Taifas Literary Magazine no. 2, August, 2020 by Ioan Muntean

coperta1 titluri

2 authors ... p. 2 editorial ... p. 3 poetry ... p. 7 prose ... p. 25 essay ... p. 36 confabulation ... p. 42 2 authors ... p. 47

TaifasLiterary LiteraryMagazine Magazineno. no.August August 2, 2020 Taifas 2, 2020

coperta2 2 authors

Narendra Gadge

Iuliana Cozma

Fluctuations We become wise Only in crisis, That time we know The happiness' price. Success is like gold Which is always hidden, We have to strive hard Otherwise we can't earn. Youth is full of force But it is insensible, Experience gives right direction And life becomes adorable. Maturity brings confidence And man becomes ambitious, Presence becomes important Than the previous.

Life ever fluctuates Between ups and downs, An optimistic person Deserves his crown. “Associate Professor of English. Renowned International Poet of English and Hindi. He has published 6 books of poems. He has published more than fifty research papers in international and national journals. He has written more than five hundred poems in English and Hindi. His poems have appeared in international and national books and journals. He has acquired higher qualifications M.A. NET,M.Phil.B.Ed. & Ph.D. (All in English)”

Iubesc marea, ţărmul, zarea... Iubesc marea ca pe-un gând, Ce nu pleacă de la mine... Pentru că numai iubind Vei trăi și mult, și bine! Iubesc țărmul ce aduce Din mare doar gândul tău, Ce spre tine mă tot duce, Luminând sufletul meu! Iubesc zarea ca pe-o floare Cu splendoarea-i din decor, Că pe ea nimic n-o doare, Și nu simte nici un dor! Iubesc viața: iubesc vara Anotimpuri care trec, Unde cântă azi chitara, Viața-mi spune s-o petrec! Iubesc clipa din senin, Cu timpul eu nu mă pun! Dăruiesc mereu din plin, Tot ce mâine n-am să spun! Iubesc viața cu ce are... Pe cerul meu tu ești stea; Iubesc lumea asta mare, Pentru că trăiești Tu -n ea!

TAIFAS LITERARY MAGAZINE TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198 ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

editorial 3-4

Augusr 2, 2020

acceptate, fondul documentar atât de variat

Paul Rotaru

care deservește istoria argumentează tocmai specificul etniei prin raportare la comerț – de

Aromânii în modernitatea unde se propagă un transfer intercultural –, la românească cultul

popular

similitudinile

(partea I)

preponderent

lingvistice

oral,

dintre

graiul

național și cel particular-etnic. Prin urmare,

dacă filologii afirmă că un grai specific unei Despre originea aromânilor s-au scris și, zone dintre granițele unui stat s-a conservat poate, se vor scrie tot atâtea pagini care tind în proporție de 80-90% în raport cu graiul cuprindă

originea

întregii

lumi.

constatat în primele documente istorice

Diversitatea de informații și poziții față de

privitoare la acel grai, tot atât de utilă este și

această preocupare se reflectă,

urmărirea traseului lingvistic

literalmente, într-un spectru

urmat de graiul național în

variat

atât

sine. De pildă, despre graiul

ridicolul.

aromân macedonean se poate

sublimul,

frizează cât

și

Actualitatea,

însă,

afirma că posedă o pronunție

demonstrează

că

istoria

foarte asemănătoare cu limba

oricărei națiuni sau etnii se

română vorbită în vremea lui

reflectă eminamente în bagajul

Mircea cel Bătrân, ceea ce vine

cultural al apartenenților și,

în sprijinul unor istorici care

deci, în etosul prezervat prin

declară

cutume, principii și obiceiuri

aromânilor pe teritoriul țării

care oglindesc evantaiul de

noastre

specificități

documentar în secolul al XIV-

etniei

că este

prezența atestată

națiunii în identitatea lor. Cu cât bagajul

lea. Unde nu există surse documentare mai

cultural este mai încărcat și mai greu de urnit

vechi, privitoare la recensământ – în viziunea

din locul său identitar, cu atât istoria se relevă

noastră modernă –, zona de maxim interes va

în sprijinul grupului etnic interesat de

fi reflectată, deci, în cultură spre a identifica

națiunea

diferențe, similitudini, tipuri de transfer și

în

mijlocul

căreia

acesta

manifestă. Izvoarele istorice pot părea generoase cu națiunile și rezervate asupra chestiunilor privitoare la grupurile etnice, iar această

remarcă

atinge

strict

factorul

geopolitic în consolidarea sa teoretică.

influențe interculturale. Provocarea acestui editorial constă, mai ales, în descoperirea diversității culturale dintre grupurile aparținătoare aceleiași etnii din diferite zone ale României și identificarea

Cu toate acestea, acolo unde istoria nu

acelui cumul eterogen care să le asocieze unui indică prezența grupului etnic la mișcări- strămoș național comun. Dacă aromânilor din fenomen care au influențat cursurile generalyear I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

să

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Dobrogea le este acordată unanim o sorginte sorginților aromâne în Dobrogea, se cuvine să greacă, celor din Muntenia și Oltenia – una avem în vedere dezideratul documentar al sârbă

albaneză,

bine,

originea

istoriei și, astfel, să readucem în discuție

aromânilor din Maramureș poate fi asociată

itinerariul Dobrogei către ceea ce se identifică

obiceiurilor străvechi ale oierilor care, în

drept o regiune a României moderne. La

virtutea transhumanței, au ales, probabil, să

formarea Marelui Stat Dac, regele Burebista

se instaleze în acele locuri. Cu toate acestea, negociază cu triburile de la răsăritul Europei care

sunt

diferențele

dintre

aromâni,

pentru a-și consolida planul politic de

fârșeroți, vlahi, ciobani, țințari și de ce

contracarare a Imperiului Roman în plină

istoricii îi identifică drept latini în vreme ce

expansiune. Din zona orientală a Prutului de

Grecia le revendică originea în țara sa?

azi, intră în componența Regatului Dac

În Dobrogea, de pildă, ponderea de

sarmații, roxolanii și galații, triburi tracice

aromâni este reprezentată de fârșeroți și

care se ocupau preponderent cu oieritul,

plisoți, presupuși originari din Grecia și

albinăritul și legumicultura. În zona jos-

Albania. Dacă mass-

dunăreană, în schimb,

media arată că Grecia

Burebista cunoaște o

îi

populație cosmopolită

revendică

aromânii

din

sud-europene

pe țările

și

preponderent

drept

greacă,

oameni

originari greci pentru

ocupați cu transportul

a-și

capital

de mărfuri din diferite

geopolitic, nu același

zone, fără o ocupație

lucru

de producție specifică.

atrage îl

susține

Albania, care consideră că cetățenii ei sunt

Cu toate acestea, istoricul grec Strabon îi

albanezi și atât. În România se insistă în mod

identifică în lunca Istrului – Dunărea de azi –

straniu asupra unei creșteri a populației de

pe sciți, strămoșii turcilor, drept pentru care

aromâni din Dobrogea începând cu al doilea

trecerea lui Burebista în delta românească

război mondial, iar etnologii consacrați

este consemnată ca intrarea sa în Moessia sau

migrația Scitia Minor. Localitățile dobrogene care își populației aromâne către Grecia și rudele fac cunoscute, prin turism, eponimele directe existente din această țară ale originare – sau cele întâi atestate documentar

înaintează

aceste

ipoteze

aromânilor din România. Un alt aspect atins

–, comportă o desinență latino-greacă sau

de istorici asupra originii aromânilor din

doar latină: Histria (origine tracă), Callatis

Dobrogea se leagă strict de fonetica limbilor

(origine greacă, Mangalia de azi), Tomis

aromână și greacă, de preponderența unor (origine greco-latină, Constanța de azi), vocale care pot sau nu avea o elocvență în Noviodunum (origine latină, Isaccea de azi), fondul lexical originar greco-aromân. Înainte, însă, de a da curs chestiunii

Aegyssus (origine traco-greacă, Tulcea de azi) etc. TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

Mai departe, poetul și oratorul latin

Tot după anul 1400, în Dobrogea încep să

Ovidius, pe când era exilat în Tomis, constata

se înregistreze numele unor localități care

asemănarea izbitoare dintre limba latină și

prezintă interes prin eponim și etniile care le

cea vorbită de localnicii din Scitia Minor, pe

locuiesc.

care el îi asocia cu geții. Însuși poetul scria în

Isaccea, deși sunt eponime de origine turcă,

„Tristele” sale: Și geții râd ca proștii/De graiul

prezintă

meu latin. Se întâmpla cu mult înainte de

lipovenești,

campania lui Traian în Dacia și presupusa

(ucrainene), dar fără un procent considerabil

romanizare care a decurs de atunci până la

de indivizi turci. Acolo unde întâlnim

marea retragere aureliană din anul 274.

localități cu nume de proveniență slavă

Reiese, astfel, că poetul Ovidius cunoaște în

(Chilia, Pardina, Sfiștofca), procentul de etnici

Tomis o populație vorbitoare de o limbă cu

declarați ruși, lipoveni sau haholi, este de 55-

Mahmudia, populații

Sarichioi,

Agighiol,

preponderent

românești

rusohahole

totul alta decât clasica greacă

60%. De-a lungul brațelor

din care latinii își trăgeau

Dunării,

sevele oratoriei și culturii.

zonele

agroturistice,

Ovidius

traseele principale, populația

îi

numește

precădere

geți, nu greci, nu sciți, nici

coborâm spre mare. De pildă,

altcum, deși Delta Dunării era

pe traseul dunărean Chilia se

considerată drept granița sud-

remarcă

răsăriteană a Regatului Dac

investitorilor etnici maghiari

potrivit

în zona de turism și agrement.

contemporani poetului.

localnicii din lunca Istrului

istoricilor

împestrițează

în

creștere

cât

Pe brațul Sfântul Gheorghe, populația, deși română la nivel

Secolele care au urmat sunt

obscure și nu dispun de un

recensământ,

este

în

bagaj documentar în baza căruia istoricii să

continuă scădere, astfel încât aici se regăsesc

susțină o continuitate între Scitia Minor a

aproximativ 150 de familii sedentare și 40 de

domnitorului valah îi sunt recunoscute în

de aromâni din județele Constanța și Tulcea

Europa medievală titlurile de „voievod peste

se întâlnesc în reședințele de județ și în

țările Amlașului, Făgărașului (...) și ținutului

localități precum: Stejaru, Lăstuni, Izvoarele,

lui Dobrotici”. Etimologia numelor Dobrotici

Greci, Măcin (în județul Tulcea) și Ovidiu,

și Dobrogea este evident slavă, consecință a Mangalia, Mihai Viteazu, Hârșova, Cernavodă invaziei triburilor slave și a subordonării (în județul Constanța). Deltei Dunării acelor vremuri către Țaratul Bulgar aliat cu Imperiul Otoman.

Cele

mai

cosmopolite

localități

din

Dobrogea sunt Constanța, Tulcea, Medgidia și

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Regatului Dac și Dobrogea revendicată de familii alogene care petrec sezonier în Mircea cel Bătrân. Cu toate acestea, domeniul agroturistic. Cele mai multe familii

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Sulina. Am abordat această enumerare în

Dobrogea nu au scăpat de bisturiul istoriei.

sensul lor vectorial de la plus la minus pentru

Totuși, Mihail Kogălniceanu are o viziune mai

a indica întocmai migrația populațiilor,

largă, nici liberală, nici conservatoare și se

fenomen care implică rațiuni dintre cele mai

oferă drept guvernator al Dobrogei pentru a

diverse și care se regăsesc adeseori în analele

apăra intelectul politic al precursorilor săi

istorice din toate timpurile. Constanța și istorici Burebista și Mircea cel Bătrân. Astfel, Tulcea sunt cele mai active orașe din

se constată în Dobrogea un reviriment

Dobrogea, se află în continuu proces de

cultural și al educației instituționale, cu

dezvoltare și extindere, ceea ce implică

recunoașterea

interesul unor investitori din toate colțurile

politică pe care Kogălniceanu a promovat-o și

lumii. La polul opus, Medgidia se desprinde

susținut-o de-a lungul carierei sale politice de

particularităților

etnice,

de statutul ei cosmopolit prin creșterea la 1848 până la sfârșitul vieții. Dezideratului populației turco-tătare, în vreme ce Sulina se politic al lui Kogălniceanu i se afiliază Spiru C. identifică drept un oraș-fantomă, edificiul precar

unui

Haret, Panait Istratti, Nifon Bălășescu care, păstrând

raporturi

cosmopolitism

culturale

pierdut în nostalgii și

Șevcenco și Mustafa

fără

Ataturk,

referințe

concrete.

Taras

ating

și

soluționează aceste

problema istorică a

localități cu istoricul

apartenenței

lor, nu atât pentru

Dobrogei la arealul

atestarea

românesc. Deși acest

Amintesc

lor

documentară clasică și general acceptată, cât

deziderat al lui Kogălniceanu părea sortit

pentru actualitatea lor socială. În anul 1880,

eșecului, testamentul politic al omului de

când se punea în discuție, la nivel politic,

cultură avea să fie de natură premonitorie:

chestiunea Dobrogei, conservatorii lui Carp și „Măi băieţi, aici e raiul vostru. Ceea ce aţi găsit Maiorescu, reprezentați prin vocea lui voi în Dobrogea n-o să mai apuce nici copil de Eminescu, arătau că lunca Dunării nu

copilul vostru. Scuturaţi-vă pungile, vindeţi

prezintă interes pentru economia națională

ce aveţi, lipsiţi-vă şi de oi şi cumpăraţi

din

pământ, c-aveţi să fiţi bogaţi!”

pricina

resurselor

limitate

piscicultură. Evident, poetul Eminescu nutrea

simpatii

Bucovinei

Nord

în

ciuda

beneficiilor evidente care se arătau prin canalele de comerț dintre Asia Mică și gurile Dunării. Cu toate acestea, viziunea lui Eminescu a fost premonitorie în plan geopolitic, astfel încât atât Bucovina, cât și TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

poetry 7-24

Reading in the wild

Adam Żemojtel

dłoń moją za twoją przesuwam

It smells so good to have jasmine near me!

