Lenuş lungu (coord.) - Ziditori în abstract (antologie) by Ioan Muntean

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Biblioteca Cronopedia coordonator Lenuş Lungu

Ziditori în abstract – antologie de scrieri cronopediene –

Editura StudIs ~ Iaşi, 2019 ~ 3

Biblioteca Cronopedia

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Lucian Opriceanu Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Grafică, ilustrare: Lucian Opriceanu, Ana Nora Rotaru Ediţie apărută şi îngrijită sub egida administraţiei reţelei Cronopedia (http://lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului şi reţelei Cronopedia.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Ziditori în abstract: antologie de scrieri cronopediene/Lenuş Lungu – Iaşi: Editura StudIS, 2019

ISBN 978-606-48-0184-5 I. Lungu, Lenuş (antolog.) 821.135.1-1 Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Bibliotecii Cronopedia şi reţelei Cronopedia.

Tipărit la Editura StudIS Adi Center® Iaşi 4

Zidirori în abstract

Biblioteca Cronopedia coordonator Lenuş Lungu

Ziditori în abstract – antologie de scrieri cronopediene –

Editura StudIs ~ Iaşi, 2019 ~ 5

Biblioteca Cronopedia

motto

În semn de preţuire pentru autori oferim ca premiu de excelenţă prezentul volum, apreciind astfel contribuţia lor la dezvoltarea şi promovarea amintirilor temporale din faptul serii prin intermediul reţelei sociale „Cronopedia„ (http://lenusa.ning.com/). Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Ziditori în abstractul concretului Na, c-am zis-o și eu! Păi dacă este să te joci cu cuvintele, joacă-te, omule, dar fă-o pe muzică, pe muzica scrisului bun! Nu zicea odată I.H. Rădulescu cu mai mult de 100 de ani în urmă; „Scrieţi băieţi, numai scrieţi!” Iată că naţia s-a trezit și mai mult acum și se scrie pe rupte. Se scrie orice și oricum. Dar... de citit... se mai citește? Sunt sigur că nu. Cartea nu se caută – nu se vinde – și nu se citește. În această lucrare concretul care poate fi perceput cu simţurile de multe ori se reazemă de-un abstract, care, este gândit în mod separat de înfăţișarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte, care este detașat de obiecte, de fenomene sau de relaţiile în care există în realitate. (spune cineva... şi foarte bine spune...) Concret şi abstract este ca

Biblioteca Cronopedia

și cum în aceeași teacă ai pune două săbii. Concret sau abstract, este cu totul altceva... Și totuși, doamna Lenuș Lungu reușește să zideascăntr-o antologie prin abstractul concretului (puteţi spune și invers) niște oameni minunaţi cu scrierile lor. Lenuș este fondatoarea a două reviste literare: Cronos și Taifas literar, reviste de înaltă ţinută scriitoricească. Este membră a uniunii USRL Chișinău. Deţine un site literar, Cronopedia. Scriitoare, coordonator, redactor-șef la revista Poduri literare a USRL-Chișinău, redactor reviste și ziare din Italia. Promotor cultural în Italia. Câţi dintre românii „nevoiţi de plăcere” să meargă la muncă în străinătate își investesc banii în reviste și se dedică fenomnului cultural românesc? Alături de doi oameni minunaţi, Gabriela Mimi Boroianu – Severin și Ioan Muntean – Brașov, cu multă muncă și investiţie aduc periodic în braţele cititorilor reviste, cărţi, almanahuri, antologii.

Antologia de faţă unde-și expun creaţiile: Claudia Bota, Camelia Ardelean, Cornelia Diţa, Costache Năstase, Dorel Sîrbu, Dumitru Ichim, Elena Agiu-Neacşu, Emil-Iulian Sude, Emilia-Paula Zagavei, Emilia Popescu Rusu, Eugen Dulbaba, Eugenia Rada Ioniţă, Gabriela Mimi Boroianu, Irina Lucia Mihalca, Lavinia Elena Niculicea, Lenuş Lungu, Lilioara Macovei, Luciana Ianculescu, Maria Călinescu, Marin Anghelescu, Matei Ioaniţiu, Mircea 8

Zidirori în abstract

Gordan, Nicolae Vălăreanu Sârbu, Nicolaie Dincă, Nicu Doftoreanu, Olga Văduva, Petre Ioan Creţu, Petru Plătică, Rodica Bogdan, Victoria Seimeanu, Vlad Sărătilă, Carmen Enache. S-a reușit să se strângă-ntre coperţi oameni din ţară și străinătate, oameni de valori apropiate ale căror compoziţii înduioșează sufletele. A-i lua pe fiecare la „disecat” ar creea, aș putea spune, material pentru încă o antologie, dar… poate s-ar și dilua din cantitatea și calitatea scriitoricească (investită) a fiecăruia. Cum nu există o meserie de… prefaţator, mă mulţumesc cu îndemnul către tine, iubite cititor: – Citește această antologie și vei uita de cele rele! Felicit participanţii din această lucrare, în mod special pe Lenuș Lungu și nu în ultimul rând pe cei care alcătuiesc acest triou de mare valoare, Gabriela Mimi Boroianu și Ioan Muntean. Cu toate urările de bine dau fuga să mă iscălesc. Puiu Răducan – Băile Olănești 02.02.2019

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Carmen Enache Născută la 20 mai 1967, în legendara localitate din Câmpia Romanaţiului, Caracal. Profesia – asistent medical, ajutând suflete cu picuri de lumină si cuvânt. Apariţii editoriale: – Revista Cronos – Peniţa de Aur, debut în 2012; – Revista internaţională de cultură Cervantes, 2014. Antologii de versuri: – „Cioburi de vise” editura Ştef, 2013 – „Itinerarii lirice”, editura Inspirescu, 2013 – „Priveşte visând, iubito”, editura Editgraph, 2014; – „Vise târzii”, editura Naţiunea, 2014; – „Undeva… în poezie” , editura Inspirescu, 2014; – „Vocile cetăţii” , editura Inspirescu, 2014; – „Iubirea, dincolo de vis” apărută în „Popasuri culturale româneşti”, 2014; – „Nemuritorii cuvintelor” apărută în „Popasuri culturale româneşti”, 2014 – „Carusel cu simfonii tinere”, editura Art Creativ, 2018; – „Starea de om – Substraturi”, editura Art Creativ, 2018 Volum de debut: – „Te iubesc, m-auzi?”, editura Editgraf, 2015 Volume de autor: – „Tăcerea poartă ecouri”– editura Art Creativ, 2016; – „Celui ce așteaptă un gând”-editura Art Creativ, 2017 11

Biblioteca Cronopedia

Era atât de simplu nicicum n-au curs întrebări jocul norului din partea de sus a îmbrăţișării l-am omis

Vorbim să vorbim despre orice merg pe vărful picioarelor orbăcăii străziile pustii caut o răscruce luminoasă cândva am sădit un pom m-am crezut specială n-am cules nimic potop de cuvinte prăbușite în mine oase amorţite doare atâta întuneric aud un ţipăt de cocor te văd infinit șoptește-mi că nu-ţi sunt oricine naște-mă în alt timp strop de lumină răsărit am ajuns acasă Degete arse de lumânări 12

Zidirori în abstract

întuneric fără stele glasul tău în care mă învelesc strâns de-o vreme respir anotimpuri mai greu șoptesc dar nu sunt auzită mă simt ca o Ană zidită pe umerii cuvântului copt ai pus piatră peste piatră tăceri nesfârșite sprijină cerul amăgit ochii împietriţi nu mă tem de somn dincolo de noapte mă voi întoarce din mine cuvânt spre rai un alt început vestit

Scena flancată de emoţii ce-mi gâtuiesc pasul calc scândura verde a universului lumina cercului mă arde este rolul meu nu plânge Doamne O vreme am crescut așa nu ştiu 13

Biblioteca Cronopedia

fericită fluturi ce-mi desenau valsul iubirii pe pagini infinite cuiburi de cuvinte şoapte înflorite la apus tăceri îmbibate nesfârșite poveri târşite între două lumi ecou al durerii pe marginile întâmplării învăţată să citeasc depărtarea nu voi să scriu despre culori m-a ostoit albastrul nimicul strâns în samare

Râsul iubirii timp ridat buze uscate atâtea șoapte nespuse sunete evadate visuri dinspre tine străbat versul meu să mă nască din nou paşi printre rânduri 14

Zidirori în abstract

iubită cu glasul ochiilor ţi-am zărit surâsul agăţat de clipă mi-am văzut tainele cuvintelor şi gândurilor toate ochii tăi râd în lumină vorbe fericite de dulceaţa rostirii te iubesc mi s-a părut că te aud venind zgomotul florilor de tei căzut pe coapsa tăcerii mireasmă împărţită la doi

C ă u t ar e același infinit eu cuvânt tu tăcere nu mă auzi doar privești atât de simplu te agăţi de întuneric spune-mi unde să te plâng

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Claudia Bota Data şi locul naşterii: 20 decembrie 1969, Piatra Neamţ. Ocupaţie: Profesor de religie la Şcoala Gimnazială „Luceafărul” din Bucureşti. Apariţii editoriale: Lumină lină (New York, SUA), Clipa (SUA), Jurnalul Bucureştiului, Singur (Târgovişte), ProLitera (Germania), Confluenţe Literare (Bucureşti), ş.a. (George Roca, Rexlibris Media Group, Sydney, 7 ianuarie 2017), Radio Metafora( Montreal/Canada), Confluenţe Literare, Proiectul e-Creator, Taifas literar – revistă de scrieri şi opinii literare(Constanţa), Constelaţii diamantine, Revistă de cultură universală (Craiova), Galaktika Poetike „ATUNIS” (Albania ), Gazeta de Spania (un proiect jurnalistic independent, început în Zaragoza – Spania), Revista Armonii culturale (Adjud), Atheneum – Revista de Cultură a Românilor din Canada (Canada ), Familiei – Revistă acreditată a Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limba Română (Israel ), „Hai România!” – Revista românilor de pretutindeni, Agentia de presa Așii romani, cu sediul la Nürnberg (Germania ), Leviathan – Revistă de cultură fiind un portal, Nomen Artis Dincolo de tăcere – Revista de cultură universală, Revista Atheneum (Canada), Revista Bogdania (Focșani), Revista Amprentele sufletului, Revista România ta Diaspora (Italia) Revista „Luceafărul” (Botoșani), Revista literar 13 (Brăila), Revista Literară Bucovina Filă de Bucovina, Revista Alchemia, Revista Renașterea Rușeţană (Buzău). 17

Biblioteca Cronopedia

Cărţi publicate: 1. Labirintul iubirii, Editura Inspirescu,2017, Satu Mare,ISNB: 978-606-8841-12-0 Antologii: 1.Sclipiri de iarna „Poveștile Crăciunului Antologie de texte, creaţie lirică și proză, ale cadrelor didactice și elevilor, Poezia – O zi de decembrie, Editura Serafică, Roman 2012; 2.Antologie-culegere de texte pascale, Pe o cruce de lumină, Biblioteca Cronopedia, Iași 2016, Editura Studls-Iași; 3.Antologia Printre boabe de cafea, vol II, antologie realizată de Daniela Tiger, editura Vital Prevent Edit (Drăgoteşti, Dolj, România, 2016); 4.Toamna la Apollon, ediţia a IV-a 2016, 10 octombrie-25 noiembrie, Antologie concurs Festivalul Internaţional – poezie și proză scurtă – „Vis de toamnă”, Asociaţia Naţională pentru Cultură și Artă, Editura Ro. Cart 2016, Premiul „Ioan Vătămanu”; 5.Ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, coordonator: Lenuş Lungu; ediţie apărută sub egida Bibliotecii Cronopedia. volumul 1: Poezie şi suflet (primăvara), Iași StudlS, Ediţie apărută și îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia; 6.„Fascinaţia Anotimpurilor în literatură și artă”, Bârlad, iunie 2011,Ediţia a II-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului Inspectoratul Școlar Judeţean Vaslui, Casa Corpului Didactic Vaslui, Școala de Muzică și Arte Plastice „N.N Tonitza” Bârlad, Editura Sfera; 7.Ciclul antologic „Metamorfozele naturii – simfonii albastre”, coordonator: Lenuş Lungu; ediţie apărută sub egida Bibliotecii Cronopedia. volumul 1I: Șoaptele verii (vara), Iași StudlS, Ediţie apărută și îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei Cronopedia;

Zidirori în abstract

O, mamă... O, mamă care este mamă! Și îngerul îţi cheamă, Prin rugăciuni o lume îţi dezmeardă, Lumina ei pașnică din vis, Atinge chemarea din abis. Culori înveșmântate din mâna ei caldă nepătată, E dragostea neîntinată. Cu glasul ei duios, Îl cheamă pe Hristos. O, mamă te arată! Din neguri în purpură îmbrăcată, Cununi de lauri pe chipul tău, Mereu mă mântuiești de cel rău. Credinţa ta nestăvilită, Adună-n suflet cuvinte în glia primenită, Cu harul tău transmiţi în dor de dor, Energii și simţăminte care niciodată nu mor.

Biblioteca Cronopedia

Nu mă privi cu inimă străină Cum aș putea să-ţi spun azi: „Te iubesc!” Căci Dumnezeu este Bun și Prea firesc Fiind răzvrătită sângele din vene-mi curge, Veninul însă aprig și tiranic mi se frânge. M-am întunecat cu al meu păcat, Și când corăbile s-au scufundat În porturile ce străjuiesc depărtările, Cuvintele de taină înfruntă zările. Nu mă privi cu inimă străină, Căci numai tu ești azi de vină, Înviforată stau cu amintirile plecată, Din neputinţe tulburată și nevinovată.

Flori de liliac cu iz de dor Tăcute sunt clipele din a Ta lumină, Du-mi ruga în cerul tainic și le alină, Neliniștea pe chipul tău suav ce s-a ivit Va șterge destinul care ţi-a fost hărăzit? În dimineţi ai apărut cu părul despletit, Cu flori de liliac și cu trăiri de iz de dor, Pe sânul gol într-o atingere mi-ai șoptit: „Femeie ești unică între femei și te ador!” 20

Zidirori în abstract

Paradisul nostru Pădure, haina albă ţi-ai scuturat, Omătul topit de raze te-a încercat Din crivăţ și-un dezmăţ cumplit, Toate vietăţile la viaţă s-au trezit. De lacrimi amorţită Stăpâna Iarnă, Privește nepotolită fără de odihnă, Străbate viaţa în culoare și mister, Pădurea respira din tainicul eter. Când Floarea Paștelui a înflorit Și energii din cer s-au împânzit Ţi-am dăruit cu drag iubita mea, Din paradisul nostru doar liniștea. Și vom privi și vom privi în eternitate, Deși azi nu mai suntem iar doi copii, Lumina cerului aduce-n suflet seninătate, Când viaţa parcurge rugăciunea inimii.

Graniţele inimii Război neînfricat între durere și suspin, Între lumină și adevăr, fără venin, Corabie plutitoare pe ape nepătrunse, Visele îmi stau între lacrimile ascunse. 21

Biblioteca Cronopedia

Cântecul de la miezul nopţii, Răscolește îngerul sorţii, Atârnarea timpului străbate pustietăţi, Locuri străine fără vietăţi. Linii întrepătrunse de valuri înspumate, Ecoul răzbate din veacurile agitate, Reazem pe neputinţa neștiinţei, Apusul străbate durerea credinţei. Călător al suferinţelor, Azi asiști la stabilirea sentinţelor, Caută-mă, găsește-mă și eliberează, Așează-mă în lumina ce nu cedează. Du-mă la limanul Tău, Deși uneori îmi este greu, Braţul meu se risipește, Printre gândurile întunecate. Soarele meu luminează graniţa inimii, Orizontul îmi veghează calea fericirii, Acolo mă simt cel mai bine, ca și acasă, Deși au plecat părinţii ca să se odihnească.

Zidirori în abstract

Apa vie Apa energia vie prin care ne naștem, Prin care iubim și apoi ne mântuim, Informaţie înmagazinată ce o scriem, Din emanaţia gândului pe care îl dorim. Muzica ei mărturie în lumina simfoniei Cuvintele se păstrează în forme exaltate, Puterea fasciculelor vii transmit istoriei, Gânduri cu vibraţii în particole impregnate. Apa îţi potolește setea nestăpânită de viaţă Te face să crești când dorurile inimii te-nvaţă, Element ce este parte a universul primordial, Sfinţind legătura pământului între tot ce este vital.

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Camelia Ardelean Data și locul nașterii: Anul 1972, localitatea Deva. Profesie: asistent medical generalist, nu profesează, ci se ocupă, mai mulţi ani, cu activitatea de redactor de editură (la Editura Vultur ZM, din Deva) și/sau cu cea de reporter la două cunoscute ziare din judeţul Hunedoara (Acţiunea HD şi Hunedoreanul), perioadă în care îi apar primele două volume personale, cu subiecte din domeniul naturist și ezoteric. Din anul 2004 se stabilește în străinătate, întrerupându-și orice legătură cu literatura. Repatriată în 2014, reîncepe să scrie, debutând în poezie cu volumul Lacrimi de suflet. Apariţii editoriale: Volume proprii: – Cartea terapeuţilor, reportaje/interviuri, Editura Vultur ZM, Deva, 2002; – Cursuri practice naturiste, Editura Vultur ZM, Deva, 2004; – Lacrimi de suflet, poeme, Editura Emma, Orăștie, 2014; – În oglinda sufletului meu, poeme, Editura Inspirescu, SatuMare, 2015; – Pasiune, poeme, Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015; – Ingenuitate, poeme, Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015; – Suflete de ceară, poeme, Editura Armonii Culturale, Adjud (Vrancea), 2016;

Biblioteca Cronopedia

– Destine, proză, Editura Armonii Culturale, Adjud (Vrancea), 2016; – Ecouri din tenebre, poeme – Editura Armonii Culturale, Adjud (Vrancea), 2018; – Urme de condei, cronică literară – Editura Armonii Culturale, Adjud (Vrancea), 2018; – La margine de curcubeu, poeme – Editura Armonii Culturale, Adjud (Vrancea), 2018. Din anul 2014 şi până în prezent (2019), apare cu poezie şi/sau proză în peste 25 de antologii colective, dintre care una bilingvă (româno-engleză) şi o alta, publicată la o editură din Germania. Colaborează, permanent sau ocazional, cu peste 70 de reviste, în format electronic şi/sau pe suport de hârtie, din ţară şi/sau străinătate.

Sub nucul din ogradă... Sub nucul din ogradă mi-am stins copilăria, Pe crengile-i bogate poveștile atârnă; Din vise încifrate s-a întrupat stafia Candorii, ce-și iţește fizionomia-i cârnă. Sub nucul din ogradă, iubirea mi-a fost teacă (De pavăza-ntomnării mi-era sau nu străină), Dar albia luminii de-atuncea este seacă, Fâșiile speranţei de-un lujer se anină. Din fiecare frunză cules-am nestemate – Secunde-mperecheate mustind a tinereţe (De mi-aș plăti de-acuma simţirile în rate, Aș strânge numai anii cu minele lor creţe.). 26

Zidirori în abstract

Sub nucul din ogradă sucombă amintirea – Suprema libertate de-a exista în cuget; Cu gânduri în orteze, mă-ndrept spre nicăirea (Din cerbul de-altădată se mai desprinde-un muget...).

Ne-am dezlegat himerele... Ne-am dezlegat himerele de noapte, Rătăcitori prin visele-mumii; Iubitul meu, să paștem mere coapte, La herghelia plină cu stafii! Ne-am dezlegat de orișice cutumă, Cu-nstrăinarea facem legământ, De sub zăpadă prinde-mă și du-mă Acolo unde pescăruși mai sunt! Ne-am cununat nădejdile în soare, Ţintind pământul – leagănul fidel (Pansaţi la stele când Lacteea doare), Aveam neantul cel din urmă ţel. Ne-am dezlegat iubirea de broboadă, De constelaţii și de armoarii, La dezbrumarea lumii stăm la coadă, Bătând cărarea dintre morţi și vii...

Biblioteca Cronopedia

Ne batem joc... Ne batem joc de clipa ce-o avem, În soarta măcinată-acut de boală, Sportivi nătângi, cu iadul în tandem, Printre ninsori mai dăm o rotocoală. Am obosit să credem în minuni Cu aripi reci pe umbre de cuvinte (Abia mai poţi din visuri să te-aduni, Să te târăști, încet, spre înainte!). E prea târziu să mai gonim prin timp, Cu o valiză plină de comete, Am importat himere din Olimp, Ni-e viitorul gri și plin de pete. E rânduit să devenim ocnași – Ascunși de gratii, rar găsim o „strungă”, La închisoarea morţii suntem (l)ași – O-ntrecere cu scorul într-o dungă...

Torent (sonet) În gol se-aruncă azi privirea mea, Ca un torent zdrobit de o cascadă Ori ca un munte în degringoladă, Pe care-un curcubeu ar acosta. 28

Zidirori în abstract

O nouă, implacabilă dovadă, Că mi-ai ucis un colţ de brumărea, Cu gerul ce-n bucăţi o sfâşia, Sfărâmă-n mine-o veche baricadă. De ce să-mi urlu patima-n poeme, Să-nduplec ploi ca să anim copaci, S-atrag din întuneric anateme, Să-ţi smulg din irişi foc atunci când taci, Să inventez o vară mai devreme, Când ne privim prin lujerii opaci?

Cade iarna... (pantúm) Cade iarna peste vie, Ca un voal de pânză gri; Sub a nopţii draperie Zboară gânduri în fâşii. Ca un voal de pânză gri, Cerul mantia-şi răstoarnă; Zboară gânduri în fâşii – Amintiri vuiesc din goarnă.

Biblioteca Cronopedia

Cerul mantia-şi răstoarnă, Peste câmpuri, peste văi; Amintiri vuiesc din goarnă, Ochii lui îmi sunt călăi. Peste câmpuri, peste văi, Urlă vântul în neştire; Ochii lui îmi sunt călăi, Uneori sunt izbăvire. Urlă vântul în neştire, Se izbeşte de uluci; Uneori sunt izbăvire, Crucile ce ţi le duci. Se izbeşte de uluci Vânt cu negura în plete; Crucile ce ţi le duci, În iubire sunt paiete. Vânt cu negura în plete Zvârle soarele-n sicriu; În iubire sunt paiete Visuri cu traseu ponciu. Zvârle soarele-n sicriu Anotimpul, fără milă; Visuri cu traseu ponciu Sunt o floare de zambilă. 30

Zidirori în abstract

Anotimpul fără milă Din tenebre s-a ivit; Sunt o floare de zambilă Buzele ce le-am iubit. (Din tenebre s-a ivit Şi în suflet îmi rescrie Buzele ce le-am iubit.) Cade iarna peste vie...

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Cornelia Diţa Data și locul nașterii: Născută în urmă cu 63 de ani în com. PĂTULELE Jud. Mehedinţi. Volume de poezii: „Picături de suflet”, „Floare de magnolie”, „Dialog cu sufletul”, „Aceeași femeie” au văzut lumina tiparului la editurile severinene DANDESS PRES și ȘTEF. Colaborează cu diferite reviste din ţară și mehedinţene. Un alt volum de poezii va apărea în primăvară în colaborare cu Editura Ștef!

Lada de zestre Din lada mumii de zestre plină ochi cu veșnicie, am pus deoparte o ie, și zâmbesc de parcă mama cu mirare mă privește! E frig în odaia mare, și ce plouă în privire... 33

Biblioteca Cronopedia

lacrima în suflet doare, în frânturi de amintire, mama-i tânără, e floare! Ce crenguţe-nflor pe ia ce mi-atinge umeri goi, din priviri se preling ploi, ce sfidează veșnicia...! Ladă veche hai de-mi spune, ce s-a întâmplat cu noi... ?

Românii mei... Ninge astăzi peste România, De ziua Ei, ce tristă-i bucuria, Ce-ar trebui să strălucească în priviri...! Românii mei plecat-au slugi, Lăsând în urmă amintiri! Copiii lăsaţi în urmă, Se simt ai nimănui, Doar întrebări fără răspuns, Cui să le pui? De ce s-au dus...? Din ţara mea, plecat-au mulţi în pribegie, Au luat cu ei speranţa și o inimă pustie, Le plânge dorul pe perina străină, 34

Zidirori în abstract

Neștiind de-or mai putea să vină...! Din ţara mea frumoasă, Plecat-au suflete pribege, Au luat cu ele o poză de pe masă, știind că-n ţară aici acasă, de-o vreme, nepăsarea-i REGE...!

Pârtieee! Strigam mocnit, acuș, acuș...! Ce larmă și ce voie bună! Măritul soare stă s-apună, Eu, mă strecor la săniuș! Pe vechea sanie de lemn, Imaginari căluţi îndemn, Și fug cum timpul însuși a fugit, Copilăria mea m-a părăsit...! Cine mă strigă? Am visat...! De sania de lemn nu am uitat, Nici de bocancii rupţi ce-i târâiam O iarnă întreagă când pârtieee strigam...! Și m-am trezit...! Atunci, ce-am auzit? Bătuse la fereastra mea copilăria, Măcar în vis mi-e mare bucuria, C-a fost la săniuș copilul adormit...! 35

Biblioteca Cronopedia

De sărbători Ce faci copile, iar nu vii de sărbători? Te-am așteptat de atâtea ori...! Mergeam pe drum și mă uitam în spate, Știam că sufletul și pașii ţi-s departe...! Drumul spre casă o fi înţelenit, Poate de aceea nu ai mai venit! De-aș fi putut, făceam eu pârtie spre tine, Doar să mă bucur când copilu-mi vine...! O fi frumos acolo unde acuma stai, Dar nu-ţi uita copile colţul tău de Rai! Se apropie încet Crăciunul, Se-ntorc copiii acasă câte unul... Poate găsesc în cui o lampă stinsă, Sau poarta de o vreme-nchisă, Un „Te iubesc” pe-un bileţel pe masă, Întoarce-te copil iubit acasă!

Te întrebam Dincolo de nori, sunt scrise poezii? Cerul ca o pătură albastră 36

Zidirori în abstract

până unde ţine? Naivă, căutam răspuns în ochii-ţi cafenii, Că numai tu orice întrebare știi, „Ce copil ești!” și cerul și infernul e în tine!” Te întrebam... De unde pleacă vântul? Unde ajunge atunci când obosește? Zâmbeai, mă mângâiai și îmi sorbeai cuvântul... – „Nu e statornic, doar suflă rece, nu iubește!” Târziu, te-am întrebat de ce îmbătrânim, de ce ca iarba ne-am transformat în fân? Dar n-ai răspuns... doar inima ţi-o auzeam în sân, parcă-mi vorbea... „E important că încă ne iubim...!”

Iernile de altădată Uitasem să îi dau bineţe, strângeam fularul peste umeri pus, eram captivă în propria-mi tristeţe, pentru o clipă, o vorbă nu am spus...! 37

Biblioteca Cronopedia

O lacrimă de ger se strecura ușor între fular și obrazul îngheţat, gândeam... of, Doamne, cât îmi e de dor de iernile de altădată! Zi bună, om cu suflet bun, am bâjguit în gându-mi îngheţat, și-mi număr pașii pe neaua de pe drum, trist călător în timpul de altădată! Mi-se întâmplă des să mă-nsoţească amintiri, să mă transpun în ele, copil nevinovat, să simt aevea în sufletu-mi trăiri, pe care am crezut că le-am uitat... Vom mai răzbi o iarnă cum multe au trecut, nu vom mai fi vreodată cei de ieri, va șterge timpul tot ce odată a durut, refugiindu-ne în calde primăveri!

Zidirori în abstract

Costache Năstase Locul și data nașterii: 5 ianuarie 1949 în comuna Călieni, judeţul Vrancea. Profesie: A urmat cariera militară trecând prin toate gradele militare de la elev intr-un liceu militar până la gradul de colonel inclusiv. Este absolvent al Academiei Militare, în prezent, pensionar, locuieste în București. Apariţii editoriale:A debutat cu poezie în ziarul Milcovul din Focşani în anul 1977. A publicat 11 volume de autor cu poezii, precum și în antologii colective, reviste literare, alte publicaţii. Este membru al Uniunii Scriitorilor de Limba Română.

Flori de gând Un gând frumos e ca o floare Care ne-ncântă prin culori, Parfum, petale lucitoare Pline de rouă deseori. Parfumul gândurilor noastre Împrăștiate în eter 39

Biblioteca Cronopedia

Fac zările și mai albastre Când orice gând e-un giuvaer. Gânduri frumoase în buchete Puse în rânduri, cizelate Pot fi capitole complete Într-o viitoare carte. În care cel ce-o va citi Încrezător și cu speranţă Să poată descoperi Trăiri din propria sa viaţă. Și în condiţii prielnice De căldură și lumină Din gândurile trainice Poate apare o grădină.

Destin Chiar de la propriul meu destin Care-mi călăuzește viaţa Eu tot m-am abătut puţin Pentru-a ieși în calea ta. Știam că vei veni pe lume Chiar pentru asta m-am născut Să te aștept în staţiune Și să-ţi urez sejur plăcut. Din propria mea veșnicie Cu muţumiri dacă primești Jumătate-ţi ofer ţie 40

Zidirori în abstract

Că tu vei ști s-o folosești. Știu că vei sta numai o viaţă Dar și de stai numai o zi În noaptea neagră și în ceaţă Sufletu-mi vei încălzi. În timpul care-i infinit, Când două suflete s-ating, Destinul este împlinit Căci zeii binelui înving.

Tristeţea florilor Constatăm că nicio floare Nu suportă-n preajma sa Alta mai strălucitoare, Mai atractivă decât ea. Prin formă, culori, parfum, Bijuterii ale naturii, Florile vor cum-necum Să atragă fluturii. Competiţia e dură, Dusă fără pauză, Impusă chiar de natură Pentru-o dreaptă cauză: De a fi polenizate Să-ndeplinească rolul sfânt Și să ducă mai departe Specia lor pe pământ. 41

Biblioteca Cronopedia

După intrarea în noapte Și așteptând ziua cea nouă, Florile nevizitate Plâng cu lacrimi reci de rouă.

Interpret Sunt translatorul unor îngeri Care-mi șoptesc la ureche Cuvinte potrivite, ziceri Din înţelepciunea veche. Eu le aranjez în versuri Ca să ajungă mai ușor Și cu depline înţelesuri La îndemâna tuturor. Vreau să transmit cât mai fidel Mesaje care spun ceva Precum bătrânul menestrel Cântând iubirea altcuiva. Primesc, verific și redau Vorbe de mare importanţă, Sunt pentru cei care sperau, Cutia lor de rezonanţă. Sunt purtătorul de cuvânt Dar și un filtru totodată Dorind să cadă pe pământ Doar ploaia bună și curată.

Zidirori în abstract

Rugă de copil Părinţii mei au dus-o greu, Au îndurat chiar foame, sete, Da-n casă au avut mereu Sfânta icoană pe perete. Era speranţă și lumină, Mă închinam sfios la ea Sperând că pronia divină Să se reverse-asupra mea. Și nu ceream mult de la Domnul, Nu voiam aur, cocoșei, Ci doar să-mi ocrotească somnul Și-un pic mai bine pentru-ai mei. E bine să crezi în ceva, Să ai niște repere-n viaţă Pe care să te poţi baza Că-ţi dau încredere, speranţă. Puterea gândului e mare Și altoită cu credinţa Chiar dacă uneori nu pare Te poate-n viaţă înalţa.

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Dorel Sîrbu Apariţii editoriale: – Volumul de poezie „Rondeluri şi alte poezii”– Editura ETNOUS, Braşov, 2015 – Volumul de catrene satirice şi epigrame – „Înţepături amestecate”– Editura STUDIS, Iaşi, 2017 – Volumul de poezie – „Rondeluri 100+1”– Editura STUDIS, Iaşi, 2017 – Volumul de poezie – „Cărticica mea”– Editura STUDIS, Iaşi, 2018 – Volumul de poezie – „Serioase... şi nu prea”– Editura STUDIS, Iaşi, 2018 – Antologia „Contraste Culturale”– 2017 – Antologia „Constelatii dunărene”– 2018 – Antologia „Eminesciana”– 2017 – Antologia „Superlative relative” a revistei; Anotimpurile expresiei ideii’ Onești-Bacău – 2018 – Antologia „Marea Unire Culturală”– 2018 – Recenzie volum„Înţepături amestecate” – „Revista Valahia” – Epigrame, colaborare – „Revista Valahia” 2018 – Epigrame, poezii, eseu, în revista „Contraste Culturale” 20162017 – Poezii în revista „Eminesciana”– 2018 45

Biblioteca Cronopedia

– Poezii în revista „Expresia ideii”– 2018 – Poezii, medallion, în revista Independenţa Română”– 2018 – Redactor, Poezii, eseu în revista „Clubul artelor Giurgiu XXI”– 2018 – Poezii în revista online „Ecreator”– 2017 – Poezii în revista online „Parnas XXI”– 2017

Vorbe Atunci când Vorbeşti tăcând Eu tot mai mult Cu ochii te-ascult. Când stai mergând Precum un gând Eu te urmez, Eşti al meu crez. Mă tot ascund De dor iubind, Iubesc ce-a fost, Ştiu, fără rost.

