te-am visat, aidoma, Ai un prenume divin, doresc să-ți aducă renume Și nu-i secret, vreau diploma de cea mai fericită, Oma!

Sonet de iarnă Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă, Umbrele din ochi, de mult, au înghețat Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă. Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat, Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocladă Peste pârtia visului... Dovadă și tăgadă A unui anotimp ce, cândva, m-a răsfățat. Pe pârtia visului pierdut, încă, hoinărim, Amintirea-i cu fir de dor nebun brodată, Iar tăcerile colțuroase-n vers le rotunjim. Ninsorile au troienit, tot ce-a fost odată, Doar prin gândurile rebele deszăpezim Povestea ce s-a dorit, a fi „ca niciodată”! 116

Pe aripi de vise

Camelia Ardelean CV Camelia Ardelean s-a născut în anul 1972, la Deva, și a început să scrie poezii încă din școala generală, fiind evidențiată într-una din revistele de profil pentru elevi, de la acea vreme. De profesie asistent medical generalist, nu profesează, ci se ocupă, mai mulți ani, cu activitatea de redactor de editură (la Editura Vultur ZM, din Deva) și/sau cu cea de reporter la două (foste) ziare din județul Hunedoara (Acţiunea HD şi Hunedoreanul), perioadă în care îi apar primele două volume personale, cu subiecte din domeniul naturist și ezoteric. Volume personale (14): Cartea terapeuților, reportaje/interviuri, 2002; Cursuri practice naturiste, 2004; Lacrimi de suflet, poeme, 2014; În oglinda sufletului meu, poeme, 2015; Pasiune, poeme, 2015; Ingenuitate, poeme, 2015; Suflete de ceară, poeme, 2016; Destine, proză, 2016; Ecouri din tenebre, poeme, 2018; Urme de condei, cronici literare, eseuri, editoriale, 2018; La margine de curcubeu, poeme, 2018; Urme de condei (II), cronici literare, 2019; Anotimpurile cuvântului, poeme, 2019; În dialog cu Ionel Necula, interviu, 2019. Între anii 2014-2020, Camelia Ardelean apare, cu poezie şi/sau proză, în 33 de antologii (alături de mai mulţi autori), dintre care una bilingvă (româno-engleză), trei în limba italiană şi o alta, publicată la o editură din Germania. Colaborează, permanent sau ocazional, cu peste 80 de reviste, în format electronic şi/sau pe suport de hârtie, din ţară şi/sau străinătate.

117

Parole sulle ali dei sogni

Obţine, de asemenea, circa 40 de premii literare, cu poezie, proză sau cronică literară, la diferite concursuri organizate de reviste sau cenacluri naţionale sau internaţionale. Este membră a Asociației Scriitorilor din Județul Hunedoara şi a Asociației Culturale „Casina Națională” Deva.

Lună destrămată Venin la tâmple. Lună destrămată. Alean fecund. Trăiri „extraprudente”. Popas în doi. Frânturi adiacente. (În circul morţii – viaţă acrobată.) Din file-albastre, câteva procente. (De-acum comete... Vis de ciocolată.) Un Eros calp şi existenţă plată. Granit în cord şi ploi indiferente. Pasaj blocat. Redute. Agonie. O cruce-n dreptul verilor-turcoaze. Cenuşă dintr-o stea odată vie. Nisip flămând în veştedele oaze. O ceaţă între nori, cărămizie, Şi-un ciob din simţământul-kamikaze.

118

Pe aripi de vise

În mine-aleargă zilnic un ghepard În mine-aleargă zilnic un ghepard, Ce-şi sfâşie fără de milă prada; Când visul şi abisu-n vene-mi ard, Mă ţine-n viaţă numai escapada. Pe ţărm de slove nu mă tem de foc, Din bucla minţii-mi fulgeră cuvinte; Cândva făcut-am haltă în amoc – Mă bălăceam în izuri de morminte. Un biet vâslaş cotind spre Aherón, Cu osul clipei săgetat de frică, Eram strivit de propriul meu cocon, Simţeam în rană cerul cum abdică. Prin nori de cioburi, aventura mea În grote stranii se împotmolea...

Frunza Privirea-mi cade peste frunza ce plânge surd la geamul meu; În suflet geme nevăzutul şi-un dor acerb de Prometeu. Rescrie toamna palimpsește pe fiecare strop de vânt; Apune până şi cerneala pe piscurile din cuvânt. 119

Parole sulle ali dei sogni

Golumbii cântă peste burguri un recviem în do minor; Imită ploaia acalmia din ancora unui vapor. Se frânge timpul în crevase în visul meu incandescent; Romanul verilor albastre-şi schiţează ultimul fragment.

D an s Se plimbă silfii peste codri în dans nocturn şi diafan; Secunda parcă mă priveşte tot mai pieziş, din an în an. O bufniţă întârziată e mândră-n draci de stirpea sa; Se-ntreabă oare ursitoarea pe cine-n coarne-o să mai ia. Un pui de capră foarte neagră pierdutu-s-a lângă un stei; Silabe urcă-ncet în cuget, îşi fac din vaiet obicei. O lună pală şi nătângă îşi poartă trena cu aplomb; Se rătăceşte iar prin mine un licurici bătrân şi chiomb.

N av i gat o r i Renaşte-n paltini clorofila, zvâcnind sub paveze de nori; Rămas-am, printre neputinţe, debusolaţi navigatori. Sub aripi zburd-un dor de-albastru în fiecare porumbel; În lutul nostru coexistă un înger şi Mefistofel. Se-opreşte clipa din zvâcnire la poarta unui alt tărâm; Trăim un timp machiavelic, prin care visul ni-l târâm. 120

Pe aripi de vise

Planăm adesea în confuzii, ostatici între Yin şi Yang; Din când în când, primim în plexuri al vanităţii bumerang.

Mă-mbăt cu apă moartă... Mă-mbăt cu apă moartă la crâşma zisă viaţă, Mai am în puşculiţă vreo paişpe gologani; Pereţii puşi pe şotii de piele se agaţă, Minţindu-mă cu visul din floarea de castani. Eram precum intrusul din propria genune, Dar azi bacchusiana fervoare m-a-ncolţit; În suliţe de gânduri curajul de-mi apune, Mai trag un gât din sticla cu tentă de cromit. Pe sârmă oscilează iluzii carnivore – Le-a prins euforia de câte un picior (Pe calea către iaduri sunt câteva Gomore, Ce-şi strigă ignoranţa şi umbrele în cor). Idei fosforescente se-nghesuie să pască, Din iarba cutezanţei de-a fi, un ultim smoc; Se-ascunde-n conştiinţă un sâmbure cu mască, Prin gânduri turmentate, ca în caleidoscop. Absorb reminiscenţe din tipica povară A golului de sine, ce da pe dinafară...

121

Parole sulle ali dei sogni

Încolţeşte marea... (blagiană)

Încolţeşte marea în privirea ta, Gheaţa dintre inimi într-un val se sparge; Degete de soare, după o perdea, Mângâie surâsuri prinse de catarge. Peste fruntea zării joacă pescăruşi, Susură lumina-n tonuri de opale; Tu mă iei de mână, mă strecori pe uşi, Către labirintul visurilor tale. Se zăreşte „umbra unor maci” pitici, Paşii mi se-apleacă să le-atingă glezna, Fluturii de miere găzduiţi aici, Astăzi în iubire cotropit-au bezna. Flamură-i cuvântul rodnic între noi, Gura ta-i câmpie dulce-parfumată, Mă înfrupt din rodul verilor-convoi, Unde curcubeul n-are nicio pată. „Scriu în rune” focul ce s-a întrupat În „urciorul” nostru şi-ncălzeşte luna; Patima ni-e pâinea, imn înaripat, Ce hrăni-va-n suflet stele-ntotdeauna...

122

Pe aripi de vise

Rondelul paşilor de lut În lumea paşilor de lut, Pe uliţe de timp uitate, Extrag din clipe nestemate, Sfidând mileniul decăzut. Plăceri cu chip de Belzebut Te imitau, eternitate, În lumea paşilor de lut, Pe uliţe de timp uitate! Cu îndrăzneală de mamut Ce deborda de-aviditate, Vânam iluzii vinovate De pe un gând contrafăcut, În lumea paşilor de lut...

Degust o fărâmă de stea Degust o fărâmă de stea; Mi-e foame de vechiul „capriciu”, De-a crede păcatul un viciu – Cavernă în inima mea! Răsfir un profetic nisip – Secunda vegheată de înger, Cu ropot la care mai sânger, Proclamă un alt arhetip. 123

Parole sulle ali dei sogni

Transcend anotimpul peren – Prin lacrimă fac escapade, Cuvintele-mi nasc „Iliade”, Ce sapă în cuget aven. Captiv în tonatice vremi, Avânt către ceruri noeme (Când umbra din tine se teme, Mai poţi luminarea s-o chemi).

Îmi ţin în palme versurile... Îmi ţin în palme versurile nude – Sărman Ovidiu exilat în ploi, Prea temător ca zborul să-şi mai ude, Trecând mareea pietrelor în doi. Îmi ţin în palme inima, o frunză Desprinsă din copacul care sunt, Pictez pe ea nervuri, ca pe o pânză – Simţiri adânci cu freamătul cărunt. Îmi ţin în palme lacrima de ceară Şi mângâi tandru trupul său venust; Am învăţat ninsori pe dinafară Şi-am presupus că raiul are gust. Culegător de stele-adun în glastră Firimituri din Pasărea Măiastră. 124

Pe aripi de vise

Cuvinte-mi cresc... Cuvinte-mi cresc în oaza de la tâmplă – Sunt versuri mugurite-n aşteptare; Un cuget în convulsii liniare Absoarbe pâcla ce i se întâmplă. Îngrop nevolnicia-n osuare, Răsfir năravu-i pân` la rădăcină (Cochilia-mi cu iz de muselină Storcea poeme cu esenţă tare). Cuvinte-mi cresc în vechile fiorduri Săpate-n zări sătule de veghere; Tăcerea-şi lasă lacrima să spere C-o să reia cu stelele acorduri. Prin răni albastre clipele îmi zboară, Cu poezia pendulând, amară...

De ce să fiu o lacrimă... De ce să fiu o lacrimă ce ţipă În buzunarul vântului hoinar, Când pot să prind azurul de-o aripă Şi să-l dezbrac de crudul avatar?

125

Parole sulle ali dei sogni

De ce să fiu o frunză care doare În legănarea-i ternă spre pământ, Când din ferigă pot să ţes culoare Şi s-o aştern pe mustul din cuvânt? De ce să fiu ţărână fără viaţă, Pe un ogor cu aştri semănat, Când luciul lor de vise mi se-agaţă Şi pot s-ating scânteia din agat? De ce să fiu corabie-n lagună, Cu adumbrirea prinsă de catarg, Când mi se scurg silabele din lună, Chiar şi în seri când cerul mi-e prea larg? Ca un amurg ce-şi seamănă vecia, În poezie am aprins făclia!

126

Pe aripi de vise

Silvia Bodea Sălăjan CV Profesor de limba și literatura română: Liceul Reformat „Wesswlwnyi” Zalău, Director la Școala Postliceala Sanitară „Vasile Goldis” Activitatea literară: Am publicat în: Năzuinţa, Suplimentul literar al Scânteii tineretului, Caiete Silvane, Almăjdul. Tribuna, Steaua, Luceafărul, Logos și Agape, Extemporal liric, etc Colaborări: Revista „Media Kinder”, „Negru pe alb”, „Asociația Culturală”Arad. Anul debutului literar:1967, anul debutului editorial 2002, Editura SILVANIA, titlul volumului „În căutarea Graalului”, poezie. Premii obţinute la concursuri de creaţie: Menţiune de onoare şi premiul al III-lea pentru volumul „Limita umbrei” – Concursul internaţional Corona – Italia; Premiul I la concursul naţional „Poeziile toamnei”; Premiul I la concursul de creaţie al editurii AR; Menţiune la concursul internaţional de creaţie literară : Romeo şi Julieta la Mizil etc Volumele publicate: Poezii: „În căutarea Graalului”, „Talanți risipiți”, „Chiovot jefuit”, „Suburbiile șarpelui”, „Pelerin la poarta cerului”, „Primejdia tăcerii”, „Limita umbrei”, „Serbările luminii”. Proză: „Povești din lumea lui Tudor” (în limbile: română, engleză şi maghiară), „Rastoltul Desert - metafora unei iubiri”, „Tudor şi Tania în lumea poveştilor”. 127

Parole sulle ali dei sogni

Volume publicate în colaborare (coautor): „Silvania”, „Poeți sălăjeni”, „Transilvania – pământ românesc”, „Roșu declarativ”, Primăvara poeziei” – 4 volume (4 editii), „Cele mai frumoase poezii de dragoste” – Ed. Ert Creativ, Antologie de poezie contemporană „Starea de om-Substraturi” – Ed. Art, 2018, Antologie de aforisme – Ed. Art Ceativ, autoarea versurilor IMNULUI ORADIEI. Referinţe critice (în volume sau în periodice): VasileVoia – „Steaua”, Carmen Ardelean – „Vatra-Veche”; Ion Cocora – Caiete Silvane: Luceafărul, Peter Demeny – „Literatura de azi”, Octavian Soviany – Caiete Silvane; Vasile Voia – Revista „Singur”, „Magazin Sălăjean – Viorel Varga, „Jurnalul de seara” – Corina Stirb Cooper, Daniel Cristea Enache – Literatura de azi, Lilioara Macovei – Negru pe Alb, Maria Timuc, Ionuț Caragea, Maria Vesa Aursulesei etc. Sunt membru al Asociaţiei scriitorilor sălăjeni, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română, Cetățean de onoare al comunei Agrij.

T o i agu l l u i M o i s e de ce-mi dai oare nopţi neadormite ca din puterea lor să-şi cearnă norii şi să răspundă unui drum pierdut la marginea uitării de ce zorii se-nalță ca un zid de ape din oceane tăinuite să mă îndemne, Doamne adeseori spre vise care-adapă noi ispite dar dincolo pe malul altui timp străini nedreptățiți ar vrea să treacă 128

Pe aripi de vise

iar apele învolburate cheamă la paza turmelor din cort de sare și un toiag se-nalță către soare împărțind noaptea-n ziduri reci de apă și mi-am pierdut și ultimul regret când planta ce se are doar pe sine e istovită de atâta-nflorire pe stânci străine unde, Doamne, nu-i nici călăuză-n calea mântuirii nici far la malul nopții nimănui

Suburbiile şarpelui în ziua a șaptea perfecțiunea se contempla într-o stare de letargie și veghe vecină cu liniștea în ziua a șasea șarpele dezlegase cifrul ispitei în fructul tentației putrezit în sămânță în ziua a cincea se reinventa fericirea ca o frustrantă alegere cu o singură dimensiune 129

Parole sulle ali dei sogni

în ziua a patra punctele cardinale își dădeau mâna făcând nod ca o răscruce peste o golgotă în ziua a treia mai dispărea o zală din lanțul ce ducea cu sine rodirea în ziua a doua perechea adamică se răzvrătea împotriva șarpelui cernindu-și trădarea ultimului fiu în prima zi un deget desena pe orizont „să se stingă lumina” și s-a stins

Felix culpa mi-ai dat iertarea amforei din care împărtășirea harului divin 130

Pe aripi de vise

să curgă lin în aripa bolnavă de dor de zbor și-n cupa Ta cu vin să regăsesc botezului chemarea în Iordanul cerului senin din suferința toamnelor pierdute nici lacrima n-aduce alinarea doar steaua din cenușă licărind renaște nouă repetând iertarea că viața asta,Doamne,nu-i decât o zbatere de aripă și-atât

Dialectica iubirii în acest mod totul este legat de ceva pietrele sunt legate de pietre prin firele de apă stelele sunt legate între ele prin tulnicele razelor reci albastru e legat de albastru cum e legat oceanul 131

Parole sulle ali dei sogni

de cer îngerii sunt legaţi de oameni prin oglinda nesfârşitelor rugi iar inima ta e legată de inima mea prin inelul destinului

Apostol pribeag Mă uitam la lucruri cu uimirea celui care descoperă că limita drumului său e ziua solemnă în care deschide fila aceea din cartea vieții și foile albe nu au decât câteva pete de ruginită așteptare Aș fi vrut să sting focul ce mărginea rugul arderii de sine și să pun la căpătâiul timpului un nor alb ca pletele celui ce ține talerul pe care aș pune patruzeci de mii de gânduri plantate în grădinile inimii Dar gândurile cele frumoase 132

Pe aripi de vise

erau ofilite de gerul nemântuirii

Determinare Și iată că ceasul cerului a dezlegat legile înainte de determinarea în care m-am prins în numele celui jertfit și n-am mai putut spune decât Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeule!

Istorii profane ascult vacarmul orelor ce cad pe clopote ninsorile să stingă și lasă fumul unui trist pohem peste statui pe socluri de osândă când timpul sapă-n noi adânci tunele istoria se scrie ea pe sine și joacă-apoi ca ursul în arenă călcând nepăsător peste destine pericole pândesc din înlăuntru și ies rostogolite și pervers cum niște evuri grele și trudite 133

Parole sulle ali dei sogni

se suie-n nu știu care univers nu poate nimeni să ridice fața s-o scalde fericit ca la festin când în pocalul lumii viața pare o avalanșă-n propriul destin ne trecem rând pe rând în gerul cosmic marcați ades de-nfrângeri și victorii dar valul vremii râde-acoperind făclii arzând banalele istorii nimic nu mai contează dup-aceea nici ce putea să fie nici ce-a fost doar vrerile și neputința noastră fac granițe pe-o hartă fără rost am parcurs jumătatea unei jumătăți dar au mai rămas jumătăți infinite iar pașii mei evoluau pe bucăți între o pasăre este semnul plus între cer și pământ Iar eu sunt semnul impus Între tăceri și cuvânt

134

Pe aripi de vise

Sunt prizoniera propriului gând când turnurile toate cad pe rând sunt prizoniera propriului gând tablă de șah cu piese numărate ce pune-n față înc-o lume poate și strigă –ntre tăcere și cuvânt să rupem lacătele din cetate dar lumea mai dansează astăzi când Iluminarea se ascunde-n noapte și golul înflorește prea curând

Pecete Istovit de crucea ce sporește pe trunchiul cu inele prinse-n ani mai urcă drumul greu de pe golgota și iuda iar îl vinde pe trei bani. Dar cine poate să-i ducă povara măcar vreo câțiva pași că prea e greu să poată din supliciu asumat să urce lacrimi către Dumnezeu. Coboară-n sfânta sfintelor o lege ce-aduce împăcare-n datul firii și doar iertarea face drum spre ceruri ca să coboare darul mântuirii. 135

Parole sulle ali dei sogni

Recviem pentru timp se prăbușesc gomorile și-n gând nu-i nici regret și nici speranță nu-i când toate se destramă rând pe rând ca pe-o planetă, Doamne, a nimănui preocupați de –a noastră trebușoară urcăm pe turnuri căzute-n ruină nu bănuim dezastrele de-afară nici cine stinge ultima lumină mai adunăm deși e de prisos nu mai lăsăm nimic în galantare nu observăm ce hău ne-așteaptă jos prinși în etuve fără de scăpare pe ulițe străbate duh păgân și nimeni nu mai pune semn la poartă e-o lume ce-a rămas fără stăpân iar mieii-s îngropați în marea moartă

136

Pe aripi de vise

Müesser Yeniay CV MÜESSER YENİAY was born in İzmir, 1984; She has won several prizes in Turkey. Her books are Darkness Also Falls Ground (2009), I Founded My Home in the Mountains (translation), I Drew the Sky Again (2011), The Other Consciousness: Surrealism and The Second New (2013), Before Me There Were Deserts (2014), Modern Readings in Turkish Literature (2016), Permanent Talk with the Beloved (2017), The Memory of Poetry: Writings on Poetics, Canon and Women (2018). She has translated the poetry of Behruz Kia, Ronny Someck, Attila F. Balazs, Vietnamese poets Mai Van Phan and Nguyễn Quang Thiều. Her poetry books have been translated and published in USA (Mundus Artium Press, When I Slept in a Rose Petal), Hungary (ABArt, A Rozsaszedes Szertartasa), France (Edition Bruno Doucey, Ainsi Dicent-ils) India (Bodhi), Colombia (Silaba, Antes de mi Habia Desiertos), Spain (Edicion de Jaime B. Rosa, Poemas Selectos), Vietnam (Vietnam Writers’ Association, Nghi le Hai Hoa Hong Trong Vuon), Japan (Duet of Flame). She was a writer resident in USA, Hong Kong and Belgium. Müesser is the editor of the literature magazine Şiirden (of Poetry. She is currently pursuing a Phd in Turkish literature at Bilkent University, Ankara.

137

Parole sulle ali dei sogni

L o ve I have another body outside of me they call it love [but this is pain] if I had carried you in my body only then I would have felt your existence this much

Carvansarai of Night Tonight here should be dance of words - in the carvansarai of your glory tonight I am as joyful as the grasses that saw the sun and full with the existence of my dream. 138

Pe aripi de vise

Breasts What is the meaning of my breasts? two bulges on me or two mounds that reach out your glance -my breasts are a bowl of magic in which your hands crumbled and turned into dustan alchemy of warmth and softness they have stories to tell you

V ul va My body has waves that absorb you are in an eddy -donâ&#x20AC;&#x2122;t resist(let a wave 139

Parole sulle ali dei sogni

hit you and pass) sink like a huge wreck in the bottom of my body or like a coral stay inside me

140

Pe aripi de vise

Eden Soriano Trinidad CV Country: Philippines School Director of Lucio Abrigo Memorial Learning Center, Inc. International Vice-President of Jara Foundation Nepal Board of Director of Poetic Galaxy „Atunis” Member of China Poetry Network & China Writer network The multi Awards winning institution: „**WAHEED CENTRE FOR HUMANITY AND HUMANITARIAN DEVELOPMENT (WCHHD)**” established on 3rd October, 2014 as a think tank that provides comprehensive strategies, services and solutions to solve the most pressing problems facing Humanity in the 21st century and beyond. APPOINT EDEN SORIANO TRINIDAD WCHHD - GOODWILL AMBASSADOR FOR HUMANITY AND HUMANITARIAN DEVELOPMENT. On February 26, 2020, Dr. Aziz Mountassir the ambassador and Founder President of a government registered International Forum Creativity and Humanity (I.F.C.H.) in the Kingdom of Morrocco bestowed upon her an Honorary Doctorate Ph.D. for her efforts in the humanitarian and cultural spheres and of the people of the delegations and tender Her love poems are featured on a full page in Haiphong weekend Newspaper, Vietnam, February 13, 2020, translated in Vietnamese language by the famous poet Mai van Phan. 141

Parole sulle ali dei sogni

She is the only Filipino Poet Representative and A Lifetime Achievement Award has been bestowed upon her on the 12th Guntur International Poetry Festival and Poetry on Wheels held in Guntur Andra, Pradesh and Hyderabad, India September 18-23, 2019. Her Eden Blooms, a bilingual book has been released on this occasion, translated in Telugu Language and published by Dr. Lanka Siva Rama Prasad. Eden translated in the Filipino Language an epic poetry book of Dr. Lanka Siva Rama Prasad, titled The Casket of Vermillion”, this is a legendary story of Sammakka the great Indian lady Tribal warrior which is being celebrated by millions of Indian tribes every two years. She was also chosen to translate in the Filipino Language the 108 Zen Poems a poetry book titled Sun Shower and other long poems of Zen master Krisha Prasai of Nepal, published by Evince Publishing together with her Eden Blooms 2 titled, „Symphony of Souls”. On September 29, 2018, she was one of the top speakers for the International Humanitarian Conference held at the University of Ghana, Accra, Ghana Africa.

Oh Palm She... offered him a flower... Her palm excites him surprisingly. It looks too good for poetry.

142

Pe aripi de vise

He wanted to shower it with kisses And grab it tenderly. Her palm drives him crazy And feel her palm is sultry. Finds it so lovely, And wish... their palm to marry. The palm pine for heaven, Touch- me not, cheeks burnt shyly. Oh, Palm! I want you dearly. Gorgeous like the flowers that she touches, That she finds along lifeâ&#x20AC;&#x2122;s byway.

Res, non verba Quack, quack, quack! Such a duckling that loves to quack Till their breath and saliva Will choke them in desperation. One word is enough for wise reaction More words create disillusion.

143

Parole sulle ali dei sogni

Look at the mirror before you make any conclusion. You might find a speck as big as your miscalculation. Oh! Have mercy! Where is your respect in the profession? You look down and trample each carnation, Not knowing they are more precious than your action. Check your brain system malfunction The two-faced you have, bleeds discoloration. Touch me not, For, I am an apple in God's creation. Touch me not, or face retribution.

Broken spirit Wish I could be there with you, Just to listen to you. While you outpour life's disappointments. You have endured so much without any ranting. Life is not friendly with you. Your spirit has been broken. You look so devastated, Torn and dismayed. I wish I could be there beside you Just to hold your hands tightly And lock my eyes with you. Your thin hands cover your face While you retell your brokenness 144

Pe aripi de vise

Disgusted, you hide your sadness. Wish I could be with you and hug you all night To wipe the rolling tears From your disbelieving eyes. And caress you and shower you With my tenderness smile Just to let you know... I care about you, I care about you, I care about you!

Hopeless romantic bard! The sweet innuendos swept my feet to the moon Dragonflies hopping on silky flowers in bloom Cerana bees squeezing the sweet opium I am a muse, encircled in a vivarium. Donâ&#x20AC;&#x2122;t you like being loved? In anguish, you chant. You sense the coldness in my responses My sweet nature starts to freeze in blues. Your smile cast a spell I thought I heard a bell Charmed and enchant me I feel youâ&#x20AC;&#x2122;re slipping away. 145

Parole sulle ali dei sogni

Am I asking for the impossible? Don’t you understand at all? I am a hopeless romantic bard! I want you to know my poetry is the only thing That makes my blood alive I don’t want you to stop Weaving waves of pearls A morning hello is all that I ask! To see you once a day And to express my love That’s all I ask to complete my task.

Enchanting I love each verse tenderly dedicated for me I am thrilled and touched for every perfect Pearls of your adoration for me Greensleeves playing to enchant me. Your sonnet cast spell on me, The ecstatic grandeur almost drowned me I am not novice only modest Life is meant to enjoy to the fullest. But my heart is not beating fast! Not even a single minute I'll jeopardize, 146

Pe aripi de vise

The love and trust of my faithful one Who loves me truly and my poetry. You are free to reword not to worry Every stroke of caresses in your „vers libre!” Oh yes, only through poetry, Love is divine to me.

The ancient path (Real life Experience) I had seen it with my very eyes, time and time again. At first, I was bewildered, next mystified, afterwards astonished. So much so that I would purposely rebuff the apparition. To ward off the emerging fright to quiet me down. But it refused to expire. The phantom image would reveal itself as it pleased Any time of the day and wherever I might be In the midst of a chore, as I enjoyed a tête-à-tête. Even when I closed my eyes. The sight stayed and stayed and stayed. Was I just dreaming? But I was wide awake! What was it then? 147

Parole sulle ali dei sogni

I kept seeing it. I told you I wasn’t in deep sleep. It was broad daylight. I was in the kitchen, Perhaps in the garden. Probably just strolling along. There! It was there again! Glimpse of meadows saying hi to my eyes. So green with a white path in between. So distant and so long I couldn't see the end. I shook my head and closed my eyes. But it kept on flashing again and again. The green fields and the white path! Staying, dwelling in my bamboozled mind Nobody could explain what it was. Nobody could tell why I was seeing it. Then one day, a spiritual man came along. He asked if he could bless and pray for me. I told him the thing that had long bothered me. He reached for his bag Took out something and lifted it up. “My daughter” he called my name Showed me what he got. Locking his eyes with mine, he asked, 148

Pe aripi de vise

“Daughter, is this the one you have been seeing so often?” “Oh, oh...” I stared at the object Gripping the arms of my chair, I uttered “OLAM?” He said calmly, „You saw a vision, my daughter” “OLAM”, „is this the one you saw my dear?” “OLAM” Right then and there It became clear. What I have been seeing is A vision, indeed, a vision A vision I long to see... time and time again. The vision flashed in 2006 Revised February, 2019

T h e h an d o f t i m e Wives cry „you have no time for me”. Moms say „you have no time for our family”. Kids shout out, „you have no time for us”. Self-retorts, „I have no time for me”. Still ~ Perceive, we have all the time in the universe. Complacent we have time to converse, Truly we have the time to write long verses 149

Parole sulle ali dei sogni

Sadly, our moments on earth are just short verses. Time is what we are running after. But Time never runs out of Time. We only waste it most of the time? Thinking we can really buy more time. And time will never return! With our joys and laughter, but do they matter? With success and wealth do you still bother? Unmindful that time is short, until it's over.

150

Pe aripi de vise

Metin Cengiz CV Poet and writer (b. 3 May 1953, Kars-GĂśle/Turkey). So far, he wrote and published sixteen poetry books, twenty books of theory and criticism on poetry. He translated the poems of about twenty poets from different countries of the world and published them as books. His poems have been translated into about 30 languages. In 13 foreign countries, his selected poems were published as books. He received numerous awards in his country and in foreign countries. He participated in poetry festivals in many countries of the world.

Ro s e This well-shaped garden of you in my image Like the past into which I couldn't go and come back There it is always going to blossom like that It is going to blossom in eternity That garden in my image Translated by MĂźesser Yeniay

151

Parole sulle ali dei sogni

A Dream The sun a crystal glass on the horizon Like a tulip garden the autumn sucks it in My lips on your lips As an ant drinks water from the stream. We lie out on a vast plain of green By our door the morning revellers pass A warm flow of blood from head to toe We multiply, the earth a bunch of leaves. Translated by Neil Patrick Doherty

WAR Everywhere we draw in the reek of war That even in name strikes the nostrils Like the scentof bread from afar. It’s as though some were battling inside us Life and its weapons testing death By drainingthe words of their blood. The screens are so close to the sky That it is impossible not to see God Pacing from front to front. “God must have gone mad” says my son “ not even he who chases his own mind Could be that much of an enemy to himself.” 152

Pe aripi de vise

I ponder for a while on what the mind is Feeling the need to sit down on a chair And drink again until I am reeling drunk. Perhaps I will stumble across the ring I lost That my wife gifted to me one luminous night There among the pebbles where I misplaced it. Farewell my childhood love, Farewell my childhood. Hello God. Translated by Neil Patrick Doherty

İ l h ami 1 1Come on, my friend, forget the water flows The water waves, the water calms down, the water Is the cloud fallen over the ground What is a cloud, my friend, the sky is too long The rain, the storm, then the sun Then the question if we studied life at school Then the flour that someone makes from wheat. That's it my friend it starts like a horse rearing up 1

For my poet friend İlhami Çiçek who committed suicide. 153

Parole sulle ali dei sogni

How hard it is that life resembles a race Water flows, water flows and flows The stones look at it when they turn to sand Life, my friend, is a ball of thread turned into a mess! And sweaty, a horse about to crack 2Does the ash come into mouth or its soul? How does the grass endure the lack of tongue, oh prophet? Life is the most complicated brother of death And a human is the neighing of a horse towards the sky The sound of a feast left from the stone age An inn that a refugee shelters in. We called it life, we lived as if we drank raki So that the waist of the unscrupulous bourgeoise is crippled Time sieved us, the fate hit us hard Enraged the rabid wolf in our country called faschism 3Life is without mercy, Ä°lhami, the truth is bitter The wind blows, the wind blows and blows Life turns into a ball of flame, the life of muslims Neither the word Ä°lhami nor the demons of the word is left (So which master through what action 154

Pe aripi de vise

Throws the crown into streets?) Life's like water, İlhami, it is not held. What rests in our hands is an astringent taste Clocks strike, clocks strike and strike Check and mate are left to the clumsiest player. My brother who shields them with his own body You're a light now on the road, you're a sign. 4I've written about a photo by reading a face The past is near İlhami the future is far. Translated by Müesser Yeniay

155

Parole sulle ali dei sogni

156

Pe aripi de vise

Eliza Segiet CV Translated by Artur Komote Eliza Segiet graduated with a Master's Degree in Philosophy, completed postgraduate studies in Cultural Knowledge, Philosophy, Arts and Literature at Jagiellonian University. Authorâ&#x20AC;&#x2122;s poems Questions and Sea of Mists won the title of the International Publication of the Year 2017 and 2018 in Spillwords Press. Nominated for the Pushcart Prize 2019 (USA, November 2019), Nominee for Naji Naaman Literary Prize 2020, November 2019). Nominated for the iWoman Global Awards 2020 (December 2019) Author's works can be found in anthologies and literary magazines worldwide.

Just for a Moment If the world stopped for a moment, I could sit, listen to the silence that becomes, watch how a river stops flowing, how the trees congeal into motionlessness.

157

Parole sulle ali dei sogni

If the world stopped for a moment, and I with it? I would not see flowering meadows, where a river becomes just a line, and the still trees look like sculptures, I would not hear the ubiquitous silence. If the world stopped even for one day then people – could not hurt people.

