Plingere av. Andrei Nastase

CABINETUL AVOCATULUI “ANDREI NĂSTASE” str. 31 august 1989, nr.15, mun. Chisinau , MD 2001, Moldova Tel:(373) 69 123 250, FAX : (373 22) 54 31 42

******************************************************************************************

Preşedintelui Comisiei Naţionale de Integritate, Dlui Donciu Anatolie MD-2068, mun. Chişinău, str. Alecu Russo 1, et.4

-

În atenţia: Ambasadei Statelor Unite ale Americii în RM Ambasadei Germaniei în RM Delegaţiei Uniunii Europene în R.Moldova Oficiului Consiliului Europei în R.Moldova Mass-mediei De la avocatul Andrei Năstase

SESIZARE Prin prezenta Vă aduc la cunoştinţă că printr-o scrisoare publică către autoritatea judecătorească, publicată la 16 ianuarie 2013, am făcut apel la conştiinţa judecătorilor și procurorilor spunând că: „acum, ca niciodată, societatea are nevoie de protestul lor civic,

profesional, manifestat în mod deschis, public, fără frică, fără ezitări, un protest din interiorul acestui sistem putred şi corupt, lăsat a fi reformat tocmai pe mâna lui Plahotniuc, Zubco, Pleșca, Corochii și Poalelungi, sistem care i-a transformat în prizonierii unui păpuşar malefic, cinic și lipsit de scrupule”.

Afirmam în apelul public că Republica Moldova este sufocată de corupţie, că zi de zi cancerul politic intitulat Plahotniuc îi macină temeliile și că țara noastră are nevoie de ei astăzi, acum! Ziceam că a venit şi rândul lor, al judecătorilor şi procurorilor oneşti, să spargă tăcerea, să-și apere onoarea epoleților și a mantiei de magistrat, să condamne fără frică laşitatea şi caracterul perfid al criminalilor care conduc sistemul de drept al Republicii Moldova, la adăpostul umbrelei lui Plahotniuc, individul care ne-a făcut şi ne ţine captivi prin intermediul unor instituții și instanțe controlate, în timp ce în străinătate Plahotniuc îşi invocă la modul cel mai ruşinos şi mişel imunitatea dată de popor în dosare personale legate de atacurile raider.

Reiterez că apelul public era destinat unei majorități solide a judecătorilor şi procurorilor care zilnic se confruntă cu destinele celor mulţi, examinând dosare neplătite de către grangurii politici, având o remunerare sfidător de mică din partea statului, insuficientă pentru o viaţa cel puţin decentă, dacă nu demnă de statutul unui magistrat.

Apelam la conştiinţa unor oameni care au avut încă din tinereţe un vis frumos, acela de a face jurisprudenţă pentru a avea calificarea necesară să facă dreptate concetăţenilor săi, iar reacţia de sprijin și încurajare nu s-a lăsat aşteptată din partea a zeci de judecători care conştientizează rolul lor în societatea şi susţin eforturile edificării unui stat de drept şi a unei justiţii bazate pe lege.

1

Memoriul formulat pe data de 16.01.2013, în niciun caz, nu era adresat grupului criminal de procurori şi judecători corupţi, care au fost demascaţi public pe parcursul ultimilor doi ani de zile, grup controlat în totalitate de către factorul politico-mafiotic existent în ţară.

Am atenţionat societatea civilă şi instituţiile statului că membrii grupului politico-mafiotic sunt gata, oricând, să facă absolut orice pentru a răspunde comenzilor ilegale de tăinuire a atacurilor raider, de fabricare a dosarelor penale, de răzbunare împotriva denunţătorilor și adversarilor politici. În schimbul unor medalii „false” şi bani urât mirositori, aceştia sunt dispuşi să deposedeze de proprietăţi și să condamne pe cei mai înverşunaţi luptători împotriva sistemului mafiot la ani grei de închisoare, fără ca aceştia să aibă vreo vină. Sunt tot mai evidente acţiunile grupului mafiot de persecutare a rudelor, de intentare a dosarelor martorilor apărării și avocaților, sfidând bunul simţ, Constituția și legile ţării, dar și o Convenție Europeană a Drepturilor Omului, care este invocată în mod perfid și cinic pentru justificarea crimelor comise și pentru apărarea pretinsei onori și demnități ale comanditarului ce controlează grupul mafiot.