[I'm sliding mu hand to your hand follow]

I like the smell, reading near a wood.

pod nutki dłoń moją za twoją przesuwam w oczu spoglądam twych blask do myśli się twoich przytulam miłosnych szukając łask jak pszczoła nektar twój zbieram cudowna kołysze mnie woń ciało do ciała przyklejam miłosnej bryzy toń nie szukaj mnie bo tu jestem nie wołaj bo słyszę twój śpiew kocham tak mocno że nie wiem miłość kołysze wśród drzew cudowne ptaków znów trele miłosny spisują wiersz miłości naszej tak wiele że kocham ty przecież wiesz słodyczą twych ust się upajam nagości twej jedwab lśni uczuciem serce uzbrajam nie liczę nocy i dni wilgoć jak rosa poranna błogostan czyni dwóch ciał ochota kochania zachłanna kolejny dreszcz który drżał nie szukaj mnie bo tu jestem nie wołaj bo słyszę twój śpiew kocham tak mocno że nie wiem miłość kołysze wśród drzew cudowne ptaków znów trele miłosny spisują wiersz miłości naszej tak wiele że kocham ty przecież wiesz Pysznych Myśli Słowa

The flower, queen of perfumery, Land of dreams where I take refuge. Reading the fascinating book, Outdoors, far from the poisonous world, Allows me to breathe fully While concentrating completely. Suddenly my eyes close In order to look for the seeds that germinate, Because I am talking to you about my writings in this way, Quickly written for all in my manuscript. I have ideas about birds. They have a great time in the reeds. They vocalize beautiful messages to us. I can translate at least a few passages... Life is good with my big book Who tells me an African story. This sun that shines and feeds me... I keep reading my series.

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Myriam Ghezaïl Ben Brahim

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Elena Tudosă

Vasile Lihăt

Căldura

În raza umbrei mele Ne-am întâlnit, nu-mi amintesc, Nici ziua, ora, nici minutul, Nu încetam la tine să privesc, Cât de mult îți doream sărutul. Și doar în poză te priveam, Dorința-mi era de-o secundă, Prin gând apoi mă rătăceam,

Lumea spune că pământul , Se-ncălzește tot mai tare, Dar se simte cum cuvântul, Minte cu nerușinare. Când în jurul meu privesc, Numai fețe reci se văd Mi-e frică să nu răcesc, Din asta să mă prăpădesc.

Eram o rază dintr-o umbră. Și te priveam neîncetat, Uitam că viața-mi este sumbră, Știind că n-ai să-mi fii vreodat, Mă retrăgeam în raza mea de umbră. Dar, ochii tăi de-azur ceresc,

Nu un zâmbet, nu surâs, Doar ochi reci și înghețați, Uită lumea când a râs. De „Umor” au fost uitați. Fără căldură pe buze, Inima se-nbolnăvește, Noi ne îngropăm cu scuze, Nimeni nu ne mai zâmbește.

De care mă simțeam atrasă, Mă rechemau ca să-i privesc, De dragul lor cădeam în transă. Și când înțelegeam că nu îmi ești, Decât în virtual nu și-n real, În raza umbrei mele firești Muream, dorindu-te-n zadar,

Iar tristețea-i înflorită, În ghivecele din geam, Cu lacrimi îi des stropită, Tot mai mare-i an de an.

Tu-mi erai omul meu ideal.

Doar invidie și ură La tot colțul întâlnești, Îi vaccin anti-căldură, Gratuit tu îl primești.

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

Ewa Juda

Wiejskie pochodzenie ma dla mnie znaczenie [Rural origin is of importance to me] Wiersz ten dedykuję dla wszystkich osób pochodzących ze wsi, którzy są dumni ze swojego pochodzenia [I dedicate this poem to every person who comes from a village, and who is proud of his/her background] Jestem ze wsi i się tego nie wstydzę, jestem ze wsi i nigdy z innych ludzi nie szydzę, jestem ze wsi i potrafię odmienne zdanie szanować, jestem ze wsi i ku dobremu innych chcę motywować, jestem ze wsi i kontynuuje tradycyjne wartości, jestem ze wsi i wiem, że tu wśród ludzi nie brakuje godności, jestem ze wsi i rozróżniam Schrödingera od Heideggera, jestem ze wsi i mam pewność, że wiedza na wsi nie umiera, jestem ze wsi i potrafię bronić własnego zdania, jestem ze wsi i znam różne wiejskie dokonania, jestem ze wsi i honor mi autorytetem, jestem ze wsi i się brzydzę wulgarnym epitetem, jestem ze wsi i idę śmiało własną drogą do celu, jestem ze wsi a takich jak ja jest tu na wsi wielu, jestem ze wsi i chcę zjednywać ludzi serdecznym uśmiechem, jestem ze wsi, gdzie uczono, że nienawiść jest grzechem, jestem ze wsi, która przyciąga folklorem i obyczajami, jestem ze wsi, która dzieli się swymi produktami, jestem ze wsi, gdzie polska gościnność czeka w każdym domu,

jestem ze wsi, gdzie marzeń nie braknie nikomu, jestem ze wsi, która tryska nowoczesnością jestem ze wsi i to jest moją największą radością.

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

to dream together about what is no more Stay in my poems love is not for the selfish people it is a privilege of those who wake up before the birds ... stay in my peoms.

Refik Martinovic

They tell me ... they see you in the twilight in the shadows of the tree line you walk along the banks of the quiet river your steps keep quiet and the years touch the violins of the winds which with the river in two voices play sad sonatas tearing dead leaves apart and throw across the river ... and the happy people pass by with a smile embraced they hold hands I look forward to them and draw old memories of our love that still hurt ... memories of you with a glow of the grass and burning wounds when the flames burn For the part of me went with you ... stay in my poems. I could not stand my darling on the bumper of love let me gather the days gone with the wind and when the night falls and the stars go out I will give you the soul

I will keep the stars in the eyes for you to illuminate the sleeping city to be forever young in your memories even tough your partings left a mark I know... the river flow in the same directions without returning to the source ... when we are gone let the poems remain. Adam Żemojtel

inne spojrzenia wśród innych słów [different looks amidst different words] inne spojrzenia wśród innych słów już nie to samo dziecko nie ma baśniowych dawno snów suma inna pod kreską ważniejszy problem w nowy rok i siła skradziona stali myśli poważnych ścisły tłok jakbyśmy się nie zali to córuś co ma więcej lat w dojrzałość teraz wchodzi znów droższych kupić trzeba szmat i świat ją już obchodzi TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Clemente Giovanni

Ama con me

Non transennare mai Il tuo sorriso. Portalo con te Tutti i giorni Della tua vita. Mescolalo Con i colori Del tuo cuore Le tue sensazioni migliori. Fanne Un vaso enorme di gioia Un abbondante porzione Per chicchessia Ovunque sia. Non sciupare mai Il sapore Non interporre Il gusto del rancore Del malumore Per fortuito errore. Ama con me Fino a scoppiare Pur Se sei trattato male Se sei deriso Incompreso Ingiurato Come il tuo peggior nemico. Ama Senza domandare Cosciente Deciso... Pysznych Myśli Słowa Senza riserve Nella tua Umile coscienza.

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

z tyłu granicy został słup dzieciństwa snów spełnienie ja wczoraj wykopałem grób krzyknęło tak sumienie i patrzysz w oczy kiedy śpi odległość wciąż się wzmaga już moja ręka mocniej drży świadomość nie domaga a w oku kręci się znów łza gdy idziesz z nią za rękę czy z życia swój egzamin zda cud pozna czy udrękę skoro żeś ojciec no to drżysz o każdy życia płomień o słodkim brzdącu sprzed lat śnisz w magicznej chwili wspomnień modlitwą kończysz każdy dzień tęsknotą liczysz sznurki od kurzu cięższa pusta sień nie masz od dawna córki a może dzisiaj wspomni cię staruszka znów odwiedzi i w gwiazdach zatracicie się pod niebo z tobą wzleci a może jednak – smutna myśl zapomnieć ciebie zdoła sam skończysz życie swoje dziś w łzach deszczu dookoła potrzymać daj malutką dłoń zapiszę w duszy chwilę i zapamiętam dziecka woń i z nią wśród snów przeminę

Augusr 2, 2020

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Zakir Malik

Teach me rebirth

Life in Poetry In poetry, I live there in neighbourhood of verses, where you master thoughts

Each drop of blood; a sip of death to me I still breathe, but cease to live anymore teach me rebirth; while I die from now seconds count bullets piercing inside.

and I hath the ideas in poetry; unify within stanzas. Strive under tastes verses absorbed in rhyme meet at hills of ends. In poetry, I sieve through eras utopian and heap each metaphor to immortalize my words, and grow green in books.

Each moment, day each year of longing infuse in me, a few draughts to survive. These breaths clutch your sketch in them otherwise worldly venom I had drunk earlier. Offer me death, I will hide in woods of heart I die by days, live by nights to revamp cause And succumb to desires of my motherland Yet drown into eras submersed to devotion I believe in heartbeats

In poetry, I explore pictures as scribbles

that bear the witness With each spilling drop, it writes freedom

and stretch into scene for no reason, roam in pixels to live till doom.

About:

In poetry,

Zakir Malik is a published poet, editor-in-chief to ILA Magazine reviewer, translator, columnist, social campaigner and the author of 'The Wail of the Woods'.

I am the cloud and torrential rain which drench fields; barren and fertile

I desire for idealistic crops and fruits,

Zakir Malik has co-authored more than 10 anthologies.

In poetry, I am eternal and eternity.

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Isael Da Conceição

Love and charity vineyards in my house With mercy from my mother your eyes were on me to eat selectively It showed that you were honest Just look at my hips and desire consumed He looked at me willingly to put me to bed

my weakness To give your serroso of glory You know I won't register for this fight So charity has a price Anna Maria Sprzęczka-Stępień

***Illusion*** Illusion... Life is... Entire. Happiness... Illusion... Beauty... Illusion... Success... Illusion... Where is the sense? Where -- the truth – - the real love – - the real devotion – - the real respect?

Charity was only a facade His gaze enticed me I kept my chest out to seduce me My mother showed that you have a good heart I waited distractedly to grab me Do you love having sex He sought me out and made a proposal just to take me to bed Every day you have something new for my mother to talk about you You just want to eat me But one of your cantanda

Augusr 2, 2020

Life and death The beginning and the end Joy and sorrow Entangled Always together Waiting one for another.

So painful I am but one of your achievements So bitter... Come and touch my weakness so that I become To wake up. weak in your charity in my mother Me of My mother is your plan year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Selma Kopic

I'm not ready to leave yet It's not about a calendar or a clock, the body will show the most accurate time. And every time something hurts, that body warns, asks, prays: – Say unspoken already once, and listen everything you delay to hear! There is so much, so much accumulated! Finish what you started, do it, put an end to it, pack, put away, donate, return ... There is so much, so much! Visit if you're miss someone, say you love who you loved, hug the one who needs your hug ... Back pain says you don’t have much time. Write letters, give a gift, save a photo. Chest pain ticks seconds! And there is so much, so much! Get wet in the summer rain a few more times! Take a walk, the mowed meadows are calling you and put a red flower in your hair ... What are you waiting!? The pulsation in the temple beats for minutes ... And there is so much, so much! Read books that are waiting for better days on the shelves. If you can't travel already, let them take you around the world. Because the pain on the left side counts down every moment rapidly. And so much, so much is unfinished!

And you are waiting! What are you waiting for? For the one who won't call, to call you!? For the one who will not love you, to love you!? For him to be the one, who will never be!? And the weakness of the body that goes out, relentlessly your seconds, minutes, days ... beats. And warns: You won't make it, you won't make it! And there are so many unheard melodies, untold stories, unwritten verses, unread books, unseen cities unwhispered words, unembraced shoulders... And the body warns: You don't have time! Change something! You won't make it! Oh, there is so much, so much in me! I’m really not ready to leave yet! Giovanbattista Fetta

Fantasia Vorrei che tutti i bambini Fossero sempre contenti, Che gli ultimi fossero i primi, Che vincessero tutti i perdenti. Vorrei che i piccini Sgridassero i genitori, Che le lepri e gli uccellini Inseguissero i cacciatori. Vorrei che fosse Natale Ogni giorno dell'anno, Ogni giorno Carnevale, TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Pasqua o Capodanno. Vorrei trovare Il Paese di Cuccagna Dove non c'è mai da lavorare E più si dorme più si guadagna. Vorrei che tutti gli amori Fossero ricambiati, Tutti i rancori Presto dimenticati. Vorrei che le promesse Fossero tutte mantenute, Che tutte le cose Fossero regalate,non vendute. Vorrei che fossero amate Tutte quante le donne,mai tradite, Mai offese,mai molestate, Sempre riverite. Vorrei che finalmente regnassero La pace e l'amicizia sulla terra E per sempre scomparissero L'odio,l'intolleranza, la guerra. E, tanto per terminare, Non vorrei diventare Per nulla più saggio, Vorrei restare Lo scemo del villaggio.

Live in Peace Live in Peace Don’t tell peace Act peace Don’t spell peace Love peace Don’t yell peace Live peace Live at peace And live in peace Timothy Michael DiVito

“Farewell To The Night” On dreary days such as these it is love, that wanders in my mind so intensely. The light shines down from the heavens above. its brilliance brightens the world immensely.

Shine, I say shine upon my dreary heart, to the point the sun sheds tears of failure. The stars wish they had a chance to depart, Melody of Love from the sweet presence of love's true allure.

Singing the melody of love I’m walking in the air My feelings are rare And so unaware Of all the music Its voice calms my soul And makes me whole

Of young Summer's torrid sun kissed passion, glistening upon the body's delight. Sincerely the most human compassion, bestowed upon a lover day or night. A journey experienced by so few, as the vibrant moon bids the night adieu.

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Jaweed Ahmed

Augusr 2, 2020

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Odoh Jessica & Okpolokpo Paul

Beast in form of human

Fabian Historias De Sentimientos Verdaderos

Deambulando en las letras

Para que tantas palabras Inconclusas,sin sentido, Sin tener ningún motivo Ni siquiera una razón. Para que tanta tristeza Cómo el llanto de algún niño O la muerte de un anciano Sumergido en un gran dolor. Para que un poema triste Con palabras tan difíciles Alas Qué al leerlo cae un llanto Her pains were all music to his ears Penetrando en tú corazón. Para que un encierro absurdo They were all harmonise blues to his ears Con un virus propagado Sounds that gave him Caminando por el power — dominance mundo Sounds that showed he Y causando tanto was in control dolor. Sounds that pleased Para que pensar en cosas him more than one Que marcaron could imagine. nuestras vidas Qué al pensar que ya But he had wounded and killed a soul pasaron He had sent a soul to the unknown without the Muy adentro nos quedó. ancestors knowing. Para que uno sufre tanto Para que tanta tristeza Despertando cada día Though she may live But He had murdered ruthlessly her soul right Pensando que hay uno mejor. Para que existe la guerra in front of her Peleándose entre hermanos Generando tantos gastos He was a beast in human form Cuándo hay hambre y dolor. Para que un escrito brillante He was no human — he was a beast Más vale simples letras And should be treated as such with no mercy. Que deambulen en el tiempo Que lleguen al corazón. Para que tantas mentiras Con un mundo tan oscuro Dónde ya no existe respeto Ni familia,ni amor.

