Pe o cruce de lumină - antologie pascală

Reeditare electronică cu acceptul direct al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Biblioteca Cronopedia

Pe o cruce de lumină – antologie-culegere de texte pascale –

Iaşi, 2016 Pe o cruce de lumină

3

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Matei Ioaniţiu (prelucrare foto web) Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Tehnoredactare: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Rodica Bogdan (prelucrare foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia (lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin reţelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Pe o cruce de lumină - antologie-culegere de texte pascale – Iaşi: StudIS, 2016 ISBN 978-606-775-239-7 821.135.1-822

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi

Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620 4

Biblioteca Cronopedia

– antologie-culegere de texte pascale –

Iaşi, 2016 Pe o cruce de lumină

5

6

Biblioteca Cronopedia

Prolog Moartea şi Învierea Domnului Toate cele patru Evanghelii sunt asemănătoare în afirmaţia că Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua pregătirii sabatului (Matei 27, 62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31).

Despre semnificaţia pe care o dă morţii Sale, Iisus vorbeşte când se află pentru ultima oară cu cei doisprezece, la Cina care a avut loc într-o casă din Ierusalim, proprietatea unei cunoştinţe Pe o cruce de lumină

7

a lui Iisus. El concentrează în ultima cină toată viaţa Sa. Cina cea de taină s-a desfăşurat în cadrul unei cine pascale.

Cina cea de taină a avut loc în Joia Mare, către seară. Aceasta a fost o cină pascală, dar nu în sensul că Mântuitorul ar fi celebrat cu ucenicii Săi paştile iudaic, care începea de fapt în seara zilei următoare, ci în sensul că El a instituit un nou Paşti, adică Taina Sfintei Euharistii, care avea să fie pentru Biserică o permanentă actualizare a jertfei adevăratului Miel pascal1.

Patimile desemnează ultima perioadă din viaţa lui Iisus, intervalul cuprins între momentul arestării Sale în grădina Gehtimani şi cel al înmormântării într-o altă grădină, lângă 1 Annie Jaubert, La date de la Cene, Paris, 1957, citat din Preot Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc; Ioan Mihoc, op. cit., p. 110.

8

Biblioteca Cronopedia

Golgota. Itinerariul urmat de Iisus îl poartă succesiv la casa lui Anna, a lui Caiafa, la pretoriul lui Pilat, palatul lui Antipa şi în sfârşit, de la pretoriu la Golgota sau „locul Căpăţânii”, dealul execuţiilor lângă care este mormântul.

La romani existau trei tipuri de pedepse capitale şi anume: decapitarea, arderea şi crucificarea prin care a fost ucis şi Mântuitorul Iisus Hristos. De obicei pedepsele capitale erau precedate de flagelare. Biciuirea însoţea crucificarea. Flagelarea, obişnuită într-o condamnare la crucificare, a fost aplicată lui Iisus în urma hotărârii lui Pilat. Pedeapsa era atât de brutală, că mulţi condamnaţi nu rezistau şi mureau în timpul biciuirii.

După încheierea flagelării, lui Iisus iau fost puse haine, după care porneşte Pe o cruce de lumină

9

spre Golgota. Iisus străbate drumul până la Golgota purtând crucea în spate. La sosirea pe Golgota, soldaţii execută sentinţa. Deşi Evanghelia după Marcu (15, 25) situează ora crucificării la ceasul al treilea, Evanghelia după Ioan relatează că Pilat ar fi pronunţat sentinţa cam la al şaselea ceas, iar răstignirea ar fi avut loc înainte de unu după amiază. De fapt, acesta este momentul în care cele trei Evanghelii sinoptice situează începutul unui fenomen extraordinar, întuneric, care însoţeşte agonia lui Iisus şi care se prelungeşte până la trei după amiază, ora morţii. Deasupra capului, pe cruce, este pusă o tăbliţă care conţine nucleul acuzaţiei şi sentinţei, cu expresia „regele iudeilor”. Scena răstignirii este dată de cele patru Evanghelii, că Iisus 10

Biblioteca Cronopedia

este aşezat între doi bărbaţi răstigniţi şi ei2.

Evanghelia lui Luca menţionează un răspuns al lui Iisus la răstignirea Lui. E vorba de o scurtă rugăciune în care cere ca aceia care-L crucifică să fie iertaţi: „Părinte iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). Agonia lui Iisus a fost destul de scurtă, încât Pilat a fost surprins (Marcu 15, 44).

După cel puţin două ore de la răstignire, Iisus moare pe cruce, pe la aproximativ ora trei după-masa.

Evanghelia după Marcu (15, 37) şi cea după Ioan (27, 50), relatează moartea lui Iisus însoţită de „un strigăt mare” scos de Iisus, care ar fi urmat imediat încercării de a-i da oţet. Ioan (19, 30) 2 Michel Henry, Ioan Ica, Cuvintele lui Hristos, Sibiu, Editura Deissis, 2005, p. 87.

Pe o cruce de lumină

11

situează moartea după acelaşi episod, deşi aici se spune explicit că Iisus a luat băutura şi rosteşte, înainte de a muri, fraza: „Săvârşitu-s-a”. Apoi „plecându-şi capul, şi-a dat duhul”. Potrivit Evangheliei lui Ioan, plecarea capului de către Iisus nu înseamnă că rămâne inconştient, ci că, murind, se adresează celor apropiaţi Lui care sunt jos, lângă cruce, dăruindu-le Duhul Sfânt.

Conform Evangheliei lui Luca, ultima frază a lui Iisus este o rugăciune de încredere în Dumnezeu: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu” (Luca 23, 46).

Moartea lui Iisus este una reală, fizică, venită după o lungă succesiune de injurii, umilinţe şi chinuri, începute odată cu arestarea la Gehtimani în noaptea de joi spre vineri, culminând cu 12

Biblioteca Cronopedia

răstignirea, pe Golgota. În cele din urmă, cu trupul şi duhul distruse de ostilitatea umană şi de tăcerea divină, Iisus moare.

De obicei, la romani, agonia crucificării se prelungeşte ore, poate chiar zile. După moarte, cadavrele erau lăsate în voia vulturilor şi a păsărilor.

Paznicii aveau grijă ca nici rudele, nici prietenii, să nu vină să le ia de pe cruce trupul, lăsând trupurile neînmormântate, condamnaţilor le era interzisă înmormântarea.

Sensibilitatea iudaică nu tolera ca cei executaţi să nu fie înmormântaţi în chiar ziua morţii. Această justificare reiese din Deuteronom 21, 22-23: „Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropaţi tot în ziua aceea”. La iudei, dacă după Pe o cruce de lumină

13

crucificare era zi de odihnă, cei crucificaţi trebuiau daţi jos de pe cruce, astfel trebuia să li se grăbească moartea şi să fie înmormântaţi înainte de apusul soarelui, de începerea zilei de sărbătoare. În cazul lui Iisus şi a altor condamnaţi, în vinerea aceea era ajunul celei mai mari sărbători iudaice, Paştile, şi, prin urmare, trebuiau să moară şi să fie înmormântaţi înainte de sfârşitul zilei.

Din acest motiv (Ioan 19, 31), Pilat a acceptat cererea autorităţilor iudaice de a da trupurile jos de pe cruce să fie înmormântate. Sistemul obişnuit era să li se zdrobească fluierele picioarelor celor atârnaţi, încă vii, deoarece astfel se producea o moarte rapidă. Această practică a fost aplicată celor doi bărbaţi crucificaţi odată cu Iisus. La Iisus n-a 14

Biblioteca Cronopedia

fost nevoie, deoarece agonia Lui a fost scurtă, de aceea, când soldaţii au ajuns la Iisus au văzut că este deja mort. Unul dintre ei se asigură străpungându-i coasta cu suliţa, să-i dea lovitura de graţie. Tăietura este făcută atât de mare încât poate intra în ea mâna (Ioan 20, 25). Şi din rană iese „sânge şi apă” (Ioan 19, 34).

Evanghelia după Ioan pune în legătură sfârşitul lui Iisus cu sacrificarea mieilor pascali care avea loc în acel ajun de Paşti şi căruia, aşa cum este prescris, nu I se zdrobeşte nici un os şi care moare străpuns, dând viaţă şi dăruinduse total ca instaurator al noului legământ între Dumnezeu şi omenire.

Este relatarea celui care a văzut cu propriii ochi şi poate depune mărturie. Şi încheie: „şi acela ştie că spune Pe o cruce de lumină

15

adevărul, ca şi voi să credeţi” (Ioan 19, 35-37).

Responsabilitatea pentru înmormântarea lui Iisus şi-o ia un bărbat şi anume Iosif din Arimateea. Acesta, membru al aristocraţiei laice din Ierusalim, singurul cunoscut de guvernator, „îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43).

După ce a primit permisiunea din partea lui Pilat, Iosif din Arimateea se întoarce pe Golgota cu un giulgiu pe care l-a cumpărat (Marcu 15, 46). Potrivit Evangheliei lui Ioan 19, 39, pe Golgota a venit şi Nicodim.

După ce L-au coborât de pe cruce, trupul lui Iisus este aşezat pe giulgiu. Înfăşurarea în giulgiu a unui cadavru este specific obiceiurilor funerare 16

Biblioteca Cronopedia

iudaice. După ce a fost înfăşurat, trupul a fost pus în mormânt.

Moartea Mântuitorului a fost benevolă, pe când la ceilalţi oameni este inevitabilă, chiar dacă au fost eliberaţi de păcat. Iisus nu moare moartea Sa. El nu poartă moartea ca o osândă în sine. Aşa cum a luat asupra Sa păcatul altora, aşa ia şi moartea altora.

Moartea altora a trebuit să o ia Iisus asupra Sa pentru că a luat păcatul lor.

Păcatul atrage după sine moartea.

Suferinţa lui Iisus reprezintă suferinţa deplină care sfârşeşte în moarte. Iisus sa făcut om pentru a putea intra în solidaritate cu omenirea, cu scopul de a o mântui3.

3 Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 336.

Pe o cruce de lumină

17

De obicei biografia unui personaj se sfârşeşte odată cu moartea lui, capătul vieţii. În cazul lui Iisus Hristos se întâlneşte un eveniment neobişnuit.

Acest eveniment este Învierea Lui. Trecerea Lui de la viaţă la moarte, consecinţă a crucificării, a fost urmată imediat de o altă trecere, inversă, imprevizibilă şi anume trecerea de la moarte la viaţă, la o viaţă nouă şi total diferită, care cuprinde prezentul şi viitorul, pământul şi cerul, Dumnezeu şi umanitatea, lumea prezentă şi cea care va veni. Învierea lui Hristos ne întemeiază, în general, credinţa într-o continuare a vieţii după moarte. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră” (I Corinteni 15,17). Învierea L-a adus pe Iisus într-o mai mare apropiere de 18

Biblioteca Cronopedia

oameni. Desigur, întrucât trupurile acestora nu sunt şi ele înviate, apropierea deplină se va realiza numai după învierea tuturor. Învierea cu trupul a însemnat atât o înălţare a propriei Sale stări, cât şi o apropiere mai mare de oameni, o mai mare eficacitate asupra spiritului lor. Dar ridicarea propriei Sale stări însemnă şi o mai mare apropiere de Dumnezeu, ca om.

Prin Înviere, Iisus, ridicându-Se ca om mai aproape de Dumnezeu, S-a ridicat prin însuşi acest fapt la treapta cea mai înaltă a umanităţii, care este o comunicativitate în relaţiile cu oamenii.

Despre fiinţa şi atributele trupului înviat a lui Hristos nu poate omul din trup pământesc să spună ceva determinat şi inteligibil. Sfintele Evanghelii ne relatează, pe de o parte, Pe o cruce de lumină

19

că trupul lui Iisus a putut fi pipăit cu mâinile, a primit hrană iar, pe de altă parte, că pătrundea prin uşile încuiate, apărea şi dispărea din ochii ucenicilor şi, în general, că atingerea fizică obişnuită de mai înainte nu mai era posibilă, cum reiese din cazul Mariei Magdalena în dimineaţa Învierii.