Două lacrimi... În penultima lacrimă Mi-am văzut viaţa Cu tristeţi şi bucurii. 46

Zidirori în abstract

În ultima lacrimă Mi-am văzut prima şi ultima clipă, Cine am fost, cine sunt. După ultima lacrimă Am să văd viitorul, Cine voi fi...

Consult În ochiul stâng Văd o inimă încinsă Care se stinge Sfârâind în apa mării Într-un apus de soare. În ochiul drept Văd altă inimă încinsă Care se topeşte Prelingându-se încet În nisipul fierbinte. În pieptul meu O inimă simplă Bate ritmic Ca un pendul Între ochiul stâng şi cel drept. Ce se întâmplă doctore? 47

Biblioteca Cronopedia

F e m e ia Femeia, motiv de dezbinare Şi de împăcare. Femeia, motiv de ură Şi de adorare. Femeia, motiv de viaţă Şi de moarte. Femeia, motiv de mamă Şi de tată. Femeia, motiv de motiv Şi existenţial motiv.

Pe genunchii poeziei „Pe genunchii poeziei” Aş mai zăbovi niţel Chiar cu riscul nebuniei Să devin un infidel... Vreau să fiu un aluat Maleabil, chiar de lut, Să fiu de Eve frământat Şi să învii când le sărut. Printre metafore uitate Şi smocuri fine de otavă 48

Zidirori în abstract

M-ai zgâriat adânc pe spate Cu gelozie şi otravă. Nu voi muri doar din atât, Un ţel mă mai animă, Mai vreau timpul să-l ascult, Mai am de scris o rimă. Pe genunchii poeziei Aş mai zăbovi niţel Chiar cu riscul nebuniei Să devin un infidel...

Mu z a Muza îmi trimite stoluri de idei Care mai de care mai şturlubatice. Se zbenguiesc în jurul meu Până când Câteodată Prind vreuna Ce se zbate aprig să scape. O ţin strâns, Mă zbat şi eu odată cu ea Până intrăm în rezonanţă Şi zbaterea Începe să se condenseze, Să se cristalizeze 49

Biblioteca Cronopedia

Şi să se prelingă În cuvinte Pe coala alba.

Doar vorbe Zbor prin pământ, Mă îngrop în vânt, M-am udat în soare, M-am uscat în mare. Fără picioare alerg, Amintiri îmi şterg, Triste bucurii, Cuminţi nebunii. Te iubesc urând, Gândesc fără vreun gând, Cred în ceva profund Şi-n mine m-ascund.

A t r ăi Când simţi câteodată Că timpul nu-ţi ajunge, Că printre degete se scurge Se poate întâmpla Să uiţi 50

Zidirori în abstract

Să mai trăieşti. Încearcă atunci Să te opreşti o clipă, Repaus total, Şi dilatează clipa Până te plictiseşti... Apoi treci la următoarea clipă Şi procedează la fel. Vei simţi La un moment dat Că începi din nou să trăieşti Nu doar să alergi prin viaţă Către capătul ei... Trăieşte!

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Dumitru Ichim Data nașterii: 14 august 1944, comuna Dărmăneşti, judeţul Bacău. Profesie: Poet, eseist şi prozator. Conduce emisiunea bilunară de cultură şi spiritualitate românească Romanian Kaleidoscope, face parte din Colegiul redacţional al Cuvântului românesc (Hamilton, Ontario, Canada), unde publică eseuri de teologie şi filosofie, poezii şi cronici literare. Apariţii editoriale: colaborat la Amfiteatru, Gazeta literară, Luceafărul, Studii teologice, Telegraful român, Vatra (Germania), Revista Scriitorilor Români (Germania), Comuniunea românească (Statele Unite), Drum (Statele Unite), Solia (Statele Unite), Luceafărul (Canada) etc. Editează revista literară Orpheus (din 1988), buletinul parohial Rădăcini şi colecţia Vestitorul român canadian (Romanian Canadian Herald). OPERA: De unde începe omul, versuri, Bucureşti, 1970; Sub umbra Sfinxului, Kitchener, Ontario, Canada, 1975 (în colaborare cu Petru Rezuş); Valea nisipului de aur, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Urmele, poeme haiku, Kitchener, Ontario, Canada, 1977; Constantin Brâncoveanu, poem istoric, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Melcul, şase scene în versuri, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian Canadian Herald, 1981; Agape, versuri şi proză, Kitchener, Ontario, Canada, Romanian 53

Biblioteca Cronopedia

Canadian Herald, 1982 (în colaborare cu Nicolae Novac şi Florica Baţu; secţiunea semnată de Dumitru Ichim se intitulează: Planeta Ichthys); Biserică şi religie la români, Hamilton, Ontario, Canada, Cuvântul românesc, 1985 (în colaborare cu Horia Samatu); Dar în silaba Luminii plângeam orfan şi greier, poeme tanka, München, Revista Scriitorilor Români, 1987; Apariţiile Maicii Domnului la Medjugorje, Kitchener, Ontario, Canada, Rădăcini, 1989; Fântâna luminii. 100 plus poeme haiku, Bucureşti, Editura Apollo, 1993; Pasărea cu şapte aripi, poeme tanka, Bucureşti, Editura Apollo, 1993.Poem imaginar dramatic în cinci tablouri, Cluj-Napoca, 2003.Floarea fântânilor pierdute, versuri, Vancouver, Canada 2003; Adânc pe adânc, sacerdoţiu liric, antologie realizată de Ioan Petraş, Ed. Brumar, Timişoara, 2006; (autorul are o secţiune); Psaltirea apocrifă a dreptului Iov, Ed. Eikon, Cluj, 2012; Heshtjet e Pafejuara (Nelogoditele tăceri), ediţie bilingvă româno-albaneză, traducere Baku Ymeri, Editura Rozafa, Prishtine” 2013; Le solitudine della pietra (Singurătăţile pietrei), Ediţie bilingvă româno-italiană, traducere Maria Niculescu, Editura Ginta Latină, Bucureşti, 2013; Den Vita Tiden (Timp alb), ediţie bilingvă româno-suedeză, traducere Dorina Brânduşa Landen, Editura Hans Erik Forlag, Skarblacka, 2013; The ideogram of my Soul (Ideograma sufletului meu), ediţie româno-engleză, traducere Muguraş Maria Petrescu, Ed. Gracious Light, New York, 2013; Apa morţilor, prefaţă Valeriu Anania, Ed. Eikon, Cluj, 2013; Grădina Reginei Izvana, poeme de dragoste, Editura Cuvântul, Chişinău, 2014; Half of Ring above the Ocean (Jumătate de inel deasupra oceanului), ediţie bilingvă, traducere Muguraş Maria Petrescu, Editura Destine literare, Ottawa, 2014; Sarp ele de aramă, prefaţa Nazaria Buga, Editura Sfântul Gheorghe-Vechi, Bucureşti, 2014; Antologia Duke vallëzuar nëpër fjalë (Valsand printre cuvinte, Antologie poetică), Editura Albanezul, Bucuresti 2015, ANTHOLOGY OF ROMANIAN VERSE, ediţia americană, de Daniel Ionita with Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews,Publisher: Change2improve Pty Ltd (August 18, 2016) 54

Zidirori în abstract

Psalmul iubirii nebune Să-ngenunchezi la cedri, să vezi în prund – safire, În trepte doar urcușul și-n ce-ai pierdut – tărâmul... Să nu aduci Iubirii nedreapta înjosire C-ai ști pe unde iarna ţi-a înflorit salcâmul. Trăsură nebuniei, cu pescăruși în hamuri, Dă foc la răsărituri mânându-le pe creste. Ce-ţi pasă, violetul că-ţi flaută prin ramuri, Când marea te răsfaţă-n festinuri de tempeste. Ne-au invadat lumina și neamul de chitare, Nu-i prăbușirea cântec? Beţi vinu'-n gust de a-ii! Ce mai contează timpul pentru-mbătatul soare, Când inimile noastre îi galopează caii! Râzând îmi sari în braţe: Ne caută,-i la ușă! – Zi-i: Moarteo, mai așteaptă, până vom fi cenușă!

Psalm de luminare a lemnului „Se luminează lemnul sub daltă și gealăuri”, Așa-mi mustra Teslarul întregu-mi trup nemernic. De slab te lași Iubirii, atunci îi ești puternic. Au fluierul dă cântec din cioturi, sau din găuri?

Biblioteca Cronopedia

Sămânţa-i rege florii, cocon de rămășaguri. Petala, ca aripă, e doar răscumpărare Spre zborul ce dă fructei gust acrișor de soare, Iar cifrei opt sigiliul poienilor din faguri. Că n-a gândit ca omul, vreun crin, la patru scânduri! Adânca-nţelepciune-i când de frumos ţi-e frică. Nu încruntând sprânceana ești cuib de rândunică, Sărutul din lumină se-nfruptă, nu din gânduri. Iubirii, tâlc de flutur, din oglindiri cunoaște-i! Altfel, ce toarce gândul e doar mătasea broaștei.

Psalm cu cârlionţi de aur Comoara îngropată, nălucă strălucirii, Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins! Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii Cu cârlionţi de aur și roș sigiliu, stins? Risipi de frumuseţe, cum amăgiși Iubire, Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar? Pe-altoiul veșniciei, trup vrut-ai, mănăstire, Argila să întreacă în cântec pe Olar. Spun cărţile bătrâne, Numele-Spart se-arată În vis, ţesut din raza Iubirii-n heruvim, Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată, N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim. 56

Zidirori în abstract

Chiar iadul făr' Iubire ar fi lipsit de straie, De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie?

Psalm la modul gramatical al iubindului Măsură a Iubirii? Cum să măsori tristeţii Junghierea de lumină, când perla se răzbună? Măsură are moartea din calculul lopeţii, Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună Când inima îi cere veciei moștenirea, Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape, Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea, Cu rai și iad alături, vecini în strop de pleoape. Când bei din nemurire, crezi, timp că-ţi mai rămâne, Vreun ciob de strălucire, spre tânga cea năroadă? Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine Secunda care-nșfacă dumnezeirea-n pradă. Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul, Schimbând infinitivul, cu-alt infinit – iubindu-l.

Psalmul iubirii spre iubire Fărădelege minţii, scandal de-a axioma, Război cu silogismul – când inima te-mpsalmă! E vin care mai poartă din Dumnezeu aroma Din prima-mbrăţișare-a frământului din palmă. 57

Biblioteca Cronopedia

Mormântu-i gol seminţei, vrei tu a-i cerne floarea? De ţi-ar fi-n aur frâul, poţi tu-nhăma simunul? Cum vrei să scrii pe hartă fără de ţărmuri marea, Și-n limbi de mult timp moarte fiorul și lăstunul? N-a mers la școală focul, dar el citește lemnul, Neînţeleasă-i gloatei solara lui sanscrită. În cercuri semnătura, inelului e semnul, Că și-n copac Iubirea, ca-n templu-a fost slăvită. Eli, Eli... cum oare? – Taci, minte, ispitirii, Că n-ai fost tu pe cruce, ci inima Iubirii.

Psalmul despre sancta simplicitas Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul, În freamăt să vezi vântul, și-n murmur doar cascadă, De nu-ţi dă osebire belciugul și inelul, De ce-aș vorbi de vultur la gloata din ogradă? Fac dragoste, spun unii, ca și cum zici fac treabă! O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii... Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă Vânzând din moștenirea ce ne-o lăsară crinii!

Zidirori în abstract

Nevindecatei lepre, mai poţi spera-n miracol, Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia, Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol, N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia! De ce-ai lua în seamă prea gureșele ţaţe? La tine n-or s-ajungă, că eu te ţin în braţe.

Psalmul presusului luminii Nu faci din zi o straiţă în care strângi nădufuri, Când ai din calendare roș ghiocel pe ramuri. Nu-mbraci din struguri imnul în gioarsă de burdufuri; Vin nou – numa'-n cimpoiul din pielea pentru hamuri! Păduri de sărbătoare, mi-s braţelor prierul, Cum n-am fost niciodată atât de primăvară, Simţind cum pentru cântec se-ngustă-n veacuri cerul, De parcă-s fiat-lux-ul zburdându-Ţi prima oară. Cântaţi cu mine păsări, munţi, prund și-etceterale, Liban sfinţit de cedri, ce-ndrăgostiţi slăvimu-l! Din toate strigi, Iubire! Din ţărmurile Tale Rămas-au numai strune, să cânte Heruvimul. Cât ne-a surprins de bine zugravul din Sixtină, Unu-arătând la altul presusul de lumină!

Biblioteca Cronopedia

Psalmul de iubire cu ură Cum te urăsc Iubire, când te iubesc cu ură, Ca foc ce-n foc se arde, nemistuirii strungă! Devii tot mai oglindă, chiar blestemare pură – Din iad să-ţi bei răcoarea, și iadul să n-ajungă. Principiu-acelor vase ce-și zic comunicante, Mă-ntreb dacă și Ţie cumva nu Ţi s-aplică; Otrava geloziei mi-o schimbi în diamante Cu-adânca limpezime când fluierul urzică. Iubind, îmi sunt vânatul și tot eu vânătorul. De ce-ai făcut din vorbă pervers scrin de Pandoră, Și nu mi-ai spus că-n lutul din palmă Ţi-ai pus dorul De-a-ngenunchea, ca omul, sub umbră și sub oră? Iar dacă-acel principiu a fost și cu-ntrupatul, Nu-i drept ca geloziei să-i împărţim păcatul?

Psalm de zidire a focului Suflarea e din suflet, când sufli-n lumânare, Dar șoapta-i mai înaltă, că-i suflet de cuvânt. Cu fiecare frunză cerșesc o sărutare, Că-mi înfloresc salcâmii din lut și duhul sfânt.

Zidirori în abstract

M-auzi când bat? Deschide! E-al inimii bătutul. Cu fiecare zvâcnet, Iubirii-s și mai rob. Tot ce ating – e cântec! Blestem mi-a fost sărutul, Ca-n fiecare scoică să fiu bisectul rod! Pădurile cu-adâncul, până-n hemoglobină, Mă-nfreamătă spre Tine, și-s iad, și-s acatist! Pe unde-apune prundul, învie o grădină Cu tânăra-i lumină dansând pe ametist. Cum să întreb ca alţii că, unde-ai fi Iubire, Când pe altar de lotus mi-ești jertfă și zidire?

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Elena Agiu-Neacşu Data și locul naşterii: Com. Cetate, Jud. Dolj Domiciliu actual: Rm. Vâlcea Ocupaţia: profesor Colaborări în periodice: Orizont, Evenimentul, Cronica Vâlceană, Jurnalul de Vâlcea, Monitorul de Vâlcea, Povestea vorbei, Memoria slovelor, Anton Pann (Rm. Valcea), Revista română de versuri şi proză (Bucureşti), Poştaşul (Slatina),), Scurt circuit oltean (Slatina), Constelatii Diamantine (Craiova), Pietrele Doamnei (Domnesti-Arges), Mirajul Oltului (Călimănesti), Amurg Sentimental (Bucureşti), Viaţa de pretutindeni (Arad), Confluenţe literare (on-line), Zeit (Brăila) – poezii, haikuuri, epigrame, eseuri, schiţe, teatru Volume publicate: – „Patrioţi... de trei parale”, poezii, Ed. Carmirel, Râmnicu Vâlcea, 1998 – „O viaţă pentru o idee. Infinitul din palmă”, proză, coautor Laura Vega-Marcu, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2010 – „Despre ce vorbim aici?”, teatru, Ed. Mircea cel Bătrân, Olăneşti, 2016 Antologii: – „Drumurile Crucii”, Ed. Amurg Sentimental, colecţia Cum grano salis, Bucureşti, 1999, recenzie a volumului Patrioţi... de trei parale (1998), semnată de poeta Adina Enăchescu

Biblioteca Cronopedia

– Constantin Toni Dârţu, „Personalităţi române şi faptele lor – 1950-2000”, Ed. Pan Europe, Iaşi, 2003 – Petre Petria, Cristina Tănăsoiu, „Vâlcea-Oameni de Ştiinţă, Cultură şi Artă”, Ed.Conphys, Rm. Vâlcea, 2004 – „România din suflet, 90 de poeţi celebrează 90 de ani de la Marea Unire”, Ed. Boldaş, Constanta, 2008 – „Sub constelaţia lirei „(Antologie de poezie patriotică), Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucuresti, 2010 – „Vara visurilor mele”, Ed. Amurg Sentimental, Bucureşti, 2010 – „Volum omagial. 75 de ani de la naşterea cărturarului vâlcean Costea Marinoiu”, Ed. Petrescu, Râmnicu Vâlcea, 2012 – „Haiku. Antologie Internaţională, Ed. Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2013 – „Personalităţi vâlcene. In memoriam Petre Petria (1934-2013)”, Editura „Rotipo”, Iaşi, 2014 – Mama Lirică, Editura MJM, Craiova, 2014 – Antologia Paradoxistică Nr. 13, Editura Ferestre, Oradea, 2015 – Popasuri scriitoriceşti pe Olt şi pe Olteţ, Vol. II, Editura Ferestre, Oradea, 2016 – Atlasul cu diezi, Antologia „Insemne Culturale”, Ed. Armonii Culturale, 2017 – Antologia Societăţii Culturale Antonn Pann, Ed. Hofmann, Caracal, 2018 Volume în curs de apariţie: „Scurt popas în lumea... medicală” (tablete satirico-umoristice), „Epigrame”.

Zidirori în abstract

Toni ar fi băiat bun... Toni ar fi băiat bun, Are însă un nărav, Întruna mi se trozneşte, Iar a doua zi, chirnav, Agale coboară-n beci Să-şi aducă murătură, Şi cum totu-n jur se-nvârte, O dă iar pe... băutură; Uitând pentru ce-a venit, Ia un ţoi de vişinată, Deh, fuse mai la-ndemână, Îl şi dă pe gât îndată; Şi-afumat şi-aşa năuc, Umblă chiaun ziua-ntreagă, În zadar îşi pune-ambâţ, Două în tei nici că leagă; Uneori se mai trezeşte, Da-l ia la refec nevastă, Încât uneori îşi zice: «În cas’ mi-am luat năpastă, Acum de-aş fi singurel, Mi-aş putea face de cap, Nime nu m-ar docăni, Cum să fac de ea să scap?» Şi tot astfel bombănind, 65

Biblioteca Cronopedia

Goli ţoiuri nouă’j’nouă Şi-nghiţind în sec venin, De-o vreme-i ninge şi-i plouă, Căci are burta carabă Şi-şi repetă: „Nu-i a bună, Ce nechibzuit am fost, Să cânt năravului strună!” Ba mai spune şi-o mătuşă Rea de gură că-mbrăcat, Pe-ntuneric bâjbâind Adesea dormea sub pat; Aşadar, nu-i de mirare Că-n cele din urmă, drept, Toni-al nostru, bun băiat, A pus mâinile pe piept.

EPIGRAME

Unuia peste măsură de orgolios Dintre toţi se crede as, Critica nu o suportă, De-ndrăzneşti să-i tai din nas, Îi plesneşte o... aortă!

Zidirori în abstract

Ipocrizie Pentr-o burtă de sarmale, Chiar în spirit creştinesc, Mulţi înalţă osanale, ... Puţini se călugăresc!

Realitate contemporană Sfântă ne era pădurea, Multe-ntre timp s-au schimbat, Astăzi regină-i securea, Iar gaterul... împărat.

Convingere de necontestat Parlamentul – o clădire bizară, Nutresc convingerea că-mpărtășiţi ideea, Parlamentarii dorm aici ca-n gară, Iar când deschid gura-i lovește... diareea!

Atitudine reprobabilă Nu mai aștepta, mătușă, Nu-ţi va da pomană stat, Având doar mâini de luat, Îţi trântește-n în nas... o ușă!

Biblioteca Cronopedia

Unor doctoriţe de azi Doctoriţe, după lege, Au salarii motivante, Că muncesc, s-ar înţelege, ... Dar sunt numai figurante!

Scoruşe (schiţă) Abia ce ajunsese la cumnata ei, care suferea de tuberculoză şi stătea cu tubul de oxigen lângă pat, că Emiliei îi sună telefonul. Politicoasă, Dorina o lăsă în hol singură pentru a putea vorbi nestingherită şi intră în dormitor. – Alo! Bună! Nu, nu sunt acasă. Ei, unde? În oraş! Cum? La o cumnată! Poftim? Te sun când plec de la ea, că stă la zece minute de piaţă. Se îndreptă spre camera Dorinei şi dându-i bananele aduse, îi zise vădit nervoasă: – Nu te supăra, Dorino, dar trebuie să plec!



SCORÚȘĂ, scorușe, s. f. Fructul comestibil al scorușului (sau al scorușului de munte). – Din bg. skoruša. 68

Zidirori în abstract

Cumnata ei, care între timp se aşezase în pat şi se acoperise cu o pătură, zise cu regret: – Bine, dar abia ai ajuns! – Asta e! Mai trec zilele astea pe la tine. – Cum vrei, fata mamii! Emilia ieşi din cameră în grabă urmată de cumnată-sa şi tresări când văzu lumânările aprinse din holul de la intrare, dar nu zise nimic. O surprinse că nu le văzuse la sosire şi abia acum realiză că şi în dormitor erau câteva pe noptieră. Un fior rece o trecu pe şira spinării şi coborî iute scările Ajunse în stradă, iar când se apropie de piaţă, scoase telefonul din geantă şi sună: – Alo! Unde ziceai că eşti? Lângă florărie? Bine! În câteva minute ajunse la florăria de la intrarea în piaţă, aşteptă, se uită în sus şi în jos şi văzând că nu-şi găseşte amicul, îl sună continuând să meargă, dar nu merse mult că-l şi văzu ieşind din piaţă cu telefonul la ureche. – Te-am văzut, zise ea, închizând telefonul şi îi făcu semn cu mâna în momentul în care se întorsese cu faţa spre ea. – Hai, măi Emilia, că m-ai speriat! Credeam că mă păcăleşti! – Sssst! N-ai crezut nimic! îi puse ea mâna pe buze. – Mă rog, fie cum vrei! 69

Biblioteca Cronopedia

– No, de ce m-ai chemat? – Ardeleanca mea! – Hm! Eu-ardeleancă? Olteancă aprigă, vrei să spui! – Scuze! Nu ai venit din Timişoara, că aşa am înţeles? – Oi fi venit! Şi, mă rog, ce-ţi pasă de unde am venit? – Bine, dar eu te iubesc! – Iar începi? – Păi, dacă-mi placi? – Ioane... – Da, Ion mă cheamă, doar am făcut cunoştinţă... Dar Emilia continuă citatul din Creangă: „... dragi ţi-s fetele? Dragi! Dar tu lor? Şi ele mie!” Aşa şi cu tine acuma. Lovi-s-ar nu s-ar lovi! – Nu înţeleg! – Tot un drac. Spune-mi de ce m-ai chemat? Ce este aşa de urgent? Pierzându-se în ochii ei, Ion exclamă din tot sufletul: – Da... – Ce da? – Scoruşe! – Ce-s alea? 70

Zidirori în abstract

– Ei, ce-s? Să nu-mi spui că n-ai auzit de ele? – De auzit oi fi auzit, e drept, da’ nu le-am văzut la culoare! – Hai să intrăm în piaţă, şi le vezi îndată! – Fie! – Poftim? – Cum vrei! Unde sunt, că mă grăbesc? – Păi aici, lângă florărie. Ion deschise uşa pieţei şi o lăsă pe ea să intre întâi, apoi o conduse în partea dreaptă, unde se afla o tarabă cu fructe fel de fel. – Uite, astea sunt! De la domnul cumpăr şi miere de 15 ani, cum ţi-am spus. Scoruşe am mâncat prima dată pe Cozia. – Şi ce-i cu asta? – Emi! – Ţi-am spus să nu-mi mai zici Emi! – Dar cum? Spune-mi tu cum! Îţi voi spune cum vrei, oricum! – Mă rog... zise Emilia, apoi se adresă vânzătorului: – Daţi-mi o scoruşă, să văd cum este! – Sunt foarte bune, da’ numai cele care par stricate sunt dulci, îi explică Ion. Vânzătorul, vădit surprins de aprecierea medicului, căci Ion practicase medicina, zise: 71

Biblioteca Cronopedia

– Eu nici nu le-aş fi adus la piaţă. Nevastămea zise să fac o-ncercare! Frumos! Încercare pe buzunarul meu, gândi Emilia, dar nu scoase grai. – Păi vedeţi!? Nici nu ştiţi cât de bune sunt pentru organism, zise Ion. Şi în special astea care par stricate sunt cele mai bune. Daţi-mi una! Aşa! Aceea coaptă! Foarte bine! O luă, o spălă la robinetul cel mai apropiat şi i-o puse Emiliei pe limbă. Aceasta o mestecă, o înghiţi şi confirmă că într-adevăr este dulce. Aşadar, Ion îl rugă pe vânzător să-i aleagă din cele coapte. Fiindu-i client vechi, acesta se conformă. – Dar sunt zdrobite, zise Elena. – Dacă-ţi spun, astea sunt cele mai bune! Doar ai mâncat... Luă apoi o scoruşă necoaptă, o spălă la acelaşi robinet şi i-o aduse: – Poftim! Guriţa mare! Aşa! Emilia văzu că este cam acrişoară, dar se gândi că mixate, amestecate cu cele coapte şi cu puţină miere vor fi numai bune. Nerăbdător, Ion o întrebă: – Cum este? – Să zicem că merge! – Aşadar, îţi place! Cumperi un Kg? 72

Zidirori în abstract

– Da! – Ce mă bucur că ne-am întâlnit! – Poftim? – Scuze, ai dreptate, suntem în public. Se adresă apoi vânzătorului: – Cântăriţi-i, vă rog, un Kg! Vânzătorul le cântări, Emilia plăti, iar apoi ieşiră din piaţă. – Apropo, zise el, ştii că sâmbătă şi duminică e Ziua recoltei? – Am avut impresia că a fost săptămâna trecută. – Şi eu la fel, dar am venit în scuar, era un specatacol, dar n-avea legătură cu Ziua Recoltei. – Păi nu e la început de octombrie? – Ba da, zise Ion, dar întâi a picat luni. – Ai dreptate. Acum îmi dau seama. Da’ totuşi, a fost ceva, că am auzit muzica din bucătărie. Dacă stau aci, la doi paşi... – Da, muzică, antren, voie bună, ca în fiecare week-end. Tu n-ai ieşit? – Ba da, dar nu am venit în centru. În acest timp, mergând, la un moment dat intrară în gangul ce dădea spre scuar, iar el exclamă emoţionat: – Cum de nu ne-am cunoscut noi în tinereţe? Doamne, şi ai fost tot timpul peste drum de mine! 73

Biblioteca Cronopedia

Chiar, am văzut o fată cam de doisprezece ani pe balcon la tine într-o rochie cu bretele astă-vară. – Ce fată? Fata mea e în America. – Şi totuşi, am văzut-o. – N-ai altă treabă decât să te uiţi la balcoanele oamenilor? Ia’ stai! Acum îmi dau seama! Eu am o rochie bleu cu bretele. – Da, da! Înseamnă că tu ai fost. Aprins la faţă şi înflăcărat, amicul începu să recite ca un adolescent: „La geamul tău ce strălucea,/Priveam atât de des,/O lume toatănţelegea,/Tu nu m-ai înţeles...” – Iar începi? – Păi dacă-mi placi! Hai, dă-mi un pupic! Numai unul! – Ne vede lumea! Vrei să apărem în presă? Ei, acuma înţeleg... Intenţionat ai luat-o prin gang. Măi, măi, măi! El o sărută pe un obraz şi vru s-o sărute şi pe celălalt, dar ea nu-i permise. – Vezi ce înseamnă să-i dai nas lui Ivan? Ţi se urcă pe divan. – Dacă te iubesc! – Nu am stabilit o dată că am prieten? – Uite, ce părere ai? Mergem la vară în Deltă? Îl cunosc pe Ivan Paţaikin! Iau şi caiacul. Ai

Zidirori în abstract

zis că şi băiatul tău are acest hobby. Poate mergem împreună... – Şi ce-are a face? Doar n-ai vrea să mă urc şi eu în caiac? Nu mai am 20 de ani, să fim serioşi! – Da’ tu arăţi ca o adolescentă, şi te iubesc aşa de mult! Fără a se gândi la semnificaţia versurilor, Emilia îi răspunse mecanic: „Ale tale doruri toate/Numai eu ştiu să le-ascult!” – Vezi că rezonezi cu mine? – Nu te-ai prins? – Nu. – Atunci, las-o baltă! – Mă rog, zise el, hai să ne aşezăm pe o bancă! Numai dacă vrei şi tu, desigur, completă el, ca un gentilom ce se afla. – Facem o haltă? Ok! Deşi deranjat oarecum de acest limbaj, se prefăcu a nu-l observa şi schimbă discuţia, întrebând-o: – Da’ ţi-au plăcut scoruşele? – Văd eu acasă. – Cum aşa? răspunse contrariat. Să nu-mi spui că numai de dragul meu le-ai cumpărat?

Biblioteca Cronopedia

– Te rog! Să lăsăm lucrurile aşa cum sunt. De unde ştiu eu că nu eşti în cârdăşie cu tarabagiul ăla? Doar ziceai că ţi-e prieten. – Da’ cum mi-aş permite să te păcălesc tocmai pe tine, când îmi eşti atât de dragă? Asta-i bună! Hai că m-ai dat gata! – Ne auzim la telefon, schimbă ea discuţia. – Mai bine. Măi, da’ ştii ce rău îmi pare că nu am vorbit mai demult cu tine! Chiar, cât timp este de când s-a schimbat conducerea la societate? – Nu mai reţin exact. În 2014, parcă. – Patru ani deci. Ei, cam pe-atunci am stat o dată lângă tine la o lansare de carte. Ce rău îmi pare că nu am intrat în vorbă de atunci! – Iar începi? – Dacă te iubesc. – Ce oi fi având eu aşa special, de vă bag în draci pe toţi, nu ştiu? – Cum adică, pe toţi? – Doar nu crezi că eşti primul căruia i s-au aprins călcâiele? – Aoleu! N-o fi cumva prea târziu? – Păi nu ţi-am spus? – Eu ştiu... Am crezut că ne vom înţelege cumva. – Adică? Nu pricep. – Mă poţi iubi puţin? 76

Zidirori în abstract

– O iubire platonică? Nici măcar atât, deşi... Ştii ceva? El o sorbi din ochi şi o întrerupse revenind la propunerea făcută: – Nu, serios, mergi cu mine-n Deltă? Fără caiac, poftim! – Caiac-necaiac, are importanţă? – Are, cum să n-aibă? răspunse el. Una e să te plimbi cu caiacul tău, alta e să mergi cu barca altora. – Mergi, domnule, cu caiacul dumitale unde vrei! O ţii una şi bună să vin şi eu. – Păi, spune şi tu, ce farmec are să merg de unul singur? – Aşa este. Ai dreptate! Nici eu nu pot merge nicăieri, fiindcă sunt singură. – Păi prietenul? Nu merge cu tine, că parcă ziceai că ai unul? Sau ai zis doar aşa, să îmi tai mie aripile? – Am, desigur, dar încă nu ne afişăm în public! – Aşa deci, atunci înseamnă că putem fi împreună. Doar frecventăm aceleaşi cercuri, avem aceleaşi preocupări... – Te rog! Ne vede lumea, au început să ne bârfească şi colegii de cenaclu. – Te iei după gura lumii? 77

Biblioteca Cronopedia

– Slobodă, n-o astupă nici pământu’, da’ până una-alta trăim printre oameni şi nu vreau să mă expun, ne-am înţeles? Vrând să schimbe discuţia, el îi propuse să se mute la umbră. – Umbră? Care umbră? îl întrebă Emilia. Nu vezi că au tăiat mândreţe de copaci, de-au chelit centrul pur şi simplu? Ne trebuie, vezi Doamne, spectacole în aer liber în fiecare weekend! – Ei, în agora multe se pot petrece. – Ce să-ţi spun!? nu se lăsă ea mai prejos. Mă laşi? Demonstraţii, mitinguri? Îţi place ce-a ieşit în capitală? – În 10 august? Te rog, nu mă băga în politică! – Doar nu vrei să spui că eşti apolitic? La politică şi la fotbal toată lumea se pricepe. – Eşti aşa dulce! – Şi încă nu mă cunoşti!? Turcoaică sunt după tată, bulgăroaică după mamă, m-am născut între olteni, am trăit printre bănăţeni, iar acum, poftim, aici! Îţi dai seama ce-a ieşit? – Ai umor. – Şi încă ce omor! Măcel! – Îţi sorb cuvintele! Dacă ai ştii ce voce plăcută ai! Şi un râs dumnezeiesc Ai auzit ce melodie mi-a inspirat râsul tău? Ai ascultat-o cu atenţie la telefon? 78

Zidirori în abstract

– Te rog! Hai să coborâm cu picioarele pe pământ! Ce-ar putea face doi visători ca noi? Şiapoi ce-o să zică soţia dumitale? – Cum adică, ce soţie? – Păi cum? – N-am fost şi nici nu sunt însurat. – Haide că îmi placi! Ion atâta aştepta. Se agăţă de aceste cuvinte şi le consideră ca pornite din inimă. În culmea euforiei, exclamă: – În sfârşit, ai rostit un mare adevăr. – Te rog, nu-mi răstălmăci vorbele! Virgin la 70 de ani? Ha! Ha! Ha! Câteva clipe Ion rămase descumpănit, neputând scoate grai, dar Emilia îl apostrofă ironic: – Nu-ţi mai place râsul meu? Mai compune o melodie! Ha! Ha! Ha! Nemaiputând îndura băşcălia, Ion se ridică de pe bancă şi porni spre ieşirea din scuar, iar Emilia rămase pe loc ştergându-şi lacrimile de râs. Pe Ion însă îl podidiră lacrimile de durere şi porni spre casă abia târându-şi picioarele şi bâjbâind ca prin ceaţă.

