Curtea Supremă de Justiţie Reclamant: Andrei Năstase mun. Chişinău, str. 31 august 1989, nr. 15
Pârât: Consiliul Superior al Magistraturii mun. Chişinău, str. M. Kogălniceanu 70
SUSŢINERI ORALE În procedura Curţii Supreme de Justiţie se află cauza civilă examinată în procedură de contencios administrativ, iniţiată la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Năstase împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii. Ajunşi la finele examinării cauzei concluzionăm că există suficiente temeiuri de constatare a ilegalităţii hotărârii contestate şi anulare a acesteia. În cadrul examinării dosarului s-a stabilit l a data de 05.03.2013, de pe site-ul
www.csm.md, am aflat că Consiliul Superior al Magistraturii s-ar fi „autosesizat ad hoc” şi, audiind informaţia lui Nichifor Corochii, contrar competențelor, la 22.01.2013 a emis hotărârea „Cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, statuând inter alia că „orice persoană, inclusiv avocatul Andrei Năstase, are dreptul la opinie” şi „dacă ar fi fost doar o opinie, nici nu ar fi meritat vreo atenţie”, că „CSM cunoaşte problemele existente la ora actuală în sistemul judecătoresc”, etc. Această hotărâre este una ilegală în fond, fiind emisă şi cu încălcarea procedurii de emitere/adoptare. În fapt, într-o scrisoare publică către autoritatea judecătorească, publicată la 16
ianuarie 2013, am făcut apel la conştiinţa judecătorilor și procurorilor spunând că: „acum, ca niciodată, societatea are nevoie de protestul lor civic, profesional, manifestat în mod deschis, public, fără frică, fără ezitări, un protest din interiorul acestui sistem putred şi corupt, lăsat a fi reformat tocmai pe mâna lui Plahotniuc, Zubco, Pleșca, Corochii și Poalelungi, sistem care i-a transformat în prizonierii unui păpuşar malefic, cinic și lipsit de scrupule.” Afirmam în apelul public că Republica Moldova este sufocată de corupţie, că zi de zi cancerul politic intitulat Plahotniuc îi macină temeliile și că țara noastră are nevoie de ei astăzi, acum! Ziceam că a venit şi rândul lor să spargă tăcerea, să-și apere onoarea epoleților și a mantiei de magistrat, să condamne fără frică laşitatea şi caracterul perfid al criminalilor care conduc sistemul de drept al Republicii Moldova, la adăpostul umbrelei lui Plahotniuc, individul care ne-a făcut şi ne ţine captivi prin intermediul unor instituții și instanțe controlate, în timp ce în străinătate Plahotniuc îşi invocă la modul cel mai ruşinos şi mişel imunitatea dată de popor în dosare personale legate de atacurile raider. Reiterez că apelul public era destinat unei majorități solide a judecătorilor şi procurorilor care zilnic se confruntă cu destinele celor mulţi, examinând dosare neplătite de către grangurii politici, având o remunerare sfidător de mică din partea statului, insuficientă pentru o viaţa cel puţin decentă, dacă nu demnă de statutul unui magistrat. Pagina 1 din 10
Apelam la conştiinţa unor oameni care au avut încă din tinereţe un vis frumos, acela de a face jurisprudenţă pentru a avea calificarea necesară să facă dreptate concetăţenilor săi, iar reacţia de sprijin și încurajare nu s-a lăsat aşteptată din partea a zeci de judecători care conştientizează rolul lor în societatea şi susţin eforturile edificării unui stat de drept şi a unei justiţii bazate pe lege. Memoriul formulat pe data de 16.01.2013, în niciun caz, nu era adresat grupului criminal de procurori şi judecători corupţi, care au fost demascaţi public pe parcursul ultimilor doi ani de zile, grup controlat în totalitate de către factorul politico-mafiotic existent în ţară. Am atenţionat societatea civilă şi instituţiile statului că membrii grupului politicomafiotic sunt gata, oricând, să facă absolut orice pentru a răspunde comenzilor ilegale de tăinuire a atacurilor raider, de fabricare a dosarelor penale, de răzbunare împotriva denunţătorilor și adversarilor politici. În schimbul unor medalii „false” şi bani urît mirositori, aceştia sunt dispuşi să deposedeze de proprietăţi și să condamne pe cei mai înverşunaţi luptători împotriva sistemului mafiot la ani grei de