Preotul Serghei Bulgakov observă că petrecerea lui Iisus cel înviat în lume până la înălţare stabileşte legătura între starea actuală a lumii cu trupul sufletesc al omului şi între starea preamărită a lumii de după schimbarea universală şi transfigurarea făpturii cu trupul duhovnicesc al omului. Prin Învierea lui Iisus, s-a făcut începutul lumii viitoare.

Ea este începutul noii creaţiuni a lumii, care numai prin pauza creatoare, în care 20

Biblioteca Cronopedia

ne aflăm, e oprită pentru un anumit timp, înainte de a fi dusă la capăt4.

Apariţiile lui Iisus după Înviere sunt în număr de douăsprezece, acestea acoperă persoanele şi sectoarele cele mai importante din activitatea Sa şi din comunitatea creştină care va apărea după moartea Lui. Grupul care a beneficiat de cele mai multe apariţii este al ucenicilor Lui, al celor pe care i-a chemat Iisus la începuturile activităţii Sale publice. Arătările se produc întotdeauna ca rezultat al iniţiativei personale a lui Iisus, care-i ia prin surprindere pe destinatari. Se produc în locuri diferite, dar legate întotdeauna de locurile prin care au mers Iisus şi ucenicii înainte de moartea Lui. 4 Karl Heim, Jesus der Weltvollender, Furche-Verlag, Berlin, 1937, p. 178, citat din Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 355.

Pe o cruce de lumină

21

Apariţia este prezentată ca o vedere reală, nu ca pe o viziune. Iisus este prezent ca persoană. Iisus se arată oamenilor care îl cunosc şi care vor fi capabili să-şi dea seama cine este El. De exemplu, în seara duminicii Paştelui Iisus apare printre ucenici şi Li se adresează cu salutul iudaic: „Pace vouă” (Luca 24, 36;Ioan 20,19). Apoi le arată urmele crucificării vizibile pe trup, concret, semnele cuielor în mâini şi picioare şi ale suliţei în coastă. Şi, conform lui Ioan 20, 22, le zice: „Luaţi Duh Sfânt”. El apare în mijlocul lor şi teama se transformă în bucuria regăsirii.

Odată Înviat, Iisus inaugurează viaţa viitoare, lumea definitivă. Învierea Lui a purtat pecetea iubirii lui Dumnezeu, 22

Biblioteca Cronopedia

pentru Fiul Său iubit şi pentru toată omenirea.

După cele patruzeci de zile de la Înviere, petrecute de Mântuitorul Iisus pe pământ, S-a înălţat la cer. Înălţarea la cer se înţelege ca şi înălţarea oricărui corp în aer, cu deosebire că Domnul Hristos, având trup preamărit şi fiind totodată şi Dumnezeu Atotputernic, nu avea nici o greutate care să-i împiedice înălţarea la cer.

Domnul Hristos S-a înălţat cu trupul la cer, căci cu Dumnezeirea era şi este pretutindeni, şi astfel ne-a arătat şi nouă care este ţinta ultimă a călătoriei noastre pe pământ: cerul5. Înălţarea este ridicarea umanităţii lui Iisus în intimitatea ultimă a Sfintei Treimi şi la 5

Îvăţături ale Bisericii Ortodoxe, Timişoara, 1987, p. 85.

Pe o cruce de lumină

23

starea de cinste, putere şi suveranitate deplină.

Pentru că Iisus şi-a ridicat, prin înălţare, umanitatea în ultima intimitate a Sfintei Treimi, păstrând şi adâncind, în proporţia înălţării, apropierea de toată omenirea, coboară la scurt timp după înălţare Duhul Sfânt peste cei care sunt ai lui Hristos, realizând Biserica. Duhul Sfânt, ca iubire supremă a Tatălui, ca manifestare a intimităţii Lui, a coborât peste lume, întrucât S-a aşezat întâi în chip desăvârşit peste omenitatea lui Hristos, ridicată în ultimă intimitate divină. Deoarece intimitatea lui Hristos, înălţată în acea intimitate a Duhului Sfânt, asemenea dumnezeirii Lui, se află în acelaşi timp în cea mai adâncă intimitate a oamenilor care îşi deschid poarta sufletului lor prin credinţă, Duhul 24

Biblioteca Cronopedia

Sfânt îi învăluie şi pe aceştia, ca pe purtătorii de Hristos. Biserica, mistica omenitate a lui Hristos, primeşte pe Duhul Sfânt, în calitatea ei de trup al lui Hristos6.

Iisus Hristos S-a înălţat la cer după Înviere, atât pentru a primi toată puterea dumnezeiască în conducerea lumii spre mântuire, cât şi pentru a lăsa oamenilor la latitudinea lor să se decidă liber: a crede în El sau nu. Dacă ar fi continuat să stea cu mărirea trupului Său înviat între oameni, aceştia ar fi fost siliţi să-L recunoască drept Dumnezeu.

Istoria, ca un loc al vieţii de libere decizii, ar fi devenit imposibilă.

Pr. stavr. Radu Botiş 6

Dumitru Stăniloae, op. cit., p. 363.

Pe o cruce de lumină

25

26

Biblioteca Cronopedia

Lilioara Macovei Motto: „Când intră Hristos în inimă, patimile se mistuie. Nu mai poţi nici să înjuri, nici să urăşti, nici să te răzbuni, nici, nici... Unde să se mai găsească urile, antipatiile, osândirile, egoismele, frământările, întristările?”

(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul, 1906 – 1991)

Pe o cruce de lumină

27

Mâinile „Când intră Hristos în inimă, patimile se mistuie. Nu mai poţi nici să înjuri, nici să urăşti, nici să te răzbuni, nici, nici... Unde să se mai găsească urile, antipatiile, osândirile, egoismele, frământările, întristările?”

Exact, unde să se mai adăpostească cele rele, dacă iubirea le mistuie?

Mă uit la mâinile mele şi văd asemănarea. Este una identică. Abia acum, constat asta. Mi-e dor de celelalte mâini. Ale mele sunt învăţate cu hârtia şi condeiul, ale tale mamă, erau umblate peste tot. Miroseau a pământ şi apă, a flori şi iarbă, a lapte şi pâine, a miere şi dor. Da, miroseau a dor. Era dorul lor de ale noastre, voiau 28

Biblioteca Cronopedia

să ni le atingă. Miroseau a mângâiere, a iubire, a îngăduinţă şi erau aspre.

Munca le făcuse aşa, dar nu şi le ascundea niciodată.

– Mi-e tare dor de mâinile tale, mamă!

Erau mâini întinse după mâinile noastre şi imediat căuşul lor numai bine cuprindea obrajii îmbujoraţi ai fetelor. Inima ei bătea în ritmul nostru şi toate cele ce veneau de la ea, era de dragoste adâncă.

– Mama mea, mi-e tare dor de tine!

Când după vreun anume timp mergeam acasă şi o îmbrăţişam pe mama, toate greutăţile se risipeau şi ne pătrundea o bucurie ca un fior dulce şi cald. Ochii ei albaştri şi plini de lacrimi ne priveau cu cea mai mare dragoste şi copii din noi primeau darul cum nu se Pe o cruce de lumină

29

poate explica. Mâinile ei ne cuprindeau ca pe două gemene şi ne simţeam protejate de toate răutăţile lumii. Cu ce să le asemăn? Poate cu două petale de iris, că aşa le ştiu când eram mică. Nu simţeam decât o boare seara înainte de culcare când ne mângâia frunţile, apoi ne făcea cruce. Era o magie ca să visăm îngeraşi frumoşi şi să ne jucăm până în zori cu ei.

Mâinile noastre o căutau pe mama în noaptea prea scurtă uneori, o căutau şi deodată apărea, ca din vis, ca dintr-o magie. Ne mângâia doar câteva clipe şi iarăşi porneam la joaca noastră cu îngeraşii. Poate ne vedea ca pe nişte mânuţe cu care se lega de rai. Puritatea unui copil, leagă orice este frumos şi bun.

30

Biblioteca Cronopedia

Mi-a venit un miros de pâine coaptă la cuptorul de cărămidă din spatele casei noastre. Doamne ce miros!

Mâinile mamei mele frământau aluatul alb şi frumos şi ceea ce ieşea era artă. Îi era drag să facă pâine de umplea cuptoarele, plăcinte de zeci de feluri, colaci de toate împletiturile şi ce minunat era.

Mâinile mamei mele erau fără măsură de frumoase. Florile de cireş sau măr se bucurau şi mai mult când mama le atingea cu mâinile şi lăudându-le cât de mângâietoare erau, fremătau ca regina nopţii în prag de seară. Busuiocul ei era regele grădinii.

– Mamă, mi-e tare dor de tine!

Nu ştiu dacă ţi-au fost îngheţate mâinile vreodată, căci rar atingeai Pe o cruce de lumină

31

soba. Tot timpul aveai treabă, tot timpul. Poate ţineai soarele în mâini şi aveai căldură. Doamne, cât ţi-aş ţine mâinile tale lângă inima mea!

Nu se mai pot întâmpla minuni...

Mâinile tale, mamă, erau cărăuşe de multe frumoase şi toate bune.

– Ştii câte găleţi cu apă ai adus acasă la tine? Dar acasă la părinţii tăi?

Odată ne spuneai că ai făcut în viaţa dumitale, tone de pâine. Mi-aduc aminte...

Mâinile tale ne-au îmbăiat, ne-au pus creionul în mână, ne-au scris rugăciuni pe hârtie albă, ne-au scris scrisori, au pus pecete pe fotografii când îţi era dor de noi, ne-au mângâiat când eram bolnave, ne-au atins când eram neastâmpărate, ne-au îmbrăţişat, ne-au apărat de vânt şi ploi.

32

Biblioteca Cronopedia

Mâinile tale ne-au deschis de atâtea ori uşa. La venirea noastră de departe era bucurie mare, la plecare era plâns şi durere.

Mâinile tale au stat împreunate la rugăciunile pentru noi de mii de ori. Au atins icoanele cerând cu smerenie sănătate şi grija Bunului Dumnezeu pentru noi.

– Câte lacrimi ai şters cu mâinile, mamă? Lacrimi de pe obrajii tăi arşi de soare... Te-ai bucurat, ai plâns, erai supărată, ai plâns.

– Doamne, câtă putere dai tu mamelor!

Câtă trudă pe mâinile tale, mamă!

Mă uit la mâinile mele şi văd asemănarea. Este una identică. Abia Pe o cruce de lumină

33

acum, constat asta. Mi-e dor de celelalte mâini. Ale mele sunt învăţate cu hârtia şi condeiul, ale tale mamă, erau umblate peste tot. Miroseau a pământ şi apă, a flori şi iarbă, a lapte şi pâine, a miere şi dor. Da, miroseau a dor. Era dorul lor de ale noastre, voiau să ni le atingă. Miroseau a mângâiere, a iubire, a îngăduinţă şi erau aspre.

– Mi-e tare dor de mâinile tale, mamă!

– Mi-e tare dor de tine, de voi toţi!

Altădată eram singură numai noaptea, acum sunt şi ziua şi mi-e atât de greu, Doamne!

– Mi-e tare dor de tine, mi-e tare dor de voi toţi! Mai ales acum, din nou, de Paşte.

34

Biblioteca Cronopedia

Şi gândul mă duce la mâinile Domnului Iisus Hristos.

Două răni adânci făcute de cuie negre în mâini cu care binecuvânta, le vedem şi-acum. Şi celelalte răni...

Străpunse au fost mâinile lui Iisus – ca mâinile fiecăruia să se curăţească de faptele păcătoase.

Străpunse au fost picioarele lui Iisus – ca picioarele fiecăruia să se abată de la căile păcătoase. Străpuns a fost pieptul lui Iisus – ca inima fiecăruia să se cureţe de poftele şi de gândurile păcătoase.

Cele cinci răni ale lui Iisus să te înveţe să-ţi pironeşti cele cinci simţuri de Dumnezeul Cel Viu.

Pe o cruce de lumină

35

Cele cinci răni ale lui Iisus sunt cele cinci izvoare ale sângelui preacurat prin care a fost spălat neamul omenesc, prin care a fost sfinţit pământul.

Prin aceste cinci izvoare a curs tot sângele Dreptului, până la ultima picătură. Domnul Cel făcător de minuni, Care a ştiut a înmulţi pâinea şi a hrăni cu cinci pâini 5000 de flămânzi, înmulţeşte neîncetat acest preacurat sânge al Său şi prin el hrăneşte şi adapă din mii de altare multe milioane de credincioşi.