He saw the tears He saw The unwelcome tinkling tears Heard her plead for him to stop He saw the terror in her eyes He saw the fright in her He heard her cry out in pains But all where his gyrations.

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

He was born on 11 September 1952 in Mielec. A poet, aphorist, literary magazines’ editor and cultural animator. He graduated from the Janek Bytnar High School in Kolbuszowa. He won awards at national literary competitions in the field of poetry, trifle and aphorism. In free Poland, together with other well-known personalities, he co-created the Mielec literary community as the founder and former long-term (20062016); President of the „Słowo” Literary Group at Władysław Szafer TMZM [Mielec Region Lovers Association] in Mielec.

literature, he was awarded the badge „Meritorious for Polish Culture”(2009) and „Bronze Cross of Merit” (2014), awarded with the Award of the Board of the Podkarpackie Province (2016) and the Honorary Award of the Board of the Rzeszów Branch of the Regional ZLP/Polish Literary Association (2017). translated by: Anna Maria Sprzęczka-Stępień

***

Na Pacyfiku zachłannych póz [On the Pacific of Ravenous Poses] w pobliżu twoich melancholii między wersami snu ułożę swą skołowaną głowę i sennych marzeń opasłe tomy

At that time, he edited five anthologies, five volumes and five issues of „Artefakty” [Artefacts] - Mielec Literary and Cultural Yearbook. Since March 2017, he has been the President of the Mielec Literary Society. He made his debut with the volume „Na pięciolinii życiaś the Five Line of Life] in 2004. He also published: „Zakręty”[Corners](2008), „Jeszcze” [Still](2009), the second edition of the volume „Na pięciolinii życia”(2009), „Schody” [The Stairs](2010), „Na przekór gwiazdom” [Against the Stars](2016), „Balans bieli i czerni” [The White and Black Balance](2018), „Circulus vitiosus”[The Vicious Circle](2019) and numerous articles in regional and literary magazines.

znów zapomnimy o świecie z tysiącem wad gdy wędrujące po niebie ptaki gdzieś za horyzont tak daleko że tam diabeł mówi dobranoc zaniosą nasze najstraszniejsze myśli na Pacyfiku zachłannych póz katamaranem dwojga serc dogonimy kolejny dzień przy mieliźnie porannej zorzy

Zbigniew Michalski

Augusr 2, 2020

His poetry has been included in 15 – - anthologies outside the city of Mielec. He has published numerous articles in regional and literary magazines. For his merits for year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Relacja z wieży Babel Pewną nocką tajemną, [Report from the Tower of Babel] już nie zwieńczymy jej kopuły pojedynczym promieniem nadziei wszak mówimy wieloma napastliwymi językami dziś gdy każde słowo pachnie blagą wojenkami budowana aura pęka w szwach od przesytu zgiełku trudno wznosić malowane jutro bez czarnych chmur nad głową bramę chwały którą dumnie przekroczą nowe pokolenia budowniczych z pomieszania z poplątania winowajcy a zarazem jedyni sprawcy szukamy sami pośród siebie rozbitej własnymi rękoma potęgi

kiedy było ciemno, po schodach biegłam ile sił, chłopak ze mną przystojny był. Schodów cała moc, piękna była noc. Stanęliśmy ja i on, on do mnie wyciąga dłoń i tak muśnięcie, czułe dotknięcie, rumieniec lico me skrył, uciekać chcę ile sił, wszystko we mnie drży, a on ujął moją dłoń i pocałunkiem czułym musnął skroń. A było to dawno temu, w Uchu Igielnym nie wiedzieć czemu. Sandomierskie ulice, piękne kamienice pamiętają nasze spacery, których było tak wiele. Dzisiaj kiedy wspominam tamte dni, ciepło na sercu robi się mi. Nawet pamiętam w jakiej był koszuli, gdy przez Ucho Igielne szliśmy za ręce i mnie do siebie tulił. Całował mnie mój obecny małżonek, zanim zostałam jego żoną. Ucho Igielne [Needle’s Eye] – Sandomierz, Poland

4. ,,Sandomierz – Ucho Igielne – wspomnienie” [Sandomierz – Needle’s Eye – Flashback A poem dedicated to Dear Husband] Author: Renata Sendrowicz TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Sameer Goel

Augusr 2, 2020

. o' darling

poem this heart yearns would you come if i take you to the moon.. . would you come if i promise to sip your tears

to kiss your eyes filling them with dreams they failed to recover . would you be mine if i ask .

before

please say

they come out..

even if it is

would you come

for once

if i take you

only...

into a world you always dreamt of..

poem..

. would you come as

if i put

emotions

cross

my hands

silhouettes of pain

beneath your feet

one experiences an inevitable rain...

the

so that no thorn may kiss them..

drowning the world with an ink versatile tears so create a magnanimous profile...

would you come

an artist has his own whims, a world of

if i promise

efference

to be yours and yours only

acceptance

rejection,

making

difference...

till eternity.. year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 â&#x20AC;&#x201C; ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Marija Najthefer Popov

Don't dive into my sea

Auwal Ahmed Ibrahim

I am always your friend

Don't ride my waves Call me when you need me, Don't open my oyster I will answer your call at anytime, Don't blow into my sails Against the wind Tell me your worries, I'm a favourite of the wind I will wipe your tears, I'm a pearl of the oyster Lead of the waves Make me your friend, The sea delta into which they plunge I will be your ladder, Don't turn off the lights on my lighthouse Do not be identified as passengers on my Titanic Hold me tight, Don't decipher my sailing charts Don't follow my compasses I will hug you always.Don't dive into my sea My compasses are on the sensors of my passion The maps are tricky, they lead right to the ridges My Titanic has surviving-lovers The lighthouse lights up with my eyes Don't go deep Don't look superficially Don't talk meaningfully Don’t end maliciously My depth is to drown Superficiality is a my mask My truth can be denied as fictitious Ninagiò My malice does not exist So you recognize yourself Frammenti I'm going to turn off lighthouses tonight Frammenti partorisce il mare And ride on the waves ognuno è onda di speranza Foam like foam nel porto arcano dell’epifania. Is carried by the Titanic Rade il fondale un’ancora My sea flows into the delta of the soul e ferita riflette antiche gòmene, Wide and deep Pearl cicatrici ogni pietra celata No compass di dita diramanti di naufraghi No sails come anime inginocchiate al cielo. Thanks to the wind L'isola che in lontananza Thanks for the tickets vibra in dissolvenza Thanks to my sensors appare e trasfigura For the truth. senza offesa agli umani resti.

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

Surround us with fear and agony let become our brothers keeper thousand die each day Not over yet like chicken,some died trying to fulfil daily meal, virus took them, oh you meant not to agree to it but when you Solitude and adamant of our mind read the papers, check out the news The Trying to spread false hope to our numbers are there. Soul to ignite peace in our heart. Every number represents a human being Who was a father, a mother and son or a daughter No glove, no love of this land. Sorrow is our wine oh You don't want to show some level of love Death does not trigger but your body does Even if you're dead silent. The children fear again Trying to settle our mind You are here today, tomorrow To believe we don't care you're gone we are just like About what is going on in the rainfall that falls and goes back, world but you do, you are we are here today tomorrow Just like a surge in a sea that we meant be a history or Toss up and down, you are a forgetting entity. man of two minds, hesitating, dubious, irresolute, unstable oh life is really a misery of pain and unreliable and uncertain and anguish no formality of life about everything he thinks, worth your life, you meant die feels, decides. but money still here not going Even heavens drop rain of tears anywhere but love goes to you And everything shall dissolve beyond here, spread love, and crumble away, and the feeling, encouragement, skies mourn like a widow but appreciation, forgiveness, prayers to everyone the scroll still lives on, the stars and the cloud they need you and you need them, together we drop like a faded leaf from the vine, and like a become one in all... withered fig tree. Because of the lost one, your love spreading to the sick quicken the You've been hearing this so many times your bones and fasten the wound to heal faster. soul never gets frightened again you act it Pray for everyone affected by the virus . We never exists but really those. need them, their family needs them, their children need them more, and you need them. I think it's time You do it or not someone is dying each day and Our humanitarian response spreading to everyone, but together in love we Should be embedded on break the bond of death.. Those who have lost their life in Share love and give love..... These dreadful circumstances that year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 â&#x20AC;&#x201C; ISSN-L 2458-0198

M. O. Chijioke

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Business we end

Ancient scroll of heroes Writing we cease What can i build that will last forever? in lonely part Of the street Lane of my mind Trying to pull up idea And initiate new creative Idea that we heed increase Tomorrow and give graceful Joy forever to my soul in eternity.

My heart being very Inquisitive to deem fit To know what the mind Is searching for but desperate Desire of the heart can't be quench Because they work together for one purpose no secret is heeding From each other.

Knowledge will be invalid House will fall Car will crash Media entertainment will stop Money will hold nothing Goals we be aborted Dream will become nightmare Purpose will be no regard Relationship will end Tourist centers will end Everything man undergoes Each day will end and nothing will stand anymore.

What then can we build? Heart: my brother i don't have a clue. Mind: you see, I am confused, in spite of all my intellectual capacity. I can't figure it out and am very confused. Heart: what then can we do now Mind: I don't know dear. the mind call the heart Will: I know you people, we ask for my Come let reason together contribution. I don't have what you are Even if you are too desperate searching for, what I know is to execute what I will still work with you you decide. Because I need you to accomplish There was a total Solent silent in the hall no My aim but I must make a wall around you voice was heard, everyone was mute like the knowing fully well grave. Out of you are issues of life. In the blink of the light the second time the little one among the great spoke out. What can we build that will last forever? Soul: I know you won't ask or border to ask Family we depart me because you never take my decision, but I Friends we leave must speak to dose who want to listen and Job we sack or unfold take my word and run with it, TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Now take heed lest you become Prey to your own foolishness Our heroes in the past work with The answer and they achieve great results but we have discarded it taking half of it to run with it not knowing that half knowledge of it can't get you anywhere near the truth. Now listen, Family Car are created by God and established by man. What you can create that will last forever is LOVE, love holds everything together as a solid foundation to that family, business, job, your connectivity with people should always be expressed by love because love leads the universe to great accomplishment. Stop suffering the mind and the heart with so much work rather build your walls around your life with love and you will be free from unnecessary pressure of life. More to learn is coming your way..

Smart Oyedeji

â&#x20AC;&#x201C; -Sky Mode-Sunlight blushes in an alluring sky of graceful rainbow, Radiating the sparkles of boundless blessing upon the surface of the earth Sweetening sunny moment of radiant ecstasy, And the wheels of abundance glory meandering with your spirit according to hours and seasons of your existence In the sky mode, Count the number of God's blessings: The gift of life, The priceless blessings of time That makes your stone of wishes to expand into giant mountain In order to caress and kiss the placid sky of attainment His mercy blot out the heavy clouds And his tender grace submerged every valley of death into dark abyss of torment Let your mouth be filled with smiles and laughter Dance to the orchestra of his wonder And in the sky mode of the daytime, Count your blessings: Blessings of life, Peace, joy and marvellous grace.

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 â&#x20AC;&#x201C; ISSN-L 2458-0198

Am the one who sends the email to the mind to figure out the real essence of life. Am I not entitled to speak what have defeated your conviction,

Augusr 2, 2020

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Nelu Cazan

Paola D'Agata

Patimile lupului 40

Vorrei trovarmi in una primavera del passato.

(fragment) (text dedicat doamnei Maria Ştefan și doamnei Daniela Ene)

Surpriza Nimic nu e întămplător Citeam un text dintr o revistă Și găndul mă purta departe Cuvinte scrise de o „artistă” Parcă le ar fi pus „semn de carte” Aveam în suflet gând de bine Știind că ți este greu acum Primesc mesajul de la tine Instantaneu ca un parfum Nici nu te întreb „ce faci”, „ești bine„ Îți scriu că îți citeam ce ai scris Strânând cu drag la piept revista Răspunsul tău m-a interzis „Nimic nu e întămplător” Îmi spui și atunci instantaneu Primesc dintr un alt colț de lume Un alt mesaj la fel de greu Și tot așa „întămplător” Alt colț de lume, tot departe Și tot instant îmi face semn Un suflet dintr o altă carte Trei suflete și trei destine La foarte mare depărtare Se întâlnesc printr o minune Dar nu din pură întâmplare Sunt trei perechi de ochi cu lacrimi Și fiecare în felul lor Dar toate au aceleași patimi „Nimic nu e întămplător”

Nella primavera della nostra eta'. Vorrei riavere quei lontani pensieri d'allora, Quei dolci affanni... Vorrei ridarti la mano, e per mano riandare insieme lungo i margini in fiore. Ricordi? Ogni tanto il silenzio era interrotto dal verso di un uccello. Dallo stormir delle fronde mosse dal vento. Dal rumore delle foglie secche. Anche noi, ogni tanto, stavamo in ascolto, impauriti dal nulla... Vorrei ricominciare al tuo fianco, Rivivere i dolci silenzi, Mentre parlavano i nostri cuori. Vorrei stare insieme a te, le mani nelle tue mani. Ma, i miei vorrei se ne vanno al vento che li soffia lontani. Forse tu udrai i miei rimpianti che rimarranno la', rincantucciati per le vie del firmamento.

„Imaginează-ți o lume fără mine, când stelele adorm..” așa începe textul pe care îl citeam, scris de Maria Ştefan...)”

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Sahdo Bosnjak Pratite moj prvi napisani i objavljeni roman za djecu i omladinu: „sin polja”. Prvo jedna recenzija, a zatim idu poglavlja. Na kraju još jedna recenzija. Dakle, ne propustite da pratite ovu zanimljivu romanesknu priču i vratite se bar nakratko u svoje djetinjstvo. Ugodno praćenje! Autor

Sin Polja /A novel for children and teenagers/ 4 Poglavje [Chapter 4] BEGINI STRAHOVI I NADA U BOGA

Zbilja, kakva suprotnost. Ne može a da se ne upita: Bože, zar postoji još neko kome je do smijeha – i do života – života sazdanog od patnje, straha i tuge?! A, eto, šta zna ovo drago, bezazleno stvorenje šta je to zbiljski život. Ugledavši Begu, doskakuta do njega, koceneći se od smijeha. A onda savi svoje ručice oko bratovog vrata pa stade da ga čupka i vuče za uši, nastojeći ga uvući u svoju igru. Kad joj to, ipak, ni poslije dužeg vremena, i upornog nastojanja, ne pođe za rukom – zato što Begi nije bilo do igre – okreće se starijem bratu i uvrijeđeno pita: – Sto li je nas bato tako tuzan... pa nece da se igla?!... Meho samo sliježe ramenima, a sestra napućenih usana, gotova da zaplače, istrčava majci u kuhinju, s vidljivom namjerom da, po običaju, u njenom toplom krilu nađe razumijevanje i utjehu – i da se potuži na neuviđavnog brata.

