Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Valerica Păuleţ, realizată de Ioan Muntean
Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
Valerica Pﾄブleﾅ｣
Dus - ﾃ始tors
Editura DOCUCENTER Bacﾄブ, 2012
Dus Întors
Redactor: Lenuş Lungu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)
Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării şi difuzarea sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.
ISBN:
Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro
~2~
valerica păuleţ
Prefaţă Păuleţ Valerica, născută la Brăila pe malul Dunării de peste 42 de ani, stabilită apoi la Drobeta Turnul Severin. Absolventă a Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de filologie, profesor de limba română şi limba franceză, pensionară din 2004. Iată un fragment din Confesiunile Valericăi Păuleţ care ne va ajuta să o cunoaştem „am căutat alte domenii de studiat din dorinţa de nou, de a afla, a cunoaşte, a fi la curent… bineînţeles în domenii pentru care aveam o atracţie puternică din străfunduri şi de mai multă vreme, cu 16-17 ani în urmă, când am început să citesc şi să recitesc cărţi de dezvoltare personală în scopul autocunoaşterii, pe teme despre viaţă şi moarte, unde pleacă sufletul (şi am aflat că sufletul este etern, de natură divină, iar moartea nu există decât pentru trup, care se întoarce de unde a venit), de ce venim pe această lume, ce misiune avem pe Pământ, ce importanţă are gândul nostru pentru noi şi pentru Univers, „legea atracţiei”, celelalte legi ale Universului, despre energii şi chakre şi nu în ultimul rând «Astrologia» – în mare, aflând şi explicându-mi tot ce mi se întâmplă mie şi membrilor familiei mele. Doamne! Ce uşurare ai când îţi explici anumite lucruri, nu mai crezi despre tine că ai fi vinovat de ceva, că eşti ghinionist sau blestemat, fermecet… sau că eşti altfel decât ceilalţi! Afli că totul este în regulă cu tine, «certificatul astral» îţi destupă gândirea, te pregăteşte pentru orice ar fi”. Citind poeziile Valericăi Păuleţ putem face o clasificare a tematicii dar şi a modului de realizare poetică astfel. Există poezii al căror subiect este incursiunea prin trăirile proprii, trăiri care se raportează toteauna la acumulările spirituale despre care vorbeşte în
~3~
Dus Întors
confesiunea despre ea însăşi cum ar fi universul cu legile lui, energiile, astralul, divinitatea, chakrele, totdeauna dând de înţeles că este adepta ideii că nimic pe lumea aceasta nu este întîmplător, idee care se reflectă şi în multe din poeziile ei. Aş aminti aici poezia SUNTEM DE-O SEAMĂ: am încâlcit iţele temporale cădem în hăul căscat chiar de noi până când învăţa-vom armonia cu sinele, cu celălalt şi cu Universul… brelocul amintirii comune inconştient ne leagă şi ne desparte în acelaşi timp. În poezia CIOBUL autoarea dezvoltă idea divinităţii ca unic ceator suntem un Tot realizat de Creator, care cuprinde yin şi yang, sfera-ntregind cu umbră şi lumină… Încă de la începuturi, omul a avut dorinţa de eliberare a spiritului din trup indestructibil legate. Astfel el s-a simţit de multe ori încătuşat, încercând prin metode proprii de multe ori inedite eliberarea, o astfel de eliberare doreşte şi autoarea în poezia cu acelaşi nume (ELIBERARE): ţinem lanţul strâns în pumn, nedorind, dar vrând scăpare din marasmul de acum, visând zbor şi înălţare peste bolta cristalină, peste propriul nostru drum… În poezia MISTER autoarea este frământată de întrebarea de unde venim, unde plecăm, concluzionînd că aceasta rămâne totuşi împotriva tuturor acumulărilor un mister. Ca mod de realizare poeta foloseşte versul liber, versul alb.
~4~
valerica păuleţ
O altă categorie ar fi poezia în majoritate în vers clasic , care vorbeşte cu candoare despre familie, copii, unele versuri au o gingăşie aparte determinîndu-te să crezi că au fost scrise special pentru copii, sau versuri despre natură. Lirismul în poezia autoarei este cu zgârcenie drămuit căci poeziile ei merg să sondeze adânc în miezul frământărilor şi adesea au un aspect radiografic. Totuşi lirismul nu-i lipseşte când vorbeşte de lucruri aproape de suflet. În poezia PRIMĂVARA de exemplu, poeta spune: Vă rog ţineţi-i scara Să coboare sfios Pe firul ierbii Primăvara. În poezia IMI PLACE se identifică cu natura astfel Îmi place să umblu Desculţă prin pădure Să simt iarba plină De rouă sub tălpi. O a treia categorie de poezia, ar fi poezia de dragoste. Dragostea la autoare nu se manifestă pasional, în OGLINDA IUBIRII poeta se detaşează de iubirea carnală situând sentimental în sfera universului astfel: Privind în ochii tăi văd reflectată iubirea mea, ca-ntr-o oglindă, scăldată în lumina blândă a unui răsărit de soare. ... Privind mâinile tale îmi zboară gândul la îmbrăţişarea cerului cu marea. ... De asemeni vede MAGIA IUBIRII ca o descătuşare de enargii benefice: Spirit inundat de fericire uniune cu Izvorul Infinit stare de beatitudine-n magie, armonie-n suflet şi în gând, joc de energii nestăvilite,
~5~
Dus Întors
mare-n flacără de răsărit este cel al cărui suflet pe vecie, cu iubirea este logodit. Viaţa în poezia Valericăi Păuleţ este văzută ca un foc Viaţa noastră Arde şi trece Ca un foc. Ca o concluzie, poezia Valericăi Păuleţ e născută din trăirile şi frământările existenţiale ale sale.. Ele refelectă acumulările de informatie ale poetei de-a lungul timpului referitoare la evenimentele cruciale din viaţa omului şi raportarea lui la univers.
Delia Stăniloiu
~6~
valerica păuleţ
Eliberare Adevărul pătrunde în oase, în rărunchi, în roşul fluid, eliberând de credinţele false templul divin, aici pe Pământ… „Ramul” vrând să se încarce cu florile roz de măr, „Fructul” pârguit în soare, în verde şi în lumină, stă în purul adevăr… Dulce–grea eliberare, ţinem lanţul strâns în pumn, nedorind, dar vrând scăpare din marasmul de acum, visând zbor şi înălţare peste bolta cristalină, peste propriul nostru drum…
~7~
Dus Întors
CROMATICA Culoarea vieţii cu nuanţe şi parfumuri, Râsul copilului ce fericit îmbină O mână mică, cu un deget mult mai mare… Melodios o adiere îmi alină Angoasa ancestrală din sufletul divin, Trecând în fluxul Universului simţirea Inimii mele, cu iubirea cununată… Credinţa, schimbarea, armonia, iertarea, Alchimia culorilor din spirit reprezintă!