Aceasta este Sfânta Împărtăşanie, a Iui Iisus.

Toate astea şi de la mama mea le ştiu. Mi-e dor de mâinile ei, mi-e dor de toţi ai mei plecaţi în prag de sărbătoare...

36

Biblioteca Cronopedia

Icoane pe lemn pictate în tehnică tradiţională de Lilioara Macovei

(Naşterea Domnului Iisus Hristos, Răstignirea Domnului Iisus Hristos, Cina cea de Taină)

Pe o cruce de lumină

37

38

Biblioteca Cronopedia

Florin T. Roman Nume proprii Motto: Cel ce se laudă că e ateu e mai aproape de Dumnezeu decât cel ce se laudă, vanitos, că e credincios. Şi totuşi nu oricine pricepe şoapta răstignitului din dreapta.

Pe o cruce de lumină

39

Să muşcăm cu dinţii Soarelui-apune din seara lascivă a tristului veac şi să injectăm vaccinuri fără nume în această dulce boală fără leac.

Cu cerul şi fruntea, pădurea, genunchiul să ne prosternăm, smeriţi, spre Răsărit, umerii ne ducă cu blândeţe trunchiul unei cruci înfipte lângă Răstignit.

Prin cumplita junglă de Lutheri şi hiene Dreapta să ne fie punctul cardinal pentru a ne curge chiar Atunci prin vene: Decât fariseul mai bine Tâlhar!

40

Biblioteca Cronopedia

Tânguire de îngropare Iartă-mă, apă murdară de râu, Iertaţi-mă, păsări fără de glas, Iartă-mă, mlaştină până la brâu, Iartă-mă, codrule fără lujeri rămas.

Iartă-mă, pajişte înecată în lavă, Iartă-mă, lan scufundat în noroi, Iartă-mă, aer îmbâcsit de otravă, Iartă-mă, patrie fără eroi.

Iartă-mă, drum ce nu duci nicăieri, Iertaţi-mă, tăceri înecate-n cuvinte, Iartă-mă, chin ce nu duci mângâieri, Iertaţi-mă, paşi înapoi şi-nainte.

Pe o cruce de lumină

41

Iartă-mă, sânge infectat de bacterii, Iertaţi-mă, oase îmbibate de jale, Iartă-mă, vis ce-l culeg gunoierii, Iertaţi-mă, cruci părăsite pe cale.

Iartă-mă, ţel mistuit în miraj, Iertaţi-mă, morţi uitaţi în cavou, Iertaţi-mă, versuri fără mesaj, Iertaţi-mă, clopote fără ecou.

Iertaţi-mă, foame, sete, tristeţe, Iertaţi-mă, curve, vagabonzi, ucigaşi, Iertaţi-mă, osteneală şi bătrâneţe, Iertaţi-mă, sărmani, bolnavi şi ocnaşi.

Iertaţi-mă, păgâni, iertaţi-mă evrei, Iertaţi-mă, câmpuri neroditoare, Iertaţi-mă, eretici, iertaţi-mă, atei, Iertaţi-mă, biserici fără altare.

42

Biblioteca Cronopedia

Iertaţi-mă, părinţi părăsiţi de copii, Iertaţi-mă, prunci părăsiţi de părinţi, Iertaţi-mă, vieţi îngropate de vii, Iertaţi-mă, rugăciuni risipite, de sfinţi.

Iertaţi-mă, lacrimi fără căinţă, Iertaţi-mă, frunţi fără gândire, Iertaţi-mă, suflete fără credinţă, Iertaţi-mă, inimi fără iubire.

Iertaţi-mă, Pilaţi, iertaţi-mă, oşteni, Iertaţi-mă, Iude, vinovaţi de trădare, Iertaţi-mă, farisei, cărturari, alţi vicleni, De la voi toţi eu îmi cer azi iertare.

Iertaţi-mă, bice fără-ndurare, Iertaţi-mă, batjocuri şi ochi haini, Iertaţi-mă, răni de la mâini şi picioare, Pe o cruce de lumină

43

Iartă-mă, tristă cunună de spini.

Iartă-mă, moarte cumplită pe Cruce, Iartă-mă, coborâre în iad pentru noi, Iartă-mă, Înviere ce Viaţă aduce, Iartă-mă, Sfântă Judecată de-Apoi!

Echinocţiu de primăvară Încă de la început, de când am fost plăsmuit duh şi lut, în fiecare an, chiar acum, când se întâlnesc la mijloc de drum ziua cu noaptea, viaţa cu moartea, cobor cu florile de măr scuturate de vânt mai departe de cruce, 44

Biblioteca Cronopedia

mai jos de mormânt, printre lumânări şi icoane, în adâncul fântânii de lacrimi a condiţiei umane.

Cobor încet, în tăcere, pe-un fir de durere, însoţit de îngerul plânsului, ocrotit de-aripile dânsului, prin şapte milenii jumate de sânge de răni de păcate, cobor lin, mă scufund până la fund, până la conjugarea supremă a verbului „a fi”, până la „Eli! Eli! Lama sabahtani!” Încă de la început, de când am înmugurit duh şi lut, an de an, iar şi iar, Pe o cruce de lumină

45

după ce se întâlnesc la piatra de hotar ziua cu noaptea, viaţa cu moartea, vin la rând lună plină, sabat, şeol, priveghere, noapte senină, lumină, zori de-Înviere.

20/21 martie 2015

Semne de exclamaţie Ce greu e uneori să fii copil în trup de copil!

Fraţilor, hai să ne jucăm De-a mama şi de-a tata!

Dar cât de greu e, Doamne, 46

Biblioteca Cronopedia

să fii copil în trup de adult! Şi cât de dureros!

Fraţilor, hai să ne jucăm De-a viaţa şi de-a moartea!

Copil în trup de copil, adult în trup de copil, nu ne-a mai rămas decât durerea şi tăcerea.

Le regăsim în orice locuri.

Or fi şi astea nişte jocuri?

Se spune că vin vremuri grele: S-avem nădejde-n Înviere! Şi să învăţăm bine, prin fapte, conjugarea verbului „A IUBI”, iar în vocabularul inimii acest verb să ne fie stăpân, dragi copii cu trup de copil, Pe o cruce de lumină

47

cu trup de matur, cu trup de bătrân!

Vis de primăvară Să-mi râdă primăvara din flori de măr cernute şi când se lasă seara pe ochi să mă sărute, Să mă adăp la cină cu lapte crud de stele din ciuturi de lumină încins în curcubee, Să-mi cânte o ghitară de paltin şi să zbor din dragoste de ţară să plâng în si bemol, 48

Biblioteca Cronopedia

Să-mi cânte-o doină veche şi coardele-i să plângă iar plânsul nost pereche la ceruri să ajungă Şi în adâncul nopţii să-L văd pe El cum duce pe treptele Golgoţii suind în spate-o cruce, În prispa dimineţii de mine să mă scutur, să-mi scriu povestea vieţii pe-o aripă de flutur Şi când se luminează un grădinar să-mi spună în verbe ce vibrează zâmbind, o veste bună.

Pe o cruce de lumină

49

50

Biblioteca Cronopedia

Claudia Bota Imensitate Încă traversez imensitatea, Cu Tine ținându-mă de mână Până la amurgul timpului, Pași mărunți printre clipe, Ce multă tăcere, tăcere, Cobor și iar urc, ca să revin Prin templul sufletului meu, Mă strecor, fără durere, O! Doamne, vreau aici, Pe o cruce de lumină

51

Să-mi petrec veacul luminii, De atâtea ori am poposit Tu însă m-ai luat de mână Dulce și tainică chemare, Un glas se-nfiripă, Aripile mele mi-au crescut, Pâlpâi prin noapte Până la limanul dintre limite Dintre cer și pământ, Dintre viață și moarte, Muzica sufletului meu Capodoperă fără egal, Tu mi-ai dat să văd Lumina, Mi-ai dat hrana sufletului meu Cum aș putea să fiu acum, Printre cei ce numai sunt?

Lumină vie, clară.

52

Biblioteca Cronopedia

Mi-aș fi dorit mai mult de la oameni...

Mi-aș fi dorit mai mult de la oameni, Ca ei să mă iubescă, nu doar să ceară, Să ceară visele mele, care s-au risipit, Printre nopțile iernilor grele, ca de oțel.

Mi-ar fi plăcut să mă privească, Deși am albit la tâmple de gînduri mii, Cine nu crede că viața ne lasă, Puterea de-a trece prin ea, Să ducă tristețea și inima grea.

Mi-aș fi dorit mai mult de la oameni, Ca-n diminețile vii, de atâta lumină, Pe o cruce de lumină

53

Să văd răsărite surâsurile mii, A oamenilor ce dus-au tăcerea, De la moarte la viață, cu dalbe făclii. În leaganul Maicii, care-n rugă, ea stă, Ne așteaptă, neadormită de veghe, Tăcută și dreaptă cu brațele-ntinse, O! Maică de-a pururi Fecioară înțeleaptă, Primește-mi o rugă fierbinte: Trimite azi Pacea, cea sfântă și dreaptă, Pe care drepții demult o așteaptă.

Să picure rouă, din cer peste lume, Să nu mai fie vreodată războaie,

54

Biblioteca Cronopedia

Cărarea din viață ce doare...

Cărarea din viață ce doare, Mai tare mă-ntreb dacă e fără sfârșit Dacă mai trebuie să parcurg, Defileul tăcerii izbind sentimentul ivit, Cobor și apoi mai urc, ca-ntr-un rug aprins, Ca și când azi ar fi ultima zi, Ziua Luminii, ziua ce vine, Cărarea din viață ce doare Ce tare mă doare, Mă doare, mă doare..., Ecoul din noi nu e un semn gol E pecetea prin care noi străbatem, Pustiul și viața, Nemărginitul și cuprinsul, Pe o cruce de lumină

55

Setea și Izvorul viu Moartea și Viața, Cărarea numai tu o străbați, Cu pasul tău te oprești uneori Să-ți odihnești cugetul Mintea ta aprinsă va lumina, Ducându-ți apoi pe cărare, Faptele tale.

Îmi atingi inima cu tăcerea ta... Îmi atingi inima cu tăcerea ta, Luminile nu s-au stins, Tăcerile tale m-au atins Seninul visului tău s-a aprins, Tăcerea ta, tăcerea ta, Lacrimă într-un amurg 56

Biblioteca Cronopedia

Iradiind lumina, deși zilele trec, Trec fără număr, Așteptările devin grele Abisale momente încrustate, Între suflet și cuvânt Scriind cu un deget, dezleg destinul, Tu rupi tăcerea deși nu am zburat, La înălțimile piscurilor vulturilor Unde pământul renaște perpetuu, Trup contopit pentru a fi şi a da, Steaua mea.

Pe o cruce de lumină

57

Suflet ce se adapă Atunci cand timpul pleacă Sufletul este cel care te adapă, Lumina nu se pierde nici în întuneric, De este cu putință mai crede în viață, Mai dă mărturie la miez de noapte Căci nu toate sufletele sunt întunecate, Cuvântul nu-i dor, nu-i suspin E putere, e cel mai sublim De vrei să rămâi în Lumină Atunci, nu răni, nu lovi...

Ființa din tine rămânea-va în veșnicie.

58

Biblioteca Cronopedia

Înălțare și iubire Tăcere, tăcerea se lasă-n șoapte, Atinge-mă și iubește-mă Bate, bătaia... glasului din noapte, Victorios am ridicat vălul ce ne desparte, Cade ploaia cu picuri de iubire, Doamne, încotro să mă duc de la Tine?

Căci nu este loc unde să mă simt atât de bine, Mâinile Tale iradiază căldură și viață.

Dacă-s trist numai Tu, îmi redai vindecare...

Căci acum norii grei s-au risipit Doamne, Tu m-ai înălțat La lumină din păcat, Tu ești Lumină din cer, prin Cuvânt, Putere în adierea glasului nedeslușit, Pe o cruce de lumină

59

Glasurile m-au împresurat Iar norii I-ai risipit, Printr-un cer infinit.