Loss It’s not that she has stopped thinking about you. Maybe in your memory she is wan. For her you are still not the meaning of existence, but a warning. A what? What are you talking about? I didn’t do anything to her. 158

Pe aripi de vise

Apart from the false promises, you gave those days in which you really were. Although she remembers your touch, she no longer believes it was real.

A ppe ar an c e Mantled with understatements, after the years we see that not everything is as we thought. When we were needed they were with us. Now they donâ&#x20AC;&#x2122;t waste time they leave. Apparent, loyal friends have their own plans.

159

Parole sulle ali dei sogni

Crease Is there any sense? Maybe just for a try? Resurrecting friendship is like filling a blown egg. There will always be a gap, void, that will not allow you to return to the state it was before. An attempt may seem to succeed, but the painful crease inside will someday resurrect.

C o n t o urs Now they donâ&#x20AC;&#x2122;t need anything from her, they have no reason to call after all she could always manage, and they 160

Pe aripi de vise

- are fine without her. Once again, she understood that friendship was an illusion. After the years, she remembers only the contours of outstretched hands in need. Once, the sound of the phone cut through her silence, now - only she remains.

V o i ce She did not want to be invisible, considered the weaker one. She decided to be creative. She began to fight for her freedom and independence. When she came out of her supposedly safe world, she saw the wrongs that are happening around.

161

Parole sulle ali dei sogni

She could think, she distinguished good from evil. Now she is fighting for peace, equality and love. She ceased to be just a wife and a mother. She is a woman who regained her surname, and with it shows to the world that a wardrobe full of shoes and skirts is not an obstacle - to have a voice.

Silence of Space Sun-filled silence of space completes the longing for youth. Days that were, are within it. In the maze of memories, she found the mistakes she had made. She always expected some ending, a beginning, that something, someone... 162

Pe aripi de vise

Now she is enjoying the moment when she can answer with impunity: no! It no longer requires courage. She has grown up to such words. Yes she said for years, now everything has changed.

Incomplete In the rocky window they were enfolded by the wind. The Martian landscape of the galactic desert, sun-scorched sand â&#x20AC;&#x201C; will be a remembering. Filled with an echo of multi-colored rocks, they are more aware,

163

Parole sulle ali dei sogni

to live – one does not need much. Surrounded by artifacts – without memories we will be incomplete.

To Have Less In the evening through the alleys seeps the music, Cesária Évora’s voice delights and calms. Joy is painted on the faces. Here everything is: – no problem, – no stress. Sunk in delight, nowhere do they see evil, they do not share time – it is theirs. 164

Pe aripi de vise

Tangled problems become nothing. Here they understood that to â&#x20AC;&#x201C; have less means to be more.

Be Yourself Between the lands, life occurs, under the crystal panel another world. A multi-colored, delightful agitation that one can become part of. For a few moments breathing differently, looking closer, experiencing anew.

165

Parole sulle ali dei sogni

In the vastness of the depths underwater magic takes place. Even for a moment, forgetting that our place is above, where breathing in and out do not require thinking. Where the needs are getting bigger. Becoming a fish, compelling admiration, not exceeding oneâ&#x20AC;&#x2122;s own abilities. Just: Be. Be â&#x20AC;&#x201C; yourself.

166

Pe aripi de vise

Ovidiu Cristian Dinica CV Născut în 1963 în Râmnicu Vâlcea; absolvent al Facultății de Studii Economice din Craiova în 1987; Debut în 1977 în revista Cutezătorii, sub girul lui Ovidiu Zotta; în 1983 în volumul Andra, Mihai Stoian i-a publicat prima poezie. Volume de autor: „Roșu Alternativ”, 2012; „Amintirile toamnei”, 2014; „Vitrina cu Vise”, 2018; „Nevoia de a fi Blând”, 2019. Alte apariții editoriale: Antologia Societății Culturale Anton Pann, Antologia Asociației Scriitorilor pentru Promovarea Realizărilor Artistice, Galați, Antologia Editurii Singur, Antologia Poeților Vâlceni, Cultura Vâlceană, Povestea Vorbei, Nomen Artis, Boema, Oglinda Literară, Semnal, Negru pe Alb, Cronos, Convorbiri Literare, România Literară, Sintagme Literare, Cervantes, Oltart, Luceafărul din Vale, Povestea Vorbei, Taifas Literar. Este prezent online, în publicația electronică Ecreator, a poetului Ovidiu Roșianu, dar și pe Cronopedia, Lituralitate, Negru pe Alb, Însemne Culturale, Noduri și Semene, Agonia, Poeții Noștri. Este membru al „Ligii Scriitorilor din România” și al Societății Culturale „Anton Pann”. Din 2019 a devenit membru UZPR.

167

Parole sulle ali dei sogni

P e c ân d t o a mn a n u mu r i s e pe tata l-au dus în sala de operații avea gândurile cu el în ele moartea juca șotronul l-au întins pe pat să-i scoată neliniștea din piept mintea mea se zbătea asemeni unui cobai într-un carusel sub povara tăcerii se deschideau uși era liber la berărie puteai să rumegi cuvintele precum covrigii uscați fără să pui întrebări l-au operat ca și când timpul s-a oprit în loc simțeam că inima tatei nu încetează să iubească

168

Pe aripi de vise

Tentaţia până la poartă poți alerga, o singură petală este suficientă să-ți aduci aminte trupul său așa cum lumina te-a ajutat să-l admiri cândva, cu frumusețea, cu tristețea întipărită mângâind răsăritul, întotdeauna ai spus „privirea ce alunecă pe un corp de femeie nu-i un păcat, devine exercițiu de contemplare a creației” te prinde, la timp să-i afli respirația, parfumul dacă neliniștea nu te-ar pierde odată cu simțurile scufundate în propria piele ca într-o apă ce te renaște pentru a scrie cu iubire poemul pe care ea nu-l va citi niciodată.

169

Parole sulle ali dei sogni

B ăr ăgan u l tractoriștii cu năduf strângeau în palme răsăritul asemeni focului de la mormântul sfânt ce nu arde, scuipau pe nămolul ce le înghițea roțile, își înghițeau țigările arse să nu le curgă pe bărbi uitarea ca un scrum și până nu-și frecau privirea pe posterele cu actrițe apuse nu-și puneau mâinile pe volanul ce le frigea palmele, – mama ei de viață mai spuneau ei iubeau pământul, o iubire neîmpărtășită era copilul lor pe care-l frământau să-l dea pe brazdă, ei erau dumnezeii satului, dădeau rost câmpului, și acesta îi cunoștea ca pe caii bravi ce-l nădușeau zilnic să-i smulgă din adânc promisiunea de rod, nu-l lăsau nici să-și spele rușinea 170

Pe aripi de vise

în ploi când seceta îl rodea asemeni unui foc continuu, atunci mai puternic întorceau noaptea pe toate fețele să scoată lumina la suprafață, seara își băteau în hohot de alcool soțiile pentru pricini mărunte, până ce se revărsa iubirea din palmele ude pe țânci strânși în jurul lor ca la iarmarocul lui Creangă îi hrăneau cu tăcerea bobului de grâu.

I u bi r e p e u n c o l ţ d e r a i a face dragoste cu o femeie urâtă ce a pierdut îndemânarea de a urca în copacii de pe umerii tăi să caute răsăritul, să-l soarbă cu ochii tentați de buzele tale uneori dulci, alteori amare precum cafeaua băută de diabetici, care să-și consume ultima picătură de iubire iubindu-te pe tine 171

Parole sulle ali dei sogni

zeu mistificat este ca și cum ai plânge de frumusețe pe un colț de rai, acolo unde sfinții își plimbă câinii în lesă, dar care știu că nicio femeie nu este urâtă când o privești în ochi.

O ul oul, foc și topire asemeni unui gând răzvrătit într-o vară plină cu seva iubirii dă viață cuvântului, pe un cer nins cu litere de pe retina albastră a nopții, tu nu te grăbi, nu te grăbi fiecare literă va trebui mai întâi cucerită, apoi cuvintele cucerite, într-o veşnică topire din care se naşte poemul.

172

Pe aripi de vise

R o mân i a Cu ochii în viitor am împăturit harta și am pus-o în buzunarul de la piept, să nu mă rătăcesc în țară străină inimii, dintr-o dată în freamătul pădurii au plâns munții, cu zăpezi netopite râurile s-au revărsat ca și cum ar fi grăit tăcerea din necuvinte soarele mi-a curs în inimă, Dunărea mi-a colorat sufletul în albastrul Voronețului, păsările s-au strâns să-mi afle emoția, frunzele s-au adunat lângă copacii doborâți să-i plângă, vântul a răzbătut prin porți de lemn sculptate în memorii, copii cu zâmbetul soarelui pe buze recitau Eminescu.

173

Parole sulle ali dei sogni

Baia de sâmbătă mama nu mai are răbdare să citească! o aleargă un crocodil verde cu el vin gândurile negre acestea îi dau târcoale ca într-o vânătoare a nopții, dimineața când cerul este neacoperit crocodilul se ascunde într-un ochi, mamei îi vin lacrimile ce pot umple o cadă ca pentru baia de sâmbătă doar atunci curge și apă caldă.

174

Pe aripi de vise

Krishna Prasai CV President, Jara Foundation. Poet, Travel Writer, Storywriter. A postgraduate in Nepali Literature and Sociology. Krishna Prasai made his debut in writing in 1975 with the publication of his poems in Jhapa-based periodical Suryodaya. Originally from Dhaijan, Jhapa and presently a resident of Anamnagar, Kathmandu. Mr. Prasai edited Nepali Samasamayik Kavitahroo, an anthology of contemporary Nepali poetry when he was just 24 years old and exhibited a rare literary talent he possessed. Till date, the works Mr. Prasai has published include Gham Nabhayeko Bela (poems), Ghamko Barsha (Zen poems in Nepali, English,and Korean, later translated into Sinhalese, Hindi, Burmese and Bengali), Prakshepan (stories), Anubhootika Chhalharoo (travel essays) and many other works published separately in periodicals. Mr. Prasai has also edited Chhariyeka Kehi Prishtha (essays) and three other works, besides translating one book. Mr. Prasai is basically known for his Zen poetry and poetry rooted in local Nepali epistemology. Till this date, he has been awarded with Yogi Naraharinath Award, Dharanidhar Koirala Award, UNFPA Essay Prize etc. He is the Chairman of Jara Foundation, and Treasurer of Devkota LuXun Academy, a literary organization. He is also associated with Rotary International. Also, a stakeholder with several other literary organizations,

175

Parole sulle ali dei sogni Mr. Prasai has got his works translated into several languages like English, Korean, Sinhala, Hindi, Assamese, Maithili, German, Burmese, Bengali, Marathi, Guajarati, Arabic, Tamil, Romanian, Philippine, Spanish, Italian, Serbian, Uzbekistan, Vietnamese, Chinese, Japanese, Russian. He has visited coordinated literary and cultural events on behalf of Nepali delegations to countries like India, China, Japan, Hong Kong, Korea, Burma, Thailand, Bhutan, Singapore, Malaysia and Indonesia, Sri Lanka, UAE on literary and personal missions. He has also hosted several groups of writers visiting Nepal from Korea, Japan, India, Burma, Srilanka, UAE, Bangladesh and China. His contributions towards the expansion of Nepali literature into the international arena have always been commendable. Her love poems are featured on a full page in Haiphong weekend Newspaper, Vietnam, February 13, 2020, translated in Vietnamese language by the famous poet Mai van Phan. She is the only Filipino Poet Representative and A Lifetime Achievement Award has been bestowed upon her on the 12th Guntur International Poetry Festival and Poetry on Wheels held in Guntur Andra, Pradesh and Hyderabad, India September 18-23, 2019. Her Eden Blooms, a bilingual book has been released on this occasion, translated in Telugu Language and published by Dr. Lanka Siva Rama Prasad. Eden translated in the Filipino Language an epic poetry book of Dr. Lanka Siva Rama Prasad, titled The Casket of Vermillion”, this is a legendary story of Sammakka the great Indian lady Tribal warrior which is being celebrated by millions of Indian tribes every two years. She was also chosen to translate in the Filipino Language the 108 Zen Poems a poetry book titled Sun Shower and other long poems of Zen master Krisha Prasai of Nepal, published by Evince Publishing together with her Eden Blooms 2 titled, „Symphony of Souls”. On September 29, 2018, she was one of the top speakers for the International Humanitarian Conference held at the University of Ghana, Accra, Ghana Africa.

176

Pe aripi de vise

Sun-Shower The home that I built, My own home where I lived Was a dead thing when I breathed. One day, It cast me out of its doors, Stiff and dead. When the promising youths flew Far away to foreign lands, The spring of my country Faded like a leafless tree. He kept counting bucks As long as living he was, And when to a corpse he turned, His shroud bore no pocket at all! How weak is man! His own photograph Outlives him. As I looked into the mirror It denied ever having known me. Whoever or whatever I am, It never agreed to reflect the truth.

177

Parole sulle ali dei sogni

Zen Poems Ang Tahanang aking itinayo, Ay siya ring tahanan kung saan ako nakatira Walang buhay ng akoâ&#x20AC;&#x2122;y huminga. Isang araw, Akoâ&#x20AC;&#x2122;y itinaboy palabas ng pintuan, Matigas na at patay. Kapag ang pag-asa ng bayan ay lumisan Patungo doon sa ibayong karagatan Ang tag-sibol sa aking bansa Kumupas tulad ng punong dahon ay nalagas. Wala siyang tigil sa pagbibilang ng pera Habang siya ay nabubuhay At ng siya ay isa ng bangkay Suot na pamburol ay wala namang bulsa! Ang taoâ&#x20AC;&#x2122;y marupok! Mas tumatagal pa ang buhay ng kanyang larawan. Nang ako ay tumingin sa salamin Itinanggi nito na ako ay kanyang nakikilala Kung sino at ano ako Hindi ito kailanman naki-ayon masalamin ang totoo 178

Pe aripi de vise

You Needn’t Suffer Defeat Conditions! There are no conditions to live in life. Enough! Now on don’t talk about following some conditions, I am the relative of the person called you – The compromises you accepted are burning me, All the reins you hold have extremely pained me. If you talk of pain, is there anything that hasn’t pained? When the autumn entered you, my mind ached with Writer, When the Mechi pulls down landslides As I am its kin the Mahakali My body ached a little. Let’s leave the story within the Koshi and the Karnali, We’ll talk about it some other day – I am engrossed deeply now in something else. In the name of tolerance I am worried in my mind About the tortures you have undergone, I feel within me agonies you have suffered through. Not only that; now at this moment Somebody trying to snatch away whole, Somebody conspiring privately Has become Vibheeshan, the mother-killer, The scenes are vividly dancing in me – I am your blood, Wherever does the blood flow, 179

Parole sulle ali dei sogni

There can be no borderline beyond my feet and brain. You alone are my source Whom I regard as myself. Therefore, I know that what you are is my heart. Now at this moment I know it too – The rivers of oppression are flowing within you. Carrying pains all over your back You have come forward in the battle Together with your sweat. You are a chopperboard, It’s not me but you know the definition of injuries. I know only this much – You don’t have to suffer defeat, Just a happy smile you show In the early morning will be enough In the crowd of tailorbirds. A single Arjun who has enjoyed your motherly affection Will be sufficient in the eyes of the Kauravs.

And... I devoured life everlastingly The journey is going on perpetually, And the destination will go on the same way, Climbing the mountains of suffering, Passing through the pyramids of agonies, And crossing over the alien walls, I am being torn and the journey is widening all the more. I am descending, but it’s ascending up and up, 180

Pe aripi de vise

Yes, the journey is ceaselessly on, Where both treading and also being trodden Are just events that occur one after another. I step on it, It presses me down, I trick it to fall down It throws me down. I should have rested my load on the wayside platform By supporting it first with a stick, But no, I have no time to do it. Before I take off my burden Itâ&#x20AC;&#x2122;s impossible to take rest myself While on a journey. The more the mind slips ahead Moving my steps The more the horizon extends Seeing the goal. My goodness! How long is the journey of man â&#x20AC;&#x201C; Journey/life, Life/journey! Transforming lanes into blacktopped streets, And standing myself as hunger, I devoured many intersections and crossroads And swallowed several turnings and trails. When limits of tolerance began to dry up, Hillocks of patience started to give way, And the no-confidence proposals crumbled down all over me, 181

Parole sulle ali dei sogni

Even then I ate my journey all the time, I guzzled time ceaselessly, And I devoured life everlastingly.

The Current Therefore Don’t forcibly trample the present, The tender sprouts of creation. Don’t squeeze and squash them, The natural processes of budding and blossoming Do not disappear ever in vain, The way of creation is That when things are born They are fresh and new, But they go away old. My father explained it to me this way When we migrated last year. Never be rashly bold to stop it even by mistake As it has to run at any cost, It can jump over the wall without breaking through it Or it can break through the wall not leaping over it. Its character is never, never to stop But it would rather dismantle the creation. We are just talking about the current, It’s never like what you think about it, It knows even to turn into a catastrophe, It can pull down the tall trees, 182

Pe aripi de vise

The embodiment of cruelty, with branches spread on all sides. You might have heard the story of an earthquake! When defeated with it in its struggle The formidable rocks split to pieces, The mountain crashes down the river And the river Ascends to stand up against the snow peak! Yes, these are its miracles, These are indeed its achievements. Now I too say this: Now on in any way donâ&#x20AC;&#x2122;t show Your boldness to stop the current, It is time and the time never stops. Its heartbeats are harder than the steels! Its habit is to flow on by breaking through and penetrating deep! Its job is nothing but to go on running!

183

Parole sulle ali dei sogni

184

Pe aripi de vise

Deng Zhan, Siyuan CV Tian Yu (23rd, Jan, 1994), pen name, Deng Zhan, name Siyuan. He is the editor and director of the column „Wisdom Of China” of CCTV, the lyricist, the ancient poetry painter and calligrapher signed by Xizhi Paint & Calligraphy Newspaper, and researcher and director of International Society Of Archaeology & Historical Linguistics. He is also the recipient of the coveted Ambassador De Literature from Motivational Strips. A member of Poetry Society Of China, Pen Calligraphy Association Of China, a contract writer of „Chinese Literature”, the Chinese Ancient Poems & Song Poems Society, the Ancient Poems & Hanfu Society Of China, Chinese Cifu Poems Society, Hebei Folk Songs Society, Qingzhao Culture & Art Association, Beijing Writing Society, and Hong Kong Literary Writers Association. His works were published in „Cantonese Style Pomes” of Japan, and he was awarded the excellence award of the 10th Chinese Poetry Conference In Memorial Of Morohashi Tetsuji Of Japan In 2018. He was born in Taishan District, Tai’an City, Shandong Province.

185

Parole sulle ali dei sogni

Love is New and Only White Rose's Flower Language, With the impression of silence, I'm old enough to love for always. Your smile appears in my dreams. And I didn't really care that I love you at once. The distance between you and me, It doesn't blur feelings. I also want to restrain my love gradually. I know I suddenly missing you. It's your voice that makes my heart warm again. Otherwise, I don't want to be entangled by love like this. But most afraid of being close to you, Somehow let love hold me tighter to be free. I'm falling in love with you. And gradually I can't control my feelings. I want to turn all sunshine into tender love for you my baby. I'm falling in love with youďź&#x152; And gradually I can't control my feelings. I feel that my love has finally found the ladder to climbďź&#x152; Love is new and only. 186

Pe aripi de vise

Each cold night has a lonely man Let the silence of tonight accompanies me. The rain is so cold outside the place. Tonight without you in front of me, I can't touch my heart anyway. The melodies of the night’s echoes are in the heartbroken world. The night's wine isn’t intoxicated by the dusky sentences. The wind of the past seems to haven’t been firmly rooted. The traceless flower has blossomed but lost its memories. Each cold night has a lonely man, Such an endless shower. I just want to ask every light hearts. Can the pain of love go away? Each cold night has a lonely man, Such an endless dream. I just want to ask every light hearts, Is the way of love too ruthless?

187

Parole sulle ali dei sogni

Snow-like soul The falling petals are like snowflakes blown by the wind. They landed gently on the ground as if with a sigh. The night was pretty quiet. Everything is beautiful though there is no moonlight tonight.

Maybe Everything Was Like A Dream Last Night The street was so blurred in the night. Maybe soďź&#x152; The light of the way out of crime. Passengers in the curtain closed pages were in such a hurry. Maybe as in reality, At the moment, they understand the mood best. Oh dreams, Tens of millions of twinkles last night, Inevitably, 188

Pe aripi de vise

It frightens people inexplicably. Oh dreams, Thousands of words touched people last night. What kind of things are always with you? It hurts all of a sudden. After that, if everything is dim? Take time in my hands. Don't let loneliness destroy my life. Maybe everything was like a dream last night. All paid in the sky. Hold the taste in my hands. Don't let bitterness despise me. Maybe everything was like a dream last night. All paid in the sky.

The Gentle Wind The gentle wind, Spring seems to love me. Looking at the color in a light way. There has never been any evil. Walking among the flowers, The heart is as clear as a dream.

189

Parole sulle ali dei sogni

The gentle wind, Spring seems to love me. Looking at the world in an ordinary way, It adds too much beauty. On the road of familiarity, The heart is as clear as a dream. Like a dream. The wind has a special flavor of spring. Between the breath, Feeling its beauty. The gentle wind, Spring seems to love me. Looking at the color in a light way. There has never been any evil. Walking among the flowers, The heart is as clear as a dream. The gentle wind has a special flavor of spring. Between the breath, Feeling its beauty.

190

Pe aripi de vise

The Women Are Just Like the Spring in M ar c h The spring is coming to them again, But their hearts can never be clear in this sight. I feel that women are just like the spring in March, Despite the apparent warmth, Who can discover their inner sadness and delight? The spring is coming into their eyes again, They really want to be appreciated but they always failed to be a colorful bride. Each time they stared at the windows alone, No one would ask them what they were thinking aboutďź&#x152; Maybe was the sorrows to lose their own prides. Just the love they had was hidden in this night, Then they would open their eyes in the quiet of the night, Counting each incident with their gentle heart in white. Just their only pains were hidden in this night, And then theyâ&#x20AC;&#x2122;ll get the breeze move them all, Each always sleepless heart is their most special light.

191

Parole sulle ali dei sogni

Let's Accept Our Lives How sweet and painful the life is, The world is so different from the dreams. I always wanted to bring my dreams into the reality, But I’d been hoping for it and it hadn’t worked out since I was a kid . Sometimes I feel that I prefer to live in the comics, And just want to find a free space to blowing the wind, Suddenly I understand that we need to accept our lives with more smiles and happiness. We’re the same, We’re the same, Everyone is the same. We always wanted a place to hide our pieces . We’re the same, We’re the same, Everyone is the same. Had through the wind and the frost, And gave up the feelings, But it’s always unforgettable that the memories of pursuing our dreams.

192

Pe aripi de vise

Let's Planting a Pair of Smiling Eyes We met at a night, The scene was familiar, The dreams of expecting the dawn requires love for each other. Let‘s dry our tears with laughter, Let’s nod our heads and walk on, Let's open our hearts and forget about the hurts Though sometimes there‘re farewells along the way, Though our hearts sometimes ache a little, Perhaps this is the ruthlessness of the price. The future of mankind is vast, Just be brave enough to let us go, I believe tomorrow will be bright again. We all know that there‘re many changes on the road of life, Like the grass, You and I are just the shadow of the waves in the sea. Putting your hand on this palm of mine, Let me comfort your memories with a lovely smile. Though the years cannot be turned back, Though all cannot be kept, Although our hearts may have some light sadness. Every time after the gently rains, 193

Parole sulle ali dei sogni

It’s just like a rainbow, Let's planting a pair of smiling eyes.

The Night And the meteors Out of the window of the quiet night is a group of spirits, On the right are the meteors of yours， On the left is ａ bright moon of mine. The world is so quiet now, There‘s the darkness still blooming, There's a light that's not awake yet to has fun. I confess it, There’re many scenes that aren't lustful. I confess it, There's brewing a lot of determination from all the hopes and lines. The night had come without ａsmile, Setting with silence and cold. May you can look at the bright moon at this time again， May you can wish for the meteors without any doubts or pains.

194

Pe aripi de vise

Radosavljević Zoran CV Radosavljević Zoran, Nikole Tesle 22, Trebinje, Republika Srpska, Bosna i Hercegovina. Rođen 1961 godine u Trebinju.Imam naslova,Dobitnih više međunarodnih nagrada.

izdatih

Tebi jer znam da me voliš tebi koja me ne daš ni onome gore tebi što se za mene boriš i moliš tebi ovo pišem prelepi stvore. Dok ove redove čitaš,ti jedina možeš sve da me pitaš. Tebi bi pričao tako puno a vremena ima malo, da sve u roman stane,zato pusti neka život knjigu piše, i nikada ne zatvaraj korice naše ljubavi. Slutim naša jutra u cvetu latica ruža u kapljici pose u stihovima pesme u mokrim,nemirnim dlanovima Noć ili dan svejedno nam je mi živimo u nadi dok blistaju naše oči u mraku pridji i poljubac mi ukradi 195

Parole sulle ali dei sogni

Bol Klanjamo se ljudi... vlastitoj gluposti i bolu... na svojim rukama drzimo preteski mesec... svojim slabim prstima oblikujemo svoje siluete..pravimo sebe da bi se prepoznali... A bol ne boli... boli nada... boli trajanje i dokazivanje... boli ceznja i strepnja..boli vera u nikada i svakad... Kad zatvorim oci i pocnem da te sanjam... Boli... A bol je poseban... jer tada dodirujem nista... imate svukud a nema te nigde... U prikrajku oka te spazim... mozda... tada samo na tren... sam izgubljen izmedju jave i sna... .izgubljen izmedju otkucaja srca i trenutka sna... otezanog disanja... umirem..Jer me boli u samoci i tisini... Bol prekrasna... Bol nezna... A ja nemocan ocim da ti kazem da volim te... da cemo biti cvrsci i jaci i dacemo trajati vecnost... Tebi i meni, dok hodamo... i disemo... ima da trajemo... Mi smo to zrno peska u planini ljubavi... neocekivano... neprimetno... nenadano... na granici jave i sna... Zivimo... Cvet smo ljubavi i plod vremena..saka mesa i casa krvi... stvorismo ljubavnu planinu... od sjaja u oku sto cvili i peni... poslati od zvezda i vetrova... nesvesni svoje srece i radosti... ljubimo se... Bol ne mora da boli... To sapuce tisina... dok posmatramo senke... imamo jedno drugo za pocetak svega...

196

Pe aripi de vise

Gabriel Todică CV Fălticeni, jud. Suceava Inginer licenţiat în Automatică şi Informatică Industrială, Iaşi, (1996); Debutează editorial cu volumul „Fălticeni, oraşul celor patru muzee”, Ed. Lidana, Suceava, 2014, continuând cu „Artişti plastici de viziune dualistă” (2015), „Artă duoscopică, interferenţe universale” (2017) publicate la aceeaşi editură, apoi „Drumuri bucovinene” şi „Pelerini în Ţara Dacilor”, Ed. Accent Print, Suceava, 2019. Participă la diverse volume colective şi antologii precum şi la concursuri literare unde a fost şi laureat.

Eul lui Abu Omar Un stol de porumbei îşi făcu curajul să se aventureze spre cer. „Un semn bun”, îşi zise Abu Omar, luându-şi sacoul vernil de pe bancheta din spate a maşinii. Revenise în Shaar, această suburbie a oraşului Alep, frumoasa citadelă de altă dată... acum ruine... De când a început războiul aici, în Siria, totul devine ruină... Totul devine nisip, cum din nisip s-a născut... „Ciudată întoarcere la origini” gândi Abu Omar respirând aerul cu iz de pucioasă al urbei. Doar porumbeii îi dădură siguranţa unei linişti temporare. Aveau aceste păsări un instinct al lor, al conservării de sine, ce le permitea să miroase pacea. Şi atunci se aventurau spre văzduh pentru a se hrăni din liniştea 197

Parole sulle ali dei sogni

cerului... „Din ce altceva să se hrănească, dacă nu din dumnezeiasca linişte?” spuse Omar mai mult pentru sine, întrun închipuit dialog cu îngerul său. Nu-i răspunse nimeni şi nici nu aştepta vreun răspuns ştiind că vorbele sale sunt doar pentru înger. Şi nici îngerul încă nu-i confirmase supoziţia, fiind înţeleasă de el mai degrabă ca o taciturnă acceptare a raţionamentului său. Pierduse bună parte din colecţia sa de maşini – maşini de epocă – artă pe patru roţi, cum îi plăcea lui să-şi alinte bijuteriile vintage, multe la număr, pentru care investise mult suflet – şi bani – dar aceştia nu aveau atâta preţ cât dragostea investită în rafinamentul unor lucrări de artă. „Banii sunt toţi la fel”, mormăi Abu, căutându-şi pipa în buzunarul sacoului – avea plăcerea de a savura din când în când un tabac bun din pipa sa, atunci când se transpunea într-o visare aproape hipnotică când îşi admira arta – iar gândul la colecţia sa de maşini, acum în parte risipită de prădăciunile inerente ale războiului, îi induse o stare de conteplare, de visare. Pusese multă pasiune în „construirea” acestei colecţii şi se întristase mult atunci când aflase de „ştirbirea” ei... Plânse pentru cele câteva podoabe sustrase... Dar se liniştise atunci când îngerul i-a sugerat că poate în acest fel cineva se va bucura de opera sa... „În acest fel ai împlinit o bucurie pentru cineva care tânjea după acea bijuterie. E o altă formă de a dărui!” Şi Omar se liniştise. Înţelese că oricum ai face, acumularea de avere presupune şi lupta pentru menţinerea ei. Ori tocmai această „menţinere” este o formă de egoism specifică lumii materiale. Spiritul are alte criterii de existenţă, de dezvoltare. Dăruirea este o cale, din cele multiple, prin care sufletul poate accede spre trepte universale... Făcuse asemenea gesturi în mod repetat oferind cadouri către săraci, dar acestea au devenit 198

Pe aripi de vise

rutină. Se pare că acum era nevoie de o ofrandă mai mare, semnificativă din punct de vedere emoţional, pentru a percepe cu adevărat puterea de a dărui. Renunţase la acumularea de bani pentru a-şi satisface plăcerea de a „construi” artă, de a readuce la viaţă maşini vechi, uitate de timp, mâncate de rugină. Devenise pentru el un mod de a trăi în care se simţea împlinit. Transformase o avere, adică imaginea unei grămezi de bani, fără a oferi distincţie, în ceva cu totul special, unic. Fiecare maşină era unicat, un obiect de artă ce se identifica printr-o personalitate imprimată de dragostea investită în ea. Erau pentru el precum copiii zămisliți din acelaşi sânge cu el, dar risipirea lor prin patimile războiului îi aducea mereu aceeaşi undă de regret. Se ataşase mult prea mult pentru a nu le resimţi adânc pierderea. „Copiii sunt parte din trupul părinţilor, dar sunt suflete independente. Ei au propria traiectorie în Viaţă către Marele Final”, îi aminti îngerul. „Se pare că acelaşi lucru se întâmplă cu toate obiectele pe care le zămislim”, spuse Omar. Atunci exerciţiul detaşării este cel mai benefic pentru sufletul părintelui... Omar se împăcase cu ideea pierderii a ceva drag. Războiul îl învăţase exerciţiul pierderii şi a suferinţei datorate pierderii. La început i-a fost greu. S-a răzvrătit până într-atât încât aproape că a fost în stare să conteste Divinitatea. Nu mai credea în cele sfinte pentru că nu putea să înţeleagă de ce un Dumnezeu poate permite asemenea atrocităţi, dar tot Dumnezeu l-a ferit de Marele Drum spre Dincolo. Probabil pentru că încă misiunea lui pe Pământ nu s-a împlinit... A înţeles, în nopţile de rugăciune, că tocmai Calea spre Marele Adevăr este presărată cu ispite, cu încercări de rezistenţă 199