închisoare, fără a le dovedi vina. Sunt tot mai evidente acţiunile grupului mafiot de persecutare a rudelor, de intentare a dosarelor martorilor apărării și avocaților, sfidând bunul simţ, Constituția și legile ţării, dar și o Convenție Europeană a Drepturilor Omului, care este invocată în mod perfid și cinic pentru justificarea crimelor comise și pentru apărarea pretinsei onori și demnități ale comanditarului ce controlează grupul mafiot. Asumându-mi pe deplin afirmaţiile bazate pe probe, făcute în apelul public la conştiinţa autorităţii judecătoreşti am avut speranţa că, în ultimul ceas, instituţiile abilitate se vor sesiza şi vor întreprinde măsuri urgente cu privire la purificarea sistemului de justiţie, inclusiv excluderea indivizilor ce au generat dezmăţul din justiţie, promovând alegeri şi desemnări trucate, precum şi protecţia impardonabilă a mai multor judecători răufamaţi şi aserviţi unor interese criminale. Spre regret, însă, Consiliul Superior al Magistraturii a ales calea nedemocratică de soluţionare a acestor probleme ale sistemului judiciar şi a pornit o luptă de intimidare şi şantajare a petiţionarilor, inclusiv împotriva subsemnatului apelului public, sesizând în mod abuziv Comisia pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor, chiar printr-o hotărâre adoptata contarar competentelor și cu încălcarea flagrantă a procedurilor legale. În recentul demers al Consiliul Superior al Magistraturii către Uniunea Avocaţilor în aparenţă este recunoascut dreptul la opinie al oricărei persoane, inclusiv al subsemnatului, însă condamnată libera exprimare bazată pe fapte şi judecăţi de valoare ale autorului, sugerându-se că asemenea opinii sunt pasibile de răspundere penală. Înainte de a vorbi despre legislaţia în materia libertăţii de exprimare, accentuiez ca una dintre condiţiile fundamentale ale libertăţii de exprimare, ca element indispensabil unei societăţi democratice, rezidă în faptul că aceasta trebuie realizată în public. De aici şi concluzia că doar societatea este în măsură să recepţioneze un asemenea mesaj, iar demnitatea sau onoarea unor funcţionari nu poate prevala asupra libertăţii publicului de a primi informaţii de interes major, public. Nimeni nu poate interzice răspîndirea unor informaţii de interes public, iar imixiunile instituţiilor statului, manifestate prin cenzură şi intimidare, sunt condamnabile şi pun în pericol manifestarea democraţiei. Cu părere de rău membri CSM-ului din Republica Moldova ignoră şi dau dovadă de necunoaşterea legislaţiei şi juristprudenţei europeane ce reglementează libertatea de Pagina 2 din 10
exprimare garantată de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care, în articolul 19, prevede faptul că «orice persoana are dreptul la libertatea opiniei şi a expresiei şi că acest drept include libertatea de a susţine propriile opinii, fără imixiuni, libertatea de a căuta, a primi şi a răspîndi informaţii prin orice mijloace şi fără frontiere.» De asemenea, amintesc despre Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care, în articolul 10 al Convenţiei, statuează expres faptul că: “orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autoritaţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Pe lîngă garanţiile prevăzute de Convenţie şi cadrul naţional, libertatea de exprimare a mass-mediei admite şi un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiţia să nu se denatureze esenţa faptelor şi să respecte limitele impuse de Convenţie.” Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apararea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. Cum este posibil ca într-o socitate democratică o instituţie a statului care este chemată să vegheze asupra bunei desfaşurări a actului de justiţie să combată abuzurile din acest domeniu, să fie atît de refractară şi deranjată de un apel public de susţinere a oamenilor oneşti din sistemul de drept şi de combatere a corupţiei care, conform declaraţiilor primelor persoane din stat a atins cote îngrijorătoare. În acest context, este relevantă declaraţia Preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, exprimată