Uzalud večeras Bego, najbolji učenik četvrtog razreda, prelijeće očima preko slova i redaka, uzalud se trudi da šta zapamti – gradivo neće u glavu, pa neće. U glavi je samo jedna misao, i jedna briga: kako sutra bos pred učitelja i đake, – Hajde, Bego, ali iskreno, kako?!... Za drugo šta nema reci meni, svom bratu, šta ti se mjesta. Slova kao da su desilo?... Slobodno, ta... znaš da šifrovano pismo, a on izgubio ja to ne bih nikome kazao... – ključ za dešifrovanje. Tako će, poče da okoliša stariji brat ne bi eto, najbolji učenik u razredu prvi put u školu li iskušao mlađeg. otići – nespreman. Šta ako ga učitelj prozove – Ma... nije mi ništa... kad ti kažem, nije mi da odgovara?! Briga i strah se udvostručiše. ništa – slaga mlađi. A Meho s nevjericom ubo Ulazeći u sobu, stariji brat Meho šalio se s svoj ispitivački pogled ravno u bratove oči. I da mlađom sestricom Fatom, koja je bila uistinu bi ga umirio, Bego poče da vrda: – Ama, jes', jedno ljupko, uvijek veselo i drago stvorenje, te ono, malo me boli trbuh... A imam i mnogo zbog toga rijedak izvor radosti i sreće za cijelu zadaće, pa mi se ne jede. familiju. Kuća bruji, kuća odzvanja, kuća Meho napokon zaključi da Bego ne govori poigrava od veselih glasića, od nesputanog dječijeg smijeha. Glasovi i smijeh pune sobu. istinu pa uvidjevši da tu nikakvo ubjeđivanje Glasovi i smijeh šire se poput plime. Glasovi i ne pomaže, ravnodušno slegnu ramenima, smijeh prelijevaju se u Begine uši, kao da svuče odjeću te se prući ukraj golemog dušeka. dolaze s nekog drugog, njemu nepoznatog, Nedugo zatim okrenu se duvaru i zahrka, kao svijeta, vraćajući ga opijenog turobnim što i priliči zdravom i bezbrižnom čeljadetu. „Noćas nema ništa od učenja”, tužno mislima u stvarnost, sporo i otrežnjujuće. year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

prose 25-30

Augusr 2, 2020

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

pomisli mali đak, duhnu u petrolejku, koju su u selu svi zvali ciganka, leže kraj brata te navuče deku preko glave. Tuga je jednako razdirala njegovo mekahno srce. Golema briga svalila se na nejačka dječija pleća. Kako sutra bos pred učitelja i đake, kako?!... Strah je jači od sna. Dijete se prevrće i koprca poput ribe na suhom. Kad se činilo da izlaza nema, iznenada, u magnovenju, bljesnu tračak nade, i ozari njegovu dušu. Izlaz je On – Bog! U Njemu je spas! On je svemoguć i milostiv. Učas s dječakovih vrelih usana, kroz mrklu i gluhu noć, k nebu poletje skrušen polušaptav vapaj: „Allahu Milostivi i Svemogući, smiluj mi se, i stvori mi do sutra jedne čizmice! Ne, ne moraju da budu baš čizmice, ako tražim previše, mogu da budu i opanci... pa neka su i stari... samo da nisu sasvim poderani... A ja, ja Ti se kunem da ću Ti se cijeloga života predano moliti. I da ću redovito ići u džamiju. I da ću uvijek činiti samo dobra djela... I da ću... I da ću...”, moli dijete, ali dalje ne može. Suze dječije, suze nemoći, naviru kao bujica. Suze, krupne i teške, bijele obraze i natapaju jastuk. Suze, slane i nezatomljive, pune nosnice i grlo, prijeteći da ga uguše. Suze, vrele kao žiške, gorke kao pelin, pretvoriše se u glasan jecaj. Suze, suze, suze... U sobu bahnu najstariji brat Zijo. Zastade, osluhnu i zaključi da to Bego jeca u snu. Kleknu pored njegovog uzglavlja, uhvati ga za rame i poče da drmusa:

– Bego! O, Bego! Šta ti je? Šta sanjaš?!... Bego se na trenutak umrtvi, razmišlja šta da kaže, a onda odluči da se pretvara: – Oh, jes'... Sanjao sam neke strašne snove!... – Ma, ne boj se. Nema ničega. De spavaj mirno – reče brat i pomilova Begu po otkrivenoj glavi. Zatim se raspremi, opruži se

kraj mlađeg brata i, nedugo zatim, zaspa. U sobi ponovo zacari duboki tajac. Meho prestao da hrče, jedino se još moglo čuti Zijino ravnomjerno disanje. „Samo kad bi Bog htio pomoći”, nadovezuje se Bego na pređašnje misli kao što majka prilikom pletenja nadovezuje prekinutu nit. „On bi to mogao, samo kad bi htio. Ta, za Njega je to sitnica. Ali, zar Ga nisam i dosad molio, toliko puta – pa ništa.” Mališan se prisjeti kad je onomad razbio bardak pa je, u strahu od oca, molio Boga da ga ponovo sastavi, kakav je i bio. Komadići bardaka ipak se ne sastaviše, ali se zato njegova zadnjica šarenjela barem heftu dana od očevog suhog drenovca. A smio bi se zakleti da na njoj nije mogao rahat sjediti najmanje tri dana. Pa kad je ono išao u prodavnicu da kupi cilindar za „ciganku”, izgubi tri banke. Svu noć ni okom nije trenuo već je usrdno molio Svemogućeg da ih nađe, pa opet ništa. Pa... Dječiju vjeru i nadu – prvi put u životu – nagrize crv sumnje. Dok je u očaju tražio izlaz iz bezizlaza, ni sam ne zna kako, a ni zašto, u njegovoj glavi se u hipu, prvi put, porodi strašna, gotovo nemoguća, pomisao – a šta ako nema Boga?! Ili, ako Ga ima, ali nije tako milostiv, kao što se misli i priča, pa ne usliši Begine molbe?! Na ove grešne, bogohulne misli dijete se lecnu. Onda – smrt! Smrt je jedino moguće rješenje. A to znači: biti zakopan pod zemljom, nemati vrata ni prozora, nemati zraka ni svjetla. I samo umiranje, možda, nepodnošljivo boli. Dijete se strese od užasa. „Da barem negdje na sebi imam kakvo dugme, pa kad poželim da umrem, da ga samo stisnem – i da me, bezbolno, nestane. Da postanem zrak, ništa...”

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

florile glicinelor în formă de ciorchini, de culoare violet și roz se întrezăreau la lumina Petrecere nefastă lămpilor de pe alee aureolate de zorile sângerii ce începeau să se reverse pe cortina nopții și asemeni lor și siluetele altor arbuști, care (Roman în lucru-continuare-4) creșteau în apropierea unei fântâni de piatră la marginea aleii, străjuită de statuile a doi Când au ajuns în fața casei sale, Desire a gemeni, care aduceau mult a Castor și Polux. deschis porțile automate, a intrat cu mașina în Au pătruns într-un hol larg, Desire a aprins garajul mare, unde era loc pentru cel puțin trei lumina și lumina multiplicată de cristalele mașini, a parcat și apoi urmată de Anca s-au candelabrului le-a lovit privirile semeni unei îndreptat către intrarea principală a casei pe o ploi de raze. Din hol se pătrundea prin două alee pavată cu gresie în tonuri de maron închis uși opuse, în două și negru. Când au ajuns în fața apartamente. Desire a deschis intrării, Desire a scotocit în ușa din dreapta unde se afla geantă după chei cu gesturi apartamentul său. La capătul nerăbdătoare. În cele din urmă coridorului erau scările care le-a găsit și a deschis. Anca duceau la etajul superior al observa cu îngrijorare gesturile casei. febrile ale tinerei femei, care Cele două fete au pătruns demonstrau fără dubii starea într-un salon mare, mobilat cu extremă de șoc și încordare fotolii din piele în nuanțe de psihică pe care ea căuta să și-o maron deschis și un divan la fel, reprime. acoperite cu pleduri, în tonuri Deși nu era o mare aurii din lână, lucrate manual cunoscătoare în materie, cu șiruri de flori într-un model observa totuși faptul că minunat, țesut cu mătase în proprietatea familiei Belmonte pe lângă că era tonuri calde. Se mai aflau în salon o măsuță încântătoare, era și destul de mare. De o parte joasă între fotolii și o altă mare în formă ovală, a aleii, se întrezărea în semiobscuritatea acelui n centrul camerei, dintr-un lemn închis la moment, când noaptea începuse să se îngâne culoare, încrustată pe margini cu ornamente cu ziua, o grădină cu tufe de trandafiri și azalee dantelate. Scaunele erau tapițate cu piele și pe margine iar pe gardul grădinii se ornamente pe marginile spătarelor, la fel cu întrezăreau tufișuri de glicine, ce îmbrăcau masa și restul mobilierului ce acoperea un zidul. În spatele casei, umbrele nopții lăsau să întreg perete al salonului. Mai erau în salon o se ghicească cum desișul parcului se întreagă galerie de tablouri, trofee; vase mari prelungea dincolo de raza privirilor. din porțelan frumos pictate în colțuri și la Întunecimea adâncă a vegetației compusă din intrări, ceramică sau statui de culoarea tufișuri și siluetele arborilor seculari se abanosului și alte minunății. Ceea ce i-a atras conturau, forme fantastice ce se pierdeau în privirea Ancăi și părea să conferea acelui salon valuri de umbră. În imediata apropiere a aleii, year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Maria Giurgiu

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

ceva intimitate și căldură umană, făcând să nu semene întru totul a muzeu, era biblioteca care constituia bună parte din mobilierul antic de pe o latură a încăperii. Totul emana o atmosferă de familie cu tradiție și bunăstare.

atunci tot făcea duș și încă nu terminase deși trecuse destul timp. Anca începea să se îngrijoreze, văzând cum tânăra femeie nu era deloc în apele sale și intuia că se află încă sub starea aceea de șoc, consecință a violul Prima impresie care i-a lăsat-o casa, a fost, suportat pe plajă în acea noapte de coșmar. că forma un contrast ciudat cu aerul de Se îndreptă către baie străbătând holul larg fragilitate al lui Desire și cu prietenii ei și bine luminat cu pași ușori și se opri îndoielnici, care proveneau din medii sociale tulburată, auzind apa curgând și hohotele complet diferite, de al său., sfâșietoare de plâns ale tinerei femei. Se Ce-i mai prostește și iubirea asta pe apropie de ușa băii și bătu ușor, chemând:

oameni! E tare neplăcut, să te îndrăgostești așa orbește de o persoană care să profite de sentimentele tale cele mai frumoase și să te deziluzioneze, astfel. Trebuie să fiu atentă. Eu îl iubesc pe Gusum, la naiba Desire, o fată de familie respectabilă, ea însăși o persoană educată, cu principii bune, s-a coborât să facă prietenie cu gașca aceea de delicvenți și drogați, că și un orb ar vedea că nu sunt altceva? Mama avea dreptate când zicea că nu-i înțelege deloc pe italieni. Se vede că era atât de înamorată Desire de ticălosul acela, că era orbită și nu a mai putut vedea limpede. Doamne! Doamne! Cum îi mai prostește și iubirea asta pe oameni! Se vede, că eu nu-s încă în faza de a-mi pierde mințile, din iubire. Ehe! Pentru mine pe primul plan e să mă înscriu la universitate, să studiez ca sămi pot realiza visurile.” În timp ce Anca monologa astfel cu sine, Desire abia intrată în casă, a invitat-o să se acomodeze și ea s-a repezit degrabă în baie, spunând că simțea o nevoie stringentă de a se spăla, fiind obsedată de murdăria ce se văita, că o simțea peste tot, până în adâncul sufletului. S-a repezit în baie la sosire și de

– Desire! Desire! Ești bine? Pot să te ajut? Ea răspunde printre suspine și lacrimi: – Sunt bine Anca, termin și ies! Se simțea stingherită, mâhnită și în mare încurcătură, neștiind cum ar fi putut să o ajute. – Bine Desire! Aș putea să fac ceva pentru tine? Eventual o cană de ceai cald tear face să te simți puțin mai bine. Ce spui? – Bine, bine, fă cum crezi tu! Ies repede! Suspinele se auzeau mai înnăbușit, însă durerea percepută de ea provoca ecouri de milă și neputință în sufletul sensibil, al fetei. Anca a pornit cu strângere de inimă încotro bănuia că se află bucătăria, lăsând în continuare pradă propriei suferințe. A aprins lumina și a început să exploreze prin dulapurile bucătăriei familiei Belmonte, în căutarea celor necesare pentru a face un ceai. Deschidea la întâmplare câteva uși ale dulapurilor cu vitrine frumos aranjate de-a lungul pereților încăperii, până ce a găsit ceainicul și tot ce-i mai trebuia. S-a apropiat de mașina de gătit și a pus apa la încălzit. Între TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Când terminase de preparat ceaiul, a apărut și Desire îmbrăcată cu un capot de bumbac de culoare albă, cu fața palidă și ochii plânși, dar într-o stare de spirit ceva mai calmă, mai liniștită decât la sosire. Era încă vizibilă vânătaia de sub ochi deși, probabil că o mascase cu fard, buza era un pic umflată și rană mai profundă ce o avea pe buză cu siguranță o va mai supăra câteva zile. Se mișca lejer fără acele grimase de durere și părea că sub sân lovitura primită fusese mai puțin gravă decât se temuseră ea și tatăl său. Asta era bine. Fizic daunele nu erau de neînlăturat, psihic însă... aici rănile bănuia că sunt mult mai profunde și greu de vindecat – Ceaiul e gata! Te rog ia loc și te previn că sunt o expertă în prepararea ceaiului, fiindcă întâmplător am o slăbiciune pentru cultul japonezilor despre ritualul ceaiului, a zis Anca zâmbitoare, sperând să-i distragă gândurile, pe căi mai plăcute. Desire i-a răspuns îndatorată: – Nu trebuie să-ți faci griji Anca, nu-s pretențioasă. Eu beau ceai rareori, sunt în schimb o băutoare de cafea împătimită și dimineață îți voi prepara eu o cafea specială. Se străduia să pară mai destinsă, schițând chiar o tentativă de zâmbet firav în colțul gurii.