Dincolo de limita căderii Te privesc prin zidul tăcerii, Dincolo de limita căderii, Admit că viața ne desparte Deși ești așa de departe, Aproape te simt fiind în libertate, Tu lumină desprinsă din retină, Mă călăuzești printr-o iubire continuă.

Iubire, desfăți aripile să pot zbura, Azi m-am înălțat pe un țărm de lumină, Într-o clipă marea va deveni divină.

60

Biblioteca Cronopedia

Îmi încarc inima cu stropi de lumină, Cât sunt de mic, lângă strălucirea-Ți prea plină, Ieri, când în călătoria inimii, Devenisem un naufragiat însetat, Pe o insulă pustie, mă topeam după o stea, Iar acum mă adăp din Izvorul Vieții Și mă închin doar Ție.

Azi călătoresc pe un mal purtat de Tine, Suflet arată-mi valul ce mă poartă Între cer și pământ, Pentru a nu cerși din poartă-n poartă.

Pe o cruce de lumină

61

62

Biblioteca Cronopedia

Nicu Doftoreanu Tangou de Paşti Motto: Aceasta este porunca mea: Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit eu.

Biblia – Ioan 14 -15/12

Pe scurt: Credeam cândva, La început, Cu mult mai înainte, Pe o cruce de lumină

63

De-a-L fi văzut şi cunoscut cu-adevărat, Că a iubi TOTAL, Nu-i decât un cuvânt banal…

Pe care doar îl spui şi-atât!

Momentul GATA! … a trecut, Că dragostea e patima trăirii-n pripă, De pofte declanşate de simţiri Incluse în promisele iubirii de-o clipă!

Că dragostea, cedând pornirilor stârnite De pasiuni dezlănţuite dintr-o dată, STRICĂ, Deoarece doar uneori, sau poate niciodată, Vei resimţi fiorii amintirii pe care îi ridică Aripa îngerească, în adierea ei prin colbul nemuririi.

Că dragostea care te prinde-n plasă, 64

Biblioteca Cronopedia

Fiind patima trăirilor din pofte declanşate de simţiri, Incluse în promisiunile iubirii de moment…

E FALSĂ!… Nu e sentiment!

Dar azi constat, privindu-mi viaţa matinal, Că a iubi la suprafaţă, doar carnal, E ca şi cum numai mânjeşti doar cerul cu privirea, Făr-ai simţi deloc nemărginirea, Pentru că dragostea adevărată o trăieşti Numai atunci când simţi în tine PACEA, Ca stare care te încearcă dintr-o dată Şi-ţi dă din nou puterea să doreşti Minunea ÎNVIERII şi LUMINII, Pe baza căreia urezi din inimă, la toţi creştinii, Cu glas curat: Cristos a înviat!

La care ei răspund imediat, Pe o cruce de lumină

65

… şi nu-s poveşti…, Adevărat a înviat!

Atunci simţi că-i iubeşti pe toţi nespus de mult, Aşa cum a mai fost cândva, Demult … La început.

Tangoul alungării din Rai Motto: Avem impresia c-am fost refuzaţi Atunci… demult când am fost alungaţi Când realitatea-n fapt e alta: Ne-a dat cadou la fiecare… SOARTA Gânduri dintr-o predică încă nescrisă

Dau gândurile mele toate pe un vis Ce-n amintirea zilelor trecute-a fost prezis, 66

Biblioteca Cronopedia

Când am simţit cât pot fi de plăcute Atingerile clipelor născute doar din dor!

Speranţele de trai ca-n rai, Născute-n ritmul de tangou mistuitor Acum par mute… pline de fiori! Ştiamdejacăîntunericulîncepec-oluminămare De care trinitatea e de vină, De fiecare dată când dispare timpul!

Trecut, Prezent, sau… Viitor… cu schimbul, Aşteaptă-ngemănate ulterior, Să-mi potolească dorul de văzduh, Aşa cum tatăl, fiul, sfântul duh A mai făcut cândva, demult Când tot ce a-nsemnat cunoaştere-am pierdut Fiind alungaţi din rai… doar pentr-un fruct! Şi tot trăim de-atunci impresia de refuz Pe care, Fără să acuz pe nimeni explicit, Pe o cruce de lumină

67

O regăsesc necontenit ca element vital, În amintirea vieţii ce veghează Să ne rămână treaz fiorul ancestral, Pe care se bazează… soarta-n prima fază, Atunci când se va redeschide poarta ce contează!

Tangou despre Babilon Motto: Orice bărbat căsătorit ar trebui să îşi uite greşelile.

N-are sens ca doi oameni să îşi amintească mereu acelaşi lucru Filozofie Glumeaţă de… cafenea

Nu plângem toţi la fel de mult şi de necontrolat, 68

Biblioteca Cronopedia

Chiar dac-astfel de lucruri s-au mai întâmplat, În lumea-n care ursitoarele-au prezis Că nou născuţii pomeniţi în vis, Au parte de dorinţe în neştire, De-ndată ce revin... reprimeniţi în lume de... iubire.

Păcat că scutul ce ni l-a promis trecutul, S-a destrămat când ne-a plantat în amintire ABSOLUTUL, Nu ţinem minte bucuria toţi la fel Când ne trezim c-am adormit niţel, Dar ştim precis că-i un moment select Şi ne-amintim de ea cu sentiment Ca timpul care ne-a-ncadrat perfect Bucăţile de fericire fără ţel... pierdute-n absolutul de oţel!

Pe o cruce de lumină

69

Nu toţi iubim la fel de mult în fiecare vis avut, Chiar dacă ieri părea altfel născut, Azi declarăm ca fiind pierdut demult Parşivul sentiment de absolut!

Dar toţi susţinem că la început Numai în noi striga...

PRESENTIMENTUL MUT Aşa că,... pentru a nu suferi deloc, Propun să adoptăm iar stiluri diferite de noroc, Cât aşteptăm pe-acest peron de viaţă Şi să vorbim din nou de... BABILON PE FAŢĂ

70

Biblioteca Cronopedia

Tangoul singurătăţii Motto: Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie Filozofie Glumeaţă… de cafenea

Tăcerea din singurătate-i fiară, Fiind cea mai grea povar-a lumii Pe care toate minţile o cară Spre partea luminat-a Lunii.

Doar că-ntre două aşteptări, Lăsate singure pe drum De visătorii cei mai buni, Primejdia ne preface-n scrum!

Dac-am putea sări din ARCĂ Peste momentul ce ne-ncearcă Pe o cruce de lumină

71

... Viaţa Aşa precum l-a încercat cândva pe Sf. Petru ... Cocoşul dimineaţa, Am regăsi verdeaţa raiului perpetuu!

Dar nu se poate fiindcă fiecare-n parte Are o altă clipă unică, aparte, Venită-n labirinturi de departe, Care-i desparte sufletul de trup…

Lasându-l în nemărginire ... Singur cuc!

72

Biblioteca Cronopedia

TangouL perspectivei Moto 1: Un Domn, O credinţă, Un Botez Pavel - Efeseni 4, 5

Moto2: Există două moduri de a trăi viaţa: Unul ca şi cum nimic nu este un miracol şi altul ca şi cum totul este un miracol Albert Einstein (March 1879 – 18 April 1955)

Perspectiva ca deriva Să preia cândva controlul Nu poate fi ignorată... NICIODATĂ!

Să tot vezi moartea-n aval Poate deveni fatal, Dacă uiţi ce triumfal Pe o cruce de lumină

73

Paştele sentimental Trece din moment de jale Spre o… RECONFIGURARE! Când nu te scuturi de ani Şi te gândeşti doar la bani, Fără să-ţi faci nici un plan, Zilele îţi trec în van: Nu mai simţi starea de bine Care vine de la sine, Când îţi place tot de face Clipa vieţii pentru tine!

Fiindc-atunci chiar gândul... TACE Şi în stană se preface!

Te-ndeamnă să faci ocolul Să dai,... cui ştii tu,... obolul Împotrivă-i stând doar... dorul, Care-i dă morţii cu tifla Redefinind … PERSPECTIVA 74

Biblioteca Cronopedia

Tangou despre visul pierdut Motto: Sunt multe căi prin care poţi să greşeşti, dar o singură cale prin care poţi ajunge la success Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.)

Când am avut intenţia Să îmblânzesc abisul, Mi s-a atras atenţia: – E imposibil visul! Şi,... trebui ajustat, Deoarece-i păcat S-o iei mereu la vale Pe-aceiaşi veche cale Ce-a eşuat constant, Aşa cum s-a-ntâmplat, demult cu paradisul, Care-a avut pretenţia c-a prevenit plictisul, Când a făcut demersul de-a ne capta atenţia, Pe o cruce de lumină

75

Tăindu-ne accesul ... spre pomul lăudat, Acela ce de fapt ... ne-a alungat etern De-atunci în mod solemn, Din Rai... destul de ferm, Spre-acest… sistem modern!

Ne-am folosit prestanţa Spre-a îmblânzi instanţa!

N-am ascultat de-ndemn Şi-am ignorat povaţa, Care ne-a dat consemn, Negându-mi importanţa, Dar n-am salvat nimic!

Chiar de-am presat, de mic, Iubirea-n... câte-un plic, Să-mi amintesc-atracţia Pe care satisfacţia Ce-a modelat normalul, Când a corupt banalul, Ne-a prins-o-n absolut, 76

Biblioteca Cronopedia

... ca vis bizar pierdut, A fost peste putinţă De a fi trataţi ca... fiinţă, Ce merit-o salvare Înspre... resuscitare!

Dar nu-i deloc corectă această abordare Mai merit-o-ncercare, De-a regăsi iar forma Ce ne-a păstrat aroma, Chiar dacă ne-a trădat ... spunând ce s-a-ntâmplat, GENEZA e menirea Care marchează firea Acelui vis născut, Atunci,... acolo sus, Pierdut, fără motiv, într-un secret nespus Pân-a venit ISUS Ce ne-a adus de PAŞTI Speranţa că … RENAŞTI! Pe o cruce de lumină

77

Tangou despre cuvânt Motto: Cine vrea să câştige trebuie să ştie să piardă în fiecare zi câte un pic Nu mulţimea sau mărimea păcatelor ne va osândi, ci o inimă împietrită Manualul Creştinului - Sfânta Mânăstire Bunea, Dâmboviţa, Com. Vulcana

– Printr-un cuvânt ce ne-animă, Lăsat liber pe pământ De când s-a făcut lumină, Ne-am cam luat cu toţi-avânt!

– Am în mintedoar unnume, care nu e vorbă-n vânt!

Fiindcă-ntimp s-a dovedit că-ide neînlocuit!

Plindoar deîndemnde bine, înspre cel ce ne edrag!

ISUS ne-a vorbit pe larg ... despre el, dar, din păcate, 78

Biblioteca Cronopedia

Noi nu prea l-am ascultat?!

Din el toate ni se trag!

Toate gesturile noastre... devin flori frumoase-n glastre!

Minuni care, doar gândite, ne dau vise diferite.

Toate-s onorate fiinţe, pline de bune cuvinţe!

Fiindcă unde e credinţă… totul este cu putinţă Dacă ne ţinem cuvântul, chiar dacă-l rostim... cu gândul Care s-a păstrat curat, chiar şi-atunci... Am câştigat!!

Cuvântul cel căutat, care-a modelat destine, E... cel care-l ştim prea bine, când ajungem în impas,... Îl rostim toţi într-un glas Folosindu-l ca redută: Şi el este DOAME-AJUTĂ!

Pe o cruce de lumină

79

Tangoul rugăciunii Doamne! Să nu mai crezi în nimic… este groaznic!

Ajută-mă TU cum mă ajutai când eram mic!

Dă-mi arme de luptă şi-un paznic de viaţă.

Dă-mi Doamne putere în faţa tristeţii, Să-nfrunt şi să-i birui speranţa-n victorie.

Dă-mi Doamne norocul s-apuc iar… o nouă istorie a vieţii, Dă Doamne… odihnă Tristeţii, Ce-acum mă-nconjoară Şi lasă-mă Doamne… s-apuc iar momentul Când tot, chiar Prezentul, acum repetat, S-a-ntrupat… din CUVÂNTUL uitat, La-nceput fiind Tăcere!

