Almanah Jurnal Spiritual - 2016 by Jurnal Spiritual

Director editorial Pr. Petru Munteanu Redactor şef Brînduşa Dediu Secretar Pr. George Ovidiu Chiriţa Carmen Izabela Vîntu Moisă Mihaela Bulai Anca Elena Aftode Colectivul de redacţie Brînduşa Dediu Pr. George Ovidiu Chiriţa Alexandra Gîrbea Emanuela Popa Mihai Parfeni Ana Grama Cristina Toma Roxana Apopei Enam Rahje Coperţi Ciprian Băbuşanu Prelucrări grafice și DTP Lorian Apopei Pruteanu Adresa redacţiei: Email: jurnal.spiritual@gmail.com Telefon: (+40)0741789555

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CUPRINS

CUPRINS 11.

Editqrial Brîndușa Dediu

INTERVIU

11.

Editqrial

Brîndusa Dediu

13. IPS Nicolae Condrea: ”Postul ne diferentiaza de ceilalti, nu mai are nimeni post, daca noi relativizam postul, daca încercam sa îndulcim postul, diluam Ortodoxia” 22. Mirabela Dauer: ”Toata lumea se fereste de singuratate, eu nu” 24. Arhim. Ioan Harpa: „Invierea vrea sa-i cuprinda pe toti în iubirea lui Hristos” IPS Nicolae Condrea: ”Postul ne 27. Lucia Condrea: „Arta autentica romaneasca este o diferentiaza de ceilalti, ... ” arta vie, impregnata de trairile sufletesti ale artistilor de ieri si de azi” SPIRITUALITATE 31. Sa ne rugam pentru pacea lumii si sa devenim cu totii facatori de pace 34. Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum? 37. Măică Domnului e supărătă pe ăceiă căre nu-i cer nimic 40. Dezămă girile pot ăveă un rol benefic î n viăt ă noăstră ? 42. Cantarea bisericeasca în comun este un mijloc de terapie în Biserica 45. Recunostinta noastra fata de îngeri trebuie sa fie neîncetata, fiindca infinita este iubirea si grija lor pentru noi 48. Fericirea, arta inimii! 50. Cum să te porti cu copiii tăi 51. Invăţăturile lui Neăgoe Băsărăb către fiul său Teodosie Almanah Jurnal Spiritual 2016

Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum?

Recunostinta noastra fata de 45. îngeri trebuie sa fie neîncetata ... www.jurnalspiritual.eu

CUPRINS 53. Sfintii romăni, lumină si slăvă neămului nostru înăinteă lui Dumnezeu 57. Să ne cunoăstem pe noi însine 58. ”Luptă ceă bună m-ăm luptăt” 59. Rugăciuneă declănşeăză uneori mirăcolul 62. Frumuseţeă creăţiei umăne 64. Despre ăfirmăreă personăla 65. „Mare bine este cand nu mustri pe cineva în faţa mulţimii!” 66. Ce este Sfăntul Antimis si lă ce se foloseste? 67. Prin exemplul personăl ne putem schimbă ăproăpele 68. Nicolăe Purcăreă, un mărturisitor ăl minunilor lui Dumnezeu 71. Aspăziă Oţel-Petrescu: „Rugăciuneă mi-ă sălvăt viăţă” 76. Părintele Dumitru Bălăşă – un erou ăl lui Hristos 79. Părintele Gheorghe Călciu Dumitreăsă: ”In celulă vorbeăm cu Dumnezeu măi mult” 83. „Sa învatam sa fim femei!” 84. Pacatul si uratul sau pierderea frumusetii 86. Relăţiă dintre frumos, bine şi ădevăr 87. „Cultura cultiva omul” 88. Oămenii cu minte 89. Omul cu adevarat rational are o singura grija 92. Iluzii si pareri 93. Ce este Proscomidiă? 94. ”Iă ăminte lă tine însuti” 95. Educatia copiilor începe din ceasul zamislirii lor 96. De unde stim ca Dumnezeu ne vede? 98. Ambitios cu masura 99. Mintea iubitoare de Dumnezeu 102. Om te fac! 103. Ziua întai a saptamanii, Ziua Domnului si Ziua bucuriei 104. Adevarata stapanire de sine 105. Neoameni si nemuritori www.jurnalspiritual.eu

53.

Sfinti romăni, lumină si slăvă neămului nostrum înăinteă lui Dumnezeu 79.

Părintele Gheorghe Călciu Dumitreăsă: ”In celulă vorbeăm cu Dumnezeu măi mult” 92.

Iluzii si pareri

95.

Educatia copiilor începe din ceasul zamislirii lor

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CUPRINS CULTURĂ 117. 107. Dickens, scriitorul care a reusit sa faca din personajele sale, cuvinte de dictionar George Enescu, 111. Peisajul de poveste din satul Pestera, premiat de „un Mozart National Geographic Traveler romăn”. Viătă si operă 112. Coregraful Razvan Mazilu: „Eu privesc arta ca pe mărelui o joaca pentru oameni mari, o joaca foarte serios compozitor facuta” 113. Cum a schimbat berea istoria omenirii Istoriă făscinăntă ă sării: 1 grăm 125. de ăur pentru 1 grăm de săre 114. Michelangelo da Caravaggio, pictorul care a pus bazele fotografiei cu peste 400 de ani în urma 117. George Enescu, „un Mozart roman”. Viata si opera marelui compozitor 123. Mituri istorice. Povesti pe care lumea le crede reale, dar care nu au avut loc niciodata 124. Andrei Muresanu, teologul care a creat imnul Romaniei 125. Istoria fascinanta a sarii: 1 gram de aur pentru 1 gram de sare 127. Activitatea domnitorului Neagoe Basarab 130. Regiunea Cappadocia – oras subteran antic de 5.000 de ani Regiuneă Căppădociă – orăs 130. 131. Teătrul Năţionăl „Văsile Alecsăndri” din Iăşi, în subterăn ăntic de 5.000 de ăni topul BBC pentru teătrele căre îti tăie respirătiă 131. 20 de locuri uimitoare din Romania REPORTAJ 143. Monument ăl năturii: Podul Nătionăl de lă Grohot

142. Specii considerăte dispărute, din nou printre noi – Broăscă Hulă 143. Monument ăl năturii: Podul Nătionăl de lă Grohot 144. Să trăversăm… Plăiul Hotilor 146. Muzeul Făberge din Băden - Băden 148. Muzeul de lemn pietrificăt de lă Gărănă 150. Căstelul Brăn si Căstelul Corvilor – cele măi frumoăse din Europă 155. Monumente ăle năturii din Romăniă: Măsă Uriăsului Almanah Jurnal Spiritual 2016

Muzeul Făberge din Băden—Băden www.jurnalspiritual.eu

146.

CUPRINS 156. Ateneul Romăn – un simbol ăl Romăniei 159. Alex Robciuc: O „evădăre” în nătură lă 5 dimineătă (Gălerie Foto) 165. Călătorie în spătiu si timp: Mănăstireă Gură Motrului JURNAL DE CĂLĂTORIE 156.

168. Jurnalista, pe urmele printului Charles în Transilvania: Locul în care te întorci la natura. E o cura de detoxifiere digitala 169. Cascada Duruitoarea - un colt de Rai SOCIAL

Ateneul Romăn – un simbol ăl Romăniei 169.

Căscădă Duruitoăreă un colţ de Răi

172. „Multumesc”, cuvantul magic în casnicie 172. De ce trebuie sa îti îmbunatatesti comunicarea nonverbala? 174. Postarile pe Facebook ne tradeza tipul de personalitate 175. Empaticii adora muzica folk. Ce acorduri i se potrivesc personalitatii tale 176. Ringly, inelul inteligent care te tine în legatura cu lumea 177. La birou nu se merge în sort. Ce greseli Postările pe Făcebook ne 174. vestimentare trebuie evitate vara trădeză tipul de personălităte 178. Ce înseamna a „întreprinde” relatii cu ceilalti? Căre sunt ăvăntăjele 179. Cum se evalueaza inteligenta emotionala? 183. ăscultării ăctive? 180. Ce este opinia publica? 181. Ce trebuie sa stiti despre conceptul de „vanitate”? 182. Reglarea emotiilor promoveaza cresterea emotionala si intelectuala 183. Care sunt avantajele ascultarii active? 185. Ce trebuie sa stiti despre conceptul privind 188. „calitatea de a conduce”? SĂNĂTATE Alienarea – sursa 186. Furia scurteaza drastic viata agresivitatii 186. Leacuri de la bunici: Varza alba si a starilor 188. Alienarea – sursa agresivitatii si a starilor depresive depresive www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CUPRINS 189. Imbatranim diferit. Inimile barbatilor si ale femeilor suporta altfel trecerea anilor 190. Ce alimente ne provoaca foamea în loc sa o potoleasca 191. Mit si adevar legat de ciocolata 192. Ca la mama acasa: Gogosi rapide, fara dospit 193. Cum ar putea fi mancarea în viitor. Cinci idei Ca la mama acasa: Gogosi 192. neobisnuite la care lucreaza oamenii de stiinta rapide, fara dospit 194. Nu ocoliti bananele cu pete, previn aparitia cancerului 198. 194. Leacuri de la bunici: Fasolea galbena „Procesul creativ trebuie explorat 196. Leacuri de la bunici: Mazarea 197. Uimitoarea putere a culorilor asupra psihicului si nu ca un produs al bolii, ci ca o a starilor de spirit expresie a oamenilor normali 198. „Procesul creativ trebuie explorat nu ca un în actul propriei produs al bolii, ci ca o expresie a oamenilor normali în actualizari!” actul propriei actualizari!” ȘTIINȚĂ 200. 199. Specia misterioasa de pesti fierastrau din largul Floridei Savantii 200. Flyte care se aprinde cu electricitate wireless si S.U.A.: „Exista leviteaza o legatura 200. Savantii S.U.A.: „Exista o legatura directa între directa între creier si sistemul imunitar!” creier si 201. NASA a facut publice aproape 10.000 de imaginisistemul document din timpul misiunilor Apollo pe Luna imunitar!” 203. Credinta si stiinta. In principiu ne întelegem si colaboram 205. Credinta si stiinta. Forma de prezentare a universului 206. Credinta si stiinta. Univers în expansiune? 208. Credinta si stiinta. Expansiune da, început nu? 210. Credinta si stiinta. Reglajul fin al universului 212. Ursul Koala – pe lista speciilor vulnerabile 213. Ochelarii devin istorie 214. 40 de ani fara somn Ursul Koala – 212. 215. Muzica, un nou medicament?! pe lista speciilor vulnerabile Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

CUPRINS 217. Neuronii îsi rescriu în mod constant ADN-ul 218. Doarme pentru amandoi — Schimbari ale somnului în timpul sarcinii EDUCAȚIE 220. Aplicatie de smartphone pentru combaterea depresiei, creata de liceeni 220. Educatia – cartea de identitate a copiilor 221. Sfaturi pentru parintii copiilor care trebuie sa învete în vacanta de vara 222. Educatie timpurie de calitate pentru diversele tipuri comportamentale ale copiilor LEAGĂNUL 226. Prea multa lauda face din copii narcisisti COPILĂRIEI 227. Bradul 231. Prietenul pierdut – Poveste din Columbia 232. Povestea unui om lenes 233. Povestea magarusului încapatanat 235. Aleodor împarat

217.

222.

Educatie timpurie de calitate pentru diversele tipuri comportamentale ale copiilor

Bradul 227.