~8~
valerica păuleţ
Intuiţie… Aprind candelă gălbuie, în pahar de portocală, sidefiu şi singular gândul iar m-ar stăpâni… să fiu, să exist măcar, suflet integrat în spirit şi în templul efemer, dăltuit de Univers, ce mi-a fost dat, cu ştiinţă, în el a sălăşlui… ...
~9~
Dus Întors
Pe o turlă mai înaltă s-a oprit, din zbor menit, cucuveaua ce îşi cântă plânsul gri pe nor de fum, solul celor nepătrunse în a noastră conştiinţă, ce-şi fac drum prin neştiute mecanisme, către noi… adiere, tainic freamăt şi năvalnic uragan.
~ 10 ~
valerica păuleţ
Schi mb de locuri… Dintr-o apă curgătoare, ridicată sus pe cer, se înalţă ca un abur tulburat de un mister, plânsul lumii străbătut de un fulger ascuţit, lăsând urma-i violet peste geamăt amuţit… Muntele cu vârf albit, oaspete în nor pieziş, capul său împădurit şi-l înclină, curmeziş, făcând plecăciune sfântă mării cu val înălţat, ce-l salută, botezându-l cu stropi de talaz curat. Fundul mării acum creşte culmea o îmbrăţişează, pentru-a face schimb de locuri, într-o eră… ce urmează.
~ 11 ~
Dus Întors
Sunte m de-o seamă eu sunt cu tine de-o seamă am pătruns în acest unic spaţiu sub acelaşi scut… fiarele au treburile lor nici nu ne observă dar ochiul meu străpunge pe al tău şi invers fără a ne da răgaz pentru… am încâlcit iţele temporale cădem în hăul căscat chiar de noi până când învăţa-vom armonia cu sinele, cu celălalt şi cu Universul… brelocul amintirii comune inconştient ne leagă şi ne desparte în acelaşi timp.
~ 12 ~
valerica păuleţ
Tristeţe un violoncel cu struna mlădioasă îşi plânge amarul unui foc mistuitor… el n-ar putea, de nu ar fi arcuşul-frate, să-şi verse lacrimile pe furiş… un cântec dulce, tânguios se întregeşte din gama tristă desfăcută în bucăţi, păsări cu tril şi flori de câmp îi simt chemarea spre zborul parfumat şi tainic de april…
~ 13 ~
Dus Întors
Vinde care
Infinitul Univers fior îmi trimite-n suflet, îndemnându-mă să urlu, să-mi scot lacrimile negre în lumina transparentă străbătută de un cântec, de vreau însămi să mă vindec de păreri de rău, de frică, duşmănie sau descântec… Astfel sufletul locuit fi-va numai de seninătate, luminaţie, iertare, armonie, sănătate… În celulă-i vindecarea, un cristal perfect răsare împrăştiind mângâiere printr-o blândă irizare din pocal al graţiei şi iubirii nesfârşite, dacă sunt recunoscute în inimă şi în minte… Apoi sunt trimise-n zare spre Ocean neţărmurit, ce trei sferturi, ca şi omul, e din apă… plămădit.
~ 14 ~
valerica păuleţ
Lumină – Umbră Filozofala piatră stă ascunsă în profunzimi de suflet, neştiută… Lumina o doreşte, asemeni conştientul o transmutaţie în timp şi spaţiu, alchimie ce preschimbă-n aur totul, doar printr-un gând, o simplă recunoaştere a ceea ce suntem „lumină – umbră”… Una fără cealaltă nu este percepută, doar împreună dau măsura integrală a unităţii, ce orice entitate reprezintă…
~ 15 ~
Dus Întors
* Ochi împovărat de întuneric iradiind lumină… Înţelepciunea. Suferinţa şi singurătatea duc la meditaţie… Introspecţie. Îmbinare de cuvinte rare şi emoţie… Poezia. Atingerea inimii Universului Prin Armonie… Iubirea
~ 16 ~
valerica păuleţ
Simţăminte pure şi imaginaţie gravate în suflet, dau Creaţie… Trandafir roşu-nfocat, are-n el spinii incluşi… Iubirea. Un curent vibrator împrăştiind unde iritante de… Prietenie. Dulce muzică la un instrument unic… Singurătatea. Infinitul, nefiinţa… surse sigure ale Fiinţei. Experienţă împărtăşită, cunoaştere, vibraţie la unison – Iubirea.
~ 17 ~
Dus Întors
Criza Se-nalţă pe-un munte de oase, de sânge-nchegat, de putreziciune, cu înfiorătoarea duhoare pătrunsă-n nări şi-n plămâni… Coboară victorioasă, devorând ce-a rămas, în urmă-i lăsând incolore plânsori.
~ 18 ~
valerica păuleţ
Oglindă Reflectă-mi vise nevisate, Priviri uscate, gând nespus, Un dureros surâs arată-mi, Precum şi dintele…în sus.
Mozaic Într-o fundătură, poate să se nască un ecou… Loc deschis propice sunt, pentru zborurile-nalte, Iar pe frunte un halou proiectat ca într-o frescă de biserică – mozaic.
~ 19 ~
Dus Întors
Germinaţie Dreapta, stânga, împrejur, Florile de mac îmi sună, Ochii se topesc în lacrimi Cu miros de liliac. Sâmburele de cais, De măr, ca şi cel de om Germinează, în final Rezultând specific (p)om.
Risipă Mănunchi de flori aruncat peste lume, Iubirea mea se-mprăştie, alte flori renăscând…
~ 20 ~
valerica păuleţ
Artă … Sfioasă, aparent absentă, Nu te vede, tu o ştii… Aură înălţătoare, toată scena o inundă…
Ochiul… Cel cu ochi deschis este ferice… Văzând şi auzind cu el subtilul, Ce îl doresc şi eu cu înflăcărare, Dar îmi lipseşte cu abilitate stilul, Oarbă sunt, chiar cu doi ochi, aice…
~ 21 ~
Dus Întors
Ciobul Sunt un ciob de sticlă, de oglindă, de cristal, ca şi alte şapte miliarde de pe întreg Pământul, având un adevăr al meu pe care celorlalţi vreau să-l impun, ca şi cum ar fi valabil general, chiar de-i văzut din unghiul propriu… Fiecare ciob uitând de unde vine, din uriaşul vas universal, se crede singur, diferit de ceilalţi, separat şi gol pe dinăuntru, însă acum am pentru el o veste bună… Ca şi mine, ca şi tine, el sau ea, faci parte din unime, din fiime, uitarea cea firească e iertată, suntem un Tot realizat de Creator, care cuprinde yin şi yang, sfera-ntregind cu umbră şi lumină…
~ 22 ~
valerica păuleţ
Am pri mit învoirea… Am primit învoirea de la un nestemat rostitor, un prea înalt stăpân al cuvântului, să-l îmbrac, sau să-i desfac ascunsele şi necuprinsele înţelesuri. Am primit învoirea de-a mă căţăra într-o salcie, după bunul meu plac, de a mă prinde cu corzile mele de o mlădie ramură, şi a mă balansa fără teamă, la stânga, la dreapta. Am primit învoirea tardivă, dar prielnică de a mă elibera, a mă trezi, neluând în seamă zbaterile rădăcinilor de a mă aduce înapoi, a doua zi.