80

Biblioteca Cronopedia

Tăcere în care-au apus romantice gânduri.

Dă-mi Doamne putere să uit… cum s-au dus!

S-au dus romanticele gânduri Ce m-au lăsat ca în atâtea rânduri Să văd frumos în jur tot Cerul şi Pământul, Să simt cum mă cuprinde-avântul Să-ncalec culmile cunoaşterii şi-a vieţii, S-au dus departe-n… Ţara Tinereţii!

Am obosit acum şi sunt complet alt OM! Descurajat şi vlăguit, chiar dacă pot încă să mai visez: Că sunt viteaz, Că totul se petrece doar în somn … SUNT TREAZ! Dar… Doamne! Nu degeab-am stăruit, Te-aud venind şi simt crescând Speranţa-n TINE! Cred,… că de mă rog nu te mai pierd!

Aşa încât din suflet iar suspin… şi spun Amin!

Pe o cruce de lumină

81

Tangou Optimist de Paşti NU FI PESIMISTĂ!

Rezistă în starea de bine ce vine banal doar din tine… Şi… CREDE că starea de bine revine!

Ea n-are hotar!

Când eşti optimistă, Ea ţine!

PERSISTĂ,…

Doar fiindcă există Lumina iubirii, Ce duce-n final povara zidirii, Dovedind ce trainic I-a fost rostul tainic!

N-a făcut zadarnic...

Gestul triumfal ce-a dat omenirii 82

Biblioteca Cronopedia

Dorinţa-mplinirii…

La schimb nemuririi!

Amarnicul vis…

Punctual promis, A fost pentr-o clipă Aripă de zori cu capul în nori Care te-a născut Când ai apărut… din necunoscut, Ca fiind punct final, Golit de venin prin jocul divin, Ce ne-a recreeat, Când ne-a învăţat Că tot ce-i sub soare Iubeşte… şi moare Înspre a se naşte … Optimist de Paşti!

Pe o cruce de lumină

83

Tangou de remântuire Motto: Nimic nu mai poate fi inventat după facerea lumii Petre Ţuţea (1902 – 1991)

Cu o singură privire-ai deschis chepengul sorţii, Reprimându-ţi cu-ndârjire slăbiciunea-n faţa morţii Ce sta gata să te prindă şi să te tragă-n oglindă Cu o singură privire... reuşeşti!

Goleşti ABISUL, Care-ţi zace-n amintire... fără să ştie ce-i visul, Ce-a lăsat intact proscrisul, Prigonit de el într-una Fiindcă i-a furat minciuna! Şi când adevărul minte... el ucide prin cuvinte, Strecurate prin colinde, precum virusul în minte.

84

Biblioteca Cronopedia

Cu o singură privire... care cere, Dar şi vinde, Poţi stârni nenorocire, De laşi doru-a te cuprinde Fără să îţi vii în fire, înainte de iubire!

De ratezi clipa iubirii, Poţistârninemulţumirea, ce şi-ntine se va-ntinde!

Dar nu dispera-n neştire, Fiindcă în nefericire Stă de strajă mântuirea... care ştie rostuirea Ce-a deschis chepengul sorţii... când da biru-n faţa porţii De stârneşti visu-nainte de aşti cam ce cuprinde Poţi deja să-ţi dau de ştire: Misterul se va-ntinde Însă nu-i nenorocire dacă creşte-n fericire, Clipa de... REMÂNTUIRE

Pe o cruce de lumină

85

Tangoul vârstelor Motto: A avea conştiinţa curată înseamnă a avea memorie proastă.

Filosofie glumeață de cafenea

Mărite Doamne, iartă îndrăzneala Unui supus pe care îndoiala… îl calcă des, Dar,… de cum vine seara, Încerc iar oboseala aducerii aminte.

Aşa că nu-s cuminte şi iar te-ntreb PĂRINTE: Ce lucru nu se vinde? Ştiu: Nu se vinde Vântul, Dorinţa, Depărtarea, Ştiu: Nu se vinde Gândul, Speranţa, Remuşcarea, Ştiu: Nu se vinde Dorul, Durerea sau Uitarea, 86

Biblioteca Cronopedia

Dar spune-mi tu,… PĂRINTE: Când CHARON trece STYXUL Ce-ncearcă a ne vinde?

Mărite Doamne, că desfac urzeala Din locul unde umezeala A-ntipărit chiar forma vorbelor trecute… E rău!

Dar o desfac… PĂRINTE Pentru că mai-nainte de-a mă lovi voi şti Cum să citesc rupestrul rid al vieţii Când îmi va fi adusă „MUSTRAREA TINEREŢII” La întrebarea pusă.

Da! Ştiu: Nu vindem Cerul, Pământul sau Dreptatea , Da! Ştiu: Nu vindem Gândul, Speranţa, Demnitatea, Pe o cruce de lumină

87

Da! Ştiu: Nu vindem Cinstea, Durerea, Libertatea, Dar spune-mi tu… PĂRINTE, Că nu-mi aduc aminte, Când mi-ai dat viaţa, oare… ştiai că nu se vinde?

Mărite Doamne, poate că-s nedrept, Sau, poate, nu ştiu eu s-aştept, Dar mă cuprinde-amărăciunea cînd constat C-aproapele departe ni l-ai dat!

Sau, poate, poate-s vinovat PĂRINTE! Da! Poate-s vinovat, Dar n-am putut răbda şi n-am răbdat!

Să mă despart de zborul care ne-a-nălţat, Cuprins în gândul cel dintâi, necenzurat, Şi-am căutat cuvântul: Strigat, Gândit, sau modelat cu viaţa De cei lăsaţi apărători la poarta Europei!

88

Biblioteca Cronopedia

Uitându-se că tot eu voi fi fost... Şi cel ce-aproapele… departe-a căutat, Şi cel ce-a reuşit și-nvinsul: PAHARNIC, VISTIERNIC, LOGOFĂT, sau ... DOMN Vândut ades… DAR niciodată renegat de-ai mei Da! Ştiu: Nu vindem Dorul, Durerea sau dreptatea, Da! Ştiu: Nu vindem Gândul, Speranţa, Demnitatea, Da! Ştiu: Nu vindem Cinstea, Durerea, Libertatea, Dar spune-mi tu, PĂRINTE,… că nu mi-aduc aminte, Ce o să mi se-ntâmple când n-o să fiu cuminte Pe o cruce de lumină

89

Și o să-mi vină-n minte Să-ncerc chiar eu să cumpăr lucru care nu se vinde? Şi dacă nu poţi să-mi răspunzi, Prea Sfinte, Mă iartă dinainte!

Fiindc-o să-ncep să fac iar lucruri nefăcute Din perspectiva … VÂRSELOR PIERDUTE!

Tangoul Judecăţii de Apoi Motto: Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună.

Iuda avea amici ireproşabili Ernest Miller Hemingway (1899-1961)

Din Biblie toată lumea-nvaţă 90

Biblioteca Cronopedia

Că, ... de vom fi chemaţi în faţă, La JUDECATA DE APOI, Obligatoriu trebui să răspundem numai NOI, Fără excepţii!

TOŢI! Vom fi şi vii!

Vom fi şi morţi!

Doar că primiţi şi pomeniţi în lumea celor drepţi şi fericiţi, Ce stăpânesc văzduhul, Vor fi… numai acei săraci cu duhul, Din zona celor şapte peceţi lipsă, Ce-s pomenite şi-n Apocalipsă.

Tot Biblia ne învaţă că iertaţi, Vom fi cu toţi, Nu numai cei curaţi … NELUCEFERIZAŢI! Pe o cruce de lumină

91

Şi ca povaţă pentru viitor…

Dă pilda FIULUI RĂTĂCITOR. Lumină din lumina de care-am fost deposedaţi Se va roti deasupra tuturor … descoperindu-ne şi calea lor, Însă atenţie la cum judecaţi!

Chiar dacă ulterior, înspre supremă mântuire, Cu toţi vom face parte din DUMNEZEIRE! Nimic nu poate fi iertat mai înainte de-a fi JUDECAT! Dar poate totuşi că… nu noi, Cei de acum, sărmani şi goi Vom fi chemaţi la JUDECATA DE APOI Să stăm smeriţi-atunci acolo-n faţă, Deoarece atunci vom fi plecaţi demult, … UITAŢI DE VIAŢĂ, Sperând cumva-n scutirea de-a da seamă 92

Biblioteca Cronopedia

Acolo, când vom fi ajuns ... LA VAMĂ!

Păcat însă... că asta nu-i adevărat!

Chiar dac-aroma faptelor de ieri s-a disipat, Nimic n-a fost uitat şi n-a împiedicat Ca cei chemaţi în faţa porţii La dreapta judecat-a sorţii, Să simtă adevărul biblic de-altădată: Nu poţi la judecată,…

Atunci când este dreaptă Să mai ascunzi că viaţa e o boare La marginile viitorului în floare

Pe o cruce de lumină

93

94

Biblioteca Cronopedia

Nicoleta Mija „Pe-o cruce de lumină 2016” Credinţa te vindecă de orice păcat, când Domnul Te atinge eşti împăcat, să spunem „Hristos a înviat!”

Aş vrea să ne bucurăm de Paşte noi toţi, să fim împreună copii, părinţi, bunici şi nepoţi, lumina Învierii este pentru toţi.

Pe o cruce de lumină

95

Un gând smerit Aştept Învierea ca bun creştin Mă rog mereu şi nu uit să mă închin.

Mai sunt câteva zile şi ne bucurăm Aprindem lumina sfântă şi ne rugăm.

Pentru noi Doamne te-ai sacrificat, Ai avut sufletul sfânt atât de curat Lumea rea te-a chinuit şi batjocorit Bicele necredinţei greu te-au lovit.

Privesc spre cruce şi mă închin, Aşa trebuie să facă orice creştin Mă rog la tine mereu sfântă Cruce, 96

Biblioteca Cronopedia

Nimic nu poate să mă încurce.

Nu trebuie să uite nici un creştin, De sfânta sărbătoare şi de chin Ne-ai iertat când toţi am greşit, Pe Cruce pentru noi te-ai răstignit.

De iubirea ta sfântă să fim mântuiţi Bucuroşi să fim, de tine să fim ocrotiţi, Prin credinţă Crucea să fie uşoară, Să nu ne plângem de a vieţii povară.

Când avem credinţă curată, adevărată, De lumina cerului mereu luminată Pacea şi iertarea cântă în viaţa noastră, Ca o doină străveche, lină şi măiastră.

Pe o cruce de lumină

97

Să avem credinţă în lumina sfântă de sus, Va fi lângă noi şi la răsărit dar şi la apus În câteva versuri, eu m-am rugat mereu, În lacrimă şi bucurie este mereu Dumnezeu.

Recunoştinţă Rugăciunea adevărată vine din iubire, Spune-o mereu şi vei primi mântuire, Să-l iubeşti pe Domnul, cugetă mereu, În gândul tău lăuntric să fie Dumnezeu. În lumea largă la toţi ne dă ascultare, Nu ţine cont de un rang mare, Suntem în faţa Lui îmbrăcaţi la fel, Unii mai cred că sunt făcuţi altfel.

Mintea şi inima să fie libere mereu, 98

Biblioteca Cronopedia

Când te rogi să fii lângă Dumnezeu, Pregătit pentru o curată rugăciune, Care te învaţă să faci fapte bune.

Vorbeşte frumos şi fii în viaţă umil, Dar niciodată să nu fii fals sau servil, Domnul te învaţă să fii milostiv, Să nu cauţi pentru harţă un motiv.

Sunt mulţumită de tot ce El mi-a dat, Să fiu un suflet curat m-a învăţat, Mă rog şi-i mulţumesc Domnului Iisus, Aprind candela pentru cel care s-a dus.

Eu spun mulţumesc pentru o pâine, O împart mereu cu bucurie, cu oricine. Îmi place primăvara atât de minunată, De o sfântă sărbătoare binecuvântată.

Pe o cruce de lumină

99

Pace şi iubire pentru al lui mare popor, Când valurile se ridică ne vine în ajutor. În rugă zilnică voi rosti nume înaintea Ta, Şi te rog Doamne ai grijă de casa mea.

Puterea cuvintelor Cuvintele ne pot uni pe viaţă, Cuvintele ne pot lua la harţă.