Parole sulle ali dei sogni

asupra Credinţei. Şi, încet, i-a revenit credinţa... A înţeles că tocmai Credinţa este un Adevăr pe care religiile îl explică în mod diferit, în termenii Tradiţiei unui popor şi de aceea nu se pot înţelege pentru că limbile le sunt diferite... A înţeles că tocmai Credinţa este simţământ curat, neviciat, iar religia este doar o cale spre accedere, de cultivare a sufletului... Iar el, iubitor de artă, îşi cultiva sufletul într-un mod nereligios, dar cu suflet neviciat şi că prin iubirea investită în artă, îşi cultiva sufletul... avea propria religie. De fapt, este o mare diferenţă între religie şi instituţiile religioase!... Simţi privirea contemplativă a îngerului şi înţelese că ajunsese la revelaţia unui adevăr... Urcă treptele spre apartamentul său. Părăsise locul, refugiindu-se de bombardamente. Trecuse marele val, iar acum se întoarse să-şi revadă căminul. Era nerăbdător. Ştia că războiul lăsase răni adânci şi-i mulţumise Domnului că mai găsise blocul încă în picioare. Spera că şi apartamentul său supraviețuise. Da, îl considera tot o fiinţă vie precum toate cele ce-l înconjurau. Apartamentul său avea suflet, pentru că era o parte din sufletul lui acolo. Îl protejase de multe intemperii... pe timp de pace, chiar şi la început de război... Îl părăsise pentru că nu a putut să-l ia cu el. Dacă ar fi putut, ar fi făcut-o, dar acum se întorcea să-l regăsească, precum un prieten din copilărie... sau un părinte!?... Molozul de pe scări îl preveni că lucrurile nu mai sunt aşa cum au fost. „Nici n-aveau cum altfel”, gândi pentru sine Omar, trecând prin filtrul memoriei anii trecuţi prin încercările războiului. Văzuse multe orori, dar şi miracole. Înţelese, în acest timp, că sufletul este condus de Forţa Iubirii, şi pentru că suntem iubiţi, trebuie să iubim, iar actele de solidaritate au 200

Pe aripi de vise

fost dovezi incontestabile... Prezenţa morţii a fost motivul pentru care am început să apreciem viaţa şi să luptăm, fără a cădea în capcana Puterii, să realizăm că viaţa este doar un sector de timp, pentru a conştientiza Eternitatea în care trăieşte sufletul şi că legile naturii ne amorţesc percepţia că trăim miracole în fiecare clipă. Miracolul este inexplicabil după legile firescului, dar ele se întâmplă, iar războiul le-a tot arătat... „Abia când vom şti cu toţii să vorbim glasul îngerilor, vom observa că miracolele sunt fireşti” spuse pentru sine Abu Omar, pătrunzând în apartament pe lângă uşa răstită. Firescul era şi în apartamentul său. Molozul era parte integrantă din decor, geamuri sparte, uşi sprijinite doar într-o balama, draperii căzute, scaune rupte, mobilă rănită... Acesta era firescul războului... sau o parte din firesc. Alte apartamente suferiseră mult mai mult, cu pereţi şubreziţi sau absenţi... Ori apartamentul lui Omar era fericit, fără sechele de asemenea anvergură. Mai erau lucruri la locul lor, deşi suflul unor explozii dislocase mult din decorul firescului din timp de pace... Biblioteca îi rămăsese intactă. Cărţile aşteptau cuminţi mâna cititorului. Erau liniştite pentru că numai un erudit le poate atinge, iar în timp de război, aşa ceva este o raritate. Mai exista posibilitatea ca unor hoţi de conjunctură să le vină ideea de a le răscoli căutând comori ascunse printre filele lor, dar asemenea practică dispăruse de mult, iar hoţii nu-şi mai pierdeau timpul cu asemenea căutări. Chiar şi aşa, valoarea găsită ar fi fost mult mai mică în raport cu alte obiecte găsibile la discreţie prin astfel de zone, răvăşite de război. „Comorile” din filele cărţilor erau de cu totul altă natură – hrană spirituală – dar prădătorii nu căutau aşa ceva. Materialismul era 201

Parole sulle ali dei sogni

raţiunea de a fi a acestora, iar războiul, în sine, e tot o manifestare a lumii materiale. Cine să iniţieze un război din raţiuni spirituale? Nici Jihadul, numit război sfânt, nu-şi are raţiune!... Ce nevoie are un Dumnezeu Atotputernic de război când însăşi omenirea este făcută de El? Ce nevoie are Dumnezeu de apărarea oamenilor, când El însuşi I-a creat pe oameni? Acesta nu-i un război din raţiuni spirituale, ci doar din raţiuni materiale, pornit de „stăpânii” religiilor instituţionalizate. Dumnezeu este numai iubire şi nu ar fi permis aşa ceva, deşi multe atrocităţi s-au făcut în numele lui. În Europa medievală a fost Inchiziţia, acum a intrat şi în Islam această cutumă... Vor mai fi şi alte religii viciate de asemenea inepţii? „Dacă stăpânii lor vor căută spre material, cu siguranţa că va curge şi sânge”, şopti îngerul. Pe un colţ de raft, discurile de vinil îşi conservau muzica ferindu-se de praf. Se aşternuse peste coperte, fără milă, dar Omar avusese grijă să ascundă bine fiecare disc în caseta sa, să-i întoarcă deschizătura spre perete ştiind că, oricum, necruţătorul praf ar fi fost mult mai puţin nociv în comparaţie cu o bucată de zid desprinsă de suflul unei explozii, dar sperase atunci că spiritul casei le va oferi protecţie. Azi le găsi intacte şi un sentiment de bucurie i se instală în inimă. Un prim sentiment după atâta tristeţe... şi resemnare... Căută din priviri aparatul – un pick-up vechi, achiziţionat dintr-un anticariat mult mai demult, ce funcţiona prin acţionare manuală, cu arc – şi-l găsi cuminte la locul lui. Îl cercetă atent. Nu părea să fi suferit deteriorări. Îl aşeză pe noptieră, lângă geam, ştergând cu mâna molozul aşezat acolo de suflul unei explozii. Îi încordă arcul... Preferase acest pick-up tocmai pentru că era o vechitură frumoasă şi nu necesita curent electric. Reprezenta pentru el tot o bijuterie venită din timpuri 202

Pe aripi de vise

apuse, asemenea maşinilor sale de colecţie, iar azi îşi demonstră pe deplin utilitatea tocmai pentru că prizele de curent electric erau seci... Alesese un disc cu muzica lui Mohamed Dia al-Din, îl iubea nespus... Dar Omar avea mici tabieturi la care nu putea renunţa. Aşa cum pentru unii băutul cafelei este un tabiet important ce poate marca frumuseţea unui început de zi, aşa era muzica lui Mohamed Dia al-Din pentru Abu Omar. Doar că ea trebuia condimentată cu un tutun bun. Îşi încărcă pipa cu nelipsitul tutun, purtat mereu în buzunarul sacoului, şi apoi şi-o aprinse, aşezându-se pe pat, fără a mai ţine cont de molozul spulberat peste saltea. Cu un gest scurt feri pătura ce ascundea aşternutul curat, neatins, ca şi cum ar fi pătruns într-un colţ din intimitatea liniştii căminului. Inspiră cu sete din pipă dând frâu liber pick-up-ului să-şi prezinte ofranda muzicală. Ştia melodiile pe de rost, dar de fiecare dată le asculta cu aceeaşi plăcere, ca prima dată. Era în muzica aceasta ceva ce trecea dincolo de timp... Şi pentru el Timpul se oprea în loc. Secunda devenea eternitate sau însăşi Eternitatea se instala în spațiul dominat de acordurile muzicale. Gustul de tutun era un condiment necesar şi-l savura odată cu fiecare acord... „Însuşi Universul e muzică”, gândi pentru sine Abu Omar, iar îngerul îl privi cu subînţeles... Muzica trecea dincolo de ferestrele devastate. Spaţiul încremenise şi el. Nici porumbeii nu mai zburau. Frica dispăruse şi parcă războiul era mult prea departe. Nimic nu mai tulbura. De fapt războiul a devenit doar un exerciţiu al fricii, al cultivării ei, ori Omar descoperise un exerciţiu al bucuriei. Acum trăia o fericire intensă în care frica dispăruse complet. Simţea iubirea divină reînviid şi lumina căutând să pătrundă din nou în inimi. Acum ştia că vidul este partea 203

Parole sulle ali dei sogni

consistentă a Universului, forţa primordială care ţine laolaltă astrele, mult mai puternică decât orice forţă închipuită de om. Înţelese că această forţă e cântec, e sunet dincolo de sensibilitatea auditivă a oricărei specii vii, pentru că altfel speciile nu s-ar putea auzi. A înţeles că tocmai aceste limitări spectrale sunt pentru a oferi distincţie, frecvenţe specifice oferite de Creator pentru a exista comunicare, peste vibraţia universală, pentru a putea cânta în limbajul propriu... A înţeles că viaţa însăşi este un spectru limitat din întreaga Eternitate. Acum ştia că muzica este calea prin care intrăm în rezonanţă cu Universul. Coexistând într-o lume materialistă, în apartamentul său din Shaar, contemplând muzica, dincolo de planul prezentului, Abu Omar dansa cu îngerii. Le înţelesese limbajul...

Timpul înseamnă bani? – Timpul înseamnă bani! – Ce vers ciudat!? Cum vine asta, întreb? – Fiecare secundă produce, prin mucă, bani. E baza termenului de eficienţă cu care tu, sclavule modern eşti medaliat, cu care ţi se oferă posibilitatea să alegi cum să trăieşti, cu o porţie mai mare de pâine sau cu hainele mai ruginite. – Dar ce sunt banii? – Sunt o marfă prin care ţi se oferă şansa să-ţi schimbi lucrurile de prisos cu ale altuia. S-a muncit mult până s-au inventat banii. Reprezintă simbolic un echivalent în aur – o marfă neperisabilă înţeleasă de toată planeta. – Adică timpul înseamnă aur? 204

Pe aripi de vise

– Numai pentru cine munceşte! – Dar cine nu munceşte? – Timpul nu înseamnă nimic! – Adică cine nu munceşte rămâne veşnic tânăr, încremenit în timp? – Adică nu face bani, înţelegi? Nu face bani! – Adică nu face aur!? – Aşa! Adică nu face aur! Corect, cum spui, nu face aur! – Dar ce-i aurul? – O piatră preţioasă, foarte valoroasă! Cu ea se măsoară bogăţia. – Şi de ce-i valoroasă? – Pentru că e frumoasă, scumpă, se găseşte greu, se foloseşte la bijuterii... E din multe motive valoroasă!... Nu pot să ţi le enumăr pe toate, dar, crede-mă, e! – Păi dacă timpul înseamnă bani şi banii înseamnă aur, atunci timpul înseamnă aur, mă gândesc!... – Da, te gândeşti bine! Aşa-i, timpul înseamnă aur! – Dar ar putea ca timpul să însemne cărbune? – Da, ar putea ca timpul să însemne şi cărbune, dacă se lucrează pentru cărbune!... Dar cărbunele poate fi preschimbat în bani şi are un echivalent în aur! – Adică cărbunele-i tot aur? – Într-un fel, da! Dar după cum vezi, totul se reduce la „timpul înseamnă bogăţie”, adică aur! – Adică dacă n-ar exista timpul, am fi săraci?

205

Parole sulle ali dei sogni

– Dacă n-ar exista timpul?... Cum să nu existe timpul? Timpul există de când e lumea! – Adică de când e lumea se adună bogăţie? Aur? – Nu chiar!... Mai corect ar fi „de când e omenirea”. Omenirea a stabilit ca etalon de bogăţie aurul. – De când e omenirea pe pământ s-a adunat ceva aur!... Bogăţie... adică!... S-a scurs ceva timp de atunci!... Ce face omenirea cu atâta aur adunat? – Nu face nimic că nu are! – Ce nu are? –Aur! – Dar unde-i aurul? – În câteva depozite bancare, în tezaure... – Şi ce caută acolo? – Se ţine la păstrare! – De ce? – Ca să fie folosit la nevoie! – Adică ca să se cumpere timp? – Cum adică să se cumpere timp? – Păi aşa: ca o marfă! – Timpul nu se poate cumpăra! – Dar „înseamnă bani”! – ... „Înseamnă” dar nu se poate cumpăra! Nu-i vorba de acelaşi fel de timp! Timpul alocat pentru muncă reprezintă marfă, restul e dat de la Dumnezeu! – Adică timpul e dar de la Dumnezeu? – Cam aşa ceva! 206

Pe aripi de vise

– Şi noi, oamenii, vindem darul lui Dumnezeu? – Se poate spune şi aşa!... – Şi nu se supără Dumnezeu? – Ei, nu ştiu!... Uite ce! Eu nu-s teolog ca să-ţi spun ce vrea Dumnezeu! Ştiu că dacă munceşti, o să ai bani! Dacă o să lucrezi mai eficient, o să fii mai bogat, asta-i! – Ce înseamnă să fii bogat? – Adică să ai aur! – Şi la ce-i bun? – Să-ţi cumperi diverse lucruri: casă, maşină, pământ... Să te plimbi ca să vezi lumea!... Să te bucuri de avere!... – Cum poţi să te bucuri de avere? – Să faci ce ai chef cu aurul adunat, cu averea! – Şi dacă nu ai aur nu poţi să te bucuri? – Să faci tot ce vrei, nu! – Cât aur îţi trebuie ca să mângâi o pisică? – Nu-ţi trebuie! – Cât aur îţi trebuie ca să iubeşti o floare? – Nu-ţi trebuie! – Zici că nu-mi trebuie, dar totuşi e nevoie de timp pentru toate astea! Ca să iubeşti, îţi trebuie timp. Aş fi dispus să cumpăr acest timp! – Se poate rezolva! Se pot încasa bani şi pentru asemenea tabieturi! Timpul consumat în compania unei pisici sau a unei flori, al unui partener... poate fi taxat! – Adică iubirea înseamnă bani?

207

Parole sulle ali dei sogni

– Cred că vorbim de feluri diferite de iubire, dar putem găsi ceva care să le împace în aşa fel incât să se facă bani!... – Iubirea dumnezeiască? – E cu totul altceva! – Dar la biserică se dau bani! Nu se cumpără astfel iubirea lui Dumnezeu? – Nu! La biserică se dau bani pentru altceva!... – Pentru ce? – E un serviciu religios care trebuie remunerat... Sunt alte chestii! – Aşadar nu se plăteşte iubirea! – Nu! – De ce? Eu aş vrea să cumpăr iubire dumnezeiască! Cât costă? – Nu costă nimic! – De ce? Dumnezeu nu are Timp? [- Dumezeu e însuşi Timpul!... Şi-i acelaşi peste tot!]

208

Pe aripi de vise

Ibrahim Honjo CV Ibrahim Honjo is a poet-writer, sculptor, painter, photographer and property manager. Some his poems have been published in many magazines, newspapers, and radio stations in Yugoslavia and Canada and USA. He write in English and Serbo-Croatian language. Honjo received several prizes for his poetry. He is author 30 published books, 21 in Serbo-Croatian and 9 in English language and represented in more than 30 anthologies. Some of his poetry have been translated in Korean, Slovenian, Polish, Spanish, Italian, Mongolian, German and Bahasa (Malesia) language.

My dream Life is beautiful If you have someone, you love beside you how beautiful it is to love you and feel the touch of your skin watch the sparkling in your chestnut eyes I dream about you I dream

209

Parole sulle ali dei sogni

I love every day with you love you differently than other women I wish to grow old with you here at 32 degrees Celsius tell me, you were not a dream before you went back to your home I discovered a new dimension of life in myself while I am touching you, encircling your waist while I am staring in your eyes while you are staring in my eyes you are in my dream I know you were not a dream and now there is nowhere else to go when remembering your every blink every movement every smile every pore of your skin I dream I flay because you give me wings

You become... The distance is so far we are close or seem to be, perhaps my heart and soul 210

Pe aripi de vise

you so unexpectedly moved into are tricking me but I dream about you I am flaying to you I did not kiss a frog that turned it into princess you are a princess and now you adorn the entire planet my day and night and hypnotize my nights and days... incubus you become my breath my sight my heartbeat the blink of my eye my smile and my sigh you are the tender whisper in my ears my desire my peace and restlessness happiness and sadness and every daydream I ardently keep watch over I am dreaming and flaying with that

211

Parole sulle ali dei sogni

You dream your dreams My dear although we go our separate ways my love hovers over you and carefully guards you while you dream your dreams about your inscrutable world about a letter and a new word dream on, my dear I will love you at a distance life has taught me that and I dream about you encapsulated in solitude tied in knots I am the eternal lover without a lover I walk boldly through a desert where I reside I defend myself with letters and a poem my sincere and faithful companions set on fire in me volcanoes burning and extinguishing by themselves remaining are the ruins of which I was born again and never was I loved

212

Pe aripi de vise

I do not regret to confer love on women around the world I love them silently no echo on the other side but I dream only about you my every thought flies in to meet you you are my only dream

My sweet dreams Population in my eyes rapidly increasing you hold a special place and you are in the center as befits the queen you are special and decorated with all these wonderful people from my new world which live on all the planets or I only dream during the day, you are my sunshine at night, moonlight spilled in my eyes in you there is a magical girl with big plaits and large brown eyes girl about I dream 213

Parole sulle ali dei sogni

all gentle and loving all laid in you and me as silk you covered my pores and directed my every single thought to yourself I returned home happy night is silent and veiled with dark clouds it's late the stars are sleeping in my eyes I do not sleep I dream I flay on wings you give it to me my thoughts break the silence in the empty apartment it will be morning and day again and at night I will awake full of you this way I'm not alone you are there to fill my dreams my sweet dreams

214

Pe aripi de vise

I flay with you America south, Canada, Ghana It is a new triangle in which I placed my whole world and made it special with you in mind all is possible do you have any ideas what I could do with you in real life and what the two of us could become and where we would be at the end of mankind and humanity I do not run away from myself anymore I forgave myself and found my peace I'm a young sixty-eight I thought it was too late for love I lied to myself Itâ&#x20AC;&#x2122;s never too late to be and remain a lover and to love as it is never too late to remain a man

215

Parole sulle ali dei sogni

L o v e gi v e m e w i n gs The second half of May thirty-two Celsius in Accra here the sun shines differently and heats differently I am putting sun cream on your back neck and hands your skin is like satin they are watching us we donâ&#x20AC;&#x2122;t mind I love to take care of you so, my poem will be born on that way in which the most beautiful love interweaves you thank me while you put sun cream on your face and nose you adorn this day with your gaze from your eyes the color of chestnuts and slowly stringing them up in my face I absorb them and keep them apart and sacred something happens they whisper and watch us

216

Pe aripi de vise

I do not see and cannot hear they are there to bear witness to the love in Africa you spill the grill in my eyes of that sweet flowing body and feed thought with love you wake up little butterflies in my stomach the four young men told me in passing you would fall in love with me I know this is the latest and most beautiful news of the day on the planet all others were about to demolish the airplane wars, murders and suicides traffic accidents and refugees from Syria again I love someone special while all this is happening again hope fills my endless realm of love waiting for the chance to tell you this news I am dreaming about you I am flaying to you my wings are very strong I am flaying and dreaming

217

Parole sulle ali dei sogni

I found love in my dreams The poem, love, and Africa and the triangle Ghana, America south, Canada and this moment have a sweet smell of love which is rapidly expanding all over the universe like a tsunami carrying me to a new world I see everything in my dreams the discovery of America was not news compared to my discovery of love inside me I found that love is born in Africa toward women, land and sky you and I are the cause love is the result of it Africa is the object from times immemorial I am flaying to you I am flaying with you in my dreams you are unfathomable in reality you are mine only in my dreams

218

Pe aripi de vise

Gheorghe Pârlea CV ~ Născut la 8 noiembrie 1948 în localitatea Mirosloveşti, judeţul Iaşi ~ Învăţător pensionar, cu activitate publicistică și literară (monografii, eseuri culturale, versuri, proză scurtă). Volume de autor: „O punte peste Prut” (publicistică, versuri, cugetări), Ed. „Balacron”, Chişinău, 2013; două volume monografice (socio-culturale); În volume de grup (versuri, proză): „Visul-Poezii”, Ed. „Emma”, Orăştie, 2011; „Meridiane lirice”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2012; „Eposs Meridiane”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2013. „Petale de suflet”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2014; „Mihail Sadoveanu,<<fiul țărăncii>> din Verșeni”, Ed. „Balacron”, Chișinău, 2015 (eseu, publicistică); „Eminescu, geniu stelar – omagiu”, Ed. „Armonii Culturale”, Adjud, 2015 etc. Recunoaşteri : ~ Laureat (pentru publicistică) al săptămânalului „Literatura şi arta”, Chişinău, în 2010, 2011, 2012; 2013, 2014; 2015; ~ Trofeul „Mărul contribuţiei”, oferit de revista „BiblioPolis”, Chişinău, 2012; ~Premiul „Dimitrie Gusti”, la Salonul Internaţional de Carte Chişinău, 2015, pentru voumul „Miroslăveşti – Prin ochiul timpului nostru” (album cultural-spiritual), Ed. „Balacron”, 2014, Chişinău. ~ „Diplomă de excelență” din partea revistei și editurii „Armonii Culturale”

219

Parole sulle ali dei sogni

Trandafirul (rondel) Cum oare nasc în tine, trandafire, Și spinul crud, și vraja din chemare?! Privindu-te, chiar sângerând, sunt mire – Mireasă mi-i dumnezeiasca ta culoare. Parfumul tău asemenea,-n uimire, Mă-nvăluie, sedus, cu sfânta-ți boare – Cum oare nasc în tine, trandafire, Și spinul crud, și vraja din chemare?! Străpuns de spin, aș arde în iubire, Primind în schimb, fecioară floare, Prinos din taina ta de la-ntocmire. Și iar te-ntreb de daruri, în mirare, Cum oare nasc în tine, trandafire?!

Încremenit în Cartea dintâi Rătăcesc, rătăcesc în pustiu... Sunt un pribeag și eu, scăpat dintr-un Egipt întru făgăduirea fagurelui de miere. Și durează asta de când mă știu; deci nu de patruzeci, ci aproape de două ori câte patruzeci de ani 220

Pe aripi de vise

rătăcesc în pustiu, îngropat în nisip până-n subsuori. Copilăria, știu, nu se pune, căci eram atunci ferit de orice genune. Și iată, ostenit, flămând și însetat cum sunt, tânjesc, Doamne, la mana și potârnichile oamenilor lui Moise, la toiagul cel împuternicit să slobozească apa din stâncă sau să îndulcească lacul otrăvit; tânjesc, Doamne, încă. O, nu, nu de trup vorbesc – Tu, Doamne, știi bine asta –, ci de foamea și setea sufletului; în cugetul meu rătăcesc, aici-i năpasta. Ce să fac, Doamne, s-ajung la liman, că eu nu am un Moise? iar de l-aș avea, taman că mi-ar trebui și-un Aron, tălmaciul... Dă-mi, Doamne, Baciul, Că oaia rătăcită-s de turmă!

221

Parole sulle ali dei sogni

Și, ca să vezi, răspunsul m-ajunse îndată din urmă: „Vai ție, vai ție, sărman zăpăcit, Unde cauți tu Unsul?! Eu văd cu mirare că tu ești încă încremenit în Cartea dintâi; ieși grabnic din stare și urcă o treaptă mai sus – acolo e Calea, te-așteaptă Iisus!”

În așteptare (rondel) Cu brațele-adăstând să îl cuprindă În dulcea ei îmbrățișare, Așteaptă tainic, cu răbdare, Dar el nehotărârile-și perindă. Trec luni, trec ani de așteptare, Ea încă-l cheamă blând, neșovăindă, Cu brațele-adăstând să îl cuprindă În dulcea ei îmbrățișare. Într-un târziu, pe calea-i șerpuindă – Răspuns la lunga ei chemare –, Un chip i se-ntrupează din oglindă, În timp ce ea din vis tresare, Cu brațele-adăstând să îl cuprindă.

222

Pe aripi de vise

Eu nu cutez s-ajung la stele E nu-mi urc lira-n Univers... De ce m-aș crede-a fi-n putere să pot cuprinde-n miez de vers ceva ce n-are încăpere în spațiu-n care îmi frământ o cadratură de mormânt?! Doar Unul fuse pe Pământ ce-nfipse-n vârful de condei cam tot ce-ncape în cuvânt din cerul izvodit de zei – în creuzetul lui amesteca lut pământean, cu pulbere de stea. Eu, ce să zic, sunt muritor străfulgerat, din când în când, de câte un șăgalnic gând de-a pune scara la vreun nor – că tot îmi merge, jalnic, buhul că norii-mi tulbură văzduhul. Eu nu cutez nicicum s-ajung la stele cât storurile-s trase peste ele; s-o facă alții pe deplin, de bolta lor e cer senin. 223

Parole sulle ali dei sogni

Eu... am o mică moștenire aici, la vatra părintească, lăsată-anume cu menire ca spicul ei să se-mplinească.

E timpul mersului pe sârmă De echilibru, nici vorbă fuse pân’ acum. Abia de azi o sârmă mi se-ntinde, să-mi fie încercare în restul meu de drum – până ce ductul căii se va-nchide. Și calea asta strâmtă pe care o prezum mă va lasa flămând, fără merinde, căci drumului din spate eu nu i-am dat uium – și vameșul, capcane-mi va întinde. Dar de-aș avea prăjină, căderea mi-o asum și teama de-nălțime-o voi ascunde pân’ ce mă-nghite hăul – căci știu că nu-i altcum, 224

Pe aripi de vise

ci doar să calc pe sârma de secunde.

De Florii (rondel) E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce se despiatră, Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii Și în cetatea ce mi-i vatră. Parcă Îți văd asina ce Te poartă Și-alaiul ce-Ți zidește temelii – E larmă în surdină, de Florii, În inima-mi ce astăzi se despiatră, Aud cântările în chinovii, Simt că învie Marea Moartă, Aclamă vocile cu mii și mii, Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă – E larmă în surdină, de Florii.

Tot Ceru-i jos O mie de-ntrebări pe scara Cerului cutează, și-n timp ce ele tind în sus, o mie, altele, sondează adâncul meu de nepătruns – cel bulgăre dospit de lut, 225

Parole sulle ali dei sogni

cu viul înnodat în mine pe frânghia de la-nceput, pe ductul cu suspine. Și-aud un glas curgând prin vine, nu pogorât din zări senine, ci din adâncu-mi izvorât, din Miezul cel zidit în mine de palmele-Cuvânt: „Coboară, fiule, coboară, cu tot cu mia-ți de-ntrebări, și-atenție la scară! De ce urci întrebarea sus, când Cartea e cu tine, jos, și-n ea, orice răspuns, cu noimă, cu folos?!” Și-n timp ce-mi coboram frământul, din nou mă copleși Cuvântul: „Coboară, fiule, coboară, tot Ceru-i jos, învăluie Pământul – cum mitra fătul, până a se naște –, la ce folos să urci pe scară?! Coboară, fiule, coboară și pregătește-te de Paște, deci scapă de povară!”

226

Pe aripi de vise

Ce-ar fi sa fiu un exorcist? Cu mâna streaşină pe frunte, Scrutez, prin ochiul meu firav, Azurul tulburat, spre munte, De griul Marelui Zugrav. Ades, şi cerul cel din noi E-ntunecat de norul greu – Şi-n ce furtuni şi aspre ploi Ne poartă fiii lui Atreu! Ce-ar fi să fiu un exorcist, Acel care alungă răul Din cel pătruns de anticrist, Ce-ar fi, chiar eu să fiu eroul? Să fiu acel ce mută stânca, De-i stă în cale vreunui bine... Dar, vai, ce palidă mi-i brânca Şi ce bicisnic sunt în sine! Şi totuşi e în noi arvuna – Un grăuncior de Dumnezeu – Ce poate risipi furtuna Adusă-n om de vreun Boreu.

227

Parole sulle ali dei sogni

Ce-ar fi, în mine-adânc să sap După granula de-ametist, Să pot de rele să vă scap? Ce-ar fi să fiu un exorcist?...

F â n t ân a Mi se arată adesea chipul mamei în ciutura fântânii, în oglinda plinului ei. Din când în când, îmi surâde și tata în luciul din adânc; el e fântânarul. Mă-nchin, pentru asta, la cumpăna făntânii, în balansul căreia aud glasul strămoșilor. Dar până când oare? căci robinetul nu poartă-n sine nici chipuri pierdute, nici șoape testamentare...

228

Pe aripi de vise

Slavka Bozovic CV Slavka Bozovic was born in Niksic, Montenegro, where she lives, works and creates. He has been writing poetry since early childhood. From childhood, she enjoyed beautiful creations as a member of various recitation and acting sections. He respects good people. He is a member of the Nikšić Literary Union „Vladimir Mijuskovic”, the Zenit Writers and Freelance Artists Association, the Australian Free Artists Association, a member of the Munir Mezied World Foundation, and a member of the Kazakhstan Writers Union... Her works have been presented in several regional and world anthologies and have been translated into several world languages: English, Russian, Arabic, Indian, Spanish, Italian ... Her poetry is also found in many collections... Her works have been presented in several regional and world anthologies and have been translated into several world languages: English, Russian, Arabic, Indian, Spanish, Italian... Her poetry is also found in many collections... It also has significant participation in electronic magazines, domestic and foreign websites, as well as in radio frequencies where it is heard on all meridians. She has also won numerous medals, certificates, plaques, diplomas and honors from various international festivals. At the Campionatul Mondial de Poezie International Poetry Competition, her poetry is ranked high and has been awarded three times by special jury awards, gold medals, diplomas and certificates. 229

Parole sulle ali dei sogni

Gorge of the heart Where have you been hiding so far? What planet did you live on? Did the cosmos do it That we had to meet? You were approaching the cliff of my heart You are drawn to the breath of magic You slid and you fell into the abyss And that's where your trail ends. My heart is a sarcophagus And it's not a place for everyone And you are someone special, dear You take the throne. Do not doubt his love You have no reason to repent You accidentally fell into the aorta You remain, forever in duration.

How come you have me... How come you have me I would like to know Since I've been in you How come I'm in your dreams How come my shadow Roams under your eyelids How come the letters of my name 230

Pe aripi de vise

In the lapel of your heart How come my whispers Echo through your chest How come my touch Comes through your lips How come my tears In your black eyes How come my sadness In your sleepless nights How come my tenderness In your whistful rhymes How come my gaze Deep in your eyes Am I the cause of your suffering Since I've been in you Answers I want to know How come you have me ...

I'd love to know How I wish I knew do you look happy do you suffer beside her when you know where your place is How I wish I knew do I exist in your veins as you follow the breath of my song can you feel the warmth of my lips 231

Parole sulle ali dei sogni

Do you feel the fervor of my love who get entangled in the corona when you left a mark on my shoulder I wish I hadnâ&#x20AC;&#x2122;t met you My soul wouldn't suffer either Not even a pen would cry I wouldn't think of you at night The heart would sing to the stars How I wish I knew Are you waking up with my hay Are you hiding me under your lashes While sleeping with another woman . . .

Jasmine my... My beautiful jasmine, fate played with us, leave us uneasy serenity and the hearts are too full of sorrow. She left her eyes in tears and an empty hug the witness is snow in his hair a cry of longing and a painful sigh. She left only shadows the soul froze trembling I know, you'll forget me and I don't know if I want you?! I'll cover your picture in a cashmere handkerchief 232

Pe aripi de vise

to leave the iconostasis in tears, when the divine aria shines through. Please drop mine too, somewhere in the deep source, sadness and pain will disappear you will find peace of mind. If you ever hear swans singing, this soul is divided, it hurts, my beautiful jasmine, know that my heart is struggling...