Am avut atunci speranţa că, în ultimul ceas, instituţiile abilitate se vor sesiza şi vor întreprinde măsuri urgente cu privire la purificarea sistemului de justiţie, inclusiv excluderea indivizilor ce au generat dezmăţul din justiţie, promovând alegeri şi desemnări trucate, precum şi protecţia impardonabilă a mai multor judecători rău-famaţi şi aserviţi unor interese criminale.

Spre regret, însă, Consiliul Superior al Magistraturii a ales calea nedemocratică de soluţionare a acestor probleme ale sistemului judiciar şi a pornit o luptă de intimidare şi şantajare a petiţionarilor, inclusiv împotriva subsemnatului ca semnatar a apelului public, sesizând în mod abuziv Comisia pentru etică şi disciplină a Uniunii Avocaţilor, chiar printrun act administrativ, o hotărâre adoptată contrar competentelor și cu încălcarea flagrantă a procedurilor legale.

Aşadar, de pe site-ul www.csm.md, am aflat că Consiliul Superior al Magistraturii s-ar fi „autosesizat ad hoc” şi, audiind informaţia lui Nichifor Corochii, contrar competențelor, la 22.01.2013 a emis hotărârea „Cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, statuând inter alia că „orice persoană, inclusiv avocatul Andrei Năstase, are dreptul la opinie” şi „dacă ar fi fost doar o opinie, nici nu ar fi meritat vreo atenţie”, că „CSM cunoaşte problemele existente la ora actuală în sistemul judecătoresc”, etc.

Această hotărâre a fost emisă de urgenţă, în secret, şi cu încălcarea procedurii stabilite de prevederile art. 16 al.(3) şi 17 ale Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii1.

Contrar prevederilor acestor norme, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii din 22.01.2013 a fost adoptată pe marginea unei chestiuni ce nu a fost, barem, pusă pe ordinea de zi a şedinţei CSM nr. 3, în condiţiile stabilite de Lege. Or, nici în cele 33 de puncte ale ordinii de zi a şedinţei CSM din 22.01.2013 (a se vedea ordinea de zi, ce nu atestă o oră anume de adoptare), nici în punctele, nota bene, 33-36 din ordinea de zi suplimentară, aprobată la data de 22.01.2013, ora 09:00 (ora deschiderii şedinţei), chestiunea privind apelul public al avocatului Andrei Năstase nu figurează. Nici măcar calculul matematic nu este edificator.

1 Articolul 16 al Legii cu privire la CSM: (3) Data, ora şi locul şedinţei, ordinea de zi, proiectele hotărârilor ce urmează a fi adoptate şi materialele justificative ale acestora sunt aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cel mai târziu cu 3 zile înainte de şedinţă, cu excepţia cazurilor extraordinare.

Articolul 17 al Legii cu privire la CSM, Examinarea problemelor ce urmează a fi soluţionate în şedinţă începe cu raportul Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii sau al unui membru al lui, care a studiat în prealabil documentele şi materialele prezentate, după care sunt ascultate persoanele invitate la şedinţă, se cercetează documentele şi materialele necesare.

2

Mai mult decât atât, art. 16 al.(3) al Legii cu privire la CSM prevede imperativ şi faptul că proiectele hotărârilor ce urmează a fi adoptate şi materialele justificative ale acestora sunt aduse la cunoştinţa membrilor Consiliului Superior al Magistraturii cel mai târziu cu 3 zile înainte de şedinţă.