239. GALERIE FOTO

231.

www.jurnalspiritual.eu

Neuronii îsi rescriu în mod constant ADN-ul

Prietenul pierdut – Poveste din Columbia

Almanah Jurnal Spiritual 2016

EDITORIAL

Îotâloiri ... regăsiri ”Fiecare cliră de căvtare este q cliră de regăsire.” Pavlq Cqelhq A mai trecvt vo ao alătwri de Jvrpal Sriritwal. Uo ao rlio de îotâloiri-regăsiri a rrqrriei rersqaoe, a rrqrriei ideotități, a xalqrilqr cvltwrale și vmaoe. A mai trecvt vo ao îo care am am răsfqit ragioile rlioe de îoțelercivoe, îo cqotiovarea drwmvlvi xieții. Îo acest ao s-av schimbat atât de mvlte lvcrwri și tqtwși, tqate av rămas la fel, dar am îoxățat și am crescvt, cv fiecare zi am vrcat tqt mai svs, către svflet. Mă simt bioecvxâotată de Bvovl Dvmoezev, reotrw tqate darwrile rrimite de la El, reotrw tqate lecțiile de xiață, îoxățate și accertate. Avzeam merev ”fii recvoqscătqare reotrw darwrile tale, rrimite de la Dvmoezev”, și mă gâodeam ce am rrimit, ce rqsed ev. M-am qrrit câtexa clire dio twmvltwl xieții, am răsfqit

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

EDITORIAL

ragioile Jvrpalvlvi Sriritwal și am găsit răsrvosvri la fqarue mvlte îotrebări. Acvm, cqoștieotizez că am fqarue mvlte darwri (familie fericită, rrieteoi, qameoi care îmi svot alătwri atwoci câod ”mă îmriedic”, etc), drert reotrw care svot recvoqscătqare, iodifereot de xreme și xremvri. Pe drwmvl xieții cv tqții rășim, voii îo rași xiqi, alții mai leot, dar fiecare își dqrește q cliră reotrw el, să facă vo rqras svfletesc îo tqată agitația xieții, să își tragă svfletwl, să resrire ”q gwră de aer cvrat”. Asta am regăsit îo ragioile Jvrpalvlvi Sriritwal, aer rrqasrăt, care îți qxigeoează svfletwl, te schimbă și dă rlvs xalqare seotimeotelqr trăite. Nv știv alții cvm svot, dar mie îmi rlace să călătqresc alătwri de Jvrpal Sriritwal, reotrw că îmi qferă rqsibilitatea de a xedea cv qchii mioții fiecare cqlț al lvmii, fiecare xiață trăită de vo Sfâot sav, de ce ov, rqt să fiv alătwri de tioerii îoxățăcei care av câștigat rremii și m-av făcvt să mă simt mâodră că svot rqmâocă. Vă ioxit să xă qrriți, rreț de câtexa miovte, dio tqată agitația, twlbvrarea sav zbvcivmvl existeoței și să resrirați ”aer cvrat”, alătwri de q echiră miovotă, care îo fiecare zi așterpe îo ragioile Jvrpalvlvi Sriritwal câte vo îodemo, q rqxață sav rqxești de xiață ale voqr qameoi cv vo mqd de xiață săoătqs. Câod ți se qferă ”q gwră de aer rrqasrăt”, saxvreaz-q râoă la vltima ricatwră! Călătqria ta cv Jvrpal Sriritwal ov este dqar q îotâmrlare. Cv sigwraoță xei îotâloi și regăsi răsrvosvri demvlt știvte, dar vitate!

Brîodvșa Dediv www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

ÎPS Nicqlae Cqodrea: ”Pqstwl oe difereoțiază de ceilalți, ov mai are oimeoi rqst, dacă oqi relatixizăm rqstwl, dacă îocercăm să îodvlcim rqstwl, dilvăm Oruqdqxia”

Simtind tot mai mult chemarea preoteasca si vocatia monahala s-a decis sa raspunda acestei chemari si sa urmeze acestei vocatii..In anul 1988 a fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxa "Andrei Saguna" din Sibiu, singura de atunci care admitea absolventi de Liceu. In urma terminarii cu succes a cursurilor celor patru ani si-a sustinut teza de licenta în teologie cu subiectul "Eclesiologia euharistica a Mitropolitului Ioan Ziziulas." Incepand din luna mai 1993, dupa trecerea examenului de admitere la cursurile de

INTERVIU

naltpreasfintitul Nicolae Condrea, Arhiepiscopul celor doua Americi, s-a nascut la data de 15 aprilie 1967 din parintii Nicolae si Victoria, în orasul Constanta. A urmat scoala elementara în orasul natal între anii 1973-1981. Primele doua clase de liceu le-a frecventat la Liceul de matematica-fizica din Constanta, dupa care s-a transferat la Liceul de Metrologie din Bucuresti, de unde a obtinut diploma de bacalaureat, în 1985. Dupa absolvirea Liceului a trecut prin stagiul militar obligatoriu, între anii 1985-1986.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU doctorat ale aceleeasi Facultati, Parintele Nicolae urmeaza, pana în 1994, cursurile de doctorat sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan. In timpul anilor de studii, pentru a combina teoria cu practica, studiul cu slujirea preoteasca, s-a hotarat sa intre în randul clerului, fiind hirotonit în primavara anului 1997 diacon si apoi preot celib de catre I.P.S. Mitropolit Serafim al Germaniei si Europei Centrale. Cu binecuvantarea caruia a înfiintat si a slujit la Parohia „Nasterea Domnului” din Stuttgart. Activitatea misionara în timpul acestor ani printre credinciosii romani stabiliti în împrejurimile orasului Stuttgart a îmbinat astfel slujirea lui Dumnezeu cu slujirea oamenilor. Delegatii de preoti si mireni la Congresul special electoral al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane în America si Canada tinut la 9 martie 2002 la Troy, Michigan, îl aleg pe Parintele Nicolae Condrea în scaunul vacant de Arhiepiscop al acestei Arhiepiscopii. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane valideaza în unanimitate la sedinta din 13 martie 2002 aceasta alegere si îi acorda Parintelui Nicolae rangul de Arhimandrit. S-a decis ca hirotonirea si instalarea noului arhiepiscop-ales sa aiba loc în cadrul Congresului anual al Arhipiescopiei gazduit de Parohia „Sf. Ioan Botezatorul” din Montreal, Canada. ”Copiii si tinerii, se spune de multe ori în Biserica, sunt viitorul Bisericii. Eu spun ca sunt prezentul, pentru ca daca nu avem grija de ei acum, nu mai sunt, nu mai putem vorbi de viitor daca nu avem grija de prezent”, spune Inaltpreasfintitul Nicolae Condrea în www.jurnalspiritual.eu

interviul, pe care în bunatatea sa a gasit de cuviinta sa îl acorde revistei noastre. - Înaltpreasfinția Voastră, v-ați născut în 1967, la Constanța. Cum vă amintiți anii copilăriei? Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie? Probabil cea mai frumoasa amintire este comuniunea care era între copii, cand ne jucam afara, comuniune pe care am pastrat-o si în vremea adolescentei, am trait-o în Romania, comuniune pe care nu o mai observ acum în Statele Unite ale Americii si cred ca tot mai putin si în Romania. Era o mare bucurie sa petrecem la scoala timpul împreuna, sa continuam sa ne jucam împreuna. Eram ca o mare familie si cred ca copilaria noastra a fost una fericita din acest punct de vedere, chiar daca nu aveam toate înlesnirile sau poate cu atat mai mult pentru ca nu aveam toate înlesnirile sau mai degraba, ispitele lumii contemporane – televizor, computer, etc. – era frumos sa fim împreuna afara, sa ne jucam si sa ne simtim ca o mare familie. Aceasta este, probabil, amintirea cea mai placuta. – În anul 1988 ați fost admis la Facultatea de Teologie ”Andrei Șaguna” din Sibiu. Ce v-a determinat să luați calea studiului teologic? Am fost crescut de mic în credinta crestina, educat în credinta crestina, am mers duminica de duminica la biserica, apoi mergeam la Manastirea Cernica, la un parinte duhovnic. Fratele meu mai mare era preot deja la timpul la care eu am absolvit liceul. Inainte de a face acest pas, m-am întrebat daca este pentru mine aceasta misiune, slujirea preoteasca. Pana sa raspund ”da” am încercat si alte domenii, ca mai apoi sa înteleg ca chemarea Almanah Jurnal Spiritual 2016

mea este catre slujirea preoteasca. Am ales sa-I slujesc lui Dumnezeu, la fel ca si fratele meu si am trecut prin toate etapele. M-am pregatit pentru examenele de admitere în anul 1988 si mai apoi studiile la Facultatea de Teologie din Sibiu. - În anul 2002 ați fost ales Arhiepiscop al Arhiepiscopiei celor două Americi. Acest eveniment istoric a marcat începutul unei perioade pline de speranțe pentru tot mai multe realizări frumoase în viața Arhiepiscopiei și a credincioșilor români de pe continentul nord american. Dar, care sunt problemele cu care se confruntă comunitatea pe care o păstoriți? Care sunt nevoile spirituale ale românilor din America? Problemele sunt pe mai multe planuri. In primul rand sunt cele spirituale, respectiv parohiile noastre, cele vechi si cele noi trebuie sa aiba grija de credinciosi de varste diferite, de copii, de tineri si de adulti, ceea ce înseamna ca trebuie sa înteleaga ca misiunea trebuie sa fie diferentiata si sa se adreseze fiecarei categorii de varsta. Noi, în Biserica Ortodoxa Romana care slujeste în America, avem o problema în plus fata de celelalte Biserici Ortodoxe, aceea a limbii. Noi, în multe parohii, folosim înca limba romana la slujbe, dar copii nostri nu mai învata în limba romana, de aceea limba romana nu mai este limba pe care o înteleg si o folosesc. Inteleg limbajul uzual, dar nu mai înteleg slujba, predica. De aceea trebuie sa adaugam la slujirea în limba romana si anumite parti în limba engleza, Sfanta Evanghelie, în primul rand, apoi Tatal Nostru, Crezul. In parohiile care au spatii, copii, dupa ce se împartasesc, merg la Scoala de duminica, iar acolo li se explica Sfanta Evanghelie în limba engleza Almanah Jurnal Spiritual 2016

pentru ca în biserica urmeaza, în majoritatea parohiilor, predica în limba romana pentru adulti. Aceasta este o situatie complexa, dupa cum întelegem, iar preotii trebuie sa faca acest efort sa se adreseze si adultilor si tinerilor si copiilor, sa fie ajutati în acesta misiune de profesori de religie ca sa-si împlineasca aceasta prima parte a slujirii lor. Mai departe, educatia crestina, adresata celor trei categorii de varsta, trebuie sa se continue prin ore de catehism, prin seri duhovnicesti, prin organizarea de tabere pentru copii si tineri, unde încercam sa regasim acea comuniune despre care va vorbeam din vremea copilariei mele si încercam sa continuam procesul educativ-religios. In tabara suntem o familie cu copii nostri, cu copiii din parohiile noastre, ei pot vedea ca suntem aproape de ei, ne pot pune întrebari care poate în parohie nu au timp sau nu îndraznesc sa le puna. Astfel, se formeaza din nou aceasta comuniune de varsta, ceea ce este foarte important pentru ca scopul principal al misiunii noastre în America este de a predica cuvantul lui Dumnezeu generatiei de acum, dar si de a ne asigura ca predica noastra nu ramane numai la generatia de acum, ci si la copii si tineri, se adreseaza si lor, si ei formeaza o alta generatie de crestini în Biserica. Copiii si tinerii, se spune de multe ori în Biserica, sunt viitorul Bisericii. Eu spun ca sunt prezentul, pentru ca daca nu avem grija de ei acum, nu mai sunt, nu mai putem vorbi de viitor daca nu avem grija de prezent. Deci, aceasta preocupare deosebita pentru copii si tineri este o alta problema foarte importanta în toate parohiile noastre, în cele care sunt de limba romana. In majoritatea parohiilor este aceasta situatie complicata, cum ne adresam copiilor, tinerilor si adultilor. www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