~ 23 ~
Dus Întors
Am primit învoirea de a căuta şi a găsi, de a-mi învinge pasivitatea, îndoiala, angoasa ajungând la miez, fără a părăsi coaja cea protectoare, pavăza.
~ 24 ~
valerica păuleţ
Copilu l Copilul este-o entitate, un spirit simplu şi-n acelaşi timp complex, un ideal pentru maternitate şi-un bob mărunt în infinitul Univers. Un soare este-n dimineaţa vieţii, de Domnul hărăzit e pe pământ, un îngeraş neînfricat în faţa sorţii, un fluture, un dor ce împlineşte doar un vis, preexistent în… Paradis.
~ 25 ~
Dus Întors
Mama Mama este fiinţa, Ce naştere mi-a dat… Măcar şi pentru asta, Îi sunt îndatorat. Dar pentru tot ce face În fiecare zi, Pentru a creşte mândru Şi sănătos de-a fi, Eu dragostea mea toată I-o dăruiesc, acum, Aşa cum ea-mi dă mie, Tot ce are mai bun!
~ 26 ~
valerica păuleţ
Sinceritate … Copiii, în inocenţa lor, Trăiesc intens prezentul… Nu se gândesc la viitor, Îi bucură momentul! Ei iubesc, sincer, dacă vor… Un suflet de copil nu minte, Nu-şi pune mască pe… vizor, Se bucură, doar dacă… simte!...
~ 27 ~
Dus Întors
Să-nvăţă m… Să-nvăţăm de la copii, acea Inocenţă şi s-o îmbinăm cu-a noastră decenţă… Să-nvăţăm, apoi, Curiozitatea de-a afla orice se poate… Generozitatea de a da fără a cere, în schimb, echitatea… Să-nvăţăm Iertarea, Iubirea cea mare, pentru tot şi toate, fără condiţionare !...
~ 28 ~
valerica păuleţ
Sfat Copile, dacă vrei În viaţă ca să urci, Învaţă teoria, Dar şi să te descurci… Îndemânarea practică, O ai, ereditar… De-ţi însuşeşti o „tactică”… Ajungi… miliardar!... Asta, dacă vei stăpâni O înţeleaptă lege: Oricum te vei numi, Ce semeni, vei culege!...
~ 29 ~
Dus Întors
Bucuria copiilor În curtea grădiniţei Este un părculeţ, Unde băieţi, fetiţe, Se joacă „trenuleţ”. Acolo-s legănuşe, Nisip şi tobogan, Copiii urcă scara, Coboară pe… burlan. Cei mici fac doar castele Şi forme din nisip, Cei mărişori alene, Se leagănă un pic…
~ 30 ~
valerica păuleţ
Daria Când te-ai zămislit Şi pe drum erai, Să vii liniştit, Pe al nostru plai, Noi ne-am întrebat Cum să te numim … Şi ţi-am alocat Un nume sublim! Tu erai un „dar” De la Cel de Sus, Cu toţi aşadar, Daria ţi-am spus. Din al iubirii har, Ca o floare-n glastră, Tu, chiar eşti un Dar Pentru viaţa noastră, DARIA!
~ 31 ~
Dus Întors
Cămara bunicii În cămară la bunica, Nepotul sau nepoţica Găseşte tot ce ar vrea Şi doreşte ca să ia: Compoturi, dulceţuri multe Gem, arome, dar şi fructe, Din care el poate lua Şi se poate… înfrupta. Fie mere, nuci, gutui, Toate-s bune ce să spui, Dar dulceaţa de vişine Este, ca şi cea de-afine, Foarte bună la clătite, Care-i plac; şi ţine minte Că bunica le va face, Cât ai zice: „Vino-ncoace!”
~ 32 ~
valerica păuleţ
Mi te-amintesc… Cu faţa luminată, De-o sfântă Bunătate, Cu o şuviţă albă, În părul de-abanos, Ochi verzi, Ca nişte stele, Dantura De mărgele… Iubita mea măicuţă, Aşa… Mi te-amintesc…
~ 33 ~
Dus Întors
Iepuraşu-i vinovat! Vrând să facă o surpriză, Mama chiar a cumpărat Copiilor, pentru Paşte, Iepuraş adevărat. Bulgăr gri, ca cer de vară, Ochii mici, roşii – nu-i vorbă – Când l-au scos copiii-afară, Liber l-au lăsat prin iarbă… Se mirau că e cuminte, Sta în palmă, nemişcat… Eu vă spun, de mai înainte, Iepuraşu-i vinovat! A mâncat prea multă iarbă, Aşa că… a decedat!…
~ 34 ~
valerica păuleţ
Îl iubesc pe bucătar! Plimbare de plăcere, În sus, în jos, la stand… Mai multe statuete Ne îmbie, la intrarea În restaurant… Ghiduşa nepoţică, Privindu-l ca pe-un star, Se-ndreaptă spre statuie, Îl ia de mână, Îl mângâie pe burtă Şi-mi strigă, fericită: „Îl iubesc pe bucătar!”
~ 35 ~
Dus Întors
Omu l de zăpa dă Zăpada pentru noi este Bucuria cea mai mare. Când ninge ca în poveste, Suntem plini de încântare! Noi, copiii, fuga dăm Acolo, în stradă, Căci vrem să realizăm Omul de zăpadă. Corpul, pentru a putea Să îl facem, iată… Noi acum vom aduna Mai multă zăpadă… Apoi capul aşezăm Sus pe trunchi, pe bune! Pentru nas, morcov luăm, Pentru ochi, tăciune.
~ 36 ~
valerica păuleţ
Coiful şi cu mătura Sunt la locul lor! O horă să învârtim Şi… jucăm cu spor!
~ 37 ~
Dus Întors
Copii salvatori Copii ai secolului nostru, Aşa cum aţi fost plănuiţi, Veniţi pentru-a salva dezastrul Declanşat… şi de părinţi. Hai! Cu-a voastră inocenţă, Din nou, iubirea ne-amintiţi! S-a destrămat într-o demenţă, La ură şi război, sortiţi… Salvaţi Pământul din urgie! Doar voi, cu gestul răspicat, Puteţi lua în custodie, Ce-naintaşii au lăsat!... Graţie că existaţi, Şi sosiţi tot rânduri-rânduri… Planeta s-o protejaţi, Cu cele mai bune gânduri!