Cuvintele ne pot şi vindeca, Cuvintele ne pot şi ierta.

O inimă deschisă, plină de iubire, Îţi lasă multe cuvinte în amintire.

O inimă închisă sau chiar rănită, Vorbeşte printr-o tăcere chinuită.

Un cuvânt lasă în suflet o amprentă, Trebuie să fii conştient sau conştientă, 100

Biblioteca Cronopedia

Să taci atunci când eşti nervos, Şi nu poţi să spui un cuvânt frumos.

Când eu am fost câteodată certată, Nu am fost pe nimeni supărată.

Poate cuvintele câteodată m-au rănit, Ştiu să fiu bună cu ele la nesfârşit.

Cuvintele mi-au adus numai iubire, Cuvintele pline de nectarul fericirii.

Cuvintele dăruite de Dumnezeu, Cuvintele sfinte din sufletul meu.

Pe o cruce de lumină

101

Maica mea În fiecare zi privesc mereu la Maica mea, Clipă de clipă vorbesc în gând numai cu ea. Îmi umple sufletul de bucurie şi căldură, Poate de la noi toţi Ea multe mai îndură.

Sfântă Maică vreau să fiu blândă ca tine, Numai alături de tine îmi este în viaţă bine.

Iubirea m-a învăţat să trăiesc numai în iubire, Privesc a cerului luminoasă şi frumoasă înflorire.

Sfântă Maică învaţă-mă să urc drumul greu, Ochiul ce plânge să-l şterg cu bucurie eu.

Un înger de lumină coboară în sufletul meu, Şi bucuria credinţei de la bunul Dumnezeu,

102

Biblioteca Cronopedia

Sfântă Maică nu mă lăsa pradă întunericului, Aprind candela să lumineze la venirea amurgului.

Simt cum mâna mea este mereu sprijinită, Pe drumul vieţii nu mă las de nimic ademenită, Sfântă Maică îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai dat, În boală, în bucurie cu toţi şi toate m-am împăcat, Sunt bucuroasă că am ales calea ta luminoasă, Că pot privi mereu cu sufletul icoana ta frumoasă.

Sfântă Maică tu eşti vorba bună, înţeleaptă, cu har, Voi îngenunchia şi voi mulţumi pentru acest dar, Voi atinge cu inima şi sufletul lumina din icoana ta, Toată viaţa cu bucurie în cuvinte slavă voi cânta.

Pe o cruce de lumină

103

Înviere De mic copil eu tare am strigat: „Hristos a înviat!”

Copilă păstrează-ţi sufletul frumos şi curat.

Glasuri mi-au răspuns imediat: „Adevărat a înviat!”

Suflete multe, curate alături de mine s-au bucurat.

Privesc grădina, florile zâmbesc, păsările cântă, Soarele străluceşte şi parcă toată natura cuvântă.

Pacea peste suflete ce cred în Înviere se revarsă, Îngerii cântă bucuria, dragostea în cântarea aleasă.

Lumina divină la Mormânt este adevărata mărturie, Ce umple de bucurie omul ce cu sufletul său învie.

Cu noi este lumina, bucuria, iubirea şi multă speranţă A înviat Domnul Hristos şi ne-a adus pe toţi la viaţă

104

Biblioteca Cronopedia

Când cerul s-a deschis, să luăm cu toţi sfântă Lumină Îngerii cântă, e sărbătoare, se aude o muzică lină.

Prietenibuniimnulmântuierii noastreîncoruri săcântaţi Cu inima să spuneţi „Hristos a înviat!” şi să vă bucuraţi.

Flacăra aprinsă Vântul cald mângâie draga floare albă de cireş, În credinţa adevărată nu vei da niciodată greş, Gândeşte, iubeşte şi fă în viaţa ta numai bine Cântăreşte de două ori când vorbeşti creştine.

Privesc razele de soare într-un frumos mănunchi, Mă rog la tine Doamne zi şi noapte în genunchi, Ne iartă de a noastră greşală şi mare neputinţă Învaţă-ne să avem în sufletul nostru credinţă.

Să trăim pe pământ cu flacăra iubirii Tale aprinsă, Şi-n bucurie şi-n suferinţă să fie mereu neînvinsă Când lacrima iubirii apare în noi la Sfânta Înviere, Pe o cruce de lumină

105

Alături de Tine toţi plecaţii vin lângă noi la vedere. În noaptea asta încearcă să fii mai bun şi blând Întreabă-te ce ai făcut în viaţă trăind, umblând.

Noaptea se lasă peste pământ într-o tăcere sfântă, Glasurile serafimilor parcă, în sufletele noastre cântă.

Mii de glasuri din depărtări, mii de sunete de clopot, Izvor al iubirii ţâşnește armonios şi grav ca un şipot Glasuri unite într-un cor la sărbătoarea primăverii, Aprind în mii de suflete candela credinţei şi a Învierii.

E noaptea Învierii Un clopot se aude de departe Se alătură altora, credinţă împarte.

Privesc cerul care şi el se bucură, Lumina se va aprinde de la flacără, Creştinii se duc cu toţii spre altar, Îngerii ne dau cântece sfinte în dar, 106

Biblioteca Cronopedia

Pe cerul înstelat este mare sărbătoare, Oameni au lumină în suflet şi o floare Steaua Domnului să o călăuzească, Arhanghelii se grăbesc să vestească.

Din mormânt răsare Hristos învingător, Lumină aduce pentru întregul popor. . În noaptea Învierii oameni sunt mai buni, Aprind candela şi pentru a lor străbuni.

Sunt veseli că au primit sfântă lumină, Toţi cântă „Hristos a înviat” şi se-nchină.

Cerul luminat de credinţă se înseninează Chipuri bucuroase cântă şi îngenunchează.

Pe o cruce de lumină

107

Doamne!

Privesc şi lucrez mereu multe icoane, Ascult tăcerea din ochii tăi Doamne, Doar Tu ştii când pe mine mă doare, Primesc numai de la tine milă mare, Nimic în viaţa asta nu este la întâmplare.

Au fost zile când am urlat de durere, Dispare totul sub a ta caldă mângâiere.

Am trăit-o fără să mă revolt pe cineva, M-am rugat şi am înţeles vrerea Ta. Din toate am învăţat mereu ceva.

Nu am acuzat, pe alţii nu am învinovăţit, Cu nimeni nu am avut ceva de împărţit.

Nu am căutat soluţii care sporesc suferinţa Am ales drumul milei şi al credinţei, Dar şi calea iubirii creştine şi a umilinţei.

Porunca Ta este puterea pe care o primesc, Aşa am reuşit în viaţa asta să mai trăiesc.

108

Biblioteca Cronopedia

Din ce primesc dau şi altora care suferă, Dar şi celor care câteodată rău mă supără, Sunt mulţi care mai rău ca mine îndură.

Eu vreau să-i arăt cum în mine iubirea creşte Doamne eu nu judec pe cel care mă răneşte, De frică, de durere, din ură sau bună ştiinţă, Poate din cea mai grea şi dureroasă neputinţă Sau din cea mai gravă lipsă de conştiinţă.

Tu eşti judecătorul, te rog să-l binecuvântezi, Pe mine şi pe el cu iubire să ne îmbrăţişezi.

Să mergem cu toţii la Biserică ca să ne mângâie, Păcatele să le cureţe prin sfânta Spovedanie Să ne întărească în har prin Împărtășanie.

Credinţă Cât voi trăi aici, printre oameni, pe acest frumos pământ, În Tine mă voi crede mereu, nu te voi pierde nicicând. În viaţa mea nimic nu am iubit mai mult decât pe Tine Numai TU, Iisus eşti pururea în sufletul meu, în mine.

Pe o cruce de lumină

109

Doamne aduci credinţa peste tot, ea înflorind rămâne Vorbeşti cu poporul creştin, dăruind şi sufletelor păgâne.

Tu ne aduci iubire, înţelegere, bucurie în orice veac Umpli inima cu credinţă la copil, bătrân, bogat şi sărac.

Iubirea nu stă în suflete deşarte şi-n cuvinte elevate, Nu este înţeleasă de inimile reci, goale şi înfumurate. În omul cu credinţă arde focul cu sfinţenie şi avânt Acolo unde eşti Tu Doamne şi al Tău sfânt cuvânt. În orice clipă a vieţii noastre pe Dumnezeu să-l chemăm, În rugăciune să-ţi mulţumim, să ne rugăm şi să nu uităm.

Dă-ne Doamne stropi din iubire şi a ta mare bunătate, Să am putere din Harul Tău cel sfânt să iert o nedreptate, Să învăţ durerea să o mângâi, răul să-l răsplărtesc cu bine Cu ale mele lacrimi, cu iubire în cuvinte trimitcătre Tine.

Dintimpulcemi-edefolossă mă rogcucapullăsatmai jos, Să privesc cerul, să-mi fac cruce şi-o lacrimă să şterg sfios.

110

Biblioteca Cronopedia

Cred în Tine Doamne E scris în cartea vieţii să ne fii pavăză, Credinţa din suflet mereu luminează.

Cei care se vor împiedica vor fi ajutaţi, De iubirea Ta Doamne mereu ridicaţi. Şi cel rătăcit în valurile vieţii va suferi, Doar rugăciunea curată de rău îl va feri, Va fi singura nădejde care ne-a mai rămas, Fără credinţă vom avea multe de tras.

Deşertăciunea se bucură de lucruri frivole, Minţile celor care le acceptă vor fi goale.

Puterea unui suspin care înţelege ce vede, Va aduce prin rugă lumină la cel ce nu crede. Îngenunchez cu sufletul tot, cu a mea fiinţă, Spun iartă-mă Doamne de a mea neputinţă.

Pe o cruce de lumină

111

Cine va risipi viaţa în fapte fără credinţă, Întunericul îi va cuprinde a lui toată fiinţă.

Când laşi cugetul să scrie de iubirea creştină, Să ştii că ea nu minte, nu are nici o vină.

Cine gustă din minciună, din trădare fără frică, Nu va şti ce-i mângâierea Ta tainică.

Când vântul bate, împrăştiind miresmele, Doar TU Doamne ne întinzi mereu braţele.

Te rog mângâie inimile triste ale oamenilor, Umple cu iubire şi credinţă toată viaţa lor.

Candela credinţei Inima îmi spune crede numai în EL, Nu am de ce să ascult păreri fel de fel, Am trăit şi trăiesc într-o credinţă curată, Şi am ascultat o rugăciune adevărată.

Recunosc şi simt când o privire refuză, 112

Biblioteca Cronopedia

Şi are o atitudine indiferentă şi confuză.

Pentru aceste priviri care nu ştiu nimic, Cuvintele mele par curioase un pic, De ce sunt eu bucuroasă în tot ce fac, Credinţa adevărată nu mă lasă să tac.

Am fost lovită de multe săgeţi otrăvite, De credinţa în Dumnezeu au fost oprite.

Existăm prin credinţa de suflet cântată, O lumânare care nu se stinge niciodată, Într-o zi de primăvară caldă şi frumoasă, Am primit lumina sfântă, atât de preţioasă, Nu mi-am învăţat copilul să fie bogat, L-am învăţat să se roage, să fie cumpătat, Iubirea care este amestecată cu lacrimi, Ne face mai înţelegători şi mai buni. În fiecare lacrimă ne priveşte Dumnezeu, Candela iubirii o aprind în suflet mereu, El ne arată calea spre iertare şi bucurie, Dar să nu uităm în bucurie şi de datorie.

Pe o cruce de lumină

113

Când cerurile se deschid Mi-am ridicat ochii uimiţi de fericire şi cu sufletul tremurând, o rugăciune m-am auzit murmurând. Doamne, ai ştiut să mă hrăneşti cu viaţă, mi-ai dăruit a ta povaţă şi m-ai mângâiat pe cap, Părinte drag. Lumină să am în cuvinte, atinge-mă cu mâna ta, eu să te pot urma şi să fii mereu în inima mea.

Prin dulceaţa smeritei rugăciuni din zori şi până în noapte pe Tine te cinstesc.

Bucuria Învierii se aşterne în fiecare suflet credincios şi glasuri Te slăvesc Părinte bun. Ne dăruieşti mângâiere, prin harul tău ne dai putere şi rupi lacătul durerii, în Sfânta Noapte a Învierii.