Am vorbit de explicarea Evangheliei dupa Sfanta Liturghie, la Scoala de duminica. Aceasta înseamna ca parohiile trebuie sa aiba spatii potrivite, unde sa se împlineasca si aceasta activitate. Multe dintre parohiile noastre sunt înca la început, fondate în ultimii ani, si nu au înca spatii potrivite, unele sunt înca cu chirie în alte biserici sau centre comunitare si de aceea la problema spiritualeducativa, care este prima în parohii, se adauga aceasta, administrativa, pentru a ne putea împlini misiunea spirituala si educativa. Ne bucuram sa vedem ca multe parohii au proiecte de viitor. In cadrul vizitelor pastorale eu întalnesc Consiliul Parohial si încercam sa vedem care sunt proiectele, îi îndemn sa fie mai îndrazneti, sa faca pasi mai repezi pentru ca asteptarea este în defavoarea noastra. Copiii care cresc în biserica, dar dupa Sfanta www.jurnalspiritual.eu

Liturghie nu au fost posibilitati de continuare a educatiei religioase la Scoala de duminica, vor ramane cumva cu o educatie incompleta, nu vor avea sansa sa traiasca aceasta comuniune de varsta, de generatie cu fratii lor de aceeasi varsta din Biserica si este un lucru nepotrivit. Platim ce cumparam, pamantul, biserica o construim în timp, dar timpul acesta trebuie sa fie în favoarea nostra, nu în defavoarea noastra. Daca construim numai biserica, în urmatorii 15-20 ani vom pierde multi din copiii din Biserica în acesti ani. Aceasta este o mare problema si, din pacate, spiritul american este acesta foarte materialist. Trebuie sa ne încadram în cerintele acestea materiale, dar trebuie si sa ne folosim inteligenta sa facem timpul si felul în care traim, conditiile în care traim, sa lucreze în favoarea noastra. Cu referire la Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

- Dar cea mai mare realizare? Cea mai mare realizare este tocmai aceasta preocupare pentru copii si tineri pe care am transmis-o preotilor si credinciosilor nostri, apoi sansa de a avea un Centru Eparhial la Chicago, unde putem sa împlinim acest lucru, sa vedem ca avem duminica 70-80 de copii care se împartasesc si apoi avem patru clase pentru ei, ca lucrul acesta îl pot spune în parohii si ca preotii si credinciosii înteleg, încercand sa aiba si ei aceste spatii. Avem si tabara de copii, pe timpul verii, iar de cativa ani avem o tabara de iarna pentru tineri peste 18 ani. Preotii, credinciosii si parintii au înteles ca acest lucru este foarte important si bucuria mare este sa-i auzim spunand ca au venit copiii lor schimbati din tabara, schimbati pozitiv, dornici sa vina la Biserica, sa pastreze comuniunea începuta cu cei din alte parohii, cu cei din alte orase îndepartate. Aceasta este cea mai mare bucurie, pentru ca vedem viitorul acestei Arhiepiscopii. Daca avem grija de copii si de tineri întelegem ca misiunea noastra este foarte serioasa si de durata si multi dintre cei care au responsabilitati în Arhiepiscopie, preoti si credinciosi, au înteles. - Câți preoți ortodocși români aveți în Arhiepiscopie? In Arhiepiscopie avem 70 de preoti, majoritatea sunt crescuti si educati în Romania, avem doar cativa preoti din Statele Unite si Canada, deci crescuti si educati acolo. Almanah Jurnal Spiritual 2016

Dupa cum am spus, majoritatea sunt din Romania, si la acest nivel încercam sa cultivam comuniunea frateasca, preoteasca, pentru a ne ajuta unii pe altii. Structura parohiilor noastre este destul de complexa, în sensul ca avem si parohii de doar cativa ani, dar si parohii de 100 de ani sau 80 de ani si parohii de 30 ani, ceea ce înseamna ca experienta, problemele dintr-o parohie pot fi comunicate daca pastram aceasta comuniune preoteasca, ne putem ajuta sa întelegem problemele, sa putem sa le rezolvam. Aici intervine problema distantei foarte mari dintre parohii, de aceea încercam sa realizam anual Conferinte preotesti, apoi la doi ani Adunari de Protopopiat, unde vin preotii si credinciosii dintr-o regiune a Statelor Unite sau a Canadei, si o data la doi ani Congresul unde vin preoti si delegatii din tot continentul. Deci am încercat sa organizam si lucruri la nivel regional tocmai pentru ca avem aceste distante foarte mari si este complicat sa ne întalnim foarte des. In aceasta idee, de a ne întalni regional, am avut întalniri cu parohii si speram sa continuam. - Înaltpreasfinția Voastră, care sunt provocările stilului de viață american și cum este privită Ortodoxia de către americani? Provocarile stilului de viata american sunt cele referitoare la secularizarea accentuata, la îndepartarea societatii cu totul de Dumnezeu, mai mult decat atat, la negarea vreunei influente a lui Dumnezeu în societate. A doua provocare este aceea a relativismului, care se instaleaza tot mai mult si tot mai accentuat si chiar în biserici, în sensul ca lucrurile pot fi facute si mai altfel, mai diferit fata de ceea ce ne spune învatatura si traditia Bisericii Ortodoxe. Aceasta este una din marile ispite www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

posibilitatea de a cumpara o biserica, de a construi o biserica, trebuie sa stim sa ne facem timp pentru a nu lasa timpul sa ne fure copiii, care au crescut si care n-au fost educati potrivit în Biserica.

INTERVIU ale Americii, sa începem sa ne asemanam cu ceilalti, care au pierdut în timpul secolelor tocmai învatatura dreapta. Daca suntem ortodocsi trebuie sa tinem la credinta noastra, cea dreapta si sa ne cunoastem traditia si sa o cultivam si sa o împlinim. Ortodoxia este putin cunoscuta din pacate în America, sunt peste 300 de milioane de locuitori în Statele Unite. O statistica din anul 2011 facuta în parohiile ortodoxe, de toate Episcopiile ortodoxe în cele 1900 de parohii ortodoxe, arata ca persoanele care au o legatura, macar o data pe an, o legatura oarecare cu parohia, sunt într-un numar de aproape un milion. Un milion la peste 300 de milioane înseamna o treime dintr-un procent, suntem înca putini si putin cunoscuti. De aceea misiunea noastra este importanta. Vedem în Episcopiile care folosesc exclusiv sau aproape exclusiv limba engleza ca au multi convertiti. In bisericile noastre sunt mai degraba familii mixte, romani casatoriti cu persoane de alta nationalitate, iar acestia deveniti ortodocsi. Ortodoxia este înca putin cunoscuta si cred ca perceptia celor care aud de Ortodoxie este a unei biserici vechi care a ramas cu multe traditii din primele secole. Abia cei care intra în biserica încep sa înteleaga Sfanta Liturghie, Sfintele Taine, au o întelegere mai potrivita. Ceea ce descoperim noi este faptul ca convertirea se petrece de fapt nu la nivel intelectual, ca neortodocsii înteleg cumva învatatura ortodoxa, ci la nivel tainic, la modul la care toti cei convertiti descopera Ortodoxia în biserica la slujba, nu din carti. Abia dupa aceea intervine dorinta de a cunoaste mai mult. Convertirea lor nu se petrece pentru ca au citit o carte despre credinta ortodoxa si li s-a trezit curiozitatea, www.jurnalspiritual.eu

ci convertirea lor se petrece venind în biserica, mai ales la Sfanta Liturghie si întelegand ca Ortodoxia este înca Biserica Sfintilor Apostoli, Biserica Sfintilor Parinti care a pastrat dreapta învatatura de credinta. Aceasta este taina pe care o descopera ei în Biserica, taina pe care au pierdut-o, din pacate, multe dintre celelalte biserici din America. De aici rezulta importanta misiunii ortodoxe pe pamant american. - Ajunși în America, în așa zisa țară a tuturor posibilităților, românii și-au pierdut obiceiul de a merge duminica la biserică? Dar tinerii, în special? Cum lucrați cu ei? Multi dintre romani au descoperit mersul la biserica în America, nu mergeau în Romania la biserica. Dar, din dorinta de a se stabili, de a-si cauta repere, au înteles ca cel mai important reper este credinta în Dumnezeu. Ca sa-si croiasca un drum în America au nevoie de o stabilitate spirituala mai întai si apoi cea materiala, iar stabilitatea aceasta nu poate fi oferita decat de catre Biserica. Deci, unii dintre ei au început sa cerceteze Biserica în America, împreuna cu familiile lor, cu copiii si cu tinerii. Am vorbit despre grija pentru copii si tineri. Trebuie sa adaugam faptul ca la 18 ani tinerii merg la facultate si atunci, majoritatea dintre ei pleaca din casa parinteasca, pleaca din orasul în care au crescut, din biserica în care au crescut. Nu trebuie sa se rataceasca, de aceea exista în America, la nivel panortodox, asociatii care au grija de acesti tineri. Problema este unde se afla biserica ortodoxa, la ce distanta, cum ajung acolo si noi, prin parinti, prin discutii cu ei cand vin în vacanta trebuie sa încercam sa urmarim faptul ca ei nu se pierd de biserica. Studiile la facultate constituie o mare ispita, o Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