~ 38 ~
valerica păuleţ
De ce? De ce? Este o întrebare A celui mic, Sau doar mai mare… Dovedeşte ignoranţă, Sau poate chiar e o dorinţă De a şti, de a cunoaşte… Totul este relativ, Dacă are greutate În procesul cognitiv. De ce ? Este întrebarea Celui care cercetează, Vrând mereu a şti Urmarea Celor ce efectuează. De ce? Şi prostul întreabă, Făr-a vrea, de fapt, să ştie, Ci doar să se afle-n treabă… Ciuperca nu-i pălărie.
~ 39 ~
Dus Întors
De ce? Scrie pe morminte… Se întrebă ocultistul, La fel ca şi cel ce simte… Savantul, specialistul, Martorul, judecătorul, Elevul sau profesorul, Curiosul, bârfitorul Doritor să afle totul… De ce? Întrebarea e directă, Perceperea imperfectă…
~ 40 ~
valerica păuleţ
Vreau Vreau să mă simt dezlegată de cele ce nu-mi aparţin, ba chiar şi de firele care vreodată au existat în reflecţia mea, mai puţin… Vreau să am eliberarea în palmă, pe talpă, pe frunte şi înlăuntru, cu tot ce înseamnă nefrica, mirarea, zborul, sărutul… Vreau să pot descompune o stâncă în pietre mărunte, sau fir de nisip, să le transform în dăltuite cuvinte, fără să aibă nume şi chip. Vreau să compun un cânt la pian,
~ 41 ~
Dus Întors
cu care să vă încânt uneori, iar de nu reuşesc, voi recurge la clapele lui Chopin, Clayderman, mângâind auzul cu sunet ce curge, din dragostea mea pentru voi şi pian.
~ 42 ~
valerica păuleţ
Primăvara Deschideţi uşi, ferestre şi acoperişurile toate, căci soseşte pe o pală de zefir, din eteratul neant, din abis… Iată, se iveşte răspândind inconfundabilul balsam… Vine sprintenă, cu părul nins, de floare de cireş, cu zâmbet larg, cu ochii strălucind de imensa bucurie a reîntâlnirii cu pomul, cu omul… Sculaţi şi întâmpinaţi-o cum se cuvine… Vă rog, ţineţi-i scara să coboare, sfios pe firul ierbii, Primăvara!
~ 43 ~
Dus Întors
Îmi place Îmi place să umblu desculţ, prin pădure, Să simt iarba plină de rouă, sub tălpi, Să aud foşnetul ei suav, iar vântul călduţ să-mi fluture pletele, să-mi mângâie faţa şi trupul… Trimit o sărutare pierdutelor coroane cu ramuri îmbrăţişate, pe care frunzele tremură, de plăcerea soarelui… Îmi place mirosul adoratei primăverii!
~ 44 ~
valerica păuleţ
Urmare După munte, Vine vale, După noapte, Vine zi… După ploaie, Vine soare, După necaz, Bucurii… După iarnă, Primăvară, Astfel, viaţa Curge lin… Dacă ştim În armonie Şi-n iubire Să trăim!...
~ 45 ~
Dus Întors
Gândul Un haiduc, un hoţ, un lotru, Sau un vultur neştiut Este gândul, care-n mine Acum s-a orânduit. El îmi fură pacea, tihna, Liniştea ce o iubesc, Dar e vrerea mea, ca una Cu el să mă contopesc. Să mă lupt ca o leoaică Înfruntând din când în când, Dulcea amăgire seacă, Tot în mine lăcrimând… Rămânând pe baricade, Eu flutur stindardul alb, Apoi trec pe sub arcade, Inima e… un crin dalb.
~ 46 ~
valerica păuleţ
Reverie… Întinsă pe un pat de cer, am vântul deasupra, văzduh mai în jos, privesc de pe margini simţind ţesătura de reţele-n care intru, curajos… Un vârtej mă prinde în spire de arc, sunt gânduri, cu care, oricum, mă încarc... Întind mâna dreaptă şi apuc o rază de lună, filtrată în mod clandestin… Trag de ea şi firul se toarce-n destin, împletind zefirul, ghem de rază fină, avându-şi izvorul chiar în Luna Plină.
~ 47 ~
Dus Întors
Mister De ce nu vrei să-mi spui de unde vin şi ce mă paşte, Sau cui am vorbit mai întâi, înainte chiar de a mă naşte? De la cine am luat mâini şi picioare, trup şi cap, amintirile de tânăr lup înaripat, alergător prin beznă şi lumină, netemător de ce-o să vină? Mintea de un verde-crud, precum şi sufletul curat, cine mi le-a împrumutat, pentru cât timp şi în ce scop? De dimineaţă aveam unul, După-amiază, s-a schimbat… Nu mă mai lupt, aştept urmarea, Doresc să dau ce am de dat… Misterul are doar un strop de taină, Apoi o leapădă discret pentru-a îmbrăca o altă haină, al cărei nume e secret…
~ 48 ~
valerica păuleţ
Spleen Nimic nu se aseamănă cu o zi nesosită la care tot visează chiar visul nevisat, iar clipa e geloasă pe clipa nevenită de la însuşi timpul-rege, cu clipa cununat… Tot ce o să survină aduce fericire în sufletul cel candid ce nu a cunoscut acea stare - nestare, pierdută din plecare, la care oarecine visează ne-ntrerupt. Cu o speranţă oarbă, dintr-o augustă greaţă ce umple esofagul şi gura de amar, se şi revarsă-n sine, ieşind la suprafaţă, abia când se convinge că totu-i în zadar. Gândul se împleteşte cu firul chin-pelin, plânsorile se descompun în lacrimi blonde, ce duc tot la murire, la disperare, spleen… Credinţele păgâne‚ ţâşnesc din necreate sonde…
~ 49 ~
Dus Întors
Nemu lţumire
Dorinţa, aşteptarea, durerea, neputinţa sunt feţe nevăzute-ale firului finit… Ce alte nume poartă? Ele-s nenumărate, unele nenăscute mergând la nesfârşit. Le dă viaţă, apoi le înmulţeşte-ntruna, fiind nemulţumit de-a pururi, chiar de sine, nereuşind să nască pe cât ar vrea, nebine şi chinuri şi false nemulţumiri frustrante, având în el declicul pentru porniri pierdute, din care scânteiază-n faţete, diamante. O lacrimă căzută-ntr-o flacără albastră dă ochiului sublimul cerut de dinadins, iar un suspin e cântul ce-anunţă simfonia dorită, percepută, creată de un plâns.