Biblioteca Cronopedia

Zidirori în abstract

Emil-Iulian Sude Data naşterii: 6 septembrie 1974. Membru al cenaclului „Geo Bogza” din Câmpina. Debut editorial: Scărarul, Ed. Grinta, 2014, publicat de Asociația Culturală Direcția 9, referinţe critice de Nora Iuga, volumul de poezie „Chiar Nu" Ed. Eurostampa, cu referinţe critice Al. Cistelecan, Gabriel Nedelea, Nora Iuga, Ciprian Chirvasiu, Marian Ilea, Maria Dinu, Eugenia Țarălungă, Daniel Cristea-Enache Cronici şi referinţe în: Viaţa românească, Steaua, Contemporanul, Mozaicul, Luceafărul de Dimineață, Actualitatea Literară. Poeme publicate în: Antologia Moștenirea Văcăreștilor, 2013 (volum colectiv); Antologia Renata Verejanu 2017; Almanahul Sintagme Literare 2017; Oglinda Câmpinei, Mozaicul, Singur, Ziarul de Duminică, Impact cultural, ziarul Lumina, New York Magazin, Steaua, Viața Românească, Alchemia, Ramuri, Vatra, eCreator, Timpul, revista 101 în limba ebraică, Sintagme Literare, Luceafărul; Prăvălia Culturală, Confluenţe, Aşii români, ProDiaspora (online) Participări la diferite concursuri şi festivaluri literare, printre care Primăvara poeţilor 2014, Festivalul Naţional de Poezie Artgothica, Sibiu, 2014, Gala tinerilor poeţi „Traian T. Coşovei” 2014, Serile „Sinapsa” 2014, Colocviul de literatură creştină 2015, Poezia vie pe plajă 2015, Romeo şi Julieta la Mizil, 2016 (menţiune), Antologia Qpoem dec. 2015 şi ian. 2016. Ia fost tradus volumul de debut” Scărarul" în limba ebraică 81

Biblioteca Cronopedia

Trăim cu impresia o prefacem Zicem Este pentru noi. tragem de carnea ei în minţile noastre ea se oferă tuturor așa concretă fără preludii și prejudecăţi. Cum ne place nouă brunetă și blondă. Poate avem o speranţă. Ce mândri și șarmanţi ne dăm. Care mai de care fiecare pe postul lui îi arătăm cum se face ce este vechi și ponosit în alt obiectiv este nou și gingaș pentru noi zicem. Asta femeia asta impresie concretă speranţa cară mulţi morţi după ea. Pe cât de bătrână pe cât de tânără. Colegii de la poartă cerberii ăia neînfricaţi de care nimeni nu trece și toţi trec. Să îi vezi cum își scot capetele la iveală și se gudura niște căţeluși. Doar doar sau poate poate. Este viaţa.

La noi în serviciul de pază nu îl bate nimeni Numai soarta câteodată ne bate pe toţi. De atâtea căpace de la căminul de copii și nouă 82

Zidirori în abstract

ne vine să îl căpăcim. ca pe o sticlă din care am luat o gură de bere. Îl vedem un naiv în haine mari ce crede în oameni și ne întrebăm dacă nu cumva toată naivitatea noastră este la el. În nebunia lui cultivă dărnicia de frica secetei. Ne îmbie pe toţi din ale sale să fie și ale lui din ale noastre cândva să nu îi danseze o foame în burtă. Băiatul meu îl alintă doamna de serviciu zicem îl iubește norocul pe ăsta așa virgin cum este i se trage de la măruntul din serviciul de pază să vezi cum au căzut maxilarele de cauciuc și noi ne gândeam dacă le lipim cu scoci și dăm cu cremă pe bocanci sigur doar ne latră ușor nu se aud prea tare. Câinii asmuţim spre străin o ciudă să îl muște. Printre dinţi să ne rămână măcar firmituri. De bine. Să avem și noi din el mai înodăm încă o dată nodul la papură. Să îl batem să îi luăm biscuiţii

Biblioteca Cronopedia

Zice domnul profesor de limba germană Îţi ies și pe talpă și pe gură și pe mâini. Niște ciupercuţe mână picior. Dumneavoastră glumiţi zice că o sa faceţi o poezie dintr-o boală transmisibilă. De la copii am luat-o. Purtam o răceală acum o am cu ciupercuţe. Noi nu am știut că puritatea este locul prielnic așa-zisului rău care de fapt e o viaţă și boala e o viaţă Zicea boala care ţinea la o fetiţă că nu a știut de darnicia ei. Nu știa că se împarte la cine se împrietenește cu fetiţa. Sunt numai niște perniţe de pe labuţele pisicilor ușor încreţite și mâncăcioase și tari. Să vezi cum ne atârnau pieile când ne descuamam. Ziceai că suntem niște fluturi smotociţi numai domnul profesor de istorie poartă niște mănuși de latex albastru pe mâini de care trăgea victorios descoperind câte o jumătate de buturugă și îmi zice să nu mă apropii că se ia. Mă gândeam na că o să fiu profesor de istorie și să vezi cum se alegea numai praf se făcea că eram toţi numai spori 84

Zidirori în abstract

La lecţia despre sistemul osos Ne prezentau ca pe nişte rămăsiţe abia dezvelite din cearceaf cum o lecţie de viaţa nu eram din plastic aveam şi noi o viaţă de familie cu fraţii noştrii de cruce afişaţi pe stâlpii electrici să ne amintească de wc-urile publice cu surorile noastre gropiţe în obraji în care se aduna ploaia pentru zile de secetă cu noi acei jefuiţi de poezie la drumul mare de către poeţii nărozi crezând că o fac ei mai bună dacă o publică primii cu doamna profesor de anatomie ce avea mâna caldă atunci când ne târa de piept pe holurile şcolii şi privea nefiresc spre noi de parcă eram parte din vinovăţii. Cu sârmele noastre ruginite ce ne-au dat voie să îngenunchem neaşteptat în faţa uşii unei clase căzuţi din braţe de femeie să fim mai vizibili şi mai toleranţi cu sunetul ăla a gol ca fluieratul unui surâs parcă nu ne aşteptam degeaba pe un suport din oţel inoxidabil tot să trăim pentru selfie-uri sau poate eram admiraţi pentru lumina care în sfârşit printre coastele noastre ne mângâia ca după un traumatism. 85

Biblioteca Cronopedia

Cele ce vin de unde cele ce vin la masă cu noi Și Nechematul aflat până și în semnul crucii ne cere pâine şi vin. Și noi îi dăm din toate ale totului. Și începe Nechematul să ne ceară de tot de brusturi de gălbenele. Noi murmurăm ăsta ne face vreo alifie. Spune un lucru şi se dă pe altul. Atât se aseamănă cu ăla care a pus piatră peste piatră că luceşte da' nu străluce. Vine el să ne ceară repede ce iam dat binevoitori. Credeam că suntem o sprijinire de sus în jos aşa ca o gravitaţie inversă. Și ne-am crezut trăitori şi nebuni întru poezia meşterului ne miram de jumătatea care se miră de cealaltă jumătate. L-am ispitit ca nişte babe care se roagă să nu plouă că nu au ele umbrele. Nu ştiam că ori ori nu înseamnă şi şi când colo ăsta ne foloseşte să facă alifii pentru poeţii care vor veni

Zidirori în abstract

Emilia-Paula Zagavei

Născută la data de 10.06.1970, într-un mic și liniștit orășel al judeţului Botoșani, în localitatea Săveni numită de localnici Micul Paris, am avut norocul de a mă bucura de o vastă și diversificată bibliotecă a tatălui meu pe care am citit-o pe nerăsuflate până la vârsta de 16 ani. Am urmat cursurile Școlii Generale nr 1 din Săveni până în clasa a-VIIIa, apoi am continuat a mea educaţie la Liceul de Matematică și Fizică „August Treboniu Laurian” din Botoșani Pasiunea pentru poezie și cuvânt mi-a fost inoculată de trei oameni dragi sufletului meu: profesor Holic Haralambie (scriitor contemporan), profesor Apostol Alexandra (la care am locuit în ultimul an de liceu) și profesor Dumitru Ţiganiuc (poet contemporan). Contabilă, în prezent pensionară din motive de sănătate, am avut primele apariţii literare pe paginile Cenaclului Schenk,Cenaclul Ţara cuvintelor, dar adevăratul debut a fost în revista Luceafărul,care mi-a publicat un număr mare de poezii. Primul volum de poezii intitulat „La un pas de îngeri” a fost editat de catre editura Inspirescu, din Satu Mare. sunt onorată că am fost acceptată în rândul membrilor activi ai Revistei Cronos, pe paginile căreia am mai multe apariţii literare. Lucrez în prezent la un volum de proză, iar latura artistică o împletesc cu cea umanitară, fiind și președinta Asociaţiei Bolnavilor De Parkinson Și A

Biblioteca Cronopedia

Altor Afecţiuni Neurologice Degenerative „Sufletul Lalelelor” Din Judeţul Botoșani. Trăiesc frica de a nu mai avea timp, Pentru viaţă, pentru vis, pentru iubire Ascult orele scurgându-se timid Și cerșesc câte un gram de nemurire.

Nicicând... A căzut cortina Peste această toamnă, Pe care mă temeam Să nu o pierd. O ţineam atât de strâns În sufletul meu. Încât mâinile Mi-au rămas încleștate A rugă. Pe un fir de vânt, S-au ridicat spre cer Doar aromele târzii Ale sentimentelor mele. Undeva, Pe o margine de gând Pașii tăi răsună În golul inimii, 88

Zidirori în abstract

Acoperind Bocetul iubirii. Ecoul rănilor Lăsate cadou Se sparge De clopotul Ce-mi bate fals În trup. Te grăbești Să înmormântezi Și ultimile oseminte Ale păcatului. Trec secunde Ce aduc cu eternitatea. Peste toate acestea Se lasă ceaţa tăcerii, Ce-mi sparge ireversibil Timpanul uitării. Rămân cu mine, te du cu tine... Înţeleg târziu că: NOI Nu vom mai exista nicicând.

Biblioteca Cronopedia

Mai lasă-mă Mai lasă-mi viaţă misterul zilelor ce vin Mi-s încă anii cruzi și fructele amare Iar sufletul mi-e tânăr, e încărcat de spin, De vis nemărginit și de caldă culoare. Mai lasă-mi bucuria poveștilor ce-mi cern Flori de cireși sălbatici în sufletu-mi nătâng, Liniști adânci și clipe pudrate de etern, Ce-mi risipesc din frici atunci când plâng. Mai lasă-mi curcubee în inima rănită Să-mi vindece de vrăji al ei poem bizar, Alungă-mi norii negri din soarta mea ciobită Și lasă-mă să mai întârzii un pic doar...

Străina Privesc în ochii toamnei Și regăsesc iubirea Ce-mi macină grăbită Ultimii bobi de vis, Să-mi fac din ei azima Pe care să ţi-o dărui Când pleci, În fiecare zori de zi, 90

Zidirori în abstract

Din al meu vis. Privesc în ochii toamnei Și regăsesc tăcerea Și miile nimicuri Cu care mă-ncântai, Dar viaţa nu mai are Culorile știute Străină sunt în toamna Pe care-o cunoșteam.

Decepţii Astăzi oscilez între a fi și a nu fi Ca pendulul ce bate între noapte și zi, Naufragiez fără vrere pe tărâmul uscat De adâncă durere și chin neîncetat. Mă ustură ochii de lacrimi ce curg Din zori de zi și până-n amurg, Mă doare tăcerea ce se lasă grea De-a pururi peste inima mea. Se spulberă vise și tăcute povești, Se leagă-n istorii chinuri trupești Și râul amar ce curge-n destin Se-nfruptă cu sete din săracul festin. 91

Biblioteca Cronopedia

Îmi tremură trupul de doruri amare Și arsă mi-e soarta de-a vieţii uitare, Se scurge din mine și ultima parte A vieţii nedrepte și deșarte.

Gând Am pus sandale toamnei Și iernii șlapi de spumă Am îmbrăcat și vara În frumos cojocel. Toţi mă privesc miraţi Și cred că sunt nebună Și râd când trec pe stradă Gândind la fel și fel.

Frunză Lasă-mă frunză să mă odihnesc În căușul bătătorit al palmei tale, Strânge-ţi cuvintele ce dojenesc Sufletu-mi îngenunchiat de jale. Să-mi închid ochii și să visez Printre Tăceri adânci, ancestrale, 92

Zidirori în abstract

Să primesc al naturii tainic botez Plin de iubiri atemporale. Să-mi scriu poemul valsului mut Pe chipul tău pictat în rugină, Să-mi mângâi apoi sufletul slut Să se descarce de vină. Dă-mi dacă poţi cu împrumut Culoarea-ţi nemaipomenită. Să-mbraci în speranţă sufletu-mi slut Să redevin iar iubită.

Pace Împart o poveste și șterg o visare, Alerg către-un vis cu o iertare Culeg un cuvânt ce ne desparte, Pășesc liniștită spre moarte. Nu las nici un gând să mai gândească Și nici o vorbă să mai vorbească Dau zborului aripi să părăsească Și inimii pace să nu mai iubească.

Biblioteca Cronopedia

Pe ciucuri de lacrimi a unei perdele Voi ţese cu dor trăirile mele Tăcută voi fi, legată-n zăbrele Nebună uitată între stele.

P ar ada Tristeţi neînţelese și amare azi culeg În iarna grea cu iz de ani târzii, De visul ne-mplinit eu vreau să mă dezleg Îndepărtând din gând, moarte iluzii.

Amarnică-i tăcerea ce curge între noi, Suntem străini de valul iubirii ce se sparge De stânca indiferenţei, pe care amândoi Am naufragiat când ni s-au rupt catarge. Înfriguraţi și triști, nimic nu ne dorim, Îndiferenţi pierduţi în viaţa ca o pradă, Ne-ntrebăm de unde putere să zâmbim Găsim în astă viaţă, plină de paradă.

Zidirori în abstract

Umbre pustii Zăpezi medievale cu gust de amintire Se cern tăcut pe strada uitată de iubire, Umbre pustii dansează despletite În inimi ce se vor mereu iubite. Se-văluie de ceaţa căzută peste gând Uitând de-a lor chemare lăcrimând, Se-mpart în cete alese pe sprânceană Sorbind câte-un cuvânt din călimară. Penelul lor mustește în trecut, Pustiul amarnic le devine scut. Se joacă-n vise otrăvite de culoare Privind cu grea trufie către soare. Își scriu tăcerile gălăgioase Și gândurile ce nu stau acasă, Se dojenesc mereu cu un sărut Trăind această viaţă mai acut.

Biblioteca Cronopedia

Umbre tăcute, tainice blesteme Călătorind mereu printre poeme, Doruri fierbinţi cu gust de scorţișoară Fantome dragi pierdute-n vară. Nu poposiţi pe-a sufletului tindă Plecaţi ca dorul să nu se întindă Peste pădurea pustiită de otravă În căutare de altă gâlceavă. Fulgi leneși de iubire să se lase Peste amarul adunat în case, S-omoare nepăsarea și cu ura Că ele și-au uitat voit măsura.

Zidirori în abstract

Emilia Popescu Rusu

Data și locul nașterii: 25. 10. 1967, Vatra Dornei, Judeţul Suceava Profesia: învăţător/institutor la Şcoala gimnazială „Elena Cuza”, Piatra-Neamţ Apariţii editoriale: debut literar: în 2012 în paginile revistei Vatra Veche volume proprii: „Insomniile Umbrei”, editura Nico, Târgu Mureş 2013 „Ziua în care se schimbă anotimpul” ed. Studis/Iași – 2012 „Ascultă, plesnesc muguri!” ed. Studis/Iași – 2013 „Vino și cântă” vol. bilingv/româno franceză ed. Studis/Iași – 2013 „Între orizonturi și abis” ed. Studis Iași – 2014 „Frescă pe zăpadă” ed. Studis Iași - 2015 „Reverberaţii” volum de poeme într-un vers ed. Studis Iași – 2018 apariţii în antologii: „Poeţi români contemporani din întreaga lume”, editura Editgraph „Priveşte visând iubito”, editura Editgraph, Buzău „Magia sărbătorilor de iarnă”, editura Editgraph, Buzău „Zborul frunzelor în cer”, editura Editgraph, Buzău 97

Biblioteca Cronopedia

„Scrieri pentru o nouă istorie a literaturii române”, editura Editgraph, Buzău În proiect pe Cronopedia, coautor la Antologie de colinde românești tradiţionale, din cele mai vechi timpuri și de factură modernă- împreună cu Ioan Munteanu și Matei Ioaniţiu. Apariţii în reviste: Vatra Veche, Chronos, Surâsul Bucovinei,Uscând o lacrimă, Contraste literare.

Şi-i iarnă Se aude prin ecouri aburinde glas de pădure în freamăt trist. Să ne spunem că-i iarnă, noi topim raze prin gânduri rămase dincolo de zări... Întinde mâna uşor peste cer şi şterge o lacrimă ce uită să mai cadă. Se tot preface în fulgi şi-n stea peste argintul nopţilor de iarnă gândindu-te...

Pastel Broboada zăpezilor căzută peste nemărginire atât de albă... atât de albastră... 98

Zidirori în abstract

ca o sentinţă mult prea uşoară. Râul geme la maluri sub menghina gheţurilor, doborât de această împresurare, când ochiul privindu-l, plânge.

C ă r ar e a di n i n i m a t a Generos, ai împărţit inima cu anotimpurile ai dat tot ce aveai de preţ, păstrând doar apele sub toate formele de agregare. Argila ai înălţat-o în citadele. Pe piscuri ai pus ţelul, urcuşuri şi văi adânci, de toate te-ai îngrijit. Mie... mi-ai lăsat o cărare, străjuită de nişte copaci, de mare şi de cer. Nu te-ai gândit... că nici nu vreau toată inima ta! Cărarea-mi ajunge.

Biblioteca Cronopedia

Iertare Aşteptându-te... de atâtea anotimpuri am început să te iert că întârzii printre ele. Primăvara... ademenit de atâtă frăgezime, te joci de-a prinselea printre culori. Vara... paşii ţi se împletesc cu iarba pe câmpuri, privirea-ţi dezmiardă apusuri târzii. Toamna... cărarea spre mine bătută-i de gânduri. Iarna... acum e iarnă, te scalzi în miracolul zăpezilor, pictezi la fereastra-mi flori de ger, se aude-n ceruri... lerui ler... De aceea, am început să te iert.

100

Zidirori în abstract

Fantezie Cineva... bate la poarta zăpezii, îţi urneşti cu greu gândul... cine a cutezat să tulbure visarea, să înlăture umbra... nicio licărire a candorii nu te sfieşte, rămâi un munte străjuit de nămeţi din care plâng sloiuri de nostalgii.

101

Biblioteca Cronopedia

102

Zidirori în abstract

Eugen Dulbaba Data și locul nașterii: 2 iulie 1970, Drobeta Turnu Severin. Profesia: Director şi Redactor la Revista Eudava, membru al Societăţii Scriitorilor Danubieni şi al Cenaclului Orfeu, VABAGOND VESEL în viaţa de fiecare zi pe care şi-o petrece. Apariţii editoriale: Gazeta de Severin, Datina, Radical, Caligraf, Mehedinţeanul, Jurnal de Mehedinţi, Pro Europa, Revista de Sud-Vest, Obiectiv Mehedinţean, Cafeneaua politică şi literară, Informaţia de Severin, Vorba noastră, Expres în Mehedinţi, Adevărul, Forum Dunărean, Amfitrion, Slova Creştină, Confluenţe literare, Atitudini, Revista Argeş, Mehedinţiul literar, Mozaic, Steaua Severinului, Eudava, şi altele. Volume proprii: Fără titlu – 1999, Avioane de hârtie – 2000, Operaţii inestetice – 2002, Silabe irosite – 2003, Zig – zag (poeme puerile) – 2003, Doar tăcerea – 2004, Echimoze – 2004, Simplu dar echivoc – 2005, Înfrângeri ascunse – 2007, Dimensiuni alungate – 2009, Avioane prăbuşite – 2009, Însingurări fertile – 2011, Piruete în labirint – 2013, Aida – 2016, Devieri de bunăvoie, Sinapse şi libelule, Piruete în labirint Volume colective, antologii, dicţionare: Dintre sute de catarge – 2011, Stele-n cer – 2013, Noi suntem iarăşi trecutul – 2014, Călătorie în regatul cuvintelor, vol. II, III – 2014, Prietenie prin poezie, Poezia prietena mea, Un vers o poezie – 2014, 103

Biblioteca Cronopedia

Prietenii literare, Baia Mare – Drobeta Turnu Severin 2016, Booketiera de la Castel – 2014, Cinstire Înaintaşilor 2015. Apare în caietele cenaclului literar Orfeu Inclus în Dicţionarul scriitorilor mehedinţeni Album monografic Drobeta Turnu Severin Inclus în: – Dicţionarul personalităţilor mehedinţeni – Dicţionarul personalităţilor mehedinţene, autor Virgil Tătaru – Album monografic Drobeta Turnu Severin – Monografia Municipiului Drobeta Turnu Severin, autor Mihai Butnariu – Istoria Municipiului Drobeta Turnu Severin, autor Nicolae Prună Despre cărţile sale, au scris numeroşi critici, scriitori şi jurnalişti: Dan Buciumeanu, Victor Rusu, Eugen Măicăneanu, Valeriu Armeanu, Dumitru Augustin Doman, Mihai Antonescu, Emil Albişor, Ion Şerban Drincea, Iustin Stăvaru, Mircea Popescu, Constantin Juan, Dana Zaharia, Anna Eichert, Florian Copcea, Gheorghe Florescu, Victor Sterom, C. Dumitru, Elena Trifan. Pe lângă poezie, Eugen Dulbaba a publicat în ziare şi reviste locale şi din ţară, cronici literare, eseuri, articole, nuvelă. Împreună cu profesorul poetul criticul, scriitorul şi jurnalistul Victor Rusu a realizat emisiunea de televiziune: Revista Revistelor. Este prezent în emisiunii TV, realizate de Stela Popescu şi Valentin Vasilescu. A făcut parte din grupul redacţional al ziarului Jurnal de Mehedinţi şi al revistei Holistiq.

104

Zidirori în abstract

Capriciu indecent (Loli...) Lui Emil Brumaru

Caut o virgină nimfomană Să-mi satisfacă poftele perverse Când luna este în sutană Iar cerul nu prezintă averse. Caut o secundă indiscretă Să-mi împlinească fantezia Apoi cu patimă secretă Minutele să îşi instaureze nebunia. Caut un moment lipsit de personalitate Capabil lângă stâlpul infamiei Să îmi şoptească despre fructele stricate Cât sunt de dulci în ora liturghiei.

Sete Ţi-am băut din păr Stropii de ploaie Din lacrimi Ţi-am băut pupila În cercei Îţi simt urechea scursă 105

Biblioteca Cronopedia

Am strâns-o în mână Iar tu pe cea nescursă A mea ureche Ai muşcat-o De prea mulţi dinţi Cu urme a rămas Ascultătoarea mea ureche De vorbe mincinoase auzitoare Sărbătorită cu însetate Promisiuni şoptite Pe când îţi beam din sfârcuri Naufragiul bănuit În nopţile cu ploaie şi umbrelă Când trupul îţi va fi uscat Şi nebăut Cum altădată Însetarea Îl scălda în râuri Nesătulă.

Nostalgie amicală De sânii contestaţi În dimineaţa redutelor Lovite cu vodcă şi tutun Iţi aminteşti Cu frenezia Celor căzute lângă meterezele 106

Zidirori în abstract

Uitării A fost un timp când doar privirea Făcea bancnotele să înverzească Paharele să se golească Iar mersul calm Ce e şi astăzi exersat Cu măiestrie de novice Stârnea pe încrâncenaţii din taverne Păcat însă de noaptea aceea Când arogantă printre amatori Ai refuzat indiferentă Avansurile celui care te iubea.

Din dulcele stil vertical De prea mult verde Ofilisem De mult prea multe Sărăcisem De prea mult acru Mă îndulcisem De prea mult Sacru Mă înălţasem De prea mult Zeu Înmărmurisem De anii ce au trecut În zile peste el S-a îngropat 107

Biblioteca Cronopedia

Cu onomastice urări Eu încă viu Mă plimb îmbălsămat De lacrimile răposate Şi sudoarea sezonieră El încă mort Se lasă regretat Printre scaieţii Ce au cutreierat Atunci prezenţi Pe haina putredă Împărătească

T it l u Azi cartea îşi răsfoieşte autorul Cel cu fantasme şi clocotiri nocturne Explorate Azi cartea îşi reneagă personajul Prea glorios, fatal, exagerat şi schizoid Urgent în replici Nedrept cu ignoranţii Azi cartea îşi unelteşte titlul Pretenţios şi arogant Expus în librărie Fără de copertă Azi cartea din vitrină E pusă la retur 108

Zidirori în abstract

Nemernicia preţului Aruncă cititorul jalnic În lumea utilajelor Cea fără Demoni, Procese Şi Castele exigente Unde misterul e batjocorit Pomada refuzată Decorul retezat Iar îndoiala nu se mai comportă.

Epilog După atâta fugă şi chemare Discreditat poetul se retrage Îmbătat cu farmecul prea mediocru Ce nu l-a părăsit Câtă infatuare Să recunoşti absenţa Scopului de neatins O gravă satisfacţie se împleticeşte Puzderia de păcate Refuză înfăptuirea Formei celei noi Să fie pedepsit Anacolutul Cel ce stârneşte acum mila 109

Biblioteca Cronopedia

Admiratorilor când vor fi înhămaţi La coerenţă şi discurs.

R i t u a l C ai n Cei care strâng cu dinţii lira Când se cutremură în plăceri Zamfira Sunt fermecaţi până târziu Iar din al dragostei pustiu Se întoarce hora nejucată Rămasă mult prea înflorată După nebune învârtite La care toţi şi pe sărite Au mângâiat cu ochi bezmetici Formele sânilor eretici Trişti, zvelţi şi neademeniţi Din vremea sfinţilor părinţi Ce n-au putut să îşi alunge Gândul păgân în psalmi şi ruge Iar trupul gol încremenit Este dovada că au poftit.

110

Zidirori în abstract

Eugenia Rada Ioniţă

Anul nașterii:4 august1967, în Comuna Vlădaia, Judeţul Mehedinţi Studii:opt clase, Școala Generală, Vlădaia Profesie: ţărancă

Abstract În tristeţele tale Șchiopătau cerbii Freamătul pierdut al brazilor Cu o fostă poveste de iubire Netemătorii luminatori Arătau calea oprită Să nu îngheţe copacul inimii Tocmai de aceea tăiatul pietrei Desprindea bucăţile de trupuri. 111

Biblioteca Cronopedia

Strânge în coșul pieptului Florile pierdute purtate de apă, Aleargă pe pajiștea ceasului, dă-i înainte, Pierde-te puţin în senin Într-un cutremur pe care roua Îl face dimineaţa.

Rugină Nu condamna căderile stelelor Închisoarea lutului Pe care liber își prind rădăcinile Vii și nevii, trăind la umbra florilor Bătălile zilelor împotriva nopţii Încă se mai aud în respiraţia cetăţii Cavaler măcinat de dorinţi Rugina rodea încetișor din trecut Crengile ninse de iernile albastre Alte lăstăriri de schimbarea numelui Se agăţau de șuvoaile apei Miracolul rodirii nucului Aducând răcoarea aproape.

112

Zidirori în abstract

Strigături N-am strigat tăcerii noastre, Alelei și al dorului, n-am strigat nici stelelor, Alelei și al dorului,pe sub poala fagului, Călcând iarba ciutelor, La conacul de sub munte, Făcut-ai lele punte, N-am strigat la Dumnezeu, N-am strigat nici codrului. Din cornul bivolului,pe valea bobului, Frunza–n dungă lăcrima, Luminitele, păpădiile, Zdrobite cu vrăjitoriile Pe drumuri aruncate Chipuri descântate N-au dat rezultate. N-am strivit cicoarea în pumn, Dor nebun și dor ales, Mătrăgună seacă, minte întunecată, Ciuma s-a întins Și ea a cuprins Castele și broaște Fără de ieșire, fără de iubire... Câtă înșelare, câtă amăgire, Te usuci pe tine ca o dezgolire Stârpitură seacă 113

Biblioteca Cronopedia

Goală ca o troacă Te faci și aleasă, Nicidecum frumoasă, Fără de ieșire, Fără de iubire Nu poţi pustii, Inima goli, Florile răni Lumina să o împrăștii Când cântă cocoșii. Alelei și al dorului, dor nebun și dor ales Numai de codru înţeles.

Remușcare Nu umbla peste mormintele Care păstrează focul iubirii Care încă se regăsesc În candela florilor semănate de tine Cât de rău ţi-ar părea... Nimeni nu vine, Doar chemările se suspendă În tremurul lacrimii. Și totuși, Vin sărbătorile În ritmul colindei, Salbele sublimului îmbracă cimitirele. 114

Zidirori în abstract

În mormintele uitate, Într-o singură inimă Se găsesc celălalte.

Astăzi Undele răsfaţă marginile nopţilor, Plăcintele făcute de mîinile mamei Cu mere roșii, nu o să le întâlnești Decât când ești copil. Luatul în braţe făcut cu blândeţe, Spartul nucilor cu ciocanul, Dimineţele atât de dulci Să dormi ceva mai mult. Iernile cînd trasul cu sania, Mănușile făcute din lînă Repede, venirea în casă Nu poţi să le uiţi.

C u r at Imaginile clopoţeilor de gheaţă Se intersectau în peșteri Ca și cum prietenii mei le uitaseră Din greșeală, respiraţia fiecărui cuvânt Întâmpina colacul primăverii În curăţenia lunii. Nu dispăruseră întîlnirile, 115

Biblioteca Cronopedia

Mersul prin dealurile stelelor Și învăţăturile timpului Mai ales valurile cu sunetele Fiecăruia în parte.