Your talisman... I don't care that I'm far away At the door of your soul is my spirit I pass through your veins like rivers In my heart, the key is yours I am your morning and I am your day I'm in every movement For yesterday, for today for tomorrow I am a dream I am your protection - your talisman And I donâ&#x20AC;&#x2122;t care that you are far away Know that your sadness hurts me Because I'm there, somewhere your somebody Who genuinely loves you timelessly Your heart is a sarcophagus For me, it's the perfect place I know I'm like an icon for you And that I took the throne in it 233

Parole sulle ali dei sogni

234

Pe aripi de vise

Liliana Badea-Cârstea CV Volume de versuri publicate: „Regrete” – ed. „Etnous”,Brașov – 2010; „Umbre” – ed. „Emma”, Orăștie – 2012; „Gânduri” – ed. „Liric Graph”, Buzău – 2017. Antologii: „Ceasuri de mătase” – Antologie de poezie Negru pe Alb – ed. Armonii Culturale, Adjud – 2013 – prefață prof. Constantin Gr. Goga; „Petale de suflet” - Antologie de creații literare Negru pe Alb, ed. Editgraph, Buzău – 2014; „Privește visând, iubito” – ed. Editgraph, Buzău – 2014; „Cu tine în gând” – Antologie de poezie românească, ed. Liric Graph 2015; „Obrajii de magnolie/Visi di magnolia” – Antologie de poezie română-italiană – ed. Editgraph, Buzău - 2015 – prefață Giovanni Monopoli – Italia; „Scrieri pentru istoria literaturii române” – ed. Editgraph, Buzău – 2015; „Sub curcubeul prieteniei/Sotto l’arcobaleno dell’amicizia/Sob a amizade de arco - iris” – Antologie de poezie internatională RomânoItaliano-Portugheză, ed. Liric Graph, Brăila – 2016; „Parfumul unei noi primăveri/Nuovo profumo di primavera” – Antologie de poezie contemporană româno-italiană – ed. Liric Graph, Brăila – 2017; „Iubiri înrourate” – Antologie de poezie românească, ed. Liric Graph 2017; „Versuri pentru Eminescu” – editura Dandes Press, Drobeta Turnu Severin – 2017; „Pod de flori și pod de dor” – Antologie internațională de poezie – ed, Liric Graph 2017; „Antologia literară a revistei Eminesciana” – Mihai Cătrună – 2017; „Versuri alese de Christian W. Schenk” – Antologie poetică, Editura Dionysos, Germania – 2018; „Vara Cuvântului” – Antologie literară, Editura eCreator, Baia Mare – 2018; „Parfumul clipei – Frumosul românesc în alb de versuri” – ed. Scriitorilor 2018; „UT SIS POPULUS – Să fim oameni”, Ed. Contraste Culturale - 2018 – Izabela Tanasa; „Scriitori români uniți în cuget și simțiri la centenarul marii uniri” – Antologie literară coordonată Eugenia Gavrilescu – Enescu, ed. EditGraph – Buzău 2018; 235

Parole sulle ali dei sogni „Gocce di Memoria – Antologia Poetica” – Editura Poesis 2018-2019 Italia (Antologia Concursului „Gocce di Memoria 2019”); „Poeți și prozatori români, în regal eminescian” – Antologie literară 2019 (ediție de colecție), coordonată de Eugenia Gavrilescu – Enescu, ed. Editgraph Buzău – 2018; „Tabăra de Vară – Grai Românesc” – Antologie, ed. Liric Graph – 2019; „Antologie der Weltschriftsteller – World Literature Academy”, ed. Liric Graph – 2019; „Învărarea cuvântului” - Antologie literară, Editura eCreator, Baia Mare – 2019. Apariţii în reviste: „Negru pe Alb” – Revistă de cultură – director Elena Vornicescu – 2014; „eminesciana – revista eternului frumos” (nr. 5, 6, 7, 8) – 2017, 2018 – revistă de cultură editată de Mihai Cătrună; „Amprentele Sufletului” – redactor șef Eugenia Gavrilescu-Enescu; „Poezii pentru sufletul meu” – Revista de literatură, artă și cultură 1/2019 – editată de Celestium și Globart Universum – Montreal, Canada; Participare cu postări la mai multe amprentelesufletului.blogspot.com; ecreator.ro; autori.citatepedia.ro; danluciancorb.blogspot.com.

site-uri literare: books.google.ro

Premii: „Concursul Internaţional de poezie şi proză” – 2016 Premiul Associazione Culturale Onlus Poiesis – Italia, Barri; Concursul Naţional „Gala Poeziei de Dragoste”, ediţia a II-a 2017 – mențiune; Premiul Literar Internațional Corona ediția a III-a – 2018 – Italia; premiul III la secțiunea Poezie inedită; mențiune de onoare la secțiunea Poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică; „Campionatul European de Poezie” 2018 – Premiul special al juriului; Premiul I – Concursul internațional „Premio Letterario Internazionale Corona”/ Premiul Literar Int. „Corona“ 2019 – ediția a IV-a – Italia; Premiul I – Concursul internațional „Premio Letterario Internazionale „Gocce di Memoria” 2019 – ediția a V-a – Italia, Taranto; Premiul Special al Juriului – „Campionatul European de Poezie – 2019” – România; Premiul cu titlu de merit: „Formidabil - Diploma de Excelență” – „Concursul-Gala: Gala Artelor La Ceas Aniversar” - 2020 – secțiunea Creații literare – Montreal, Canada; Mențiunea „Elogiul Iubirii” – Concurs-Festival: „Elogiul Iubirii” ediția a II-a – 2020.

236

Pe aripi de vise

Sunet de pian Muzica, visul sunt ale inimii căi De-a readuce dorul, iubirea, înapoi. Ş-atunci când ani se-adună şi amintirea piere Şi-n sufletul de toamnă e seară şi-i durere, O armonie lină de sunet de pian Aduce amintirea, un chip uitat, un an Lăsat de mult în urmă, uitat ca o părere Ce-apare şi deodată reînvie cu putere. Şi ştii că-i doar o umbră care-ţi apare iar Şi-ţi răscoleşte viaţa şi ţi-ai dori în dar Să mai rămână-o clipă, să nu se stingă încă, Să mai trăiască-n tine doar un acord, adâncă, Doar un acord, măcar.

Visam Visam, trecând pe căi necunoscute, Cu gândul către tine, către noi, Visam la frunzele căzute Pe drumuri de-ntuneric și de ploi. Visam, și visul fără sunet S-a spart în cioburi de culori, Plutind pe cerul de tăcere În toamna rece, fără flori. 237

Parole sulle ali dei sogni

Mi-e frig și-n visul meu albastru De ceață, apă și de nori, Mă tem că frunza sus uitată Pe ramul gol, dispare-n zori.

În locul ştiut de mine În locul știut de mine, În locul știut de noi, În locul fără de nume Și fără tunet și ploi Ne-ntoarcem cu gândul adesea În locul știut de noi, Nimic nu se schimbă-n mătasea De fum și de sunete moi. Mă-ntorc mereu, fără umbră Și fără lacrimă-n priviri, Mă-ntorc fără de vină Din nou, printre amintiri. Un greiere cîntă-n surdină Și luntrea alunecă lin Pe luciul de apă plină De stele și ram de mălin.

238

Pe aripi de vise

Un zâmbet luminează locul Știut de mine, de noi, În locul fără de nume Și fără noapte și ploi.

Gâ n du r i Am înţeles unde pleacă fluturii Noaptea Am înţeles de ce nu-i aud Niciodată. Nu ştiu dacă cei de peste zi Sunt aceiaşi, sau vin alţii. Dar ştiu că noaptea Se transformă în raze de lună Şi în stele strălucitoare Şi cântă.

Mi-aduci bucuria cu o floare Mi-aduci bucuria cu-o floare Și-un zâmbet; și sufletul plin De dor și căldură de soare Se umple sub cerul senin. E toamnă în visele mele, E iarnă în sufletul meu Parfumul de crizanteme Mă însoțește mereu. 239

Parole sulle ali dei sogni

Mi-aduci bucuria cu-o floare, Un foșnet plutind în eter, E susurul vechi de izvoare Învăluite în mister. Mai vino spre mine cu toamna Ce se sfârșește acum, Oprește-o din cale și-ntoarce-o Din nou, către mine, din drum. Mai vino si adu cu tine O floare. Și cântecul meu... Printre cuvinte grăbite Să-l porți cu tine mereu.

Dantelă veche Dantelă veche cu parfum de-odinioară, Ce te-am găsit într-un sertar ascunsă, Tu ai dansat pe-acorduri de vioară Demult, la baluri dusă. Dantelă veche cu parfum de-odinioară, Te-am regăsit în scrinul prăfuit. Tu ai dansat sub scânteieri de candelabru, Lângă pianul obosit.

240

Pe aripi de vise

O noapte de visări și șoapte stinse Pe sub salcâmii înfloriți, O noapte de trăiri și vise Cu prinți și cu prințese, adormiți.

Concert de greieri Concert de greieri e în luncă. Se-amestecă cu zgomote de seară, Este concert de greieri mare-n luncă, Se lasă-ncet, încet noaptea de vară. Privighetoarea a tăcut de-un timp. Se-aud doar greierii în noaptea albastră, Mai trec mașini, mai vorbe se aud răzlețe... Dar undeva, din ierburi, cîntă noaptea noastră. Concert de vară caldă, toropită, Respiră aerul vibrând de glasuri. Aud și râul ce se sparge-n valuri Și-adorm în muzica din ceruri Visând deja, de multe ceasuri...

241

Parole sulle ali dei sogni

V i br aţ i i Stau în leagănul de sub sălcii Și ascult chitara în surdină. Greierii susură ca un fundal de departe, Din întuneric coboară o adiere lină, E o noapte plină de dor și de șoapte. Cu degetele fine, albe, Ciupește coardele de chitară, Aduce parcă muzica din lumi paralele Și o suprapune peste noaptea de afară Apoi o înalță din nou către stele. Foșnește vântul prin iarba înaltă, Un șarpe unduie grăbit spre livadă, Privighetoarea se-aude dinspre iazul din spate. Își împletesc împreună trilul de baladă Ce cade într-o ploaie de nestemate. Din leagănul meu de sub sălcii Ascult singură, fără suflu, chitara. Cu degete albe și fine, mă cheamă din noapte O muzică ce îmi luminează vara Și mă duce din nou cu gândul departe.

242

Pe aripi de vise

Cu fiecare clipă Cu fiecare clipă suntem mai săraci Cu o bătaie de inimă, cu un tremur de pleoape. Avem vise şi gânduri şi speranţe Şi uneori ne pierdem în toate. Suntem puternici ca stânca sub soare, Dar nu simţim decât prea târziu, Când suntem prea aproape... Că suntem mai fragili decât nisipul Pe care-l spală marea dintr-o suflare De ape. Suntem mai vremelnici decât frunza, Toamna, Mai rătăciţi decât pasărea în furtună Şi mai aproape de stingere decât lumânarea Sub un suspin de lună. Ne este dată o şansă. O clipă Pe care o folosim cum ştim mai bine, Fiecare cum se pricepe şi poate, Fără formă şi fără nume. Dar în zbuciumul nostru uităm Că de fapt coborâm în noapte Şi cu fiecare zi suntem mai departe Şi cu fiecare clipă suntem mai aproape... 243

Parole sulle ali dei sogni

Strânge-mi gândurile Strânge-mi gândurile toate Și-n acorduri de culoare, Peste fiecare noapte Să le dau drumul să zboare. Să-mi aducă de prin vremuri Poze vechi în amintiri, Gând curat și fără temeri, Fără lacrimi în priviri. Strânge-mi visele rebele De sus, din raftul prăfuit Să mă arunc din nou în ele, Să uit că nu le-am mai trăit. Adu-mi iar, din întuneric, Lumina visului tăcut, Furată dorului vremelnic, Pierdută iarăși, în trecut.

244

Pe aripi de vise

Olga Văduva (Grigorov) CV Membru în Liga Scriitorilor din România, Membru onorific al Asociației Culturale Onlus Poiesis Taranto – Italia. Născută în Tulcea, la data de 23 august 1953. A început să scrie poezii în revista şcolii, în anul 1969. Mult mai târziu, la indemnul unui prieten, a luat în serios jocul de-a rima, a selectat poeziile adunate prin diferite caiete şi a lansat primul volum de versuri la 6 iulie 2013. VOLUME PUBLICATE: VIS SPRE ÎNĂLŢIMI, Editura Sf. Nicolae, Brăila, 2013; POD PESTE GÂNDURI, Editura Editgraph, 2014, poezii în ediţie bilingvă, româno-italiană, în traducerea poetului Luca Cipolla; DUNĂRE, VALS AL IUBIRII Editura Pim, Iași 2019 poezii. PUBLICAȚII ÎN REVISTE: Poezii religioase în antologia „Expresia ideii-IV” Spre tine, Doamne”, Editura Karta ro, Oneşti, din cadrul Clubului Mariana Bendou, 2013; Revista de literatură si artă Boema Galaţi; Revista de cultură Cronos, Peniţa de aur; Revista de creaţie şi cultură Bogdania; Revista Amprentele Sufletului București; Revista Seniorii tulceni; Revista Steaua Dobrogei, Editie specială, la 15 ani de existenţă Tulcea; Revista Sfera Eonică; Revista Orizonturile BucurieiUniți prin Credință; Revista Anotimpurile,,Expresiei Ideii 2018,, Am publicat în site-urile Cronopedia, Cervantes, Negru pe alb, Scriviamo, Italia.

245

Parole sulle ali dei sogni

APARIȚII ÎN ANTOLOGII: Antologia „Reverența cuvintelor”, Editura InfoRapArt Galați, 2013; Antologia de poezii a Revistei „Singur”, Târgoviste 2014; Antologia de poezii, „Priveşte visând, iubito”; Editura Editgraph Buzau, 2014; Antologia „Lira de foc”, A.S.P.R.A. Galați, 2014; Critică eseistică, Cezarina Adamescu, Editura Info RapArt, 2015; Antologia „Scrieri pentru istoria literaturii române”, Editura Editgrapf Buzău, 2015; Antologia internațională „Sub curcubeul prieteniei”, Ed. Lyricgraph 2016; Antologia internațională „Parfumul unei noi primăveri”, Editura Lyricgraph, 2017; Antologia di poesia italiana,,Un cielo di poesia 2017”; Antologia Ascior 2017 pentru civilizație creștină Teologie-Sociologie, Ed.Teocora 2018; Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore 2018”; Antologia participanților la Concursul Internațional de Poezie, Gocce di Memoria, ed. 2018.; Antologia de poezie internațională „Mesopotamia” 2018; Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore 2019; Antologia internațională Festivalul de poezie „Femeia divină 2019”Belgrad. PREMII: Mențiune de Onoare la Concursul Internațional de poezie, grafică, proză „Elogiu iubirii” 2019 România; Premiul II la Concursul literar internațional Corona _ITALIA cu volumul de poezii „Pod peste gânduri /Ponte fra i pensieri.”; Premiu Mesopotamia_ BELGRAD 2018; Mențiune de Onoare la IV ediție a Concursului de Poezie Internațională „Gocce di Memoria 2018” - Taranto - Italia; Mențiune de Onoare la Concursul Internațional „Poesia e Vita” POMPEI 2018; Premiul de excelență și Trofeul „Grai Românesc la Porțile Deltei” Tulcea 2017; Premiul II la Concursul internațional „Il Canto delle Muse” Bellizzi ITALIA; Premiul II la Concursul internațional de poezie „Poesis”, ITALIA 2017; Premiul III la Concursul internațional de poezie, Madrid, SPANIA 2015; Premiul II la spectacolul-concurs dedicat Zilei de 24 Februarie, Ziua Dragobetelui, 2014; Premiul I la Concursul literar internațional, poezie inedită Corona, ITALIA 2019. 246

Pe aripi de vise

Poetule Nu întoarce iarna din drumul ei chiar dacă glasul toamnei și ruga frunzelor căzute te vor implora să le cuprinzi pe toate în versurile tale. Nu opri durerea să transforme suferințele în lacrimi calde, plânsul va elibera sufletul și va transforma picăturile în cântec. Nu lăsa cerul fară stele aprinse, ele sunt felinarele nopților, când visele prind aripi și dispar în zorii zilei. Nu risipi orele prin deșerturi fierbinți, doar o clipă i-a trebuit vântului să șteargă urmele tălpilor arse de neliniști. Nu privi în urmă nicio secundă, oprește-ți pasul și admiră clepsidra cuvintelor nerostite!

247

Parole sulle ali dei sogni

Dunăre, vals al iubirii Dunăre, ai plâns cu mine, Din izvor pân’ la vărsare. Lacrima ţi se cuvine, Ai purtat-o pân’ la mare. Dunăre, vals al iubirii, Ai purtat corăbii multe, Aripi ai pus fericirii, Au stat mulți să te asculte. Astăzi glasul se-nfioară Când o barcă mai vâsleşte, Trec rapidele-n viteză... Oare cin’ te mai iubeşte? Pescăruşul, blând din fire, Nu te uită niciodată, Te răsfaţă cu iubire, Azi şi mâine, viața toată!

Femeie În sufletul tău, s-au ascuns anotimpurile, florile primăverii s-au împodobit în nuanțele curcubeului. Nu au găsit ramuri desfrunzite, petalele risipite s-au strâns la rădăcina copacilor 248

Pe aripi de vise

așteptând seva înnoirii. În ochii tăi, s-au oglindit stelele universului, luna a zâmbit viselor rătăcite peste taina nopții, resturi de lumină au răscolit amintirile, peste lacrimi și dureri tăcute a nins cu pulbere selenară... din abis, aripa unui înger a poposit pe geana speranței. În inima ta s-au zbătut valurile dure ale destinului din izvorul virtuților, credința a picurat lacrimi, peste tainele nedeslușite ale vieții. Lacrimile speranței au poleit neîmplinirile cu zâmbete, stropi de veșnicie au pulsat prin vene. Între uman și divin, afinitatea a purificat IUBIREA!

Seva cuvântului Condeiul, încărcat de gânduri, zace în mâna mea, tăcut. Cerul, revarsă curcubeul dimineții peste orizontul senin, ochii culeg cioburi de lacrimi așteptând o scânteie vie. 249

Parole sulle ali dei sogni

Încerc să-mi limpezesc vălmășagul de gânduri împletite în firul memoriei, arunc doar o privire în hăul fântânii, dăltuită în granitul sufletului stingher, întrezăresc izvorul nesecat al slovelor... lăcrimând. Picături de adâncă smerenie și credință, se strâng în călimara tainelor... Un înger fără nume mă rotește prin spirala infinită a iubirii simt o tresărire în adâncul inimii... E seva cuvântului!

250

Pe aripi de vise

Eldar Akhadov CV ELDAR AKHADOV è nato nel 1960 a Baku in Azerbaigian ma vive a Krasnoyarsk nella Russia siberiana centrale. La sua poesia è di ardua traducibilità perché usa un linguaggio particolarmente ambiguo, polisignificante, analogico, nello sforzo di dare espressione alle ondate visionarie che attraversano la mente. È una poesia iscritta profondamente nel cuore della natura e dei suoi cicli, sulla quale esercita una continua interferenza il pensiero, in una chiave filosofica che può ricordare le antiche teogonie aggiornate alle acquisizioni della ricerca scientifica di oggi, in particolare nelle prose poetiche. (La notizia biobibliografica continua in coda alle poesie). Membro dell’Unione degli Scrittori di Russia e della Società Geografica Russa, Eldar Akhadov è autore di sessanta libri tra poesia e prosa. Tra gli ultimi: „The Round-the-World Geography of Russian Poetry” (poesia e prosa), „Genesis” (poesia e prosa), „Good People” (prosa), „Non-accidental meetings” (memorie, prosa), „Following Columbus, Magellan and Marco Polo” (prosa e poesia), „The Book About You” (prosa), „Waiting for a miracle.” (poesia), „Cloud of Memories” (prosa), „Good word about the Far North” (prosa), „In seventeen languages” (poesie e prose tradotte in diciassette lingue), „Vibrations of Life” (saggi).” Paolo Ruffilli

251

Parole sulle ali dei sogni

in English Eldar Akhadov was born in Baku in 1960. He lives in Krasnoyarsk. A member of the Union of Writers of Russia and other writers 'organizations of Russia, Ukraine and Azerbaijan, a member of the Russian Geographical Society, a member of the Eurasian Peoples' Assembly, a member of the PEN International Writing Club. The author of 60 books of poetry and prose. Laureate of the State Literary Prize of the Governor of the Yamal-Nenets Autonomous district, laureate of the National Prize „Silver Feather of Russia”, „For the Good of the World”, „North is a Country Without Borders”, silver medal of the IV All-Russian Literary Festival of Festivals. Silver medal of the IV.

Dove è volato l’angelo Dove è volato l’angelo E la creatura alata è salita in cielo Ho guardato nell’abisso pieno di stelle Ho guardato, pianto e pregato Invocando fervidamente tutta la notte Colui che è misericordioso e lucente E tutti è in grado di aiutare... Ho chiesto. E lui ha risposto... Un’onda sorge all’alba E le montagne si accendono nel cielo E, con l’aria della vita, Gli spazi eterni continuano a brillare. Traduzione di Paolo Ruffilli 252

Pe aripi de vise

La neve brilla mirabile La neve brilla mirabile nell’aria Il sentiero nitido scintilla. La neve cade giù come una pagina Per distendersi e per addormentarsi. Il vento soffia polvere di neve E si muove come sottilissimo serpente. Sta insinuandosi nel pozzo A purificarvi la mia acqua. È lui nelle fessure della porta Guizza via! Dalle finestre buie la bufera fischia Del puro desiderio la follia. Traduzione di Paolo Ruffilli

C ar o mar e Il grande mare morto Vino nato con il sale... Gioia e dolore umani Entrambi ho conosciuto Confidando in altro Secoli e secoli Dal mare morto al mare della vita Fino al fiume dell’umanità Ognuno vede che è un miracolo Quasi incomprensibile per noi Dal nulla, dall’aria 253

Parole sulle ali dei sogni

– Orchestre, fiori, navi... E le onde si espandono In giro nello spazio Saltando si fondono nell’unità Il grande mare morto Vino nato con il sale... Traduzione di Paolo Ruffilli “Molto profondo il messaggio poetico in queste poesie e prose tradotte con la mente e il cuore in modo egregio da Paolo Ruffilli” Lilia Slomp Ferrari

Pinus eldarica - il pino di Eldar Dove il sole sorge dietro le cime e il mare si allunga lontano da sotterra, il pino innalza la sua corteccia al cielo. Non il gelo, non l'arsura, neppure il vento sono riusciti a scalfirla. Mani conifere volte alle nuvole e radici profondamente ancorate al manto talmente forti da sovrastare i monti. Traduzione di Valentina Meloni

254

Pe aripi de vise

C'è un albero che porta il mio nome. Quell'albero era molto amato dal grande poeta russo Mikhail Lermontov. Il suo nome scientifico è Pinus eldarica, il pino di Eldar. Questo pino cresce dove sono nato, nella penisola di Apsheron, nell'antico Paese delle Luci, che è scritto nel Libro dei Мorti dell'antico Egitto.

LE ALI DEI TUOI OCCHI La poesia è dedicata alla bellissima Valentina Meloni Le ali dei tuoi occhi mi solleticano il collo. Le parole più delicate e affettuose Non sanno ancora come si chiamano. Non sono ancora nati. Ma loro si muovono già a le tue labbra. Tu ami. Tu ami il mondo intero. Il mondo è vivo e inaspettato. Come il vento di marzo in faccia... Sei così lontano adesso! Tu, innocente, sei rinchiuso. Il tuo corpo è rinchiuso. Ma le ali del tuo sguardo Sono arrivati in volo da me oggi E le parole sono delicate e delicate Sono appena nati tra di noi. Le nostre anime tenere rinchiuso Impossibile... Traduzione dell'autore, Eldar Akhadov 255

Parole sulle ali dei sogni

Pedestrian street nel parco o nel giardino come indicatore della civiltà Che cosa è una strada pedestre in un parco o in un giardino? È una strada pedestre o di passo circondato da alberi su entrambi i lati, qualche volta unito ad arbusti. Le funzioni della strada pedestre nel parco o nel giardino sono state formulate in Roma antica: tra loro la protezione dai raggi solari, l'assistenza nell'orientamento nella nebbia, in pioggia e nella neve, la creazione di altri habitat per uccelli e animali e la manutenzione della biodiversità,protezione contro delle acque sotterranee, protezione dell'aria da contro la polvere, il fumo e delle particelle dannose. La vita urbana moderna è inconcepibile senza i parchi e i giardini della città e, perciò, senza la strada pedestre che loro trasformano in posti di riposo, l'andatura, per comunicare con la natura e pensare alla vita. È una strada pedestre è uno spazio culturale vitale per tutti. Secondo l'idea famosa di Garrington Emerson: „L'indicatore reale della civiltà non è né il livello di ricchezza, né la nobiltà delle città, né molti raccolti, ma l'aspetto spirituale della persona istruita dal paese”. L'istruzione è un processo continuo. Non solo siamo istruiti dai genitori, la scuola e l'università, ma anche l'ambiente della vita: i nostri amici e conoscenti, i nostri compagni di lavoro, i nostri vicini della corte, le condizioni naturali, etnografiche e geografiche. 256

Pe aripi de vise

Strade pedonali correttamente formati certo possono portare funzioni educative e culturali, aiutare mantengono la storia della regione nativa. La creazione in ogni regione russa e più lontano - in ogni paese del mondo - di strade pedonali di poeti, gli scrittori, i musicisti, gli artisti, i strade pedonali dedicati a conservazione della memoria grata di discendenti sui loro concittadini eccezionali, servirà per formare un senso di amore per la loro regione, un senso di orgoglio per esso; la gratitudine alla gente che ha lasciato il loro segno sulla sua storia e sviluppo. Una tal istruzione intellettuale costante dei giovani può produrre l'effetto più di quello che molto più profondo che sta accadendo ora. Strade pedonali possono contribuire a una vista comune dell'eredità culturale della regione; lo sviluppo di sentimenti morali, rispetti per l'eredità creativa delle nazioni che abitano nel territorio della regione, l'istruzione d'interesse per la creatività di autori che hanno fatto il loro contributo creativo e socialmente importante allo sviluppo della loro regione nativa. Voglio espandere l'idea di cui ho riferito ancora prima: per noi, per gli uomini del pianeta Terra, sono vitali non solo per strade pedonali tematici di poeti in ogni città, ma anche strade pedonali tematici di musicisti, strade pedonali di pittori, strade pedonali di dottori, strade pedonali di insegnanti, strade pedonali di architetti e costruttori, strade pedonali di viaggiatori, i vicoli di atleti, è necessario dare informazioni della gente su quelli, Chi ha fatto e fa cose utili 257

Parole sulle ali dei sogni

per la gente della loro regione, per le nazioni del loro paese, per le nazioni del mondo! Mi propongo di cominciare organizzando un movimento per creare calma di CreativitĂ (strade pedonali di Poeti, strade pedonali di Musicisti, strade pedonali di Artisti, e cosĂŹ via) in tutti i paesi del Mondo! Viva l'Italia, paese dei poeti! Non ero in Italia, ma ero nella casa dove viveva Giuseppe Garibaldi. L'Avana.

258

Pe aripi de vise

Constantin Mîndruţă CV EU DESPRE MINE Sunt născut în comuna SârbiMăgura, judeţul Olt, la 1 iulie 1957. Am absolvit Şcoala militară de ofiţeri activi a Ministerului de Interne Bucureşti şi Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” Craiova. Am lucrat în mai multe subunităţi ale Ministerului de Interne, care asigurau paza unor obiective economice. Din anul 1984 m-am stabilit în judeţul Argeş. Am editat volumele: „Urmă de Lună”, versuri, Piteşti, 2000; „Raze de Lună”, poezii şi epigrame, Editura TIPARG, 2001; „Poezii şi epigrame”, Editura TIPARG, 2002; „Lumină de Lună”, versuri, Editura CARMINIS, Piteşti, 2003; „Cu şi fără arţag”, epigrame, Editura ZODIA FECIOAREI, Piteşti, 2004; „Emanuel”, poezii creştine, Editura ZODIA FECIOAREI, Piteşti, 2005; „Cu satira printre noi”, satirice, Editura TIPNASTE, Piteşti, 2006; „Gânduri de cerneală”, versuri, Editura TIPNASTE, 2007; „Epigrame”, Editura TIPNASTE, 2008; „Definiţii hoaţe prinse de un jandarm”, Editura PĂMÂNTUL, Piteşti, 2009; „Mai aproape de Lună”, versuri, Editura EDITGRAPH, Buzău, 2014; „Calendarul sufletului meu – Toamna -Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Iarna Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Primăvara – Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2015; „Calendarul sufletului meu – Vara – Sonete şi Rondeluri”, Editura SINGUR, Târgovişte, 2016; „Epigrame pe alese259

Parole sulle ali dei sogni

Epigrame de tot felul”, Antologie, vol. I, Editura SINGUR, Târgovişte, 2017; „Epigrame pe alese-Epigrame puse-n palme”, Antologie-vol. IIEditura SINGUR, Târgovişte,2017; „Epigrame pe alese-Epigrame să m-aclame... Anteneața”, Antologie, vol. III,-Editura SINGUR,-2018. Am apărut în 95 volume de epigramă, poezie colective sau ale unor autori şi în Reviste-cărţi. Am obţinut, începând cu anul 1999, 11 Premii şi 6 Menţiuni la Concursuri de poezie sau epigramă. În perioada 1999-2020, pentru activitatea desfăşurată în diferite domenii culturale, am primit 41 Diplome de excelenţă, merit, aniversare şi de participare. Am colaborat şi colaborează la un număr de 50 publicaţii. La data de 3 Septembrie 2011, Consiliul Judeţean Argeş mi-a acoprdat Titlul de FIU AL ARGEŞULUI, ca personalitate marcantă în domeniul Culturii. Sunt membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi al Ligii Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi Director al Revistei de Umor „AG pe rime”, ajunsă la nr.30, care a primit Premiul Uniunii Epigramiştilor din România pe anul 2010.

Mai spune-mi, mamă, o poveste Mai spune-mi, mamă, o poveste Din câte amintiri mai ai, Că trupul în pământ îţi este, Iar sufletul îl ai în Rai. Mai spune-mi, mamă, despre mine, Câtă a fost copilărie, N-am apucat să fiu cu tine, Când s-a putut, n-a fost să fie. 260

Pe aripi de vise

Câţi am rămas în ţara asta Nici nu mai ştim de ce trăim, Dă peste noi mereu năpasta, Chiar dacă Domnu-l mai iubim. Că, mamă, El e doar iubire, De-aceea te-a luat la El, Acum mi-e viaţa-nchipuire Şi o trăiesc ca un tembel. Nu pot fi melc în cochilie, Din când în când caut o punte, Dar nu mai am nicio câmpie Şi nici un deal şi nici un munte. Din cele foste anotimpuri N-am apucat să mai aleg, În ochi mi se confundă chipuri Şi numai frunze mai culeg. Nu vezi, te bagă în pământ Să mai răsară câte-o cruce Şi tu trăieşti pe-aripi de vânt Când sufletul spre cer se duce. Că toţi suntem nemuritori, De ce atâţia proşti cu gândul? Mulţi sunt născuţi de două ori, Dar doar o dată au cuvântul. 261

Parole sulle ali dei sogni

Mai spune-mi, mamă, o poveste, Promit că am să o ţin minte, Că viaţa tot aşa îmi este, Oricât aş fi eu de cuminte. E gândul meu mai mult la Domnul, Comunicăm prin rugăciune Şi nu mai ştiu ce-nseamnă somnul, Prin îngeri are ce ne spune. Aşa că ştiu că îţi e bine Şi că ai suflet liniştit, Voi fi cu tine ca şi mâine, Că te iubesc cât te-am iubit.

Mi-e dor de tine, mamă Mi-e dor de tine, mamă şi de somn, De-o cameră a nemuririi noastre, În care îngerii nu au alt domn, Mi-e dor de tine, mamă, către astre. Nu este plânsul cel mai bun câştig, Când mori cu zile se distrug planete, În vara asta iar îmi va fi frig, Mi-e dor de tine, mamă şi mi-e sete. Cât am vorbit mi-a fost vândută viaţa, Pentru copilărie nu mai am muzeu, 262

Pe aripi de vise

Toţi zic: „O, Doamne, mi se rupe aţa!” Eu sunt copilul tău, nu sunt vreun zeu. Păcat că ai plecat ca şi o Iudă, Eu te iubesc şi dincolo de moarte, Cei ce te-au păcălit, vreau să audă: Sunt în coşciugul tău, scrişi într-o carte. Aş vrea să-ţi scriu că, mamă, e şi bine, Dar ce să-ţi pese-ajunsă pe o stea, Acum ai mâna doar să se închine, M-ai lăsat singur, fie ce s-o vrea.

Cu fiecare frunză Cu fiecare frunză care cade, Te regăsesc ca ultimă suflare, Ţi-o pune la ureche, bine-ţi şade! Numai aşa o toamnă nu doare. Cu fiecare frunză ce aşterne Pământului covor îngălbenit, Aş umple pentru pat câteva perne, Să ascund urmele cât ne-am iubit. Cu fiecare frunză necăzută Te regăsesc în câte-o amintire, Iubirea noastră tot mai nevăzută, Iubirea noastră tot mai neiubire. 263

Parole sulle ali dei sogni

Cu fiecare frunză de sub paşi Mă doare urma pe alei lăsată, Sunt ani ce vin şi ani în timp rămaşi, Viaţă trăită, viaţă neurmată. Cu fiecare frunză ruginită Te regăsesc ca ultimă iubire, Ea simte că de vânt este rănită, Mi-e inima în suflet răstignire.

Fie Ce va fi să fie e o bucurie, Ce va fi să fie e în drumul meu, E ca şi o viaţă fără de simbrie, Nimic să nu fie fără Dumnezeu. Ce va fi să fie e călătorie, Că ce vrei în viaţă nimic nu e greu, E ca şi o şansă, ca o datorie, Să îţi gândeşti viaţa fără să fii zeu. Ce va fi să fie e lumină vie, În braţe oprită de-un hotar mereu, Nici îngeri de bine să nu ne mai ştie, Că în toată viaţa n-avem gând ateu.

264

Pe aripi de vise

Şi va fi să fie bulgăre de glie, Tu o nemireasă şi nemire eu, Moarte care-nvie şi nuntă nevie, Numai fiind singur şi nefariseu.

Iubito, iarăşi plouă Iubito, iarăşi plouă de-aducere de tine, Nu-n minte, ci de-aievea, să fii iar lângă mine, De gura ta mi-e gura şi seacă şi pustie, Mi-e sărutarea vrută cât pentr-o veşnicie. Iubito, iarăşi plouă că ştie că îmi place, Iubirea-n transpiraţii de multe ori şi tace, Aceste picături, dacă vor fi şi nouă, Sunt între două guri, ca boabele de rouă. Iubito, iarăşi plouă şi vreau ca în genunchi Iar să te strâng în braţe, să uit că am un junghi, Pe asta nu e lume, cât ăsta te iubeşte Şi totuşi, fiecare, în lumea lui trăieşte. Noi vom vorbi de toate, doar ploaia să nu tacă, Mai am din vremi tangouri şi am să-ţi pun o placă, Rămâne doar iubirea să zgândăre prin sânge, Vreau primul să mai fiu, în braţe a te strânge.