~ 50 ~
valerica păuleţ
Experienţă Am stat închisă precum condamnatul pe viaţă, inconştient unit cu lanţurile sale, fără speranţa de a mai avea lumina, libertatea de a călca pe caldarâmul fierbinte sau îngheţat, de a respira măcar un aer poluat de maşini zgomotoase, de a-i cădea privirea pe case şi pomi, pe tomberoanele ocolite de gunoaie, de a adulmeca înţepătoarea aromă existentă în natură, în oameni… Am stat precum nenăscutul prunc, în lichidul amniotic, hrănindu-se prin ombilic comun, cu ceea ce materna îi oferă, dorind a ţâşni la lumină, a-şi începe călătoria plănuită neştiut, de el şi de alţii… Am stat ascunsă sub pământ ca o cârtiţă ce-şi construieşte tuneluri subterane spre a se mişca încolo şi încoace, a nu amorţi, a se hrăni, a supravieţui fără lumină, căci ochii o dor de albul luminii strălucitoare, iar ochii, ah ochii privesc înlăuntru… acolo terenul nu-i pregătit pentru a ieşi
~ 51 ~
Dus Întors
din găoace… Am stat izolată precum animalul rănit, în desişul crângos, tenebros spre a-şi linge rănile şi a nu aţâţa cu sângele său, alte animale gata să-l sfâşie, până la nevindecare, când măcar şchiopătând, orbecăind, a ieşit la iveală în luminişul înalt, înconjurat de joase vegetaţii şi iată-mă-s… Am stat, zic, nu mai stau fără lumină în ochii întredeschişi, apoi holbaţi de-atâta noutate, inedit, luminaţie şi scânteiere, adaptându-mă din mers la aventură şi necunoscut… experienţă!
~ 52 ~
valerica păuleţ
Întrebări Au despicat neştiutorii neştiuţi neîntreruptul spaţiu, în două sau trei perspective, de alb, de negru sau albastru… Aici este acasa cu-ntreg spectrul solar, este copacul, casa, e vârful solitar al verticalei înălţimi la cer ajunse, este ţinuta de oştean cu sufletul şi inima de dor pătrunse, e cerbul cel cu corn ramificat, ce mândru-n stăpânire-şi ia regatul… Iar dincolo se află misterios necunoscutul de tăinuite spirite şi basme străbătut, este speranţa, teama, deznădejdea, e minunarea de-a afla, este nădejdea că cele două dimensiuni se-ntrepătrund şi-n urmă, nenumăratele-ntrebări
~ 53 ~
Dus Întors
aflându-şi dezlegarea. Starea de mijloc, negru-fumuriu de necunoaştere şi neputinţă de a şti… inconştienţa de-a trăi întreaga zi a vieţii, doar ca pe momentul dimineţii, fără teama de a cădea în hău…
~ 54 ~
valerica păuleţ
Sunt salva tă În clipa efemeră ce-n grabă fuge, În timpul veşnic ce tainic curge, Nu am angoasă de ce-o să fie, Căci sunt salvată de… poezie. Trec rele, bune, evenimente Gonesc nebune, dar realmente, Mie nu-mi pasă de ce-o să fie, Căci sunt salvată de… poezie. Îmi exprim gânduri şi sentimente, Declar iubire de cele sfinte, Tot ce persistă „la purtător”: Idei, convingeri, credinţe, dor… Orice ar fi, de ce urmează, Este creaţia ce mă salvează!
~ 55 ~
Dus Întors
Lira fermecată Iubire nesfârşită, cum se zice, Orfeu nutrea pentru soţia sa, Euridice. Astfel şi în Infern ajunse, înduioşând pe însăşi Persefona cu cântul lirei sale fermecate, spre a-i înapoia din morţi iubita… Dar, din dorinţa sa nestăpânită, privi-ndărăt, încălcând învoiala, iubita-i dispărând într-o clipită… Geloase, Bacantele i-au luat şi cap şi liră, pe mare aruncându-le-n mânie… Ajunse-n Lesbos, au făcut să fie Orfeu – simbol de minunată poezie! Orfeu eşti tu, sunt eu, e orişicare ce ştie a preface-n vers, Iubirea! Un simţământ ce doar în suflet are lăcaşul, pentru cel împodobit de zeul Eros, cu aleasă desfătare pe harfă să-i vibreze-n văz, simţirea.
~ 56 ~
valerica păuleţ
Dus – întors… Necuprinsul ochi se destramă -n lacrimi, pe marea albastră, adâncă, geloase… Picul sărat plăsmuieşte tsunami cărunt cu vise deşarte, de gând şi de glas alungate. Iris în culori neclare, ca şi unda apei se roteşte, din mic se face mare şi invers, cerc după cerc sticlos se dăruieşte şi dispare, îmbătându-se de măreţia impetuosului talaz… Lanţ de plânset desfăşoară până în abis, cărare de dulce, mistuitoare şi sălbatică durere, avansează, se extinde ca o plagă – neoplasm, apoi singură decade şi se stinge sub un val. Ochiul îşi revine-n sine, căci în sine se întoarce, drumul însorit străbate cu privire de smarald, odihna îşi regăseşte în limanul veşniciei, întristarea dând pe pace, în a ochiului răgaz.
~ 57 ~
Dus Întors
Călător prin… viaţă Zâmbet blând, un cer senin de-un albastru bleu–ciel, sondă cu două conducte ce-n motor duc oxigen, două lacuri verzi, albastre străjuite fiecare de pădurici arcuite, altele având la…poale, filtrând razele de soare sau de lună, oarecând, mici scântei strălucitoare peste lacuri lunecând… Apoi o potecă lată se întinde curmeziş, după care creşte multă vegetaţie înaltă, ce se pleacă-n crengi de sălcii plângătoare spre pământ, completând doar peisajul de ansamblu uimitor, ce ca tot se defineşte, capul unui călător prin această lume-viaţă…
~ 58 ~
valerica păuleţ
Agonie braţele încolăcite, albe plete răsucite, mâna stângă sângerândă, palidă e faţa blândă, ochiul fix şi îngheţat, gura, ca de sărutat, de fruntea lată, senină, o şuviţă se anină, sudoarea pe trup îi curge, iar piciorul nu mai fuge…
~ 59 ~
Dus Întors
Sondaj S-a făcut un sondaj printre animale… Am aflat că leul ne urăşte fiindcă aproape toţi dorim a fi împăraţi. Vulpea asemenea, căci am surclasat-o în viclenie. Lupul, leopardul, cred că suntem, decât ei mai sângeroşi. Iepurii, că suntem mai fricoşi. decât şarpele, mai veninoşi. Cum am reuşit, oare, să întrecem aceste animale?
~ 60 ~
valerica păuleţ
Purificare Ca un alpinist, înfig unghiile în pereţi, pentru a mă ridica. Ajung la tavan, dar e greu de străpuns… Nu mai pot! Atunci fug, deschid robinetul la maxim. Nu mai suport! Apa mă loveşte cu jetul rece, mă spală de păcate… Mă simt uşurată şi deodată mă înalţ fără efort.