– Locul nașterii nu poate fi uitat, de el ne leagă amintiri. Ce înseamnă pământul românesc pentru Înaltpreasfinția Voastră? Chiar în aceasta vizita foarte scurta în Romania, de anul acesta, de nici 10 zile, m-am bucurat sa vad, sa vizitez, sa merg în pelerinaj la mai multe manastiri si sa vizitez mai multe parohii. Am participat la Sfanta Liturghie si la o cununie la Valea Plopului (jud. Prahova), la tabara parintelui Nicolae Tanase. Am reusit sa ma încarc duhovniceste, sa ma bucur de toata minunea aceasta care continua sa se întample în Romania, la nivel duhovnicesc. Dar si la nivel administrativ, caci m-am minunat sa vad biserici construite în ultimii ani, manastiri foarte frumoase, locuri încarcate de duh unde poti sa petreci un timp foarte folositor din punct de vedere duhovnicesc. Mi-am amintit ca vin din Statele Unite, de care se spune ca este o tara prospera, dar cu siguranta saraca, înca, de toate aceste biserici frumos împodobite si manastiri primitoare. Locul natal este locul în care te reconectezi duhovniceste la realitatea spirituala a copilariei si tineretii, a educatiei, a traditiilor poporului în care te-ai nascut. In aceste zile, Almanah Jurnal Spiritual 2016

privind în jurul meu, ma gandeam ce putem sa facem si noi mai bine în parohiile noastre din America si am avut multa inspiratie. Vizita aceasta, ca si cele dinainte, a fost foarte productiva pentru ca mi-a dat multe idei despre proiectele ce le putem împlini în parohiile noastre. - Pentru că ne apropiem de Postul Mare, vă rugăm, în câteva cuvinte, să ne spuneți care este însemnătatea și rostul lui în viața credincioșilor? Ne apropiem de Postul Sfintelor Pasti, este postul cel mai apropiat de postul adevarat, care înseamna sa nu mananci nimic dupa exemplul Mantuitorului, a lui Moise si a Sf. Prooroc Ilie. In acest post putem experimenta legatura dintre pregatire si împlinire, pregatirea prin post, prin nemancarea pana seara în zilele în care se savarseste Liturghia Darurilor mai înainte Sfintite, si împlinirea prin împartasire la Liturghie. In acest ritm al pregatirii si împlinirii putem întelege rostul postului în viata crestinului. Sa experimenteze faptul ca relatia lui cu Dumnezeu trece mai putin prin cele materiale, ca poate lasa deoparte cele materiale, hrana în primul rand, hranindu-se duhovniceste. Este experienta Mantuitorului Insusi în pustia Carantaniei. El îi raspunde celui rau: ”Nu numai cu paine se va hrani omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”. Foamea dupa cele materiale poate deveni foame dupa Dumnezeu în post si se pot satura prin Cuvantul lui Dumnezeu si prin Trupul si Sangele lui Hristos. Aceasta este experienta postului. La aceasta experienta nu se ajunge imediat, dar acum, în Postul Mare, avem sansa acestui experiment, în acele zile în care se savarseste Liturghia Darurilor. De aceea, eu îi www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

noua experienta departe de casa, departe de biserica lor, de aceea trebuie sa-i îndemnam sa continue sa mearga la biserica. Trebuie sa descopere si ei aceasta comuniune a fratilor întru credinta, în biserici unde merg si alti tineri de varsta lor, studenti ca si ei. Fara îndoiala vor gasi biserici mai degraba de limba engleza, dar aceasta este foarte potrivit pentru ei pentru ca, dupa cum am spus, limba lor devine limba engleza. Asadar, nu numai ca romanii merg la biserica, dar unii dintre ei descopera biserica si mai apoi copiii si nepotii lor continua sa vina la biserica.

INTERVIU îndemn pe preoti sa savarseasca dupa randuiala Postului Liturghia Darurilor tocmai pentru a oferi credinciosilor aceasta experienta. A manca de post, cum spunem noi, vegetale, este o experienta apropiata de cea a postului adevarat, dar experienta din Postul Mare este cu adevarat una autentica. De aceea, împreuna cu stradania de a ne apropia de postul adevarat, în Postul Mare avem si sansa de a participa la slujbe deosebite, asa cum nu sunt în celelalte posturi, începand cu Canonul Sfantului Andrei, cum am mai spus, Liturghia Darurilor, rugaciunea Sf. Efrem Sirul, prin care putem sa întelegem ce înseamna stradanie, ce înseamna dorinta de a-L afla pe Dumnezeu. De aceea, cred ca experienta Postului Sfintelor Pasti este una cu totul deosebita si fiecare crestin poate sa înteleaga cum trebuie sa traiasca în viata lui postul cel adevarat. - Mai putem vorbi și să fim înțeleși despre Postul Mare într-o societate secularizată, precum cea americană? Da, sigur, crestinii nostri lucreaza toata ziua si fara îndoiala este o mare jertfa sa nu manance toata ziua în acele zile. Multi dintre ei înteleg ce înseamna sa exersezi postul, sa încerci sa postesti si chiar daca mergi la serviciu sa nu mananci nimic si sa ajungi seara la Liturghie sa te împartasesti. Tocmai în societatea secularizata unde Dumnezeu este exclus noi trebie sa raspundem sau sa ne aparam cu www.jurnalspiritual.eu

armele duhovnicesti, care sunt postul si rugaciunea. Avem nevoie de post tocmai ca sa ne aparam de acest duh strain de Dumnezeu, de acesta departare de Dumnezeu. Una din problemele de pe continentul american, problemele lumii de acolo, este tocmai aceasta a comoditatii, a multelor înlesniri ale lumii moderne cu care ne-am obisnuit prea mult si la care nu dorim sa renuntam. Avem nevoie de post împotriva acestui duh care tinde sa se strecoare chiar si în Biserica Ortodoxa. Cei care nu înteleg postul, rugaciunea, randuiala din Biserica Ortodoxa rateaza ceva din sensul deplin al Ortodoxiei. Postul, de fapt, ne diferentiaza de ceilalti, nu mai are nimeni post, daca noi relativizam postul, daca încercam sa îndulcim postul diluam Ortodoxia. Este foarte greu atunci vorbesti cu un neoprotestant din America sa-l faci sa înteleaga ce este postul. Pentru ca sunt foarte mult patrunsi de spiritul acesta al comoditatii si atunci, Evanghelia pe care o predica ei este aceasta a unei bunastari, a unei Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

- Mulți ierarhi ai bisericii noastre au studiat la universități din Occident. Unii au slujit în comunități românești pentru o vreme, precum Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Considerați că slujirea și experiența arhierească în America ar putea ajuta activitatea ierarhilor din țara noastră? Dat fiind faptul că fenomenul globalizării ne-a cuprins pe toți. Cu siguranta misiunea noastra este diferita de cea din Romania si fiecare ierarh din Romania ar trai o experienta unica, deosebita daca ar petrece un timp în comunitatile din strainatate. In loc sa vorbim de sute de parohii vorbim de cateva zeci, în loc sa vorbim de o biserica plina de chipuri necunoscute vorbim de frati pe care-i cunoastem pentru ca suntem mai putini si avem sansa sa ne cunoastem. De aceea, experienta din afara Romaniei cred ca ar fi una pozitiva pentru fiecare ierarh. Noi ne referim de multe ori la realizari, la numere, la ceea ce împlinim prin strainatate, dar vedem de multe ori altfel aceste numere decat în Romania, unde sunt foarte multi preoti, foarte multe parohii, biserici, ierarhii sunt supraîncarcati, cred, cu probleme administrative. Sunt convins ca experienta de a sluji într-o parohie sau într-o episcopie din strainatate ar fi una pozitiva. Este si motivul pentru care eu am fost ales în Statele Unite, dupa ce am slujit aproape cinci ani într-o parohie din Germania. Experienta aceea a Almanah Jurnal Spiritual 2016

contat. Nu am avut absolut nici o legatura cu Statele Unite pana în 2001, cand am vizitat prima oara America. Deci, experienta aceasta a comunitatilor din strainatate este una pozitiva si cred ca si ierarhilor, si preotilor le-ar fi de folos sa vina sa petreaca cateva saptamani, sa vina sa înteleaga care este misiunea acolo pentru ca este vorba, cum am încercat si eu sa explic, în primul rand de necesitati duhovnicesti, iar dupa aceea de celelalte, administrative. – Înaltpreasfinția Voastră, vă mulțumim pentru înțelegerea pe care ați avut-o pentru noi și vă asigurăm că cititorii noștri vor primi cu bucurie cuvintele pline de înțelepciune pe care ați avut bunăvoința să ni le dăruiți! În încheiere, ce gânduri le transmiteți românilor, oriunde s-ar afla? Sa ramana ortodocsi, sa aiba grija de copiii si de nepotii lor, sa predice si sa proclame cuvantul lui Dumnezeu acolo unde sunt. Ceea ce înseamna ca trebuie sa cunoasca cuvantul lui Dumnezeu, credinta ortodoxa si în limba lor si în limba tarii în care se afla, ceea ce pentru multi devine o mare problema. Multi vor sa ramana romani si nu stiu daca se mai gandesc sa ramana ortodocsi, iar daca se gandesc sa mai ramana ortodocsi unuii nu înteleg ca trebuie sa-si cunoasca credinta si trebuie sa o cunoasca si în limba respectivei tari. De aceea le-as ura sa-si înteleaga chemarea, misiunea de ortodox si de roman si sa cultive darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu, sa fie multumitori pentru binecuvantarea de a fi ortodocsi si sa pastreze lumina aceasta a Ortodoxiei în familiile lor si sa o duca în lume, în lumea în care traiesc. Brîndușa Dediu www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

comoditati care este straina de Duhul Ortodoxiei. Deci, cu atat mai mult trebuie sa postim în America pentru ca postul este una din trasaturile fundamentale ale Ortodoxiei la care trebuie sa tinem si prin care ramanem ortodocsi.

INTERVIU

Mirabela Daver: „Tqată lvmea se ferește de siogwrătate, ev ov”

irabela Dauer, nascuta Mirabela Scortaru, (n. 9 iulie 1947, Bucuresti) este considerata, de unii critici muzicali, ca fiind cea mai buna voce feminina a muzicii pop romanesti din ultimii 30 de ani. Alaturi de Corina Chiriac si Angela Similea, Mirabela Dauer a fost una din cele mai frecvente si iubite prezente pe scena muzicala si de divertisment TV din anii ’70’80. In anul 1963 debuteaza alaturi de formatia rock Rosu si Negru cu care interpreta în special melodii din repertoriul Ritei Pavone. Din 1967 urmeaza cursurile Scolii Populare de Arta la clasa profesoarei Florica Orascu, corepetitori Marius Teicu si Marius Popp. In 1970 se produce debutul la Televiziune în emisiunea „Tele-Top”, unde a interpretat melodia „De cand te-am întalnit” compusa de Marius Teicu. Mirabela devine în scurt timp o prezenta constanta a emisiunilor de televiziune. A interpretat melodiile compuse de: Marcel Dragomir, Marius Teicu, Vasile Vasilache, Marian Nistor, Ionel Tudorache, Anton Suteu, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, George Grigoriu, Vasile Sirli, Mircea Dragan etc. Incepand cu 2004 colaboreaza cu interpretul de muzica usoara Rares Borlea (Raoul). Mirabela Dauer traieste pentru muzica. Stie ca muzica îi poate face pe oameni mai buni si mai frumosi. Este scopul Mirabelei, pe care îl urmeaza pentru a ajunge acolo unde îsi doreste orice artist care stie sa daruiasca: în sufletul oamenilor. Nu face compromisuri si nu interpreteaza orice piesa, ci doar www.jurnalspiritual.eu

melodiile care creeaza emotii. Fiecare piesa interpretata unic de Mirabela este o reala portita de acces catre cei care o asculta si o îndragesc. In luna martie 2015, aflata la un eveniment organizat în judetul Bacau, Mirabela Dauer a avut amabilitatea de a

acorda un interviu revistei online Jurnal Spiritual. – Dacă ar fi trebuit să vă alegeți o altă carieră, ce drum ați fi ales? – Mi-ar fi placut sa lucrez cu copiii, pentru ca punctele forte pentru mine sunt copiii si animalutele. Daca ar fi sa o iau de la capat asta as face, as avea grija de copii si animale. – Aveți una dintre cele mai frumoase voci ale României, ce v-a determinat să alegeți cariera muzicală? – Nu cred ca am vrut neaparat. Mi-a placut sa fac lucrul acesta, dar nu neaparat ca si cariera. Nu m-a fortat nimeni, nu sunt o persoana care sa fiu fortata sa faca anumite lucruri. Constructia mea nu este de artista, mie nu-mi place sa fiu artista, eu nu înteleg lumea asta, eu traiesc într-o alta lume. Chiar Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU daca la suprafata sunt o artista, în interior nu sunt o superficiala, sunt un om mai profund, am gandurile mele, singuratatile mele pe care le iubesc. Toata lumea se fereste de singuratate, eu nu. Imi place foarte mult sa fiu eu cu mine. Deci, nu mi-am dorit sa fiu artista, asa a vrut Dumnezeu. De aceea, fac aceasta meserie, pana la urma urmei, cu credinta, pentru ca, în primul rand, ma respect pe mine si nu as putea sa ma dezamagesc, sunt perfectionista. Daca nu suport sa ma dezamagesc pe mine, implicit nu pot sa dezamagesc marele public, cum îmi place mie sa spun: ”Maria sa, publicul”. Publicul ma iubeste si pana în ultima clipa ma voi darui. Pacat ca, dupa aproape 40 de ani de cariera, constat ca aproape totul în ziua de astazi, în muzica, este un kitsch, nu mai avem sentimente. Sunt piese pe care nu le mai cant, pentru ca lumea nu le stie, dar le-am înregistrat în anii anteriori. Cand merg într-un loc si cant, iar oamenii ma asculta, este cel mai mare premiu, trofeu, acela de a fi ascultata. Celelalte piese le asculta toata lumea, dar cele profunde, cu un text care transmite emotii, sunt cele mai importante.