public la adunarea judecătorilor prin care a accentuat că “judecatorii au pierdut lupta cu corupția”. Prin apelul public am urmărit scopul de a încuraja intrarea în legalitate a sistemului de drept şi a implementării cerinţelor înaintate de instituţiile europene faţă de sistemul judecătoresc, de a salva statul nostru din captivitatea corupţiei, fiind adresat cetăţenilor acestui stat captiv şi profesioniştilor din sistem care nu au fost încă afectaţi de corupţia mafiotă ce există în ţară. Tocmai faptele de corupţie şi ilegalităţile din sistemul judecătoresc pun în pericol securitatea naţională, economică şi de drept, fiind necesare acţiuni prompte din partea instituţiilor statului în scopul salvgardării sistemului de drept. Rămîne neclară reacţia CSM-ului de intimidare a petiţionarilor şi limitare a societăţii la informaţia despre sistemul judecătoresc în contextul în care la scrisorile mele similare, cu acelaşi conţinut, în care invocam cazuri de corupţie fără precedent, am primit un răspuns pozitiv prin care CSM recunoaşte existenţa unor situaţii obsure în sistemul de drept. Este regretabilă încercarea Consiliului de a implica instituţia avocaturii pentru a lua măsuri punitive împotriva autorul apelului public, încercînd pe această cale să salveze sistemul mafiotico-criminal al justiţiei, demascat în presă şi de către subsemnat. Prin acţiunile sale, CSM-ul încearcă sancţionarea avocatului Andrei Năstase pentru opiniile mele, ca şi cetaţean activ al acestei ţări ce condamnă public nedreptăţile evidente la care suntem supuşi zilnic, inclusiv încălcarea flagrantă a legislaţiei de către Pagina 3 din 10
judecători, obedienţa politică a factorilor de decizie de la CSJ, CSM, Curtea de Apel Chişinău etc. care se supun direct stăpînului lor politic. Este adevarat că am dat nume, dar aceste nume sunt chiar din fruntea sistemului, ele nu au venit din senin şi nu au fost vociferate doar de mine, ci şi de mass-media, de organizaţiile obşteşti, de demnitari, de specialiştii din interiorul sistemului de drept. Multe, foarte multe dintre acestea s-au adeverit, cu toate ca CSM-ul nu a reacţionat la timp şi nu a luat măsurile de rigoare. Mai mult decît atît, este condamnabilă tăcerea suspectă a CSM-ului şi reacţiile sale întîrziate la aflarea despre crima din pădurea domnească. În acest context voi mentiona cea mai recentă calificare dată acestuia de către un ex-deputat, semnatar al Declarației de Independență, și ex-viceprim-ministru : „CSM s-a transformat într-un organ nu de supraveghere, dar de protecţie a sistemului judecătoresc, într-un organ criminal”.
Este evident că Consiliul Superior al Magistraturii cunoaşte problemele existente la ora actuală în sistemul judecătoresc, însă asităm la o mascare a tuturor ilegalităţilor şi a stării reale a lucrurilor din partea Consiliului care nici măcăr nu încearcă să verifice informaţiile expuse în apelul public. Este neînţeleasă atitudinea preşedintelui CSM, dl. Corochii, şi a altor membri nedumeriţi ai Consiliului cu privire la expresiile de genul ”grup criminal…de judecători corupţi”, „medalii false şi bani urât mirositori”, „judecători şantajaţi, care, de frică, au ajuns să-şi linşeze un coleg judecător chiar în faţa justiţiabililor” (!) şi tot așa, de vreme ce toată presa vuieşte despre ilegalităţile demascate şi care au fost obiectul investigaţiilor jurnaliştice. Admit că domnul Corochii fie intenţionat nu citeşte presa şi nu priveşte televizorul sau ignoră adevăratele preocupări ale presei şi societaţii civile. Bănuiesc, însa, cu riscul de a–l supara pe domnul Corochii că toate aceste reticenţe şi nedumeriri nu sunt nimic altceva decît o încercare de a prezenta lucrurile într-o lumină favorabilă patronilor săi spirituali, în special Plahotniuc şi Poalelungi care sunt direct responsabili de starea de putrefacţie a sistemului judecătoresc din Moldova, cu complicitatea CSM-ului şi a domnului Corochii, în special. Rămîne neînţeleasă conduita plenară a CSM-ului faţă de o judecătoare despre care presa a scris în repetate rînduri ca e coruptă şi care a fost trimisă de preşedintele