~ 61 ~
Dus Întors
Marea şi timpul Marea este un mister, Are valuri care pier, Urcă şi coboară încă, Spărgându-se ca de stâncă. Valul nici nu lasă urmă, Pe ţărm el ajunge spumă. Valul din val se formează, După val, altul urmează. Marea pare nesfârşită, Niciodată liniştită. La fel, clipă după clipă, Iar minutul e…risipă. Timpul este infinit Şi cu marea s-a unit!
~ 62 ~
valerica păuleţ
Gemene Omule, Tot ce-i bine sau e rău, Există-n Sinele tău, Tot ce-i rău sau este bine, Se află prezent în tine… Bine, rău, precum urmează, În suflet se-ngemănează… În necaz sau în plăcere, Una pe alta se cere… Bucurie, supărare, Una din alta răsare… De-ai căzut în suferinţă, Să te menţii în căinţă… Fericire dacă ai, Tu calmul să nu ţi-l dai… Echilibrul, armonia, Reprezintă datoria Celui care vrea să fie „Un izvor de apă vie”.
~ 63 ~
Dus Întors
Egalita te Ziua când soseşte, Lumină aduce, Iar dacă lipseşte, Spunem noapte dulce. Soarele-ncălzeşte Pe tot omul bun Şi pe prost, fireşte, Înţelept, nebun… Diferenţă nu e Pentru a sa rază, Pe toţi ne mângâie, Suntem fii de bază. Luna, de asemeni, Ca o mamă bună, Pentru pământeni Ea face cunună. Doar noi ne-mpărţim În apţi sau tâmpiţi, Când, de fapt, suntem Fiii rătăciţi.
~ 64 ~
valerica păuleţ
Oglinda iubirii Privind în ochii tăi văd reflectată iubirea mea, ca-ntr-o oglindă, scăldată în lumina blândă a unui răsărit de soare. Privind buzele tale îmi amintesc sărutul cald şi generos al astrului strălucitor, oferit cu dragoste întregului Pământ. Privind mâinile tale îmi zboară gândul la îmbrăţişarea cerului cu marea. Tălpile tale gemene cu ale mele umblă deocamdată pe aceeaşi cale, ca nişte urme de lumină, în armonia lor deplină.
~ 65 ~
Dus Întors
Îmbrăţişa rea când cele două trupuri se înlănţuie, se generează pururi, o energie miraculoasă, binefăcătoare, generoasă, liniştitoare… atunci se simte-un transfer de putere, iubire, şi sper ca fiecare să poată realiza, cu adevărat… îmbrăţişarea!...
~ 66 ~
valerica păuleţ
Magia iubirii Spirit inundat de fericire uniune cu Izvorul Infinit stare de beatitudine-n magie, armonie-n suflet şi în gând, joc de energii nestăvilite, mare-n flacără de răsărit este cel al cărui suflet pe vecie, cu iubirea este logodit. Fără iubire ce se-ntâmplă?! Tot Pământul pare-ntunecat, tună, fulgeră şi când e soare, frica-n stăpânire a luat minte, suflet, inimă, picioare… larvă e acela, n-ar zbura niciodată către zările înalte… dacă-n el iubire n-ar avea, nici scânteie-n ochi n-o să tresalte…
~ 67 ~
Dus Întors
Visare Eu mă doresc în fluxul iubirii să alergăm prin iarbă desculţi Şi mai ales al dumnezeirii să ne înălţăm pe vârfuri de munţi. Tu înger eşti cu aripă pudrată de nesfârşita binecuvântare Când mă atingi devin imaculată şi mă găsesc într-o imensă desfătare… Gândului meu îi corespunde altul, sunt energii ce se îmbrăţişează Ţâşnind ca fulgere către înaltul, spre care dinainte tot visează…
~ 68 ~
valerica păuleţ
Mână în mână Ca doi copii cu mâinile încrucişate, ne învârtim pe-un câmp de nor cu flori de stele-n suflete pictate, noi poposim cu ochii plini de dor… În minte-aleargă-n armonie gândul, spre Sine se întoarce-al nostru ochi… Găsi-vom oare-n noi liman ce-l căutăm de-atâta timp în van? Suntem doar suflete plutind uşor, prin galaxiile-nstelate mână în mână, veşnic ascultând gândurile noastre interconectate!
~ 69 ~
Dus Întors
Ca un foc… Scrumul sau cenuşa Este ce rămâne În urmă, După un „foc” Mistuitor… Se poate păstra În urnă, Închisă pe vecie, Sau se-mprăştie În cele patru zări, Pe-ntindere de ape, În plină Libertate… Viaţa noastră Arde şi trece, Ca un foc…
~ 70 ~
valerica păuleţ
Sfera… Puzzle – o sferă, Din două părţi, Care conferă – Cum scrie-n cărţi – O unitate În negru – alb, Diversitate De yin şi yang, Precum Pământul, Cu Cerul drag… Pământul – Mamă, Cerul –Tată, Se opun Şi se caută, Să rotunjească Sfera sa, Altfel, întregul N-ar exista…
~ 71 ~
Dus Întors
Firul vieţii Prima zi e începutul Firului din ghemul vieţii, Ce se toarce cu încetul, Pân-la anii senectuţii… Nu-i uşoară, dar nici grea, Are multe încercări… Altfel, viaţa ar părea Prea banală-n… dezmierdări. Obstacole depăşite, Chiar cu lacrimi pe obraz, Bucurii nemărginite, Ce te urcă… în extaz. Cu cât firul se scurtează, Iar albul predomină, Eticul acum primează, Cu morala cea creştină.
~ 72 ~
valerica păuleţ
Ami ntiri În tihna nopţii profunde, Gândurile se ostoiesc, Din liniştea revărsată, Aburii visării se ivesc… Stol de amintiri, repetat Reînvie, neaşteptat, Ca într-un film panoramic Se proiectează, dinamic, Secvenţă după secvenţă… Mulţumire şi reverenţă, În faţa celor lăsate, De bună voie, în eternitate…
~ 73 ~
Dus Întors
De unde-i FERICIREA… Când aştept ca Fericirea De la oameni să îmi vină, Din cuvinte, gânduri, slove, Sentimente, să-mi parvină, De la case, bunuri, fapte Şi realizări deşarte, Nu-mi apare niciodată Fericirea… aşteptată! Dacă mă împac cu mine Şi stau în tăcere, Pătrunzând în al meu sine Cu mare plăcere, Meditez, mă relaxez Cât de bine pot, sondez În a mea profundă minte… Asta fac de mai nainte… După repetate rânduri, Liniştea simt cum se-nalţă Din interior spre-afară…
~ 74 ~
valerica păuleţ
Apoi, eu aştept… smerit, Fericirea să apară… Calmul, zâmbetul, nefrica Mă cuprind şi mă dezmiardă… Asta este Fericirea Ce-o doresc, mai mult nimica.