116

Zidirori în abstract

Gabriela Mimi

Boroianu

Născută în Drobeta Severin în vara anului 1967, într-o zi de 13 iunie poeta Gabriela Mimi Boroianu a debutat în anul 2014 cu volumul de poezii „Cântând iubirea” – Editura Editgraph, prefaţat de doamna Lenuş Lungu, urmând apoi încă patru volume: „Balada iubirii” – Editura StudIS 2015 – volum prefaţat de scriitorul Ion Vanghele, „Jurnalul unei muze” – Editura StudIS 2016 – volum prefaţat de domnul profesor Constantin Stana, „Efemeride” – Editura StudIS 2017 – volum prefaţat de criticul literar Victor Rusu, „Nostalgiile cuvintelor – Editura StudIs 2018 – volum prefaţat de criticul literar Victor Rusu. Redactor al revistelor Cronos – Peniţa de aur și Taifas literar, a fost inclusă în peste douăzeci de antologii și a colaborat cu mai multe reviste din ţară precum Amfitrion, Caligraf reviste aflate sub egida Uniunii scriitorilor români, „Amprentele sufletului”, „Mantaua lui Gogol”, „eCreator”, „Terra Grifonis”, „Bogdania”, „Cafeneaua politică şi literară”, „Dor de Dor”, „Confluenţe Literare” (on-line), „Constelaţii diamantine”, „Singur”, „Arca lui Noe”, etc. 117

Biblioteca Cronopedia

Jucând X și 0 cu viaţa privesc albul colii de hârtie e atât de alb că mă dor ochii iau pixul și trag o linie dreaptă așa ca linia aceea a aparatului care măsoară pulsul vieţii nici un gând nu o deranjează mă deranjează pe mine s-au adunat toate și bâzâie ca un roi de ţânţari cred că legătura neuronală dintre creier și mână e întreruptă undeva altfel nu înţeleg refuzul literelor de a se lăsa desenate doar linia aceea dreaptă continuă să taie coala albă ca un drum fără întoarcere

118

Zidirori în abstract

Copaci fără anotimp cădeau culorile una câte una sub vântul dezamăgirilor și se amestecau cu pașii noștri ce nu-și mai găseau sensul și ne învârteam în cerc ca luna după soare și ca soarele după lună de nu mai aveam dimineţi fără vânt și nopţi fără suspine și nu ne puteam opri din numărat clipele ce treceau așa cum treceau anii noștri depărtarea creștea între noi cum creștea tăcerea ce ne înghiţise cuvintele până anotimpul nostru a rămas dezfrunzit cocorii schilodiţi de aripi ca noi de vise ţipau către ieri de frica zilei de mâine iar ţipătul lor cădea 119

Biblioteca Cronopedia

ca o sentinţă peste adevărul zilelor noastre norii dansau haotic în privirile ce rătăceau căutând tinereţea și vântul ne șoptea ne șoptea numai anotimpul nostru-și pierduse cuvintele frigul ne-a pătruns până la os umbrele ni s-au strâns în sufletul bântuit de întrebări iar noi am rămas singuri atât de singuri că până și oglinzile refuzau să ne vadă îngenunchiaţi cu braţele întinse către cer semănam din ce în ce mai mult cu niște copaci fără anotimp

Ţara lui niciodată dangătul clopotului își răsfira tânguirile peste valea amorţită a sufletului căzuse bruma 120

Zidirori în abstract

pe drumul meu nu venea nimeni numai plecările își luau zborul în spate și se duceau și se duceau în ţara lui niciodată de unde nu se mai întoarce nimeni și locul lor rămânea gol numai bun de cuibărit tristeţile simt asta adună amintirile din cotloanele gândului și rup cu ciocul lor ascuţit bucăţi din inimă și le împletesc cu fir de nesomn dospit în amarul lacrimilor ca fericirea să nu mai recunoască locul unde altă dată se adăpa

121

Biblioteca Cronopedia

Ecou e noapte iar... dimineaţa pare atât de departe că am sentimentul că nici după două vieţi n-o voi prinde și luna râde râde cu faţa ascunsă în umăr de câte ori o privesc îmi pare cerul o oglindă ce reflectă sclipirile ochilor mei nu pot să dorm de teama că voi pierde răsăritul și nu voi auzi ţipătul pescărușilor mi-am aruncat cuvintele în apele Dunării și te tac ca pe o poezie scrisă în altă limbă dar se întorc cu fiecare val strigându-te ca un ecou al inimii ce nu te poate uita 122

Zidirori în abstract

Ţipăt vise amorţite-n aripi de plumb dans șchiopătat de păsări oarbe ţipăt de copaci îngenuncheaţi gheara morţii piaptănă gândurile surâsul dimineţii amurte buza câmpiei alb și negru tremur de pleoape Dumnezeu căzuse în disgraţie

Strigăt se lasă ca ceaţa aproape palpapil apăsător... umed și greu rotindu-se ca un câine ce te mârâie căutând locul de unde să muște

123

Biblioteca Cronopedia

și nu știi cum să te aperi nu merge cu marș nici cu fuga respiri cu sentimentul că primești aerul cu porţia până și cuvintele se ascund când îi simt mirosul inima bate mai repede bubuind în urechi ca tobele apocalipsei gândurile se succed cu repeziciunea apelor de munte iar tu te simţi ca un înecat care nu știe câte secunde mai are până și pereţii ai senzaţia că te strâng că lumea se îndepărtează că între tine și ea se ridică un munte de gelatină prin care nu poţi trece și furia crește în tine ca drojdia în pâinea pusă la dospit până nu mai știi cine îţi sunt dușmanii și cine prietenii 124

Zidirori în abstract

începi să mârâi să muști la întâmplare ca un orb ce nu mai vede lumina și amușinezi dâra de sânge vrând mai mult mai mult până nu mai rămâne nimic pur în tine și te transfori până nu te mai recunoști în lacrima celor din jur ești tu sau el și realizezi că îl simţi în tine ca pe un virus ce-a trecut de piele și te roade pe dinăuntru stăpânindu-te sufocându-te înlocuindu-te și ridici ochii la cer implorând Doamne eu singur nu mă mai pot salva...

125

Biblioteca Cronopedia

126

Zidirori în abstract

Irina Lucia Mihalca Data și locul nașterii: 05. 05. 1967 – Piatra Neamţ Experienţa redacţională: COLABORĂRI 2012-2016 Revista „Actualitatea irl” – Dublin-Irlanda, redactor departamentul cultură 2010-2011 Revista virtual-literară „Faleze de piatră” – redactorcolaborator, „Cititorul de proză” – secretar de redacţie 2002-2005 Revista IT „Era Comunicaţiilor“ – rubrica Software de la A la Z- redactor-editor 2016 – membra a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova. Cărti, articole şi publicaţii „Cerul din inima mea –Editura Eurostampa, Timişoara, 2017 „Dincolo de luntrea visului”, Editura Muşatinia, Roman, 2016 „Aliteraţia timpului”, volum de poezii on-line, Însemne Culturale, 2012 Antologii: 2018 „Vina zilnică a frumuseţii”, 2014 „Roşu Mocnit”, 2013 „Autograf pentru m(â)ine”, 2013 „Meridiane lirice”, 2013 „O zi ca un poem”, 127

Biblioteca Cronopedia

2012 „Însemnele unei tăceriţ 2012 „Amprente temporare”, 2012 Antologie de poezie şi proză „Confluenţe Lirice”, 2011 Antologia de poezie „Arta sfâşiată”, 2011 Antologia de versuri „Lanţul Prieteniei”, 2011 Antologia de literatură pentru copii „Covorul zburător”, 2010 Antologia de poezii „Însemne 2010 Antologie tipărită de poezie a finaliştilor câştigători ai concursului naţional literar „Incubatorul de condeie” IDC 2010 - secţiunea poezie romantică, antologie electronică a scriitorului amator din România Publicaţii în reviste literare: 13 Plus, Absolut, Actualitatea Literară, Actualitatea irl, Agora literară, Algoritm literar, Alternativa, Alternanţe, Apostrof, Ardealul literar, Armonia, Armonii culturale, Arumunet Albania, Ateneu, Atelier Liternet, Banat, Basarabia literară, Bogdania, Boema, Bucovina Literară, Bucovina, Cadran Cultural, Caiete silvane, Citadela, Cronica, Chronos ~ Peniţa de Aur, Climate literare, Clipa, Colţul literar, Confluenţe româneşti, Constelaţii diamantine, Contact internaţional, Contraatac, Cuib Literar, Dăruiri literare, Destine literare, Dor de dor, Dunărea De Jos, Ethos, Ex Ponto, Familia, revistă lunară de cultură, Familia noastră, Revista Familiei, Feed Back, Faleze de piatră, FRATE, Gandacul de Colorado, Grailu Armanescu, Hellis, Hyperion, Inedit, Izvoare, Izvoare codrene, Luceafărul, Lumina, LitArt, Lohanul, Levure Litteraire, Melidonium, No.14 plus minus', Negru pe alb, Nomen Artis, Nord literar, Observatorul, Oglinda literară, Omniscop, Onyx, Pagini Româneşti, Poezia, Portal Măiastra, Rapsodia, Radio Metafora, Radio Melbourne, Rădăcinile iubirii, Regatul Cuvântului, Revista Nouă, Rocada, România Ta Diaspora, Salon literar, Sansa, Semne bune; Sfera Eonică, Singur, Sintagme literare, Spaţii culturale, Suspans, Târgovişte literară, Tribuna noastră, Urmuz, Vatra, Visul, Ziua de Constanţa.

128

Zidirori în abstract

Cea mai frumoasă călătorie, desprinderea de tr u p Strângi versul meu în cupa din care beau zeii ambrozia iubirii. Zile şi nopţi am băut asta. O clipă în respiraţia timpului, un ocean adunat din atâtea picături de da şi de nu! Visezi la un zâmbet floral, aştepţi primăvara care să-ţi cicatrizeze gândurile. În care deltă, unde-i adevărul din trestiile zvelte? Mă viscoleşte tăcerea ta, asurzitoare tăcere, cu multe ninge, acum, între noi. Mi-e frig, iubitule! Să împărţim veşniciile, eliberează-te de tot, alungă norii, un strigăt al durerii, doar! Sunt floarea ta albă – copilul care se bucură de emoţiile ce-i curg în adânc –, floarea albă în aşteptare, mai atentă cu ea, mai senină şi pură. Ce vise îţi doreşti? Alege simfoniile ce aparţin timpului iubirii! La graniţa dintre clipă şi uitare, în aripile lor palpită sufletul etern, petale de vis ce lucesc în irizări de maci – vise-alexandrine, vise-cub, vise curgătoare, vise-curcubeu, vise-evantai, vise-adunate în amfora inimii –. 129

Biblioteca Cronopedia

Să facem câţiva paşi prin zăpadă! Simţi mângâierile soarelui? Să ne plimbăm pe câmpia albită de zăpada neatinsă de gânduri, să construim un igloo şi să dansăm printre îngerii de zăpadă care-şi continuă cântările! Oare cum vibrează norii când sufletu-i atinge? Ce n-am putut vedea, mi-ai adus în vise, cu tine-am trăit, în vis, cea mai frumoasă călătorie, desprinderea sufletului de trup. Aici e-o cheie, cheia partiturii cântate, atingerea de viaţă, oglindă ţi-am fost, multe ţi-am revelat, multe ţi-ai amintit. Să ne privim moartea în faţă! Ştii că nu există momente obişnuite, ştii că nu moartea e tristă, mai trist e că oamenii nu se mai apropie, ştii că un luptător nu renunţă la ceea ce iubeşte, găseşte iubirea în tot ceea ce face. Ştii că suferi şi vei suferi pentru că nu poţi păstra la infinit fericirea, şi totuşi, luptă, luptă pentru tot ceea ce iubeşti, luptă şi trăieşte cu adevărat, fii viu! 130

Zidirori în abstract

Şi mai ştii că nimic nu e întâmplător, chiar şi întâlnirea noastră, până când vei înţelege că totul are un scop, depinde doar de tine să-l găseşti în zilele ce-ţi trec uluitor prin viaţă.

Corabia de vise Străbaţi furtuna deşertului în căutatea celei care ţi-a răscolit visele noapte de noapte, cascadă curgând în carnaţia coapselor răsucite din unda de dragoste. Ţi-e dor de răpirea primei bătăi a inimii, de primul pas prin oglinda lungă în care coridorul întunecat transformă realitatea într-un sărut şi-n aripile sufletului prin care pluteşti. Nu ai uitat privirea întâlnită şi-acele linii curgătoare ce duceau spre ea cu-atât de mult timp în urmă. Toată speranţa ţi-e în aşteptare, punctul de pornire al iubirii eterne. O viziune, dincolo de tot ce-ai contemplat, ţi-a fost de-ajuns să o iubeşti, 131

Biblioteca Cronopedia

o înmugurire repetă crisalida, în timp ce durerea ţi-e greu de suportat. Prin focul trezit, trecători suspendate în spaţiu se îndepărtează cu fiecare popas. Pentru ea visul tău zăboveşte, adâncit în zidurile sfinte din inima ta. Nisipul, strălucitor ca diamantele, respiră în aşteptarea brizei ce va spăla lacrimile tale. Şi totuşi visul continuă, te afli la jumătatea drumului spre râul ce curge în oceanul de lumină, doar pădurea de cuvinte tremură de teamă, îngrădită în noapte. Numeri orele durerii şi secundele chinului prin care, într-o linişte virgină, ţi se derulează imagini dulci-amărui. Te-ntrebi „cât arată măsurătoarea apei?”, acel timp în care orele se măsurau cu o clepsidră. Fiorul melodiei îţi scapă, simbol şi serenadă, gardenia din părul ei – floarea sufletului –, 132

Zidirori în abstract

miresme subtile persistă în tine. O inimă rănită plânge, priveşti stelele şi respiri aerul nopţii – Abisul fecundând veşnicia Tăcerii – până când auzi un cântec de leagăn, fantoma ei în fiecare cadenţă şi vibraţia adusă de vocea ei sub un cer adăpost. Simţi atingerea Cerului? Te urmează în vis...

Dacă Timpul s-ar opri – Îmi place anticariatul unde răsfoieşti visele, îmi aduci Cerul mai aproape, graţie şi mişcare, pastel de acuarelă, accent de tempera şi tuşul prin care culorile trăiesc intens. Precum fluturii albaştri treci prin axiomele mele, dacă Timpul s-ar opri pe genele tale, clădirile din Veneţia ar avea sens! îmi spui. Închide ochii şi simte dorinţa-n cascadă ce curge-n grădina misterelor, ascultă vocea gânditoare a ploii, mesagerul ce-ţi poartă paşii spre paradisul vieţii.

133

Biblioteca Cronopedia

– Nu intra în Palatul Sunetelor închise în Neant! Acolo, vioara departe îşi duce lacrima cântecului de lebădă sau o poveste de bunrămas, încă persistă parfumul amărui de migdal crescut în deşertul culorilor. Continuă-ţi drumul, inspiră adânc aerul dimineţii de toamnă, roagă-te şi-aşteaptă, rând pe rând, să-ţi înflorească visele! Nu le opri zborul, nu le lăsa-n uitare, sărută petalele mov-aurii de irişi, evadează din tărâmul umbrelor scăldate-n durere, trăieşte doar în lumina clipei prezente, fără să striveşti amintirile dragi, sufletul tău va recunoaşte clinchetul speranţei, urmează-i sunetul! Eşti unic în lumea asta, nu ai nevoie de zborul altor cuvinte, acum eşti pregătit, deschide ochii, priveşte totul în jur, ascultă-ţi vocea trepidantă a sângelui, nu te va minţi, respiră adânc visele tale şi lasă-le să-ţi invadeze inima! 134

Zidirori în abstract

Dumnezeu deseori se-arată, – o lume paradoxală, miracolul tău revelat – păstrează poemul acesta în buzunarul inimii tale.

Impromptu pentru tine Am aruncat în neant toate semnele de punctuaţie, toate cuvintele nespuse din spaţiile albite. Lumina are distanţe sau e necuprinsă? – Imaginaţia ta, iubito, este ca un pârâu limpede ce vrea să treacă şi prin pietre. Una din pietre sunt eu, cântecul eşti tu! Dincolo de vânt nu este niciun vânt, dincolo de cântec nu este niciun cântec, dincolo de vis nu este niciun vis, dincolo de spaţiu nu este niciun spaţiu, spaţiul, chiar dacă de necucerit, uneori e vântul, uneori e cântecul, uneori e visul în care păşim nedumeriţi. Simţi cum punctele îngreunează spaţiile dintre noi? Cândva, un punct înnegrit te-ndurera atât de mult. Măreşte la infinit punctul acela şi vei vedea ce înseamnă – un punct abisal –, un punct legat de un altul, construit în spirală când ascendentă, când descendentă.

135

Biblioteca Cronopedia

Nu cred în punctul tău implantat la hotarul tăcerii, chiar dacă nu dispare. Nu cred în acel punct fără întoarcere, după fiecare punct urmează noi şi noi întinderi. Nu cred în natura moartă a tabloului privit împreună, nu cred în norii întunecaţi purtaţi de furtuni trecătoare, nu cred în penitenţa impusă. Aurorele nu obosesc în puncte de suspensie, ascund gânduri şi preced dialoguri. – Vreau să mă opun şuvoiului răcoros şi puternic, am mereu un vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îţi aminteşti cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agăţate, încă, de firele de păianjen din oaza deşertului de nisip al patului tău. – O oră ţi-ar fi inversat polii definitiv, nu te-ai mai fi întors pe acelaşi drum. Deschide uşa cu piciorul şi caută acolo cheia strigătului tău, aştept tulburarea apelor spre vindecarea inimii mele! Dansează cu viaţa, iubitule! Cred în câmpia infinită din noi, în fiecare petală depusă fundaţiei construite 136

Zidirori în abstract

şi-n zborul nemărginit spre aştri. Am nevoie de clipele care vin şi trec prin noi din clepsidra veşniciei, de muzica ce lasă să curgă timpul în inimile noastre, ca un foc ascuns în exilul unui destin, răscolind tot universul, de pierderea mâinilor noastre ce-alunecă liber în briză şi culoare, de fascicolul sărutului ce trece prin lumina stelelor, de interludiul parcurs de ceaţa ce-adună praful nopţii, lăsând, în urmă, o dâră a tăcerii şi melancoliei. – Dacă tu eşti Cerul, atunci mâna mea e întinsă spre lumina din tine! Când Totul se oglindeşte într-un punct, acel punct se revarsă în Totul. De tine, de mine, de noi, am nevoie...

În contopirea Cerului cu Pământul Marele Magician al Timpului a întins degetul pe Tabla de Joc, azvârl în lac o pietricică, dinspre centru spre exterior, cercuri de oscilaţii 137

Biblioteca Cronopedia

schimbă vibraţia lacului, continuă să rămână, chiar dacă piatra, în dansul umbrelor, s-a aşezat pe fundul lacului, în acelaşi timp, arunc mai multe pietre, cu rapiditate, multe cercuri se-mprăştie pe apă, împletite între ele, ca două verighete, conectate, în drumul lor, de a fi o parte din lac, fiecare încearcă să se integreze, în căutarea unicului scop, îmbrăţişarea cercurilor de lumină pe Tabla de Joc şi-n Cer. Aştept ca Marele Magician al Timpului să-şi ridice degetul în aer. Prin fiecare vis merg înainte, un drum inspirat în căutarea propriei pietre filosofale, trec de aroma amăruie a amintirilor-fantomă, tânguitoare cantilene, ca aburul se urcă prin corzile armonice, totul se accelerează, pătrund în spaţii sacre din filele cărţii naturii, merg mai departe, desfrunzită de tot ce credeam că sunt, 138

Zidirori în abstract

străbat nemărginirea, visez cel mai înalt vis, – învăluită-n razele discului solar, prin uşa de sticlă, păşesc fascinată în visul de aur, bătăile unor aripi palpită în picaturi de rouă – un dar primesc, cristalul pe care-l port mereu cu mine. Acum este timpul, o răsuflare fierbinte navighează-n jocul ascuns, degetul a coborât. Precum o curgere reciprocă a ta în mine, explozia de lumină, cununi de stele, piesele lipsă din mozaicul cosmic au revenit, ancorând peisajul. Din fiecare culoare a curcubeului culeg cuvinte-perechi, ţinându-ne de mâini, evantaiul iubirii în contopirea Cerului cu Pământul.

139

Biblioteca Cronopedia

140

Zidirori în abstract

Lavinia Elena Niculicea

Data și loculnașterii: 16 mai 1979, în orașul Băbeni, judeţul Vâlcea. Ocupaţie/profesie: Poetă, autoare, pasionată de grafică și de pictură. Jurnalist;Membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, ianuarie 2017. Apariţii editoriale: Cărţi publicate: Ploaie de gânduri, Bucureşti, 2012; Florile cerului, Editura Topoexim, Bucureşti, 2014; Dansând cu cerul, Editura Genius, Bucureşti, 2016; Radiografia Visului, Editura Anamarol, București, 2018. Apariţii în Antologiile: Parfumul clipei. Armonii poetice, Editura Scriitorilor, Brăila, 2016; Parfumul clipei. Melancolii de toamnă-n cântec și poezie, Editura Scriitorilor, Brăila, 2017; Antologie Poetică Vâlceană, Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, 2017,

141

Biblioteca Cronopedia

Lacrima dragostei, Editura Ecreator, 2018, Enciclopedia Scriitorilor Români, Editura Verbaniana, 2018, Almanahul „Sintagme Literare”, 2018, Antologia bilingvă (română-turcă) „Din universul poeziei române actuale”. Publicări în revistele: Sfera Eonică, Taifas literar, Contraste Culturale, OltArt, Arena literară, Sintagme literare, Casa de sub pădure, Logos și Agape, Parnas XXI.

Culori vesperale Soarele urca panta timpului, purtând în spate ancestrale (po)veri, respiră adânc culorile vesperale de pe șevaletul lui Dumnezeu. Mă invită să stau în hamacul amurgului, cu tălpile să ating infinitul. Ochii-mi hoinari sechestrează Cerul, În ventricul drept îmi bat valuri de mare – fonice tăceri. Clipă, iar ai venit să-mi bulversezi ţărmul gândurilor ca un pescar de nestemate! 142

Zidirori în abstract

În năvodul sufletului prinde-mi câteva duminici cu momeala liniștii, să-mi hrănesc anacronicele doruri. Îmi lipesc privirea de pielea răsăritului și scriu în orizont serenităţi verticale.

Ţi-am înrămat visul Tată, ţi-am înrămat visul în poezie, să-mi zâmbeşti printre cuvinte, să aduci în ochii mei zăpezile de altădată, copilăria să se mai joace pe retina clipei... Pe buze îmi stă o iubire, cerul nu pune nori în calea luminii. Ghiocei au răsărit pe tâmplele iernii, primăverile să mai miroasă a sărbătoare. Rog moartea să nu mai numere anii. Mi-aduc aminte de o zi, visurile îmi erau crăpate, iar tu mi le-ai lipit cu glumele vieţii. De atunci, tot vreau să glumeşti, tată, poate voi reuşi să rămân copil al zilei de Mâine...

143

Biblioteca Cronopedia

Să mai ningă-n gând Dă Doamne, să mai ningă-n gând, Să-mbrac în alb emoţii brumării, Florile cerului din vise curgând Să mă poartă pe aripa întâmplării. Să fiu un sculptor ce lovește într-un nor, Ninsoarea s-o zidesc în sfinte poeme, Iar când va înflori ultimul ger... Stelele să hiberneze-n mine o vreme. Clipele cu gust de colind și zăpadă, Să-mi pună un dor pe buzele sloi, Buclele luminii șuvoi să cadă pe umerii-mi obosiţi de umbre și ploi. Să chem c-un vis minunile-n floare, Să emigrez în anotimpul făr' de nevoi. Ce dacă lumea îmi va impozita soarele? Într-o ninsoare metafizică îl feresc de noroi. Să fiu iar copil ce se roagă și colindă Calea Lactee înzăpezită de vrajbă. Timpul filantrop să-mi împartă o secundă Privirea mamei ce-mi mai spune o vorbă

144

Zidirori în abstract

Și închide tăceri în clepsidra celestă. Între viaţă și moarte, copilăria există! M-aş ascunde într-un vis strâng iluzii le vâr sub nori cerul mirat de atâtea vise îndeasă oameni într-un geamantan fragil din iluzie în iluzie trenul mă alungă tot mai departe de mine m-aş ascunde într-un vis să mă ducă în staţia cu soare ce mă aşteaptă la o cafea să storc din nori un fagure de miere îndulcitor pentru amara clipă. restul rămâne bacşiş îngerilor caut apoi stele pe peronul veşniciei le rog să micşoreze distanţa dintre noi sau sparg constelaţii cu ecoul dragostei şi le ascult cum plâng... în fugă, fur o rază să te pot purta la infinit steaua mea.

145

Biblioteca Cronopedia

Pe marginea unui surâs Ce bine e la tine-n suflet! Adăposteşte-mă în acest anotimp cu dor, să împărtăşim acelaşi loc, aceleaşi lacrimi, bucurii şi speranţe. Să îmbătrânim frumos, să ne apară doar ridurile fericirii. Crezi că poţi suporta vina dragostei de unul singur? E mai bine să plătim împreună chirie vieţii. Am să privesc liniştea, voi sta pe marginea unui surâs şi am să plantez vise. Desigur, or să-nflorească la gândul că-mi eşti aproape. Dă-mi doar clipa, care spune: „Iubeşte-mă din nou”.

146

Zidirori în abstract

Lenuş Lungu Lenuș Lungu (n. la Constanţa, România) Voi relata câteva exemple din activitatea literară. Fondatoarea a două reviste literare: Cronos și Taifas literar. Membră a uniunii USRL Chișinău. Deţin un sait literar Cronopedia. Scriitoare, coordonator, redactor șef revista Poduri literare a USRL – Chișinău, redactor reviste și ziare din Italia. Promotor cultural Italia. Apariţii antologii: Armonii Culturale; Lumea Românească; Artă Sfâșiată; Rugă fără sfârșit; Aspiraţii Rogrup; Meridiane Lirice Coordonator și redactor antologii: Amprente temporale vol 1,2,3; Cuvinte Sculptate; Metamorfozele naturii; Cuvinte pe aripi de gând ( româno-franceză); Zborul frunzelor în ceruri etc. Cărţi de autor: La pas prin visele mele; Să ne iubim în toamnă; Fondatorii limbii române. Apariţii diverse ziare și reviste din ţară și străinătate: Gândacul de colorado; Il momento Italia; Emigrantul.it; Pensiri e parole.it; Poesis.it; Associazione culturale, casa editrice; Associazione di Promisiune sociale; Congrega letterari; Livorno etc Premii literare: Premiul 3 premio letteraro Sicilia; Diplomă de excelenţă poesis letteraro. Coordonator proiect „ Un vis împlinit a unui scriitor”

147

Biblioteca Cronopedia

Antologica „Sorella India” volum dedicat strângerii de fonduri pentru organizaţii non-guvernamentală din Republica India, Carlos Grappa, Sicilia 2017.

Iluzii deșarte Mi-am sculptat gândurile pe cerul înnorat ploaia mi-a spălat lacrimile viselor călător prin viaţa plină de amar iluzie cu aripi sfărâmate caut lumina nespuselor șoapte mă ascultam prin tine respiram îmbrăţișarea ta acum mă odihnesc în tăcerea ta.

Dorinţe Plăceri pasionale inimi pline de culori dorinţe se răspândesc în lingușirea cerului iubește-mi dragostea în atomi de mișcare mângâindu-mi trupul într-un flash 148

Zidirori în abstract

electroni scăpaţi intraţi într-un perpetuum necunoscut în tremurul vântului o frunză agăţată de tine până la ultima suflare.

T e c au t Te caut nu te găsesc te ating și nu te mângâi te îmbrăţișez și te pierd te chem și nu ascult e dificil să stai să nu respiri e greu să miroși parfumul și să nu-l atingi mă uit la tine tu nu te uiţi la mine ochii tăi două oglinzi de apă transparentă totul e doar praf dispersat în vânt himeră pierdută ce-mi hrănești visele lăsându-mi un spaţiu de magie. 149

Biblioteca Cronopedia

Iluzii Sărută-mi tălpile fierbinţi de ploaia de stele alungă-mi tristeţea din trup scaldă-mă-n inima ta să-ţi fiu dorinţa din palmă să-mi tatuez sufletul în gândurile tale să mă învelesc în şoapte mă afund în vise şi-n iluzii să mă agăţ de braţele tale reci cerul plânge în tăcere sărutându-mi buzele fierbinţi.

Dor în râuri line Alung disperarea sângerez de dor încerc să zbor sufletul mi-e ger năprasnic topeşte-mi sufletul ochii se varsă-n râuri line cu stropi de lacrimi arunci în mine marea mă acoperă de gândurile negre adierea serii dansează sub tălpile mele sărutul meu sigiliul inimii tale. 150

Zidirori în abstract

Lilioara Macovei Apărut cu proză în revista de cultură editată de Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români „Destine literare”, anul 9,nr.73-75, ian.martie-2016 Ilustrat cartea, inclusiv coperta (I-IV), „Cine sunt eu?” semnată de Stelu Pop, carte apărută la editura Eikon-acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Știinţifice din România (CNCS) şi apărută în mai 2016. Apărut în Antologia Scriitorilor Români „Dor de Dor”, StarPress, editura Olimpias, martie 2016 Premiul ll (ex.aequo pentru lucrările „Ieri şi azi” – poezie şi „Zorele” – planşă hârtie colorată, la concursul „Aripi de primăvară” primul concurs de creaţie artistică organizat de către Liga Scriitorilor Români – Filiala Mureş în colaborare cu Fundaţia ALPHA Transilvană Tg.Mureş. Apărut în revista „Porţile Nordului”, nr.4,2016, iulie, Anul III, revistă de cultură şi civilizaţie a Centrului de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşt, Baia Mare, Maramureş, cu proză. Premiul I – proză scurtă la Concursul de proză scurtă şi poezie „Universul satului românesc” organizat de Asociaţia pentru Dezvoltarea şi Promovarea Spiritului Rural, localitatea Dor-Mărunt, judeţul Călăraşi, iulie 2017 Obţinut punctaj 9,36 (loc.IV)

151

Biblioteca Cronopedia

Menţiune specială la concursul internaţional de poezie „Sub zodia poeziei” organizat de revista „Contraste culturale”, iulie, 2017 Participat la Concursul literar „Sfântul grai românesc” pe tema limbii române şi a poporului român organizat de ASOCIAŢIA „CLUBUL EXPRESIA IDEII” şi REVISTA „EXPRESIA IDEII”, august, 2017. Trofeul la secţiunea „Pictură” din cadrul concursului internaţional Univers Românesc XXL ediţia a III -a, 2017, București Participat la concursul Poezia de dragoste ediţia a II a 20172018, organizat de Editura ART Creativ București, cu poezie, diplomă de participare Apărut în Antologia „Florenţa Albu” cu proză, ianuarie, 2018.

Mă-mbrac în prag de iarnă cu iluzii Mă-mbrac în prag de iarnă cu iluzii. Miacopăr nuditatea gândurilor fanteziste tocmai la graniţa cu toamna trecută emblematic printre frunze, dar cu ce scop? Eii! Întrebări. Toată viaţa mi-a aşternut confuzii colorate doar m-oi linişti să nu mai arunc priviri de după tocul uşii pătând pardoseala din lemn secular cu mustul de idei în fierbere. Nu caut scuze, dar instalarea unui frig de cerc polar, încearcă să mă agonizeze într-un anotimp nedefinit cumva în mintea mea doar aici, acum... cu toate că vrerea mea este alta. Nu pot decripta însemnele albului aşternut peste tot. Boala de răsărit portocaliu nu se poate

152

Zidirori în abstract

vindeca. Hipnotizarea prin săruturi de lumină, aprinde subconştientul unei netratate de verde. L-aştept pe el să se întoarcă în clepsidră şi ce să crezi? Miroase a iarnă. Imensitatea de alb mă face stingheră pe o bancă împărţită în uimire şi neputinţă. Cine să te cheme şi unde? Porţile sunt deschise. Lumina felinarelor este slabă şi încet deraiezi spre griul din ce în ce mai închis. Tu nu asta vrei, tu a-i vrea să sugrumi iarna, dar este încă lumină şi te-ar descoperi imediat căutătorii criminalului. Cum să fie iarna moartă? Poate... cu vreun cuvânt să o năuceşti, dar oare câţi au mai făcut-o? Din sens opus nu vine niciun tren, dar nici invers, şi-apoi cum să urc? Nu este scară, gara este goală, aş fi singură la drum... aş fi singură la drum? – Care tren, de unde, când? Mecanicul a murit, acarul a fugit, şina a rămas imaginară... Of! Hipnotică iarnă, cu gară cu tot! Nu te-am chemat, nu vreau să te cunosc, nu ştiu ce vrei, ce cauţi tocmai pe lângă mine? Frământarea mi-e tot mai fără rezultat. Zgomotele sunt tot mai surde şi nu prezintă parcă nicio curiozitate. Fâlfâitul aripilor de porumbei este o plictiseală tangibilă cu somnul îndopatului cu pastile. Moş Crăciun bate cu toiagul în geam. Râde ca un bezmetic şi nu are nicio oboseală. Ochii lui cuprind copilul dornic de a şti ce i-a adus 153

Biblioteca Cronopedia

moşul. Scotoceşte prin gând două strofe cu zăpadă şi-alte două cu Moşul Darnic, apoi cu îndrăzneala împinsă de necesitate, se pune pe turuială. Gata! Şi primeşte cutia. Mânuţe mici şi grăbite scot păpuşa de cârpă cu faţa frumoasă şi papuci albi, vreo zece bomboane învelite în staniol, o crenguţă de brad, două globuri albe cu steluţe aurii şi două globuri roşii cu steluţe albe şi se termină agitaţia. Se uită la moş şi parcă are ochii tatei, dar... nu, tata nu are barbă albă. Mulţumeşte şi cu „săru' mâna” spusă tuturor se urcă pe pat. Păpuşa are acelaşi zâmbet dulce. Copilul mai mulţumeşte cu voce tare mamei şi tatei pentru că au scris scrisoare moşului. Se bifurcă drumul. Unul mergea spre iarnă, celălalt spre iarnă. Două ierni diferite cu miros de altfel de colaci, altfel de vin fiert, altfel de cântec. Aştept să se întoarcă anotimpul. Îmi va fi de vreun folos? Mă-mbrac în prag de iarnă cu iluzii. M-am întors în mine cu fantezii cuminţi şi nu este prima oară. În taină am privit un timp şi... temporar îmi vin fiori de gustătoare a lui. Îmi place rătăcirea asta şi semnele de „stop” demult le ignor. Am mai gustat un must în fierbere, acum cu iz de nimicit un anotimp.