114

Biblioteca Cronopedia

Când cerurile se deschid să mergem să luăm lumină. Să ascultăm muzica îngerilor sfântă şi lină. Când vă rugaţi de suferinţa celui chinuit să nu uitaţi. Când sărbătoriţi Învierea celui ce-a dat mântuirea să nu uitaţi…

Pentru noi El s-a jertfit, pentru noi a suferit, pentru noi a pătimit.

Când vă bucuraţi să nu uitaţi… cu suliţa a fost străpuns şi cununa de spini pe cap i-a fost pusă. Din iubire pentru noi s-a răstignit şi s-a jertfit şi multe a pătimit. După trei zile cel fără de păcat, a înviat şi ne-a adus credinţă şi biruinţă. Şi în mare taină pământul s-a înălţat, la ceruri s-a ridicat, pe cei cu credinţă în suflet i-a bucurat.

Să ne bucurăm şi să cântăm imnul mântuirii noastre să se audă spre zările albastre. Hristos a înviat, pentru noi, pentru toţi, veşnic şi sfânt pe acest pământ.

Pe o cruce de lumină

115

Bucuria iubirii Dumnezeu este iubire şi atunci când ne iubeşte ne aduce bucurie.

Darurile primite sunt pure deşi de la noi multe mai îndură. El a turnat bunătatea şi harul Său pentru sufletul meu şi al tău.

Credinţa adevărată mă face să zbor, să am sufletul uşor, să mă las legănat de vânt, departe de acest pământ. Doamne Tu eşti Tatăl meu, eu rămân copilul tău şi toată viaţă mă hrănesc numai prin cuvântul tău. Îmi pun mâna tremurând pe mâna Ta şi merg prin harul Tău, într-un loc sigur unde voi lăuda numele tău minunat Dumnezeul meu.

Lumini vii pe cer create prin cuvântul Lui Dumnezeu ne luminează 116

Biblioteca Cronopedia

când credinţa în noi este trează. Când iubeşti poţi să dăruieşti, când iubeşti poţi să slujeşti, când iubeşti poţi să te jertfeşti. Fluvii de iubire curg din jertfa lui Iisus Hristos, se revarsă peste noi şi aduce binecuvântare de sus. Apele iubirii curg din jertfa lui Iisus Hristos şi nemuritoare credinţă mi-a adus. Fluviul iubirii m-a spălat pe veci şi mă fereşte de păcate şi fărădelegi. Îmbrăţişarea iubirii divine este în sufletul meu, unde este mereu numai Dumnezeu.

Pe noi, pe fii Lui ne cheamă acasă ca un tată iubitor, din izvorul iubirii, fântâna veşnică a fericirii să gustăm.

Dumnezeu ne-a iertat prin jertfă şi al Lui calvar de noi s-a îndurat şi cu bucuria iubirii ne-a mângâiat.

Pe o cruce de lumină

117

118

Biblioteca Cronopedia

Ioan Stoian Subțire Rugăciunea de Dimineaţă (după o Rugăciune a Parintelui Arsenie Boca) Doamne, cel ce vii între oameni în taină Alungă-ne din cuget și din suflet a gândurilor rele umbră Să nuTeținemcaîntemniți:bolnav,flămândși fără haină Dezleagă-ne de patimi, de păcate și de îndoiala sumbră...

Doamne între oameni în taină când vii Ferește-ne de ispete în fiecare ceas Că și noi Doamne suntem, ai tăi fii Ajuta-nesă trecemcucredințătimpulce-a rămas!

Pe o cruce de lumină

119

Doamne, ce vii în taină între noi Aprindedragosteaîninimilenoastreîmpietrite...

Ai milă și de mine, de mine să mă lepăd și apoi Să nu Te pierd nicicând, pe Tine Preasfințite!

Trecere Trec florile prin soarele de april' Şi-n nesfârşita lor singurătate se închid Așa cum trece plânsul de copil Ca jertfă a fiului și-a Anei din fiecare zid... În fructe stropi de soare cad Mișcarea vremii ne-nfioară!

Semințele căzute-n nou răsad Cresc alte flori, în altă primavară...

120

Biblioteca Cronopedia

E timp de rugăciune și de post În suflete coboară raze de lumină Şi-n trecerea aceasta-i tot ce-a fost: Speranța REÎNVIERII ce-o să vină!

Speranţa alungă tristeţea morţii*

până

şi

Speranţa alungă până şi tristeţea morţii PREOT ANONIM Nu moartea mă-nspăimântă, Doamne Când trec umil prin ceasurile reci Cu sufletul închis în triste toamne Şi gânduri prinse-n idealuri seci!

Vreau zilnic să câstig un strop de libertate, Legat prin mii de funii de trecutul mort Şi agresat de hăul de eternitate, În care se ascunde un tăinuit avort...

Pe o cruce de lumină

121

Mă-ngrozeşte atâta nepăsare Cuprinsă-n fibra acestui neam zdrobit, Soarele nostru încă nu răsare, Fiindcă-i mereu pierdut în asfinţit!

Doar în biserici mici din lemn uscat Se împleteşte ruga mea fierbinte Cu lacrima martirului crucificat, În urmă nu-i nimic... ce-o fi-nainte?

122

Biblioteca Cronopedia

Rotire Rotire-i noaptea asta, rotire şi îndemn Când stele cad inerte în crucile de lemn Şi heruvimi din slavă duc flori de dar în mâini Iubirea luminează! Noi tot căutăm lumini...

Lumina nopţii-i rece, şi-n suflete-i pustiu Crucificaţi de veacuri din tată-n fiu Din tată-n fiu...

Rotire-i noaptea asta, rotire nesfârşită În cercul de-ntuneric lumina ne trăită?

Pe o cruce de lumină

123

124

Biblioteca Cronopedia

Anişoara Vleju Captivă Refuz eliberarea de tine, Dumnezeu mi-a arătat o singură ieşire ce continuă cărarea dreaptă şi simplă.

Lângă crucea Sa, un pumn de pietre încălzesc drumul, un gest îşi disculpă sensul gol, o vocală se dezice de litere continuând să reverse obsedant sunete.

Mâinile au purtat crucea spre mântuire, Pe o cruce de lumină

125

uşile s-au închis, cerul se leagă cu aceeaşi culoare de infinit, mă trezesc surprinsă de retragerea zilei de ieri înfăşurată atent în ceţuri albastre.

Confirm zâmbetul, sunt fericită că lumina Învierii se aprinde, știu câteva fraze de care mă agăţ ca să uit nemurirea. În rest, noaptea mă atenționează cum se prăbuşeşte în brațele goale răstignirea Domnului meu.

Pecete Am îndrăznit, până la Dumnezeu e drum lung şi greul zilei îl suport cu smerenie.

126

Biblioteca Cronopedia

Un deget defect mă acuză că am spălat de pe marginea drumului paşii de plecare ai Domnului, că am şters cu fineţe praful depus pe cerul casei noastre uşor de găsit printre atâtea castele, apariţia sau dispariţia somnului lucid ca o definiţie din care împărţim câmpuri magice nocturne, când Învierea bate la ușă și inima stă închisă în lacăte zăvorâte adânc.

Am obosit timpuriu, sedată de vise, sugerezi că ar mai trebui să trăim o viaţă în doi, să eliminăm mersul sec al ceasului ce ticăie ca un dement pe pervazul trist.

Pe o cruce de lumină

127

Propui o abatere de la definiția ce conspiră cu noi calea spre El, un trecător ce mă știu apăsând pe pământ grijile Lui.

Tablou Văd cum muşcă hârtia din creionul copilei, cu migală aşează pe pâine felia de creație împărţită de Dumnezeu câte unuia ca mine sau unuia oarecare.

Aleg noua descriere pe care o face fluturilor, se poate să nu fi înțeles nimic din desenul ei 128

Biblioteca Cronopedia

însă privirea albastră îmi oferă indicii și mâna subțire insistă pe coala albă.

Mă ghidez după conturul abundent, îmi imaginez că văd prin ochii ei văd drumul spre măntuire trasat cu migala unei priceperi de zece ani.

Ceea ce vrea să-mi transmită, am înţeles, copila îmi aşează viaţa în faţă, petală cu petală, frunză cu frunză din care să țes scara urcării la Domnul meu.

Pe o cruce de lumină

129

Ochii tăi Cuvinte puține, drumul nu poate umple ferestrele deschise să intre Dumnezeu în casa săracă, ci lasă sufletul descoperit, un adevăr spus, o nelămurire că El e aici. În căutarea mea, irisul jură că ființa găsită nu-i de pe lumea asta, că roiul de umbre nu găzduieşte decât gene triste ce-au plâns rănile de pe Crucea Răstignirii 130

Biblioteca Cronopedia

ce lasă ochiul să plângă până la epuizare.

Dincolo, fără să spui un cuvânt, fără să faci un reproş tăcut, mă priveşti cu siguranța căutătorului prin viaţa severă.

Spui cu blândețe că drumul e închis până la poarta lui Dumnezeu, dar eu îmi iau crucea și insist.

Poveste fără cuvinte, imagine absentă, izvor de viaţă.

Ochii tăi, minune posibilă prin Dumnezeu.

Pe o cruce de lumină

131

Secvenţă Îmi adun paginile două câte două, aștern flori pe covorul acestui timp plin.

E seara Învierii, în care se așează câte două mâini în rugăciune, Dumnezeu coboară în casa sfințeniei mele. Îmi pun în candelă flacăra cu viață, îmi pregătesc genunchii. În seara de Înviere scriu norme nedefinite și neacceptate, 132

Biblioteca Cronopedia

mă concep amplu ca într-o eră glaciară, Îl primesc pe Iisus în casa plină cu iarbă, Dumnezeu mă iubește, condiţie primă mi-e sufletul secerat de mâna Lui la începuturile timpului.

Tatăl meu Nu semăn cu cineva anume, am parte doar de un chip dumnezeiesc creionat uman pe treptele trecerii.

Când mi-a întins mâinile, Dumnezeu a făcut să semăn cu tatăl meu, un om sfânt Pe o cruce de lumină

133

ce și-a așternut viața pe treptele urcușului la Dumnezeu pe care îl primise de câţiva ani în Raiul Lui. Aşa că am ales să-mi duc crucea sfântă spre casa tatălui meu.

Luptă Consider că lupta mea se termină o dată cu pacea.

Mi-e martor Dumnezeu că îmi port cu sfinţenie tainele din care am izbutit să fug pe câmpul de bătălie, 134

Biblioteca Cronopedia

torturându-mi copiii din jur ca într-un ritual demonic.

Domnul mă privește de sus, mă atenționează adesea că am luat în serios jertfa Lui și-mi lasă pașii să umble pe alei nepietruite unde nisipul necredinței îmi smulge pașii firavi.

Acum citesc pe lângă cuvinte, citesc cu vocea gândului stropi de silabe ce se înşiră într-o caligrafie vidă, nu văd cum poarta mă cheamă s-o închid în urcuşul meu spre Casa lui Dumnezeu.

Pe o cruce de lumină

135

Fluturi Puncte se lipesc de zidurile din jur, Dumnezeu se apleacă spre mine, mă atinge răsuflarea sfântă până dau de linii albastre care stau să răstoarne copacii morţi sub pietre funerare pe care paznici deghizaţi în izvoare stau la pândă până în zori.

Atunci îşi aruncă vorbe, îşi prind unii altora aripile în menghini şi pornesc spre Dumnezeu, ducându-I semne că lutul mai moare şi azi şi că nişte magicieni au desenat pe trupurile lor cuvinte frumoase.

136

Biblioteca Cronopedia

Dumnezeu îi ia deoparte, le dezleagă aripile umede, decupează câte o fiinţă şi o înapoiază lutului.

Un fel de răstignire a pământului pe crucea de piatră din care izvoare coboară spre odihna dumnezeiască.

Copiii au plecat în alt timp, sunt maturi de ceva vreme.

Urma lui dumnezeu Stau lângă fereastra gândului, îmi iau notiţe căci vreau să înţeleg unde a început Pe o cruce de lumină

137

să se facă timpul şi unde e cuibul fiecărui ceas.