~ 75 ~
Dus Întors
Fir de nisip Ce este omul pe pământ, Adesea ne-ntrebăm, Dar, dac-ar fi sub jurământ Răspunsul să îl dăm, Am spune cine ştie ce Minuni sau teorii, De care foarte repede Ne-am lepăda, senini. În fapt, omul e-un paradox Creat de Dumnezeu, Dacă el este ortodox. De nu, de un alt Zeu… Oricum, fiinţă de lumină-i Cu har divin într-însul, Având mereu în ochii săi Râsul, precum şi plânsul. La scara Universului Un fir de nisip este, Alăturea de mii şi mii,
~ 76 ~
valerica păuleţ
Nu se deosebeşte Unul de altul, chiar deloc, Având acelaşi Tată, Care ne ţine la un loc Toţi oamenii de-olaltă. Bogat, sărac, cu handicap, Deştept sau prost de-ţi pare, Mare sau mic, “cu bube-n cap”, Cum este fiecare, Suntem de EL lăsaţi aşa, Cu bună judecată – Ca să-nvăţăm şi lecţia Smereniei, odată!
~ 77 ~
Dus Întors
Iubire necondiţi onată Simţământul iubirii este cel mai longeviv, Suflet tânăr sau mai vârstnic îl are definitiv. Paradoxul este însă că el nu-i recunoscut De toţi cei ce trec prin viaţă, folosindu-l ca un scut. Iubirea de mamă, tată, frate, soră sau consort Este cea mai cunoscută, dându-ne un mic confort! Însă cea mai importantă e acea Iubire mare, Care poate fi simţită …fără condiţionare! Iubirea de Tot şi Toate e „o taină “, pentru că În viaţa asta trecătoare, e cea mai benefică! Cel tânăr de nu iubeşte are suflet învechit, Iar cel tânăr sufleteşte iubeşte necontenit. Când ajungi să ai în tine „dragostea divină” e Ca şi cum urci pe o scară infinită către ce… Măreţia înălţării nu te lasă ca să simţi, Decât Armonia-n toate, pe care tu o meriţi!...
~ 78 ~
valerica păuleţ
Iubire fără vârstă Cerul vieţii mele este de-azur, senin, Tu mi-ai ieşit în cale, acum ne întâlnim, Flori mândre şi parfumuri, simt peste tot, în jur, Iar Primăvara asta, nu are vreun cusur… Natura-i Primăvară, aşijderea în suflet, În Armonie-s iară, Miros, culoare, sunet… Fortifică ideea, pe care, jos o scriu: Nicicând, pentru iubire, nu este prea târziu!
~ 79 ~
Dus Întors
Diafană stea Steaua mea-ndrăgită, Vino-ntâmpinare, La a mea timidă, Veşnică chemare… Tu eşti nesfârşită, Sfântă dezmierdare, De sus hărăzită S-aduci alinare… În adâncă noapte, Te iveşti deodată, Şi din somn, cu şoapte, Tu mă scoli, surată… Mă îmbii iubită, Viers dulce, divin, Ca într-o clipită, La tine să vin… Pentru-a mă atinge, A mă parfuma, Cu a ta mireasmă, Diafană stea!
~ 80 ~
valerica păuleţ
Enigma Noaptea, momentul e propice de a pătrunde-n Sine şi a găsi Enigma existenţei omeneşti, a înţelege paradigma cea nouă şi saltul cuantic, pe care nu-l evoc pentru a fi romantic, chiar dacă Inima e locul în care se unesc mama – Pământ şi tatăl – Cerul… Să aduc mintea în inimă e ţelul, pentru a extinde conştiinţa şi a încerca… Experienţa…
~ 81 ~
Dus Întors
Uneori… Aveam uneori o imagine bizară aflându-mă, bineînţeles, între vis şi aievea, a unui câine-lup tânăr, demn şi singuratic, alergând fără teamă, printr-o pădure cu copaci înalţi şi drepţi… Inconştientul îmi şoptea că acel lup mândru sunt eu, într-o altă dimensiune, altă viaţă… Drumul prin pădurea amintită, era în coborâre, şi îl parcurgeam în pas alert şi temerar, nu mă simţeam ameninţat… Însă nimeni nu era în jur şi nu ştiu încotro mă îndreptam… Tot alergam, dar fără a simţi vreo oboseală… *** Un lucru curios… Acum mă simt, oarecum, legată, de orice câine de pe stradă…
~ 82 ~
valerica păuleţ
Omi da – fluture
Omul, veşnica omidă, Care-n viaţă se târăşte… Umedul pământ, hlamidă… Astfel, el acum trăieşte… Zborul este o dorinţă Neîmplinită, pentru mulţi… Întrucât nu e voinţă Să se-nalţe către…bolţi. Doar cunoaşterea de Sine, În mai multe forme, Omida în fluture Poate să transforme!...
~ 83 ~
Dus Întors
Nenorocul Eşti lângă mine, Dar mă înfioară Depărtarea-n sine Ce-şi desfăşoară Măsura-ntre noi… Pare că suntem La mare distanţă, Ne întrepătrundem, Fără speranţa, De a fi doi! Simţământul unirii În trup şi cuget, Când nemuririi Cântam din suflet, A dispărut…
~ 84 ~
valerica păuleţ
Un gol imens Luându-i locul Şi mai intens, Acum Nenorocul A apărut! Aici, optimismul Nu ţine locul sortirii, Căci, din păcate, S-a stins focul Iubirii…
~ 85 ~
Dus Întors
Mă apăr… Când intuiţia îmi sugerează că este necesar să mă apăr, îmi imaginez un balon imens, oval, strălucitor, cu o aură cristalină… Îi deschid o uşă, pătrund în interior… E cald, lumină, confortabil, e odihnitor… Aici, nu mă mai atinge nimeni şi nimic dăunător!
~ 86 ~
valerica păuleţ
Copacu l Eu sunt copacul, Ce-n taină, Răsar din Sinele tău Fiinţă, ce-ţi pui Înc-o haină, S-acoperi în tine Ce-i rău! Mai bine ai da La iveală Tot adevărul bogat, Rămânând, Fără sminteală, Cel mai de treabă Soldat Al marii Armate În Unime, Pe care Domnul A lăsat! Eu sunt Adevărul Din tine, Ce Libertate Ţi-am dat…
~ 87 ~
Dus Întors
Fulger Un fulger despică Întunecatul cer… Misionarul Ne anunţă, vesel, Clănţănind Din ramuri, Apocalipsa! Acum, e prea târziu Pentru amarnice regrete… Hidoase acte secrete… Căci urmează… Inerentul contact, La locul… destinat!
~ 88 ~
valerica păuleţ
Rugăciunea Rugăciunea este Un gând înălţat Spre Domnul din Ceruri, Al nostru Împărat. Mai întâi, slăvire Trebuie să-I dăm, Apoi mulţumire Pentru tot ce-avem. Abia dup-aceea A cere putem… Şi-a noastră dorinţă Împlinită-avem Doar dacă vom crede Cu tărie-n ea Şi-n închipuire Noi o vom avea… Atunci, tu doar cere Şi ţi se va da!