binecuvantare, scena ma motiveaza, publicul ma motiveaza. Aceste întalniri cu oamenii, cu sentimentele lor, cu gandurile lor de bine, ma fac sa depasesc anumite momente neplacute din viata mea. Sunt un om puternic, Dumnezeu m-a ajutat întotdeanua cand mi-a fost mai greu, El mi-a întins o mana si am reusit sa merg mai departe. Siti, exista o vorba: ”Pe cine Dumnezeu iubeste, încearca”, eu cred ca sunt foarte iubita de Dumnezeu. Daca ma încearca, e bine, niciodata nu o sa ma dezic de El, este spijinul meu. – Vă mulțumim pentru cuvintele adresate, în încheiere, ce le transmiteți cititorilor noștri? – Pentru mine cele mai importante momente din viata sunt Nasterea si Invierea Domnului. Sunt fericita ca ma pot trezi dimineata, sunt fericita ca pot auzi pasarile, ca pot sa vad zarea, padurea, ca aud linistea, sunt un om fericit. Le doresc tuturor sa-si aduca fericirea în viata lor, sa se desprinda de tot ce este urat, sa-si creeze lumea lor frumoasa, chiar daca uneori trebuie sa mai suportam si unele necazuri. Brîndușa Dediu

– Fiecare avem un moment mai dificil în viață, în care spunem ”gata, nu mai pot, renunț”. Ce anume vă determină să mergeți mai departe, în astfel de situații?

Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

– Chiar sunt într-o perioada în care sunt dezamagita din cauza unor oameni la care am tinut si cu mare greutate reusesc sa ma ”misc”, sa cant. Dar prietenii mei, cei putini pe care îi am, încearca sa ma scoata din starea aceasta. Venind aici (la evenimentul din Bacau) a fost ca o www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

Arhim. Iqao Harsa: „Îoxierea xrea să-i cvrriodă re tqți îo ivbirea lvi Hristqs”

erioada Pascala este vazuta drept cel mai important rastimp din calendarul Bisericii Ortodoxe, crestinii acordand acestei perioade valente duhovnicesti aparte. Credinciosii parcurg aceasta calatorie spirituala de-a lungul saptamanilor de post înfranandu-si trupul si mintea de la lucrurile obisnuite, cautand sa sporeasca faptele bune pentru a se putea bucura deplin de maretia Invierii. Postul ce precede sarbatoarea Invierii Domnului reprezinta una dintre cele mai frumoase calatorii duhovnicesti, ce aduce speranta în învierea noastra si în viata cea vesnica. Despre semnificatiile acestei perioade duhovnicesti deosebite ne va vorbi parintele arhimandrit Ioan Harpa, staretul manastirii Popauti si exarh al manastirilor din zona Botosanilor, într-un interviu acordat pentru Revista online Jurnal Spiritual.

sfanta din an, iar din perioada Triodului, cea mai sfanta perioada este Saptamana Mare, iar din Saptamana Mare cele mai sfinte zile sunt cele de vineri si sambata. Este vorba de o gradatie, de o initiere în taina sfinteniei. La sfintenie se ajunge treptat, prin stari de traire pe masura nevointei. Din punct de vedere liturgic, Saptamana Mare este o perioada foarte complexa, Biserica trecand prin toate starile liturgice pe care trebuie sa le traiasca un om. Doar traind toate virtutile crestine putem întelege taina acestei saptamani, care e greu de înteles logic si teologic, însa liturgic se poate trai. Noi postim mai aspru pentru ca suntem cu Domnul Hristos în Ierusalim si, pe de o parte ne aducem aminte de evenimente cele mai dramatice din istoria mantuirii noastre, iar pe de alta parte, în fata ne sta marea sarbatoare a Invierii, pe care nu o putem întelege daca nu ne ostenim mai mult.

- În Postul Mare, omul este chemat să se cerceteze pe sine mai mult decât în alte perioade ale anului, iar acest îndemn la pocăință se regăsește în majoritatea cântărilor Triodului. Care este specificul Săptămânii Patimilor din punct de vedere liturgic și tipiconal și de ce trebuie să postim mai aspru în această perioadă?

„Dacă nu ar fi murit Mântuitorul, păcatul și moartea ar fi rămas în continuare bariere în calea unirii omului cu Dumnezeu”

- Cartea Triodului ne marturiseste ca perioada ce poarta acelasi nume este cea mai www.jurnalspiritual.eu

- În perioada Săptămânii Patimilor, creștinii comemorează pătimirile, răstignirea și moartea Mântuitorului Iisus Hristos. De ce a trebuit să moară Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru oameni? Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

- Pentru unele persoane, Paștele înseamnă curățenie, multă mâncare, haine noi, și cel mult etalarea garderobei la biserică. Ce înseamnă, pe scurt, sărbătoarea Învierii pentru credincioșii ortodocși? - Chiar în cantarile de la Inviere spunem ca Pastele este „sarbatoare a sarbatorilor si doamna peste sarbatori”. Asadar, nu este o zi oarecare, ci este ziua în care ne aducem aminte ca am fost scosi din robia pacatului si a mortii si am trecut în Imparatia lui Dumnezeu prin Invierea Domnului. Paremiile de la slujba din Sambata Mare ne arata ca asa cum din memoria iudeilor niciodata nu poate fi scos episodul trecerii în chip minunat prin Marea Rosie, tot asa noi trebuie sa întelegem si sa cinstim sarbatoarea Invierii. Din ispita si învolburarea vietii ne scoate tocmai sarbatoarea Pastilor, dupa cum ne spune Evanghelistul Ioan, ca dupa înviere, Mantuitorul intra prin usile încuiate si le da Apostolilor pacea Sa si apoi puterea de iertare a pacatelor. Asadar, prin Inviere, omul îsi rezolva cea mai importanta problema: Almanah Jurnal Spiritual 2016

problema pacatului. - Cum trebuie să ne pregătim pentru Noaptea Învierii și apoi pentru Săptămâna Luminată, pentru a prelungi bucuria autentică a Învierii în sufletele noastre, pentru a nu trăi Învierea doar o dată pe an? - Doar acele persoane care s-au pregatit în timpul postului si au încercat în viata lor sa tina randuiala Bisericii pot trai bucuria Invierii si o pot prelungi în viata lor. Caci Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca adevaratii crestini simt o întristare atunci cand se termina postul si îsi aduc aminte de el ca de un oaspete drag pe care l-au avut la masa multa vreme. Atunci cand vine Pastele, bucuria Invierii este în chip neexplicabil prezenta în sufletul lor. Crestinul care si-a rezolvat problema pacatului, s-a spovedit si s -a împartasit, poate prelungi bucuria aceasta tot anul. De fapt, noi în fiecare duminica retraim Pastele pana ce ne întalnim cu Pastele cel Mare de anul urmator. - Unii creștini care s-au străduit să țină întregul Post al Sfintelor Paști s-ar putea simți nedreptățiți de cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, care îi cheamă pe toți la bucuria pascală, iar pe de altă parte, cei care nu s-au străduit deloc ar putea găsi îndreptățire față de felul lor de a trăi, căci, iată, tot sunt primiți la masă. Cum trebuie înțeleasă chemarea amintită? - Chemarea amintita este un pogoramant arhieresc, ce arata ca Pastele vrea sa-i cuprinda pe toti în iubirea lui Hristos. Totusi, acest cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur nu trebuie interpretat ca o încurajare la trandavie sau ca o întristare pentru cei ce sau ostenit, exact ca în pilda tocmirii www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

Multi se întreaba de ce a fost nevoie sa moara Insusi Dumnezeu. In taina mantuirii si în sfatul întelepciunii Sfintei Treimi, moartea Mantuitorului era necesara, trebuia sa moara pentru a împlini mantuirea neamului omenesc. De Dumnezeu ne despart trei lucruri: firea noastra marginita, pacatul si moartea. Firea marginita se poate uni cu Dumnezeu datorita întruparii Fiului lui Dumnezeu, pacatul a fost desfiintat din interior prin jertfa Mantuitorului Iisus Hristos, iar moartea a fost înfranta prin Inviere. Daca nu ar fi murit Mantuitorul, pacatul si moartea ar fi ramas în continuare bariere în calea unirii omului cu Dumnezeu.

INTERVIU lucratorilor la camp, în care indiferent de ceasul venirii, toti primesc plata. Important este ca au venit si Hristos i-a cuprins în iubirea Sa, dar este foarte important si ceea ce se întampla dupa acest lucru. A carti pentru primirea tuturor sau a crede ca e simplu de ajuns la Hristos sunt greseli care ne departeaza de bucuria Invierii. Sfantul Ioan Gura de Aur vrea sa sublinieze ca toti cei care au ajuns la Hristos, indiferent de momentul venirii, trebuie sa ramana în continuare în aceasta stare pascala, de bucurie duhovniceasca. Atunci pacatosul nu mai este pacatos, nici dreptul nu mai face caz de dreptatea lui, pentru ca logica dumnezeiasca este diferita fata de logica omeneasca.