CSM, dl. Corochii, la Praga pentru a trece perfecţionarea împotriva luptei cu corupţia !!!! Nu sunt nici pe departe frustrat că în cele două cazuri de mare rezonanţă socială, iniţiate de sistemul mafiotic controlat de V.Plahotniuc, am pierdut în nişte înstanţe naţionale corupte pînă în măduva oaselor. Punctul final va fi pus ulterior la CEDO! Preocuparea mea personală şi a societăţii constă în faptul că nu domnul Corochii, din păcate, şi nici judecatorii de teapa celor ca Simciuc, Plamadeală, Şpac, Grib, Lîsîi şi alţii, vor plăti din buzunarele proprii, ci Guvernul Republicii Moldovei, cu aportul contribuabililor, vor fi nevoiţi să achite preţul fărădelegilor comise de sistemul mafiotic a căror complici sunt o parte din judecătorii instanţelor naţionale. În ceea ce priveşte competenţa, la care fac referire membrii CSM-ului în Hotărârea din 22 ianuarie 2013, sunt gata să le răspund unei provocări de a trece un test juridic profesional sub arbitrajul unor experţi independenţi din țară și de peste hotare. Sunt nevoit să ripostez CSM-ului că apelul public nu este nici pe departe unul aşa-zis, ci unul plenipotenţiar, existent şi viabil, ce îşi are fundament în probele, expuse în mare parte și în presă, şi rezidă dintr-o formă democratică a libertăţii de exprimare. Reiterez că am vorbit cu bună seama şi credinţă despre „membrii Consiliului Superior al Magistraturii ce îmi vorbesc în şoaptă despre dezmăţul din justiţie, despre o mână de Pagina 4 din 10
indivizi care îi şantajează, despre alegeri şi desemnări trucate, despre protecţia impardonabilă a mai multor judecători rău-famaţi şi aserviţi unor interese criminale”. Lăsînd la o parte inadvertenţele gramaticale din pasajul „or, Consiliul Superior al Magistraturii trage concluzia că avocatul Andrei Năstase, fiind conştient de falsitatea unor atare constatări şi învinuiri, face aceasta intenţionat nu numai în scopul de a-şi dobândi o imagine favorabilă, ci şi pentru a inocula membrilor CSM unele îndoieli, suspiciuni în activitate” va trebui să combat cu fermitate concluzia subiectivă a acestora şi să reiterez că în CSM există fără putința de tăgadă oameni care mi-au spus aceste lucruri, care sunt conştienţi de gravitatea situaţiei, dar care se tem deocamdata să-şi spună punctul de vedere. Sunt gata oricând și arunc domnilor Corochii și Poalelungi, mănusa albă a unui test la poligraf, în public, pentru a constata cu certitudine cine spune adevărul şi cine minte de îngheaţă apele. CSM lasă impresia greşită că sunt unica persoană ce luptă împotriva fărădelegilor şi, este strigător la cer, cu cîtă îndîrjire se opune Consiliul, în special preşedintele CSM, N. Corochi și președintele CSJ, Mihai Poalelungi, care ignoră şi reacţiile din interiorul sistemului judecătoresc, ale judecătorilor care au ales membrii CSM-ului. În acest sens, este relevantă declaraţia judecătorului Gheorghe Balan făcută în cadrul adunării judecătorilor ce culminează şi răstoarnă orice încercare, intolerabilă, a CSM de a mai ascunde interesele ilegale ale sistemului judecătoresc: - „Consiliul Superior al Magistraturii este unica instituție care gestionează cariera judecătorilor și eficiența justiției, pe seama căruia trebuie pusă în cea mai mare parte responsabilitatea pentru starea de lucruri din acest domeniu. Actualul CSM funcționează sub control politic. Conducerea CSM, în persoana lui Nichifor Corochii, își subordonează colegii fără drept de apel unor politicieni și oligarhi. Cu sprijinul acestei conduceri, de multe ori sunt împinși fără merite „judecători-șefimarionete”, manifestând tentative de uzurpare a puterii judecătorești”, - „Ieșiți cu arma cuvântului, spuneți lucrurilor pe nume și veți vedea cum totul va reintra în normal. Adversarii independenței noastre sunt mai puțin și mai slabi decât credeți și se bazează doar pe pasivitatea noastră. Să cerem cu toți împreună demisia CSM, ales de noi, care ani în șir ne-a tratat cu indiferență și chiar dispreț, continuând să facă același lucru până în prezent, căci numai așa vom demonstra atașamentul ferm de a schimba în bine starea de lucruri în justiție”.