Consiliul Superior al Magistraturii, nici în procesul-verbal al şedinţei din 22.01.2013, nici în hotărârea contestată nu a indicat motivele pentru care examinarea apelului meu public la conştiinţa autorităţii judecătoreşti era un caz extraordinar şi care a fost necesitatea încălcării procedurii de aducere la cunoştinţa membrilor CSM a proiectului hotărârii şi a materialelor justificative, astfel încât hotărârea contestată a fost emisă fără ca vreunul din membrii CSM sau Preşedintele acestuia să fi investigat şi analizat în prealabil faptele expuse în apelul public din 16.01.2013. În asemenea circumstanţe, de neînţeles şi chiar dubios este şi faptul că de pe data de 16.01.2013 (data publicării apelului), până pe data de 22.01.20132 (data emiterii hotărârii contestate), chestiunea privind examinarea scrisorii publice nu a fost inclusă în ordinea de zi a şedinţei CSM, iar membrilor acestuia nu le-au fost aduse la cunoştinţă proiectul hotărârii şi materialele justificative în condiţiile Legii, ce impune aceste obligaţii şi în cazurile extraordinare, la care cu siguranţă nu se referă apelul meu public din 16.01.2013.

Scopul acestor acţiuni şi inacţiuni ilegale a fost afectarea principiului transparenţei procedurii de emitere/adoptare a actului administrativ, obstrucţionarea participării şi apărării subsemnatului la şedinţa din 22.01.2013 şi facilitarea abuzului comis prin hotărârea din această dată chiar cu participarea nemijlocită a doi membri ai CSM, vizaţi în mod direct în apelul public.

Or, potrivit art. 18 al.(1) al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, membrul

Consiliului Superior al Magistraturii nu poate participa la examinarea problemei şi urmează să fie recuzat dacă există împrejurări care exclud participarea lui la examinare sau împrejurări ce ar trezi îndoieli privind obiectivitatea lui. În cazul în care există astfel de împrejurări, membrul Consiliului este obligat să declare autorecuzarea.

Prin comportamentul lor membrii CSM în general şi, în mod special, Preşedintele CSM, Nichifor Corochi, şi Preşedintele CSJ, Mihai Poalelungi, au încălcat în mod fragrant unul dintre fundamentalele Principii de la Bangalore privind conduita judiciară, potrivit căruia NIMENI NU POATE FI JUDECĂTOR ÎN PROPRIA CAUZĂ.

Potrivit controversatului extras din procesul-verbal al şedinţei CSM din 22.01.2013 prezentat de către CSM, anume Nichifor Corochii a fost iniţiatorul „includerii” în ordinea de zi a chestiunii „cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, acesta fiind şi raportorul pe această chestiune, fără ca alţi membri ai CSM să-şi fi exprimat opinia.

Din acelaşi extras reiese că la şedinţa CSM din 22.01.2013 a participat şi Mihai Poalelungi, hotărârea fiind luată în unanimitate de voturi.

Prin urmare, cel puţin Nichifor Corochii şi Mihai Poalelungi, fiind vizaţi în apelul public din 16.01.2013, urmărind sancţionarea subsemnatului, erau direct interesaţi în emiterea hotărârii CSM nr. 75/3 din 22.01.2013 „Cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, transformând CSM-ul într-un tribunal, a cărui decizie a fost substituită cu hotărârea CSM. În asemenea circumstanţe, în scopul evitării încălcării principiului nemo esse judex in sua causa potest, aceştia urmau să-şi declare autorecuzare, întrucât interesul lor flagrant de emitere a hotărârii din 22.01.2013 este demascat şi de modul deloc original de expunere

2

Inclusiv data de 18.01.2013, la care apelul a fost transmis la CSM şi de către CSJ

3

subiectivă asupra faptului că circumstanţele invocate în apelul public din 16.01.2013 nu sunt probate.