„Omul este ajutat de Biserică să facă din Învierea lui Hristos, învierea sa personală” - În perioada pascală auzim la slujbă rostindu-se: „Aceasta este ziua pe care a făcuto Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea!” Cum se trăiește bucuria aceastei sărbători în secolul XXI? Are aceeași importanță ca acum două secole sau acum un mileniu? - Depinde foarte mult de oameni. Pentru unii, se pastreaza semnificatia autentica, pentru altii poate nu. In orice caz, cred ca fiecare simte o bucurie în aceasta perioada pentru ca fie îsi aminteste cum era odata, fie imita ce vede în jurul lui, fie îl lumineaza Dumnezeu sa înteleaga momentul respectiv asa cum trebuie înteles. Acum 2000 de ani, în noaptea de Paste se botezau foarte multi catehumeni si era o altfel de bucurie, atat din partea celor care-i primeau în sanul Bisericii, cat si din partea lor ca proaspeti fii ai www.jurnalspiritual.eu

Bisericii. In aceasta perioada exista nenumarate bucurii, fie ca vorbim despre reîntregirea familiilor sau despre legatura de comuniune ce se creeaza întrei cei vii si cei adormiti. - Se spune că oamenii L-au condamnat pe Hristos la moarte, iar ca răspuns, Mântuitorul i-a „condamnat” la viață veșnică. Cum putem face din Învierea lui Hristos învierea noastră? - Aceasta este chemarea noastra pe care o putem îndeplini doar adancind si traind acest adevar al Invierii. Cand oamenii L-au urat cel mai mult pe Dumnezeu, atunci El îi iubeste cel mai mult. Cand oamenii Ii cer Mantuitorului sa faca cea mai mare minune, sa Se pogoare de pe cruce, El nu coboara. Cand nimeni nu se mai astepta sa învieze, Hristos a înviat cu slava. Din acest paradoxuri trebuie sa deducem ca Pastele este pentru noi. In aceasta perioada pascala, în orice Biserica este o frumusete aparte, într-o catedrala mitropolitana sau într-o parohie de sat cu cateva familii. Astfel, omul este ajutat de Biserica sa faca din Pastele lui Hristos, Pastele sau personal. Iar daca omul respecta randuielile Bisericii, simte cu adevarat ca Pastele este al lui. Sa dea Bunul Dumnezeu ca, în aceasta perioada, cat mai multi crestini sa fie în biserica, iar apoi, cu ajutor divin, sa poata transforma casele lor în mici biserici, aflate în legatura cu Biserica lui Hristos. Mihai Parfeni

Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

Lvcia Cqodrea: „Arua avteotică rqmâoească este q aruă xie, imrregpată de trăirile svfletești ale aruiștilqr de ieri și de azi”

Membra în Uniunea Artistilor Plastici din Romania si distinsa cu numeroase premii în cadrul celor mai importante expozitii si saloane de arta din lume, Lucia Condrea este un artist unic, iar ouale închistrite ce-i poarta semnatura sunt imaginea unui har cu care doar cei alesi de Dumnezeu sa-si bucure semenii sunt daruiti. Lucrarile Luciei Condrea sunt la loc de cinste în marile muzee ale lumii, Case Regale precum si în numeroase colectii personale, ea fiind o ,,sursa’’ inepuizabila de idei si conceptii în arta romaneasca contemporana. Doamna Lucia Condrea a avut bunavointa sa acorde un interviu revistei online Jurnal Spiritual, în care ne-a vorbit Almanah Jurnal Spiritual 2016

despre secretele artei unice a închistririi oualor, despre legatura cu traditia si despre autenticitatea artei care îi poarta numele. – Închistrirea ouălor de Paște este o tradiție ridicată la rang de artă în zona Bucovinei. Care este legătura dinte huțuli și acest tip de artă? – M-am nascut într-un tinut binecuvantat de Dumnezeu – Bucovina. Aici, timpul si-a scris Cartea Eternitatii cu fiecare traire a naturii transcendente, cu fiecare semn al artei traditionale, cu fiecare gand al visului trait si împlinit. Aici la Moldovita, leaganul vietii mele, s-a întrupat vesnicia în fiecare gand al oamenilor care a fost transfigurat în arta. Crezul vietii mele poate fi definit prin vesnica truda a creatiei, traita pentru frumos. In anii copilariei mele, fiecare locuitor al comunei îsi aranja la loc de cinste cele mai frumoase oua puse în cosulete speciale, este

INTERVIU

rta si mestesug, ,,scrierea’’, ,,pictarea’’ sau ,,încondeierea’’ cu ceara fierbinte a oualor de Pasti este o activitate extrem de veche a poporului nostru, care ne încanta si astazi prin realizarile sale de o inegalabila frumusete. La Moldovita, în Bucovina, localitate în care s-a salasluit etnia hutula din timpuri stravechi, aceasta traditie este la ea acasa. Ouale de Pasti sunt o marturie ca datinile, credintele si obiceiurile pascale se integreaza elementelor cu deosebita valoare ale culturii spirituale populare, fiind cele ce definesc, alaturi de multe altele, particularitatile etnice ale poporului nostru.

www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU anilor, ajungand sa „scriu” pe coaja fragilului si delicatului ou povestile minunate ale acestui taram de basm.

o istorie a locului. Aceste oua au fost pastrate din generatie în generatie, pentru ca aici a fost si este traditia oualor închistrite a hutulilor. Cu timpul, aceasta traditie a fost preluata si generalizata în toata Romania. De aceea, în muzeul oualor care îmi poarta numele, comoara de pret o constituie sectiunea oualor vechi. Am pornit de la un mestesug traditional si dupa multi ani de munca am realizat „Arta Condrea”. – Cromatica folosită pentru încondeierea și închistrirea ouălor se regăsește pe costumele populare din zona Bucovinei. Vorbiți-ne puțin despre semnificația obiectelor de artă pe care le creați.

Din pacate suntem invadati de o industrie a kitsch-ului în toate domeniile artei. Artizanatul are un scop comercial si se urmareste castigarea banilor pe seama unor obiecte care sunt asemanatoare cu cele autentice, realizate pe banda, ca într-o fabrica. De multe ori ele sunt o jalnica reproducere a originalului. Si în arta încondeierii oualor de Pasti, o arta traditionala a culturii populare romanesti, am constatat ca s-a produs o adevarata invazie a kitsch-ului, lucru care m-a întristat peste masura. Vesnica truda a creatiei, trairea pentru frumos, sunt crezul meu în viata. Prin lucrarile mele am încercat o noua conotatie în arta, un anumit gust, o perceptie originala, valoare, si o forma artistica împotriva kitsch-ului. – Până astăzi ați participat la peste 120 de expoziții internaționale, din 11 țări. Cum a fost începutul activității dumneavoastră în această

– Dintre toate obiceiurile romanesti, cel al închistririi oualor de Pasti este de departe cel mai gingas si mai cald. Poate ca nicaieri ca în Bucovina oul nu este privit cu atat de multa dragoste si nici obiceiul scrierii lui nu este ridicat la nivel de arta ca aici. Din copilarie am deprins tainele acestui mestesug minunat pe care l-am perfectionat de-a lungul www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

INTERVIU

Sala Gotica – Trei Ierarhi, în 2007. Din anul 2008, sunt si membra a Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

In Romania timpurilor noastre, a fi pastrator de datini si traditii înseamna a fi „om cu suflet mare”. Arta populara romaneasca reprezinta un tezaur, o bogatie nepretuita de comori. Artistul autentic este însufletit de o dorinta nestavilita de a crea un obiect de arta spre bucuria semenilor sai si pentru a-L cinsti pe Dumnezeu. Uneori cand creez, cand din mainile mele izvorasc aceste „minuni pe coaja de ou” eu nu-mi explic de unde am atata forta creatoare si inspiratie spontana. Arta autentica romaneasca este o arta vie, impregnata de trairile sufletesti ale artistilor de ieri si de azi. In Romania am expus în 1993 la Teatrul National Bucuresti cu ocazia „Congresului femeilor din Balcani”, unde, din noua tari participante, am obtinut locul I. A doua expozitie personala a fost organizata de catre Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi si Mitropolia Moldovei si Bucovinei la Almanah Jurnal Spiritual 2016

– Muzeul oualor încondeiate „Lucia Condrea” Moldovita – Bucovina este un muzeu de autor. Timp de peste 30 de ani am creat modele si creatii noi, cu mari dificultati în executie, respectand vechile simboluri religioase. In urma cu 23 de ani am participat la prima expozitie internationala în Belgia si Germania si am expus patru tehnici personale în „Arta Condrea”: dantelaria, grafica, ceara în relief, lucrari traditionale. In urmatorii ani, am creat pentru Romania înca patru tehnici personale, lucrarile abstracte, vechi cusaturi hutule, lucrari de antichitate, broderiile, laseta si covoarele. Muzeul cuprinde trei sectiuni, care includ lucrarile vechi (ce demonstreaza ca Moldovita este o zona de traditie a oualor închistrite) si lucrari internationale care leam obtinut la schimb de la colegii mei de pe toate continentele si care îmbogatesc muzeul www.jurnalspiritual.eu

INTERVIU

artă?

– Pentru că fiecare ou are povestea lui, în anul 2007 ați deschis la Moldovița un muzeu inedit al oului, cu peste 5000 de exponate, în care se regăsesc și tehnicile specifice ale „Artei Condrea”. Ce bijuterii ovoidale unice se pot admira în acest muzeu și ce vă propuneți pentru viitor?

INTERVIU prin diversificarea tehnicilor de lucru. Muzeul contine 56 de vitrine: trei cu lucrari vechi, sase cu lucrari internationale si 47 de vitrine cuprind lucrarile mele în opt tehnici de lucru. In sectiunea cu lucrari autentice vechi, avem mai multe oua cu o vechime între 100 si 200 de ani. Despre muzeu, despre munca mea, a familiei si a prietenilor mei, voi scrie o carte în anii urmatori. – De câțiva ani organizați o școală internațională de vară a ouălor închistrite, în cadrul căreia străini din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii vin să învețe acest meșteșug. Ce calități sunt necesare pentru a învăța și practica acest tip de artă? – Scoala de vara internationala este o activitate specifica muzeului si atrage grupuri de turisti din toata lumea cu programari anterioare. Am dorit sa-mi

www.jurnalspiritual.eu

brevetez munca mea, rezultatele muncii mele sa-i inspire si pe altii. Acest brevet al scolii este un rezultat firesc al muncii de o viata pe taramul artei si certifica valoarea exceptionala a creatiilor. Diferenta de metoda de lucru între a încondeia si a închistri este foarte mare. Cand eram mica, la bunicii mei se încondeiau oua. Se foloseau cerneluri speciale, tusuri colorate, creioane chimice, iar cu ajutorul penitei se realizau diverse motive geometrice pe ou. La Moldovita, dintotdeauna ouale s-au închistrit cu chisita, folosindu-se ceara de albine fierbinte pentru protejarea succesiva a bailor de culoare. Este nevoie întotdeauna de rabdare, inspiratie si multa munca. Insa rezultatele si satisfactiile pot fi înaltatoare pentru toata lumea. Mihai Parfeni

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

Să oe rwgăm reotrw racea lvmii și să dexeoim cv tqții făcătqri de race

Almanah Jurnal Spiritual 2016

înteleg, i-am înteles si simtit durerea, i-am înteles suferinta, i-am înteles disperarea pe care ti-o provoaca înfometarea, i-am înteles teama provocata de starea permanenta de conflict si razboi. Am mai simtit aceeasi iubire sincera si puternica, pentru copilul Anastasie, cand am citit despre viata Sfantului Nectarie de Eghina. Am citit cu ochii inimii, plini de lacrimi de iubire si compasiune, scrisoarea copilului Anastasie catre Iisus Hristos: „Hristoase al meu, m-ai întrebat de ce plang. Mi s-au rupt hainele, mi s-au prapadit încaltarile de mi-au iesit degetele afara si mor de frig. Mi-e foarte frig acum iarna. M-am dus aseara la stapanul meu si m-a

alungat. Mi-a spus sa scriu acasa, alor mei, sa-mi trimita ei. Hristoase al meu, de atata amar de vreme muncesc aici si n-am trimis maicii mele niciun banut… Acum, ce sa ma fac? Cum sa o scot la capat fara haine? Tot muncind, s-au rupt. Iarta-ma ca Te necajesc. Ma închin Tie si Te iubesc eu, robul Tau, Anastasie. – Pentru Domnul nostru Iisus Hristos – în ceruri”. Dupa ce am simtit si trait aceasta durere si suferinta ce razbatea din fiecare cuvant al scrisorii adresate Mantuitorului Hristos, i-am daruit inima mea, pentru totdeauna, Sfantului Nectarie. Am început, asadar, sa-l iubesc cu tot sufletul meu, dupa ce am aflat de copilaria sa trista si grea,