– Perfect! Aștept momentul să bem cafeaua împreună! – După ce bem ceaiul, vino cu mine să-ți arăt camera unde poți să te odihnești, că din pricina mea nu ai dormit nici o clipă în noaptea aceasta. – Nu-ți face griji pentru mine, azi am zi liberă și voi dormi suficient. Și tu trebuie să te liniștești și să încerci să dormi. Apoi, ar fi bine să te vadă un medic după părerea mea. Eu îmi fac grijii pentru starea ta, Desire. Sunt de părere că ar trebui să-i denunți pe ticăloșii aceia. Înțeleg că nu-ți va fi ușor, însă ei merită să plătească pentru ce ți-au făcut. – Offf! Ai multă dreptate Anca, însă acum fiindcă tu m-ai salvat și suntem prietene, îți voi destăinui niște lucruri de care nu sunt deloc mândră în acest moment și necazul acesta mare pe capul meu mi l-am atras singură, cu un mod de a gândi și comporta foarte superficial, care nu e deloc potrivit cu pregătirea și vârsta mea. Am 30 de ani și eu sunt medic, chiar dacă unul de animale. Tu ești mai tânără față de mine și ești mai înțeleaptă. Vezi Anca? Ai mei... tata mai precis mi-a interzis cu mult timp în urmă, să-l mai frecventez pe Marco pentru că lua droguri și a încercat să-mi dea și mie. El pe atunci le și vindea pentru unii ca acel odios de Nicola și a încercat să mă atragă și pe mine atunci, în cercul lui vicios. Aveam vreo 17 ani. Tata a descoperit exact la timp, în ce belea eram pe punctul să intru și a luat măsuri severe, îndepărtându-mă de Marco în mod categoric, rupând orice legătură între noi. O

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

vasele de porțelan rânduite într-o vitrină a mobilei, a descoperit pe cel cu ceai. Miere și lămâi a găsit în frigider și în cele din urmă a reușit să facă un ceai aromat pentru ele amândouă, sperând să ofere astfel, un pic de confort sufletului traumatizat al noii sale prietene.

Augusr 2, 2020

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

vreme, după acel incident el m-a controlat cu strictețe. Angajase un om, care era încontinuu pe urmele mele, oriunde mergeam, îmi verifica toți prietenii și dacă el avea dubii despre vreunul, îmi interzicea să-l mai frecventez. În puține cuvinte, mă simțeam ca o pasăre într-o colivie, îmi lipsea libertatea de alegere și spiritul meu se revolta. Am ajuns la vârsta aceasta și el încă încearcă să-mi cenzureze acțiunile, să-mi sugereze ce trebuie și ce nu și nici acum după atâția ani, nu-mi acordă încredere deși m-am străduit îndelung să i-o recâștig. În ce privește prietenii mei, pentru ami permite să-i frecventez, el continuă să-i verifice, chiar dacă o face în mod discret. Această lipsă a lui de încredere în mine, m-a determinat să dau petrecerea de ieri, profitând că el cu mama au plecat în vacanță. Acum după cele ce mi s-au întâmplat ajung să cred că sunt întradevăr inaptă să trăiesc în afara coliviei și totuși există o parte din mine care se revoltă și strigă că nu-i adevărat. Pe Marco, eu l-am acceptat prea ușor, din nou în viața mea, fără știrea tatei, de curând. Am crezut că o ingenuă fără experiență, tot ce el mi-a îndrugat, în ciuda celor întâmplate în trecut. Ce probă mai concludentă de imaturitate din partea mea ar mai trebui, ca să confirme, că tata toți anii aceștia a avut dreptate?

am și lucrat o perioadă și de curând mi-am sărbătorit cu rudele și prietenii cunoscuți de părinții mei terminarea universității. Mi-am luat diploma de medic veterinar așa cum am visat mereu. Cu puțin timp înainte, l-am reîntâlnit întâmplător pe Marco. El m-a convins că mă iubește la nebunie și că nu a putut să mă uite. L-am crezut, când mi-a spus că a ieșit din cercul acela obscur al drogurilor, că a făcut cure și acum e bine, că nu a mai recăzut în patima drogurilor de câțiva ani. Eu l-am crezut orbește, ca o idioată și am făcut la rândul meu o pasiune pentru el. Îl iubeam mult, însă de această dată am ținut secret față de ai mei totul. Ei nu au habar că eu am reluat relația cu el, nu știu nimic nici de petrecerea pe care eu am dat-o aseară profitând că ei sunt plecați în vacanță. Am organizat această petrecere de dragul lui Marco și la sugestia lui, am invitat pe cine a vrut el ca să-l compensez cumva pentru faptul că tata l-a umilit atunci demult și că nici acum am convingerea că nu ar fi aprobat cu nici un chip relația noastră. Din iubire și din superficialitate, m-am încrezut cu toată ființa mea în noul Marco și uite, cât am greșit!

Desire vorbea cu patos și lacrimile îi împăienjeneau din belșug ochii învinețiți și plini de suferință. Părea că nu putea opri deloc suspinele dureroase ce îi scuturau făptura și îi – Din cele ce-mi spui Desire, eu cred că ai provocau iar acele spasme dureroase în locul greșit cu Marco, însă tatăl tău ar fi trebuit să se de sub sân, judecând după crispările de limiteze doar la Marco. Fiecare avem dreptul durere, când suspină. Anca se apropie de ea de a alege și a fi liberi. Extremele nu sunt de îngrijorată și-i spuse: urmat în nici un sens. – Te rog, liniștește-te Desire! Văd că nu-i în – Au trecut anii, eu între timp am studiat, regulă cu lovitura aceea ce ai căpătat-o sub TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

coaste. Permite-mi să te ajut cumva!

aminte!

– Mă doare când respir, însă cu adevărat profundă e rana din adâncul inimii mele, dragă. Sunt medic Anca, crede-mă că m-am cercetat cu atenție și mă pricep. Nu-i foarte grav, cred că e posibil să am coasta fisurată și durerea e la suprafață, nu cred că e vreun organ interior atins. Gata, nu mai plâng! Prezența ta îmi face bine dragă mea. Deci, trebuie să-ți spun că am decis, că despre ceea ce am pățit în această noapte, nu trebuie să afle cu nici un preț părinții mei și pentru asta nu voi face denunț. Te rog foarte mult, spune-i și tatălui tău că aceasta e hotărârea mea și am motivele mele să procedez astfel. Abia după ce sosesc ai mei, am decis să-i anunț că plec în nordul țării la niște rude ale noastre și voi căuta să-mi găsesc job și să mă stabilesc acolo, departe de pericolul la care m-ași expune rămânând în Pescara și sunt conștientă că mi-aș expune și părinții, căci cum chiar tu mi-ai spus, acești oameni sunt periculoși cu adevărat și eu chiar de mă țin la distanță după lecția această oribilă ce am primit, pe o cale, sau alta, vor încerca să mai lovească și să se răzbune, că le-am dejucat planul. Deocamdată asta am decis și pe parcurs voi vedea ce pot să fac. Ticăloșii aceștia îmi vor plăti cu vârf și îndesat pentru ce mi-au făcut, însă toate la timpul lor. Nu doresc să plătească alții sau să aduc nenorocire vouă și părinților mei pentru greșeala mea.

Ea avea întipărită pe față o expresie de îndârjire și parcă vorbea mai mult cu sine. Privirea îi era strălucitoare, arzândă, mistuită de focul urii care părea a o ajuta, să se ridice după lovitura primită și să ia decizii cu hotărâre și curaj. Ciudat, cum poate deveni un sentiment extrem că ura, un motiv de a reacționa și un stimulent atât de eficace în momente de cumpănă!

– Hai la culcare Anca! Am profitat destul de răbdarea ta! Mai târziu trebuie să mă interesez de acele sărmane prietene ale mele, Maria Carla și Diana care fără voia mea poate că leam târât în vreun necaz mare, invitându-le la acea petrecere nefastă. Cine știe, cum au ajuns acasă sărmanele? Neapărat, le voi chema în dimineața aceasta. Acum mă simt în stare să – Este un raționament înțelept Desire, însă înfrunt bastarzii aceia, ținându-i departe cu nu-i bine să te izolezi și să încerci să duci în amenințarea că îi denunț. Ei nu au cum să știe suflet o durere care poate să te răpună. Ia că nu o voi face. year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

După ce un moment mai lung a stat cu picioarele îmbrățișate pe fotoliu, legănându-se încetișor ca în transă, cu bărbia sprijinită pe genunchi privind în depărtări, cu gândurile alergând cu febrilitate în căutarea unor căi doar de ea știute pentru a-și pune în practică planurile ce se înfiripau acum pe loc, în mintea sa cu privirile concentrate și umbrite ca de neguri, se destinde deodată, sorbi cu sete restul de ceai ce mai rămăsese în cană, coborî picioarele în papucii de pluș așezați alături, se ridică și puse un sărut afectuos pe fruntea Ancăi, apoi rupse tăcerea care se lăsase între ele:

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

boabelor de porumb care se coceau pe tavă. Săreau din când în când şi îl mai trezeau pe Jan Bucuria Strălucirii din propria nemulţumire. Se apleca sprinten, le culegea de pe covorul nemăturat, şi şi le îndesa cu precauţie în gură. Mai scăpa câte-un (capitol din romanul Cartierul Proletarilor) suduit nevinovat atunci când îl ardea câteo (fragment) grăunţă. Întorcea cu mişcări rapide porumbul de pe tavă şi îşi ferea adesea degetele ca să nu Capitolul acesta a luat mențiune la Concursul se frigă. Dacă o făcea, sufla nemulţumit peste Național de Literatură din 2012, ținut sub egida ele ca să şi le răcorească. Adrian Scriminţ

USR. Locul 5, din peste 350 de concurenți. De mai bine de 10 ani lucrez la acest roman, fiind și în cautarea unei edituri!

Intensitatea luminii parcă pâlpâia acum cu o tărie mai mare. Sau cel puţin despre lucrul acesta încerca să îi încredinţeze Jan Scarlat. Îşi privea cu mândrie creaţia, înciudat într-un fel că nu se gândise la improvizaţia aceea dinainte. O studia pieziş, căutând să o vadă prin fumul care îi evada din ţigară. – Acum e altă treabă! jubilă. Sper că n-o să mai cutezaţi să îmi spuneţi că nu vedeţi să citiţi! Astea-s bărbi. Din iubire pentru şcoală, lecţiile pot fi învăţate şi pe întuneric. Ce credeţi, că în copilărie, la mine în sat, în sălbăticie, învăţam la lumina neonului?! Aveam lampă cu petrol. Aia pute, nu ca asta pe ulei! îi certa, mai mult cu voioşie. Dezavantajul e că din cantitatea asta de ulei am fi putut prăji câteva porţii bune de piciogi, da’ las’, şcoala cere sacrificii. Zic popii că hrana spirituală are întâietate celeilalte...

Liniştea încăperii luminate mocnit de lampa improvizată adâncea gândurile bărbatului făcându-l să se cufunde undeva departe, în trecut. Tava pe care sărea cucuruzul era incandescentă, dându-i senzaţia că era întins el însuşi peste dânsa. „Dacă aşa mă dor degetele de mi se face frig când mă ard la ele, cum naiba sor fi simţit ăia... puşi de vii la fript pe vreun rug?! Îngrozitor or fi fost şi pentru debilii ăilalţi, care se adunau să se zgâiască întocmai unor gură cască, să se cutremure nesiliţi de nimeni de urletele nefericiţilor cocoţaţi acolo, să îşi facă o memorie pe vecie cu mirosul cărnii umane. Păi numai când îmi ia foc păru’ de pe mâini îl simt şi îmi aduc aminte de el până şi după o lună, dapoi de mirosu’ cărnii de om”?! Aroma boabelor de porumb încinse pe plită îl făcu pe bărbat să îşi uite subit mirosul firelor de păr pârlite de pe braţ şi să îl aducă cu gândul în bucătărie, acolo unde trebuia să fie:– E gata, bă, şi şarja asta!

Prinse cu agerime tava cu două ştergare înfăşurate în jurul palmelor şi le turnă Îi cerceta pe rând, chinuindu-se să îi încarce conţinutul înfometaţilor într-un bol de metal, cu o veselie falsă. Tăcerea lor îngândurată şi înviorându-i peste măsură. încruntarea celor trei cufundaţi cu nasurile în – Luaţi, mă, înfulecaţi, acuma, cât aveţi cărţi şi în caiete îi contestau acest lucru. Nu îi timp! Că dacă vine cumva curentu’, se ia gazu’... răspunseră decât pocnetele voioase ale TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Toate au un rost pe lumea asta, ce credeţi voi! Nemâncaţii îşi înfingeau cu mişcări pripite palmele în castronul de metal, şi le umpleau cumpătat cu provizii, nu prea multe, căci boabele îi ardeau cumplit, le scuturau cu mişcări vioaie, şi suflau isterizaţi peste ele. Le ronţăiau în grabă, aproape fără să le simtă gustul, iar cei cu dinţii cariaţi, fără se le mestece cu prea multă insistenţă.– Încet, băă, că vă-necaţi!! îi dojenea.

Augusr 2, 2020

Cel puţin teoretic... aşa ar trebui să fie. Băgaţi la cap, că s-ar putea să rămâneţi şi voi în beznă când o-ţi fi pe la casele voastre! La cum stau treburile... până şi la lumina lunii de pe cer o să avem cândva raţie.

Intensitatea luminii în încăpere rămase aceeaşi, dezminţindu-i toate oglinzile şi toate teoriile. Nu îl leză prea mult faptul acesta. Principiile acelea de fizică nu erau ale sale ci, ale oamenilor de ştinţă. Luă cu paşi repeziţi Presăra peste grăunţe, printre movila de lampa de pe masă ca să observe starea pâinii degete şi palme, jeturi firave de apă şi sare.– din cuptor. Deschise uşa maşinii de gătit şi aburul aromat ţâşni de urgenţă prin prejur, Aşa se mănâncă ăstea! deblocând gâtlejurile Înfulecau şi îi dădeau lui Jan nemâncaţilor care îngiţeau în impresia că nu îl ascultau. sec. Uneori îşi frigeau limbile, – Mai trebuie încă. Mai aşteptaţi! De ciorba rămasă pe fundul olii vă iert, că de-o săptămână întreagă vă înfruptaţi din acelaşi lucru...