154

Zidirori în abstract

Recompensa prin uitare Întindea mâinile spre masă şi căuta acel ceva de care nu se putea lipsi. Visele nu se derulau mai departe şi a doua zi suferea îngrozitor. De câteva zile toate erau grămadă pe capul ei plin de gânduri. A vărsat paharul cu apă şi zgomotul de pârâu cuminte o ducea lin spre veşnica masă cu multe cărţi. Păşea cu grijă şi doar foşnetul rochiei de mătase îi spunea ce frumoasă şi răcoroasă este iarba. De mult nu mai simţise mirosul acela de săpun bun cu care îi erau spălate rufele. Stăteau la soare sau la ger şi aduse în casă, ţi se umpleau plămânii cu miros de viaţă, de zbor, de călătorii deasupra lumii. Ultima vreme pentru ea fusese o luptă contratimp. Se frământa şi ziua şi noaptea pentru a da randament. Nu dormea decât câteva ore pe noapte, restul erau ocupate cu începuturi de povestiri, desene de biserici, rememorări din cărţi şi până în zori la o nouă aţipire, nimic nu se lega. Ziua era o fugă, mereu o alergătură, refăcea lucrul din ziua precedentă şi cerinţele creşteau. Modestia însă, îi pregătea inima să primească adevărul. Asta va descoperi mai târziu, acum mintea era încăpătoare pentru cunoaştere. Aflase atâtea în ultima vreme, că mulţumea în gând mereu pentru oportunitate şi cumva plutea într-un 155

Biblioteca Cronopedia

câmp benefic sufletului ei. Era terapia pe care de un timp o aplica de capul ei, funcţiona cumva, stagna de multe ori într-un anotimp al amintirilor vii, repornea şi vedea cum se îndreaptă spre ceva mai bun. Estimările pe care şi le făcea, erau nemulţumitoare pentru un moment, bune pentru altul şi mereu lăsa loc pentru o încurajare de înălţare pe alte trepte. – E-adevărat că toate începuturile faptelor mari trebuie să fie modeste, altfel cad în derizoriu? Şi din nou îşi relua căutarea. Toate erau condensate într-un timp anapoda de scurt. Parcă nu avea cum să gândească în amănunt ceea ce trebuia să înfăptuiască. Trăgea din greu la scris şi citit de parcă trebuie să recupereze vreo douăzeci de ani, dar altfel nu se putea. Era doar în competiţie cu timpul. Sau poate că nu. Mai era ceva. Nu a vrut să-l spună, dar am înţeles abia când a spus că „nu existam?”. Ştia că munca nu ucide dacă o faci din plăcere şi ea, asta făcea. Era nobilă treaba asta, o dorea, o simţea atractivă, credea că mulţumea şi înveselea, îmbogăţea pe cel care îi va vedea osteneala, dar ceva s-a uitat. Poate că alţii din jurul ei erau disponibili în a face o astfel de „corvoadă plăcută”, dar oferta lor era drămuită cot la cot cu un ban. Nu era timp de pierdut, toate 156

Zidirori în abstract

costau ceva, la ea nu erau limite, nu erau conversaţii despre dat şi primit, toate pe faţă. Dădea şi nu primea, nu primea pentru că nici nu i se dădea şi în general nu voia să aibă parte de o dăruire de sută la sută din obligaţie profesională, dar acel „mulţumesc” pe care îl visa, a lipsit din convorbiri. Imaginea ei a devenit o uitare şi pentru că nu era acolo. Aşa s-a născut „hai să ne vedem de ale noastre”. Aşa a văzut cel mai dulce mod de distrugere a unei munci. Iată, un leac jignitor! Nu a avut timp de gestionare a timpului şi nici pentru alţii nu a constituit vreo problemă. Ea nu voia faimă decât acolo în lumea ei, dar parcă prea desăvârşită a fost uitarea asta. Întindea mâinile spre masa aceea din lemn de nuc, plină ochi de cărţi. Nu erau ale ei, ea doar le „cuminţea” pe paginile multe şi uneori neprimitoare. Pe când se apucase de umblătura asta, a avut o străfulgerare. Era ca o urcare pe un munte abrupt şi plin de copaci agăţători. Cu mâinile goale şi cu ideile imprevizibile, reuşea să ajungă sus. Niciodată nu i se părea că era aşa greu, simţea că de câte ori cere ajutorul Lui, toate se făceau. Murea în fiecare zi şi reînvia, dar mângâierile unor rânduri erau doctorii de prelungire a finalului final. A trecut sub tăcere totul. Nu cred că se va repara ceva, ea nu va spune nimic şi nici nu se 157

Biblioteca Cronopedia

ştie ce ştie ea, ce o ucide şi cine poate face vreo scară de urcare spre normal. Este iarăşi noapte. Nu se mai aude niciun zgomot de paşi, nu mai cântă nicio bufniţă. De undeva vine un miros de săpun bun şi reînvie ceva din amintirile de pe atunci. Copacul din faţă se clatină şi frunzele-i cad ca gândurile. Parcă se aude totuşi un glas stins. Ca într-un film alb negru, apare o adiere de perdea şi un „mulţumesc” ajunge la ea. Se flutură o mână. – Doamnă, mulţumesc pentru carte! O să o aduc mâine, a fost formidabilă. Mi s-au sinucis toate crizantemele. Erau alături de mine. Nu le-am putut împiedica, scriam testamentul. Şi ceaşca de cafea are gust de uitare. Fug către o vară cu caise integre şi caut miros de crin imperial. Această imigrare îmi duce gândul la fantezii cu ploi de vară şi câmpuri cu floarea soarelui. A izbucnit un plâns de toamnă gri şi nu am remedii să-l opresc. Am auzit că se va linişti de la sine pentru că nu toate sunt perfecte. Mă sugrumă minusurile din jur şi degeaba alerg printre galaxii cu număr impar. Nu prea aduc noroc călătoriile astea, doar că lipsesc puţin de lângă ei. Ce să risc? Se scade puţin din numărul de clipe. Nu mai intentez niciun proces, simt cum mă inundă albul.

158

Zidirori în abstract

C h e m ar e a În zilele cu zbucium în limite normale parcă nu mai am dorinţe reale, dar în nopţile cu altfel de frământări, bat toate infiniturile. Nu reuşesc să cunosc vreunul aşa cum aş vrea, dar aşa trec peste poduri pe care, nu credeam că le voi avea în obiectiv atât de repede. Am pierdut atâtea şi cu asemenea minus tot încerc să reîncarc, să adun, dar din toate rămân cu dorinţe şi cu suspine. Nimeni nu poate să mă înduplece cu ceva din acest capitol, nu ştie, nu are cum, nu am timp de ascultat, nu pot. Mă dor palmele de necuprindere, mă dor tâmplele de neastâmpăr, mă dor cuvintele de dor. Nopţile îmi sunt surse de dor şi zbucium. Nu le vreau aşa, sunt epuizată, aproape nu mă recunosc, dar te poţi opune gândurilor? Acum nu mă aşteptam să fiu la casa noastră. M-am luat cu pomenirile şi cu postul. Poate asta a fost. Eram acolo ca după foarte puţin timp. Mă bucuram că este vară, plecasem din iarnă şi cu toate că trebuia să fie şi acolo aşa, fără a avea vreo surprindere, am acceptat anotimpul fără a vorbi.

159

Biblioteca Cronopedia

Toate faptele pline de veselie se întâmplau după casă. Acolo erau scaune mici, masa puţin înclinată de atâta povară, era fum de la lemnele putregăite şi mirosea ca primăvara când făceam curat în ogradă.Era soare şi uneori cu crengi de salcâm ne protejam doar aşa de amuzament. Puneam prosoape umede pe cap doar să avem motiv de râs mai consistent. Aici, beam apa de la fântână cu cana de lut şi ne grăbeam unii pe alţii de parcă plecam la armată. Acum, vorbeam şi nu ştiam cuvintele. Nu aveam subiecte puse în discuţie, dar acceptam orice spunea fiecare. Oare cum era timpul? Concentrat, diluat? Mia dispărut imaginea de-acolo şi-am ajuns cumva la colţul casei. Mama era pregătită cu o lopăţică şi o găleată mai mică, îmbrăcată foarte curat şi surâdea. Eu cu sora mea ne-am dus pe aleea din faţa casei să luăm ceva. M-am uitat la o pereche de cizme mari şi nerecunoscându-le, mi-am văzut de treabă. Vorbeam şi nu mai ştiu ce anume. Aveam şi eu ceva în mână, avea şi sora mea şi după ce am intrat în casă, mi-am adus aminte că îmi trebuia ceva să pun pe cap. Baticul acela de mers la cimitir, unde o fi?

160

Zidirori în abstract

Şi l-am căutat că eram aşteptată. Cunoşteam toate cotloanele din casă şi numai că nu găseam îmbrobodeala aceea decentă pentru asemenea treabă. Şi nu m-am dus nicăieri. Stăteam în uşă şi vedeam cum crengile prunilor bătrâni şi uscaţi pe ici pe colo, se mişcau nervoase. Frunzele verzi mă priveau pe furiş, confundându-se cu ochii mei înceţoşaţi de atâta dor. Credeam că voi lua foc. Mă revoltam că oportunitatea a fost scurtă şi nam ştiut să vorbesc. Am dat vina pe inopinaţie. Nu-mi trece nimic cu timpul. Apăsările şi neputinţele fac ce vor şi nu am niciun nerv treaz. Vreau să mă graţieze dorul, dar atâta putere are, că şi chiar dacă ar spune ceva în acest sens, nu aş putea crede. În zilele cu zbucium, în limite normale parcă nu mai am dorinţe reale, dar în nopţile cu altfel de frământări, bat toate infiniturile. Nu reuşesc să cunosc vreunul aşa cum aş vrea, dar aşa trec peste poduri pe care, nu credeam că le voi avea în obiectiv atât de repede. Uneori mi-e dor de un anotimp, acela al reîntâlnirilor cu toţii.

161

Biblioteca Cronopedia

162

Zidirori în abstract

Luciana Ianculescu Data și locul nașterii: 17mai, anul 1951, Arad. Studii:Conservatorul„George Dima”, Cluj-Napoca. Activitate literară: „Tăcere după ploi”,Editura Multimedia, Arad, an 1989, poeme. „Sine nomine”,Editura Marineasa, Timișoara, an 2000, poeme. „Târziu în inima mea”, Editura Eurobit,Timișoara, an 2002, poeme. „Hoţul de vise ” ,Editura Solness, Timișoara, an 2003, poeme. „Fluturi răniţi ”,Editura Aprilia Print,Timișoara, an 2005, poeme. „Ion Românu-muzica, pasiune de o viaţă”,Editura Mirton,Timișoara, an 2008, proză. „Însemn în inima cetăţii,” Editura Quatro,Timișoara, an 2010, proză. „Tandreţea neângăduită a toamnei”,Editura Quatro,Timișoara, an 2012, proză. „Abisul dintr-o literă uitată”,Editura Quatro,Timișoara, an 2013, poeme. „Dumbrăviţa - vatră de civilzaţie într-un colţ de rai”, Editura Quatro, Timișoara, an 2012. Monografie. „Timișoara e poate cea de totdeauna”. Editura Eurostampa, an, 2018. Proză.

163

Biblioteca Cronopedia

Cd-ul „Dincolo de miezul nopţii”, versuri Luciana Ianculescu, fundal sonor susţinut de pianiștii Adriana și Sorin Dogariu, coperta realizată de pictorul Nicu Dărăștean. Publicaţii la care am colaborat: Revista „Arca”, Arad, redactor, poet Vasile Dan. Revista „Orientul Latin”,redactor, scriitor Nina Ceranu. Am publicat în Antologia „Inefabilul Iubirii”, Editura Ispirescu, Satu Mare, an 2015, poeme.

*** Am închis cartea noastră și am plecat din ea. Uitată pe o bancă într-un parc, ploaia a șters povestea.

*** Mi-ai legat inima la ochi să nu vadă privirea străină, ascunsă în mângâierea ta. 164

Zidirori în abstract

*** Am vrut să fii iubirea mea de o vară. Și în noaptea în care doarme cerul, o stea să-mi dăruiești, să cred iar, în povești.

*** Din amintiri am furat un sărut și l-am trimis către tine. Târziu, în noapte, o mângâiere pe obraz...

165

Biblioteca Cronopedia

*** Pleacă toamna și îndrăgostit de ea îi trimiţi cocorii din inima mea. În urma lor, cerul brăzdat de aripa rănită.

*** M-am oprit în sufletul tău, dar nu ne-am întâlnit. Călător mereu, trăiai în altă iubire. Vorbele tale, măști de carnaval.

166

Zidirori în abstract

Maria Călinescu Data şi locul naşterii: 7.01.1954, com. Tudor Vladimirescu, jud. Galaţi; Studii: Liceul Pedagogic”Costachi Negri”, Galaţi; – Membră a USELR-Filiala Moldova; – Membră UIOC, Chișinău; – Membră ASCIOR- Buzău; Debut literar: 2013-Volumul de poezii „Podul de lacrimi”editura PIM, sub egida Asociaţiei Universul Prieteniei-Iaşi; 2017 – Volumul de poezii „Focul din beznă”– editura Izvorul cuvântului. Antologii:„Întâlniri afective”– Editura, InfoRapART– coordonator Cezarina Adamescu, 2013;„Catalogul scriitorilor romani apăruţi după anul 1989”– Editura Socrate; „Poesis și creaţie – coordonator Marin Toma”; Vitalitet Artistik, coordonator-Baki Ymeri; „Eminescu geniul stelelor”, site literar, „Negru pe Alb”; Antologie de literatură religioasă – „Lumina din noi” – Editura Ispirescu; Antologie de literatură contemporană – „Lyric et prosa”,( vol I-II) – Editura Naţiunea; Antologie 2017, 2018 – „Poeţi si prozatori contemporani în Regal Eminescian”, coordonator Eugenia Gavrilescu, Editura EditgraphBuzău; Antologie, „Treptele cuvântului” – Universul Prieteniei – Editura Pim, coordonator Rodica Rodean; „Antologia Prieteniei”, vol II – Editura Izvorul Cuvântului; Antologie, „Versuri pentru Eminescu”, coordonator Maria Filipoiu, Editura Dandes Press; „Mi-s muza, muzul 167

Biblioteca Cronopedia

poesiei, prosei, coordonator Romeo Tarhon; Antologia Eminesciana, coordonator Mihai Catruna, etc. Reviste: Revista USE „Cenaclul”– editura Socrate, Revista, „Cahulul literar şi artistic” sub egida Asociaţiei „Pro Cultura Sud”2014; Revista, „DOR de DOR”, Revista, „Negru pe Alb”; Revista, „Cronos – Peniţa de aur”; Revista, „Cuvinte sculpate”– Editura Editgraph, Buzau; Revista, „Contraste Culturale; Revista Eminesciana – coordonator Mihai Catruna; Revista, Orizontul bucuriei – ASCIOR – Buzau; Revista „Salonul literar” Focşani, în paginile „Literatura de azi” şi în foarte multe reviste online din ţară şi de peste hotare;

Sub semnul echilibrului fragmente de timp se aliniază să formeze întregul printre razele răsfirate se strecoară bucăţi de linişti într-un amestec de tăcere şi lumină pictează cerul plin de umbre aruncate la întâmplare fire de infinit ţesute de o mână tremurandă se întind pe pântecul sângeriu al amurgului opresc căderea stelelor fără cer micşorează distanţa dintre mine cea de ieri şi eu cea de azi vântul alungă norii trişti şi murdari 168

Zidirori în abstract

lasă lumina să pătrundă ca un alint temător vagi amintiri tulbură victoria care va defini simţirea când mâna nopţii mângâie pleoapele lăsate totul devine linear şi calm ca o efuziune prin sita timpului da, e o senzaţie nouă îngheaţă trecutul în clepsidră mii de culori mă învăluie spre întregire o singură stea încolţeşte cu o neînţeleasă fericire în locul în care credeam că e prea târziu timpul iese din timp ninge cu vise.

E noapte întunericul se scurge ca lava unui vulcan ca o smoală revărsată de oceanul rece cuprinde umerii pământului cu braţe invizibile înaintează silenţios peste lumea vie nu-şi caută drum se aşterne ca o haină peste trecerea timpului o vezi o poţi respira 169

Biblioteca Cronopedia

dar nu o poţi atinge prinde între palmele ce ascund căutări ochii minţii licărind de atâtea întrebări străpung flacăra arzândă a sufletului unde iubirea seamană a renaştere adăposteşte pulsul repezit al luminii unui nou început.

Linişte şi visare Lumina tremură în aşternutul zorilor îmbracă în culoare Noul An timpul rămas în calendare învaţă să tacă liniştea are o altfel de mască palmele cerului risipesc pulberi diamantine peste dorurile din tăcerile curate dincolo de singurătaţile lumii din universul văzut şi nevăzut alungă norii care opresc lumina nuanţe nepământene creionează nerostitele cuvinte cu miros de vâsc umbrele lichefiate ale zborului îngeresc 170

Zidirori în abstract

agaţă mugurii stelari de aripile de plumb cad peste bucăţile de suflet umple clepsidra timpului viitor cu frumos ca un act dorit ce îmbie la visare.

Strigătul în limbajul aştrilor Sunt lut în clipa tainicei regăsiri mă reconstruiesc în ploaia de stele retrăiesc zborul din vâltoarea viselor zorii devorează întunericul răsăritul ia forma vieţii cioburi de dor tatuează zbuciumul inimii sângerează la porţile dorinţelor o fărâmă dintr-un nimic cu chip de ecou se risipeşte peste umbre şi tăceri încetineşte fuga din nesomn cuprind cu braţele chemarea cerului fac timpul şi spaţiul să devină reale strig în limbajul aştrilor în freamătul cerului desluşesc o armură închide timpul ce urzeşte spaţiile sufletului spre adăpostire să nu apună prea timpuriu într-o tăcere neterminată. 171

Biblioteca Cronopedia

Remediile naturii Oricând, peste lumina feţii, o mască umedă s-aşterne, s-aştepţi ca zorii dimineţii să şteargă vălul de pe gene. De te-amăgeşte amintirea, cu mângâieri fără de viaţă, tu reaprinde-ţi iar privirea, nu lăsa ochii trişti, îngheaţă. Ferestrele deschide-n grabă, şi soarbe-un fir de aer rece, desfă-ţi a inimii tarabă, priveşte timpul, care trece. Întinde-o mâna spre uitare, simţi-vei adierea-i lină, te-or încălzi raze de soare, ca o mătase albă, fină. Alearg-afară, iarna-i crudă, dară ninsoarea-i un alint, de vezi lumina ce inundă, află-i sortită, doar, de zenit.

172

Zidirori în abstract

În jocul ei să-i simţi îndemul, că toate-n viaţă au un rost, şi, că, de nu ar fi eternul, nimic, n-ar mai avea un cost. De vezi un pom alb la culoare, respiră-i albul, este divin, şi ve-i simţi, nimic nu doare, în suflet fi-va, doar, senin. Natura totul dăruieşte, nimic nu cere însă în schimb, e singura care iubeşte şi are har sfinţit, de nimb. Ia viaţa toată iar în piept, o altă zi aşteaptă-ncepe, o rugă-nalţă, Cel înţelept e bun mereu, totul percepe.

Popas între extreme Veninul pare dulce, împărţit la doi Şi nu-i atât de-amar şi verde ca-n trifoi, Pe templul nemuririi ne uneşte-un dor, Chiar şi în tăcere, în vers eşti ziditor.

173

Biblioteca Cronopedia

Miroase a verde acum până şi-n artere, Pe-amândoi ne leagă visul, el nu piere, În miros de nuferi, învăluiri de ape Dorinţele ne ard, să fim mai aproape. Această iarnă-ntinde braţele spre noi, Să ne-ascundă‘n umbra viselor, în doi Fost-am vechi ecouri prin lacrimă şi ploi Ninsoarea, azi, ne-aduce visele-napoi. Suntem între extreme, şi nu e târziu Las gândurile calde, curgă, eu îţi scriu, Îmi miroase-a iarna, ce a fost odată, – Să fie aievea? Pare-adevarată!

Doresc o altă iarnă Încărunţit e cerul, liniştea-i profundă, de i-am şti misterul luminii ce abundă? Copaci-s goi, dar albi, sloi îmi e simţirea, alte ierni trecute inundă amintirea. Din caruselul vremii revine rând pe rând ca freamătul năvalnic ce zace în gând, Îmblânzeşte zâmbet ce-n agonii pulsează, ca seninul aprig mă vrea mereu, tot trează.

174

Zidirori în abstract

Încărunţit e cerul, liniştea-i profundă, de i-am şti misterul luminii ce abundă? Cade peste creste, par cuşme argintate, ca-n basmele croite de amintirea surdă. În frigul ei zac lacrimi şi tot ce am pierdut, doresc o altă iarnă, la fel ca la-nceput, de-albește clepsidra în anii ce urmează să nu mă-ngheţe gerul, chiar, de-i Bobotează.

175

Biblioteca Cronopedia

176

Zidirori în abstract

Marin Anghelescu De pe meleaguri bănăţene s-a născut la 22 februarie 1972 şi în prezent sălăşluieşte în Italia, desfăşurându-şi activitatea într-un club de „fiţe”. Cant-autor şi scriitor amator a debutat totuşi literar în miniconcursurile cronopediene.

Poeme într-un vers

Adăpost umed Rumenite frunze dezlipite de gâze înfrigurate pe crengi fără veşmânt.

Purta toamna Geacă de piele îndoită, pe stradă pantaloni tomnii de vânt.

177

Biblioteca Cronopedia

Aproape toamna Scurte ziele cu miros de fructe plângeau lacrimi mărunte.

Toamnă, ieri Ciulini fugăriţi în panică turnară bruma arămie cu voci tiranice.

Belşug O fi fost un sac cu nuci burduşite la răscruci

ramuri îmbrumărite cu solzi mărunţi să fi fost zburlite de clăpăuge frunze

C l ac ă cu lacrimi de brumar torc caleaşca de aramă a grădinilor

178

Zidirori în abstract

octombrie foşneam plumburiu mângâieri amorţite, roşiatice rochii, dulci miezuri de lumină

astă-toamnă galben-arămiu hambarele strânseseră oameni şi recolte din valuri de belşug

venit-a toamna ploua întruna peste plopii scuturaţi, în vizuini puf galben rumenit

cineva voi găsi pe cineva cine știe că sunt trist doar prin schimbarea de ton din voce voi fi cu cineva care iubește ce urăsc cel mai mult

179

Biblioteca Cronopedia

se va îndrăgosti cineva care arată ca tine și știe că nu doresc pe altcineva ca oarecine

180

Zidirori în abstract

Matei Ioaniţiu S-a născut la 11 noiembrie 1971, în Piteşti, unde se află şi în prezent. Este hostess, entertainer, clip girl la o firmă de turism internaţională, activând sezonier în locaţiile acesteia din România. A debutat ca cititor al reţelei Cronopedia, a fost co-optat corector şi tehnoredactor al revistelor şi apoi chiar şi ilustrator al acestora şi al cărţilor fiind un veşnic ucenic al mentorului său Ioan Muntean. A publicat ocazional în paginile revistelor Cronos şi Taifas literar şi ale reţelei Cronopedia.

(trupul meu e-o carte) îmi place că mi-ai citit trupul că ţi-ai aprins ochii la scrisorile mele că te gândești la mine în timp ce mângâi novice cuvintele mele îmi place atingerea degetelor tale 181

Biblioteca Cronopedia

în paginile mele de piele scrisă parfumul meu de carte poetică inspirat de nasul tău gingaş îmi place să fiu poezie pe gura ta în timp ce bei cafeaua și-o amesteci cu bezele din gât îţi zboară gândul între strofe şi versuri ataşate trupului meu carte a senzaţiilor tale

bine hei tu da tu. persoana drăguţă care citește acum da ştiu nu mă crezi dar ascultă puţin te iubesc lucrurile sunt în regulă știi asta și știu și vom trece prin asta ștergeţi aceste lacrimi 182

Zidirori în abstract

pune-ţi zâmbetul râzi puţin traieşte putin iubeşte mult dar nu prea mult nu prea repede odată ce știi că e sigur du-te fugind dar nu te las să pleci te iubesc bine sunt aici va fi tot timpul întotdeauna am fost deschide-ţi ochii și vezi cât de mult te iubesc pentru mine în mod evident te iubesc și evident că mă iubești aşa că să trecem prin asta împreună bine te iubesc

scrisori și figuri mâinile care scriu nopţile mele nedormite suspinul tăcut sunt 183

Biblioteca Cronopedia

în gâtul meu degete deștepte pentru vânt șoptesc și șuieră mângăindu-ţi respiraţia o bătaie de inimă păcătoasă în piept sub sânul tău mistuie urmele unei pasiuni ardente ce se mângâie pe corp

un număr ca o proeminenţă totul a fost lucrat bine deși nu se vedea în cazul în care la hotarul de nord al trupului se întrezărea un număr cu siguranţă dar roșu m-a oprit roșul unei flori sălbatice o floare roșie într-un câmp alb

184

Zidirori în abstract

păcat că nu putem mânca de aceea întotdeauna la această oră mi-e foame de numărul trupului tău

m - ai t r e z i t m-ai trezit când mă căutai luându-mi dorinţa vei fi găsit doza perfectă de cuvinte și mângâieri înfierbântând pielea mea cu mâinile și îmbrăţişările tale iar gura mea sprintează buzelor tale oprindu-se între sânii tăi deveniţi perverşi incitând bătăile inimii în atingerea dulce cu corpul tău trezit în poftire

185

Biblioteca Cronopedia

suntem doi nebuni suntem doi nebuni sărutându-ne cu pasiuni selenare într-o trudă sărată două palpitante atingeri pe gât le bem demenţial în cazul în care buzele ating limbile noastre goale despărţind sărutul ăsta oftat tandru cu miros nebun de îndoire

vreau să-ţi scriu așadar vreau să-ţi scriu să-ţi fur versuri şi să dansez cu tine în timp ce luna este aprinsă lasă-mă să-ţi fiu în gură furtună dulce să-ţi sărut strângerea buzelor 186

Zidirori în abstract

să beau și să te ating cu limba să-ţi simt gâtul în palmă și să luminez mângâierea cu degetele mele ce-ţi scriu taine de învăluire

cu noaptea m-am familiarizat cu noaptea plecând în ploaie m-am întors în ploaie depăşind luminile îndepărtate ale oraşului şi m-am oprit şi am oprit sunetul picioarelor goale lângă un strigăt întrerupt departe venit peste casele de pe altă stradă nu m-ai chemat înapoi nici să-mi iau rămas bun mai mult la o înălţime neamenajată luminător un ceas împotriva cerului s-a proclamat timp negreşit nedrept

187

Biblioteca Cronopedia

şi m-am familiarizat cu noaptea sunt din cartea ta

î n c ar t e a t a sunt linia perversă între versurile tale mă citeşti liniştită dacă sunt în mâinile tale mă şopteşti interesată între degetele tale trăieşte extazul printre scrisori eşti muza care inspiră femeia care provoacă răsărit şi gemete pe gura mea

188

Zidirori în abstract

Mircea Gordan M-am născut în cea mai grea iarnă a secolului XX și am copilărit în lumea satului, apoi am urmat școli tehnice la oraș. Cu biblioteci citite și multe amintiri în dotare, când am alunecat pe panta vieţii, m-a prins febra scrisului. Am publicat întâi pe internet, apoi în antologii sau volume colective, poezii și proză scurtă.

Nuiaua din pod și alte povestiri Meliţa Astă iarnă, stăteam pe lângă mama și-i admiram priceperea la torsul fuiorului. Cu sfoara, de la capătul furcii de tors, înfășura caierul în spirală, la fel ca pe copii mici. Cu trei degete de la mâna stângă învârtea fusul, pentru a se răsuci firul din firele de fuior trase din caier cu degetele de la cealaltă mână, apoi îl bobina pe mosorul de pe fus. 189

Biblioteca Cronopedia

La întrebarea mea, de unde are caierul?, a zâmbit cu afecţiune, m-a mângâiat pe cap și a spus: – Eu l-am făcut, din cânepă. O să-ţi arăt la vară... Spre sfârșitul verii ne-am dus să adunăm cânepa (semănată în primăvară). M-au uimit cât erau de înalte tulpinile de cânepă, cu “spice” de seminţe în vârf! Erau mai înalte ca mama și groase cât un deget al mamei. Mama a smuls tulpinile, eu, fiind prea mic, nu am avut forţa necesară smulgerii, apoi le-a scuturat, pentru desprinderea pământului de pe rădăcini și, cu un topor, le-a retezat rădăcinile. Cu un mai, a bătut spicele pe o pânză, pentru desprinderea seminţelor și le-a selectat printr-o sită, iar tulpinile le-a legat în mănunchiuri. Mama, ajutată de un căruţaș, au încărcat cânepa în căruţă, apoi au descărcat-o lângă locul de „îmbăiere” (topire). Pe luncă, parcă de nicăieri, pornește un pârâu, în apropierea Crișului, lat cam de trei-patru pași și adânc de o palmă. Practic e un tău, căci deplasarea apei este insesizabilă. Acolo, mama a pus mănunchiurile unul lângă altul și le-a apăsat cu scânduri, peste care a pus bolovani. Apa din pârâu era caldă, deci era plăcut să stai în ea. Am ajutat-o și eu, cum am putut, mai ţinând de capăt mănunchiurile, mai cărând pietre de pe 190

Zidirori în abstract

malul Crișului. Din când în când, mama se punea pup și mă cuprindea în braţe, cu capul lipit de al meu, și spunea: – Puiuţul meu drag. Ce pui harnic are mama! Eram în al nouălea cer, de fericire, și nu simţeam oboseala. Pentru ea, aș fi trecut și prin foc! Asta mi-a fost o lecţie pentru toată viaţa, de a-l încuraja pe cel harnic. O vorbă bună e un tonic. Luat cu preocupările zilnice, am uitat de cânepă, până într-o zi, când mama m-a chemat să scoatem cânepa de la topit. Ude, mănunchiurile erau mai grele, așa că eu am fost de ajutor doar... moral. Mama și tata au scos mănunchiurile și le-au așezat “în picioare”, rezemate de trunchiurile groase ale răchiţilor și aninilor care străjuiau malul apei. Aduse acasă, mănunchiurile de cânepă au fost înșirate pe lângă pereţii grajdului, la uscat. În câteva zile, după uscare, tulpinile aveau o culoare albă ca varul. Totuși, mă întrebam eu, unde o fi ascuns fuiorul?, așa că am întrebat-o pe mama. – Ai răbdare, mi-a răspuns, în curând o să apară! Te pomenești că mama a aflat secretele Samantei și o să facă una dintre celebrele ei minuni?, mă minunam eu.

191

Biblioteca Cronopedia

În curte a apărut un animal ciudat din lemn cu patru picioare, cu o sabie prinsă într-o articulaţie dintre două scânduri paralele. Mama m-a lămurit că ciudăţenia se cheamă meliţă. A luat un mănunchi uscat și l-a frânt peste mijlocul meliţei, apoi l-a pus cu mijlocul în gura meliţei și, ţinând-o de mâner, a coborât sabia cu forţă peste el, mărunt-mărunt, până la capăt. Săreau bucăţi de așchii albe și atunci s-a petrecut minunea: din tulpini a apărut un mănunchi de fuior! A repetat tocarea (meliţarea) și a celeilate jumătăţi, ieșind și de aici restul de fuior. Ţinând fuiorul, pe rând de câte un capăt, a dat cu el de meliţă, de câteva ori, ca să se desprindă și restul de așchii mari. – Ce frumos! Ai făcut o minune, i-am spus mamei, în timp ce o aplaudam. Bag-sama, multe minuni vor mai face părinţii și bunicii, dar am viaţa înainte și o să le aflu, pe rând!

Cloșca După ce am aflat secretul cânepii, am lăsat-o pe mama în pace, să meliţe și restul cânepii și am pornit într-o nouă aventură, să descopăr ce minuni mai ascunde curtea noastră. Am intrat în poiată (grajd) și l-am mângâiat pe cap, apoi i-am dat un pupic, pe botic, viţelului Porumbei.