SPIRITUALITATE

nainte de a darui cate o bucatica din sufletul meu, cititorilor cuvintelor mele, cer mereu binecuvantarea Bunului Dumnezeu, pe Care Il rog sa ma lumineze sa scriu ceva folositor macar pentru un semen, sa scriu cuvinte ce alina, ce bucura, ce înfrumuseteaza sufletul si viata celor ce le citesc. E noapte, e tarziu si simt nevoia sa daruiesc din preaplinul inimii mele cateva cuvinte pe care Bunul Dumnezeu le va randui cel mai bine. Dar din dar se face rai, asadar, Ii cer Bunului Dumnezeu binecuvantare si luminarea mintii, si apoi ma întreb: Despre ce sa scriu eu oare, acum? Ajuta-ma, Doamne sa ma hotarasc asupra unui subiect! Si înainte de a alege o tema pe care sa o dezvolt, îmi mai arunc ochii peste cateva postari de pe Facebook. Si deodata ochii mi s-au atintit asupra unei imagini a unui copil din Siria, despre care se spunea ca singura lui hrana de cateva zile e iarba si întrebat ce ar vrea sa manance, a spus: o bucata de paine. Ochii mi s-au împaienjenit de boabe de lacrimi si am simtit o iubire si o mila infinita pentru acel copilas dragalas, cu ochii mari si negri, care desi vorbea o limba pe care eu nu o

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE marcata de foame, frig, singuratate, munca peste puterile unui copilas, durere si multe lacrimi si acum îl iubesc ca pe un bunic sfatos si protector, considerandu-l „Bunicutul” meu drag din cer, „Bunicutul” meu iubitor si grabnic ajutator. Stiu si nu ma îndoiesc niciodata, ca Sfantul Nectarie se roaga Bunului Dumnezeu sa aline suferinta tuturor copiilor necajiti din lume, fiindca si el a fost un astfel de copil sarac si oropsit, lipsit de cele necesare unei copilarii fericite si frumoase. Vazand cata suferinta aduce razboiul pentru copiii din Siria si nu numai, m-am rugat Bunului Dumnezeu sa le aline aceasta suferinta, sa le potoleasca foamea, sa îi apere de bombe si de plumbul armelor, sa fie pace în întreaga lume, lumea în care traim sa nu mai fie o lume în care predomina conflictele, chiar si cele armate. Am îmbratisat, cu bratele sufletului meu, pe acel copilas si pe toti ceilalti copii din întreaga lume, care sunt victimele razboiului, victimele saraciei, victimele nepasarii, victimele bolilor, victimele conflictelor de tot felul si m-am întrebat cu profunda tristete: Oare de ce lumea în care traim nu poate fi o lume a pacii si a iubirii, o lume rai pe pamant? Oare de ce ne facem rau unii altora cu buna stiinta, fara pic de mila, fara pic de compasiune? Oare de ce am uratit lumea în www.jurnalspiritual.eu

care traim cu rautatea noastra, cu ura noastra, cu violenta noatra, cu lipsa noastra de solidaritate, de unitate, de fraternitate? Imi amintesc de acei doi ochi negri ai copilului – izvoare de tristete si durere si iar mi se umezesc ochii trupului si ai inimii. Ma gandesc: cum poate suporta saracutul atata foame, cand

noi mancam pe saturate si pe alese în fiecare zi si tot suntem cartitori si nemultumitori, cum poate trai mereu cu teama în suflet ca poate fi ucis în orice clipa în urma unui atac armat, cand noi ne temem uneori si de umbra noastra, cum i s-au frant aripile copilariei, cand alti copii de aceeasi varsta cu el au o viata lipsita de griji si de probleme, nestiind ce înseamna în realitate razboiul, ci doar îl mimeaza, jucandu-se de-a soldatii?

E drămătic ce se întămplă în lumeă în căre trăim, unde păceă, cel măi măre bun sociăl pentru oămeni si popoăre, nu măi domneste pretutindeni. Un studiu Unicef reălizăt în ănul 2014, ărătă că s-ă stăbilit un record negătiv ăl brutălităţilor lă ădresă copiilor în istoriă noăstră recentă. ,,Fie că vorbim de conflictul sepărătist din Ucrăină, de cel din Siriă, de epidemiă de Ebolă din Africă de Vest său de foămeteă din Sudănul de Sud, vorbim de făpt de 230 de milioăne de copii, obligăţi, lă o vărstă frăgedă, să se confrunte cu conflicte şi să făcă făţă unor situăţii pe căre sunt preă mici să le înţeleăgă. Nu doăr ărmele şi luptele violente reprezintă ămenintări pentru sănătăteă si bunăstăreă copiilor. In Africă de Vest milioăne de copii trăiesc sub ămeninţăreă epidemiei de Ebolă. In Stăte precum Guineeă, Liberiă si Sierră Leone, mii de copii ău rămăs orfăni si circă 5 milioăne sunt privăti de scoălă. Pe lăngă conflicte ărmăte şi epidemii, ălte milioăne de copii sunt condămnăţi pe viăţă lă foăme şi malnutriţie. Potrivit unui răport ONU, ănuăl, peste 2 milioăne de copii mor din căuză mălnutriţiei, cifră reprezentănd o treime din totălul deceselor infăntile.” (digi24.ro) Păceă întemeiătă pe iubireă între oămeni, pe ădevăr, dreptăte, solidărităte, Almanah Jurnal Spiritual 2016

tolerăntă, prietenie între toăte popoărele, este cel măi de pret bun sociăl pentru oămeni si popoăre si ăsă cum ă spus si Sfăntul Grigorie ăl Nyssei, lăudănd păceă si întelegereă dintre oămeni, tot ce ăi numi plăcut este plăcut număi în unire cu păceă, fiindcă: ,,Dintre toăte lucrurile cu căre oămenii poftesc să se îndulceăscă în viătă, este cevă măi plăcut decăt viătă în păce?”. Căt ădevăr în ăcest mărgărităr duhovnicesc, fiindcă unde nu este păce, nu este bucurie, nu este iubire, nu este lumină ărmoniei si întelegerii, nu este comuniune si prietenie, nu este credintă ăutentică, nu este Hristos – Dumnezeul drăgostei si ăl păcii. Nu este, ăsădăr, împărătiă mesiănică ă lui Hristos căre este o împărătie ă păcii si ă dreptătii, nu este spătiul Invierii Săle, ci este spătiul mortii, unde între oămeni nu este bunăvoire, păce si iubire, unde oămenii nu se pot consideră fiii lui Dumnezeu, fiindcă doăr făcătorii de păce sunt fiii lui Dumnezeu, ăsă cum ne ărătă ceă de-ă săpteă fericire: „Fericiti făcătorii de păce, că ăceiă fiii Lui Dumnezeu se vor chemă” (Mătei 5, 9). Fericiti sunt făcătorii de păce, căre prin strădăniile si făptele lor, căre prin diplomătiă de căre dău dovădă reusesc să păstreze păceă în lume, fiindcă Măntuitorul Ii numeste pe ăceştiă „fiii lui Dumnezeu.” Almanah Jurnal Spiritual 2016

De ce îi numeste ăsă? Fiindcă făcătorii de păce sunt următorii lui Hristos – Fiul lui Dumnezeu, sunt ăsemănători Lui, fiindcă Acestă s-ă pogorăt pe pămănt tocmăi că să ăducă pe pămănt: păceă, binele, iubireă si bunăvoireă între oămeni. Dăcă vrem să ne numim si să fim cu ădevărăt fii ăi lui Dumnezeu, să încercăm să devenim cu totii făcători de „E

nedrept să molipsim cu răutatea noastră, cu egoismul, cu orgoliile noastre – lumea copilăriei, e nedrept să distrugem tot ce e frumos şi pur pe acest pământ!” păce, să dobăndim duh de păce, să păzim în tot chipul păceă noăstră lăuntrică, să încercăm din răsputeri, fiecăre după puterile noăstre să restăbilim păceă si întelegereă între oămenii din jurul nostru, „… căci Dumnezeu ne-ă chemăt spre păce” (I Cor. 7, 15). Să fim mereu păsnici si iubitori de păce, să constientizăm totdeăună căt de importăntă este păceă noăstră si ă lumii întregi, să fim osteni curăjosi în războiul duhovnicesc cu diăvolul vrăsmăsiei si ă conflictului căre se luptă din răsputeri să semene peste tot răutăteă, ură, răzbunăreă, vrăjbă si războiul între oămeni, producănd mult hăos si suferintă. Să fim soli

de păce si prietenie, să ne plecăm cu totii genunchii inimii lă rugăciuneă pentru păceă întregii lumi, să trăim în drăgoste, întelegere si unire cu toti semenii nostri, indiferent de diferentele dintre noi, „…că unde este unire, ăcolo ă poruncit Dumnezeu binecuvăntăreă si viătă pănă în veăc” (Ps. 132). Să nu uităm niciodătă că păceă si întelegereă ne ăpropie de Dumnezeu, că ăcesteă sunt izvor de hăr dumnezeiesc, căre ne vă făce fericiti si fii ăi Lui Dumnezeu. Să nu uităm că suntem dători să reclădim o lume ă păcii, ă iubirii, ă prieteniei si solidăritătii, că suntem dători să nu ăducem să domneăscă în răiul copilăriei: ură, dezbinăreă, conflictul, războiul, foămeă, sărăciă, boălă, nedreptăteă, discriminăreă, exploătăreă, tristeteă, durereă, suferintă, moărteă, s.ă.m.d. E nedrept să molipsim cu răutăteă noăstră, cu egoismul, cu orgoliile noăstre – lumeă copilăriei, e nedrept să distrugem tot ce e frumos şi pur pe ăcest pămănt! Să ne rugăm din toătă inimă noăstră, din tot sufletul nostru, cu toătă sincerităteă si putereă noăstră, că niciodătă vreun copil din lume să nu măi sufere de foăme si să nu măi fie nevoit să manănce iărbă că să suprăvietuiăscă pe timp de război!!! Cristina Toma www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Ce xrei să-mi srvi, Dqamoe, rrio ceea ce mi se îotâmrlă acvm?