Îngrijoraţi de situaţia creată în sistemul judecătoresc sunt şi avocaţii, colegii mei de breaslă, ale căror temeri se regăsesc şi în memoriului public semnat de Preşedintele Uniunii Avocaţilor1, dl Gheorghe Amihalachioaie potrivit căruia „Independenţa avocatului este una din condiţiile necesare pentru funcţionarea, în cadrul unui sistem democratic, a principiilor de justiţie legală şi echitabilă. Orice împiedicare sau exercitare a unor presiuni şi ameninţări la adresa celor care apară drepturile fundamentale, reprezintă o manifestare a totalitarismului, ceea ce este incalificabil într-un stat de drept.” 1 http://www.avocatul.md/files/documents/avocat_7-10.pdf
Pagina 5 din 10
Mai mult decît atît, reieşind din memoriul preşedintelui Uniunii Avocaţilor, avocaţii din Republica Moldova „se regăsesc drept victime cotidiene ale unui sistem abuziv şi rudimentar, ameninţaţi sau intimidaţi, obstrucţionaţi sau nedreptăţiţi de unele instituţii obediente” fapt ce este înterpretat ca un semnal grav de alarmă pentru starea dezastruoasă a justiţiei moldoveneşti. Cu regret constat condiţia actuală a Consiliului Superior al Magistraturii exprimată prin acţiuni de intimidare a magistraţilor şi presiuni asupra Uniunii Avocaţilor, precum şi prin ignorarea presei şi a societăţii civile de dragul tăinuirii ilegalităţilor obscure din justiţie, protejînd magistraţii incluşi in lista Magnitki, varianta moldoveneasca, care nu a fost cel puţin, artificial, obiectul unei investigaţii din partea Consiliului. Este evidentă complicitatea Consiliului la situaţia actuală a justiţiei şi a fărădelegilor deconspirate în presă, în contextul în care tot mai des sunt luate în derîdere şi bajocură orice exprimare publică despre controlul mafiei asupra justiţiei. Potrivit informaţiei apărute pe site-ul www.csm.md, Consiliul Superior al Magistraturii sar fi „autosesizat ad hoc” şi, audiind informaţia lui Nichifor Corochii, la 22.01.2013, a emis hotărârea „cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, statuând inter alia că „orice persoană, inclusiv avocatul Andrei Năstase, are dreptul la opinie” şi „dacă ar fi fost doar o opinie, nici nu ar fi meritat vreo atenţie”, că „CSM cunoaşte problemele existente la ora actuală în sistemul judecătoresc”, etc. Având în vedere experienţa unor apeluri şi sesizări similare, anterioare, pe baza cărora CSM-ul nu s-a mai sesizat din proprie iniţiativă, sunt conştient de faptul că atitudinea CSM-ului putea fi determinată și de disconfortul cuiva, produs de traducerea şi publicarea Apelului la conştiinţa autorității judecătorești şi în limba engleză, accesibil fiind şi instituţiilor internaţionale şi misiunilor diplomatice de la noi din ţară. Bănuiesc ca această grabă a luării unor măsuri de intimidare nu a apărut întîmplător. Reacţia patronilor CSM-ului a venit în urma ultimelor evenimente, cînd opinia publică a aflat despre hotărîrea Curţii Supreme de la Londra în dosarele raider şi despre faptul ca Plahotniuc a fost monitorizat de catre Interpol, iar mai curînd şi pentru că scaunul politic al acestuia se clatină, iar împreună cu acesta se zdruncină şi întreg sistemul corupt al justiţiei moldoveneşti. Sub aspect procedural, voi menționa că conform prevederilor art. 16 al.(3) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, data, ora şi locul şedinţei, ordinea de zi, proiectele hotărârilor ce urmează a fi adoptate şi materialele justificative ale acestora sunt aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cel mai târziu cu 3 zile înainte de şedinţă, cu excepţia cazurilor extraordinare. Potrivit dispoziţiilor art. 17 al aceleiaşi Legi, examinarea problemelor ce urmează a fi soluţionate în şedinţă începe cu raportul Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii sau al unui membru al lui, care a studiat în prealabil documentele şi materialele prezentate, după care sunt ascultate persoanele invitate la şedinţă, se cercetează documentele şi materialele necesare. Contrar prevederilor normelor citate mai sus, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 22.01.2013 a fost adoptată pe marginea unei chestiuni ce nu a fost, barem, pusă pe ordinea de zi a şedinţei CSM nr. 3 în condiţiile Legii. Or, nici în cele 33 de puncte ale ordinii de zi a şedinţei CSM din 22.01.2013 (a se vedea ordinea de zi anexată la dosar, ce nu atestă o oră anume de adoptare), nici în punctele, nota bene, 33-36 din ordinea de zi suplimentară, aprobată la data de 22.01.2013, ora 09:00 (ora deschiderii şedinţei), Pagina 6 din 10