192

Zidirori în abstract

Porumba era plecată la păscut. Viţelul a fost tare încântat și mi-a mulţumit cu un: muuu! Cocoșul conducea ţanţoș cârdul de găini. S-a ridicat, ca pentru a-și lua zborul și a început să bată din aripi, a întins gâtul și a scos un: cucuriguu!, ca să anunţe că acolo el era șeful. Am intrat apoi în colniţă (grajdul oilor), din grinzi de lemn, netencuit – oile au lâna, care le protejează la frig). Fiind vară, până toamnatârziu, oile sunt cu turma pe deal, așa că prin ieslea de fân și-au făcut cuibare găinile. Acestea cotcodăceau vesele după ce lăsau ofranda, oul zilnic. Mă învăţasem să le urmăresc, să le iau oul abia ouat, cald încă, și să-l duc, triumfător, mamei. Ea mă răsfăţa cu obișnuitul “puiuţ drag” și mă strângea la piept, cu afecţiune. Într-un cuibar, o găină stătea suspect de mult, de câteva zile și nu anunţa că-mi lasă oultrofeu. Ciudat, îmi spun, ia să caut eu sub ea! și, cînd intind mâna, să-mi pun în practică intenţia, găina a scos un sunet de dezaprobare și a dat cu ciocul ca să mă lovească. – Ei, fir-ai să fii!, am spus și am prins-o de aripi, cu ambele mâini, să o ridic. Tare s-a mai înfuriat și a început să cotcodăcească a pericol și să dea din gheare și din din aripi, ca să se apere. Am apucat să văd cuibarul plin cu ouă, așa că am 193

Biblioteca Cronopedia

lăsat-o și s-a așezat iar pe cuibar, scoţând un sunet ciudat de protest. Auzind plânsul disperat al găinii, mama s-a oprit din meliţat și a alergat într-un suflet, spunând: – Ce trăznaie ai mai făcut? – Păi are cuibarul plin de ouă și nu mă lasă să le iau, i-am răspuns. A început să râdă, amuzată. M-a luat în braţe, m-a mângâiat pe cap și mi-a spus: – Of, puiuţul meu drag, multe mai ai de învăţat! Îţi plac preparatele cu ouă și cu carne de găină, nu-i așa? – Sigur că-mi plac, am replicat. – Găinile sunt păsări domestice, adică trăiesc în curţile oamenilor. La fel, sunt raţe și gâște domestice, dar și sălbatice. Păsările domestice nu mai zboară, cum fac cele sălbatice, și le creștem pentru ouăle, penele și carnea lor. Găina aceasta este o cloșcă. Câteodată, păsările sunt cuprinse de o stare de vrajă și clocesc pe un cuibar cu oule ouate în câteva zile. Din ouăle clocite, adică în căldura asigurată de pasărea care stă pe ele, ies pui. Așteaptă și, când o fi vremea, o să vezi! – Mare minune!, mi-am spus eu! După un timp, mama a început să aducă niște încântătoare păpușele vii, cu puf galben, 194

Zidirori în abstract

care alergau vesele prin împrejmuirea făcută în târnaţ, puii de care pomenise.

Izvorul – Bună dimineaţa, bunicule! – Bună dimineaţa, nepoate! Da, ce te-ai sculat așa de dimineaţă?, mi-a spus cu un glas de mustrare-aprobare. – Păi, mi-ai spus că azi mergem pe deal, la coasă și m-a sculat nerăbdarea. Am luat trăistuţa frumos colorată, din material ţesut în război, cu fuior de cânepă și lână, în care mama a pus o ceapă și doi castraveţi, sare într-o cutie de chibrituri și puţin oţet într-o sticluţă. Am pus-o la spate, cu șnurul trecut peste cap. Bunicul a luat pe spinare o traista mai mare, în care a pus mâncarea, pâine și clisă (slănină), vase și tacâmuri și o traistă din pânză cu sculele pentru coasă. Când soarele a strecurat raze peste orizont, bunicul a pus coasa pe umăr și am pornit la drum. Pentru mine, era o nouă aventură. Și Bircușel, lăsat liber, alerga vesel înaintea nostră, se mai oprea și dădea o tură în jurul nostru. Am urcat pe platoul de pe Dâmb, am traversat Iertoiul cu pantă lină, locul ideal pentru dat cu sania sau pentru schiat iarna și, pe sub poala pădurii Iclejia, pe la Cheţelești, am ocolit pe sub poale dealul 195

Biblioteca Cronopedia

Săcătura (un deal sterp, cum îi spune și numele), apoi am traversat platoul de la Ciboaie, am coborât și am traversat pârâiașul Sturzului (nume primit de la numele familiei pe lângă casa căreia traversează satul) și am ajuns la bunica Ileana, cumnata bunicului. Bunica a crescut singură cei șapte copii, după ce bunicul s-a stins cu mulţi ani în urmă,copii care acum aveau familiile lor. Acum locuia singură în căsuţa de pe deal. Tare s-a bucurat, văzându-mă și m-a strâns în braţe cu multă afecţiune! Ne-a servit cu vestiţii ei scrobi, clătitele care ea știa că-mi plac așa de mult. Și Burcuș s-a bucurat când m-a văzut! S-a ales cu o îmbrăţișare. Am simţit cum tremură de fericire.Tare s-a mai bucurat și Burcușel și s-au hârjonit împreună. L-am lăsat acolo, să se joace împreună. Bunicul a împrumutat o săpăligă (o sapă mai mică). Văzând nedumerirea mea, mi-a spus că vrea să folosească săpăliga ca să sape și să descopere un izvor. Am urcat dealul până la ultima casă, a lui Cocoș, apoi am urmat cărarea prin pădurea Știubei și am coborât până la pârâul Vlădicului (nume dat tot după numele proprietarului casei pe lângă care traversează satul). L-am traversat ca 196

Zidirori în abstract

să aprovizionăm cu apă de la izvorul din pădurea de brazi, izvor de la care se aproviziona și bunica. Fiind ostenit puţin, am băut o gură din apa limpede a izvorului, foarte rece, un deliciu. Pădurea era rară și brazii falnici și aveau așternut la „picioare” un covor verde de iarbă și mușchi și plin de niște arătări ciudate, înalte cât o pisică, cu o pălărie cât a mea și sprijinită pe un băţ gros, care era piciorul acesteia. Am smuls una și l-am întrebat pe bunicul ce este? Mi-a spus că sunt pitoance bolunde (hribe) și că nu sunt bune de măncat. Se deosebesc de cele bune de mâncat având băţul de sprijin subţiat spre pălăria maronie și un strat galben sub pălărie, al celor bune de mâncat fiind alb. Ne-am continuat urcarea pe cărarea de lângă pârâu, pe sub poala pădurii de fag, în continuarea celei de brad și am ajuns la o poiană cu iarbă și flori încântătoare, un gol în pădure, în stânga pârâului, până aproape de vârful dealului. – Am ajuns, a spus bunicul, și a pus jos straiţa (traista) și sculele, lângă un fag izolat în mijlocul poianei, lângă pârâiaș. Osteniţi de drum, ne-am întins pe covorul verde și ne-am odihnit puţin. Urechile ne erau plăcut gâdilate de cântecul greierașilor din iarbă și trilurile păsărilor. Mulţime de fluturași vizitau florile. Din când în când izbucnea cearta brotacilor din balta de la marginea pădurii. 197

Biblioteca Cronopedia

Bunicul a atârnat traistele cu mâncare de o creangă a fagului și a pus sticla cu apă la umbră, în tufișul de lângă fag. A marcat terenul nostru, călcând iarba pe partea din stânga, dreapta fiind mărgintă de pădure. A traversat pârâul Vlădicului pe partea cealaltă, călcând iarba până în vârful acelui deal golaș, fără pădure, pe vârf fiind acoperit cu un stufăriș de brusturi. Din cauza expunerii la intemperii, fiind fără pădure, apăreau pete roșiatice de piatră roasă, ca urmare a aluncărilor de teren. Și iarba era rară, dominând pelinii și alte buruieni cu tulpini groase. Iarbă mai deasă era doar în apropierea pârâului. Bunicul a luat apă din pârâu în tocul ce-i atârna la curea, a scos de aici arcerul (piatra abrazivă) umezit și a mângâiat gura coasei, apoi a început să tragă o brazdă pe marginea terenului nostru. Alături mai erau două terenuri, ca și al nostru de întinse. Mă uitam cu admiraţie cum se pleacă iarba în faţa bunicului și așteptam să cresc și eu ca să ajung un magician ca bunicul. A continuat să cosească bălăriile de pe zona mlăștinoasă de la marginea pădurii, lată de cincișase pași și din care, prin scurgerea apei s-a format șantul unui pârâiaș care se scurge în pârâul care ne taie terenul nostru în două, pentru a se zvânta puţin.

198

Zidirori în abstract

S-a oprit din cosit și, cu ajutorul săpăligii, a săpat o groapă la marginea de sus a mlaștinii, o groapă lată de un pas și adâncă de o palmă. Atunci, a apărut minunea: a descoperit izvorul, groapa umplându-se repede cu apă tulbure. La marginea de din jos a izvorului a făcut un mic șanţ de scurgere a surplusului. Încet, încet apa tulbure s-a scurs și a făcut loc unei ape limpezi, bună pentru băut. Așa, bunicul a mai făcut o minune și pe terenul nostru a apărut un izvor.

Bomboana Bunicul a contiunuat să înșire brazde, iar eu am primit sarcina de a căuta lemne uscate în pădure. Sosind amiaza, bunicul, obosit, a pus coasa la... odihnă. Întins pe covorul de iarbă, bunicul a aţipit. Până când bunicul s-a odihnit, eu am adunat o grămăjoară de crengi uscate. Bunicul a curăţat ceapa și castraveţii, le-a spălat și le-a mărunţit într-un bol de tablă, apoi a pus sare și oţet și le-a amestecat. A clădit lemnele în piramidă și le-a dat foc, apoi a tăiat două crengi subţiri și le-a ascuţit la un capăt, frigările în care a pus clisa (slănina) crestată. A feliat apoi pâinea pe o ștergură, pâine pe care am picurat unsoarea de la slănina prăjită deasupra flăcării. Când slănina a fost gata prăjită, am feliat-o pe pâine și am 199

Biblioteca Cronopedia

servit-o, ca niște lupi flămânzi, cu legumele din bol. Bunicul s-a întins din nou să se odihnească așa că eu am facut o vizită într-un tufiș, unde văzusem o pasăre într-un cuib. Văzându-mă, pasărea a scos un ţipăt de disperare și s-a îndepărtat. Curiozitatea m-a împins să văd cum arată căsuţa ei, asemenea unui cuibar al găinilor și, surpriză, în cuib erau niște bile mici, colorate, bomboane am crezut eu. Am crezut că le-a furat de undeva și că acestea sunt hrana lor zilnică, așa că am luat unul și i l-am arătat bunicului. – Uite, bunicule, am găsit o bomboană în cuibul păsării. Asta mănâncă ea? Bunicul s-a întunecat la faţă, dar văzând isprava mea nevinovată, a spus: – Ei, nepoate, am stabilit că păsăsrile sunt doctorii pădurii? – Da, bunicule! am răspuns. – Ei, acestea nu sunt bomboane, ci ouăle păsăricii, din care vor ieși puiuţii care să continue a curăţa copacii de dăunători și care constituie una dintre sursele de hrană ale păsării. Du-te și pune oul înapoi în cuib, cu grijă, să nu-l spargi! Protejând păsările, protejăm și pădurea care, altminteri, poate să se ususce.

200

Zidirori în abstract

Așa, am petrecut o zi minunată alături de bunicul.

Gore si Bihoai Mama, bună la suflet, îi poftea în casă și-i servea cu ce putea pe cei necăjiţi... Ţigăncile, venite din satul vecin la cerșit, strigau de la poartă: – Acasă ești, lele?, știind că întotdeauna primeau câte ceva. Erau îmbrăcate în costumul specific ţigănesc, cu rochiile acelea ondulate, cât o parașută. În spate purtau un sac improvizat dintr-o faţă de masă sau alte... bulendre, cu colţurile legate în cruce pe post de mânere. Ţiganul, ca ţiganul, niciodată nu era destul și plusau: n-ai să-mi dai și?... Urmau negocieri; din puţinul din casă, mama, chibzuită dar cu inima frântă de atâtea guri flămânde care o așteptau pe ţigancă acasă, mai adăuga câte ceva. La Crăciun ţigăncile se revanșau cu câte o... colindă, cântată tărăgănat și cu accentul acela ţigănesc inconfundabil: Jos[Sus!?], la Poarta Raiului, Șede Ieva cu Adamu Și-și plâjeu păcatelele... În acele vremuri femeile de la ţară stăteau acasă și îngrijau de gospodărie; munceau la câmp 

buleandră[reg.]= haină veche, zdreanță

201

Biblioteca Cronopedia

de primăvara până toamna, apoi torceau fuiorul sau lâna, urzite și ţesute în război, de-a lungul iernii, pentru covoare sau pânzeturi. Din când în când ne vizita și Gore, cu mintea puţin tulbure, cu hainele ponosite și cu pădurea tânără pe faţă și mama, miloasă, îl primea în casă și-l servea cu o „zamă” (ciorbă) caldă, că, de atâta umblat aiurea, stomacul i se mânca singur. Se așeza lângă sobă, dârdâind încă, apoi îș lua pipa și gura-i scotea fum, la concurenţă cu hornul sobei. Ofta și se minuna de norocul ce dăduse peste tatăl meu, de s-a ales cu așa minunăţie de femeie, acum trecută cu puţin peste pragul deceniului trei de viaţă. Într-o zi, nu știu ce au discutat, eram prea mic pentru a pricepe cele ale adulţilor! – a scos din buzunar un teanc de bancnote de o sută de lei și le-a făcut bucăţele... Mă uitam la nuiaua din pod și mă minunam cum de nu coboară!... Aveau mare valoare bancnotele pe atunci!, dar ce folos?... Domnul e milostiv cu cei necăjiţi: Gore a lăsat urmași respectabili. Întunecarea minţii e o boală ca oricare și nu ocolește pe nimeni, cu multe cauze.

Sacul ţiganului Vrei să te dau la ţâgan?, sau: te bagă ţâganu-n sac și te duce, sunt expresii ce lasă 202

Zidirori în abstract

amprente puternice asupra educaţiei copilului. Copilul rămâne cu spaimă și ură-n suflet. Atunci, să nu ne întrebăm de unde proliferează șovinismul și rasismul! Inconștienţa unor părinţi a dus la promovarea acestor spaime și în cercul meu de prieteni. Eram prea mic, cu educaţia în curs de formare și fiindcă o spuneau cei mai mari, modele pentru noi, eram înclinat să cred că ţiganii chiar fac așa ceva. Eram îngrijorat când mama primea în casă ţigăncile venite din satul vecin la cerșit (familiile de ţigani din Bologa erau binișor rostuite și membrii lor nu umblau la cerșit). Mă întrebam dacă nu cumva este una dintre cele care duc în sac copii. Răsuflam ușurat când plecau și nu mă luau și pe mine. Pe acest fond, de frică și ură, a venit un băiat mai mare cu propunerea de a merge să alungăm șatra de ţigani ce s-au stabilit la Coltău. Eram adunaţi la joacă o grămadă de copii, inconștienţi, pentru că un adult ne-ar fi casăpit pe toţi. Am urcat pe dealul Podișoare, un deal golaș utilizat pentru pășunat și am coborât ca să traversăm pârâiașul Părăul Grădinii, apoi am urcat pe platoul numit Casa Bamfi. Platoul este mărginit de cel de-al doilea pârâu, Părău’ Onachi, cu pantele dealurilor împădurite: pe o parte cu anini iar pe cealaltă cu fagi falnici. Incredibil, cum aceste pârâiașe au modelat natura – în timp – 203

Biblioteca Cronopedia

săpând continuu în stânca dură pentru a-și asigura o curgere cât mai lină și au creat dealurile ce le străjuiesc, ca niște soldaţi de gardă. Pe platou se încălzește de la soare un mic lac, o apariţie ciudată aici, aflat în stăpânirea bivolilor care își fac în el baia zilnică. Marginea platoului este situată la o înălţime cam de cincisprezece metri deasupra văii Crișului, la Coltău. Aici, Crișul se năpustește asupra Coltăului și de-a lungul timpului i-a zmuls din trup o bună parte, așa că la dezgolit și i-a lăsat doar stînca, aproape perpendiculară pe apă. Neputând a-l dovedi, Crișul se întoarce obosit spre celălalt deal. Lângă acest cot al Crișului, la intrarea în cătunul Cerbești (nume ce vine de la întemeietori, a Cerbului) și-a construit un cort o familie de ţigani. Fiindcă dealul, ros de apă, avea solul din lut, din acesta făceau cărămizi crude (voioaje, numite în grai local, de la văiugă) pe care le stivuiau în formă de fagure, ca să se usuce prin circulaţia aerului, apoi construiau un cuptor mare în care făceau focul cu trunchiuri de copaci pentru a le arde, rezultând cărămizi arse, rezistente. În acea perioadă, de avânt economic, câștigând binișor, sătenii își construiau case noi, trainice, cu fundaţii din piatră și pereţii din cărămidă arsă, în locul celor vechi din lemn, așa că ţiganii aveau bună vînzare la cărămizi. Cortul lor avea forma unei piramide triunghiulare cu vârful răsturnat, la sol, iar 204

Zidirori în abstract

intrarea triunghiulară (baza piramidei) era mai mică decât înălţimea unui om. Ai fi spus că nu ar putea adăposti mai mult de doi copii. Cei doi pereţi, de formă triunghiulară ( a treia faţă a piramidei era la sol), erau din carton asfaltat, rezistent la ploaie, nu și la ploaie de pietre aruncate de noi de sus. Noroc că au ajuns doar două-trei; nici cei mari nu erau atât de mari ca să arunce atât de departe. Din cort au ieșit doi copii mici, cam de vârsta mea. Un fior rece m-a spintecat și am rămas fără grai. Erau copii, cu nimic diferiţi de mine... Am realizat ce tragedie era să producem. Au început să spună ceva pe limba lor, dar eu nu o cunoșteam. Au venit replici și din grupul nostru, ceva de genul: „Puţâna, bre!” Nici cei din grupul nostru nu știau limba ţigănească. Auziseră ei ceva și așa li s-a părut că sună o jignire. Probabil că au sesizat și prietenii până la urmă tragedia ce era să se producă și au încetat cu ameninţările. Zâmbetul le-a pierit de pe buze. Soarele, ce ne-a strălucit în ochi, s-a ascuns după un nor de tristeţe. Am plecat tăcuţi... Am crescut împreună, dar păţania le-a deschis... mintea.

205

Biblioteca Cronopedia

206

Zidirori în abstract

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Locul și data nașterii: 01.01 1948 în Vălari, comuna Stăneşti, jud. Gorj, Profesia: A profesat în diferite funcţii de la simplu economist până la şef de serviciu la fosta întreprindere de ciorapi Sibiu(19711981), director la întreprinderea de tricotaşe Panciu(1981-1989) jud. Vrancea, economist principal la serv producţie-coordonare la C.I.T Bucureşti(1989-1990), director general SC. Cochet Sibiu(1990-1992), economist principal Mecanica Sibiu(1992-1993), director adj. Muzeul Astra Sibiu(1993), inspector şi manager de credite la BCR(1993-2007), economist consultant la HLV Transivania Tălmaciu(2007-2012), jud. Sibiu,(2012-astăzi) pensionar, secretar Cenaclul de la Păltiniş şi redactor revista Rapsodia din Sibiu, membru al Ligii Scriitorilor Români. Activitate literară Volume de poezie: „Ferestrele Nopţii”, „Poeme Vălărene”, „Nisipuri pe vânt”din proietul „Întoarcerea fiului risipitior” , „Poeme pentru mai târziu”apărut la editura Lindenfeld Bucureşti 2012, „Frigul însingurării”, „Abur de vis”, „Tăcerea Umbrei”, „Fluturi de Trup”, „Năluca în pustă”, „respirăm în inima lucrurilor”, „Geometriile Spaţiului”, „Înamiaza 207

Biblioteca Cronopedia

tăcerii/The noon of silence” şi va apare în curând volumul „Pe acoperişul unui veac”

Participări la Antologii: „Florilegiu”, „Visul”, „55 de poeţi contemporani (pagini alese) şi „Artă sfâşiată”, „Lanţul prieteniei”, „Lumina cuvintelor”, „Junimea Digitală” „Captivi în sfera de minuni”, „Popasuri culturale”, „Suflet nemuritor”, „Amprente literare” (poezie vol.2, vol.3,vol.4 şi vol.5), „Antologia Expresia ideii” vol.3 din clubul Marianei Bendou, Antologiile Esenţelor Literare:„Vis şi Pasiune” şi „Căutări prin Vara Arsă de Cuvinte”, „Virtualia”, Antologiile revistei Singur: Poezie şi Cuvântul în timp, Antologia de poezie şi proză a Confluenţelor lirice, Antologiile colective de poezie „Petale lirice”, „Simfonia Cuvintelor”, „Mozaic literar”, „Preaplin de cuvinte” şi „Cuvântul ca o pradă” ale Asociaţiei Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice – ASPRA(Galaţi), „Poeţi şi scriitori contemporani în regal eminescian”

Publicat în revistele: Agora Literară, Amprente Culturale, Argeş, Ardealul literar, Armonii Culturale, Basarabia Literară, Boema, Bogdania, Bucovina Literară, Cenaclul de la Păltiniş, Clepsidra, Climate Literare, Constelaţii Diamantine, Contraste Culturale, Dăruiri literare, Destine Literare, Dobrogea Culturală, Dor de Dor, Dunărea de Jos, eCreator, Ecoul, Familia, Gând Românesc, Impact Cultural, Lohanul, Luceafărul de Botoşani, Lumină lină, Melidonium, Moldova Literară, Nomen Artis, Nord Literar, Oglinda Literară, Oltart, Orient Latin, Plumb, Poezia, Poesis, Povestea Vorbei, Rapsodia, Regatul Cuvântului, Reflex, Salonul literar Odobeşti, Scrisul Bănăţean, Sfera Ionică Vatra, Vatra veche, Teleormanul Cultural, Zeit, etc.

208

Zidirori în abstract

Ce se întâmplă mă doare Am înstrăinat cuvintele, dar scrisul mă trădează, sunt un marginalizat în gânduri, se rup din suflet credinţe statornice lumea e o furgonetă goală plecată la drum. Nu-ţi mai simt prezenţa, casa noastră se ruinează și alunecă-n uitare, poate o să-mi schimb tot ce am sedimentat și te voi lua cu mine în partea mea de adevăr nemărturisit. Inima ta cuprinsă de îndoieli și a mea dezamăgită se vor căuta întregi înainte de apus, de atâta ploaie măruntă și deasă le vom găsi un acoperiș de frunze pe malul unui râu de lacrimi. Ce se întâmplă mă doare și parcă durerea-i folositoare când aduce o rază de lumină caldă, caut atâta tăcere cât să vorbească umbra și noaptea să ne primească sub umbrelă ca pe doi rătăciţi de singurătate cu dragostea în buzunarele cusute pentru bucăţi din comoară vitregită atâta vreme de valoare. 209

Biblioteca Cronopedia

Timpul s-a încărcat de nerăbdare, a trecut pe lângă noi ca păsările grăbite în zbor spre ţările calde, noi am rămas la mistuit iubirea într-o iarnă cu îngeri.

În vremurile cu nimb pe frunte În fiecare noapte împlinesc o zi, nu le mai socotesc numărul, mi se pare o impietate să mă gândesc la trecerea lor liberă prin mine până la un punct sau două ori puncte, puncte. N-am păcălit în vreun fel destinul deși aș fi vrut, când totul mi s-a părut un joc de zaruri din care puteam ieși câștigător. În vremurile cu nimb pe frunte m-am îndrăgostit de o femeie, am uitat trecutul și am iubit-o, mi s-au întâmplat ridicări și căderi dar n-am rămas niciodată-n genunchi un singur Dumezeu m-a ocrotit și acela era al meu.

210

Zidirori în abstract

Fiecare împlinire m-a găsit acasă am îmbătrânit tot așteptând ziua sublimă nu știam să o scriu cu majuscule într-un poem fără cuvintele tale pe o hârtie lăsată după icoana mamei. Așa că, îmi adun puterile rămase și le voi zidi în sufletul tău, să le scrii într-o carte cu poeme ca să înflorească în gândurile urmașilor.

De când mă tot cauţi Am cântărit vorbele nefericiţilor lumii și sunt foarte grele, te simt nedumerită și goală. Tot mai cred în minunile creaţiei înaintează cu lumina prin întuneric, pentru îndoielile care mă stăpânesc îmi cer iertare. Sunt dependent de legile societăţii și le accept din teama de ceilalţi, nu mă mai înșală aparenţele, dar mă înșală cei ce știu să o facă, nu-i arăt cu degetul, dar dacă pot îi ocolesc. 211

Biblioteca Cronopedia

De când mă tot cauţi am încercat să te privesc în ochi, ochii știu multe și trebuie atent citiţi de fiecare dată până-n adâncul tăcerii. Nopţile și zilele mă scot din umbră și te acoperă cu lumină, cerul odihnește pe un nor alb sub care mă iubești.

Când ziua se urcă la cer Ea scrie cu sufletul pe faţa gândului, inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică, se-nfășoară cu trupul în dorinţe și nu se lasă cucerită de iluzii. Când ziua se urcă la cer, noaptea coboară-n pământ, și vine să se roage. Dimineaţa o găsește la fântână cu cofa plină, satul ei nu știe nimic, dar așteaptă cu sete amiaza să-i vindece dragostea înainte de plecarea la oraș. 212

Zidirori în abstract

La ușa deschisă norocului Îmi împrospătam de fiecare dată memoria dezordonată de atâtea informaţii pe care nu le mai puteam clasa separate-n sertare. Pe undeva îmi căutam un loc de înnoptat mai retras de privirile lumii dar împins cu picioarele înainte ca un mort rămas fără moarte în condiţii vitrege urcam pe întuneric de mânie și mă scufundam sub lumina lunii în cuvintele care deschid porţile zăvorâte să intru-n cetatea cu pereţii de piatră între care mă simt mai mic decât sunt. Îmi găsesc cărarea și lumina călăuză la ușa deschisă norocului și nu-mi venea să intru în camera răcoroasă cu paturi de fier și pleduri albe ca la bunica la ţară, de parcă eram un soldat venit de pe front ce trebuie respectat și servit cazon și am fost servit cu toate onorurile potrivite unui nou venit în cetate. 213

Biblioteca Cronopedia

Dezamăgire Sărac, nu mă mai gândesc la libertate nici nu am ce face cu ea, e și democraţia destinată numai celor avuţi, un fel de clamare continuă care nu e de niciun folos celor mulţi. Nici nu știu ce vom face fără niciun drept cei din justiţie sunt independenţi, etc. pot face ce vor și când vor pot pune alte cuvinte în propoziţii pot schimba și pierde dovezi ori construi după interes, cu democraţia și dreptatea nu poţi face nimic cel mult poţi deveni o victimă care își cere să plece din ţară. Visele au devenit ruginite și desuete, un fel de infatuare desumflată brusc, o bucurie adusă la plâns târziu. Când mă îneacă dezamăgirea și capăt o greutatea-n picioare de nu mai poate ţine pasul drept, rămân un copac desfrunzit în iarna vieţii geroasă. 214

Zidirori în abstract

Nu m ă m i r În fiecare noapte privesc la o stea și nimeni nu știe de ce, unii cred că nici n-o văd bine, dar ea în mod sigur mă vede c-o iubesc și întotdeauna strălucește puternic, îmi pătrunde pe fereastră până în pat. Nu mă mir să mă fi ales ea, să număr firele de nisip din pustiu cu băgare de seamă și sârguinţă pentru a mă descoperi cu furie cel care rupe zăgazurile biruinţei și zidește libertatea în simboluri la care se închină oamenii. Femeia mă privește cu nedumerire, știe că acolo sus undeva departe se leagă și dezleagă ciudat destine acceptate fără nicio îndoială ca un dat la care nu te poţi opune, cel mult amânat până la un puct nedeterminat pe sinusoida vieţii. Tot timpul mă socotesc un câștigător la loteria vizelor de plecare la steaua mea ocrotitoare. 215

Biblioteca Cronopedia

Poezia locuiește şi într-o frunză O trăire-n iubire, nu în pat este poezia adevărată, mireasă pe pagina albă desenată-n cuvinte. Poezia locuiește şi într-o frunză în care se cântă cu sufletul doina unui neam rămas în istorie, să-și are pământul cu lacrimi și cu săruturi de dragoste împreună cu femeile și copiii, în unitate cu ceilalţi trăitori ce clădesc istoria ţării piatră cu piatră și o trec prin porţi, o înalţă-n coloane și zbor de păsări în univers, asemenea lui Brâncuși.

Totul se întâmplă în interior Nu văd bucăţi sfârtecate din trup, dar simt bucăţile sfârtecate din suflet într-un orizont de neliniște 216

Zidirori în abstract

care circulă grăbite prin sânge și nervi ce nu pot fi controlate, erup și curg ca o lavă fierbinte de care nu știi încotro să fugi mai repede sau să rămâi pe loc. Totul se întâmplă în interior între anumite puncte de interferenţă încât se dezvoltă forţe puternice care schimbă drumul și aspiraţiile spre alte ţinte nebănuite. Învingi teama și timiditatea comode și te ridici pe oasele timpului în clipele acelea de intuiţie pentru a deveni altul din tine cu multiple posibilităţi de iubire.

La umbra pleoapelor Să ne îmbătăm cu propoziţii eliptice de subiect și să nu ne doară capul, să întoarcem pe dos cuvintele până înţelegem tot ce spun printre rânduri ca niște cititori în stele. 217

Biblioteca Cronopedia

Nu putem face asta întotdeauna, sunt ocazii și fapte care ne depășesc, nu ne lasă somnul liniștit și dimineţile pline de candoarea răsăritului, fiecare își dorește o amiază cu obrazul de piersică, să-i admire puful moale, să-i atingă coapsele coapte, să o sărute la umbra pleoapelor cu gene stufoase în hamacul din grădina iubirii până se supără iarba. Doamne, la ce-mi zboară mintea, trupul vrea să se odihnească cuminte când începe toamna fără explicaţii și aș putea protesta pentru timpul pierdut fără rezultate care să-mi toarne mulţumire în inima femeilor scăpate printre degetele înserării din orgolii.

218

Zidirori în abstract

Cineva de sus totuși te urmărește O umbră străpunsă cu o mie de raze și un stejar fulgerat într-o furtună sălbatică poartă în piept îndemnul de răzbunare pentru orice încercare de pătrundere în subiect de către cei fără niciun ideal colectiv ce se împăunează degeaba cu rigoare pentru că n-au habar cum se păstrează și se urmărește drumul ideii prin întuneric. Prin urmare caută unde nu trebuie răspunsuri la întrebări nepuse niciodată și se apropie de prăpastia peste care trec numai păsările iar oamenii cad în propriul gol în care s-au ascuns până mai ieri. Cineva de sus totuși te urmărește cum te statornicești în calendarul din veac, îţi arată calea posibilă de urmat ca să-ţi îndepărteze teama de moarte, îţi toarnă-n memorie uitarea de poruncile date și de cuvântul ales și tot așa până la păcat pe care-l îmbrăţișezi cu toată dragostea patimilor la care te supui orbește pentru a fi iertat cândva. 219

Biblioteca Cronopedia

220

Zidirori în abstract

Nicolaie Dincă Activitatea literară: (volume) 1. „Atingerea Muzei”, poezii, Editura Casa Ciurea, Slatina, Olt2011 2. „Fabule și pamfletării”, Editura Casa Ciurea, Slatina,Olt 2012 3. „(În)Cântarea Cuvintelor”, poezii, Editura Casa Ciurea, Slatina – Mai 2013 4. „Roua de lumină”, poezii, Editura AIUS Craiova, Dolj, decembrie 2013. 5. „Despre oameni și câini”, teatru, editura Mantaua lui Gogol, București, 2014, 6. „Lumina dragostei”, poezii, Editura Hoffman, iunie 2014. 7. „Vindecătorul de proști”, proză scurtă umoristică, editura Hoffman, iulie 2016 8. „Nunta încurcată”, teatru, editura Hoffman, 2017 9. „Parfum de speranţe”, poezii, editura Hoffman, 2017 10. „Zoon-Fabulistykon”, fabule, editura Hoffman, 2017 11. „Ignorel, mare vindecător”, teatru, editura Hoffman, 2017 12. „Aromele clipei”, poezii, editura Hoffman, 2018

221

Biblioteca Cronopedia

Humanae vitae În universul ăsta ciudat Al clipei Stau suspendat Între stările existenţei – Puţin început, Oarece fericire Și o eternitate de neant – Și ascult cântecul Curbat către obtuz Al întunericului Ce va veni. Vidul stârnit de Siajul zborului secundei Super-luminice Îmi provocă o stare Ciudată, mixată și unică, Botezată foarte pretenţios, În stilul nostru uman: Viaţă.

La plecare Oriunde mergi, să te-nsoţească, Să-ţi fie pavăză și stea, Și far – să te călăuzească Pe valul vieţii – dragostea. 222

Zidirori în abstract

Alai din gândurile mele Să-ţi fie slujitor la drum, Ferindu-te de cele rele Și grijile să-ţi facă scrum. Tu pleci în pragul toamnei. Soarta Te va purta cum îţi e scris; Îţi voi lăsa deschisă poarta Și sufletul meu larg deschis. Și-atunci când mi te vei întoarce Să dai iar vieţii mele sens, Templul iubirii-ţi voi reface Pe ruina unui dor imens.