265

Parole sulle ali dei sogni

Lasă-mă Lasă-mă să sting Ce în suflet plânge Încet să te-ating Şi să-mi beau din sânge. Cine mai sunt eu Nimeni nu mai ştie, Curcubeu la greu Pentru veşnicie. Ce a fost a fost, Ce va fi să fie, Eu rămân un prost, Ca o datorie. Un surâs în plus Fără bucurie, Iată, mi-am adus, Altă nemurie.

Lumea Ne va uita curând pământul În groapa puilor de lei, În care nu avem cuvântul, Nici pe al tău, nici pe al ei.

266

Pe aripi de vise

E o ruşine lumea asta, Ruşine nu mai e de mult, Aşa e când tu îţi dai coasta Şi Eva nu te-a mai crescut. Dar nu există disperare, Se moare ca la început, Şi vă zâmbesc la fiecare, Că voi fi primul nou-născut.

267

Parole sulle ali dei sogni

268

Pe aripi de vise

Bota Claudia CV Data şi locul naşterii: decembrie 1969, Piatra Neamț.

Ocupaţie: Profesor de religie la Şcoala Gimnazială „Luceafărul” din Bucureşti. Studii: 1984: Şcoala de Muzică şi Arte Plastice-Bacău-Secţia Arte plastice; 1984-1988: Liceul „Vasile Alecsandri”, Bacău; 19841986 – Şcoala Populară de şi Meserii Bacău (Secţia Pictură); 1994: Facultatea de Teologie Ortodoxă (MA) a Universităţii din Bucureşti; 2007: Master în Management Educaţional Universitatea din Bucureşti, 2012: Master în Consilierea în managementul carierei în domeniul profesional şi tehnic (COC) (Institutul Politehnic din Bucuresti – Facultatea de IMST). A frecventat Salonul Artelor „Boema 33” din Bucureşti şi cenaclul „Vama literară”, moderat de poetul Daniel Vorona. În 2017 devine membru al Societății Culturale „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, iar august 2017 membru al Cenaclului literar „Literar ing” (al scriitorilor ingineri). Publicaţii literare: Lumină lină (New York, SUA), Clipa (SUA), Jurnalul Bucureştiului, Singur (Târgovişte), ProLitera (Germania), Confluenţe Literare (Bucureşti), ş.a. (George Roca, Rexlibris Media Group, Sydney, 7 ianuarie 2017), Radio Metafora( Montreal – Canada), Confluențe Literare, Proiectul e-Creator, Taifas literar, revistă de scrieri şi opinii literare (Constanța), Constelații diamantine, Revistă de cultură universală (Craiova), Galaktika Poetike „ATUNIS (Albania), Gazeta de Spania (un proiect jurnalistic independent, început în Zaragoza – Spania), Revista Armonii culturale (Adjud), Atheneum – Revista de Cultură a Românilor din Canada (Canada), Familiei – Revistă acreditată a Asociației 269

Parole sulle ali dei sogni

Scriitorilor Israelieni de Limba Română (Israel), „Hai România! – Revista românilor de pretutindeni, Agentia de presa Așii romani, cu sediul la Nürnberg (Germania ), Leviathan – Revistă de cultură fiind un portal, Nomen Artis Dincolo de tăcere – în Revista de cultură universală, Revista Atheneum (Canada), Revista Bogdania (Focșani), Revista Amprentele sufletului, Revista România ta Diaspora(Italia ) Revista „Luceafărul” (Botoșani), Revista literar 13 (Brăila).,Revista Literară Bucovina Filă de Bucovina, Revista Alchemia, Revista Renașterea Rușețană (Buzău). Cărți publicate: Labirintul iubirii, Editura Inspirescu,2017, Satu Mare. Antologii: 35 de antologii literare diverse. Premii: peste 23 de premii interne şi internaţionale.

Atâta dor Atâta dor n-ar mai încape La geamul inimii să sape Încât privirea ta răzbate De atâta dor ce ne desparte. Privesc căzută -n depărtări albastre De-am plămadit sămânța iubirii noastre, Pământul pare atât de pustiit, Cât te-am iubit, cât te-am iubit. Răzbatem viscole și tristele furtuni În părul argintiu, doar sufletul nu ți-e pustiu, Mă porți icoană printre sfinți, În neguri mi te arată din gândul cenușiu.

270

Pe aripi de vise

Că vei veni pe aripa inimii, Înainte de a se înnopta Și vei preface lacrima în stele argintii, Surâsul meu îl voi aduce-n palmă ta.

Dorul străpunge lumina Cât de departe e miracolul din stele Și atât de aproape sunt cuvintele, Iar cu cât mă desprind de pământ, Cu atât sunt mai aproape te vânt. Ce-i vântul aprig în fața luminii? Și setea se toarce cu foamea în gât, Nu te-ncumeți să duci durerile lumii, Când bucuria și jertfa nu-ți ține de urât. Candela arde topind și ruga din cer, Când dorul străpunge lumina din suflet, Părinții părinților tăi sunt treji și nu pier, Cu ochii pironiți la lumina din Vecernier.

Îngerul meu Privirea inimii mele încet se topește, Oglindirea din ochii scânteietori a celor drepți, Sapă durea apusului lin ce înflorește, Apele netulburate ce revarsă în dimineți. 271

Parole sulle ali dei sogni

Lacrima spală aripa îngerului meu, Mărgăritare izvorăsc din raza blândă, Lumina împânzește mintea unui corifeu, Înălțându-se până la ființa mea plăpândă. Îngere, îngere, tu ne scapă și ne ocrotește, Fii scut și întărire celui ce călătorește, Dă-mi tărie și voia Domnului să o împlinesc, Reazămă neputința în toate zilele ce le trăiesc. Cântecul tămăduitor cuprinde versete, Din îndreptarul nepătimaș al cărților, Doamne te rog viața de ne călăuzește, Sfinții vor deschide poarta drepților.

Singură cu tine în noapte Iubite privește căt încă stau la masă, Singură cu tine în noapte și în gând, Lumina felinarelor oglindesc în casă, Atinge-mi obrajii cu mâna rând pe rând. Căldura inimii înalță bucuria din cuvinte, Cuvintele devin balsam a sufletul pribeag, Te privesc iubite fără mustrări și jurăminte, Lacrimele din ochi m-au trădat și dat în vileag.

272

Pe aripi de vise

Ce aș putea să-ți cer, dragostea nu se măsoară, Mărgăritarele din șoapte se împletesc rând pe rând, La ureche îmi cânți o melodie ascultată într-o gară, Fără să număr secundele, cât poți să fii de blând!

Viața e un fum În inima încap, Dorințe, cuvinte desprinse, În libertatea aprinsă Măsor glasul netemut, Rupând barierele ce ne separă Nu mai explic, nu mai redau, În acest interval trag un semnal. Și aerul care-l respir ni se dă, În porții mici ca să nu rătăcești În diminețile reci viata o petreci, Reflectând în tăcere Iubirea devine o plăcere, Viața e un fum, În scena de azi Cauți să nu cazi, Pe note de portativ O însemn cu un tiv, A unui fir roșu unde crește iubirea ta.

273

Parole sulle ali dei sogni

Te întrezăresc Razele oglindesc catedrala luminată Sub zidul ascuns este o ușă ferecată, În atingerile mângâiate ale timpului, Perdeaua flutură dimensiunea spațiului. Te întrezăresc în cercul dintre pelicule, Scăldate de razele suave a unor petale, Chipul Tău este înscris pe medalion, Încadrat în umbrele dintr-un hexagon. Chipul Tău tainic brăzdat de durere, Îngenunghează inima pustiită-n tăcere, Caut lumina în versul din cîntul divin, Ochii Tăi mari oglindește cerul senin. Ochiul Tău tainic cuprinde universul, Celestă lumină înaripătă din răsăritul Neîntinat a orizontului pașilor de zenit, Știu că până la Tine ating un nou infinit.

274

Pe aripi de vise

Adorm poeții Adorm poeții în toamne uitate de timp, Sărbătoare este în cer și pace pe pământ, Durere se lasă când poeții dorm pe câmp, Sentimentele lor stau zidite în viscolul mut. Inima în toamne îndulcește sufletul din cer, Coapte mere parfumate în prag ți le ofer, Tu poete stai în poartă meditând aprig, Dacă roadele biruinței ne vor ține azi de frig? Mor poeții mor, cu flori albe de cireș, Dalbe flori, dalbe flori din cerul lin, De petrec la masa fericirii fără greș, Îngerii din cer le cântă într-un cor divin. Dorul tainic se sugrumă-n cuvinte fără a umbri, Amintirile cuibărite-n poarta vieții nu sunt dirijate, Inima poetului neînfricată e amprentă-n versuri, Caută poetul alinare între anotimpurile deșarte.

275

Parole sulle ali dei sogni

Celula iubirii tale Gândurile noastre se zbat În cercul unui roi de albine Mângâierea florii e un dat, Ce atinge sentimente divine. Un amurg îmbălsămat, Cuprinde miresmele telurice Cosmogonia luminii transcede, Spirale diafane de unde respiră universul, În care mă regăsesc. Frumuseți angelice transmit pretutindeni mesajul păcii, Aripile transparente se îndulcesc în eter, Atunci se revarsă o boare de vânt pe un disc Unde lumina e cuprinsă de mister. O boare de lumină prin oda bucuriei, O boare ce revarsă-n în dimineața neatinsă de păcat. Diminețile albastre sunt pentru tine, Diminețile anilor noștri, Lanul de gâu îl străbat desculță, Așteptând ca din lut, Să zidești încă un om, O celulă hrănită cu viață. În boabe de struguri și în bobul de grâu, La masa Euharistică astăzi Hristos e cu noi, În amurgul neatins de păcat, În celula iubirii tale, În celula de vis Într-o lume absolută, Astăzi cu totul am învins. 276

Pe aripi de vise

Urc o Golgotă În fiecare zi urc o Golgotă, Cad și mă ridic fără plată, Încerc să fiu victorioasă, Lungă este calea ploioasă. În fiecare zi înger al tăcerii, Mângâie-mi oceanul durerii, Păzește-mă cu harul Tău, De vrăjmașul cu gândul rău. Suflet însetat după lumină, Dă-mi viața după viață lină, Pregătește-mi ziua lerui, lerui, Nebănuită-i calea Domnului. Timpul bucuriei te așteaptă, Lucrează în via cea dreaptă, Petrece-ți zilele prin adorare, Acolo nu e durere și întristare.

277

Parole sulle ali dei sogni

O fărămă de iubire Călător prin necunoscut, Îngerul îți poartă un scut În cântecul de dimineață, Pulsează, căldură și viață. Și setea din mine aduce, În suflet fărâma de iubire. Când lumea rămâne rece, Tu, îngerul meu mă petrece! În fiecare lucru există lumină, Lucrează și vei primi o cunună Cuvântul ales transpune iubire, Trăiești cu speranța la nemurire. Iubirea e în câmpul cu maci E în raza lucioasă de soare, Chiar și când tu stai și taci, În natură e atâta splendoare!

278

Pe aripi de vise

Elena Tudosă CV Sunt o mare iubitoare de poezie, pe care o citesc cu mult drag, dar care având un dar de la Dumnezeu, încă din anii școlari gimnaziali am și început să o scriu participând la seratele Cenaclului literar Mihail Sadoveanu din comuna Vânători-Neamț, locul unde m-am născut. În 2018, cu o poezie dedicată mamei am câștigat marele premiu la un concurs organizat de către revista Gazeta românească, acest fapt dându-mi curaj de a participa și la alte concursuri. În 2019 am fost unul dintre câștigătorii concursului „Universul poeziei” ediția a doua, ca debutant, organizat de către editura Ștef – Iași. Tot anul trecut în luna august am editat primul meu volum de poezii „Înger călător pe firul unui dor“. Sunt autor colaborator al revistei canadiene „Poezii pentru sufletul meu”, autor colaborator în două antologii realizate de către editura eCreator. Sunt autoare a multor poezii care vor vedea lumina tiparului în acest an și în următorii ani. În curând va vedea lumina tiparului cel de-al doilea volum de poezii „Iubire și chin”.

279

Parole sulle ali dei sogni

Î n d u l c e c o n da mn ar e Încătușează-mă în lanțuri de iubire, Și ține-mă pe veci întemnițată, Tu temnicer să-mi fii și-n fericire, Să mă condamni a fi eu vinovată. Ține-mă în celula inimii închisă pe vecie, Brațele tale vreau în lanțuri să mă lege, Vreau să mă sfârșesc în dragostea ta vie, Iubirea mea nu are nici act și nici o lege. Tu ține-mă legată de-a pururi lângă tine, Prizoniera ta în lanțuri vreau să mor, Tu ești salvarea sângelui ce curge-n vine, De condamnat la viață, ce n-are viitor. Eu sunt prizonierul ce n-are libertate, Înlănțuit în brațele iubirii vrând să stea, Nu cer nimic, nici să-mi fie iertate Păcatele, cu care se luptă viața mea. Încătușează-mă în lanțuri de iubire, În inimă să-ți fiu pe veci închisă, Condamnă-mă pe viață la scumpa fericire, Fii tu judecătorul ce-mi dă a mea sentință, Și-n dulce condamnare găsi-voi biruință. 280

Pe aripi de vise

Aşteptarea Ce mult mă doare așteptarea, Din lacrime îmi curge râu un cer, Cum pot să îmi găsesc cărarea, Când sentimente-n mine pier? Căci așteptarea asta cruntă, Tu mi-o frămânți ca pe un lut, De dorul tău orice secundă, Mă chinuiește tot mai mult. Sunt ca un înger fără de aripi, Ce vrea-n imensitate ca să zboare, Licoare-i așteptarea, sirop sărat de lacrimi, Și drog cu gust de moarte în sufletu-mi ce doare. Mi-e inima cenușă, pârjol de foc în dor, Simt cum sufletul își pierde rădăcina, De-atâta așteptare mi-e gândul amar ca cerul gol Pe care soarele și-a îngropat lumina. Ce greu este tributul plătit cu așteptări, Oare iubirea asta atât este de scumpă? Credeam că e un vis... Răscruce de cărări, Pe care-un suflet pur spre fericire umblă.

281

Parole sulle ali dei sogni

Ce n-aş da Ce n-aș da să-ți fiu esența, ce se scurge-n absolut, Pentru suflet o licoare ce te-mbată-n clipa tristă, Să fiu firul veșniciei plămădit din sfântul lut, Când ți-e sufletul pustiu și îl simți că nu există. Ce n-aș da să-ți fiu secunda dintr-un timp de mult trecut, Când prea obosit de viață, rătăcești cărări pustii, Să-ți fiu clipa de odihnă și-atunci când te simți pierdut, Să-ți fiu blândă mângâiere în tristețea inimii. Ce n-aș da să-ți fiu lumina ce coboară dintr-o cristă, Unde îngerii se strâng, trecând Valea Plângerii, Să-ți fiu mâna salvatoare, când sufletul nu-ți rezistă, Și aproape e răpus de-acea soartă a-nfrângerii. Ce n-aș da să-ți fiu o rugă, într-o zi de sărbătoare, Să te-nvălui în credință, când curajul ai pierdut, Să-ți fiu raza ce te-ndrumă, să-i faci inimii cărare, Să-ți găsești pacea divină, liniștea ce n-ai avut. Ce n-aș da să-ți fiu un gând, când ești abătut de gânduri, Să te rostesc în cuvinte, când jicnit ești de cuvinte, Să îmi fii dulce comoară, să te scriu frumos în rânduri, Poeziei să-i fii vers, slovă peste vremi aminte.

282

Pe aripi de vise

Mi-eşti Mi-ești seninul incandescent al cerului, Când tandru în brațele vânjoase mă strângi, Numai tu arșița năucitoare a dorului, Când mă iubești cu patimă mi-o stingi. Mi-ești râul de iubire ce curge susurând, Când șoapte tandre, arzânde-mi șoptești, Sunt mugur de floare în sufletul tău înflorind, Cu iubirea ta setea de viață mi-o potolești. Mi-ești aerul indispensabil ce îl respir, Fără de el zadarnic mi-ar fi să trăiesc, Venin-durere, miere-plăcere, eternul dragostei mir, Din care sorbi-voi și când o să mă veșnicesc. Mi-ești primul meu gând când mă trezesc Dimineața, când zorii șireți pleoapele-mi sărută, Mi-ești lacrim-amară, surâs șăgalnic fecioresc, Altar unde mă-nchin în tainică rugă sfântă. Mi-ești darul vieții mele sfânt, dumnezeiesc, Eternitatea mea pe care nespus o iubesc!

283

Parole sulle ali dei sogni

Sentiment şi poezie Buzele tale cu foc să mă soarbă, Când eu te urmez de parc-aș fi oarbă, Mă îmbete de dor al tău parfum, Iar eu ca o sclavă să mă supun. Smaraldul ochilor să mă inunde, Captură să-ți fiu ca valu-ntre unde, În brațele tale strânsă la piept, Să-ți fiu prizoniera iubirii te-aștept, Să mă-încătușezi în lanțul iubirii, Și să mă ții închisă pe veci, Să ne iubim nu e împotriva firii, Iubirea nevinovată nu are legi. Rouă să-mi fie flămândele-ți săruturi, Ce le voi sorbi să-ți înfloresc în alcov, Să mă tremuri, iubindu-mă-n așternuturi, Când vom respira parfumul petalelor mov, Să ne amețim în mrejele iubirii caste, Femeie să mă simt renăscând din nou, Ne fie iubirea lumină pe cerul vieții noastre, Răsărit senin, frumos de curcubeu, Rămână scrisă-ntre astre în cuvintele „tu și eu”, Spre care-n al vieții apus vom privi îndrăgostiți mereu. 284

Pe aripi de vise

Vise deşarte Și te visez iubite aproape în fiecare noapte, Mi-e dor flămând de tine și te strig în șoapte, Mă arde-n suflet durerea adânc-a unui spin, Că-mi ești așa departe, of Doamne ce destin! În vise mă zăresc mergând pe o cărare, Tălpile-s sângerânde, abia mai pot păși, Lipsa să nu te văd, iubite ce mult doare, Și nu mai am puterea cărarea a plivi. Nu pot ca să răzbat prin spini și mărăcini, Prea greu îmi este drumul, pare atât de lung, Durerea mea din suflet și-nțepăturile de spini, Mă doare dorul tău și nu pot să ajung. Sleită de puteri, privesc roată-mprejur, Văd razele de soare pământul cum îl scurmă, Când zorii se ivesc și zile-i dau contur, Dezamăgită plâng, că nu dau de-a ta urmă. Nu pot ca să răzbat oricât m-aș chinui, Nu pot să te-ntâlnesc iubirea mea din vis, Destinul vieții mele nu-mi poate dărui, Nimic din ceea ce doresc cu dinadins.

285

Parole sulle ali dei sogni

Doar timpu-acesta care potrivnic mi-a rămas, Aș vrea să-l pot opri pentru o vreme-n loc, Mi-e dor de tine iubite în fiecare ceas, Mi-s visele deșarte, destin fără noroc.

De netrecut Amar mult mai amar decât pelinul, Mai toarnă-mi în pahar să mă îmbăt, Mai fă să uit ce crunt îmi este chinul, Când tu nu vii și în zadar aștept. Mai dulce decât mierea florilor, Când roua le sărută dimineața-n zori, Mai vino de-mi împacă inima, Și fă-o să vibreze în inima ta. Mai rău decât un gând trist, abătut, Când sufletul ți-e mare în furtună, Mai prinde iar curaj și un nou început, Va răsădi în el speranță și lumină. Mai de neînțeles, pervers precum un zeu, Ce a pus stăpânire pe sufletu-mi stingher, Trimite-mi pe o undă numai un sms-eu, Arată-mi calea dreaptă în ochiul cerului tău. De netrecut precum o poartă ferecată, Prefă-te într-un duh să mai iubim o dată! 286

Pe aripi de vise

Zadarnice emoţii Tristețea și-a înfipt în suflet hain colții, Durerea l-a răpus și-acum așa stingher, A încetat a mai vibra și a trăi emoții, Își caută alinarea în ochi senin de cer. Destinul mi-a împovărat greu drumul vieții, Presărându-l cu dor amar, nemărginit, Clipele minunate și pline de emoții, Le-a zăvorât în timpul ce tocmai l-am trăit. Învins neașteptat de valurile sorții, Să-și caute salvarea în iluzii sperând, Pierdut, fără dorințe și fără de emoții, A sfârșit obosit, la marginea unui gând. Un gând ce sprijinit pe tâmpla rece-a porții, Încearcă uneori a-l alina puțin, Cu iluzii deșarte stârnindu-i zadarnice emoții, În timp ce el sărmanul a devenit imun. Singurătatea asta povară grea a morții, În propria carcasă sufletul mi-a închis, Trăiri și sentimente, zadarnice emoții, Sunt vise ce le-aștern atâta doar prin scris.

287

Parole sulle ali dei sogni

(Eu) îți sunt jumătatea ta (Eu) îți sunt jumătatea ta, Mereu din umbră te voi însoți, Când vei dormi te voi veghea, Și vis frumos ți-oi dărui. Tu vei surâde când visezi, În vise te voi mângâia, Să îți treacă de ochii verzi Dorul, când te va apăsa. De vei simți că te alint, (Eu) știu c-ai să surâzi, În taină tandru-am să-ți sărut, Ochii de lacrimi uzi. Tu vei pluti în visul tău, Vei crede că îți sunt, Și astfel în sufletu-ți mereu, Voi stinge dorul crunt (Eu) îți sunt a ta jumătate, Sunt una dintre stele, Te voi iubi în vis de noapte, Până ai să te-înalți la ele, Că ești iubirea vieții mele. 288

Pe aripi de vise

Labud N. Lončar CV LABUD N. LONČAR, rođen je 1964.god. u Ivangradu, današnje Berane. Pjesnik, prozni pisac i kolumnista. Bavi se pisanjem poezije i proze. Organizator mnogih kulturnih manifestacija i promocija. Osnivač i predsjednik međunarodnog udruženja književnih stvaralaca i umjetnika „Nekazano” iz Bara. Član je Udruženja književnika Srbije i međunarodnog udruženja književnih stvaralaca i umjetnika „Nekazano” iz Bara, kao i mnogih drugih Udruženja književnika putem društvenih mreža. Zastupljen je u tridesetak domaćih i stranih antologija i zbornika. Dobitnik je mnogih međunarodnih i domaćih nagrada i priznanja. Objavio je četiri knjige poezije: „Rođenje suze”, „Ostavljanja”, „Na poleđini sna”, „Ako prećutim pjesmu” i knjigu kratkih priča „Svako ostavi neki trag”. Osnivač je i urednik časopisa za kulturu i umjetnost „Nekazano”, kao i časopisa za haiku „Nekazano” ujedno je i osnivač i glavni urednik portala za kulturu iumjetnost „Nekazano”. Osnivač je Festivala ljubavne poezije „Pjesnik – Svetionik”. Živi i stvara u Baru.

289

Parole sulle ali dei sogni

Sidro noći Na tavanu u mraku Skriveni od zvijezda I pogleda Tražimo Bjelege i ožiljke Po našim tijelima. U mraku Skriveni od zvijezda Među starim knjigama Tražimo uže Da vežemo mjesec Postajemo sidro noći. Na tavanu Zagrljeni iz straha U prašini sjećanja I paučini noći Pronalazimo Odbačene lutke i riječ što sluti na ljubav. Na tavanu U mraku 290

Pe aripi de vise

Skriveni od zvijezda Tražimo uže Da vežemo mjesec. Moji i tvoji ožiljci Postaju sidro noći I riječ postaje ljubav!

Z abo l i j u t r o Kad u grudima Zaboli jutro i Magla pokrije stope Zapjeva sa grane ptica i Daljina donese slike Zaglavljene u sjećanju Na lik jedne žene. Vjetar ko ruka djevojačka Na prozor,tiho, zakuca I zaboli u grudima jutro, Zamiriše sa plakara dunja Ubrana sa neba Rukom moje majke. Zaboli u grudima jutro...

291

Parole sulle ali dei sogni

Ako prećutim pjesmu Ako prećutim pjesmu Dok gledam u tvoje oči Laste će se uspavatii Skrivene pod tvojim pazuhom i Ostaće zauvijek zarobljene na jugu. Ako prećutim pjesmu Dok spavaš u mom naručju Onako snena i daleka Prestaće da cveta drijen i Tvoje male ruke Prestaće da zovu i vole. Ako prećutim pjesmu Dok ljubim tvoje usne Ljubav će prestati da kapa Sa strehe nade i čekanja I neće procvetat trešnje Na ovoj obali ćutnje... Ako prećutim pjesmu Laste će prestati da dolaze Sa juga

292

Pe aripi de vise

Jedna žena sanja more Nadošlo zrelo grožđe I vri u dojkama U glavi more huči Znojna noć niz trbuh curi Dok sokovi mame leptirove. U glavi Galeb klikće Pjesmom nekazanom Doziva San i Kao magla misli obavija Dok daleki talasi Ime dozivaju. Miriše rana jesen i Postelju pod prozorom Sokovima topi – Jedna žena sanja more!

Kad veče rodi pjesmu Kad veče rodi pjesmu A jutro ubije pticu Uzalud sunce miluje kamen Jer plavi cvijet sumorno Ispunjava prazne oči. Pjesma bez ptice U grudima ne može Pronaći gnijezdo, 293

Parole sulle ali dei sogni

Ni kamen bez rose Ne mami sunce – Ni cvijet ne krasi Umrle oči...

Kao v u č i c a Kao vučica Ranjena,ljubavi gladna i Od čopora ostavljena Dozivaš me urlikom Sa tamne strane mjeseca. Plašiš male noćne ptice Usnule na mom jastuku, Otresaš sa grana prezrele smokve, I gaziš usnule školjke u pijesku Na zaboravljenoj obali. Kao vučica, Ranjena po ko zna koji put Ponosno nosiš ljubav u očima I požudu u zubima, U grudima pjesmu. Cijepaš urlikom noć Kao znojni čaršav Dok leptiri bespomoćno Lebde nad stomakom. 294

Pe aripi de vise

I tako, iz noći u noć Kao gladna vučica Urličeš moje ime S tamne strane mjeseca..

Na putu za Sjever Kad dolazi jesen Ostavljam obalu, Svetlucave ribe I školjke što ćute istinu Pakujem maleni kofer I žurim na sjever. I tako se Sa lastama razminem Negdje na polovini puta Na prelomu Sna i Jave Mahnemo u pozdrav I nastavimo let. One odlaze na jug A ja na sjever... Zatvorenih očiju... Kad dolazi jesen U meni zamiriše dunja I džaba laste krilima Miluju moje lice i Džaba nemušte priče pijanih školjki 295

Parole sulle ali dei sogni

To ja opet mirišem Orahov list pod kućom I pakujem kofer – Na putu za sjever

Obećah joj školjku Obećah joj školjku U kojoj spava vjetar, Pijani mjesec, Pusta obala, Djevojačka suza i Mala preplašena ptica Što pjeva u praznu noć. Obećah joj školjku U kojoj spava more I davno kazana riječ Što krije ljubav i Ženski smijeh U kojem spava strast, Krici galebova uvijeni U snove leteće ribe Obećah joj školjku Što zove Neko daleko sjutra Zavaran njenim očima Što zovu izgužvanu postelju Obećah joj školjku... 296

Pe aripi de vise

Oblačiš kišu Oblačiš kišu Kao nevidljivi plašt Da sakriješ duge Brezine noge, Malenu crnu Pticu i Cipelice od stakla. Oblačiš kišu Na gola ramena Kao noćnu košulju I tvoja zmijska leđa Postaju jeseni mantil Protkan maglom. Oblačiš kišu Kao krinolinu i Gaziš orahov list Malenim stopalom, Dok perje Gavrana Koristiš kao lepezu Da sakriješ svoje oči. Oblačiš kišu I sjeverac hladni, Neuspješno u pokušaju – Da spereš moje poljupce Sa svog trbuha... 297

Parole sulle ali dei sogni

P o l j u bac Hiljadu milijardi zvijezda Visilo je te noći Iznad naših glava, Dok je potok u nama Najavljivao daljine sna a Mjesec raspupio kao usna djevojačka Kleo dužinom noći. Ti, dugovrata, Pohotna kao prolećni potok Smiješ se cvetanju visibabe Oko naše postelje i Nudiš mi svoje mirisne grudi. Otireš mi utrnjele usne Svojom kosom I daješ kratak poljubac. Poljubac kao lahor, Kao dodir lastinog krila I potvrđuješ istinu Da je poljubacZadnji znak ruganja smrti

298

Pe aripi de vise

Rini Valentina CV Rini Valentina has the real name is Rini Asih Sasami who was born on May 14, 1971 in a small town, Weleri, Central Java, Indonesia. Since childhood, she already loved the world of writing, but began writing seriously at the end of 2017. When she was young, she loved reading the love of novels, psychology and theology. And then when was in elementary school, she began writing short stories. Rini Valentina published her first poem book was „Poesia de Amor Tres Continentes” in May 2018 was published by the publisher of Deepublish Jogjakarta Indonesia. There are some poetries in English language and the other are in Spanish and Indonesia language. Her great talent in literature has received appreciation from various international groups. And several international awards have also been received. In 2019 and 2020 Rini Valentina began publishing several poetry books in Indonesian, English and Spanish. These books include My Heart is in Poetry Dream of You, Mi Corazón en Poesia Sueño Contigo, Hatiku Dalam Puisi Bermimpi Tentangmu, Susurro de Amor y Sueño, Whispers of Love, Amor y Suenos, Bisikan Cinta dan Mimpi, Promise of the Fingers, Bajo en el Cielo Azul, A La Sombra del Amor ( collaboration book of poem with Marcelo Soto ) and her first anthology La Belleza del Amor as a chief editor.

299

Parole sulle ali dei sogni

And some of her poems decorated several English and Spanish international groups and also filling the several blogs. Some of Rini's poems became world of anthology poems as in the anthology book of A Spark of Hope #1, A Spark of Hope #2, Silent Lips Beating Heart, Just Love Me, and Safron Flavored Rock Candy and Break Silences. A book entitled My Heart is in Poetry Dream of You has been translated into Serbian „San U Poeziji”. She has also translated a children's story into Indonesian entitled Tentang si Kembar. Some poems from Rini Valentina have also filled an electronic magazine „OPA” in India and Literary Magazine in Spain, Azahar.

I wish my wings were broken If my eyes are blocked by dry twigs Or my heart is captive longing You know where my legs run You also know where my dream is headed And if my wings cracked because the wind sent it Then you also know where my hope will look for a lighthouse in the middle of the wave Even when I lose hope You also know where my legs are looking for the warmth of hugs That's you.... In you I found a miracle In your smile there is a picture of warmth And if when my dreams fly as high as the sun My wings are broken because dozens of twigs hindered I will let you sew it with love Because decades I waited 300

Pe aripi de vise

Waiting for your painting to hug every wake up from my sleep Thousands of weeks my eyes looking for your existence my soul mate And that's you.... Even if Monday should turn into Sunday I will not hesitate I'll wait Enjoying the morning sun in your arms Writing love poems In bread on a tray We have breakfast Then back to enjoying the heat of the sun Saying the word love thousands of times a day Like a teenager towards adulthood Falling in love...