chestiunea privind apelul public al avocatului Andrei Năstase nu figurează. Nici măcar calculul matematic nu este edificator. Prin urmare, ţinând cont de întreaga economie a acestei farse, constat că afirmaţia pârâtului că chestiunea ce mă vizează a fost propusă suplimentar pentru examinare la începutul şedinţei din 22.01.2013 este nu doar neconvingătoare, ci şi rodul unei muşamalizări ulterioare a stării de fapt, precum şi fictivitatea actului de suplimentare a odinii de zi suplimentate deja la ora 09:00 a zilei de 22.01.2013. Mai mult decât atât, art. 16 al.(3) al Legii cu privire la CSM prevede imperativ şi faptul că proiectele hotărârilor ce urmează a fi adoptate şi materialele justificative ale acestora sunt aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cel mai târziu cu 3 zile înainte de şedinţă. Consiliul Superior al Magistraturii, nici în procesul-verbal al şedinţei din 22.01.2013, nici în hotărârea contestată şi nici în referinţă nu a indicat motivele pentru care examinarea apelului meu public la conştiinţa autorităţii judecătoreşti era un caz extraordinar şi care a fost necesitatea încălcării procedurii de aducere la cunoştinţa membrilor CSM a proiectului hotărârii şi a materialelor justificative, astfel încât hotărârea contestată a fost emisă fără ca vreunul din membrii CSM sau Preşedintele acestuia să fi investigat şi analizat în prealabil faptele expuse în apelul public din 16.01.2013. În asemenea circumstanţe, de neînţeles şi chiar dubios este şi faptul că de pe data de 16.01.2013 (data publicării apelului), până pe data de 22.01.2013 2 (data emiterii hotărârii contestate), chestiunea privind examinarea scrisorii publice nu a fost inclusă în ordinea de zi a şedinţei CSM, iar membrilor acestuia nu le-au fost aduse la cunoştinţă proiectul hotărârii şi materialele justificative în condiţiile Legii, ce impune aceste obligaţii şi în cazurile extraordinare, la care cu siguranţă nu se referă apelul meu public din 16.01.2013. Scopul acestor acţiuni şi inacţiuni ilegale a fost afectarea principiului transparenţei procedurii de emitere/adoptare a actului administrativ, obstrucţionarea participării şi apărării subsemnatului la şedinţa din 22.01.2013 şi facilitarea abuzului comis prin hotărârea contestată chiar cu participarea nemijlocită a doi membri ai CSM, vizaţi în apelul public. Or, potrivit art. 18 al.(1) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, membrul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate participa la examinarea problemei şi urmează să fie recuzat dacă există împrejurări care exclud participarea lui la examinare sau împrejurări ce ar trezi îndoieli privind obiectivitatea lui. În cazul în care există astfel de împrejurări, membrul Consiliului este obligat să declare autorecuzarea. Prin comportamentul lor membrii CSM în general şi, în mod special, Preşedintele CSM, Nichifor Corochi, şi Preşedintele CSJ, Mihai Poalelungi, au încălcat în mod fragrant unul dintre fundamentalele Principii de la Bangalore privind conduita judiciară, potrivit căruia NIMENI NU POATE FI JUDECĂTOR ÎN PROPRIA CAUZĂ. Potrivit controversatului extras din procesul-verbal al şedinţei CSM din 22.01.2013 prezentat de către pârât, anume Nichifor Corochii a fost iniţiatorul „includerii” în ordinea de zi a chestiunii „cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, acesta fiind şi raportorul pe această chestiune, fără ca alţi membri ai CSM să-şi fi