Puștoaico Și mă ard niște luceferi, pe care-i înfigi în mine, ca să-mi ţină lumea trează și durerea să-mi aline. Îţi observ cu mintea goală pasul trist și șovăielnic unduirea diafană-a trupului tău feciorelnic,

223

Biblioteca Cronopedia

când te-ndrepţi duios spre mine cu făptura ta sprinţară, cu un zâmbet cald ca ziua și c-un pas de domnișoară. Ţi se zbat sub bluză sânii, ca niște zvârlugi ciudate, care-aprind în mine focuri și furtuni învolburate. Așa vie-ţi e lumina, așa fragedă făptura, că parcă mai ieri te prins-am și mi-ai ars cu sete gura. Întâlnirile puţine în care ne-am pus pe jaruri au săpat în mintea noastră răni de dulce și amaruri. Am trăit mărunte clipe, dar ce stări incandescente?!... cât să smulgem de la viaţă cele mai de soi momente. Ale noastre clipe toate au fost evuri de trăire, 224

Zidirori în abstract

în care-am gustat cu sete din esenţe de iubire. Ce mi te-aș mai ţine-n braţe, să-ţi simt inima cum bate, să-ţi sorb de pe buze leacul de dor, de singurătate?!... Te aștept să vii, puștoaico, să-mi dai foc la simţuri iară să-mi aduci lumină-n suflet și în viaţă primăvară.

Spre tine Ești atât de frumoasă încât îmi vine să plâng de nesaţ, să suspin de dorinţe, să-mi iau inima la bătaie pentru bătăile ei aiurite, să mă cert cu sufletul pentru slăbiciunile lui, să mă dezbrac de carnea care arde pe mine întărâtată de poftele ei carnale, 225

Biblioteca Cronopedia

s-o dau dracului de minte cu principiile ei cu tot și să alerg spre tine nebun!

Mică doamnă Cântec de patimă, Suflare de toamnă, Zâmbet și lacrimă Îmi ești, mică doamnă! Cascadă de beznă Părul tău flutură, Îţi curge spre gleznă, Inima-mi scutură. Ochii de strugure, Ei – întunecaţii, Ard să mă tulbure Cu mii de senzaţii. Trupul – violinăN piele arămie, Mersul de felină, Îmi duc minţi în vrie. 226

Zidirori în abstract

Zâmbetul de înger Parcă mă vrăjește, De iubire sânger Când mă nimerește. Te pândesc ca mutul Și aștept întruna Ca să-ţi fur sărutul Pentru totdeauna.

227

Biblioteca Cronopedia

228

Zidirori în abstract

Nicu Doftoreanu Locul și data nașterii: anul 1951 în Bucureşti. Absolvent al Institutului Politehnic Bucureşti, Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, Secţia Maşini unelte şi scule, promoţia 1975. Publicaţii: A publicat poezii in antologiile «Copacul cu Frunze albe», «Cuvinte sculpate», «Mama», «Planeta Iubirii», «Din Livada înflorită a iubirii», «Perlele Domnului », «Tata», «Căpuşa», «Pe o cruce de Lumină»,«Metamorfoze – Biblioteca Cronopedia», vol. II din «Întâlnirea Poeţilor», «Poeţi și scriitori contemporani în regalul Eminsescu», „Femeia Omniprezentă” etc. A publicat constant în ziarul ştirilor de Cluj, în revistele Apollon, Gândul Anonimului, Literar-Ing, Onyx din Irlanda, Pagini Româneşti din Noua Zeelandă, Cetatea lui Bucur, Cronica Fundaţiilor, Independenţa Română, Bogdania, Vatra Veche, Chronos – Peniţa de aur etc. Volume de autor: 1. Tangouri, 2002 Editura Destine 2. Tangoul, mereu Tangoul, 2004 Editura Destine 3. Sub semnul Tangoului, 2005 Editura Destine 4. Tangouri Altfel, 2008 Editura Destine 5. Tangoul mereu Tânăr, 2010 Editura Destine 6. Tangouri de Ieri,Tangouri de azi, 2012 Editura Arefeana. 229

Biblioteca Cronopedia

7. 8. 9.

În ritm de Tangou, 2013 Editura Destine Tangouri sub... acoperire, 2014 Editura Editgraph Buzău Antologia de autor Tangouri Dintodeauna, 2015 Editura Destine 10. Un Tangou numit Dorinţă, 2016 Editura RoCart 11. MORDICUS TANGO, coautor Cristian ŢÎRLEA, 2017 Editura AREFEANA

Tangou pentru Eminescu Motto: Eu vin din adâncuri,/Din huma străbunilor mei, De pe aștrii cerești,/Fiule!... Vasile Căpăţână, academician, poet, editor, Chișinău, Basarabia, Eu vin – Lacrimi pentru nemurire –Editura RoCart 2016

Când Eminescu se năștea LUCEAFĂRUL îl aștepta! Era acolo de demult,... Însă doar el l-a cunoscut Și l-a făcut nemuritor... Într-o poezie cu mult dor. Cât Eminescu a fost viu Ca Geniu, ... nu a fost Pustiu, El a trăit arzând mocnit. Puţini în fapt l-au preţuit! Și studiat aprofundat 230

Zidirori în abstract

Cât nu era încă plecat, Considerând subînţeles Că viaţa nu prea are sens Și totul e zădărcinicie: Cum pentru el a fost să fie! Ca dor ce ne-a trimis pe toţi „Pe lângă plopii fără soţ”, Sau de la Nistru pân’ la Tisa Cu Doina-n care plânsu-mi-s-a Că Timpul lui ca ziarist S-a derulat atât de trist! Acesta a fost un popas Căci Eminescu s-a retras „La steaua care-a răsărit” Atunci, pe când nu s-a zărit, Cum știu că ... au descoperit Târziu, cei care-au moștenit Bucăţi din marea lui iubire Ce a fost și marea lui menire Ce i-a inoculat-o glia... Ce și-azi se cheamă ROMÂNIA!

231

Biblioteca Cronopedia

Tangoul misterului Motto: Iubite, noi trăim în constelaţii/ De-ndepărtări: ni-e sufletul jertfit,/Iar uneori, părem că suntem alţii... Ion C. Stefan – Dialog poetic/Roman – Întâlnirea de la Muzeu 2011

Motto 2: Cerneala Veacului nu are pace, încă:/Războaie, două – o deseagă adâncă... Marian Dumitru – În textele secretelor de stat – vol. Ochiul Zimbrului 2005

Când înaltul cerului Dă drumul misterului, Vin nemărginirile Ce refac iubirile, ... care-ating uimirile Şi ne-mping să ne-ntrebăm: PUTEM VIAŢA S-O SCHIMBĂM?! Dar răspunsul căutat Se ascunde ne-ncetat Pe sub dealul nepăsării ... lângă urnele uitării, Unde se nasc detractorii, La-ntrebarea ce revine Din speranţa de mai bine: 232

Zidirori în abstract

„Viaţa nostră unde e?!... Viaţa nostră ce-aţi făcut cu ea?!” Răspunsul e dat în parte, Fiindcă altfel nu se poate! Viaţa noastră rău... se zbate Să intre-n actualitate Până când secretu-n cer Dă iar liber la... mister

Tangoul singurătăţii Motto: Nu-ţi băga în cap toate fleacurile, fiindcă nu-ţi mai rămâne loc pentru prostie Filozofie Glumeaţă... de cafenea

Tăcerea din singurătate-i fiară, Fiind cea mai grea povar-a lumii Pe care toate minţile o cară Spre partea-ntunecat-a Lunii. Doar că-ntre două aşteptări, Lăsate singure pe drum De visătorii cei mai buni, Primejdia ne preface-n scrum! Dac-am putea sări din ARCĂ Peste momentul ce ne-ncearcă ... Viaţa Aşa precum l-a încercat cândva pe Sf. Petru ... Cocoşul dimineaţa, 233

Biblioteca Cronopedia

Am regăsi verdeaţa raiului perpetuu! Dar nu se poate fiindcă fiecare-n parte Are o altă clipă unică, aparte, Venită-n labirinturi de departe, Care-i desparte sufletul de trup.. Lasându-l în nemărginire ... Singur cuc!

Tangou de... 100 de ani Apărând Independenţa ... prin cultură,.simt prezenţa Celor a căror statură asigură permanenţa Rânduielii în natură! Toţi ce-au fost înaintași au luptat plini de curaj Ca ostași,... stând drept baraj În calea celor ce-au vrut Să ne-arunce peste Prut! Faptul că nu spun povești Se vede la Mărășești, Dar și-n alte locuri sfinte, Despre care luăm aminte Atunci când Independenţa... ... prin cultură Este pură! Sigur că nu are rost Să ne-ndoim de ce-am fost! Toţi strămoșii ne-au lăsat 234

Zidirori în abstract

O ţară de apărat... Dar și-o limbă dulce-avere „Ca un fagure de miere” Așa că să dăm uitării Disputele provizorii, Și să ne cinstim toţi steagul Când de sută trecem pragul!

Tangou legat de Imn Motto: Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor! Tudor Vladimirescu (1780 -1820)

TOŢI SE-NTREABĂ: Până când... Vom lăsa capu-n pământ Uitând de-acel legământ Lăsat cu limbă de moarte de cei ce au vrut dreptate! E ţărână din ţărână... Ţara de o laşi din mână Şi ai grijă doar de tine, Nimic nu e de la sine! O ştiau toţi domnitorii, Voevozii, precursorii Ce-au luptat aşa de tare... Pentru-a gliei apărare Când doreau... neatârnare! Astăzi asta pare-absurd Fiindcă-n intrigi ne-am pierdut! Ne-au călcat toţi în picioare, Însă,... cel mai rău mă doare că n-au fost numai străinii 235

Biblioteca Cronopedia

„Mânca-le-ar inima câinii” Au fost şi-unii dintre noi, Ce s-au declarat... EROI! De ei cum să te fereşti? E târziu! Nu reuşeşti! Cine să-i contracareze?!... Când ei sunt pe metereze Şi deja fac temenele celor ce au gânduri rele? Bine-ar fi să ne trezim altfel pierdem ce iubim! Deci, Deşteaptă-te Române Trebui aplicat de mâine!

Tangou despre timp Motto: Doctore, ce aveţi pentru ridurile mele? Cel mai mare respect doamnă! Filozofie Glumeaţă... de cafenea

Când timpul era mai tânăr Îmi plângea mereu pe umăr, Dar acum, când i-a trecut, Nu l-am mai văzut demult! Timpul n-are... TIMP de noi să ne-ntrebe de nevoi, Ne atinge când ne stinge şi ne duce-n infinit, Sau... de unde am venit, cu un dor de-ndeplinit. Şi chiar de îi spui mişcare De fapt totu-i... degradare Timpul nu-i de împrumut pentru cel ce stă-n trecut, 236

Zidirori în abstract

S-a dus! Gata! S-a pierdut! Timpul nu arată milă! La el nu merge cu... pilă! El goneşte şi-ţi vorbeşte Iar când soarta-ţi se codeşte Redevine mut sau surd, Constatând în primul rând ... că vrei să trăieşti prea mult! De aceea să nu uit, Vă previn de la-nceput: Nu lăsaţi timpul să treacă fără rost... fiindcă vă-nşfacă Prefăcându-vă-n argilă Nearătând pic de milă!!

Tangoul luminilor Motto Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl Luminilor în care nu este nici o schimbare, nici umbră de mutare Biblia – Iacov 1,17

Din vremuri vechi, ... chiar precreştine, Din vremuri... adolescentine, tânjim mereu după... mai bine! 237

Biblioteca Cronopedia

Tânjim după o viaţă lină, plină de dor şi de lumină, Tradiţională, temperamentală, ce să nu ducă înspre... plictiseală Care în fapt ar însemna o... VIAŢĂ GOALĂ. De nu începem să trăim şi spiritual intens Astfel încât să fie totul fără... stres, Sau mai în clar: SĂ CAPETE ALT SENS! Ajungem goi, scâncind „tăcut“, Un bebeluș atât de mic... .la început În locul unde clar obscuru-abrupt constată că... lumină s-a făcut! Iar ulterior, chiar dacă pare ca neimportant, În viaţă e de menţionat: M-am însurat, am şi copii, dar şi necazuri, mii şi mii, Dar totul pare-aşa banal şi-anost, că parcă nu mai are nici un rost Să amintesc de-aceşti hoinari, Ce,... când ajung să crească mari, Vor spune că... tânjesc şi ei dup-o schimbare, Ce să le-aducă în obraji culoare. Un singur lucru-i demn de reţinut: De nu va fi credinţă ne-ncetat... ÎN VIAŢA N-AI TRĂIT ... AI VEGETAT! 238

Zidirori în abstract

Chiar dacă te-ai zbătut s-ajungi pe drum, Unde, când nu eşti ajutat şi-ncurajat de spirit,... devii scrum, Împrăştiat de vânturi nemilose, prin diferite case. Şi dacă crezi c-ai câştigat, deoarece te-ai descurcat... Cu jocurile vieţii, chiar dacă te-au jucat murdar „isteţii”, Pe care tu în mod curat i-ai abordat.,... TE-NŞELI! Deoarece tăcerea-n întuneric e deplină chiar şi sus Atunci cînd nu-i lumină blândă-ndeajuns

Tangou atipic Motto: Eu sunt trist în fericire Şi-ntru fericire-s trist Singur doar îmi ştie chinul Îngerul de lângă Crist Florin Grigoriu – Eu sunt trist în fericire (Din Volumul FLORAR- Editura Societăţii Scriitorilor Români – 2011)

Pusă una peste alta FAPTA-ŢI... defineşte soarta! Adunând faptele bune... 239

Biblioteca Cronopedia

Pentru cei din altă lume. Spre-a nu se mai rătăci, Dar şi pentru-a regăsi... Drumul spre locuri comune, Trebuie să le dăm un nume Dar nu trebuie că-i este spus: Numele îi este Iisus Cu care-am crescut de mici Uneori lângă părinţi, Alături lângă... bunici, Dar tot timpul... cu-EL aici! De la el am învăţat: Cu adevărat există... Doar iubirea altruistă! Şi aşa cum ne-a lasat... Scoşi cu totul din păcat, Dac-am fi rămas mereu Astăzi n-ar fi fost prea greu Să avem doar fapte bune... Dar aşa,... pot doar a spune: Pusă una peste alta, FAPTA-ŢI... defineşte soarta!

240

Zidirori în abstract

Olga Văduva Data și locul nașterii: Tulcea, la data de 23 august 1953. Apariţii editoriale: Volume publicate: VIS SPRE INĂLŢIMI, Editura Sf. Nicolae, Brăila, 2013; POD PESTE GÂNDURI, Editura Editgraph, 2014, poezii în ediţie bilingvă, româno-italiană, în traducerea poetului Luca Cipolla. Publicaţii în reviste: Revista de literatură si artă Boema Galaţi; Revista de cultură Chronos, Peniţa de aur; Revista de creaţie şi cultură Bogdania; Revista Amprentele Sufletului; Revista Seniorii tulceni; Revista Steaua Dobrogei, Editie specială, la 15 ani de existenţă: Revista Sfera Eonică Revista Orizonturile Bucuriei – Uniţi prin Credinţă Revista Anotimpurile „Expresiei Ideii 2018” Apariţii în antologii: Poezii religioase în antologia „Expresia ideii – IV” Spre tine, Doamne”, Editura Karta ro, Oneşti, din cadrul Clubului Mariana Bendou, 2013;

241

Biblioteca Cronopedia

Antologia “Reverenţa cuvintelor”, Editura InfoRapArt Galaţi, 2013; Antologia de poezii a Revistei „Singur”, Târgoviste 2014; Antologia de poezii, „Priveşte visând, iubito”; Editura Editgraph Buzau, 2014; Antologia „Lira de foc”, A.S.P.R.A. Galaţi, 2014; Critică eseistică, Cezarina Adamescu, Editura Info RapArt, 2015; Antologia „Scrieri pentru istoria literaturii române”, Editura Editgrapf Buzău, 2015; Antologia internaţională „Sub curcubeul prieteniei”, Ed. Lyricgraph 2016; Antologia internaţională „Parfumul unei noi primăveri”, Editura Lyricgraph, 2017 Antologia di poesia italiana „Un cielo di poesia 2017” Antologia Ascior 2017 pentru civilizaţie creștină TeologieSociologie, Ed.Teocora 2018 Antologia di poesia italiană „Alda Merini nel cuore 2018” Antologia participanţilor la Concursul Internaţional de Poezie, Gocce di Memoria, ed.2018. Antologia Prieteniei vol III Editura Teocora 2018

Te-am iubit în tăcere Te-am iubit, pentru că erai cel mai înalt, puternic şi mândru dintre toţi copacii. Primeai lumina orbitoare a răsăritului, rogvaivul văzduhului 242

Zidirori în abstract

descătuşat și liber. Te-am iubit, pentru că păsările albe se înălţau spre nesfârșirea albastră, culegeau stele argintii, te împodobeau cu lumină, străluceai în nopţile întunecate, stând la taifas cu luna. Te-am iubit, pentru că te-ai aplecat sfios, mi-ai adunat lacrimile, le-ai aşezat printre frunzele risipite pe ramuri, transformându-le în vise, răsfrânte în rădăcinile tale. Atunci m-am agaţat de trunchiul tău, m-ai îmbrăţişat timid, ai scuturat stele peste mine şi am simţit că plutesc. Totul încremenise. Te-am iubit în tăcere!

243

Biblioteca Cronopedia

Pictor amator Desenează-mi chipul Pictor amator, Râsul și privirea Nesfârșitul dor! Lacrima ascunsă Nu o colora, Vreau s-o șterg în grabă Din privirea mea. Pânza vreau să fie Cerul nesfârșit, Roșul de pe buze Mac din câmp cosit. Zici că n-ai culoare Pentru viaţa mea? Verdele speranţei Soarta vreau să-mi dea. Curcubeul zilei M-a învăluit, Iarăși cred în vise, Din somn m-am trezit.

244

Zidirori în abstract

C h i p u l t ău Din val în val, pe-o undă lină, Suspină-adâncul străveziu, Din cer se-așterne o lumină Peste amurgul sângeriu. Un pescăruș, străbătând zarea, Se-opri la geamul meu deschis, Purta în cioc iubirea, floarea Și chipul tău văzut în vis. Zâmbeai sfios, răzleţe gânduri Se risipeau spre cer senin, Iubirea scrisă printre rânduri Mi-a schimbat clipa din destin.

Iubește Iubește clipa trecătoare, Eternul răsărit de zi, Apusul sângeriu de soare, Vântul hoinar de miazăzi! Iubește macii din câmpie, Clepsidra veche cu nisip, Visul pierdut în veșnicie, Iubirea ce nu are chip!

245

Biblioteca Cronopedia

Iubește ţărmul, depărtarea, Adâncul mării necuprins, Inima tristă și uitarea, Scrumul iubirii ce s-a stins. Iubește fiecare clipă, Ochii în lacrimi ce au plâns, Eternul fâlfâit de-aripă, Durerile ce-n trup le-ai strâns!

În așteptarea... Reginei bălţii (Zolotușca – Pește auriu) Răsăritu-i lin, contopit în soare, Adieri de vânt, zi de sărbătoare. Balta-și pregătește covoarele moi Din mătasea broaștei și plante de soi. Salcia divină se roagă la cer Să vină cocorii, să nu fie ger. Stuful maiestos își scutură puful Iarăși a răcit. L-a cuprins năduful! Ciulinii acvatici afară-au ieșit Au primit prosoape și s-au primenit. Stânjenelul apei, galben de șofran, Se pudreză-n taină, după paravan. Scena-i pregătită, pe-un plaur ușor, Lebedele albe au sosit în zbor... 246

Zidirori în abstract

Graţiosul nufăr se lasă așteptat, Nu-și găsește fracul. Tare-i supărat. Barza-i fericită. Are microfon! Se uită la broaște să le dea un ton. Fiecare cântă, cum le este dat, Note diferite... De, oac, oac, oac, oac! Răsună cântarea, totu-i pregătit, Unde e Regina? De ce n-a venit? Vestea o aduce blândul pelican, N-a putut s-ajungă... Vine peste-un an!

Vis de iarnă Mii de gânduri, zbor de păsări Trec prin gene-n zori de zi, Las ferestrele deschise, Soarele pe unde-o fi? Ce de lebede flămânde, Nimfe albe fară chip, Îngheţate și plăpânde Albesc ţărmul de nisip! Stol de pescăruși în zare Se rotește înspre mal Prevestind furtuna mare, Strigăte pierdute-n val. Mă trezesc. Ninsoare-albastră Peste marea-staniol, Nicio pasăre sihastră, Orizontul este gol! 247

Biblioteca Cronopedia

248

Zidirori în abstract

Am adunat toţi anii Am adunat toţi anii ce-au trecut În calendare vechi și fără timp, Tristeţi şi bucurii am petrecut, Iubind iubirea-n orice anotimp. Am adunat toţi macii înfloriţi, Cu fir de iarbă verde i-am legat, Să-i dăruiesc celor nefericiţi În noul an, c-un zâmbet nepătat. Am adunat ninsorile târzii Și pozele găsite prin album, Speranţele, tăceri în poezii, Cuvinte nerostite pân'acum.

249

Biblioteca Cronopedia

250

Zidirori în abstract

Petre Ioan Creţu Data și locul nașterii: 12.09.1954 în Constantin Brâncoveanu, jud. Călărași Profesia: inginer – 1976 – 1983 Am publicat poezii in revistele: Contemporanul, România literara, SLAST, etc. – 1983 -2009 Nu am mai scris poezie. – 2009 - până azi, am publicat în mai multe reviste, cel mai mult am colaborat cu revista Helis, care apare în Slobozia, jud. Ialomiţa, o lungă perioadă am avut o pagină întreagă (format A3), lună de lună în jur de 3 ani. Apariţii editoriale – 2014 Debut editorial cartea „Poemele săptămâni uitate” Editura VIF – 2016 Al doilea volum de poezie „Câmpia în genunchi” – Editura Rafet – 2018 Al treilea volum de poezie „Ucigașii de vise” – Editura Etnous – 2018 în antologia Romanian/Australian Anthology of poetry and prose – State Library of New South Wales.

251

Biblioteca Cronopedia

Umbra zeului poet e mută noi poeţii călătorim în lume sub formă de îngeri cârduri cârduri bolnavi de cuvinte de atâta iubire ne dor picioarele și ne cresc aripi de cele mai multe ori ne înecăm în vinul ieftin și acru unii suntem veseli cei mai mulţi dintre noi suntem triști suntem aceia care umplem noaptea cu flori de gheaţă ferestrele voastre suntem aceia care smulgem cuvintele poeme din noi ca pe niște răni ca pe niște bucăţi de carne bucăţi de suflet și plângem lacrimi de fier cu gust de moarte ne subţiem cu fiecare cuvânt scris cele mai frumoase poeme le plătim cu ani din viaţa noastră îi plătim senini ca și cum am fi dăruiţi zeilor coasă 252

Zidirori în abstract

astfel de jertfe înalţă ne fac speciali sublimi cui îi pasă? cei mai mulţi ne întoarcem în noi sub formă de oase ca niște păsări călătoare primăvara la vechile cuiburi spune și tu, ce poate fi mai frumos?

Ultimul poem de dragoste scris în spital şi-a băut timpul secundă cu secundă în cârciumi murdare cu zgomot şi fum până nu i-a rămas nimic şi-a cheltuit până şi unghiile şi harul dar mai ales femeile una câte una l-au găsit într-o dimineaţă lipit de o bancă în parc hainele îi erau ude rupte în fâşii din el rămăsese doar piele şi doar păr şi un miros greu de urină de alcool de medicamente şi spermă de om sărac murdar l-au internat în spitalul municipal cu noi în salon 253

Biblioteca Cronopedia

mai întâi l-au spălat cu furtunul apoi l-au aruncat în faţa uşii să ne ştergem pe el de câte ori vin să ne facă injecţii asistentele îşi curăţă pantofii de părul lui de pe piept și el se lăţea și se făcea tot una cu spitalul cu paturile de fier cu ușa câteodată ofta chiar a și râs când i-a trecut cu roata căruţului asistenta șefă peste buza de sus într-o dimineaţă nu l-am mai văzut am presupus că i s-a împlinit soarta și a plecat cineva a zidit o scară între spital şi cer şi când ni se face timpul ne înălţăm fericiţi către nicăieri

Moartea mea străină mai întâi am construit un zid în jurul meu un zid înalt de piatră şi am sperat să te uit dar fiecare pasăre fiecare adiere care trecea peste zid purtau veşti şi doruri şi numele tău pe aripi şi mă durea şi plângeam 254

Zidirori în abstract

şi desenam cu creta pe zid amintiri, fiecare gând fiecare tu am umplut zidul cu desene şi zidul în loc să se îngroaşe parcă se subţia când am terminat creta am continuat să desenez cu carnea de pe degete cu sângele din mine şi toată ura mea cu înverşunare nebună până când s-a ros toată carnea şi oasele degetelor roase şi ele de zid au fost luate de vânt şi răspândite în zare şi ele se auzeau ca un ropot venind din depărtarea goală am ucis toate păsările toţi fluturii şi vântul l-am ucis am blestemat toţi sfinţii şi lumea toată am blestemat, degeaba! te auzeam în sânge cum urcai spre tâmplă apoi în ochi unde te înecam cu lacrimi şi iar te auzeam în sânge 255

Biblioteca Cronopedia

şi cum urcai spre tâmplă spre ochi până am orbit şi tot aşa te-am auzit în suflet până am surzit am urlat, am urlat în noapte până am muţit am şi murit puţin dar tu, tu muriseşi demult, tare demult

Adagio întotdeauna mi-au plăcut umerii tăi triști braţele atârnând a lene obosite de nuntă ori buzele crăpate de dorinţă pielea nădușită cum mirosea a frumos a femeie încăpeai toată în sufletul meu aşa cum dormeai într-un colţ cu capul rezemat de dorinţă ești dragostea mea de sfârșit, știai? vei înflori divin sub mângâierile mele sânul tău stâng copilul meu ţi-l voi înlănţui cu săruturi și zare şi în cartea cu poeme am să-l aşez la presat ca pe o floare

256

Zidirori în abstract

am să te ascund în căușul palmei mele ca într-un fruct și am să te acopăr cu uimire şi-un sărut să nu te pierd și nimeni să te fure să nu înflorești să nu te înalţi în alte braţe reci străine am să te prefac în vin apoi în pâine sălbatic am să mușc din tine și vinul am să-l sorb pe tot cu multă gingăşie în neştire eu zic să zbori cât încă mai ai aripi să nu sfârșești în braţele mele în lanţuri

Salonul de trecere ce sărbători avem aici în salonul unu etajul trei parcă era o maşinărie de vânturat de ales morţii dintre vii aici până şi asistentele sunt bolnave atât de bolnave încât noi cei care ne mai ţinem încă pe picioare stăm la căpătâiul lor şi le punem comprese şi gheaţă pe tâmplă sau pe pieptul turtit cu sânii de gumă și unde moartea 257

Biblioteca Cronopedia

scobeşte în carne după sânge şi de unde nimeni nu a vestit măcar o fărâmă de zi din când în când la ferestre ni se arată paraşutistul divin îmbrăcat în flăcări, creştin şi autist şi nu ştiu de ce numai noi vedeam semnele lăsate pe cer nici nu ştiam la ce folosesc dăm din umeri apoi ne strecurăm înapoi în boală stingheri în spitalul nostru sunt două rânduri de paturi pe o parte cei nemângâiaţi cu somnul în spasme şi chinul ţipat oameni pierduţi o, câte zboruri s-au stins şi nimeni nu-i mai strigă pe numele mic... pe cealaltă parte sunt morţii noştri căraţi prin întuneric trişti singuratici şi înviaţi şi ei se tânguiesc în paturile lor apoi trupul le curge prin haine 258

Zidirori în abstract

prin crăpăturile luminii și se pierd ca o urmă de fum până se face linişte apoi fâl-fâl se aude deodată în pereţi s-au dus – oglinzile, cum ne sluţesc ele chipul şi nici măcar nu simţim

259

Biblioteca Cronopedia

260

Zidirori în abstract

Petru Plătică Data și locul naşterii: 10.06.1974. Cernăuţi, Ucraina, Naţionalitate: român Profesie: Manager

Pasărea Dragostei Se zbate jalnic pasărea în cușcă, Vrea libertate: să zboare spre cer, Dorul de tine mă seacă, mă mușcă, Și doar atâta, iubito, îţi cer: Dă-i drumul să zboare, cu vorba dulce, Fă-o să cânte, prin zâmbetul drag. Primeşte-o în pomul tău să se culce, Iar dimineaţa, hrănește-o în prag. Nu vrea să moară, visează la bine, Merită cerul și-un pic de amor... 261

Biblioteca Cronopedia

Tot timpul, cu gândul, e doar la tine, Dar tu o faci ca să plângă de dor. Sufletul meu amărât de la viaţă, Este pasărea, de care vorbesc. Și chiar de ea va dispare în ceaţă, Oricum știi bine, că eu... te iubesc.

Dragostea se duce Nu-mi da lacrima amară, Zâmbet dă-mi pe buze dulce, Nu vreau Dragostea să moară, Cu ea viaţa... tot se duce. Dă-mi un răsărit de soare, Dă-mi un zbor de rândunele, Inima cumplit mă doare; Dorul a zburat cu ele... Vreau în suflet Primăvară, Iar în inimă... căldură, Viaţa... parcă-i o povară, Dragostea prea mult... îndură. Dacă totuși ne-om desparte, Voi uita încet de rele, Și cu sufletul departe, Voi privi... la alte... stele.

262

Zidirori în abstract

Ești îngerul meu Ai apărut în viaţa mea chiar în furtuna sufletului, Dăruindu-mi de leac liniștea, dragostea adevărată. De multe ori când mă chinuiam, îţi auzeam din cer glasul, Te așteptam ca să vii, iar Tu... mă urmăreai la tot pasul. Mă alinai cu raze de soare, cu adiere de vânt, Aveai grijă de mine, dar voiam să te văd... pe Pământ. Pe aripi duci speranţa, în inimă ceva... din Paradis. Cu Tine mă simt pe al nouălea cer, îngerul meu din vis. Îţi sărut aripile Tale umede și obosite, Potolindu-mi setea sufletului cu picături găsite. Draga mea, ești trimisă din ceruri pentru a-mi salva viaţa, Ești îngerul meu păzitor, totul ce am, te rog... «nu zbura»!

Sunt alături... – Tu cauţi iubirea zburând printre nori, Și seama nu-ţi dai... că-i alături de tine. O cauţi prin codrii, o cauţi prin flori, Dar Ea... se găsește în suflet, în mine.

263

Biblioteca Cronopedia

– Tânjeam uneori, lumina-ţi din suflet Să o cunosc!... nu vedeam, nu puteam, Rătăceam printre flori ostenite de umblet Curaj îmi doream! Că m-aştepţi, nu ştiam... – Coboară mai iute, te rog, pe Pământ, Rău, focul iubirii în mine mocnește, Aruncă-mi tristeţea și dorul pe vânt, Aprinde iar focul mocnit, mă iubește... – Revin cu speranţă, iarba verde zâmbeşte Şi zarea se cerne mai limpede, vie... Vântul să-mi poarte doar dorul ce-l ştie Tristeţea mi-alungă, iubirea-ţi... vesteşte!

Fulguleţ de nea Fulguleţ de nea, Din inima mea, Tare rece ești... Vreau... să te topești. Fii strop de soare, Dragostea moare... De floare rouă, Că-n suflet plouă.

264

Zidirori în abstract

Lacrimă dulce, De nu... m-aș duce. Urcă pe buze, Să ceară scuze... Fulguleţ de nea, Din inima mea, Tare rece ești... Rog... să te topești.

Pomul dragostei pierdute În poiana vieţii mele, Ai sădit cu drag un pom, Ca frumoase păsărele Să îmi cânte, când adorm. Și te văd în vis, Tare mă dorești! Când te-ai dus, mi-ai zis Că tot mă iubești. Cu parfum de flori, Zumzet de albine, Mă trezesc în zori, Cu gândul la tine.

265

Biblioteca Cronopedia

Simt suflarea ta, Prin freamăt de frunze, Și nu pot uita Sărutul pe buze. Și alerg la pom, Îl cuprind cu dor, Dragul meu, scump om, Fără tine mor. Vino, viaţa mea, Tare-mi este greu, Tu îmi ești o stea Ce-o aștept mereu. Vreau în faţa ta Să îmi cer iertare. Cât voi regreta Pentru acea purtare? Tu pe unde ești Și ce faci acum? Încă mai iubești Pomul de la drum?