Totodată, conform prevederilor al.(2) al art. 18 al Legii cu privire la CSM, pentru aceleaşi

motive, recuzarea poate fi făcută de persoana a cărei problemă se examinează, precum şi de persoana care a prezentat materialele spre examinare.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 al.(4) al Legii cu privire la CSM, la şedinţele Consiliului

Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se examinează.

Contrar acestei norme, eu nu am fost citat pentru a participa la şedinţa CSM din 22.01.2013, nu am cunoscut despre faptul includerii în ordinea de zi a şedinţei CSM a chestiunii „cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”, şi nici nu am fost informat despre hotărârea adoptată ce mă viza în mod personal.

Astfel, am fost privat de dreptul de a oferi explicaţii chiar şi nedatorate pe marginea declaraţiilor enunţate în apelul public, de a dovedi temeinicia acestora, precum şi de dreptul de a solicita recuzarea celor vizaţi în apelul public.

Având în vedere că din actele prezentate de către CSM chestiunea referitoare la apelul meu public ar fi fost propusă spre examinare de către Preşedintele CSM., Nichifor Corochii, anume acesta era obligat să asigure citarea mea pentru şedinţa din 22.01.2013. Or, nimeni altul decât acesta nu a cunoscut despre examinarea la şedinţa din 22.01.2013 a acestei chestiuni.

Emiterea pe ascuns a unei hotărâri ce mă viza seamănă perfect cu modul în care grupul reclamat de judecători a emis hotărâri de devalizare a clienţilor mei în cadrul atacurilor raider din 2010, 2011 şi din 2012, denunţate în repetate rânduri la CSM şi confirmate de Inspecţia Judiciară a acestuia, rămase, însă, nesancţionate de acest Consiliu.

Potrivit copiei de pe scrisoarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 25/2012 din 18.01.2013, „ la indicaţia Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie (n.a. nu la indicaţia Preşedintelui CSM),

în conformitate cu prevederile art. 7/1 alin.(6) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii” apelul subsemnatului a fost remis Inspecţiei Judiciare.

Chiar şi aşa, CSM cunoscând despre faptul că apelul public al subsemnatului a fost dat în procedura Inspecţiei Judiciare, a decis în mod abuziv emiterea hotărârii din 22.01.2013, fără o notă a acesteia, ignorând şi atribuţiile ei legale.

Or, statuarea de către CSM în hotărârea din 22.01.2013 că circumstanţele invocate în apelul public ar fi neprobate împiedică, în fapt, examinarea obiectivă de către Inspecţia Judiciară a circumstanţelor descrise în apelul public.

Consiliul Superior al Magistraturii s-a expus asupra circumstanţelor descrise în apelul public fără, barem, să le studieze, deşi demersuri de luare a atitudinii legale față de judecători corupți și aserviți am făcut încă din anul 2010 încoace.

Acţiunile Consiliului contravin prevederilor art. 4 al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și pentru faptul că, neglijându-şi obligaţiunile, fără a aştepta rezultatele examinării adresării mele de către Inspecţia Judiciară, Preşedintele Nichifor Corochii şi Preşedintele CSJ, Mihai Poalelungi, în flagrant conflict de interese au ales să-şi facă dreptate prin pârghiile administrative deţinute, recurgând la măsuri de influenţare şi reducere la tăcere a subsemnatului, scop urmărit şi de alte organe coercitive ale statului.

Articolul 2 al Legii cu privire la conflictul de interese reglementează următoarele noţiuni:

conflict de interese – conflictul dintre exercitarea atribuţiilor funcţiei deţinute şi interesele personale ale persoanelor prevăzute la art. 3, în calitatea lor de persoane private, care ar 4

putea influenţa necorespunzător îndeplinirea obiectivă şi imparţială a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le revin potrivit legii; interes public – interesul general al societăţii ca persoanele care deţin funcţii publice să ia, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, decizii imparţiale şi legitime; interes personal – orice interes, material sau nematerial, al persoanelor prevăzute la art. 3 care rezultă din necesităţile sau intenţiile personale ale acestora, din activităţi care altfel pot fi legitime în calitate de persoană privată, din relaţiile lor cu persoane apropiate sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile sau afiliaţiile personale cu partide politice, cu organizaţii necomerciale şi cu organizaţii internaţionale, precum şi care rezultă din preferinţele sau angajamentele acestora.