301

Parole sulle ali dei sogni

302

Pe aripi de vise

Elena AgiuNeacşu CV Data naşterii: 02.06.1958 în Cetate, jud.Dolj. Studii: Facultatea de Filologie (Universitatea Timişoara). Domiciliul actual: Rm. Vâlcea Bloguri: Însemne Culturale, Negru pe Alb, Cronopedia, E.creator, Confluenţe literare etc. Cărţi publicate (cu ISBN): „Patrioţi de... trei parale“, ed. Carmirel, Rm. Vâlcea, 1998; „O viaţă pentru o idee. Infinitul din palmă“, coautor Laura Vega-Marcu, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010; „Despre ce vorbim aici?“, teatru, ed. Mircea cel Bătrân, Olăneşti, 2016; „Popas în universul... medical – Tablete şi schiţe antistres”, Editura Micea cel Bătrân, Băile Olăneşti, 2019. Prezenţe în antologii (cu ISBN): „Drumurile Crucii”, Ed. Amurg Sentimental, colecţia Cum grano salis, Bucureşti, 1999, recenzie a volumului Patrioţi... de trei parale (1998), semnată de poeta Adina Enăchescu; Constantin Toni Dârţu, „Personalităţi române şi faptele lor1950-2000“, Ed. Pan Europe, Iaşi, 2003; Petre Petria, Cristina Tănăsoiu, „Vâlcea-Oameni de Ştiinţă, Cultură şi Artă”, Ed.Conphys, Rm. Vâlcea, 2004; „România din suflet, 90 de poeţi celebrează 90 de ani de la Marea Unire“, Ed. Boldaş, Constanta, 2008; „Sub constelația lirei” (Antologie de poezie patriotică), Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucuresti, 2010; „Vara visurilor mele”, Ed. Amurg Sentimental, Bucureşti, 2010; „Volum omagial. 75 de ani de la naşterea cărturarului vâlcean Costea Marinoiu”, Ed. Petrescu, Râmnicu Vâlcea, 2012; „Haiku. Antologie Internaţională, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2013; „Personalităţi vâlcene. In memoriam Petre Petria (1934-2013)”, 303

Parole sulle ali dei sogni Editura „Rotipo”, Iaşi, 2014; „Mama lirică”, Editura Autograf MJM, Craiova, 2014; „Antologia Societăţii Culturale Anton Pann “, Ed. Hofmann, Caracal, 2015, 2016; Florentin Smarandache, Popasuri scriitoriceşti pe Olt şi pe Olteţ, II, Ed. Primus, Oradea, 2016; Biblioteca Cronopedia, Femeie omniprezentă, Ed. Sudis, Iaşi, 2016, Antologiiile Societăţii Cultural-artistice Anton Pann – Rm. Vâlce (2016-2019). Premii literar-artistice: Premiul al II-lea, teatru, Concursul „Vara visurilor mele”, Ediţia a IX-a (Amurg Sentimental, Bucuresti, 2010); Premiul I, eseu, Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a III-a (Domneşti, 2010); Premiul al III-lea, poezie, Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a III-a (Domneşti, 2010); Premiul al III-lea, teatru, Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a IV-a (Domneşti, 2011; Menţiune, poezie, Concursul „Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a IV-a (Domneşti, 2011); Premiu Special, poezie, Concursul „Vasile Militaru“, (Ocnele Mari, 2011); Menţiune, teatru, Concursul „Dor de dor“ (Botoşani, 2012), Menţiune, poezie, „Pe aripi de dor domnesc“, Ediţia a V-a (Domneşti, 2012); Menţiune, poezie, „Concusul Internaţional de poezie şi proză Starpress“ (Voineasa, 2014); Premiul I, teatru, Concursul „Alb hoinar“, Insemne culturale, 2015; Premiul II, teatru, Concursul „Rădăcini“, Insemne culturale, 2016; Premiul III, teatru, Concursul „Labirinturi autumnale“, Insemne culturale, 2016; Premiul III, teatru, Concursul „Memoria Slovelor “, 2016. Colaborări la reviste şi publicaţii printate (cu ISSN): (poezii, epigrame, eseuri, schiţe, teatru): Orizont, Evenimentul, Cronica Vâlceană, Jurnalul de Vâlcea, Monitorul de Vâlcea, Povestea vorbei, Anton Pann (Rm. Vâlcea), Poştaşul (Slatina), Scurt circuit oltean (Slatina), Constelații Diamantine (Craiova), Pietrele Doamnei (Domnești-Arges), Mirajul Oltului (Călimănești), Amurg Sentimental (Bucureşti), Revista română de versuri şi proză (Bucureşti), Viaţa de pretutindeni (Arad), Zeit (Brăila), Apollon, Vatra veche (Rg. Mureş), Ziarul de Iaşi, Cronos, Negru pe Alb etc. Recenzii şi articole semnate de: poet Adina Enăchescu, scriitori Al. Machidon, Florin Grigoriu, prof. dr. Mihaela Rădulescu. 304

Pe aripi de vise

Metamorfoză singur, trist, pe umeri povară de Crist, metamorfozat în înger cu aripi tot mai grele sânger

Mulţi râvnit-au scumpa glie... Mulţi râvnit-au scumpa glie, scurt însă le-a fost popas; Spre-a-i jecmăni bogăţie, sabia din teac-au tras; Aici ne e rădăcina – moştenire din străbuni, An de an crescu tulpina făr’ de râvna altor lumi; Neam de Basarabi, Muşatini, mândri de înaintaşi, Ne păstrăm din bătrâni datini, vrednice pentru urmaşi; Au venit mulţimi puhoaie şi mercenari – legiuni Să ne-ncerce cu războaie, însă n-am ales surghiun; Slavă celor traşi pe roată, sacru ne-a fost legământ, N-am bătut la nicio poartă şi ne-am apărat pământ, Iar de-am fi încercaţi iară, trecuţi prin sabie, foc, Ne-om da viaţa pentru ŢARĂ şi rămânem tot pe loc...

305

Parole sulle ali dei sogni

MIRCEA, ŞTEFAN şi MIHAI piept ţinut-au la furtună Şi prin măreţia lor de din veac acum ne mână, Ca să ne păzim hotar şi să ne păstrăm credinţă, Precum vitejii strămoşi să fim tot cu biruinţă!

Săracă ţară bogată... Săracă ţară bogată, pe un dolar de vânzare, De străin, dar şi de neaoş eşti călcată în picioare; Din pomeni şi ajutoare nu e uşor de trăit... Strigă tineri de pe Bega: Pentru asta am murit? Suntem îngenuncheaţi astăzi, fală fost-am noi cândva? Ne-ndoim! Se află-n frunte politruci de mucava. Şi de sus ei ne privesc, mai decât avarii, hunii Ne reneagă şi hulesc ce avem mai scump: străbunii; Nişte muritori, veţi zice, dar vedem că mai adânc Rădăcini au prins în humă şi cu şişul la oblânc Ne pândesc la cotitură ca să ni-l înfigă-n spate. Reflectaţi numai clipă! Astea sunt vorbe sau fapte Ce-au întors pe dos o spiţă, i-au răscolit măruntaie, Încât se prefigurează la orizont vâlvătaie? Cât de curând se revoltă neamul meu cel subjugat, Căci în van dreptate-aşteaptă de la Papură-mpărat!

306

Pe aripi de vise

Babele cam multă linişte – aici îşi zise Bojin când se văzu singur în cripta rece oi fi-n rai da’ mai trecu ce mai trecu şi simţi că-l iau frisoane asta nu-i a bună să ştii că sunt în iad da’ unde-or fi cazanele cu smoală nici tu rai şi nici tu iad şi Doamne ce mai băsmesc pe buza şanţului babe

L i mbi i r o m â n e Florile tale-petale albastre, galbene, roşii, violete, îţi creşteau în plete din belşug şi cu fiecare primăvară revărsau asupră-mi miresme, arome-alese... Fiecărei mângâieri 307

Parole sulle ali dei sogni

i-am tras, însă, o palmă şi de-acum grădina mea se scaldă în lacrimi târzii, lacrimi de sânge, şi regină-i sumbra toamnă rece, tot mai rece... Întoarce-te, rouă,- ntoarce, cu tălpile de copil să zburd din nou fluture şi să m-adăp cu nesaţ din polen cules cu trudă, maicii noastre – limba sfântă, să-nalţ imn nebănuit alergând din floare-n floare!

Toni ar fi băiat bun... Toni ar fi băiat bun, Are însă un nărav, Întruna mi se trozneşte, Iar a doua zi, chirnav, Agale coboară-n beci Să-şi aducă murătură, Şi cum totu-n jur se-nvârte, O dă iar pe... băutură; Uitând pentru ce-a venit, Ia un ţoi de vişinată, Deh, fuse mai la-ndemână, Îl şi dă pe gât îndată; 308

Pe aripi de vise

Şi-afumat şi-aşa năuc, Umblă chiaun ziua-ntreagă, În zadar îşi pune-ambâţ, Două în tei nici că leagă; Uneori se mai trezeşte, Da-l ia la refec nevastă, Încât uneori îşi zice: „În cas’ mi-am luat năpastă, Acum de-aş fi singurel, Mi-aş putea face de cap, Nime nu m-ar docăni, Cum să fac de ea să scap?“ Şi tot astfel bombănind, Goli ţoiuri nouă’j’nouă Şi-nghiţind în sec venin, De-o vreme-i ninge şi-i plouă, Căci are burta carabă Şi-şi repetă: „Nu-i a bună, Ce nechibzuit am fost, Să cânt năravului strună!” Ba mai spune şi-o mătuşă Rea de gură că-mbrăcat, Pe-ntuneric bâjbâind Adesea dormea sub pat; Aşadar, nu-i de mirare Că-n cele din urmă, drept, Toni-al nostru, bun băiat, A pus mâinile pe piept. 309

Parole sulle ali dei sogni

M a ma Rătăcesc amar printre străini, pe spini calc eu, mamă, tălpile mă ard, unde-mi sunteţi, Doamne, rădăcini? Pornit-am în lume fără de-a mea vrere gânduri mă frământă, m-apasă tăcere şi dorul de casă ascuns în lăicere; Te revăd aievea pe-un ghizd de fâtână cum îţi legi năframa şi mă strângi de mână, dorul mă apasă, dorul greu mă mână să mă-ntorc acasă precum altădat’, timpul trece, însă, fără de popas; Zi ce trece Cronos – nemiloasă hidră, ziua – ceas, ora – minut, minutul – secundă... Mi se strânge-n fugă aţa pe mosor, pecum în clepsidră nisipul mărunt, îmi este dor, mumă, de al tău descânt, să stau cuibărită sub a ta aripă, cum mă alintam doar copil fiind... Roata vieţii, însă, nu se mai întoarce, sufletul mă doare, multe-aveam să-ţi spun şi-am tot amânat zile după zile, nopţile de-a rând mă bântuie-ntruna bufniţe râzând... Se-apropie-mi sară...? Un’ să fie luna...? Te strig în zadar, m-alină suspin. 310

Pe aripi de vise

În zeghe, lanţuri, cătuşe (din jurnalul unui fost deţinut politic) Varză, gogonele, gogonele, varză, murim pe capete aici din viul zilei până-n noapte-n galerii fără a avea măcar o zi de sărbătoare, pe brânci târându-ne, pe coate, cu noi e numai Dumnezeu şi o voinţă mai presus de noi, ce ne dă tăria de a face ochi cu fiecare nouă dimineaţă în zeghe, lanţuri, cătuşe...

C u di n ţ i i î n c ar n e v i e cu dinţii în carne vie să fi tras şi să fi rămas aci unde făcut-am ochi nu să bântui prin cea lume făr’ de rădăcini să mă usuc pe picioare rezemat de tocul uşii-n vis îngenunchez la icoană şi vă strig, Tată şi Mamă, un lacăt e azi la poartă şi bălurul peste casă 311

Parole sulle ali dei sogni

şi mă lupt cu cea lăcată fără vlagă şi-n sudori la tine, Doamne, mă rog dă-mi voinţă şi putere să mai fiu ce-am fost odată şi cu ochii azi deschişi să-mi rostuiesc altă soartă

Snobism Mămăliga-soarele ce ne-a mai rămas din câmpia unde-am făcut ochi (au avut grijă concernele, coroporaţiile s-acapareze tot!) n-o mai trântim fierbinte pe cârpătorul de lemn, nu, ci o aşezăm frumos pe farfurie... n-o mai tăiem cu aţa, cum făcea bâna, nu, acuma o tăiem cu lingura ca-n Franţa, mă rog, aşa e de bonton... făţarnici din scutece, am ajuns să ne fie ruşine cu obiceiurile, cu tradiţiile din moşi-strămoşi şi-n loc să le conservăm, luăm altele cu-mprumut de oriunde şi de-aiurea, că e cool... Dar veneraţi-vă străbunii! Datorită lor sunteţi lumină şi aveţi un nume, şi v-au lăsat moştenire un neam, o ţară, un renume... 312

Pe aripi de vise

Nguyen Chinh CV 1. Name & Surname NGUYEN CHAU NGOC DOAN CHINH, Female. 2. Pen name: Hong Ngoc Chau 3. Date of Birth: 23 April 1964 4- Place of Birth: Gia Dinh 5. Native Village: Ho Chi Minh City, Vietnam 6. University Degree: Master of Education Management 7- Member of W.U. P (World Union of Poets) CULTURAL AND ARTISTIC ACTIVITIES Books of poems will be published: •

Vietnamese Contemporary Poetry (Volume 1)

•

The Couple of Terns in the Vast Sky

And a lot of printed works in newspapers, magazines and general publications.

Em muốn nói với anh I like to tell you Translator/Poetess: Hong Ngoc Chau I’d like to tell you, your queen I may be Your heart throne you save for me only Reviving love is full of the poetic taste of youthful prime The true, good, and beautiful I’ve sought for a long time 313

Parole sulle ali dei sogni

I’d like to tell you: millions of stars in the galaxy The brightest star must be me, oh, my honey! Though I’m so diminutive in the vast space In the dark night, you never mistake my place I’d like to tell you: my love is naïve and innocent With a lot of dreams so passionate and ardent I long for my ambition under the immense sky A great love might melt my loneliness like ice Which Eden garden? I still want to seek for the start The thousand-mile life road I keep my loyal heart I’d like to tell you: my true love is given obviously Though life is in the vicissitudes I keep my loyalty

Em muốn nói với anh (Vietnamese) Nói với anh, tim anh em ngự trị Đỉnh ngôi lòng chỉ có riêng em thôi Nguồn trìu mến hồi sinh đầy thi vị Chân, thiện, mỹ em tìm kiếm một thời Nói với anh, thiên hà triệu vì sao Sao sáng nhất vẫn là em anh nhé! Trong thinh không em vô cùng nhỏ bé Anh không hề nhầm lẫn giữa đêm đen 314

Pe aripi de vise

Nói với anh, tình em rất hồn nhiên Với những ước mơ say nồng cháy bỏng Em mong mỏi dưới trời cao lồng lộng Một mối tình làm tan chảy giá băng Địa đàng nào em cứ mãi băn khoăn? Đường thiên lý em giữ lòng son sắc Nói với anh tình yêu em rất thật Vẫn trọn tình dù muối mặn gừng cay

Niềm tin khát vọng The belief of aspiration Life sometimes revolves in this existence Let ask misery people in pondering moments Who can foresee the reunion or separation? Sad or joyful days so as to longing in motion? We share confide at the nameless place To tie our relationship being love fate The two hearts in the same beat, same flow Sunshine or rain we’ve ever experienced sorrows From now on we hope our love fullness Man life career adapts our desire more or less For tomorrow, it exists throughout generations It’s forever constant the belief of aspiration 315

Parole sulle ali dei sogni

We love the simple life of sincerity The ideal rises among life worldly With our will, we keep our loving fire The vow is witnessed by the blue sky

Niềm tin khát vọng (Vietnamese) Cuộc đời luôn có lúc quay vòng Hỏi khách trầm luân phút chạnh lòng Hội ngộ phân ly ai biết trước? Buồn vui ngày tháng biết mà trông? Tâm tư chia sẻ chốn không tên Ràng buộc chữ tình nên nợ duyên Đôi trái tim yêu cùng nhịp đập Nắng mưa từng trãi những truân chuyên Từ đây duyên nợ mong viên mãn Sự nghiệp nhân sinh trọn ước nguyền Tồn tại mai sau bao thế hệ Niềm tin khát vọng vẫn triền miên Yêu anh sống giản dị chân thành Lý tưởng trào dâng giữa thế gian Giữ lửa yêu thương cùng chí hướng Lời thề chứng kiến có trời xanh. 316

Pe aripi de vise

Tạo hạnh phúc Creating happiness I love you all my rosy heart within Though life roads full of stormy scenes Though lots of hardship, much adversity For satisfying my longing I keep the loyalty I love you with all my heart pure and awesome With my ardently sweet from my heart bottom This ecstasy is not like a vague dream True love starts from a clear soul, not dim Thank you for responding to my love Stable loyalty I keep completely enough You quietly help me surpass all misery Firmly protecting you are always with me The moonlit nights you confided before Helping me gradually understand more More about the meaning of life and career Helping me avoid the desire of a lonely dreamer Helping me lighten the worldly burden Helping me see the future brilliant To bring me bliss my fate smiles To bestow me to enjoy all my life

317

Parole sulle ali dei sogni

I thank you for your correcting my hope Many broken things turned to real love You gradually gave me energy more or less To pursuit dreams adapted to the divine spirit Over half a life but not too late To revive the whole life faith Altruistically we live for kindness It means we ourselves create happiness

TẠO HẠNH PHÚC (Vietnamese) Yêu anh với tất cả tim hồng Vạn nẽo đường đời dù bão giông Dù lắm nhiễu nhương, nhiều nghịch cảnh Sắc son em giữ thỏa chờ trông Yêu anh với cả tình trong sáng Tha thiết ngọt ngào tận đáy lòng Ngây ngất đây không là huyễn mộng Chân tình xuất phát tự hồn trong Cảm ơn anh đã đáp tình em Chung thủy sắc son giữ trọn niềm Lặng lẽ vượt qua bao khổ khó Vững vàng bảo vệ luôn bên em 318

Pe aripi de vise

Những đêm trăng sáng mình tâm sự Anh đã giúp em dần hiểu thêm Ý nghĩa cuộc đời và sự nghiệp Xa dần những khát vọng cô miên Ưu phiền nhẹ gánh cõi nhân sinh Lẽ sống tương lai càng sáng minh Số phận mĩm cười mang hạnh phúc Ban cho tận hưởng suốt đời mình Em cảm ơn anh đã nhuận chính Bao nhiêu vụn vỡ hóa nên tình Cho em nghị lực ngày bền bỉ Đeo đuổi ước mơ hợp thánh linh Quá nửa đời người nhưng chửa muộn Niềm tin cuộc sống đã hồi sinh Vị tha ta sống vì nhân ái Là tạo niềm vui cho chính mình

X u ân đ âu ̀ tiên không có mẹ The first spring i lack mom How many years passed, apricot flowers blossom How many times young buds sprout, spring comes Nature is changing, the past year has gone, died The new one comes, we pray for a peaceful life 319

Parole sulle ali dei sogni

I pour own feelings, afternoon sunshine is light I feel my heart seemingly tight with teary eyes I lack mother this spring – How sorrow indeed! I remember her smile eyes, wrinkled forehead I hear somewhere my mom’s advice content “On the altar of worship for grandparents There is incense, light lamp, and a five-fruit tray Things on the altar you carefully clean and display “You should put on a best-quality pork pie Vegetable, the sour pork roll good appetite Let be ready for a party to greet their new age now Our relatives or the acquaintances visit our house” Hospitality, enthusiasm is my mom virtue I still remember our hard days continue She took care of all the housework side She herself struggled the hardship of life At that time I was not wise enough to do Understand how to keep the family rule To perceive the hardship of my parents Because they heartily worry for children They taught the good and right things To harmony and unite among offspring 320

Pe aripi de vise

To be sincere, righteous for social allegiance To respect the elders, and avoid insolence Rivers have curves as the human has the periodical outcome Difficulties and tribulations without tiresome People succeed thanks to their parents capacity To repay their parents merits is children's duty Mother shoulders all the sorrow plight She always endures rain and sunshine They encounter difficulty for earning a living They experience and not forget their origin I got married, she reminded of my action: “Be grateful with your filial duty in the Tet reunion Don’t make the two family sides reproach you With making family chaos touched ancestor clue” Near the Tet, I visit the street of flowers Nguyen Hue I can’t take my mother to some entertainment new I can’t be with her to choose fashion anymore She looked so elegant among people before I miss my mother earnestly She took care of us like a fairy Road of life if I stumble, she'll comfort She’ll forgive and encourage me of course

321

Parole sulle ali dei sogni

The divine affection she watched for my destiny She helped me to overcome all calamity To do filial duty to my respected father He devotes all his own life to offer She put on a young-leaf green long dress A brilliant look at my mom, my dad smiled in caress He was elegant in a beautiful black vest With a bright sea-blue tie at his neck I was proud of going beside my parent’s sake I smiled brilliantly like my twenty of age As my beauty compared the flowers on the streets I’ve just recalled my youth of that time, indeed This lunar year of the mouse I lack my mother She couldn’t have led children to stroll with her She couldn’t have done due to her hardship It is time for all our family on a leisure trip Mother now is peaceful in eternity realm I pray for her support to loved ones' system I pray for all of us being lucky Being prosperous and healthy...

322

Pe aripi de vise

Nicoleta Mija CV M-am născut într-o zi de vară la Brăila, atunci când toamna începe să mângâie frunzele. Din prima zi și până astăzi am călătorit în lumea cărților și mi-am bucurat sufletul cu prietenii din cărți. 1976: În altă zi de iarnă, un decembrie geros, am deschis ușa Liceului Teoretic „Nicolae Iorga” din Brăila, puțin speriată, foarte emoționată, după un concurs greu. Am reușit să ajung acolo unde am visat până atunci: într-o bibliotecă mare. În prima pauză mi-a deschis ușa profesorul și scriitorul Ungureanu Nicolae, un om adevărat, un prieten adevărat. Mulți ani am călătorit în lumea cărților împreună, mulți ani am învățat ce înseamnă o carte, ce înseamnă pentru sufletul elevilor o bibliotecă. Împreună am organizat CENACLUL LITERAR „NICOLAE IORGA” și revista „MUGURI”. 1992: Alături de un mare iubitor de Eminescu, profesorul Sorin Leu, am organizat CONCURSUL NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ „NICOLAE IORGA”. Au participat an de an elevi din toată țara care după ani mi-au scris de multe ori. Cele mai bune poezii, eseuri, povești au fost prezentate în noua revistă „Adierea” 1993: OLIMPIADA CITITORULUI,un proiect unic atunci în sistemul de învățământ, care s-a bucurat an de an de o mare participare elevi din clasele a IV-a – a XII-a. 1995: CONCURSUL NAȚIONAL „TE SALUT, GENERAȚIE ÎN BLUGI”, un omagiu adus marelui poet Adrian Păunescu. 2000: Activitate de voluntariat în cadrul Centrului de Informare și Documentare pentru Integrare Europeană și Dezvoltare 323

Parole sulle ali dei sogni

Durabilă Brăila. Proiectele derulate s-au adresat elevilor liceului, cadrelor didactice. Fondurile pentru toate activitățile liceului au fost asigurate prin activitatea de voluntariat desfășurată. Scopul acestei activități a fost acela de a forma elevi de liceu voluntari, care să înțeleagă cât de importantă este această activitate. În toți acești ani am scris pentru sufletul meu, am scris pentru prietenii cu care mă întâlneam deseori. În liceu am muncit alături de oameni valoroși de la care am învățat mereu. Profesoara și poeta Pancu Zina m-a îndemnat să public poeziile scrise pe un site. Așa a început activitatea mea în ale scrisului, alături de oameni care înțeleg importanța cuvântului scris. 2016: Femeia ominiprezentă mulier ubique, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași 2016: Pe o cruce de lumină, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Srudis, Iași 2016: Poezie și suflet, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, Volumul I, Primăvara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași 2017: Șoaptele verii, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, Volumul II, Vara, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași 2017: Cuvinte în zbor, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, Volumul III, Toamna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis ,Iași 2017: Vorbe de vis, Ciclu antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, Volumul IV, Iarna, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași 2019: Mini–concursuri cronipediene, volumul I,poezii, poeme, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis ,Iași 2019: Mini–concursuri cronipediene, volumul interviuri, BIBLIOTECA CRONOPEDIA, Editura Studis, Iași 324

II,proză,

Pe aripi de vise

C ă l ăt o r i pr i n p l o ai e Îmi place zgomotul ce se aude, Deschid umbrela să nu mă ude, Un nor pufos cu lacrimi râde. Închid umbrela, ploaia îmi place, Pic, pic, pic liniştită acum, tace, Spune zâmbind vino încoace. Plouă, ce-mi pasă, eu te iubesc, Picăturile ploii mă înveselesc, Ochii adesea mi se cam umezesc. Unu şi cu unu fac cred eu doi, Ploaia cade veselă peste amândoi, Ocolim caldarâmul plin de noroi. Îţi aminteşti cum aşteptam să plouă, Strângeam în mâini picuri de rouă, Îmi dăruieşti un curcubeu când plouă. Deschid geamul ascult ploaia, vine, Dansează printre noi şi multe spune, Florile iubirii cu drag o să le adune. Îmi place ploaia mult de când mă ştiu, Închid cartea, este deja foarte târziu, Doar un nor se scutură, este cam zurliu. 325

Parole sulle ali dei sogni

C ăl ăt o r u l Un brâu de țurțuri lipit de casă, Brazii își pleacă trunchiurile ninse, Este o noapte albă, atât frumoasă, Pe cerul rece stelele sunt aprinse. Aleargă vântul pe culmi sihastre, În soba veche se-adună mult jar, Se lipesc fulgii de nea pe fereastră, Aleargă vântul în alt ținut polar. Iarna fredonează tare o baladă, Se topesc fulgii în norii de fum, Prin codri s-adună multă zăpadă, Lenevește vântul aprig pe drum. Când cerul se-ncarcă de lumină, Se leagănă printre brazi vântul, Pe-ntinsul fantastic buciumul tună, În alba noapte a înghețat pământul. Candele-n văzduh frumos aprinse, Zboară fulgii peste necuprinsuri reci, Pe cerul nopții gândurile sunt ninse, Prin multe ierni liniștit tu mereu treci.

326

Pe aripi de vise

Un călător printre clipele tăcerii albe, Se scutură florile gerului pe geam, Adun amintirile în ale iernii mari tolbe, Lângă bradul nins mereu ne opream.

cântec fără cuvinte liniștea nopții se ascunde, prin umbrare desfrunzite, în proaspăta răcoare, respiră tihna clipei. câteva crizanteme pe masă, păstrează amintirea timpului. liniștea nopții se ascunde, peste visele adormite, în jur se cojesc zilele, nopțile, întunericul pictează umbre. peste pleoapele nopții, ascult un cântec fără cuvinte. liniștea nopții se ascunde, peste gândurile adormite, ziua stăruiește să vină, în clipele pline de culoare. pe potecile cerului stele, colorat este covorul toamnei.

327

Parole sulle ali dei sogni

liniștea nopții se ascunde, peste ramurile desfrunzite, în umbra fără ceas a nopții, lampa luminează colțurile casei. adun vise la un capăt de cer, doar un cântec fără cuvinte ascult.

Gânduri... Ascultă cântecul vântului duios, Liniștea, pacea este deplină, Stăm în curte într-un loc umbros, Amurgul peste altă zi o să vină. Se-mbracă foaia albă cu rânduri, Pe ascuns un zâmbet îmi trimiți, Adesea mai cad pe gânduri, Îmbrățișați de iubirea unei vieți. Ascultă cântecul vântului duios, Gânduri și amintiri din trecut, Mă mângâi și mă cerți frumos, Pe chipul tău un zâmbet am văzut. Un ghem de întuneric gonește ziua, În pacea îmbrățișării tale mă adormi, Din bolțile înflorite cade roua, Liniștit lângă mine și tu dormi. Ascultă cântecul vântului duios, Florile în jur sunt toate colorate, Deschizi fereastra, ești mai voios, 328

Pe aripi de vise

Soarele aruncă făcliile liniștite. Mă așez să scriu pe foaia albă, Privești fereastra mai gânditor, Timpul adună clipe multe în tolbă, Soarele se ascunde după un nor.

Pantum în liniştea pădurii Marama iernii zboară în depărtare, Soarele este orb și atât de rece, Pe pământ cad înghețate ace, Ninge, ninge tare peste pădure. Printre brazi iarna se-ntoarce, Ceasul ticăie, greu trece timpul, Flori de gheață desenează gerul, Devreme începe să se întunece. Pe vârf de munte aleargă vântul, Lemnele trosnesc tare în sobă, Streașina are o altă podoabă, Cenușa cu a înghețat pământul. Iarna mi-a dăruit o albă salbă, Cu focul stau de vorbă... se stinge, Doar căldura lui sufletul îmi atinge, Pădurea verde este atât de albă.

329

Parole sulle ali dei sogni

Vântul mai tare începe să strige, Pe vârf de munte stelele-s adunate, În liniștea nopții ceasul tare bate, Lângă casă o căprioară ajunge. Prin zăpada mare tare se mai zbate, La geam o stea rece mă veghează, Printre munți gerul aspru pictează, Îi place bucatele de mine lăsate.

Peniţa Vremea se schimbă peste amiază, Zarva zilei este tot mai departe, Ninge frumos, Luna este trează, Fulgi de zăpadă și multe șoapte. Penița aleargă pe un petic de hârtie, Clipele picură în suflet multă tăcere, Povești de ieri adunate într-o poezie, S-a topit pe geam o înghețată floare. Clipele rostogolesc ghemul amintirii, Fără cuvinte ochii tăi mă mângâie, Penița știe bine începutul poveștii, Trece pe drum liniștită o mică sanie. Pe scrinul vechi penița se odihnește, Îmbrățișați lângă o stea ne oprim, Printre stele vântul neobosit gonește, Cu șalul vechi mereu ne acoperim. 330

Pe aripi de vise

Vântul bate, bate tare în geamuri, Un fir de ger pătrunde pe fereastră, Zăpadă multă adunată pe ramuri, Șoapte de stele într-o noapte albastră. Plutește tăcut prin viscol numai un vis, Când penița încearcă ceva să scrie, Neliniștită nu se mai oprește din scris, Adună multe, multe amintiri din memorie. Pe drumul înghețat doar clopoței sună, În alb, în ger, în vis multe flori de gheață, Printre amintiri fulgi de zăpadă se adună, Coboară peste casa veche multă ceață. Vremea se schimbă rău peste noapte, Nemișcarea albă acoperă casa veche, În cuptor miroase bine, a mere coapte, Zâmbești, îmi șoptești ceva la ureche. Pe un petic de hârtie penița iar scrie, Fulgii de zăpadă se rostogolesc în vise, Sfârșitul poveștii numai penița o știe, În sufletul meu poveștile iernii sunt scrise. Acolo să dormim... ascunși printre stele, Ninge frumos, sania mai departe zboară, Penița obosită a uitat câteodată cuvintele, Ghemul amintirii încet, încet se înfășoară.

331

Parole sulle ali dei sogni

Timpul fură nisipul din clepsidră Ziua pleacă prin fumul amurgului, Atinsă de brumă, o boare mai rece, Pe rânduri scrise lacrimile nisipului, În liniștea nopții, timpul repede trece. Azi noapte m-am gândit la noi, Când din largul mării pescărușii veneau, Nisipul clepsidrei alunecă în amândoi, Valurile plecau, dar mereu reveneau. Pe țărmul mării, pustiul este stăpân, Doar valul se rostogolește peste stânci, Cu gândul la o altă vară mereu rămân, Marea aduce la mal mai multe scoici. Azi noapte m-am gândit la noi, Timpul ne fură din clepsidră nisipul, Cade și frunza, copacii sunt mai goi, Se rostogolește printre valuri vântul. Cad stele printre valurile înspumate, Un țărm pustiu, o pagină smulsă de vânt, Amintirile de valurile mării îmbrăcate, Noaptea se ascunde într-un rece veșmânt. Azi noapte m-am gândit la noi, Nisipul din clepsidră alunecă în veșnicie, Vântul fugar smulge mai multe foi, Ne-am întâlnit dragul meu într-o poezie.

332

Pe aripi de vise

Arpád Toth CV S-a născut în 12.06.1962, în Municipiul Săcele din județul Brașov, unde a locuit până în luna aprilie din anul 1975. În luna octombrie 1975 îi moare mama de cancer. În perioada 1975-1984 a avut domiciliul la bunicii din partea mamei, în satul Păpăuți din județul Covasna. Din anul 1984, din luna august are domiciliul orașul Covasna, din județul Covasna. Studii: Școala Generală nr. 4 din Municipiul Săcele, clasele IVI; Școala Generală din localitatea Păpăuți, ultimul trimestru din clasa a VI-a și clasele VII-VIII. Se înscrie la profilul silvicultură și exploatări forestiere din cadrul Liceului Industrial nr. 1 din orașul Târgu Secuiesc. A dat examenul pentru treapta a doua de liceu și a absolvit Liceul Silvic din localitatea Gurghiu din județul Mureș, promoția 1981. Este licențiat în silvicultură și în științe juridice. Activitatea profesională: Este lector formator la clasele de pădurari și de tehnicieni silvici, în cadrul unei firme de formare profesională din județul Bacău, din anul 2010. Activitatea literară: Autorul a primit premiul de merit al Fundaţiei Naji Naaman pentru cartea Queen of the Nature and Her Children, în anul 2017.

333

Parole sulle ali dei sogni

U mi l Umil stau o clipă, Sub bolta umbrită, Ea mă alină îmi pare un har. E ca o iubită, O floare-ndrăgită, Uit zilele de chin şi-amar. Nu mă satur de soare, Nu mă satur de-o floare, Mă chinuie de ani un monoton coşmar. Se uită vecinii, Se strâmbă străinii, Se scurg zilele primite în dar. Dar pădurea de fag O privesc cu drag, Prin ea mă plimb cuprins de har. Gust licoarea, Împrăştiind savoarea, Vrăjitului potir al verii. Făgetul cu-n zumzet, Şi-al paşilor umblet, Se-nşiră în aroma serii. 334

Pe aripi de vise

Cerbii se-adună, Goarnele sună, Pe poteci ascunse e ca-n rai! Privirea senină, E Iubire divină, Dar vântul îndoaie crengile şi-n mai. Crengile se-ndoaie, Inima se-nmoaie, Simfonia lor vrăjeşte clar. Iubită pădure, Faci omul să-ndure, Sălbatica viaţă, chinul amar!