exprimat opinia. Din acelaşi extras reiese că la şedinţa CSM din 22.01.2013 a participat şi Mihai Poalelungi. Prin urmare, cel puţin, atât Nichifor Corochii, cât şi Mihai Poalelungi, fiind vizaţi în apelul public din 16.01.2013, urmărind sancţionarea subsemnatului, erau direct interesaţi în emiterea hotărârii CSM nr. 75/3 din 22.01.2013 „Cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, transformând CSM-ul într-un tribunal, a cărui decizie a fost substituită cu decizia decizia CSM. În asemenea circumstanţe, în scopul evitării încălcării principiului nemo esse judex in sua causa potest, aceştia urmau să-şi declare autorecuzare, întrucât interesul lor de emitere a
2 inclusiv data de 18.01.2013, la care apelul a fost transmis la CSM şi de către CSJ
Pagina 7 din 10
hotărârii din 22.01.2013 este demonstrat şi de modul de expunere subiectivă asupra faptului că circumstanţele invocate în apelul public din 16.01.2013 nu sunt probate. Totodată, conform prevederilor al.(2) al art. 18 al Legii cu privire la CSM, pentru aceleaşi motive, recuzarea poate fi făcută de persoana a cărei problemă se examinează, precum şi de persoana care a prezentat materialele spre examinare. Potrivit dispoziţiilor art. 15 al.(4) al Legii cu privire la CSM, la şedinţele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se examinează. Contrar acestei norme, eu nu am fost citat pentru a participa la şedinţa CSM din 22.01.2013, nu am cunoscut despre faptul includerii în ordinea de zi a şedinţei CSM a chestiunii ce mă viza (aceasta nefiind publicată) deşi în cadrul acesteia a fost examinată chestiunea „cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, iar hotărârea adoptată mă vizează personal. Astfel, am fost privat de dreptul de a oferi explicaţii chiar şi nedatorate pe marginea declaraţiilor enunţate în apelul public, de a dovedi temeinicia acestora, precum şi de dreptul de a solicita recuzarea celor vizaţi în apelul public. Emiterea pe ascuns a unei hotărâri ce mă viza seamănă perfect cu modul în care grupul reclamat de judecători a emis hotărâri de devalizare a clienţilor mei în cadrul atacurilor raider din 2010, 2011 şi din 2012, denunţate în repetate rânduri la CSM şi confirmate de Inspecţia Judiciară a acestuia. Potrivit copiei de pe scrisoarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 25/2012 din 18.01.2013, anexată la referinţa pârâtului, „la indicaţia Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie (n.a. nu la indicaţia Preşedintelui CSM), în conformitate cu prevederile art. 7/1 alin.(6) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii” apelul subsemnatului a fost remis Inspecţiei Judiciare. Chiar şi aşa, CSM cunoscând despre faptul că apelul public al subsemnatului a fost dat în procedura Inspecţiei Judiciare, a decis în mod abuziv emiterea hotărârii din 22.01.2013, fără o notă a Inspecţiei Judiciare, ignorând şi atribuţiile legale ale acesteia. Or, statuarea de către CSM în hotărârea din 22.01.2013 că circumstanţele invocate în apelul public ar fi neprobate împiedică, în fapt, examinarea obiectivă de către Inspecţia Judiciară a circumstanţelor descrise în apelul public. Consiliul Superior al Magistraturii s-a expus asupra circumstanţelor descrise în apelul public fără ca să studieze circumstanţele expuse în aceasta, deşi demersuri de luare a atitudinii legale față de judecători corupți și aserviți am făcut încă din anul 2010 încoace. Acţiunile Consiliului contravin prevederilor art. 4 al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și pentru faptul că, neglijându-şi obligaţiunile, fără a aştepta rezultatele examinării adresării mele de către Inspecţia judiciară, CSM a ales calea întreprinderii unor măsuri nejustificate de influenţare şi reducere la tăcere a subsemnatului, scop urmărit şi de alte organe coercitive ale statului. Pe final, voi trece în revistă competențele CSM, printre care, în mod categoric, regăsesc și cele de natură coercitivă îndreptate împotriva avocaților.