Conform prevederilor art. 3 al.(1) al acestei Legi, subiecţi ai declarării intereselor personale

sunt persoanele care deţin funcţii de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, funcţiile de Preşedinte al CSM şi Preşedinte al CSJ fiind expuse în anexa la această Lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 al Legii menţionate, persoanele prevăzute la art. 3, în procesul

îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, sunt obligate să respecte următoarele principii generale: a) slujirea interesului public cu imparţialitate şi obiectivitate; b) asigurarea transparenţei şi controlului public al activităţii; c) responsabilitatea individuală şi exemplul personal.

Articolul 5 al aceleiaşi Legi statuează imperativ că în îndeplinirea atribuţiilor lor de

serviciu, persoanele prevăzute la art. 3 vor lua decizii şi vor face recomandări conducânduse de legislaţia corespunzătoare şi de politica statului în domeniul respectiv, ținând cont de interesul public şi renunțând la interesele personale.

Persoanele prevăzute la art. 3 vor renunţa la interesele personale, ce pot compromite deciziile oficiale, luate cu participarea lor, sau se vor abţine de la participarea la luarea sau executarea unor astfel de decizii, dacă acestea pot fi compromise de interesele lor personale sau de apartenenţa lor la anumite organizaţii.

Persoanele prevăzute la art. 3 nu au dreptul: a) să utilizeze sau să admită utilizarea informaţiei de serviciu sau oricărei alte informaţii legate de activitatea lor în interese personale; b) să facă uz de serviciu pentru obţinerea unui beneficiu neprevăzut de lege sau de contractul individual de muncă; c) să folosească, direct sau indirect, orice bun proprietate publică în interese personale; d) să facă uz de avantajele funcţiei oficiale sau ale statutului deţinute anterior. În temeiul art. 6 al.(1) şi (2) al Legii citate mai sus, activitatea autorităţilor publice,

instituţiilor publice, întreprinderilor de stat şi municipale, societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, denumite în continuare organizaţii publice, precum şi a persoanelor prevăzute la art. 3, va fi transparentă şi accesibilă controlului public. Persoanele prevăzute la art. 3 vor îndeplini atribuţiile de serviciu imparţial şi conştiincios.

În conformitate cu art. 9 al.(1) şi (2) al Legii cu privire la conflictul de interese, persoana

prevăzută la art. 3 va informa imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, în scris, şeful ierarhic sau organul ierarhic superior despre:

a) interesul, al său ori al persoanelor apropiate, legat de decizia pe care trebuie să o ia personal sau la luarea căreia trebuie să participe, ori de acţiunea pe care trebuie să o 5

întreprindă în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu; b) calitatea, a sa ori a persoanelor apropiate, de fondator, acţionar, asociat, membru al consiliului de administraţie, membru al comisiei de control sau de revizie a unei persoane juridice (comerciale sau necomerciale), dacă această persoană juridică a primit de la organizaţia publică în care activează bunuri, inclusiv mijloace băneşti, credite garantate de stat ori de autoritatea administraţiei publice locale sau o comandă de achiziţie publică.

Preşedintele Republicii Moldova, deputaţii în Parlament, membrii Guvernului şi alţi conducători ai organizaţiilor publice vor anunţa Comisia Naţională de Integritate despre conflictele de interese specificate la al.(1) în care se află.

Articolul 10 al acestei Legi stipulează că conducătorul organizaţiei publice este obligat să

nu admită, cu bună ştiinţă, ca persoanele care activează în organizaţia pe care o conduce să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu fiind în situaţii de conflict de interese.

Conducătorul organizaţiei publice este obligat să informeze Comisia Principală de Etică despre depistarea de încălcări ale prezentei legi.