Ceasul răstignirii a trecut de ceva timp.

Cu setea mea nu e de glumă, doar o picătură de iarbă să îmbuc înainte de a-mi potoli foamea de cer, apoi să pornesc cu sunetul porţii înfipt în timpane până dau de urma lui Dumnezeu.

O iau încet pe creste nebănuite, ajung la marginea cerului. un înger îşi apropie tainic geana ochiului deschis de trupul meu, mă ia pe palme şi mă aşează la picioarele Domnului meu.

Ascult cum lumina se naşte când ceasul ticăie la nesfârşit.

138

Biblioteca Cronopedia

Alergătoare Transcriu ceea ce-mi trece prin minte, mă trezesc tristă şi o iau de la capăt, o alergătoare pe scări ce urcă, împiedicându-mă adesea, cu ochii spre Dumnezeu.

Nu obosesc niciodată, îmi port hainele în rucsacul cu mere, mai ronţăi câte unul şi iar pornesc.

De sus, din cerul lumii, se iau după mine nişte fiinţe ciudate.

Pun mâna pe câte o scândură din garduri şi ele dispar, Pe o cruce de lumină

139

atunci îmi vine să urlu de fericire că am atins ţinta.

Dumnezeu mă priveşte cum plec încet spre valea de unde am pornit.

Tabla de şah Pun capul pe pernă, cuvintele mă chinuie ca pe un condamnat şi nu ştiu calea albastră de pe tabla de şah în care mutările se intersectează cu viaţa.

Un covor de iarbă şi fluturi ţes în casa mea, sufletul îmi porneşte pe străzi pietruite ca un nostalgic evadat din colivie.

E seara în care vreau să stau cu tălpile lipite de obrazul pământului, Dumnezeu să mă certe că îmi vreau înapoi 140

Biblioteca Cronopedia

dorinţa de lut la care pofteam ca la o prăjitură cu miere şi râsul copilului meu să profite de frunzele împrăştiate pe lângă trotuar.

Absentez doar de la cină căci vreau să înfulec o porţie de amurg şi să-mi pun sub pernă o felie de lună pentru ospăţ.

Biserica din sat Mâinile îmi sunt săgeţi ce umblă să prindă fiinţa ce curge în jur ca într-un ocean.

Decupez câte ceva din cărţi cu rugăciuni vechi, le lipesc în caietul uitat, apoi chem nişte prietene – e de văzut asta.

Pe o cruce de lumină

141

Am adunat amintiri, rânduri în care scriam cum am îndrăznit să caut pe Dumnezeu când mergeam la biserica din sat.

Apoi El m-a primit, ca un părinte iubitor, mi-a arătat că mai am de dus multă luptă cu mine şi cu ceilalţi…

Mă uit pe drumul lung, văd oameni necunoscuţi, coboară din Rarău sau urcă spre el.

Dumnezeu îi aşteaptă cum mă aşteaptă pe mine.

142

Biblioteca Cronopedia

Primordial Mi-am aşezat braţele în jurul copacului, grădina s-a întristat şi a plâns cu lacrimi ce au stins focul matinal cu care soarele încingea iarba.

Acum îmi port într-un coş câteva fire de busuioc, stau să răsară în taină pe pajiştea din suflet.

Acolo am pregătit solul pentru întâlnirea cu Dumnezeu care mă tot strigăde-untimp cu vocea dinrugăciune.

Mi-am lăsat inima să se odihnească, însă ea s-a făcut fărâme de atâta însingurare, în casa mea s-au adus noroaie pe glezne şi nu am timp să le curăţ.

Trebuie să închid într-un nod ziua şi să pornesc de la capăt, de la capăt de drum…

Pe o cruce de lumină

143

144

Biblioteca Cronopedia

Ion Părăianu Buna Vestire (Versuri în stil popular)

În martie douășcinci, Dintr-un lung de pribegire Sfântul Arhanghel Gavriil Ne-a adus Buna Vestire.

Dumnezeu Atotputernic Pentru tot ce-i în văzduh Pe o cruce de lumină

145

A-mplântat în trupul Maicii Pe Iisus prin Duhul Sfânt.

Maria făr’ de prihană, Fecioară de-a pururea, Întrupată cu Iisus Ca să mântuiască lumea.

A fost vestea minunată Primită cu bucurie De toată suflarea lumii Și de însăși Ea – Mărie.

Livezi, păduri de fagi, cucul S-au trezit într-un alint, De Vestirea-mprăștiată De care au auzit.

Cucul își serbează ziua; 146

Biblioteca Cronopedia

Îngerii se-adună-n prag Să guste pâinea cu sare După obiceiul drag.

După alte vechi tradiții Astăzi se mănâncă pește, Ca el, liber, să trăim, Cum scrie de Blagovește.

Și-l tot iubesc În prenatalul zorilor Așteptam în așternut O rază a Soarelui, Să penetreze geamul Ca un fascicul de laser, Să se împlânte În perna-mi de sub cap.

Pe o cruce de lumină

147

A venit clipa, Ne-am îngemănat Și gâlgâind sângele-n vene Am osândit sărmanul pat, Până când spre prânz, alene, Cu ea aură în juru-mi Am ieșit cocon în sat.

Pomii mai înveșmântați Făceau mari închinăciuni Până-n poale albe, grele, De ghirlandele cu flori; Cucu-și bisa numele Într-un cor de alte păsări În huceagul din vâlcele.

De Florii, pe măgăruș, 148

Biblioteca Cronopedia

Iisus intră-n Templul Sfânt; E primit cu flori și ramuri De palmieri și de măslini...

Cum astăzi, de atâtea neamuri, Primit este Iisus – sublim!

Natura râde în lumină Ca tot creștinul ortodox Primenit - floare-n grădină Smerit sub crucea lui Hristos, Iar toți au sufletul curat În noaptea mare a minunii Și-și zic: ,, Hristos a Înviat!”

Dar raza Soarelui dintâi Mi-a luminat puțin cararea Și m-a făcut ca să rămâi Aici în edenul natal Pe o cruce de lumină

149

Urmându-l cu adevărat, Pe Cel de-acum ni-i călăuză, Că știți: Hristos a Înviat!

Se scaldă Lumea în lumina Întrupată în Iisus Țâșnind prin lespedea de piatră Sub care El a fost ascuns Trei zile și a biruit Întunericul și moartea Și pe toți ne-a miluit.

150

Biblioteca Cronopedia

Gabriela Mimi Boroianu Adevărat a înviat!

Plânge Maică cerul pentru tine.

Cu nori lumina și-a acoperit, Căci azi, oștirile păgâne, Fiul pe Cruce ţi l-au răstignit.

Pe o cruce de lumină

151

Cu tâlhari de cea mai joasă speță Alăturea, acolo sus L-au pus.

Din suflet vrând să șteargă-a Lui credință Cu sulița în coastă L-au străpuns. Îi ceartă cerul cu glas de tunet, Strigându-le cât este de păcat.

Dar ruga lui străbate lin prin vuiet: Tu, iartă-i Tată că nu știu ce fac!

O, Mamă! Mare ți-e durerea Și nimeni nu ți-o poate alina, Te-alină numai gândul că iertarea Prin sacrificiul Lui, noi vom afla.

152

Biblioteca Cronopedia

Ascultă, Mamă-acum cocoșii cântă.

Vin fetele, în zori la tămâiat.

Cu glasu'-n cor şi îngerii cuvântă: Veniți, veniți, Cristos a înviat!

La cer în dreapta, lângă Tatăl Său, Isus Cristos astăzi s-a înălțat.

Nu plânge Mamă, după fiul tău.

Adevărat este c-a înviat!

Pe o cruce de lumină

153

CUPRINS PROLOG 7 MOARTEA ŞI ÎNVIEREA DOMNULUI 7 LILIOARA MACOVEI 27 MÂINILE 28 FLORIN T. ROMAN 39 NUME PROPRII 39 TÂNGUIRE DE ÎNGROPARE 41 ECHINOCŢIU DE PRIMĂVARĂ 44 SEMNE DE EXCLAMAŢIE 46 VIS DE PRIMĂVARĂ 48 CLAUDIA BOTA 51 IMENSITATE 51 MI-AȘ FI DORIT MAI MULT DE LA OAMENI... 53 CĂRAREA DIN VIAŢĂ CE DOARE... 55 ÎMI ATINGI INIMA CU TĂCEREA TA... 56 154

Biblioteca Cronopedia

SUFLET CE SE ADAPĂ 58 ÎNĂLŢARE ȘI IUBIRE 59 DINCOLO DE LIMITA CĂDERII 60 NICU DOFTOREANU 63 TANGOU DE PAŞTI 63 TANGOUL ALUNGĂRII DIN RAI 66 TANGOU DESPRE BABILON 68 TANGOUL SINGURĂTĂŢII 71 TANGOUL PERSPECTIVEI 73 TANGOU DESPREVISUL PIERDUT 75 TANGOU DESPRE CUVÂNT 78 TANGOUL RUGĂCIUNII 80 TANGOU OPTIMIST DE PAŞTI 82 TANGOU DE REMÂNTUIRE 84 TANGOUL VÂRSTELOR 86 TANGOUL JUDECĂŢII DE APOI 90 NICOLETA MIJA 95 „PE-O CRUCE DE LUMINĂ 2016” 95 UN GÂND SMERIT 96 RECUNOŞTINŢĂ 98 PUTEREA CUVINTELOR 100 MAICA MEA 102 Pe o cruce de lumină

155

ÎNVIERE 104 FLACĂRA APRINSĂ 105 E NOAPTEA ÎNVIERII 106 DOAMNE! 108 CREDINŢĂ 109 CRED ÎN TINE DOAMNE 111 CANDELA CREDINŢEI 112 CÂND CERURILE SE DESCHID 114 BUCURIA IUBIRII 116 IOAN STOIAN SUBȚIRE 119 RUGĂCIUNEA DE DIMINEAŢĂ 119 TRECERE 120 SPERANŢA ALUNGĂ PÂNĂ ŞI TRISTEŢEA MORŢII* 121 ROTIRE 123 ANIŞOARA VLEJU 125 CAPTIVĂ 125 PECETE 126 TABLOU 128 OCHII TĂI 130 SECVENŢĂ 132 TATĂL MEU 133 156

Biblioteca Cronopedia

LUPTĂ 134 FLUTURI 136 URMA LUI DUMNEZEU 137 ALERGĂTOARE 139 TABLA DE ŞAH 140 BISERICA DIN SAT 141 PRIMORDIAL 143 ION PĂRĂIANU 145 BUNA VESTIRE 145 ȘI-L TOT IUBESC 147 GABRIELA MIMI BOROIANU 151 ADEVĂRAT A ÎNVIAT! 151 CUPRINS 154

Pe o cruce de lumină

157

158

Biblioteca Cronopedia

În Biblioteca Cronopedia au mai apărut: Dandu Briel - Povestea lui FĂT-FRUMOS, care era DEFECT şi zbura în ZIG-ZAG! Nicolae Vasile – Românul ciclic Nicolae Vasile – Universul cilcic Emanuel D. Florescu – Destin tragic de artist genial Manuela Cerasela Jerlăianu * Ion Vanghele - Ce este iubirea Doina Bârcă – Ferestrele bucuriei Femeie omniprezentă - mulier ubique (carte de gânduri dedicate eternului feminin) Nicolae Vasile – Fulcrum (Punctul de sprijin, ediţie în limba engleză) Marin Voican-Ghioroiu - Aş vrea să fiu copil Puiu Răducan - Mucegai nostalgic de vârstă bătrână Ion Vanghele – Basme pestriţe Rodica Nicoleta Ion - Cânturi printre rânduri Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu – Toamna Gabriela Mimi Boroianu - Balada iubirii Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Constantin Mîndruţă - Mai apropape de lună Colecţia „Vieţile sfinţilor” – Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie) Revista „Cronos” nr. 26, mai 2016 Revista „Taifas literar” nr. 7, mai 2016

În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Ciclul antoologic „Metamorfozele naturii” – 1. Pe vitraliile cerului sărut ecoul florilor

Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic

Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur” Revista „Taifas literar”

Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com, boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865

„Pe Cruce Hristos a luat asupra Lui moartea însăşi”