Mai înşiră o şarjă de boabe de porumb pe plita încinsă, presărând dintr-un pahar stropi minusculi de apă pe deasupra lor, şi apoi sare.– Aşa se face mâncarea. Ăstea-s reţete culinare de la mine din sat, din cătunul îndepărtat în care m-am născut, neelectrificat nici măcar în ziua de astăzi. Delicatesele ăstea îmi amintesc de locurile natale. Aşa se nasc geniile, bă – ridică brusc glasul – din obscuritate! Îi privea de sus, cu un aer superior. Îşi deschise apoi braţele ca să pară mai convingător: – Ia uite: lumină, oglinzi, boabe aromate de cucuruz, pâine la cuptor. Ce vreţi mai mult deatât?! îi întrebă, studiindu-le chipurile posomorâte. Aaaa, că v-am pus să învăţaţi, deaici vă izvorăşte vouă nemulţumirea... Jan Scarlat se enerva brusc, şi acest lucru se

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

scuipând blestematele de grăunţe înapoi în palme. Singurul care se abţinea de la această preocupare era Mălin, mezinul familiei, care îşi molfăia nemulţumit ceaiul din sticlă, îndulcit pe jumătate. Aştepta, înghiţindu-şi saliva în sec, ca pâinea la cuptor, proaspătă ca piatra, să se moaie, şi să se delecteze cu colţul acesteia. Era o tehnică deosebită pe care familia Scarlat o învăţase de la membrii familiei Purcărete, aşa cum şi aceştia o învăţaseră de la alte familii. Pâinea pe care o mânca omul raţional, procurată pe cartelă, era cufundată în apă, întoarsă pe toate părţile, şi de-abia după aceea era vârâtă la cuptor. Când prindea mirosul nostalgic de brutărie trebuia mâncată urgent, căci, după răcire, doar cu dalta şi cu ciocanul mai putea fi tăiată.– Aţi văzut, mă, cum am pus oglinzile ăstea?! îl lovi prieteneşte peste cap pe cel mai apropiat dintre dânşii, pe Călin. Pe cea mai mare în spatele lămpii, din ea se propagă lumina în asta pe care am pus-o în colţ, şi deacolo... ar trebui să bată în aia mai îndepărtată.

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

simţea din patima discursurilor sale. Băieţii – Călin, lasă cartea aia că şi aşa stai cu ochii înţeleseră lucrul acesta, şi îşi îndesară în ţintuiţi numai în poze, şi du-te de dă drumu’ la trunchiuri capetele cu câţiva centimetri. radio! Voiam să-l deschid mai târziu, ca să mă – Ce-o să mă mai înjuraţi voi cândva că nu ţină bateriile până când o începe Vocea v-am bătut atunci când a trebuit să puneţi Americii, da-i prea linişte-n casă. Domnii mei, mâna pe carte şi să nu ajungeţi nişte simple moacele dumneavoastră posomorâte mă gunoaie. Aşa îi înjur şi eu acum pe ai mei, că nu obosesc... m-au cotonogit cândva şi m-au lăsat să mă descurc de capul meu. De-abia spre bătrâneţe m-au pălit şi pe mine aspiraţiile, de m-am pus singur cu burta pe carte ca să ajung mecanic de locomotivă. Nu... eu nu aveam timp pentru învăţat, alergam după toate fustoacele din sat, şi apoi... visu’ meu era să sar aşa... prin toate şanţurile, că de aia am fost atâţia ani un păduche de buldozerist, voiam aventură! Jan Scarlat trecu în altă atmosferă. Barometrul îi coborâse de la voie bună la depresie.– Ia nu mai staţi, bă, aşa, ia săriţi unu’ dintre voi şi spălaţi maldăru’ ăla de vase! Matei, simte-te!

Paşii molcomi ai băiatului se îndreptau spre chiuveta îmbâcsită în acompaniamentul mormăiturilor. O palmă prietenoasă, ştearsă cu vârful degetelor şi aplicată aproape de vârful capului, îl scoase pe protestatar din nehotărâre.– Gura, şi nu te mai văicări! Să le lustruieşti de să-mi văd mustaţa în ele, auzi? După acest ordin, Scarlat se reapucă să agite boabele de porumb proaspăt puse pe plită. Îl distra zelul cu care se serveau din grăunţe ceilalţi copii, care îşi amestecau degetele în castronul deja golit.– Dă, bă, şi mie!!! urlă Alecu, împingându-l brutal de umeri pe Luca.– Ho, băă, că mai vine o tură! îi arbitră de urgenţă.

Zicând acestea îşi aţinti privirea pe fereastră. Cartierul dormea cufundat în beznă. În ciuda acesteia, pe trotuarele întunecate se zăreau câteodată şi contururile şterse ale rarilor trecători. Aceleaşi forme le aveau şi plopii dimprejur, care dormeau pe verticală. În rest... pustietate. După ce spionă toate acestea, Scarlat trecu la pânditulul ferestrelor celorlalţi locatari. Din spatele unora pâlpâia jalnic lumina, transmiţândui unde de extaz: „Naivii, ce să le fac eu dacă n-au prea copilărit pe la ţară şi nu ştiu să îşi improvizeze lămpile? Ce, îţi trebuie absolvirea unei facultăţi ca să îţi treacă prin diblă să pui în faţa unui opaiţ nişte oglinzi?! Mda... nu oricine-i Jan Scarlat! Ăsta nu-i un nume obişnuit a vreunei galaxii: „M33, NGC 598”; pierdut într-un oarecare cârd interminabil de alte galaxii. Bravo nene, da’ ceşi închipuie bieţii muritori, că sunt un terchea berchea, un neant, o hahaleră, o „andromedă”?! Ia să-i văd... Să apară dumnealor de prin văgăuni, să îndrăznească să se confrunte niţel cu înălţimea sa, Jan Scarlat!”

Alte ferestre începură să îl pălească în mândrie cu lumina lor, înciudându-l de dincolo cu o mare veselie. Unele dintre ele păreau a fi iluminate pe de-a-ntregul cu neon şi, cei de dincolo, arătau celorlalţi privitori din Îi cerceta pe rând, căutând pe cineva întuneric că ei se deosebeau de toţi ceilalți, pentru că trăiau. anume: TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

„Da’ ce dracu’, bă, ăştia şi-au construit generatoare de curent personale?!”

Augusr 2, 2020

– Da-s desprinse bateriile! bombăni fiu-su.

– Băă... că trebuie să vă torn minte-n cap cu Lucrul acesta îl lovi definitiv în orgoliu. Îşi polonicu’! îi creştea treptat nemulţumirea. întoarse nemulţumit faţa spre camera Prinse cu câteva mişcări dibace lamelele din sărăcăcios luminată. „Ce-i pasă lu’ nevastă- spate ale aparatului de catalizatori. mea, ea nu stă ca toanta pe întuneric şi cu şase – Că greu a fost! îi trimise nefericitului o hămesiţi pe creştetu’ capului! îl reapucară palmă ştearsă peste creştet. Măă... îi prinse în toate nemulţumirile. Măcar acolo la muncă are palmă bărbia scuturându-i-o energic. Gândiţi, lumină, gogoşi şi chifle la discreţie, poate să-şi că de aia v-o dat Maica Domnului minte! fiarbă şi macaroane dacă trebuie, se înhaită cu Bateriile erau mari, dreptunghiulare, toate colegele ei muncitoare de la serviciu şi confiscate de pe locomotivă. De-a lungul râd şi povestesc într-una, pe când eu...” nopţilor fără curent electric îşi făcuseră cu – Ptiu ce-aş bea o bere, mama mă-sii! îl succes meseria, să hrănească cu energie mângâie frenetetic pe cap pe difuzorul şi să mai ajute cel mai aproape dintre dânşii, încăperea să iasă din atmosfera pe Alecu, de îi zburli părul. depresivă. Dar acum păreau că Brusc, ochii i se opriră pe obosiseră. Se auzi un cârâit Matei, care îşi scutura degetele lung şi, din depărtări, pe aripile înroşite de muşcătura apei de undelor, răzbăteau scânteieri la robinet şi îşi plimba buretele de bucurie: tocit dintr-o mână în alta. Făcea „... senin, de lumină plin, lucrul acesta cu mişcări atât de ghioceii ţări-nfloresc, dese, încât irită bărbatul: Mulţi ca florile, vii ca zorile, – Spală-le, mă, nu-ţi bate joc comunişti ai patrei cresc... de ele! Ălea-s oale spălate?! Tu Soarele şi pionierii...” nu vezi că râncezeşte untura pe – Paştele şi dumnezeiii...— ele? întrerupse ritmat veselia – Da’ e prea rece apa! refrenului Jan Scarlat. Fă, mă, dracului, ceva cu mormăi cu o voce gâtuită de durere. Grăsimea cutia aia, că o fac ţăndări! nu vrea să se moaie! Călin cumpătă rapid la însărcinarea Jan se repezi către băiat cu paşi exageraţi. încredinţată de tată-su şi concluzionă că trebui Unora le-ar fi trebuit opt să străbată întreaga să sucească butonul receptorului până la încăpere, el o înghiţi doar din trei. Din reflex, tăcere. Matei îşi urcă braţele în vârful capului ca să îi – Răhăţi-m-aş printre ghioceii lor! se slujească drept coif de apărare împotriva ploii de palme pe care o plănuia să i se reverse de- descărcă scârbit. [… va continua] asupra creștetului.

– Ia, mă, cârpa asta şi dă-le boalii luciu! Chiar nu te duce deloc mintea? Se întoarse agitat către fiu-său Călin: – Şi tu dai drumu’ odată la radioul ăla, bă? year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

essay 36-35

Julijana Marinkovik

A review of the poem „“Trebinje still smells of it” by the poet Zoran Radosavljevic Reading the poem „Trebinje still smells like her” by the poet Zoran Radosavljevic, I simply came to the realization that love is so simple, yet so luxurious, divine, primordial. The poet in such a calm way does not enter his world, why only to fully reveal the power of love. A humble soul means a healed soul.

To live, to long, to wake up every morning with the thought that someone needs you, that is the most beautiful feeling that makes our life special and unique.

Trebinje have the same scent of the beloved woman. Going deeper into these verses from the poem, one has the feeling that the poet introduced a new kind of romanticism in poetry, perhaps even a little uncharacteristic of this time, time of technology and mechanical monsters, when people became estranged from each other. I do not speak in the sense of that metaphysical meditation, but of that inspired prayerful vigil of the spirit, overwhelmed by a longing to show us the truth in his heavenly soul in which unconditional love has settled, why only in love , man recognizes man and recognizes himself as an ontologically unique personality. Ljubica Ribic

Zoran Radosavljević

For the poet Radosavlevic, the wanted woman smells of a Zoran Radosavljević, a man who puts his deity, which spreads the heavenly scent, the life at stake in order to prove to himself that scent of the intoxicating scent of linden trees life is just a transience in the puddle of time from his native Trebinje, that is the blood that from day to day, finds new reasons to cut settles in his veins. down a young man who wants to flourish. And all the tendernesses of the world are At the same time, Zoran is a man who raises not allowed to experience his love for her. love to the throne and writes about it as a Love is not something we worship, it is dream he longs for, which he realized only in something we fight for all our lives, it is the space between reality and dream. His something that is gained through suffering, thoughts are unadorned, without false luster. why it is a gift from God grace. He simply pours out torrents of words, not It is admirable how the fifth Radosavlevic doubting the power of what is written in the throughout the poem reveals the paradise in jargon of the street, not hesitating to cut the himself, the image in himself, his dignity to pain of the wound so that the last cry will be love so strongly, that even the poppy fields and the cry of the sufferer and the lover. The cry of stems of red cherries and dewy mornings in the criminal and the victim.

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

După Revoluția bolșevică din octombrie 1917, a încercat să se întoarcă în Rusia, dar a eșuat și a revenit din nou la Paris. A participat la întâlniri dadaiste la cafenea Certá și a participat la demonstrații Dada, în special la „Trial of Barrès” organizat de André Breton. El a fondat grupul dadaist „Palata poetov” și în year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Describing his life through short prose- Adrian Grauenfels poetic stories, he points to the irrelevance of duration, skillfully drawing the reader into Primul Dadaist rus anticipation of the end of the main character. Death becomes his friend, and his wife and Serghei Charchoune ȘARȘUN (1889 – love for his wife as a guide that leaves a slightly 1975) bitter taste on his lips. Scriitor și pictor. Tatăl său, slovac de He does not hesitate to touch the bottom, origine, a fost negustor. Serghei Șarșun a although I wonder what the bottom is in a absolvit școala comercială din Simbirsk, apoi society where emotional cripples live at the se stabilește la Moscova, studiind artele top. Only a man who does not ask for plastice. Îi cunoaște pe M. Larionov, N. tomorrow but gives this moment for complete Goncearova, A. Krucionîh. A studiat scurt timp artă la Moscova înainte de a fi almost hedonistic love can înrolat în armată în 1910. A write about the naked truth, părăsit Rusia și în 1912, a about life without a mask, plecat la Paris, unde studiază la without pink glasses, and at the Academia Rusă Liberă și la same time wearing pink Academia Cubiștilor „La glasses and kissing women's Pallette” sub Henri Le skirts. Accepting the reading of Fauconnier. Este prezent în Zoran's confession through unele expozițîi ale prose-poetic games is like avangardiștilor, se apropie de learning into a labyrinth of dadaiști, face cunoștință cu passion and fear, into a well full Tristan Tzara, cu care avea să of poisoned water when the aibă și o corespondență. În anii emotion of thirst dries to 1916-1917 locuiește în Spania. exhaustion. Din 1921 se încadrează în Writing about a book mișcarea „Camera poeților” without touching the author’s life is (Paris), activând și în cadrul cercurilor literarimpossible, because every word is torn from artistice „Gatapark” și „Peste”, la serile de poezie „citind cu o intransigență de invidiat the writer’s bosom. versuri destul de neînțelese” (A. Iulius). În timpul războiului, s-a refugiat la Barcelona unde i-a cunoscut pe pictorii Albert Gleizes, Marie Laurencin și Francis Picabia.