Alineatele (1) şi (2) ale art. 12 al Legii invocate stipulează că actele administrative

emise/adoptate sau actele juridice încheiate de persoanele prevăzute la art. 3 cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 al. (1) sunt lovite de nulitate. Comisia Naţională de Integritate sesizează instanţa de judecată pentru constatarea nulităţii actelor administrative emise/adoptate sau actelor juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese.

Sesizarea se depune din oficiu sau la cererea persoanei care se consideră lezată în drepturi ca urmare a unui conflict de interese.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 4 al Regulamentului Comisiei Naţionale de Integritate, aprobat prin Legea cu privire la Comisia Naţional de Integritate, Comisia

exercită următoarele atribuţii, cu respectarea principiilor prevăzute la pct. 2 din prezentul regulament:

d) constată nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi privind incompatibilitatea, sesizând organele competente în vederea atragerii persoanelor respective la răspundere disciplinară sau, după caz, în vederea încetării mandatului, a raporturilor de muncă sau de serviciu ale acestora; e) sesizează instanţa de judecată în cazul în care constată că una dintre persoanele supuse dispoziţiilor legale privind conflictul de interese a emis/adoptat un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, în vederea constatării nulităţii actului respectiv; f) constată contravenţii şi încheie procese-verbale cu privire la contravenţiile ce vizează încălcarea regulilor de declarare a veniturilor şi proprietăţii, de declarare a intereselor personale, precum şi procese-verbale cu privire la neexecutarea solicitărilor Comisiei.

Din cele expuse mai sus reiese cu certitudine că odată ce Nichifor Corochii şi Mihai Poalelungi au fost vizaţi în apelul public la conştiinţa judecătorilor, iar prin hotărârea CSM din 22.01.2013, emisă la iniţiativa Preşedintelui CSM şi votată de acesta în comun cu Preşedintele CSJ, s-ar fi constatat, fără o verificare prealabilă, că informaţiile expuse în apelul public constituie defăimări, Nichifor Corochii şi Mihai Poalelungi au participat la emiterea unui act administrativ având un interes personal şi aflându-se în conflict de interese. Or, aceştia, prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, şi-au apărat interesele personale nepatrimoniale, transformând Consiliul într-o instanţă ce le apără pretinsele drepturi încălcate.

Nichifor Corochii şi Mihai Poalelungi şi-au asigurat prin intermediul hotărârii CSM, pe de o parte, o pavăză împotriva anchetelor obiective ce ar fi fost efectuate pe marginea 6

circumstanţelor expuse în apelul public şi alte plângeri, memorii şi sesizări, iar pe de altă parte, au realizat actul de răzbunare şi tentativa de intimidare şi reducere la tăcere a subsemnatului. În consecinţă, solicit Comisiei Naţionale de Integritate ca în virtutea prerogativelor acordate prin Lege să iniţieze un control întru investigarea circumstanţelor descrise mai sus cu adoptarea unui act de constatare şi sancţionare a lui Nichifor Corochii şi Mihai Poalelungi, precum şi să dispună contestarea de către Comisia Naţională de Integritate a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 75/3 din 22.01.2013 „Cu privire la apelul public al avocatului Andrei Năstase”.

Anexe: 1. copia scrisorii adresate Primului Ministru, Preşedintelui şi CSM din 28.05.2012; 2. copia scrisorii de răspuns a CSM din 09.07.2012; 3. copia apelului public; 4. copia scrisorii Curţii Supreme de Justiţie nr. 25/2012 din 18.01.2013; 5. copia ordinii de zi a şedinţei CSM din 22.01.2013; 6. copia ordinii de zi suplimentare; 7. copia extrasului din procesul-verbal al şedinţei CSM din 22.01.2013; 8. copia hotărârii din 22.01.2013.

6 iunie 2013, Chişinău Cu respect, Av. Andrei Năstase

7