Mi-e frică Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut, Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă, Mi-e frică să te privesc în ochi, Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă, Oceanul cristalinului, şi să te-ajut, Ca nu cumva să mă deochi. Mi-e frică să-ţi zâmbesc, Pentru a nu sparge sărutul furat nu de mult, Mi-e frică să-ţi vorbesc... Tăcerea-i cea mai dulce, când inima ţi-ascult. 335

Parole sulle ali dei sogni

Dar nu mi-e frică să zidesc castele din vise Şi ca pe o prinţesă să te duc la altar, Să-ţi spulber gânduri negre de coşmar, Să-ţi pun la picioare zilele mele ca dar. Dar te ajut să-ţi ţeşi visele cu mine, Cu flori brodate în iia vieţii albă, Deliciul clipelor trăite cu mine să-ţi fie o salbă, Puse la picioarele divinului ascuns în tine. Şi nimeni n-o să-l calce în picioare, Voi evapora orice clipă ce doare, Clădind un viitor din prezentul prosper, Să te am mereu lângă mine, doar sper. Că mi-e frică de sărutul căsniciei care tulbură iubirea, De melancolia zilelor care cimentează orbirea Visând spre o viaţă mai bună, ca o himeră trecătoare, Dar nu-i mai dulce nicio clipă prezentă sub soare!

D o bo r ât u r i d e v ân t Din dese groaznice gemete ale pădurii, Lupii urlă în neștire în bătaia lunii, Năpraznicul vânt culcă-n toi toți molizii falnici, Rădăcini șerpuitoare apar pe munții jalnici.

336

Pe aripi de vise

Vântul împrăștie șuvițe goale pe creastă, Furios se zguduie pământul de pe coastă. Trunchiuri se despică, se culcă și se întrețes, În vuietul pădurii... totu-i de neînțeles!

Iubiți-vă unii pe alții Iubiți-vă unii pe alții Cu vraja inimilor voastre, Îmbrățișați-vă ca frații, În valsul zărilor albastre! Căci toți îngerii vor sta cu voi Cât veți trăi pe acest pământ, Iar iubirea va curge șuvoi, Prin al Dumnezeului cuvânt! Spiritul nostru strălucește Pin puritatea-i înnăscută, Divinul viața ne-ndulcește, E doar iubire... nevăzută!

Iubirea infinită Stăpânești o lume-ntreagă Cu glasul tău catifelat, Am visat o viață dragă Să devin OM înnobilat! 337

Parole sulle ali dei sogni

Te-am iubit din tinerețe În stilul meu de-ncepător, Iar acum la bătrânețe, Sunt fiul tău ascultător! O iubire nu-i mai mare În Universul infinit, Trebuie să ai răbdare, Să te apropii de zenit. În inimă intră adânc Și-n labirintul cel ascuns, Inocent, umil precum un țânc, Găsești taine de nepătruns! Găsești ființa iubită... Nu e doar în exterior, Inima-i cu a ta unită, Va dăinui și-n viitor! Udă zilnic această floare Cu dulci cuvinte și-mbrățișări, Nu e vreun extaz mai mare De a atinge divine stări! Frumusețea mai contează Când inima ți s-a deschis? Ființa ți se luminează... Soarta te va duce în paradis! 338

Pe aripi de vise

Rahim Karimov CV Rahim Karim (Karimov) - UzbekRussian-Kyrgyz Soviet poet, writer, publicist, translator (b. 1960, s.Osh, Kyrgyzstan). Graduate of the M. Gorky Moscow Literary Institute (1986). Member of the National Union of Writers of the Kyrgyz Republic, official representative of the International Federation of Russian-Speaking Writers (London-Budapest) in Kyrgyzstan, member of the Union of Writers of Russia, laureate of republican literary prizes named after Moldo Niyaz, Egemberdi Ermatov. Honorable Ph.D. (Morocco). Laureate of the International Peter Bogdani Prize (Brussels - Pristina). Member of the International Writers Association (Belgium). Winner of the International Peace Prize named after Swami Vivekananda (India). Ambassador of the World Children's Movement for Central Asia (Nigeria). Member of the World Nations Writers Union (WNWU) Kazakhstan. Member of the World Haiku Association (Japan). Gold Prize Laureate (Ethiopia). Laureate of the International Writers Union of English Writers Award (India). „Рrominent figure of the world” (Morocco). „Author of the Year 2019” (Netherlands). „Author of the year -2019” (Montenegro). Winner of the International Dardanicа Prize (Northern Macedonia). „Author of the Year - 2019” (USA). Representative of the radio project „Uniting the world with the help of poetry” in Kyrgyzstan (Mexico). World Icon of Literature (Mexico-India). Ambassador of World Literature Motivational Strips, Oman. Ambassador of World Literature, World Academy of 339

Parole sulle ali dei sogni

Literature, Romania. The official translator of the international literary magazine ITAСA (Spain). Winner of the International Gold Certificate of Recognition (Morocco). Winner of the Honorary Diploma of World Poets „Isla Negra”, Chile. Recipient of the Certificate of Recognition at the World Competition Rosas Orquideas Poeticas (Colombia). Laureate of the International Prize „City of Galateo - Antonio de Ferrariis”, Italy. Awarded the Diploma „Trophy for the Promotion of Literature at the Global Level” (Guinness World Record) of the World Academy of Literature, the World Association of Poets (Romania).

Anniversary Sorry, my anniversary the year coincided with the World Pandemic on the spread of coronavirus. But my anniversary is not so important for me now, and it’s important that the completion of this World quarantine. If Allah suddenly asked me: “What do you want in honor of your sixtieth birthday?” I would not hesitate to answer him: “The health of the people of our Planet.”

A ge Why should I hide my age If he's all over his face. What is rich, so happy They say in such cases. 340

Pe aripi de vise

Why should I cut it, Showing disrespect to God. For giving me so many years For this I must be grateful. Thank you for every heartbeat Thank you for every wrinkle. Thank you for every gray hair. Thank you for every breath. And how many young people who have passed away in the world, In infancy, after birth. Thanks to Allah for all my years, For spring, for winter, for summer, for autumn. I donâ&#x20AC;&#x2122;t know how many years God will give me, How many years will I still admire the sun. To experience happiness with my children Admire the flowers on this Earth!

Awake everyone with everyone... How to live a rapture Wishing people happiness. Bliss drink juice In the nectar of roses to bathe.

341

Parole sulle ali dei sogni

How to live a rapture, In the dawn, the whole world fall in love. Make contact with nature And smile at the sun again. How to live a rapture Enjoy every day. And pour out my soul like rain And with each breath wake up. How to live a rapture Good, filling the world. And sing with the voice of my soul With an orchestra of delicate lyres. How to live a rapture Wishing people happiness. Bliss drink juice In the nectar of roses to bathe.

Birch grove of the first love... Lyrics The birch grove of our love I dream of a blissful white tale. Loved you, loved you The dew sparkled where the eyes were with happiness. 342

Pe aripi de vise

Eyes - currants stupefied the mind, Your lips seemed a rowan? I was buried in a pond of sweet thoughts, We were very fond of each other. Birch grove of first love Lives in the soul - the wind sways. The picture where you and I were alone Lives in my eyes: alive - everything breathes. Birch grove of white love Birch forest of first love. Birch flame of tender love Birch memory of bright love.

D r e am o f a do c t o r ? Once I heard about it, that some doctors working in the hospital, they dream about what they could have been as much as the sick. Because every bed is money. And on the question „why?”, One of the doctors answered: “To live well, we must be many sick. This is our bread, our profession, which feeds us. We also have families, children...” Apparently, the dream of these doctors came true. Today all the hospitals of the world, even the morgues are overcrowded. 343

Parole sulle ali dei sogni

People around the coronavirus will die in a circle. Once I heard about it, that some surgeons literally „get along” between themselves, to carry out the operation. There is even the cost of each operation, which surgeon is paid by the native patient ... Once I heard that dentists dream about that, to their happiness was as much as possible patients with sick teeth... Once I heard that pharmacists dream about it, that they had more buyers with recipes ... Today all the hospitals and morgues of the world are overcrowded. Only hospitals and pharmacies work ... And all doctors say: “You sit at home for us, we stayed for work for you!”. But I do not believe in a single word from them... And I wish all the doctors of the world as much work as possible, and more money and happiness! Ibo, today all doctors say: “You sit at home for us, we stayed for work for you!”.

Treatment of humanity The world is on treatment He is not only healed from the coronavirus, but also from other no less fatal diseases, like hypocrisy, heartlessness, shamelessness, betrayal, 344

Pe aripi de vise

deceitfulness, deceit, greed, intrigue ... Mankind is being healed by the Chief Physician of the Universe ALLAH! The Chambers of the Planet are overwhelmed by the sick, gives us all a useful injection Nurse - Time. Vaccine of Conscience. I wish all of us brilliantly undergo a course of treatment, and get well soon with God's blessing.

L i br a Every person must have its own internal scales. And he must be able to live by weighing your relationship with other people. Always obliged to keep the balance of his scales, We must be able to return good for good. In order not to be indebted to anyone. May God grant us all timely repayment of our debts.

New performance God is the Director of the Planet, He began to put a new play on Earth. The scenery is the same: still burning There are two spotlights in the sky - the Sun and the Moon. 345

Parole sulle ali dei sogni

The same actors are engaged in the performance, Only, behold, the events are different. The essence and idea of the play is completely different. The author of the play is Himself, the Most High. People in quarantine are all over the world, There is a struggle for survival. Every day, people die from an insidious virus, Everyone wears masks, protective suits ... Thank God this is a performance. And the performance ends sooner or later. This tragedy is about to end, Spectators of which are people themselves. And everyone will draw for themselves a useful conclusion, From this play staged by God. Creator educates us with heavenly art, We will know how to live right.

Hop e Is every kiss today a disease? Is every kiss today a death? Today, every handshake is dangerous Is every hug an alarm today?

346

Pe aripi de vise

Is every person in doubt today? Is there a question in every person today? Today, everyone is disrepair? How is every person precarious? I believe in a favorable outcome: God willing When every kiss becomes health. When every kiss becomes life. When every handshake is happy!

Prayer Oh God, have we really lived in the world for so many years to become victims of some kind of virus one day. Devoted their whole lives to establish themselves, Declare ourselves about what we are capable of. We have become scientists, writers, artists, We have become doctors, educators, engineers. Achieved success in other industries and fields. We have become composers, singers and artists. Is our price ultimately a virus Have we really tried in vain for so many years. Are all our efforts gone to waste. Really our prayers will not be heard.

347

Parole sulle ali dei sogni

Please don't let Humanity perish so easy Due to the virus invisible to the eye. You know how to award for labor, merit. Save us with your pity, mercy. After all, everything is in your hands. Itâ&#x20AC;&#x2122;s hard to look at the afflicted. Itâ&#x20AC;&#x2122;s hard to see how people die in hospitals. Keep all of us from this insidious virus, Give us a chance to survive this difficult time for us.

348

Pe aripi de vise

Enzo Santese CV Enzo Santese è di Trieste, dove risiede e lavora; svolge un’intensa attività di promozione culturale nell’ambito della letteratura, del teatro e delle arti figurative. Iscritto all’Ordine dei Giornalisti, si interessa da anni di problemi della comunicazione radiotelevisiva; critico d’arte, poeta e scrittore, ha al suo attivo numerosi interventi su quotidiani e riviste. Organizza diversi eventi culturali e dirige alcuni Festival di poesia (Poetando di Pordenone e Trieste, Festival del pensiero in / verso di Venezia, Festival della Poesia del Mare di Fiume in Croazia, Isola in Slovenia, e Trieste). Scrive da vari anni testi per il teatro, la radio e la televisione (Tele Capodistria e Rai); la sua bibliografia comprende oltre un centinaio di pubblicazioni, divise fra le traduzioni degli autori classici, greci e latini, libri di poesia, narrativa e saggistica e monografie di artisti contemporanei. È componente dei PEN Scrittori di Trieste. Fa parte della sezione italiana dell’A.I.C.A. (Associazione Internazionale dei Critici d’Arte); ha progettato e curato numerose rassegne d’arte contemporanea, personali e collettive, in Italia e all’Estero (Austria, Croazia, Francia, Germania, Inghilterra, Polonia, Ungheria, Slovenia). Ha fondato e diretto la rivista d’arte e cultura contemporanea “Check Point”. Le sue liriche sono raccolte nei volumi: Diapason, 1976; Cromie Lente, 1982; Sentieri di sommacco 1990; Velature emotive, 1992; Piani di volo, 1996; Chicca ascolta, 1999; Meridiani capovolti, 349

Parole sulle ali dei sogni

2001; Verdeacqua - versi in trasparenza, 2003; Orizzonti rivelati, 2004; Cenni e silenzi, nei ritmi della poesia, 2007; mareAmare, 2009, Salendo per luce prima, 2010; Parvenze difformi, 2012; Lâ&#x20AC;&#x2122;abito della vita, 2016; I luoghi e i sensi, 2018.

Ipazia sull'altare* Preraffaellita il tono, chiaro l'intento di porre sull'altare il paradosso di donna che paladina dell'ascolto apre orizzonti di mente e di natura in anime pronte a cogliere il pregio della diversitĂ in voce dissonante e spirito libero da vincoli e convenzioni. Charles sa accarezzare il corpo con sguardi leggeri e proiettati sul ruvido stridĂŹo di nudo e sacro in un tempio illuminato dalla chiara logica del pensiero sospinto a mete di ragione troppo distanti da fissi e immobili stalli del consueto. * Il riferimento Ă¨ all'opera Ipazia (1885) del pittore preraffaellita Charles William Mitchell

350

Pe aripi de vise

In cerca del vero Cambiamo il volto della veritĂ e maschera sarĂ immutabile come diaframma che cela il dato. Nell'arcano giro della fortuna resta impigliato il dentello del ricordo che ci sprofonda nella storia di ieri quando spavaldi paladini del nulla abbiamo barattato la coscienza con pochi spiccioli di effimera gloria. Ebbene adesso conosciamo il vero e lo poniamo sulla bilancia esatta che equilibra il detto pensando al tempo infame del docile cenno di assenso a imprese degne di rampogna.

Nizza dal castello Le immagini di Caroll fermano nellâ&#x20AC;&#x2122;istante il tempo lungo di un ricordo mosso dal pensiero fino al Castello avamposto di meraviglie consegnate a una temperie che si fa capsula di gioie regalate allâ&#x20AC;&#x2122;uomo da un Dio generoso di forme seducenti, aria vivida, luci calde discordanti dal buio nel chiaroscuro dei tempi. 351

Parole sulle ali dei sogni

I doni d’aria, cielo e terra chiedono devozioni diverse, suggerite anche da un morbo positivo istigatore di pensiero in un’era rivolta tutta a quanto sta fuori e poco incline a godere dei paesaggi di un’interiorità sollecitata a dire cose vere nella giornata indotta a solitudini inquiete ma sane.

Verso il consueto Nel dedalo di passaggi e nell’intreccio sovrapposto di scale scruto l’aria di viaggiatori chini sul giornale che vibra al rollio delle carrozze, vincono il tratto della solitudine gettando lo sguardo allo schermo del telefono che squilla. Intanto sfila in prospettiva la geometria parallela dei binari come piste di avvio a incontri di cose e persone inattese come dono della sorte in tempi di generosità rara.

352

Pe aripi de vise

La chapelle e il cielo Delle reliquie resta solo il ricordo negli annali per dire quanto grande il re e quanto sorgente emotiva il segno di una Passione comprata per la meraviglia di un monarca custode di sacre testimonianze di Cristo mandato a morire sul Calvario. Lo spazio trafitto dai raggi del sole attraverso i vetri di mille colori che portano luce sui volti estasiati di pellegrini poco accorti del sacro e concentrati in strumenti di ripresa accesi sulla necessitĂ di protendere nelle case l'incanto di pareti trasparenti che narrano presenze e storie da libri di sapienza antica nello slancio gotico tra terra e cielo.

Palma da venezia Micromega Ă¨ giardino di parole, musiche e colori impressi su sguardi lanciati spesso dietro lenti pensate da Roberto a ponte su nasi pronti a catturare anche il profumo di forme e frasi in mezzo a gente che parla e ascolta. LĂŹ Ă¨ il passaggio di mano per un dono festante di simboli la palma avvoltolata 353

Parole sulle ali dei sogni

in spirali di verde scuro si apre lenta lenta quasi a saggiare la luce piena e dare illusioni di sorsate leggere di clorofilla quando il tavolo dâ&#x20AC;&#x2122;Alexandra di carte sconnesse reclama urgenza di spazio chiaro in mezzo a faldoni di legge con vitali auspici di Antonella, poetica guardiana di un piccolo miracolo nella natura dâ&#x20AC;&#x2122;arecacea* che avanza verso il cielo incurante di terrene cure. Le palme appartengono alla famiglia delle arecacee

A c qu a ac q u a Le radici affondano nelle vene profonde di una terra dove i sassi frammisti a ghiaia parlano di tempi percorsi da scorribande di uomini tesi sempre a catturare il senso di un patrimonio di cose dominante sulla dote di pensiero e cuore. L'acqua Ă¨ duttile in forza e leggerezza lambisce nel fluire calmo di un'andatura 354

Pe aripi de vise

che scava quando accelera e abbatte muri inutili ostacoli sulla corsa di ondate sospinte in un'inarrestabile avanzata ipogea. E intanto sopra dove il mondo vive e pulsa c'è chi nuota nelle pieghe di un giorno avaro per la sete e per le attese di futuro.

A Ma r i an n a Nell’universo di lettere incise e immagini impresse ti muovi con leggerezza che sa rendere lieve il tono più austero e bello l’incontro più casuale. Lo scorpione ha in te attutito le chele d’attacco e assunto slanci e forze di frecce come sagittario vero. E orizzonti di felicità inscritti nel libro dei desideri sicuramente avranno speculari corrispondenze nella vita d’ogni dì.

M a mm a i n i c o n a Nell’universo di lettere incise e immagini impresse ti muovi parvenza che sa rendere lieve il tono più austero 355

Parole sulle ali dei sogni

e bello l’incontro più casuale. La memoria ha in te attutito le punte del vivere e assunto slanci e forze di sentimenti veri tenaci nel tempo dell'anima. E orizzonti di felicità inscritti nel libro dei desideri che hai scritto per noi ancor bimbi attenti alle carezze sicuramente avranno speculari corrispondenze nella vita di oggi.

Cattedrale in fiamme Eravamo muti in mezzo ai clamori di giovani vocianti e felici in fila davanti al portale aperto nelle intermittenze della regola sui flussi moderati. Guardavamo la guglia inerpicata in un cielo potente a dire che dio era lì vicino vicino ma si è distratto per un attimo e lingue di fuoco hanno ingoiato tetto e pinnacoli in un lunedì 356

Pe aripi de vise

di passione anzitempo che i calendari segneranno come giorno dannato dal fuoco per il conteggio di mesi dove la cattedrale rimessa a nuovo farĂ vibrare le vetrate di canti a esorcizzare le potenze di fuochi ingordi divoratori seriali. Siamo ancora muti nel percorso ripetuto di immagini rivelatrici di magie onnipotenti che riducono a nulla grandezze di eternitĂ solo presunta. Parliamo sotto voce vedendo nel silenzio della notte gli stessi fuochi aggressori del sacro disseminato di ustioni nelle navate che ora respirano il cielo senza interferenze di soffitti fragili fragili, pronti a trasformarsi in macerie fumanti.

357

Parole sulle ali dei sogni

358

Pe aripi de vise

Lenuş Lungu CV Fondatore di due riviste letterarie: Cronos e Taifas letterarie. Ho un sito letterario Cronopedia, editore di riviste e giornali italiani. Redattore, coordinatore Italia. Fondatore di un'associazione non governativa Associazione internazionale Caffe Letterario Promotore culturale Italia. Libri: Passeggiando attraverso i miei sogni; Amiamoci in autunno; I fondatori della lingua rumena. Sono apparsi vari giornali e riviste dal paese e dall'estero: scarabeo del Colorado; Il momento in Italia; Giornale Strehaia; Steaua Dobrogei; Emigrantul.it; Pensieri e parole; Poesis.it; Associazione culturale, casa editrice; Associazione delle promesse sociali; Congrega letterari, numerosi premi letterari: Premio 3 premio letterario Sicilia; Diploma di eccellenza poesis letteraro, ecc. Coordinatore del progetto „Il sogno di uno scrittore diventa realtà” - libri d'autore dell'autore. Volume di antologia „Sorella India” dedicato alla raccolta di fondi per organizzazioni non governative nella Repubblica dell'India, Carlos Grianoppa, Sicilia 2017, 2019.

359

Parole sulle ali dei sogni

B a l l ar e Le mie parole ballano nei colori dell’arcobaleno le rime timide volano sulla folata di vento tra le sue ali respiro i colori del cielo nell’odore di un giglio bianco ogni verso dell’amore ballare con i sospiri della luna bacia l’anima in cui dorme il tuo silenzio e le tue labbra si toccano leggermente con un tramonto i nostri passi allo stesso ritmo distrutto dal tuo sorriso chiudo gli occhi e tutto sospeso nel tempo.

nostalgia Gocce di nostalgia Cado tra le mie parole le tue comodità in un sorriso sulle lacrime della luna 360

Pe aripi de vise

mi hai lasciato sogni solo per colpire le stelle al mattino dammi il tuo bacio nel vento addio prima del tramonto sarai come la brezza che viene dal mare calmo e la tempesta scoppierĂ impronte digitali sulla sabbia.

N u do Respirando in silenzio sussulta vuoto all'esterno, vuoto all'interno dietro finestre chiuse. la mia mente, con i pensieri e storie vissute flusso in sequenze immagini distorte galoppa come un cavallo con la testa libera, per sognare a niente e niente rimane vuoto con la dura realtĂ della vita tutti i giorni.

361

Parole sulle ali dei sogni

Sussurri Flusso di sussurri in linee silenziose anima vissuta nel tempo dimenticato sogni illuminati della luna il brivido del silenzio mi parla in versi e la mia vita sarĂ poesia.

Desiderio Non puoi andartene come dimenticare tutto nella notte non importa quanto possa sembrare facile estinguere una stella e rimani sotto le palpebre estinguere la luna amara con una nuvola colora il mio silenzio su un sorriso che Ă¨ uscito per nascondere il mio dolore Sto perdendo di notte di notte ti perdono ti nascondo tra le coste 362

Pe aripi de vise

che mi mancano mese amaro quando tutto quello che voglio Ă¨ rosso brillante non voglio perderti nel mondo esterno rimani invariato rosso invisibile.

Fantasie Mi sto fermando allâ&#x20AC;&#x2122;ombra di una stella e sto perdendo nel cuore della tua canzone immagini della luna fantasie di parole vestito di colore notte al gusto di pistacchio la tua voce cristallina mi ha vestito nel mare i venti dei nostri sogni piccoli tocchi segnale acustico.

363

Parole sulle ali dei sogni

Ti aspetto Apro in silenzio la porta, scendo le scale quando si riposa il sole al di là del mare, ti aspetto nelle tardi ore lì, dove posso incontrarti lontano dal mondo e ti ascolterò nel silenzio infinito di un solstizio senza parole, piena zeppa di amore e ti seguirò nella luce di un pensiero in un giorno senza velo lì, incontrerò il tuo volto ed i tuoi occhi mi parleranno di te, le mani racconteranno inutili storielle e i tuoi dolori saranno anche i miei. è tutto magico, è tutto silente, mentre le nostre anime si accarezzeranno.

364

Pe aripi de vise

Ti ho visto Ti ho visto calpestando il mio cuore tagliando le mie speranze nascosto ho sentito il pianto scivolando giĂš per le mie guance ho sentito il mare rompendo le loro onde il vento spazza il fogliame grandi alberi la mia anima soffre di un sorso di felicitĂ ho sentito il mio cuore battere il mio respiro diventa piĂš forte chiudendo gli occhi Ho visto il mio amore sotto le ceneri del desiderio tra le macerie del tempo.

L a t ua l uc e Fammi entrare nella tua anima sentire la tua luce su di me nella quiete della notte 365

Parole sulle ali dei sogni

in un sogno a vela sulla tua pelle in un mare di silenzio intrecciato con vecchi colori la nostra voce Ă¨ senza fiato.

S o gn i pr o i b i t i Sogno, mi illudo ti bacio il respiro quando il tempo si Ă¨ fermato e le tue labbra portano l'oblio il tuo calore una raffinata sinfonia in un sussurro nella sua voce sulla bocca di un desiderio in un ritmo che attraversa l'anima vibra, soffia, brucia in una lingua di fuoco che terremoto di notte.

366

Pe aripi de vise

Ioan Muntean CV Născut în oraşul Pâncota (1956, 7 ianuarie), Arad, copilărit în Târgu-Jiu, Gorj, adolescent în Breaza, Prahova, stabilit în final în Braşov. Militar de carieră de la 14 ani până la pensionare în 2000. Am cochetat cu poezia şi proza de pe băncile liceului cantemirist, apoi în şcoala şi cariera militară am fost alternativ creator, recitator, organizator de activităţi culturale. După pensionare, începând a cunoaşte tainele internetului şi ale lumii virtuale am devenit administrator de reţele sociale şi pe rând redactor, tehnoredactor şi editări de cărţi şi reviste. Am tehnoredactat, editat şi publicat online circa 350 de titluri de cărţi şi reviste pentru Biblioteca Cronopedia (pe care am conceput-o împreună cu Lenuş Lungu), din care cam jumătate au fost şi tipărite. Încă de la lansare am fost redactor şef al revistelor Cronos – peniţa de aur, izvor de cultură (din martie 2013) şi Taifas literar (din noiembrie 2015), în care periodic am publicat parte din creaţiile mele poetice. Am editat şi tipărit 25 de antologii şi cicluri antologice (unele în 3-4 volume): Priveşte visând, iubito (2015), Antologia poeţilor români contemporani din întreaga lume (2015), Zborul frunzelor din ceruri (2015), Amprente temporale (3 volume, 2011, 2013, 2014), Femeie omniprezentă (2016), Cuvinte pe aripi de gând (românofranceză, 2015), Cuvinte sculptate (2015), Pe o cruce de lumină (2016), Ziditori în abstract (2019), Anotimpurile cuvântului (2019), cilul Metamorfozele naturii – simfonii albastre (4 volume, 2016367

Parole sulle ali dei sogni

2017), Mini-concursuri cronopediene (2 volume, 2019), Fluturaşi isteţi (2017), România – eterna poveste (3 volume, 2017-2018). La acestea se pot adăuga colecţiile Vieţile Sfinţilor, Origine nume, Rugăciuni, Acatiste, paraclise, canoane, zeci de cărţi de autor (versuri sau proză).

Eram cândva alături (vis temporal) Totul s-a sfârşit!... Coardele timpului au îngheţat pentru mine şi tărâmul relaxării e pustiu... Amintirile mi se preling oaselor desperecheate... Cândva, la o scară temporală poate, undeva, la un capăt de Univers o raţiune post-umană îmi va pătrunde amintirea contemplativă căutând prin amintiri ecoul inceputului, repercutat îndelung în vidul memoriei celeste. Va regăsi atunci sub frunze ruinate de rugina anilor galactici o amintire a Timpului, un fulger de iubire ce luminând un cer al spaţiilor oarbe... pustii... a născut gândul Destinului... gândul meu de... Eram cândva alături, dar... Ciocnirea fusese inevitabilă, era întrun fel apriori. Inerţia unui război al Lumilor ne azvârlise într-un colţ de Univers, undeva unde planete verzi se înfăşurau haotic în jurul unui soare portocaliu, al hăurilor de portocaliu. Ţinându-ne, păşeam printre aceste ruine ale unui început imprevizibil încă... Păşeam la rândul meu haotic, când Fascinaţia, obtuză, dar persistentă, se exercită în creierul meu obosit de Timp. Provenea din alte spaţii, deosebit legiuite şi totuşi atât de familiare simţurilor mele... 368

Pe aripi de vise

Cu siguranţă că toate acestea nu sunt decât rodul rănilor suferite în toiul luptelor, însă totul părea atât de logic, de real, încât de acolo, din străfundurile hăului în care odihneam, vedeam: se apropia. Într-o linişte singuratică până la durere şi în acelaşi timp oarbă... Nu spunea nimic... Se apropia şi atât. Era sfâşiat pe toate părţile, pătruns de un indefinit număr de culoare întortochiate, prin care zăream, întrevedeam ce era dincolo... Dincolo, în urma Lui! Se apropia lin, picurând parcă, ostenit... Se apropia şi mă privea ţintă, mă hipnotiza. Orice încercare de a mă feri din drumul său era zadarnică. Intevitabilul TREBUIA să se producă, iar ciocnirea... ciocnirea ne va distruge... trebuia să ne... Era aproape, nebănuit de aproape şi totuşi mai avea încă mult de parcurs până la mine. Acum vedeam clar ce era Dincolo, în urma Lui: vedeam nimicul! Un început de nimic din care deabia apoi avea să renască o nouă EXPLOZIE. O explozie eternă, fără sfârşit şi fără început, plină de spaţii... dar Atemporală. Pentru EA timpul nu avea putere de pătrundere. Şi nu avea, pentru că EL se apropiase, îşi trăsese ultima suflare iar imensul său Trup se prăbuşise... se cufunda ireversibil în Mine... TIMPUL MUREA... Timpul... pentru totdeauna?! Urmă Tăcerea. O tăcere imensă ca bolţile unui Univers de nepătruns. Şi peste ea un ecou. Un ecou imperceptibil prin puterea sa de a se repeta, dar pe care EU îl descifram de fiecare dată: era ecoul ultimelor Sale sclipiri de viaţă, ecoul a ceea ce nu trebuia nicicând să moară! Iar eu, Spaţiul cu infinitele-mi dimensiuni eram silit şi aveam obligaţia morală să-L port în Mine, să-L dăruiesc urmaşilor mei, precum şi 369

Parole sulle ali dei sogni

predecesorilor mei... pentru că totul era atunci posibil, doar EL murise... ... Din Trupul Timpului un nectar al Spaţiului aţi tânjit şi v-aţi războit cu însuşi Universul pentru EL! Acum beţi-l, când amintirile prins-au să se-ngroape. Beţi-l îndulcit cu sânge şi cu moarte. E MULT ŞI PENTRU TOŢI! Doar Timpul nu mai este. Voi v-aţi vrut stăpâni pe Univers şi V-aţi robit pe veci statorniciei. Aveţi tot spaţiul, dar aţi uitat CE-I UNIVERSUL! ... Şi mă gândeam că totul a pornit atunci când în neguri îndepărtate ale unui început un Om a azvârlit cu o piatră întrun semen al său...