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

1921 a scris „Foule immobile”: poème, probabil cea mai importantă contribuție a sa la mișcare. A expus la Galeria Montaigne într-un spectacol organizat de Tristan Tzara, precum și la galeria din Berlin „Der Sturm”. Din 1925 se afiliază Uniunii Tinerilor Scriitori din Paris. Din anii 1930 până în anii 1950, Charchoune a experimentat atât figuri abstracte cât și reprezentative, amestecând adesea cele două. Stilul său, așa cum a fost descris de artistul și criticul britanic Merlin James, a fost o abstracție „alternativă” în comparație cu mulți dintre contemporanii săi. Charchoune s-a inspirat pentru operele sale de artă din muzica compozitorilor clasici precum Bach și Ceaikovski. Opera lui Charchoune poate fi găsită în colecțiile Muzeului de Artă Modernă, Centrul Georges Pompidou și Muzeului de Artă Modernă din Moscova.

În cartea „Deconstrucția avangardelor”, Editura Saga, 2020, am avut plăcerea să includem un capitol dedicat lui Charchoune, datorat amicului și traducătorului Leo Butnaru. Autorul ne atrage atenția asupra momentului în care este creat primul colaj la mai multe mâini al avangardelor. Iată povestea: Titlul acestei lucrări, „Ochiul Cacodylic” se bazează pe inscripția din capul pânzei pe care Francis Picabia a pictat-o, împreună cu ochiul castaniu mare pe care îl vedem în colțul din dreapta mai jos, și numele și data artistului din stânga, sunt singurele elemente care se crede că au fost „create” de Picabia, în sensul de a fi făcute de mâna lui.

infecție a ochilor. Medicii i-au prescris ceva numit „Cacodylate de Sodium”. Și pe măsură ce prietenii veneau să viziteze artistul bolnav, el îi invită să adauge ceva la această pânză mare. Așa că, în timp ce o privești, poți vedea tot felul de semnături diferite, fotografii colajate, mesaje, iar rezultatul este într-adevăr acest tip de portret de grup radical nou, încât chiar și după ce s-a însănătoșit, Picabia a continuat să invite prieteni și cunoscuți să completeze tabloul. Sub ochi găsim semnătura lui Charchoune, și mai jos în dreapta Tristan Tarza. Acum, după 100 de ani suntem obișnuiți să vedem imagini construite din cuvinte: (letrism, caligrame, pictograme). Dar în acel moment, acest lucru a fost un eveniment radical. În pictură de față nu există imagini. Este o lucrare în care predomină textul și scrisul. De asemenea, este o operă în care rolul lui Picabia ca autor a fost de inițiator care a creat o situație în care, în esență, și-a invitat prietenii să contribuie, să colaboreze, să facă spectacol și, în acest sens, și-a propus opera de artă pentru a fi completată la întâmplare prin proceduri automate. Așadar, rezultatul este această inovație nu numai a ideii despre ce ar putea fi un portret de grup, ci despre ceea ce ar putea fi și un obiect de artă. În continuare, găsim în cartea amintită mai sus câteva din poeziile lui Charchoune traduse de Leo Butnaru în limba română. Am ales pentru cititori două poeme dadaiste inspirate de Paris și de peisajul Franței.

Potrivit legendei, Picabia a început această pictură în timp ce era bolnav în pat cu o TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

Scările de marmură ale Senei Barja mausoleu acvatic… Sicriul căpitanului Nemo iese la suprafață. Barca cu motor – cu sărituri mici urcă treptele de cristal. Sunetul solemn, metalic – al sirenei de vapor. Sena: marmoreană, scara principală a Île-de-France. O barcă cu motor, deșartă – zdrăngănește impasibilă la banjo. Aceleași, eternele fiere de călcat – netezesc Sena. Gigant invizibil: alunecă pe patine marca „Nourmis” în lungul râului. Sena – mușama strâmbă, boțită. Stalactita luminoforă – trecu pe pod râul. Necurmată înșiruire – a negrelor, funerarelor sarcofage pe drumul de pietriș sticlos, prin urechea de ac a ecluzei de la Suresnes – spre cimitir. Botul barjei „neumplute” – se-arată din apă ca un bocanc vechi. Vela – timpanul unei frunze forfecate de insecte vorace. Vela – harpă eoliană, paravan femeilor ce ies din scaldă.

Ciocârlia – cântă La vila din hipodromul pădureadin Longchamp. Toate automobilele Pădurii Boulogne sunt „în mâinile femeilor”. Boulogne Câmpul cosit – miroase a țărm de ocean. Plopul piramidal – praștie avântată ca o pasăre. În inima pădurii – turma de automobile. Portativele cu note ale zgârie-norului pe fundalul muntelui împădurit. Privii peste umăr, încercând să mă feresc din calea biciclistului ce gonește, însă acesta lipsea… dar auzind că el mă ajunge din urmă – m-am speriat și mai mult… până, în sfârșit, și, deja, concomitent cu apariția uimirii, – chiar călcam peste el. Biciclistul pedala pe sub mine: un burlan subteran. O fărâmă de scoarță de stejar – se dovedi să aibă aripioare, fiind și săltăreață. Păsăruica – se prăbuși dinaintea copacului cu o reverență de salt mortal. Cineva se străduiește să-și prefacă automobilul – în orgă. Stejarul are dureri de cap – și-a pus pe frunte o compresă îmbibată cu oțet. Cum mai contravin aceste suprafețe turtite, alungite, uscate, împușcând cu orizonturile –automobilelor: cu verticalitățile a tot ce e viu care respiră, se hrănește, se trage spre soare! Plante – în poziția cocoșilor gata să se ia la harță. Grădinarul – sărează verdețuri proaspete. Mierlei – i-a năboit diareea prin gâtlej. year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

La vila din pădurea Boulogne

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

distruge atelierul său plin de lucrări recente,

Arshile Gorky - ultimul pictor aflat în Connecticut, în acelaşi an este operat suprarealist de cancer, în 1948 îşi fracturează coloana

(1904-1948) Manung Adoian era fiul unui armean care a emigrat în anul 1910 în USA numai ca să nu fie trimis la război. Mama sa moare de foame la Erevan în 1914 după holocaustul turc contra armenilor iar viitorul artist împreună cu o soră a sa ajung după multe aventuri în Rhode Island – USA, în anul 1920. Reuşeşte să îşi regăsească tatăl de care nu se simte legat. La 31 de ani se însoară, îşi schimbă numele în Arshile (inspirat de mitologicul Ahile) şi împrumută numele de Gorky de la scriitorul rus cu care se credea rudă. Între 1926-1931 studiază pictura la New York apoi predă la şcoala centrală de artă a oraşului. Era un excentric, angajase un violonist ungur care cânta în atelierul şcolii pentru a obliga studenţii la mai multă emoţie în pictură. Spunea în public: „Sămânţa artei este gândul artistului. Visurile sale îi sunt penelul...” La început este puternic influenţat de Cezanne despre care spune că este cel mai mare pictor al umanităţii, apoi este fascinat de Picasso şi de cubism. În anii 30 sintetizează cubismul cu automatismul suprarealist, apoi cunoaşte pe doi mari pictori consacraţi Matta şi Miro de la care împrumută formele viscerale plasate în spaţii aeriene transparente sau subtil colorate. Formele lui Arshile sugerează organe interne, plante minuscule devenite monştrii ameninţători, naturi statice care au viaţă , peisaje pline de extaz sau în conflict psihologic. Viaţa lui Arshile este şi ea o aventură tragică, în 1946 un mare incendiu

vertebrală într-un accident de maşină ca puţin după aceasta soția sa se spânzură lăsând un mesaj scris cu creta pe un perete: „Rămas bun dragii mei”. Artistul termină în acelaşi mod brutal în 1948 la numai 44 de ani. Gorky a fost numit ultimul mare suprarealist având o uriaşă influenţă asupra şcolii americane de artă abstractă. Un vârf al artei sale este tabloul „Ficatul, pieptănul cocoşului” o pânză care sintetizează influenţele lui Cezanne şi Picasso. La vederea acestei pânze în 1940 Breton declară: este cea mai importantă pictură făcută în America... complimentând pe Gorky ca fiind un suprarealist! Pictura este prezentată la galeria Maeght în Paris în anul 1947. Dar ciudăţeniile nu se opresc aici, o serie de traduceri ale unor scrisori scrise în armeană sunt azi considerate falsuri produse de Karlen Mooradian, un nepot care descrie stări de melancolie, singurătate şi goliciune, nostalgie pentru ţara sa natală, şi mai ales discuţii despre moartea tragică a mamei. Scrisorile au fost vast folosite de autori care au scris despre Gorky şi arta sa între anii 1970-1980. În 1962 un avion se prăbuşeşte, pier în acest accident 92 de călători împreună cu 15 picturi semnate de Gorky. O mare retrospectivă Gorky a fost organizată în anul 2009 la Philadelphia Museum of Art. Alfred Gottlieb spune: „Gorky a realizat logodna imposibilă dintre suprarealism şi abstracţionism”, iar de Kooning declara că fără Arshile Gorky nu ar fi ajuns la viziunea sa picturală atât de fecundă. Am întâlnit mulţi artişti şi apoi pe Gorky... El avea talentul fantastic să îţi introducă un cui în cap. Aşa că m-am ataşat imediat de dânsul devenind prieteni”. TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Augusr 2, 2020

forgetfulness, I kept my memories in a red feather that brings vibration from afar.

Petals of the soul

I stirred my thoughts with passion, broke the pain of words and wiped my tears with leaves from the silence of silence, the leaves of the rootsless trees. I raised my wings in verse and gathered pieces of my soul, wrapping them in poems. I live every moment of my life in the colors of the rainbow and I don't keep my heart in my chest, I leave it on my soul.

I painted constellations on canvas, my soul is a radiant rainbow in a celestial dream. Indigo deep with shadows, serene look, green sparks of hope, bright red with love and white with faith. I never got bored with white canvases and gray didn't seem trivial to me, I don't count the stars anymore, for fear because I made shades and symmetries of shadows out of it. From flowers and tears I that I will lose the brightness of the moon in remade the colors in the depths of the sky, the cross of the vault and I chose to write about the soul, it is the way to where the stars unite with reach the intangible and to find dreams, and from its corners I the truth. I heal of longing on gathered stories. full moon nights, when signs of With rebellion of soul I fire cover my destiny. I often mixed the words with the close my eyes and listen to my infinite and today I don't know heartbeat, in the silence of why in heavy tears it is silence I am enveloped in contained, why I feel a drop in secret and then I breathe love, the ocean of the absurd ... From knowing that the night always fire, earth, air and water I ends with a new sunrise. The shaped loves and lives and a words gather at my fingertips, dream shop, paths to other arrows of light that blind me, worlds where stories of cosmic fireworks and divide warriors and dragons always them instead of wine and come to life. Sometimes my bread. Sometimes I feel too walk was calmed by a cloud much, maybe I deserve another life where that caressed my soul with soft snowflakes, happiness flourishes in the light ... In the other times, I moistened my longings with the silence of the deep I breathe words, I sip dew of my eyes and let my traveling thoughts silences, I paint feelings without rhymes. I rise to the stars, in a smooth dance on guitar borrow footsteps from the soles and set off, chords. taking the canvas from start to finish, towards I have two maps, one of reality and one of the time of shining. the dream, and because I learned that How well do you know me? I have the key everything is born of love and pain, I share the to self-knowledge, it doesn't take time to blame. I quench my thirst for life and freedom understand, I have already turned the and my love is a witness that I am both heaven hourglass of hope. and hell, when my oar arms look for impenetrable mysteries in the space created by silence through the waves of life, in my life of fireflies, former star. I forgave my year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 â&#x20AC;&#x201C; ISSN-L 2458-0198

LenuČ&#x2122; Lungu

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

confabulation 42

Myriam Ghezaïl Ben Brahim

Am I becoming a philosopher?

Anna Maria Sprzęczka-Stępień

Letniego wieczoru ciąg dalszy...

Philosophy [A Summer Evening, continued] Philosophy is a method with the reasoning „of thinking” seeking to understand man and the nature of things. According to Aristotle the idea must be accompanied by a concept. Descartes does not propose a concept, but a syllogism with the (I think therefore I am); he makes a metaphysical assertion and will end up getting lost in solipsism; he does not say who is the I am (does not say who is the man). The I think therefore I am, (from Descartes; is it the I am of identity; I am René, or the I am of existing... The metaphysical being, no one has ever answered what it is to be one. Spinoza distances himself from Cartesianism, Spinoza's pantheism against a transcendent god.