266

Zidirori în abstract

Rodica Bogdan La 27 iunie 1987 se naşte în Corabia – Olt, într-o familie cu mai mulţi copii (3 băieţi şi trei fete, ea fiind mezina). Locuieşte în Piteşti, fiind de profesie croitoreasă, dar în prezent este comedian, entertainer, comedy actor, animatoare petreceri în cadrul unei reţele hoteliere. Rebelă, feministă şi neconformistă a activat şi activează pe reţele sociale în pauzele dintre vacanţe, a publicat diferite articole în revistele Cronos şi Taifas literar. A debutat literar pe reţeaua Cronopedia participând la miniconcursurile organizate aici.

M-am oprit Am încetat să-mi epilez picioarele în fiecare zi. Am încetat să mănânc doar lămâi și să beau doi litri de apă pe zi. Am început să fumez cu prietenii mei. Am încetat să-mi aduc telefonul la biserică, la cafenele, la înregistrări, la concerte. 267

Biblioteca Cronopedia

M-am oprit, ignorând familia mea și am început să coc biscuiţi și clătite cu brânză și nuci și mere. Am făcut treizecişidouă de clătite de vineri, am ars vreo treisprezece, dar ajung cele rămase. Nu te mai las să mă arzi. Sunt atât de bolnavă de flăcări. Se pare că nu mă dau la durere, nu cobor la tratament ca o jucărie. Nu-mi place să am o colecţie de notiţe lipicioase acoperite în subiecte de conversaţie, pentru că nu ţi-ai ţinut niciodată promisiunea până la sfârşit. Este adevărat că o persoană iubește întotdeauna mai mult, dar şi cealaltă trebuie să dea ceva în schimb. Știai că va urma asta. Trebuie să plec pentru respectul meu propriu. Ar fi trebuit să știu când ai încetat să-mi trimiţi mesaje cu bună de dimineaţă sau când mesajele tale nu au venit în cele din urmă, nici târziu în noapte. Când cuvintele tale erau întotdeauna legate de amor, poate ar fi trebuit să îmi închid telefonul sau să îţi blochez numărul când mi-ai spus despre prima fată, sau despre a doua femeie sau despre a treia... Dar m-am gândit că merită să nu caut niciodată un tip mai bun.

268

Zidirori în abstract

Întotdeauna te-am ascultat respectându-mi limitele. Probabil că este ușor atunci când ai șase feţe care îţi vor oferi ceea ce eu protejez. Nu te mai iau de data asta. Nu-ţi verific cronologia. Nu-ţi ascult muzica. Nu-mi vopsesc părul cu culoarea ta preferată sau pielea cu un tatuaj. Tu nu meriti iubirea mea, nu de la mine. Meriţi o iubire-amor liniştită care nu va dura prea mult timp. Şi apoi alta, şi alta, şi iar alta... M-ai omorât mereu, m-ai pierdut și m-ai speriat fără să-mi dau seama. Inima mea a fost înlocuită cu gândaci şi gropi de pomi uscaţi, dar în curând nu voi mai fi acolo să-mi otrăvești lemnul. Flori vor înflori în inima mea încă o dată, adăpate de dragostea și încrederea mea, plantate de mine pentru mine. Nu le vei vedea niciodată. Liliacul trandafirii au fost preferatele mele înaintea ta.

și

La dracu', tu eşti cel care le taie fără voia mea. M-am oprit. Nu te mai iubesc!

Ţ i - a m dat Ţi-am dat zorii pădurilor universului meu, conjugaţi cu eucalipţi în mâinile tale, astfel încât 269

Biblioteca Cronopedia

să fi scris cu parfum în părul meu pentru totdeauna. Ţi-am dat adevărul meu și privirile mele dilatate, ţi-am dat amurgul mâinilor mele atunci când scriam, ca să mă trezesc adormirii în tine. Ţi-am dat pereţii mei și adevărurile lor și toată frumuseţea muntelui, ţi-am dat păsările din oxigenul pe care îl respiram în fiecare clipă, ţi-am dat credinţa mea. Ţi-am dat scrisorile intern, unsprezece cuvinte, universurile mele, opt ape nopţi, ţi-am dat doi-trei zori

mele într-un sigiliu am pierdut șapte din din o mie şi una de înmuguriţi.

Ţi-am dat mintea mea, acum citește gândurile mele, conectează-te cu mine când focul este aprins şi fumul ne lasă orbi, nebuni, distruşi. Ţi-am dat vocea mea, ia-o, pune-o oaselor tale, pieptului, picioarelor, părului tău. Ţi-am dat apa mea, setea mea, puterea mea și amorurile mele. Îţi dau şi nopţile mele, şi orașul dorinţelor mele, şi minutele viselor mele și gustul tăcerii mele. Acum, dezbracă-mă cu grijă. Întâi sufletul, apoi hainele. Găseşte-mi căldură. Ia-mi cuvintele şi vei vedea arta sărutului.

270

Zidirori în abstract

Goleşte-mă de gânduri. Va rămâne sinceritatea. Şterge-mi frumuseţea trupului şi vei descoperi simplitatea formelor. Mă dezbracă de frici, îmi vezi teama de trecut. Fură-mi remuşcările, regretele, nedormite şi lacrimile ce mi s-au uscat.

nopţile

Îţi dau un suflet ce vrea iubire.

Am lovit lumina Am murit tăcută între străzi ude de sânge, voi fi legat atunci vocea mea de malul mării pentru a-ţi uda picioarele iubirii. Am sigilat uşile mâinilor în ritmul ameţitor născut din râsul degetelor. Azi, ca un moloz rănit, picioarele mele merg orbeşte, mâinile îmi picură degetele peste mizerii şi sânge. Sufletul nu-mi mai ascultă dragostea, ţipă, mă toarnă ca o ploaie cu paşi pe care nu-i mai auzi. Părul meu plânge, hainele mele se udă cu lacrimi, am nevoie de mii de secunde să te îmbrăţişez, braţele mele să-ţi fie adăpost, dar pielea nu mă ascultă, în fiecare clipă respiraţia mea a murit deja de lovitura luminii. Ochii mei bat din fereastră în fereastră, pietrele mele din lacrimi fac zgomot pentru a-ţi sparge privirile ce se rotesc 271

Biblioteca Cronopedia

pe trupul ca şi gol de umezeala plânsului, eu nu mai văd, nu mai aud, nu mai simt durerea luminii. Am pierdut un timp, am terminat iar şi iar cea dea doua zi, mereu a doua zi, poate că mâine nu voi mai auzi soarele cum se ridică în tăcerea ce ţipă în jur. Am murit ca o briză a spaţiului, am auzit un pian în agonie, o vioară a trecut printr-o chitară încadrată de un banner rupt. Respiraţia ta s-a acumulat în emoţiile mele, am auzit-o, dar nu mă ascultă, mă loveşte cu durere. Poate că mâine totul se va fi oprit şi tu trebuie să afli că eşti comoară mie. Spune-i comorii acesteia cât de mult îmi place marea, spune cerului dezastrul sufletul meu, acum, pentru că am nevoie să ţip, fără dragostea ta mă pierd într-o mie de bucăţi. Spune-mi că nu putem pierde în terenul străzilor, înainte de preludii sau după căile aşternute un fel sau altul. Nu, nu putem rata nici măcar o secundă din acest amor, un moment nu poate fi pierdut, nici chiar pentru un moment, deoarece mâine vom fi fost un alt cântec și numai legaţi de același trup putem învinge întunericul. Ascultă dragoste, auzi strigătul meu de astăzi, sufletul meu, dragostea mea infinită, destinaţia mea, spiritul meu mai luminos decât al tău depășește într-un război tot ce trebuie să 272

Zidirori în abstract

lovească pe pământ. Am lovit lumina care m-a lovit...

cincisprezecimi de vacanţă, rătăcite în absurd (teoria chibritului în vacanţă) după vacanţa de iarnă: Abstracţiunea abstracţiunilor ne scoate câte un suspin răcoros din biblioteca bibliotecarelor ce se pierd în a lor gândire răcoroasă, precum a ceasornicarului. Adevărul nu trebuie să fie perfect identic pentru pentru giumbuşlucurile din capetele fermecătoarelor vremuri rămase în stare de abstracţie absurdă. Într-o oarecare măsură ne construim colecţiile sub forma unui labirint în interiorul căruia descoperim capacul harnaşamentului ce depersonalizase femeia cu simţul fin al situaţiilor morale. Ca exterminatoarea zeiţă a durerilor, cugetul ei surprinde adânc durerea transpusă în depersonalizare şi simte bucuria împrejmuitoarei mângâieri a amorului dezbrăcătorului de fuste de culorile transparentelor amăgiri. Conjuctivitele etnocentrismului interacţionează în intimitatea unui cuplu şi înainte şi după îndepărtarea cearceafului de pe goliciunea uneltelor amorului, fermecătoarelor atingeri manuale ale stimulării erotico-sexuale. 273

Biblioteca Cronopedia

[…] Nu puţine cupluri cu longitudinalele gândiri separatiste şi împreunabile totodată, oficializează plăcerea şi orgasmul bărbatului care vine, se produce ca de la sine, din obligativitatea repeziciunii temperate de a îndepărta momentul. Exterminatoarea acustică se învârte în cuvintele înrădăcinatelor suspine, în kilovoltamperii de stele şi gemete, care în păienjenişurile noastre ascunse sunt pasiunea caransebesencei care a deschis mareea quadrofonicelor răsuflări postdecembriste.

înaintea vacanţei de vară (normal, după cea primăvăratecă) Descoperim vocea stelelor, drumurile se supun mirosului, războiul se topeşte rachetodromului, suntem în comă. Locuim în visul vântului, ne prăbușim degetele în mierea paradisului, ne strivim și în multiorgasme muzica ne însoţește la același ritm al satisfăcătoarei perversiuni. Linguşitoarelor atingeri le sărutăm îmbălsămaţi de gusturi obscene, ne prostituăm în gânduri, ne îndrăgostiserăm de atingerile sălbăticeştilor mirosuri, ne vom fi dezbrăcat de atingeri, de mângâieri, de suspine uşor gemute, ne masturbam cu magnetizatoarea precizie a buldozeriştilor.

274

Zidirori în abstract

Am cerut mai mult, și mai mult năstruşniciilor și tot timpul din simultaneitatea simplificatoare a sincronizărilor pe care le depășim. Între picioarele tale ești stăpâna reîmprospătatei străfulgerări, pe limba ta sunt robul tău, în strâmtoarea ta îmi ești dorinţă și clopoţelul tău are gustul unei piersici. Și atunci când intri pe ușa mea roșie, sarea mării cade în fulgere și tunete stroboscopice, iar părul îmi plutește între mâini și extatic, cu plăcere, mă dau delirului strengăreştilor şi tulburătoarelor tale insomnii. Te vreau ca femeie care să facă dragoste cu sufletul meu și să-mi guste plăcerile, deși tu doar îmi descoperi visurile cu limba, în timp ce te uiţi la cuvintele mele, tu te transformi în gemete care vorbesc de universalizarea tendenţioaselor suspine. Pentru a fi sincer, cred că este o mare mizerie. Pe podeaua virtuozităţilor se află turnuri de îngrijorare. Din prize, lumina clipește la fiecare trei minute prin interacţiunea constantă cu picături de lacrimi. Tablourile pe care le-am făcut din acompaniamentul zvârcoliturilor au fost deja rupte în bucăţi de o sută de ori și apoi le-am atârnat din nou împreună. Există o grămadă de haine groase în colţul din stânga al camerei, când n-am vrut să mă uit la corpul meu gol de luni seara. Cuiele și șuruburile sunt atârnate de pereţi. Există un strat de praf pe tavan, deoarece 275

Biblioteca Cronopedia

gravitaţiei îi place uneori să lucreze invers. Și oricum, un tavan care nu poate fi curăţat. Culorile covorului pe care l-am cumpărat când aveam paisprezece ani par a fi o nuanţă de gri. Fragmente jurnal vechi atârnă pe pereţi pentru perioadele pe care vreau să le analizez, să compar ceea ce este de fapt greșit cu mine. Este o plină mizerie și aș spune că cel puţin nu este mizeria mea. Văd cum vine. Vine iar vacanţa, o vară goală, pe o plajă goală, pe un nisip gol, cu trupuri goale, cu gânduri goale, cu pofte pline de goliciune. Acum, în mai totul îmi este gol.

în plină aşteptare a toamnei, cu ale sale rătăciri ale recoltelor de vacanţe Întâlniţi-o pe femeia cu păr încâlcit şi care poartă tricouri ude şi se sărută cu fete, cu băieţi, cu bărbaţi ce-o privesc cu admiraţie. Daţi-i femeii care dorește să danseze în ploaie cu oricine, să facă ceai de paparude pentru noi și să ne facă să o poftim așa de tare încât să-i înghiţim recolta de ceaiuri. Daţi-i femeii căreie îi pasă atât de mult de aşteptări, încat poate să spună orice este greşit doar dacă se uită la noi. Daţi-i femeii care îşi înfăşoară braţele în jurul tău fără vreun motiv și acordaţi-i atenţie atunci când vă vorbește despre lucrurile pe care ea le iubește, chiar dacă nu le iubește singură. 276

Zidirori în abstract

Daţi-i acelei femei ce arată ca o după-amiază de duminică, o duminică plină, în loc de o noapte de sâmbătă. Da. Da, daţi-i ce vreţi, dar mai întâi întâlniţi o femeie. Ea este o mângâiere necesară care există în acele ore sub soare uşor tomnatic, în cazul în care gândirea ne este pur și simplu o ușă pentru livrarea amorului ce se face prin conectarea la fânul cosit. Eu ajung la tine şi acolo eşti; goală, și îmi place să mă uit la zâmbetul sânilor tăi când mă apropii de gura ta, aia nebună și mâinile tale încep să-mi aprindă puţin câte puţin focul delirant, când mă atingi. Degetele tale sunt săgeţi de bronz făcute petale de flori în nopţile mele vulnerabile și parfumul pe care-l porţi înăuntru îmi trezește furtuna pentru a-ţi fura tăcerea. Moale, subtil, vocea mea deschide gemete ce-ţi însoţesc dansul și picioarele mele rătăcite în sărutările tale, ce se plimbă peste trupul tatuat de gura ta, gem și căldura îmi inundă cărările nisipoase ale furtunilor de aşteptări, te cheam să mergi mai departe, până buzele-ţi vor sta în gurami cuprinsă de miere de trandafiri şi jad. Mă cutremur și nădăjduiesc să mă duci înăuntru, să te scald în caimacul cafelei spumante ce te va fi inundat, să te aud cum încărcată peste măsură de mine scoţi o sumedenie de sunete însorite în comuniune cu mine. 277

Biblioteca Cronopedia

Îmi deschid cuvintele pronunţând şoapte în cărările pielii tale și în fiecare respiraţie scriu picuri de transpiraţie într-o altă noapte, mai mult din amorul nostru în pragul unei noi vacanţe tomnatice.

în sfârşit, în aşteptarea vacanţelor de iarnă geroasă Omul cu inima ruptă a venit pe nevăzute și mi-a făcut inima să sară în acceleratoarele bătăi înainte de a se sparge în bucăţi dreptunghiulare. Nu voi mai putea niciodată să aud acel nume, acea voce sau râsul acela fără să mă strângă o durere ascuţită din piept. De acum înainte, voi spune întotdeauna că inima mea a fost spartă o dată și că nu ar mai putea fi niciodată la fel. Femeia cu cuvinte tăcute a văzut scene pe care ochii ei nu ar trebui să le asculte. A spus cuvinte pe care gura ei nu ar trebui să le rostească. A auzit zgomote, şoapte, suspine pe care urechile ei nu ar trebui să le accepte. Aşteptăm vacanţe noi, rătăcind înfriguraţi printre troienele lunilor de aşteptare cu absurde cincisprezecimi.

278

Zidirori în abstract

Victoria Seimeanu Născută: 26 septembrie 1961, Drobeta Turnu Severin. Studii: Liceu M.Eminescu- Constanţa-1983 Post liceală Lorin Sălăgean-2015 Facultatea de Geografie-Planificare Teritorială Cărţi tipărite: Sub sabia lui Damocles-Ed. Stef./2009 Imbrăţişări-Ed.Prier/2013 Oarba cu o mie de ochi-Ed. Terra Grifonis/2017

Ulcior Iubito, mă prefac încet în lut, În hrană mă prefac pentru ulcioare, Olarul într-o zi mă va-nvârti Pe roata lui şi bine-mi pare. Simt de pe-acum că-ţi este sete, Că sunt deja în mâna ta Iubito, nu mai plânge, tristo Du-mă la gura ta şi bea. 279

Biblioteca Cronopedia

Te-ai strecurat... Te-ai strecurat pe sub genele rourate Să mă priveşti mai adânc în ochi. Parcă încercai să-ţi aminteşti de mine Pentru atunci când n-ai să mă mai vezi. Nu ţi-am înţeles pe deplin lăcomia. Nici setea de mine n-am înţeles Parcă vroiai să-ţi pot ajunge Atunci când plecai!

Zgribulire Şi e rece şi plouă Şi-a venit toamna cu toate culorile ei. Mă uit rătăcită spre ziduri Şi gânduri foşnesc ca frunzele pe urma paşilor tăi. De dorul de noi, călător înspre lună Ca pe-o harfă trec mâinile triste Nu ştiu cine cântă când le-ating c-un deget Firul de mătase sau raza de lună? Şi e rece şi plouă Şi vine toamna cu toate brumele ei Te zgribulesc în mine.

280

Zidirori în abstract

Cărare pierdută Tresar dezgheocheată de iubiri, Îmi scriu cu sânge urma pe nisip, ca să-mi găsesc iar drumul către casă. Găsesc pustiu, praful aşternut O dâră de parfum din când în când. Un înger poate a trecut pe lângă mine, Sau poate ai venit să mă mai vezi despădurită de dorinţi, cum m-ai lăsat, Cu dorul scrijelit în sânge. Rătăcită mi-e cărarea spre uitare, M-ai pierdut în lume fără umbră.

Sprijin Tălpile mele au intrat la apă, Pantofi-mi flencăne-n picioare şi mă împiedică la mers. Nu cad. Echilibrul precar îl ţin ajutată de mâinile întinse a zbor şi aerul mă ajută, bate călduţ. Eşti impregnat în mine Respiri, continui să trăieşti în mine. Nu-mi voi schimba pantofii, Chiar de-s mari şi-mi flencăne-n picioare. Tu mă ajuţi să nu cad, Mă sprijin de tine. 281

Biblioteca Cronopedia

Poem Învaţă-mă să trăiesc fără tine, Început şi sfârşit, e un semn Că vocea ta aparţine acestui poem. M-ai învăţat să-ţi îngrop umbra în ţărâna tristă din mine. Mi-ai spus să trăiesc ca o zeiţă, să mă iubesc, să nu-mi plâng ochii, să nu-i hrănesc cu nesomn. Tăcerile mele sunt oarbe n-au lumină, doar găvane goale. Gândurile, lanţuri coclite. În nopţi împuţinate şi albite De m-aş naşte de o mie de ori, tot te-aş iubi de-aş şti că voi rămâne iarăşi fără tine.

O mie... Zidit-am în mine biserică Unde mi-am zăvorât singurătatea şi dorul de tine. Cu o mie de lacăte, cu o mie de guri de lup. Vrednicul meu trup, altă dată altar, zace îngenunchiat la picioarele amintirilor. Călătorule, tu cel ce vei avea curajul 282

Zidirori în abstract

să-ţi laşi ochii să vadă ruina, să nu plângi umbra, caută bine, în pleava din faţa ta, zace lumina. Adulmecă-i mirosul, aruncă-i masca şi fă-o să strălucească! Pielea ruginită poate fi iar catifea, gura uscată poate înflori iar Dă-i apă!

Gânduri Să nu mai pot să înfloresc? E o lege a vieţii, clară – Cu fiecare bătaie de clopot în trupul nostru se năruie zidul măcinat de dureri şi naşte nimicul. Moartea nu-i decât o unealtă cu care Dumnezeu ne ţine treji. Frica fierbe sângele La capătul drumului e strigătul – De neputinţă, de furie. Trecutul e istorie, plecarea neant – O rătăcire în spaţiul dumnezeiesc. Nu ne mai uităm îndărăt Ne potolim setea de înainte Naşterea şi moartea – Răsplată pentru lucrarea lumii Şi înflorim din nou purificaţi. 283

Biblioteca Cronopedia

Guri Rupeţi bucăţi din mine, de vreţi şi aruncaţi-le sălbăticiunilor. Nu-mi pasă! Voi creşte la loc, să ştiţi şi voi fi şi mai frumoasă! Am gura amară, de la o criză de nepăsare voită. Eu nu vreau să strălucesc în noapte, ca pomul de Crăciun! Voit eu am dat fiecăruia o bucăţică. Iluzii false v-aţi făcut crezând că voi Nu voi aţi rupt pe furate din mine, Eu mă refac, dar voi? Ce aţi luat din mine. Nu vă va fi de folos Eu am iubirea, voi ardeţi ca acidul ce atingeţi şi spulberaţi! Cu o mie de guri de-aţi muşca Tot n-aţi putea să ucideţi iubirea din mine Eu cresc la loc, Voi înmuguri, într-un nou anotimp Al iubirii. Voi vă uscaţi ca iarba Unui singur anotimp.

284

Zidirori în abstract

Oarbă Că dorul în durere se deface Şi arde lutul cu dogoarea lui... Că trandafirii-şi scutură petala Şi ard ca şi sărutul primei întâlniri... Zadarnice sunt toate pentru mine azi. Băut-am cupa iubirii sub arini Din mâna ta, din mâna mea Gustat-am vraja clarului de lună. Zile şi nopţi s-au scurs între noi Planetele s-au mişcat în drumul lor. Atât timp am avut, s-a consumat. De viaţa s-a grăbit cu noi Nu mă-ntristează azi decât uitarea Pierdută e tristeţea aşa cum peste veacuri În neant pierdută-i nemurirea. Grăbită trece apa şi spală oase reci Pustiuri ce se aştern pe inimi adormite. Şi dacă m-am vândut trandafirilor Din braţele tale N-am dezvăluit taina asta nimănui... Şi dacă ochi-s orbi de-atâtea lacrimi azi În mine mai păstrez surâsu-ţi viu Şi încă văd...

285

Biblioteca Cronopedia

286

Zidirori în abstract

Vlad Sărătilă Data și locul nașterii: 25 septembrie 1954 în satul SloboziaVărăncău, raionul Soroca, Republica Moldova. Absolvă şcoala de opt ani în satul natal (1970), şcoala medie din satul Stoicani (Soroca), după care (1972) se înscrie la facultatea de litere a Universităţii de Stat din Moldova. Începând cu anul 1977 lucrează în calitate de profesor de limba şi literatura română, apoi reporter, secretar responsabil şi redactor-şef al ziarului Căuşeni. Debutează în anul 1975 cu epigrame în revista Chipăruş. Semnează volumele de publicistică Portrete în alb (2008), Popasuri în ţara bricelor şi rozelor de foc (2009), În biserici te voi binecuvânta, Doamne! (2010). Autor al volumelor de poezie La bazar (mici poeme cu dileme) – 1993, Drob (epigrame şi aforisme) – 2007,Uverturi în Do(r) major/Uverturi în Fa(rd) minor – 2012 şi al dramei Vino să te naşti. Apariţii recente: romanele Alb inserat, Eu şedea pe piatră, nuvelele Partida decisivă, Maratonul bunelor intenţii, Zori de zi, pamfletele Mânzul cu coarne de berbec, Lecţia de business. Publică versuri şi proză în revistele Limba Română, Epigrama, Lumea epigramei, Literatura şi Arta, Făclia, Ziarul nostru, Revista Basarabiei, Viaţa Basarabiei, Dor de Basarabia, eCreator etc. Membru al Uniunii jurnaliştilor din Republica Moldova, Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Asociaţiei Epigramiştilor din 287

Biblioteca Cronopedia

Republica Moldova, Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română din Republica Moldova.

Ucidere de sine Ieri am făcut curat în debara Căci spaţiul mai tot mi-l ocupară Un codru plin cu cerbi, o Marmara, Un tren spălat de ploi cu tot cu gară. Apoi am pus pe-un ţol cam destrămat Un ceas ce-mi măsurase fericirea Naive versuri, un proiect ratat, Un foc ce-mi încălzea cândva iubirea. Am așezat cu grijă într-un sac Speranţele în plus și-un ciob de vis, Povești cu zmei din spaţiu geto-dac Și-un drum care sfârșește-n paradis. Și am mai scos să duc la tomberon Cuvinte dulci din negustate guri Și a oftat atunci Hiperion: – Viaţa ta o treci la vechituri!

288

Zidirori în abstract

Constantă Într-un bazar sentimental Poetul s-a tocmit hamal Când printre vame, peste deal, Sosi un tren oriental. Şi-a descărcat de-a jurăminte, Buchete fade de cuvinte Şi lumea toată-l aclama: – Ah, ce frumoasă-i dragostea! Şi-au zis: Aceasta e minunea Ce ne ascunde goliciunea... În vremea asta, în neştire Plângea curata lor iubire.

*** Încoronatele cuvinte S-au prefăcut în oseminte, Dar un alt tren, sunând alama, N-a mai putut să treacă vama. Azi în lunatecul bazar Nu cântă nimenea cu jar, Cu chei de case şi maşini Se-acopăr coapse şi ruşini. 289

Biblioteca Cronopedia

Doar cetăţeni grăbiţi prin gară Zăresc precum odinioară, Lângă acel arhaic zid Stafia Dragostei şi râd.

Simplu Dac-ai avea atâta fericire Câtă în fapt de seară ţi-am dorit Ar înflori toţi aştrii de uimire Şi Dumnezeu ar fi mai fericit. Eu îţi doresc şi vis, şi împlinire, Să vezi întreg vieţii tale rostul, Dar vine o durere din Neştire: – Cât dor ucis e-n altruismul nostru.

Crezământ Planetele sunt gata de paradă – E fastul ce precede masa mare, Astrale legi sunt puse-n aplicare – Iubito, noi vom fi ultima pradă. Pământul e o lingură de apă Chemată spre neant cu tot cu sare Şi va da viaţă, poate, sub alt soare, Şi alte vise-n piepturi n-or să-ncapă. 290

Zidirori în abstract

Vor trece, sigur, milioane anii Pân’ apa migratoare-o să zâmbească, Însă nu cred cândva să reuşească S-adune-într-o privire toţi castanii. Nu cred că pot să-ncapă atâtea Indii Sub un modest colţar de borangic Această bucurie din nimic... E timp puţin şi vreme de colinde.

Spleen Nu-ţi va face nimenea vreun rău, Nu-ţi va face nimenea un bine, Viitorul meu, ca şi al tău, E indiferenţa care vine. Omul te priveşte, nu te vede, Nu mai e nimic bătut în cuie: – Pa. – Salut. ‘Ţi-voi scrie. Şi se pierde – Nici tristeţe şi nici bucurie. Nici duşmani şi nici amici, fireşte, Am dorit cândva mai multă pace, Uite! o avem şi nu prieşte Micilor iluzii din torace.

291

Biblioteca Cronopedia

Anulată-i dragostea şi ura, În poveşti eroi şi mucenici Suntem apţi să dăm învăţătura Când avem numai exemple mici? Nici nu ştiu deprindere-i sau joc Să trăim mimându-le pe toate, Nu avem noroc şi nenoroc Nici dreptate şi nici nedreptate. Şi atunci de ce le scriu pe toate, Dacă ne deprindem prea uşor? Cred că a scăpat la libertate Un fragment din ce fusese dor.

Înnoire Aici e totul scump ca o comoară, Sub camuflate becuri de neon, Din nostalgii ce le nutream coboară Romanţele cântate-n unison. Trec tinerii uşor maliţioşi Printre cuvinte tandre şi suave Să ştim că mai atrage curioşi Iubirea din muzeul de epave.

292

Zidirori în abstract

Cândva, lăsând la uşă rău şi hâd, Vor reveni cu chip de exponat Şi completat va fi de cei ce râd Tezaurul la care am lucrat.

Mâine Iar undeva sunt toate clare Şi este totul rezolvat Iar eu mai merg c-o lumânare Prin labirintul fără hat. – Dar mori, căci eşti doar arătare, Şi nu mai ai ce căuta, Aud un glas pe culoare Pe unde nu-i nici umbra ta. E vocea mea iar eu sunt mutul Şi-un joc rebel ne-a prins demult – Nici ea de mine nu ascultă, Nici eu de dânsa nu ascult. Şi uite-aşa, călcăm prin moarte Fără speranţă de răspuns Eu caut dor şi ea dreptate Şi tocmai astea două nu-s.

293

Biblioteca Cronopedia

Şi-o să devin un fel de aer Precum e lumânarea cea Pe seculare culoare, Va să rămână vocea mea.

Port al dorinţelor finale Dacă doreşti, am fi petale Lipite pe şuvoi la vale Şi nu ar mai conta-ncotro plutim; Dacă doreşti, am fi o rouă Urcând spre ceruri pe la nouă Şi nu ar mai conta ce ierbi sfinţim; Dacă doreşti, am fi solii Din izolate cochilii Şi nu ar mai conta ce tot vorbim; Dacă doreşti, am fi cetăţi Mutate-n inimi pe bucăţi Şi nu ar mai conta ce tot păzim; Dacă doreşti, am fi vulcani Care dorm ninşi de zeci de ani Şi nu ar mai conta ce încălzim; Dacă doreşti, am fi strigoi Urlând la ce-a rămas din noi Şi nu ar mai conta ce nimicim; 294

Zidirori în abstract

Dacă doreşti, am fi statui Puşi la discreţia oricui Şi nu ar mai conta ce tăinuim; Dacă doreşti, am fi ce-am fost – Două speranţe-n zi de post Şi nu ar mai conta ce vis nutrim; Dacă doreşti, am fi palate De-aceeaşi rază luminate Şi nu ar mai conta ce-adăpostim; Dacă doreşti – fragment de soartă Care învie Marea Moartă Şi nu ar mai conta ce vrem să fim; Dacă doreşti, am fi uitare De tot ce n-am uitat şi doare Şi nu ar mai conta ce părăsim; Dacă doreşti, am fi iubire Lăsată veşnic în neştire Şi nu ar mai conta dacă murim. Numai să fim, Numai să fim...

295

Biblioteca Cronopedia

Cuprins ZIDITORI ÎN ABSTRACTUL CONCRETULUI 7 CARMEN ENACHE 11 CLAUDIA BOTA 17 CAMELIA ARDELEAN 25 CORNELIA DIŢA 33 COSTACHE NĂSTASE 39 DOREL SÎRBU 45 DUMITRU ICHIM 53 ELENA AGIU-NEACŞU 63 EMIL-IULIAN SUDE 81 EMILIA-PAULA ZAGAVEI 87 EMILIA POPESCU RUSU 97 EUGEN DULBABA 103 EUGENIA RADA IONIŢĂ 111 GABRIELA MIMI BOROIANU 117 IRINA LUCIA MIHALCA 127 LAVINIA ELENA NICULICEA 141 LENUŞ LUNGU 147 LILIOARA MACOVEI 151 LUCIANA IANCULESCU 163 296

Zidirori în abstract

MARIA CĂLINESCU 167 MARIN ANGHELESCU 177 MATEI IOANIŢIU 181 MIRCEA GORDAN 189 NICOLAE VĂLĂREANU SÂRBU 207 NICOLAIE DINCĂ 221 NICU DOFTOREANU 229 OLGA VĂDUVA 241 PETRE IOAN CREŢU 251 PETRU PLĂTICĂ 261 RODICA BOGDAN 267 VICTORIA SEIMEANU 279 VLAD SĂRĂTILĂ 287 CUPRINS 296

297

Biblioteca Cronopedia

298

Zidirori ĂŽn abstract

299

Biblioteca Cronopedia

Antologia „Ziditori în abstract" ne deschide poarta unui traseu literar. Prin arta cuvântului autorii pot dovedi între coperţile acestei antologii pornesc cu șanse egale, lăsând cititorul să aprecieze nivelul artistic. Internetul a jucat un rol deosebit în realizarea acestei antologii. Majoritatea sunt colaboratori ai diferitelor reţele și site-uri literare, unii sunt cunoscuţi pe tărâmul literar, laureaţi ai concursurilor organizate în toate orașle ţării sau dintr-un alt colţ al lumii. Toţi autorii au participat la realizarea acestei bijuterii. Între aceste coperţi vibrează amestecul de trăiri la tensiuni maxime, stări, idei, sentimente, construcţia poetică prin mesajul liric transmis unde se armonizează într-o antologie. O dovadă vie a efortului depus a unui colectiv redacţional au pus suflet la creearea acestei perle ce poartă amprenta fiecărui autor în parte. Gaston Bachelard spunea: „Funcţia principală a poeziei este cea de a ne transforma. Ea este opera umană care ne transformă cel mai repede: un singur poem e de ajuns”. Vă invităm, să pășiţi cu noi, spre poarta acest frumos colţ de rai, în care se ilustrează artistic pe tărâmul literar. Mulţumiri din suflet, Echipei redacţionale, Artiștilor plastici Lucian Opriceanu și Ana Nora Rotaru ce au contribuit prin creaţiile artistice, Cititorului pentru timpul alocat.

300