2 poem bărbatul iubeşte lumina muzicii sale femeia e un film ca o prindere cu viaţa orgii de aur în jertfe antice sentimentul lui prin vămile ei precum fiara cu pieptul greu cântă din ochi orbind femeia ea dăinuie capcana în care el iubeşte

3 trei dragostea lui pentru dezlănţuite iubiri este atât de mare încât inima lui în amurg se topește pentru ea 370

Pe aripi de vise

până în noapte iubind atunci când el departe de ea îmbrăţişează şi sărută până în zori un trup de-o frumuseţe visată vă întrebați în minte cum el vede şi intră şi tot ce face e timp de așteptări pentru moment când ea spune da

4 p at r u altă lume nemărginită şi acum vezi pieţe largi mulţimea se-nghesuie pentru că trebuie să fie din nou o eră nu-mi place lutul din jurul gâtului meu n-am văzut văzut oraşe în oraşe un chip ciudat şi o căsuţă poştală

371

Parole sulle ali dei sogni

cu vorbe ca să nu pierd astrele ce fac suflete din cauza motorului suflu şi respir oxidat cu degetul

5 ci n ci dar zburătorului i s-a ridicat vrând să-şi încheie drumul cu talpa piciorului stâng pe sabie cu capul atuuI orei nenăscute cu stropii deîmpărţit cu vederea doar nu trebuie să înteleagă lumea neatinsă într-o baltă fără fund şi scoarţa trunchiului tău să se adune în vremi trecute un vis de săptămâni încurcat şi cârtit din mâzgăleli pe geamul autobuzului alese de oameni ai iubitei cu un verde potir ca o floare de pictor

372

Pe aripi de vise

6 şase vremea doamne fereşte îmi venea devreme peste bolţi aprinse de anotimpuri mă fascina de-a dreptul din apa botezului şi cu biserici diavolul deşi n-am înţeles niciodată vreunul cu limba nu pare ca toata lumea vrea să termine un vapor un cuvânt ca atunci timpul adun toate aceste păsări ce reprezintă un fel nevăzut de oraşe oraşe de un verde potir ce se ştiu ca tine aşa de cuvioase

373

Parole sulle ali dei sogni

7 şapte poezii din mari aşezări de piersică frumoasă precum se voiau vândute pe oameni contemporani zămisliţi din migrările norilor se şterg curat cu exactitate heraldica a fructelor domnişoara mea

8 o pt mersul aşa trece prin minte atunci şi l-au furat precum un cal încordat totu-i aici înfricoşător şi nu l-am cunoscut prea ţipător de lumină şi scriu cu apa botezului care iubise mult deşi n-am găsit cuvinte dar cu privighetorile ce scriu lucrurile merseseră bine 374

Pe aripi de vise

şi şterg curat cu biserici suprapuse ca-n fresce cojile de bătrâni încât să nu fie lacrimi căci ea este şi voi sunteti capătul de la răsărit vultur am văzut scris undevă departe fără să îl ştie pe el crângul

11 plăceri am o plăcere deosebită să pot zbura dedesubt şi să împrăştii caii ţăranului ce protejează viitorul fără să scoată dintr-însul bucurii şi noi felinare să rătăcească pe degetul ce mă iubea

375

Parole sulle ali dei sogni

12 degete degetele mele frumos se mântuie noaptea când stau pe stânci cu timpul şi-ţi mai număr şi atunci matematic din cupolele uriaşe ce te alcătuiesc în cuvinte de culoare câteodată rugăciunea curgea inspirată şi scriu în penumbre cum împiedică credinţa oarbă care abia o fredonez şi autorii vremii trecute mânuiesc un troc

376

Pe aripi de vise

Gabriela Mimi Boroianu CV Născută la data de 13 iunie 1967, în orașul Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, absolvă liceului în anul 1985, publică primul volum de poezii intitulat „Cântând iubirea” în anul 2014, urmează apoi „Balada iubirii” în 2015, „Jurnalul unei muze” în 2016, „Efemeride” în 2017 și „Nostalgiile cuvintelor” în 2018. Este publicată în mai multe antologii: „Cioburi de vise I” – Editura Stef 2013, „Toamna 2013” – Editura Editgraph 2014, „Iubirea dincolo de vis – Editura StudIS 2014, „Privește visând, iubito”, – Editura Editgraph 2014, „Din livada înflorită a iubirii” – Editura EMMA 2014, „Mama” – Editura Autograf MGM 2014, „Perlele Domnului” – Editura Autograf MGM 2014, „Zborul frunzelor în ceruri” – Editura Editgraph 2015, „Căpuşa” – Editura Rotipo 2015, „Poezii de primăvară” – Editura Rotipo 2015, „Poezii de vară”, – Editura Rotipo 2015, „Poezii de iarnă” – Editura Rotipo 2015, „Poezii de toamnă” – Editura Rotipo 2015, „Fiori de taină” – Editura VITAL Prevent Edit 2015, „Satule izvor de dor” – Editura Rotipo 2015, „Surâsuri înlăcrimate” – Editura Vital Prevent Edit 2015, „Cuvinte pe aripi de gând” – antologie româno-franceză – Editura Inspirescu 2015, „Prietenii literare Drobeta Turnu Severin-Baia Mare Editura Ioan Romeo Roşiianu 2016, „Femeie omniprezentă” – Editura StudIS 2016, „Nu mă uita” – Biblioteca Albanezul Amanda Edit Verlag 2016, „Pe o cruce de lumină” – Editura StudIs 2016, „Poezie şi suflet” Ciclul „Metamorfozele naturii-simfonii albastre” (primăvara) – Editura StudIs 2016, „Şoaptele verii” Ciclul „Metamorfozele naturii-simfonii albastre” (vara) – Editura StudIs 2017, 377

Parole sulle ali dei sogni „Cuvinte în zbor” Ciclul „Metamorfozele naturii-simfonii albastre” (toamna) – Editura StudIs 2017, „Vorbe de vis” Ciclul „Metamorfozele naturii-simfonii albastre” (iarna) – Editura StudIS 2017, „Jurnal de călătorie” vol 1 – Editura Kitcom 2017, „Jurnal de călătorie” vol.2 – Editura Kitcom 2018, „Clepsidra cu sentimente” – Editura Emma Books 2018, „Jurnal de călătorie” vol 3 – Editura Kitcom 2019, „Mini concursuri cronopediene” vol 1 – poezii, poeme – editura StudIs 2019. Deasemenea colaborează cu mai multe reviste: „Cronos-penița de aur”, „Taifas literar”, „Amprentele sufletului”, „Mantaua lui Gogol”, „eCreator”, „Terra Grifonis”. „Bogdania”, „Cafeneaua politică şi literară”, „Dor de Dor”, „Confluențe Literare” (on-line), „Constelaţii diamantine”, „Singur”, „Arca lui Noe”, „Amfitrion”, „Caligraf”, „Hyperion”, „Lumina”– revistă transfrontalieră, „Vorba noastră”. Premi şi distincţii: Premiu acordat de Editura Stef pentru activitatea literară şi contribuţia adusă la realizarea antologiei „Cioburi de vise” 2013; Menţiune la „Concursul internaţional de poezie „Alexandru Macedonschi” sub egida USE Craiova editia I 20.06. 2015; Premiul III la concursul la Concursul naţional de poezie, proză, eseu, reportaj, epigramă, artă plastică „Dropia de aur” editia a-III-a august 2015; Diplomă de excelenţă acordată de Fundaţia Culturală Lumina cu ocazia comemorări poetului Mihail Eminescu – 15.06.2015; Premiul „PORNI LUCEAFĂRUL” – Festivalul internaţional de literatură „Mihai Eminescu” România ediţia XXVI-a 2016; Diplomă de excelenţă pentru promovarea operei eminesciene – Academia de ştiinţe a Moldovei Institutul de Filologie; Premiul III la concursul de poezie „Memoria slovelor” ediţia II 2016; Premiul Orfeu – Societatea scriitorilor Danubieni Festivalul european de literatură SENSUL IUBIRII Ediţia XVIII 2016 Drobeta Turnu Severin; Diplomă de excelenţă – pentru promovarea culturii române Biblioteca Judeţeană „I. C. Bibicescu” Mehedinţi ZIUA CULTURII NAŢIONALE 15.ian. 2017

378

Pe aripi de vise

Barca fericirii Barca fericirii-i ancorată-n mal Însă soarta-i mare în furtună, Se-nvolburează aprig, val cu val, Și-ntre noi obstacole adună. De la mine pân' la barcă pași sunt doi Însă soarta-i mare agitată, Dau să intru-n apă, mă trag înapoi, Barca mea-i aproape răsturnată. De aş prinde-o clipă calmă, numai una, Să pot s-ajung și-n barcă să mă sui, De m-aş lupta cu soarta-ntotdeauna, Zâmbind aș face-o, și-aş spune orişicui: În barca fericirii de-ai urcat Furtunile-s mai simplu de-nfruntat!

D e do r Îmi cade cerul peste pleoape Și-atât îs norii săi de grei... C-adună revărsări de ape Ca-n ploi să-nece ochii mei.

379

Parole sulle ali dei sogni

Când li se stinge-n zorii lumina O flacăra-n suflet se-aprinde, Tu ești cel care poartă vina! – Vrea cineva? Aş vrea-o-a vinde. Să ardă-n alt suflet pârjol, Al meu să se însenineze, Furtunile să-mi dea ocol Ochii din nou să-mi lumineze! Dar nu găsesc cumpărător... Sunt jertfă-n flăcări unui dor!

Să nu mai fie Cumva în cer, la îngeri, de m-oi duce Să mă aduni din vorbele nespuse Și din beția nopților apuse, Să mă respiri când doru'-o să te-apuce! Când Luna s-o trezi în dimineață Să-i prinzi o rază de pumnul mâinii stângi, S-o-nmoi în lacrimile ce le plângi Ca-n dansul ei să mă întorci la viață. Și alergând desculț prin câmpul cu trifoi Cu brațul pregătit să mă apuce, Să ne-mbătăm cu-aroma toamnei ce se duce Să nu mai fie explicații între noi. 380

Pe aripi de vise

Și de-ai să vrei să mă păstrezi mai mult, Să-mi sângeri buza dulce cu-n sărut!

A m j u r at ! Și-a adunat durerile-n ceaun Fierbându-le la foc mocnit de jale, Afurisită soartă, stai să-ți spun Mi le-a vărsat pe toate mie-n cale! Condimentat din plin cu supărări, Mult prea sărat de lacrima amară, Mi-a înecat tot sufletu-n ocări Făcându-mi bucuria să dispară. Și ca rețeta să-i fie completă Tuna și fulgera cu vorbe grele, De parcă singur eram pe planetă M-a „binecuvantat” din plin cu ele! Mi-a opărit picioarele-n necaz, În genunchi să cad și drumul să-mi sfârșesc, Dar i-am jurat c-am să visez și treaz Și nu renunț nicicând să te iubesc!

381

Parole sulle ali dei sogni

Singura vină Mi-ai risipit privirea-n portativ Cu ochii tăi adânci de fiica ploii Şi-arând în gânduri timpul relativ Ai încolțit semințele nevoii. Şi-ai prăvălit de sus cerul senin S-adapi speranțele să prindă viață Punând o picătură de venin Aprofundezi senzația de dulceață. Cu trandafirii înfloriți pe buze Dai foc la vise, noaptea să mi-o ardă, Și-apoi zâmbind șăgalnic îți ceri scuze Lăsându-mi ochii-n ochii-ți să se piardă. Mă modelezi ca pe o plastilină Căci mă topesc sub ochii tăi de ploi Și cum se face că n-ai nici o vină Când toate vrei să le-mpărțim la doi? Sunt eu mai mult al tău căci tu mie nu-mi ești, De toate câte sunt doar eu sunt vinovat, Și inventezi pedepse ca să mă chinuiești Când singura mea vină este că sunt barbat!

382

Pe aripi de vise

Bobița de lumină Bobița de lumină îmi tremură pe geană, Ar vrea să plece-n lume și să găsească lacul Unde se strâng bobițe plângând o altă Ană Ce s-a zidit în suflet aparținând de altul... Bobița de lumină de azi nu-mi aparține, Mi-ai stins-o c-un cuvânt ce glumă nu era Şi-ai risipit iubirea în mii și mii fărâme Și n-are cine-n urma din cer a o-aduna...

Și de ți-aş povesti Și de ți-aş povesti nu mi-ar ajunge viața Și nici oceanul maluri n-ar avea să cuprindă, Cuvântul ce din somn trezește dimineața Și soarele cu un zâmbet ar putea să-l aprindă! Și de ți-aş povesti ar trece marea dealul, Cărunta frunte munții încet ș-or apleca, Pe doruri risipite să îi sărute malul Când vorba mea duioasă glasu-şi va ridica; Și de ți-aş povesti de-o inima ce bate Când numără nisipul ce curge din clepsidră, Că până sus, la ceruri, ecoul ei răzbate Cu toate că-i ascunsă-n a pieptului firidă; 383

Parole sulle ali dei sogni

Și de ți-aş spune toate ascunsele mistere, Ce viselor dau viața și le ridică-n zbor Purtându-le ofrandă, doar cerului Venere, Căci inimii nebune din lacrimi bat zăvor; Și de ți-aş spune focul ce s-a aprins să-mi ardă A liniștii câmpie, al bucuriei lan, Ce-a ochilor lumină în lacuri vor să-mi piardă Căci dorurile mute s-ar tot rosti în van. Și de ți-aş povesti s-ar sătura și timpul Și-n vălul nemuririi ne-ar înveli-apoi, Ar prăvăli din ceruri pământ făcând Olimpul, Doar ca să uite-o clipă dorințele din noi; Dar am să tac, ca noaptea ascunsă după umbre, Căci amăgirii azi nu vreau să-i dau tribut, Vreau să-mi păstrez speranța și nu vreau gânduri sumbre Vorbindu-ți de ceva ce să am aș fi vrut...

Eu rămân Mă purta pe brațe vântul dorului, Rătăcind pe drumuri să te întâlnesc, Dar ascuns, departe,-n umbra codrului N-ai lăsat un semn drumul să-l găsesc.

384

Pe aripi de vise

Se strângea în suflet suspinul amar Căutând în vise locul unde ești, Cum să-l aflu însă n-am avut habar, N-am aflat tărâmul unde locuiești. De-ai ști ce de lacrimi ochii mei au plâns... În batistă cerul nu le-a încăput; Pe-un drum lâng-o apă am vărsat ce-am strâns Și-am rămas acolo că mult mi-a plăcut. Pătura de iarba ce-nvelea câmpia Luna ce în valuri fața-şi ascundea Nepătrunse taine născând feeria O frunză ce-n cântec jalea şi-o doinea. Și cu ele una, eu am devenit Răsăritul zilei într-o zi de vară Ploaia ce revarsă dorul de zenit Tot sperând iubirea-n cale să-i apără. Dar tu ești departe, parcă în alt timp Și nu este-o cale muntele să-l treci. Eu rămân o ploaie în ăst anotimp, Tu rămâi o toamnă desfrunzind poteci.

385

Parole sulle ali dei sogni

Numa-n vis Aseară m-a purtat luna de mână Și la fereastră ți-am făcut popas Căci gândul meu cu gândul tău se îngână Și-n așteptare clipele-au rămas. Nebun se naște-un dor în răsărit Și-n părul auriu rază se-aşează Dar dormi... și nu vei ști că am venit. Un suflet ce-n tăcere te veghează. Când fir cu fir clesidr-a numărat În bobul de nisip clipa ce-a trecut, Un vis din somnul tău eu am furat Și lacrima ce geana ți-a durut. Și mâine seară iar am să mă-ntorc, Să-ți veghez somnu-n răsărit de lună, În gândul tău eu doru-am să mi-l torc Că numa-n vis putem a fi-mpreună.

386

Pe aripi de vise

387

Parole sulle ali dei sogni

Cuprins Cuvânt Înainte __________________________________________ 5 Foreword ______________________________________________ 6 Parola prima____________________________________________ 7

Mario Grasso ______________________________________ 9 Note biografiche _____________________________________ 9 Ti ho aspettata _________________________________________ Il tuo segreto __________________________________________ Carta che parla di te _____________________________________ Smania _______________________________________________ Come gabbiani _________________________________________ L'attesa _______________________________________________ Promessa _____________________________________________ Dammi tutto___________________________________________ Ti guardo dormire ______________________________________

10 11 11 12 13 13 14 15 15

Landini Lorenzo ____________________________________ 17 CV ________________________________________________ 17 La valigia______________________________________________ La nobilta’ strappata ____________________________________ Bambina ______________________________________________ La spada nel cuore ______________________________________ Alzati ________________________________________________ La bambola____________________________________________ Il futuro ______________________________________________ Il cucciolo _____________________________________________ Anima vagante _________________________________________ L’eterna icona _________________________________________

388

19 20 20 21 23 24 24 25 25 26

Pe aripi de vise

Nicu Doftoreanu __________________________________ 27 CV ________________________________________________ 27 Tangoul singurătăţii _____________________________________ Tangou zglobiu _________________________________________ Tangou... „la minut” _____________________________________ Tangou înţeles târziu ____________________________________ Tangou de final ________________________________________

29 31 33 34 35

Paul Rotaru ______________________________________ 37 CV ________________________________________________ 37 Oameni şi paie _________________________________________ Poezia are o poveste ____________________________________ Muzei mele ___________________________________________ Regăsire ______________________________________________ De vitae civisque _______________________________________ Cum vine viaţa! ________________________________________

37 39 40 41 42 44

Corneliu Neagu ___________________________________ 47 CV ________________________________________________ 47 Ulise _________________________________________________ Epitaf fără cuvinte ______________________________________ Nocturnă la citadelă _____________________________________ Licornul cu frâu de argint _________________________________ La margini de vis________________________________________ Sfârşit de veac _________________________________________ Gară fantastică _________________________________________ Cântecul ursite _________________________________________

49 50 51 52 53 54 55 56

Maria Ciobotariu __________________________________ 57 CV ________________________________________________ 57 În liniştea serii _________________________________________ O văpaie de iubire ______________________________________ Muguri de timpuri ______________________________________ Aş vrea să opresc...______________________________________ 389

58 59 60 61

Parole sulle ali dei sogni Un cântec de vioară _____________________________________ În lumea de poveste_____________________________________ Iubire sfântă ___________________________________________ Călătoresc prin versuri ___________________________________

62 63 65 66

Salvatore Cappalonga ______________________________ 67 CV ________________________________________________ 67 Memoria _____________________________________________ Vanessa ______________________________________________ Occidente _____________________________________________ Capaci ________________________________________________ Eroi __________________________________________________ Via d’Amelio ___________________________________________

68 70 72 73 74 75

Constantin Bidulescu _______________________________ 77 CV ________________________________________________ 77 Poetul în toamnă (Rondel) ________________________________ Petale de iubire (Acrostih) ________________________________ Bătrâneţea ____________________________________________ Dum spiro, spero (terţină) ________________________________ M-am risipit... (Pantum) __________________________________ Un pahar cu lapte_______________________________________ Parfum de femeie (acrostih) ______________________________

78 78 79 80 82 84 86

Alicja Maria Kuberska ______________________________ 87 CV ________________________________________________ 87 Prescription for a poem __________________________________ We are all brothers _____________________________________ The next chance ________________________________________ Thief of dreams ________________________________________ The train ______________________________________________ The Chat ______________________________________________ Conversion ____________________________________________ It is she _______________________________________________ Sonnets to Laura in the museum of antiquities ________________ 390

88 89 90 91 92 93 94 95 96

Pe aripi de vise

Susy Gillo ________________________________________ 97 CV ________________________________________________ 97 Vite Vite ______________________________________________ 98 Suono deleterio ________________________________________ 99 Spazio molecolare _____________________________________ 100 L'ora del nuovo _______________________________________ 101 L'irriverente __________________________________________ 103 Il tempo scorre ________________________________________ 104 Grammatiche _________________________________________ 105 Ade _________________________________________________ 106

Maria-Ileana Tănase ______________________________ 107 CV _______________________________________________ 107 Nesfârşita înmugurire __________________________________ Cuvintele tăcerii _______________________________________ Mugure de suflet ______________________________________ Lumina solemnă _______________________________________ 18 karate ____________________________________________ Goliciunea chemărilor __________________________________ Piatră de-ncercare _____________________________________ Evantai din cuvinte _____________________________________ Muguraş de viaţă, Elisabeth ______________________________ Sonet de iarnă ________________________________________

108 109 110 110 111 112 113 114 115 116

Camelia Ardelean ________________________________ 117 CV _______________________________________________ 117 Lună destrămată ______________________________________ În mine-aleargă zilnic un ghepard _________________________ Frunza ______________________________________________ Dans ________________________________________________ Navigatori____________________________________________ Mă-mbăt cu apă moartă... _______________________________ Încolţeşte marea... _____________________________________ Rondelul paşilor de lut __________________________________ 391

118 119 119 120 120 121 122 123

Parole sulle ali dei sogni Degust o fărâmă de stea ________________________________ Îmi ţin în palme versurile... ______________________________ Cuvinte-mi cresc... _____________________________________ De ce să fiu o lacrimă... _________________________________

123 124 125 125

Silvia Bodea Sălăjan ______________________________ 127 CV _______________________________________________ 127 Toiagul lui Moise ______________________________________ Suburbiile şarpelui _____________________________________ Felix culpa ___________________________________________ Dialectica iubirii _______________________________________ Apostol pribeag _______________________________________ Determinare __________________________________________ Istorii profane_________________________________________ Sunt prizoniera propriului gând ___________________________ Pecete ______________________________________________ Recviem pentru timp ___________________________________

128 129 130 131 132 133 133 135 135 136

Müesser Yeniay __________________________________ 137 CV _______________________________________________ 137 Love ________________________________________________ Carvansarai of Night____________________________________ Breasts ______________________________________________ Vulva _______________________________________________

138 138 139 139

Eden Soriano Trinidad _____________________________ 141 CV _______________________________________________ 141 Oh Palm _____________________________________________ Res, non verba ________________________________________ Broken spirit__________________________________________ Hopeless romantic bard! ________________________________ Enchanting ___________________________________________ The ancient path ______________________________________ The hand of time ______________________________________

392

142 143 144 145 146 147 149

Pe aripi de vise

Metin Cengiz ____________________________________ 151 CV _______________________________________________ 151 Rose ________________________________________________ A Dream _____________________________________________ WAR ________________________________________________ İlhami _______________________________________________

151 152 152 153

Eliza Segiet ______________________________________ 157 CV _______________________________________________ 157 Just for a Moment _____________________________________ Loss ________________________________________________ Appearance __________________________________________ Crease ______________________________________________ Contours_____________________________________________ Voice _______________________________________________ Silence of Space _______________________________________ Incomplete ___________________________________________ To Have Less__________________________________________ Be Yourself ___________________________________________

157 158 159 160 160 161 162 163 164 165

Ovidiu Cristian Dinica _____________________________ 167 CV _______________________________________________ 167 Pe când toamna nu murise ______________________________ Tentaţia _____________________________________________ Bărăganul ____________________________________________ Iubire pe un colţ de rai __________________________________ Oul _________________________________________________ România _____________________________________________ Baia de sâmbătă_______________________________________

168 169 170 171 172 173 174

Krishna Prasai ___________________________________ 175 CV _______________________________________________ 175 Sun-Shower __________________________________________ 177 Zen Poems ___________________________________________ 178 393

Parole sulle ali dei sogni You Needn’t Suffer Defeat _______________________________ 179 And... I devoured life everlastingly ________________________ 180 The Current __________________________________________ 182

Deng Zhan, Siyuan ________________________________ 185 CV _______________________________________________ 185 Love is New and Only ___________________________________ Each cold night has a lonely man __________________________ Snow-like soul ________________________________________ Maybe Everything Was Like A Dream Last Night ______________ The Gentle Wind ______________________________________ The Women Are Just Like the Spring in March _______________ Let's Accept Our Lives __________________________________ Let's Planting a Pair of Smiling Eyes ________________________ The Night And the meteors ______________________________

186 187 188 188 189 191 192 193 194

Radosavljević Zoran ______________________________ 195 CV _______________________________________________ 195 Tebi ________________________________________________ 195 Bol _________________________________________________ 196

Gabriel Todică ___________________________________ 197 CV _______________________________________________ 197 Eul lui Abu Omar ______________________________________ 197 Timpul înseamnă bani? _________________________________ 204

Ibrahim Honjo ___________________________________ 209 CV _______________________________________________ 209 My dream ____________________________________________ You become... ________________________________________ You dream your dreams_________________________________ My sweet dreams______________________________________ I flay with you_________________________________________ Love give me wings ____________________________________ 394

209 210 212 213 215 216

Pe aripi de vise I found love in my dreams _______________________________ 218

Gheorghe Pârlea _________________________________ 219 CV _______________________________________________ 219 Trandafirul (rondel) ____________________________________ Încremenit în Cartea dintâi ______________________________ În așteptare (rondel) ___________________________________ Eu nu cutez s-ajung la stele ______________________________ E timpul mersului pe sârmă ______________________________ De Florii (rondel) ______________________________________ Tot Ceru-i jos _________________________________________ Ce-ar fi sa fiu un exorcist? _______________________________ Fântâna _____________________________________________

220 220 222 223 224 225 225 227 228

Slavka Bozovic ___________________________________ 229 CV _______________________________________________ 229 Gorge of the heart _____________________________________ How come you have me... _______________________________ I'd love to know _______________________________________ Jasmine my... _________________________________________ Your talisman... _______________________________________

230 230 231 232 233

Liliana Badea-Cârstea ____________________________ 235 CV _______________________________________________ 235 Sunet de pian _________________________________________ Visam _______________________________________________ În locul ştiut de mine ___________________________________ Gânduri _____________________________________________ Mi-aduci bucuria cu o floare _____________________________ Dantelă veche ________________________________________ Concert de greieri _____________________________________ Vibraţii ______________________________________________ Cu fiecare clipă ________________________________________ Strânge-mi gândurile ___________________________________

395

237 237 238 239 239 240 241 242 243 244

Parole sulle ali dei sogni

Olga Văduva (Grigorov) ___________________________ 245 CV _______________________________________________ 245 Poetule ______________________________________________ Dunăre, vals al iubirii ___________________________________ Femeie ______________________________________________ Seva cuvântului _______________________________________

247 248 248 249

Eldar Akhadov ___________________________________ 251 CV _______________________________________________ 251 Dove è volato l’angelo __________________________________ 252 Caro mare ___________________________________________ 253 Pinus eldarica - il pino di Eldar ____________________________ 254 LE ALI DEI TUOI OCCHI __________________________________ 255 Pedestrian street nel parco o nel giardino come indicatore della civiltà ____________________________________________________ 256

Constantin Mîndruţă ______________________________ 259 CV _______________________________________________ 259 Mai spune-mi, mamă, o poveste __________________________ Mi-e dor de tine, mamă _________________________________ Cu fiecare frunză ______________________________________ Fie__________________________________________________ Iubito, iarăşi plouă _____________________________________ Lasă-mă _____________________________________________ Lumea_______________________________________________

260 262 263 264 265 266 266

Bota Claudia ____________________________________ 269 CV _______________________________________________ 269 Atâta dor ____________________________________________ Dorul străpunge lumina _________________________________ Îngerul meu __________________________________________ Singură cu tine în noapte ________________________________ Viața e un fum ________________________________________ Te întrezăresc _________________________________________ 396

270 271 271 272 273 274

Pe aripi de vise Adorm poeții _________________________________________ Celula iubirii tale ______________________________________ Urc o Golgotă _________________________________________ O fărămă de iubire _____________________________________

275 276 277 278

Elena Tudosă ____________________________________ 279 CV _______________________________________________ 279 În dulce condamnare ___________________________________ Aşteptarea ___________________________________________ Ce n-aş da____________________________________________ Mi-eşti ______________________________________________ Sentiment şi poezie ____________________________________ Vise deşarte __________________________________________ De netrecut __________________________________________ Zadarnice emoţii ______________________________________ (Eu) îți sunt jumătatea ta ________________________________

280 281 282 283 284 285 286 287 288

Labud N. Lončar __________________________________ 289 CV _______________________________________________ 289 Sidro noći ____________________________________________ Zaboli jutro ___________________________________________ Ako prećutim pjesmu ___________________________________ Jedna žena sanja more __________________________________ Kad veče rodi pjesmu ___________________________________ Kao vučica ___________________________________________ Na putu za Sjever ______________________________________ Obećah joj školjku _____________________________________ Oblačiš kišu __________________________________________ Poljubac _____________________________________________

290 291 292 293 293 294 295 296 297 298

Rini Valentina ___________________________________ 299 CV _______________________________________________ 299 I wish my wings were broken_____________________________ 300

397

Parole sulle ali dei sogni

Elena Agiu-Neacşu ________________________________ 303 CV _______________________________________________ 303 Metamorfoză _________________________________________ Mulţi râvnit-au scumpa glie... ____________________________ Săracă ţară bogată... ___________________________________ Babele ______________________________________________ Limbii române ________________________________________ Toni ar fi băiat bun... ___________________________________ Mama _______________________________________________ În zeghe, lanţuri, cătuşe _________________________________ Cu dinţii în carne vie____________________________________ Snobism _____________________________________________

305 305 306 307 307 308 310 311 311 312

Nguyen Chinh____________________________________ 313 CV _______________________________________________ 313 Em muốn nói với anh I like to tell you ______________________ Em muốn nói với anh ___________________________________ Niềm tin khát vọng The belief of aspiration__________________ Niềm tin khát vọng _____________________________________ Tạo hạnh phúc Creating happiness ________________________ TẠO HẠNH PHÚC ______________________________________ Xuân đầu tiên không có mẹ The first spring i lack mom ________

313 314 315 316 317 318 319

Nicoleta Mija ____________________________________ 323 CV _______________________________________________ 323 Călători prin ploaie_____________________________________ Călătorul_____________________________________________ cântec fără cuvinte_____________________________________ Gânduri... ____________________________________________ Pantum în liniştea pădurii _______________________________ Peniţa _______________________________________________ Timpul fură nisipul din clepsidră __________________________

398

325 326 327 328 329 330 332

Pe aripi de vise

Arpád Toth ______________________________________ 333 CV _______________________________________________ 333 Umil ________________________________________________ Mi-e frică ____________________________________________ Doborâturi de vânt_____________________________________ Iubiți-vă unii pe alții ____________________________________ Iubirea infinită ________________________________________

334 335 336 337 337

Rahim Karimov __________________________________ 339 CV _______________________________________________ 339 Anniversary __________________________________________ Age _________________________________________________ Awake everyone with everyone... _________________________ Birch grove of the first love..._____________________________ Dream of a doctor? ____________________________________ Treatment of humanity _________________________________ Libra ________________________________________________ New performance _____________________________________ Hope________________________________________________ Prayer _______________________________________________

340 340 341 342 343 344 345 345 346 347

Enzo Santese ____________________________________ 348 CV _______________________________________________ 349 Ipazia sull'altare* ______________________________________ In cerca del vero_______________________________________ Nizza dal castello ______________________________________ Verso il consueto ______________________________________ La chapelle e il cielo ____________________________________ Palma da venezia ______________________________________ Acqua acqua__________________________________________ A Marianna___________________________________________ Mamma in icona ______________________________________ Cattedrale in fiamme ___________________________________

399

350 351 351 352 353 353 354 355 355 356

Parole sulle ali dei sogni

Lenuş Lungu _____________________________________ 359 CV _______________________________________________ 359 Ballare ______________________________________________ 360 nostalgia_____________________________________________ 360 Nudo _______________________________________________ 361 Sussurri______________________________________________ 362 Desiderio ____________________________________________ 362 Fantasie _____________________________________________ 363 Ti aspetto ____________________________________________ 364 Ti ho visto ____________________________________________ 365 La tua luce ___________________________________________ 365 Sogni proibiti _________________________________________ 366

Ioan Muntean ___________________________________ 367 CV _______________________________________________ 367 Eram cândva alături ____________________________________ 368 2 poem ______________________________________________ 370 3 trei ________________________________________________ 370 4 patru ______________________________________________ 371 5 cinci _______________________________________________ 372 6 şase _______________________________________________ 373 7 şapte ______________________________________________ 374 8 opt ________________________________________________ 374 11 plăceri ____________________________________________ 375 12 degete ____________________________________________ 376 400

Pe aripi de vise

Gabriela Mimi Boroianu ___________________________ 377 CV _______________________________________________ 377 Barca fericirii _________________________________________ De dor ______________________________________________ Să nu mai fie__________________________________________ Am jurat! ____________________________________________ Singura vină __________________________________________ Bobița de lumină ______________________________________ Și de ți-aş povesti ______________________________________ Eu rămân ____________________________________________ Numa-n vis ___________________________________________

379 379 380 381 382 383 383 384 386

Cuprins _________________________________________ 388

401

Parole sulle ali dei sogni

402

Pe aripi de vise

În http://lenusa.ning.com/forum/categories/biblioteca-cronopedia/

au mai apărut: ❖ Nicu Doftoreanu - Tangouri cu de toate ❖ Camelia Ardelean – Anotimpurile cuvântului ❖ Mircea Gordan – Nuiaua din pod ❖ Nicu Dofroreanu – Tangouri potrivite în stil englezesc ❖ mini-concursuri CRONOPEDIENE – vol. 2 – proză, interviu ❖ mini-concursuri CRONOPEDIENE – vol. 1 – poezii, poeme ❖ Lenuş Lungu – Ziditori în abstract (antologie) ❖ Revista Taifas literar nr. 25/ 2020 ❖ Revista Cronos nr. 44/2020 În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: ❖ Associzione Internazionale Caffe letterario & Biblioteca Cronopedia – „Peace and love" ❖ Biblioteca Cronopedia – Visele nu mor niciodată Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic

Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur” Revista „Taifas literar”

Ne puteţi vizita şi aici: https://issuu.com/johnnyem

Contact editura Biblioteca Cronopedia: m maaiill:: ccrroon noossttaaiiffaass@ @ggm maaiill..ccoom m tteell:: 00777700440066886655

403

Parole sulle ali dei sogni

Association Internațional Literare Coffee Unique in cultural current affairs and promoting international literature. It represents the beauty that transforms into the art of the word. Authors must always reach the public. One way of interaction is the Anthologies series, volumes signed by well-known authors. Associazione internazionale del caffè letterario Unico nelle attualità culturali e nella promozione della letteratura internazionale. Rappresenta la bellezza che si trasforma nell'arte della parola. Gli autori devono sempre raggiungere il pubblico. Un modo di interazione è la serie Anthologies, volumi firmati da noti autori. Associazione Internazionale Caffe letterario Unică în actualitatea culturală și promovând literatura internațională. Reprezintă frumosul care se transformă în arta cuvântului. Autorii trebuie să ajungă mereu la public. O cale de interacțiune este seria Antologiilor,volume semnate de autori consacrați. Lenuș Lungu

404