Well... There were days when I thought about becoming a... nun! No kidding... Would I be able to spend rest of my life in a monastery? I suppose not... Being a missionary, well, that would be a better option also considered, in my twenties... I am a free soul, it turns out every day... Besides, having experienced a love story myself, I would miss my man by my side. ***

No cóż... Były i takie goes dni, kiedy myślałam o tym, aby zostać... zakonnicą! To nie żart... Czy byłabym w stanie To seek to be right and to seek the reason, spędzić resztę mojego życia w zakonie? – Nie it is the question of the meaning that one gives sądzę... to the cause that one seeks, in general the Misjonarka, to już bardziej, to byłaby o philosophy is a method not to be right, but wiele lepsza opcja, którą też w tamtym czasie with the reason to find an answer to the rozważałam, jako dwudziestoparolatka... questions that the man asks himself. Hegel with his phenomenology, the science of the Jestem wolnym duchem, okazuje się, dzień experience of consciousness, proposes to us po dniu... thought without belief. A poza tym, brakowałoby mi przecież Religion is not a method of thinking, since belief is the foundation of religion; but mojego mężczyzny przy boku, po tym jak sama believing is often mixed with doubt (from miałam to szczęście, by doświadczyć na belief-paranoia and doubt-depression). własnej skórze historii miłosnej. Psychology is a behavioural technique or cognitive science. Philosophy can be found in art: painting, music etc... TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Writers and Artists

Interview with Catherine Quinn Catherine Quinn, bestselling author of The Thief Taker, tells Writers & Artists what inspires her to write and shares her advice for writers looking to get published. A couple of easy questions to begin with… First off, what inspires you to write? I always find these kind of questions really hard! Nothing in particular and everything at once. I am inspired by other writers, social situations, films, exhibitions, photographs, magazines. It’s all a rich tapestry! The Thief Taker was first inspired by some time I spent in Hong Kong. I noticed the city has huge banks of safe deposit boxes, and thought it would be a great story to find a key, and what it might unlock. I then got to thinking about what it might mean if you’d been left a key as a child, and suddenly, as an adult, found a possible means of what it might open. Other parts of the book come from all kinds of media. I saw a Rolling Stones performance, and thought how apt it might be to base King Charles on Mick Jagger – our modern-day outrageous music royalty is not such a leap from the licentious behaviours of the Merry Monarch. And whilst researching the plague, I found a lot of similarities with modern day ideas of zombies – I actually think zombies could be considered an atavistic fascination with ancient epidemics. In London, a third of the populace became groaning, infected, buboil-addled horrors, and many took to the streets, hoping a kindly Londoner would put

Augusr 2, 2020

them out of their misery. So I watched a lot of zombie films to get inspiration for some of the plague scenes. The Thief Taker has caused quite a stir. Can you tell us a bit about the book? The Thief Taker is a historical thriller set in plague-time London. The book starts with a grisly murder, and a branded body. We then cut to our hero, Charlie Tuesday, who we discover has carried a key bearing the murderer’s symbol since birth. Charlie has no idea of the meaning of symbol or what his key might open. He is also a thief taker – 1600s equivalent of a private detective. Because of the key, Charlie becomes implicated in the murder. So he needs to clear his name by employing his prodigious investigative skills to catch the killer. How much research went into sculpting the manuscript? I did a degree and an MA which both concentrated on literary history, during which I read the entire background text of the period. I then spent a year or so on and off at the British Library, whilst writing the book, researching original documents around plague time. Talk us through your experiences as a self-published author. Why did you go down this route? I had too many near misses to count with publishers, and was getting very downheartened. It’s difficult to put into words (even for a writer!) the heartache of having your entire future continually dismissed with a line from a publisher who thought your book might work, but wasn’t too sure. Although I’m sure other writers will know exactly what I mean. Until recently, writers have operated in a peculiar bottle-neck, where a small elite

year I, no. 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

chooses the products which make it to market. Self publishing is wonderful in that it removes these restraints, Writers can get direct to readers, and have feedback from people who are their genuine target market. Personally, having spent a long time submitting manuscripts, my finances weren’t great. So I penned a romance to earn a bit of extra cash, after some advice from a writer friend. I never expected it to do as well as it did, but I was obviously thrilled when it did. And, on the whole, was it a positive or negative experience? 110% positive. I can’t think of a better thing for a writer to do. If you do badly in the self publishing arena, then you get proper feedback, from actual readers (rather than a one-liner from a publisher). If you succeed, you make up to five times the money you would make with a publisher. It really is win win. How important would you say marketing yourself as a self-published author? Any tips? Marketing is enormously important for every author. Particularly since most publishing houses freely admit their marketing is limited for new authors. Any product brought to market needs marketing, and that includes books. You need to tell people what you’re selling and why they should buy it. My tips would be to read the handful of really good books on Amazon about self publishing and follow every tip. In particular, a big free promo works wonders as a kick-start. Are you an author that interacts a great deal with your readers? I absolutely love my readers, and try to give them the best possible experience. I don’t have as much time as I would like to go on Facebook and Twitter – although I do check in on both.

But I keep an email list of my fans, and I make sure they get the best deals on my books. At what stage did you become represented by a literary agent? Could you talk us though how this has changed things for you as an author? I was represented from around five years ago, by Curtis Brown. I then switched to Shiel Land, which has been a great experience. My agent Piers is great fun, and offers me really good feedback. He’s also been great at investigating foreign rights etc. Rights for The Thief Taker have been sold to Thomas and Mercer. What do you think that means for the book? It must be an exciting time for you! Thanks! It is an exciting time for me. My hope is that Amazon will be able to use their astounding amount of customer data to position my book best for sale. From there, I am keeping everything crossed that the content is good enough to get nice reviews, so people continue to buy it. Finally, if you could pass on a single piece of advice to authors out there reading this interview, what would it be? Invest in a decent cover. Don’t skimp with a cheap designer. When I uploaded a professional cover, my sales picked up overnight. I went from a handful of sales to bestseller type figures within a month. A decent cover costs around £400 – don’t be fooled by someone offering to knock you up one on the cheap. It’s the first thing a reader sees. The cover will compel them to read your book or move on. If no one reads it, then it doesn’t matter how great your book is. Personally, I use I Do Book Covers, who are amazing, and understand the Amazon thumbnail – vital for self published authors. TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

Taifas Literary Magazine no.

Writers and Artists

Augusr 2, 2020

1986). Do you have an agent?

Creator of the dogged and often harddrinking Edinburgh cop, Detective Inspector John Rebus, Ian Rankin is among the most successful crime novelists of our day. Since his first book was published in 1987, Ian’s work has been translated into 22 languages and is a fixture in bestseller lists across the world. We caught up with Ian and asked him about writing, deadlines and how the Writers’ & Artists’ Yearbook helped his career as a multiaward-winning author. Why do you write?

When my first novel was published I had no agent, but one came looking for me, and she got me a deal in London with my next book (the first Rebus novel, Knots and Crosses). But then she disappeared so I looked in the Writers’ & Artists’ Yearbook and liked the sound of Curtis Brown. I met with one of the agents there and he took me on. Eventually, he passed me on to a protégé who was just starting in the business… and that was Peter Robinson, who is still my agent. How does your agent help you? Agents act as a buffer between the publisher and the author (so we are less likely to fall out!), plus they know the various markets and have access to overseas publishers.

It’s just something I’ve always done, because it’s fun making up stories. But I think it is also a way of trying to Describe a normal make sense of the world, to working day. give shape to thoughts and I don’t really have a normal imaginings and random events. And it means I never have to grow up, working day. A lot of days, I do no writing at because I can keep ‘playing’ with my all – I’m too busy ‘being’ a writer, which means doing interviews, turning down (or imaginary friends. accepting) requests to attend festivals, etc, How was your first novel published? dealing with mail and emails (I have no Well, it wasn’t my first novel – I’d written assistant or secretary). When I’m working on one full-length novel which was turned down a book, I tend to work five-day weeks, writing by everyone I tried. So I started again with a late into the night. But if the day isn’t going book called The Flood. I was a student at well, I will walk away and do something else, Edinburgh University and the Students’ rather than force myself to grind out the Association there had just started a words and scenes. I write directly onto a publishing venture called Polygon, so I sent laptop (which means I can write or revise them my manuscript and eventually they while I’m travelling – on trains, for example). accepted it. I think they paid me £400 (in year I, no. 2, 2020, August

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Interview with Ian Rankin

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

What advice do you have for aspiring writers?

Alida Airaghi

La diga ombra di Antonio Bux Have faith in your abilities, and the confidence that you have a story worth Nottetempo, 2020 - Versi metafisici e telling. But be open to advice and criticism. You need perseverance and a thick skin, and d’amore nella nuova raccolta di Antonio Bux, you also need a measure of luck. I’d been che esprime una diversa consistenza tematica getting published for over 10 years before I rispetto alla produzione precedente. By Alida Airaghi ‘made it’. What is the hardest thing about being a writer? The hardest thing about being a writer… well, any number of things: the panic that you’ll never have another good idea as long as you live; the struggle to make each new piece of work better than its predecessor; the fear that you really don’t know if something is any good in the first place. How to you deal with writing under pressure? I enjoy deadlines – they give some shape to my writing year. If there were no deadlines, I might get lazy. What book did you enjoy publicising the most/least?

I usually enjoy the publicity circuit, no matter which book I’m touring, but some countries are easier to tour than others… naming no names!

Antonio Bux (Foggia, 1982) ha al suo attivo numerosi e premiati volumi di versi (in italiano, spagnolo e dialetto pugliese), è presente in varie antologie, collabora a riviste e blog letterari, cura due collane di poesia. Il suo ultimo libro, La diga ombra, da poco pubblicato da Nottetempo, esprime una diversa consistenza tematica rispetto alla precedente produzione, una naturale coerenza stilistica determinata dall’intenso trasporto emotivo che ne attraversa le pagine. Forse il termine che meglio suggerisce il carattere dell’intera raccolta è “sospensione”, nel senso che sospesa è l’atmosfera che l’avvolge tutta: l’ombra del titolo, ma anche le presenze aeree che la animano e i sentimenti espressi nella loro lieve fugacità. Bux sembra prediligere l’inconsistenza materiale, nel repertorio di sostantivi che esibisce, spesso reiterandoli con una richiesta di rispecchiamento o addirittura di soccorso, pronunciata con la devozione di una giaculatoria laica ma miracolante: “Anni perché fate fiume,/dove e quanto il sogno dura,//se per durare si deve sparire d’acqua/evaporando un solo tempo/perché nel tempo si muore?” Angeli, dèi, rondini, nuvole si muovono leggeri e diafani in altezze più metafisiche che fisiche; vento, soffio, velo, nebbia, gocce di pioggia, piume, polvere sono gli elementi di una TAIFAS LITERARY MAGAZINE

ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198

meteorologia incorporea e dilatata. Gli attributi relativi all’umano sono altrettanto immateriali, Labud N. Lončar nell’esplicita volontà di evitare qualsiasi pesantezza: sonno, sogno, fiato, soffio, eco… Skrovište nade Le immagini si rincorrono e compenetrano U mom snu in una imprevedibile sovversione della logica Jedna je pahulja pada na tvoje grudi sintattica, con improvvisi capovolgimenti di Tamo gdje ona mala ptica spava soggetto, stravolgimenti di senso, quasi U gnijezdu požude seguendo allucinazioni visive e uditive: Gdje tihuje istina a "Sono stato di un albero/il sorriso che lui mi Što ljubav se zove ha dato/per vedere dove un viso/è un anello, I mjesečeva sjenka pokriva oči. quel veto antico/che ora è già scorza/tiepida Probuđen fino al vento/ma del vento sospira il Pjesmom ptice sa džanarike luogo/freddo e così vede il Poljupcem cielo/sorridere se cade come Žednim foglia la foglia/che non cade Ispijam noć mai." I topim pahuljuPiù pacatamente diretti e Postaješ mjesečeva ljubavnica freschi, più autenticamente sinceri, appaiono a chi legge i Na pragu versi dedicati a una presenza Skrovišta nade femminile, amata e disamata nello stesso tempo: Mancino Matteo "Scrivere per averti perduta/non ti farà ritornare”, Il sole “Tu mi sei cara, così azzurra/e Batte il Sole soffice quando sfiori il ramo,/ti su questo cuore; piace l’albero, il suo sempre piu' forte batte d' svanire,/così come vedi il amore! vento”, “Dire ancora il ricordo, e la bellezza di una schiena/ora che te ne stai Vola alto nel cielo! girata, e davanti hai la tua vita//… ricorda per Abbraccia il suo solo Sole! intero, quando mi hai cacciato via,/e avevo solo E sulla terra un corpo, il sogno di svanirti dentro,/ricorda non vuole tornare; proprio questo: che io ti bacio ancora." dal suo amore Anche gli attacchi di molte composizioni, neanche nella loro icastica evidenza, esprimono il per un battito meglio della vocazione poetica di Antonio Bux, vuole via volare! come si evince da questi esempi: Per quanto infinito il cielo, "Sono sempre insieme le ombre./Simili alle non esisterebbe persone, ma più eterne”, “Sarà vero che non si muore mai./Ma soli in vita, come senza il suo splendido Amore! un’autopsia,/conta esaminare i giorni, Continua a battere disperderli”, “Addio dolore. La tua sacca/chiusa mio Sole, è rimasta nel tempo". ad infuocare di passione il mio cuore! yearyear I, no.I, 2, August no.2020, 2, 2020, August ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198 ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas 2, 2020 TaifasLiterary LiteraryMagazine Magazineno.no.Augusr Augusr 2, 2020

Taifas Literary Magazine no.

August 2, 2020

Taifas Literary Magazine

The magazine appears in Romania editorial office Founding President Lenuș Lungu Director: Lenuș Lungu, Ioan Muntean Deputy Director: Paul Rotaru Technical Editor Ioan Muntean Covers Ioan Muntean Editor-in-Chief: Ion Cuzuioc Deputy Editor: Stefano Capasso Editorial Secretary: Anna Maria Sprzęczka Editors: Vasile Vulpaşu, Anna Maria Sprzęczka, Pietro Napoli, Myriam Ghezaïl Ben Brahim, Zoran Radosavljevic, Suzana Sojtari Iwan Dartha, Auwal Ahmed Ibrahim, Destiny M O Chijioke, Nikola Orbach Özgenç Responsibility for the content of texts published in the journal Taifas Literary Magazine

belongs directly to the authors who sign

them, in the name of freedom of expression. Reproduction - in whole or in part - of the journal and its electronic distribution are authorized for the private use of the reader and for non-commercial purposes.

yaer I, no. 2, 2020, August

ISSN 2458-0198 ISSN-L 2458-0198

Founded in Constanţa, June 2020 Revista de scrieri şi opinii literare Taifas Literar poate fi citită online pe site-urile Cronopedia

(lenusa.ning.com) or: Taifas Literay Magazine Email: worldliterarymagazine@gmail.com Orders for the purchase of the magazine can be made on the Cronopedia website and on the email address above.

AUTHORS IN SUMMARY: ADAM ŻEMOJTEL 7, 10, ADRIAN GRAUENFELS 39, ADRIAN SCRIMINŢ 33, ALIDA AIRAGHI 48,ANNA MARIA SPRZĘCZKA-STĘPIEŃ 13, 44, AUWAL AHMED IBRAHIM 20, ELENA TUDOSĂ 8,EWA JUDA 9, FABIAN HISTORIAS DE SENTIMIENTOS VERDADEROS 16, GIOVANBATTISTA FETTA 14, ISAEL DA CONCEIÇÃO 13, IULIANA COZMA 2, JAWEED AHMED 15, JULIJANA MARINKOVIK 38, LABUD N. LONČAR 49, LENUȘ LUNGU 43, LJUBICA RIBIC 38, M. O. CHIJIOKE 21,MANCINO MATTEO 49, MARIA GIURGIU 28, MARIJA NAJTHEFER POPOV 20, MYRIAM GHEZAÏL BEN BRAHIM 7, 44, NARENDRA GADGE 2, NELU CAZAN 24, ODOH JESSICA & OKPOLOKPO PAUL 16, PAOLA D'AGATA 25, PAUL ROTARU 3, REFIK MARTINOVIC 10, SAHDO BOSNJAK 26, SAMEER GOEL 19, SELMA KOPIC 14,SMART OYEDEJI 23, TIMOTHY MICHAEL DIVITO 15, VASILE LIHĂT 8, WRITERS AND ARTISTS 45, 47, ZAKIR MALIK 12, ZBIGNIEW MICHALSKI 17

TAIFAS LITERARY MAGAZINE ISSN 2458-0198 - ISSN-L 2458-0198