nu se
În conformitate cu art. 4 al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii: (1) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe referitoare la cariera judecătorilor: a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare la o instanţă superioară, transferare la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară, de numire în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă ori de eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti; b) primeşte jurământul judecătorilor; c) aprobă regulamentele privind criteriile şi procedura de selectare a candidaţilor la funcţia de judecător, de promovare în funcţia de judecător la o instanţă superioară, de numire în Pagina 8 din 10
funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei şi de transferare a judecătorului la o instanţă de acelaşi nivel sau la o instanţă inferioară; d) aprobă regulamentul de desfăşurare a concursului pentru suplinirea funcţiilor vacante de judecător, de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei şi asigură organizarea şi desfăşurarea concursului; e) dispune interimatul funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al judecătoriei, al curţii de apel sau al Curţii Supreme de Justiţie, în cazul vacanţei funcţiei sau suspendării din funcţie a acestora, până la completarea funcţiei vacante în modul stabilit de lege sau anularea suspendării; f) aplică măsuri de încurajare în privinţa judecătorilor; g) numeşte membrii colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi ai colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor, conform competenţei sale. (2) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în domeniul instruirii iniţiale şi continue a judecătorilor şi a personalului secretariatului instanţelor judecătoreşti: a) desemnează judecătorii în cadrul Consiliului Institutului Naţional al Justiţiei; b) aprobă strategia privind formarea iniţială şi continuă a judecătorilor, prezintă opinia asupra planului de acţiuni pentru implementarea acesteia; c) examinează şi prezintă opinia asupra regulamentului de organizare a concursului de admitere în Institutul Naţional al Justiţiei, asupra programelor didactice şi a planurilor de învățământ pentru cursurile de formare iniţială şi continuă în cadrul institutului, asupra regulamentului de organizare a concursului pentru suplinirea posturilor didactice, precum şi asupra componenţei comisiilor pentru examenele de admitere şi de absolvire a Institutului Naţional al Justiţiei; c2) deleagă judecătorii pentru participare la seminare, conferinţe, cursuri de instruire şi deplasări în interes de serviciu; d) expune opinia asupra numărului de locuri scoase la concursul de admitere pentru instruirea iniţială a judecătorilor în cadrul Institutului Naţional al Justiţiei; e) examinează contestaţiile la hotărârile colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor şi ale colegiului de evaluare a performanţelor judecătorilor. (3) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în domeniul respectării disciplinei şi eticii judecătorilor: a) adoptă hotărâri privind petiţiile cetăţenilor în problemele ce ţin de etica judecătorilor; b) examinează contestaţiile hotărârilor emise de colegiul disciplinar; c) aplică sancţiuni disciplinare în privinţa judecătorilor; d) validează hotărârile colegiului disciplinar; e) solicită organelor competente informaţiile referitoare la declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate ale judecătorilor; f) solicită organelor fiscale efectuarea controlului veridicităţii declaraţiilor despre venituri ale membrilor familiilor judecătorilor; g) plasează pe pagina sa web din internet declaraţiile cu privire la venituri şi proprietate şi declaraţiile de interese personale ale judecătorilor şi le menţine pe tot parcursul anului. (4) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în domeniul administrării instanţelor judecătoreşti: a) audiază informaţia Ministerului Justiţiei referitoare la activitatea privind asigurarea organizatorică, materială şi financiară a instanţelor judecătoreşti; Pagina 9 din 10
b) aprobă Regulamentul privind modul de repartizare aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanţele judecătoreşti, care asigură transparenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea acestui proces; c) examinează, confirmă şi propune, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, proiectul bugetelor instanţelor judecătoreşti; d) prezintă anual, dar nu mai târziu de 1 aprilie, Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova un raport asupra modului de organizare şi funcţionare a instanţelor judecătoreşti în anul precedent; e) aprobă structura aparatului Consiliului Superior al Magistraturii, numeşte, promovează, transferă şi eliberează din funcţie angajaţii aparatului, aplică faţă de aceştia măsuri de încurajare şi sancţiuni disciplinare; f) acordă concediile de odihnă anuale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti. (5) În scopul realizării funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii poate avea şi alte competenţe în condiţiile legii. (6) În vederea realizării corespunzătoare a funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii aprobă acte normative întru executarea prevederilor legislaţiei din domeniul organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc. (7) Consiliul Superior al Magistraturii întocmeşte şi păstrează dosarele personale ale judecătorilor din instanţele judecătoreşti. Din conţinutul acestei norme nu reiese că CSM ar fi competent și în drept să substituie organele competente în vederea apărării intereselor personale nepatrimoniale ale Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, ale Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, ale Preşedintelui Curţii de Apel Chişinău sau ale oricărui magistrat afectat de un APEL PUBLIC LA CONȘTIINȚA AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI. Reieşind din cele expuse mai sus, având în vedere că hotărârea contestată este ilegală și în fond, dar și emisă/adoptată contrar procedurii stabilite de Lege şi în lipsă de competenţă, în drept întemeind prezenta cerere pe dispoziţiile art. 25 al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 26 al.(1) al Legii contenciosului administrativ, 1.
Admiterea prezentei cereri;
SOLICIT: 2. Anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 75/3 din 22.01.2013 „Cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”. Avocat, Andrei Năstase
Pagina 10 din 10