~ 89 ~
Dus Întors
Sunte m una Afle orişicine, Gândul însuşi E o rugăciune… Iubirea e acea Forţă sufletească, Identică cu Pacea… Mantre, meditaţie, Spre Divinitate Căi de evoluţie… Suntem una Cu sursa Divină, Pentru totdeauna…
~ 90 ~
valerica păuleţ
Dă-mi zborul… Doamne, Ajută-mă să zbor, Nu mă lăsa Legată De ce e muritor… Ajută-mă să zbor, Deasupra tuturor Micimilor, Relelor, Necazurilor… Nu mă lăsa Împietrită, Ţintuită, În mijlocul lor… Dă-mi zborul, Ca ofrandă nepreţuită!
~ 91 ~
Dus Întors
Mulţu mire Îţi mulţumesc mult, Doamne, Că iarăşi Tu mi-ai dat, O minunată lecţie Acum, de învăţat. Credeam că ştiu mai multe, Iar eu abia zăream… Părţile nevăzute Nici nu le bănuiam… Totul în viaţă-i unic, Gând clar ar trebui, Căci, în jur mai nimic Nu e ce pare-a fi!
~ 92 ~
valerica păuleţ
Devotame nt Doamne, Tu eşti Nesfârşit, Toate le-ai desăvârşit, Atât în ubicuitate, Cât şi-n marea-Ţi bunătate. Acum a sosit momentul Să-mi exprim devotamentul, Iubirea mea către Tine, Mai mult ca pentru oricine De aici, de pe Pământ! Nu vreau să am legământ Pentru absolut nimic Ce legat e de teluric. Din dragostea ce-Ţi înalţ, Tu-mi întorci, ca-ntr-un bilanţ Miluirea, bunăoară, Pentru tot ce mă-nconjoară. Pentru asta -Ţi mulţumesc Şi din suflet Te slăvesc!
~ 93 ~
Dus Întors
Paradisul O imagine ireală, de Paradis Îmi apare acum, ca un vis… Ceva ce ai dori, suflete, să ai Dacă cumva, vei ajunge în Rai: Copaci minunaţi, cu crengi la pământ, Flori rozalii, în ciorchini atârnând… Braţele în văzduh se salută, Parfumatele flori se sărută, Iarba verde aduce-mplinirea, Azurul cerului face unirea… În interiorul acestui tablou, Sufletul, ca un fluture, zboară din nou, Bucurându-se de ceea ce nu a putut Nicicând a vedea cât a stat pe Pământ…
~ 94 ~
valerica păuleţ
Prietenie Dorul meu de prietenie Este cel mai înălţător, Căci poate dura pe vecie, Fiind sincer şi tulburător. Înseamnă acea energie, Ce dă putere oricând Celuilalt, ca prin magie, Cerând ajutor, doar în gând… E starea ce te alină, Ştiind că e cineva, Care cu tine se-mbină În spirit acum, undeva… În Univers infinit, Spiritul liber vegheze… Spre mine, din nou a venit, Cu drag, să mă-mbrăţişeze.
~ 95 ~
Dus Întors
CUPRINS Prefaţă ________________________________________________ 3 Eliberare _______________________________________________ 7 CROMATICA ___________________________________________ 8 Intuiţie… _______________________________________________ 9 Schimb de locuri… _______________________________________ 11 Suntem de-o seamă _____________________________________ 12 Tristeţe _______________________________________________ 13 Vindecare _____________________________________________ 14 Lumină – Umbră _______________________________________ 15 *_____________________________________________________ 16 Criza _________________________________________________ 18 Oglindă _______________________________________________ 19 Mozaic _______________________________________________ 19 Germinaţie ____________________________________________ 20 Risipă ________________________________________________ 20 Artă… ________________________________________________ 21 Ochiul… ______________________________________________ 21 Ciobul ________________________________________________ 22 Am primit învoirea… ____________________________________ 23 Copilul _______________________________________________ 25 Mama ________________________________________________ 26 Sinceritate… ___________________________________________ 27 Să-nvăţăm… ___________________________________________ 28 Sfat __________________________________________________ 29
~ 96 ~
valerica păuleţ
Bucuria copiilor ________________________________________ 30 Daria _________________________________________________ 31 Cămara bunicii _________________________________________ 32 Mi te-amintesc… _______________________________________ 33 Iepuraşu-i vinovat! ______________________________________ 34 Îl iubesc pe bucătar!_____________________________________ 35 Omul de zăpadă ________________________________________ 36 Copii salvatori _________________________________________ 38 De ce? ________________________________________________ 39 Vreau ________________________________________________ 41 Primăvara _____________________________________________ 43 Îmi place ______________________________________________ 44 Urmare _______________________________________________ 45 Gândul _______________________________________________ 46 Reverie… ______________________________________________ 47 Mister ________________________________________________ 48 Spleen ________________________________________________ 49 Nemulţumire __________________________________________ 50 Experienţă ____________________________________________ 51 Întrebări ______________________________________________ 53 Sunt salvată ___________________________________________ 55 Lira fermecată _________________________________________ 56 Dus – întors… __________________________________________ 57 Călător prin… viaţă _____________________________________ 58 Agonie _______________________________________________ 59 Sondaj ________________________________________________ 60 Purificare _____________________________________________ 61 Marea şi timpul ________________________________________ 62 Gemene ______________________________________________ 63 Egalitate ______________________________________________ 64 Oglinda iubirii _________________________________________ 65 Îmbrăţişarea ___________________________________________ 66 Magia iubirii ___________________________________________ 67 Visare ________________________________________________ 68 Mână în mână _________________________________________ 69 Ca un foc… ____________________________________________ 70 Sfera… ________________________________________________ 71 Firul vieţii _____________________________________________ 72 Amintiri ______________________________________________ 73 De unde-i FERICIREA… __________________________________ 74 Fir de nisip ____________________________________________ 76 Iubire necondiţionată ___________________________________ 78
~ 97 ~
Dus Întors
Iubire fără vârstă _______________________________________ 79 Diafană stea ___________________________________________ 80 Enigma _______________________________________________ 81 Uneori… ______________________________________________ 82 Omida – fluture ________________________________________ 83 Nenorocul_____________________________________________ 84 Mă apăr… _____________________________________________ 86 Copacul_______________________________________________ 87 Fulger ________________________________________________ 88 Rugăciunea ____________________________________________ 89 Suntem una ___________________________________________ 90 Dă-mi zborul… _________________________________________ 91 Mulţumire ____________________________________________ 92 Devotament ___________________________________________ 93 Paradisul ______________________________________________ 94 Prietenie ______________________________________________ 95 CUPRINS _____________________________________________ 96
~ 98 ~
Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu Procesare şi suport IT Ioan Muntean