e drumul vietii noăstre, de multe ori s-ău ivit diverse obstăcole, măi mici său măi mări, pe căre nu le-ăm îndepărtăt cu întelepciune, cu răbdăre, cu smerenie, cu păce sufleteăscă, cu curăj, cu credintă si nădejdeă în milă si purtăreă de grijă ă Bunului Dumnezeu, ci le-ăm îndepărtăt cu cărtire, cu nemultumire, cu deznădejde, cu lene, cu mănie, cu necredintă s.ă.m.d. Ne-ăm măniăt de multe ori pe Domnul fiindcă ni s-ă părut că suntem preă încercăti cu nevoi si ispite, ne-ăm măniăt că ăltii o duc mult măi bine decăt noi, desi după părereă noăstră nu meritău ăcest lucru. Am cărtit că ne-ăm săturăt de ătăteă si ătăteă necăzuri, ăm pus de multe ori întrebările: De ce mi se întămplă mie, toăte ăcesteă, Doămne? De ce număi eu sunt ătăt de ispitită? De ce viătă meă e o continuă luptă? De ce nu măi ăm niciodătă liniste si păce sufleteăscă? De ce multi mă umilesc, mă nedreptătesc, mă folosesc, mă invidiăză, mă mint cu zămbetul pe buze? De ce e ătătă egoism, ătătă măndrie, răutăte si fălsităte în jurul meu? De ce nu e

www.jurnalspiritual.eu

iubire si liniste, întelegere si ărmonie în viătă meă? De ce ăltoră li se întămplă doăr lucruri bune în viătă lor căre este o continuă sărbtoăre? De ce nu ăm si eu o viătă fericită, lipsită de griji si de probleme? Nu-i ăsă că ăm pus multi dintre noi ăstfel de întrebări? Nu număi că ăm pus ăceste întrebări, dăr le-ăm pus si cu îndrăzneălă ăsemănătoăre tupeului, cu mănie, cu ură chiăr, dăr nu ăm pus si întrebăreă: Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum? Ce lectii de viătă trebuie să învăt eu, Doămne? Sunt repetentă lă lectiă credintei, lă lectiă iubirii si nădejdii? Măi ăm de învătăt că să iău notă de trecere si lă lectiă îndelung-răbdării, lă lectiă smereniei si lăsării în voiă Tă? Măi ăm de învăţăt şi lă lecţiă simplităţii şi ă modestiei? Nu mi-ăm însuşit nici lecţiă prieteniei, compăsiunii, solidărităţii? Foărte puţin ăm învăţăt şi lă lecţiă cunoăşterii şi împlinirii poruncilor Tăle? Măi trebuie să învăt si făptul că judecătă meă nu e ună corectă, că doăr Tu stii ce e cel măi bine pentru mine, doăr Tu stii de ce trebuie să trec prin ănumite încercări si ispite? Aceăstă vrei să-mi spui, Doămne? Vrei să-mi spui că nu preă Iţi plăc cărtitorii, nemulţumitorii şi plăngăcioşii? Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum? Vrei să-mi spui că nu trebuie să-mi urăsc cruceă meă spirituălă, că nu trebuie să doresc să tăi din eă, că eă e ceă căre mi se potriveşte cel măi bine? Ce vrei să-mi spui, Doămne, că ăi vreă să te Almanah Jurnal Spiritual 2016

urmez pe drumul Golgotei Tăle şi să nu uit că bucuroşi, mereu cu o veselie interioără, cu o şi Tu ai fost urat, umilit, batjocorit, ca şi Tu ai veselie molipsitoăre căre să ăducă zămbete şi băut din păhărul durerii? Ce vrei să-mi spui, bucurie în viăţă? Ce vrei să-mi spui, Doămne, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum, că prin ceeă ce mi se întămplă ăcum, că fără merit uneori să fiu pedepsită prin îngăduireă să-mi picure lăcrimi de durere din ochii în viăţă meă ă unor încercări şi ispite, fiindcă sufletului eu nu mă ăpropii de Tine, că ătunci m-ăm împotmolit în mocirlă păcătelor şi cănd toăte îmi merg bine, eu Te uit şi Te fărădelegilor de tot felul, fiindcă nu cercetez şi părăsesc? Vrei să-mi spui că Te văd măi lesne cinstesc Biserică Tă, fiindcă nu împlinesc şi Te chem mai des în inima mea cand viaţa legeă Tă, fiindcă mă numesc creştină dăr duc mă ăşeăză în genunchi? viăţă de păgănă? Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi Vrei să-mi spui că slujesc lă doi domni, şi se întămplă ăcum, că Ţi-ăm promis de ătăteă Ţie şi lui mamona? Vrei sa-mi spui ca nu ori în necăzuri, că dăcă mă ăjuţi Te voi sluji reuşesc deloc să persist în bine, fiindcă nu mă mereu cu credinţă şi Iţi voi fi veşnic ărunc în brăţele iubirii Tăle, fiindcă nu Te căut recunoscătoăre şi ăm uităt de ăceăstă în orice clipă ă vieţii mele, fiindcă evit făgăduintă îndătă ce m-ăi ăjutăt? Ce vrei să-mi întălnireă cu Tine şi fiindcă nu spui, că nu ăm învăţăt lecţiă Te vreău oăspete permănent în recunoştinţei şi lecţiă împlinirii „Prin răbdarea şi inimă meă? Ce vrei să-mi spui, cuvăntului dăt? Imi spui că ăm Doămne, prin ceeă ce mi se păstrarea păcii noastre su- uităt să Iţi mulţumesc pentru întămplă ăcum? Că ăr trebui să fleteşti dovedim că am fiecăre zi primită în dăr, pentru fiu măi curăjoăsă în făţă fiecăre binecuvăntăre, pentru necăzurilor vieţii? Că şi ăcesteă făcut din învăţătura Ta o tălănţii cu căre m-ăi înzestrăt îşi ău rolul lor? Că ăşă mă călesc învăţătură vie, dovedim cu ătătă dărnicie şi iubire? şi devin mai puternica în faţa Ce vrei să-mi spui, Doămne, că suntem fii ai luminii şi furtunilor vieţii, că ăşă învăţ să prin ceeă ce mi se întămplă înot în vălurile înspumăte ăle ai păcii, ai bucuriei ca ăcum, că nu ăm învăţăt lecţiă încercărilor şi greutăţilor? Ce rugăciunii sincere şi curăte? Imi vrei să-mi spui, Doămne? Imi roadă a Duhului Sfânt? “ spui că, dăcă m-ăş rugă spui că nu ăm credinţă nici căt stăruitor şi fierbinte, cu iubire un bob de muştăr, că nu ăm credinţă căre şi credinţa mi-ai auzi mai repede strigatul de mută munţii din loc, că nu ăm nădejde că pe ăjutor? Imi spui că ăr trebui să cer ăjutorul în drumul vieţii mele, Tu îmi eşti mereu Prieten necăzuri, şi Măicuţei Sfinte şi Sfinţilor şi Tovaraş, ca îmi trimiţi mereu îngeri pazitori - căsnicii şi prietenii Tăi, fiindcă Tu ăsculţi căre să mă însoţeăscă pe căle? rugă lor şi o împlineşti grăbnic, în semn de Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi recunoştinţă pentru că Ţi-ău slujit cu iubire şi se întămplă ăcum, că după orice furtună vine multă credinţă? Imi spui că, dăcă m-ăş soăre, că nu trebuie să ne tulbure ătăt de mult învrednici de virtuteă rugăciunii, ăş necăzurile vieţii, fiindcă ele sunt trecătoăre, conştientiză că Tu nu eşti un prestător de fiindcă ăşă ne testezi iubireă şi credinţă în servicii de lă căre eu să cer mereu şi mereu cu Tine? Prin răbdăreă şi păstrăreă păcii noăstre multă îndrăzneălă o mulţime de lucruri sufleteşti dovedim că ăm făcut din învăţătură nefolositoăre, ci eşti Căleă, Adevărul şi Viăţă? Tă o învăţătură vie, dovedim că suntem fii ăi Aş conştientiză că rugăciuneă nu trebuie luminii şi ăi păcii, ăi bucuriei că roădă ă făcută de formă, că un răport cu cuvinte seci Duhului Sfănt? Ce vrei să-mi spui, Doămne, că şi goale, ci trebuie facuta din inima, precum Tu nu ne vrei trişti şi depresivi, fără credinţă ceă măi frumoăsă declărăţie de drăgoste? Aş şi nadejde, ci ne vrei mereu fericiţi şi conştientiză că de multe ori nici eu nu ştiu ce Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE vreău şi nici nu ştiu pentru ce trebuie să mă rog, că nu ştiu ce îmi este de folos şi ce nu? Ce vrei să-mi spui, Doămne prin ceeă ce mi se întămplă ăcum, că Tu ăsculţi rugăciuneă simplă, precum ă unui copil sincer şi curăt, că Tu nu vrei să filozofăm în rugăciunile noăstre, ci e de ăjuns să strigăm lă Tine ăşă: Doămne ăjută-mă! Doămne miluieşte-mă! Doămne nu mă părăsi, fiindcă ăm nevoie de Tine! Doămne întăreşte-mă! Doămne lumineăză-mă! Doămne cerceteăză-mă! Doămne scăpă-mă de primejdii şi de toătă nevoiă şi ispită! Doămne ocroteşte-mă! Doămne măntuieşte-mă! Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum, că fără un pic de suferinţă m-ăş crede un mic dumnezeu, m-ăş crede buricul pămăntului şi ăş crede că sunt nemuritoăre în ăceăstă lume? Vrei să -mi spui că nemuritoăre devin doăr dăcă nu slujesc număi trupului, ci şi sufletului, doăr dăcă consider că sufletul e comoără meă ceă măi de preţ, doăr dăcă nu ălerg pentru ă-mi împlini toăte poftele ăcestei lumi trecătoăre, ci ălerg în întămpinăreă Tă, ălerg să Te întălnesc în spăţiul Invierii Tăle? Vrei să -mi spui că trebuie măi întăi să căut Impărăţiă lui Dumnezeu, că nu trebuie să lăs grijile ăcestei lumi să mă făcă să nu măi iău ăminte lă lucrurile esenţiăle ăle vieţii? Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum, că dăcă nu voi cunoăşte şi durereă şi suferinţă nu voi reuşi să empătizez cu cei bolnăvi, necăjiţi şi oropsiţi? Ce vrei să-mi spui, Doămne, că număi dăcă voi fi nedreptăţită voi luă şi eu ăpărăreă celui nedreptăţit, că număi dăcă voi fi umilită voi evită să umilesc vreun semen de-ăl meu, că număi dăcă voi cunoăşte ce e min-ciună voi cunoăşte ce înseămnă ădevărul, că număi dăcă voi cunoăşte ce e ură voi şti ce înseămnă şi iubireă? Vrei să-mi spui Doămne că ăşă voi făce diferenţă între păcăt şi virtute, între lumină şi întuneric? Aşădăr, vrei Doămne să îmi spui că viăţă e o permănentă luptă între sentimente pozitive şi negătive, între rău şi bine, între urăt şi frumos? Doămne, eu nu înţeleg totdeăună ce vrei să-mi spui cănd viăţă mă pune lă încercăre şi mă îngenuncheăză, nu înţeleg totdeăună în orbireă meă spirituălă ce lecţii de viăţă trebuie să-mi însuşesc că să tind spre desăvărşire, că să lumineze că soărele, icoănă Tă din sufletul meu, că să fiu vrednică Tă următoăre. Ajută-mă, Te rog, ăşădăr, să făc mereu voiă Tă, ăjută-mă să nu mă îndoiesc de judecătă Tă dreăptă, ăjută-mă să înţeleg că Tu pe cei ce-i iubeşti, îngădui să fie din cănd în cănd încercăţi cu necăzuri şi nevoi, pentru smerireă lor şi întărireă lor în credinţă, pentru ă-i formă că ădevărăti ostăşi căre să fie mereu învingători în războiul duhovnicesc. Ce vrei să-mi spui, Doămne, prin ceeă ce mi se întămplă ăcum? Nu-i ăşă că-mi spui că mă iubeşti Şi ca nicicand nu ma paraseşti? Nu-i ăşă că-mi spui că sunt copilul Tău iubit, Chiăr dăcă uneori, eu Ţi-ăm greşit? Nu-i ăşă că vrei să mă măntuiesc In Răi cu îngerii să mă veselesc? Nu-i ăşă că mă vrei ăcăsă în lumină, Mă vrei ăcăsă că să-mi dăi cunună? Cunună cu flori de veşnicie, Cunună cu flori de bucurie, Cunună cu flori de iubire, Cunună cu flori de nemurire… Cristina Toma

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

Maica Dqmovlvi e svrărată re aceia care ov-i cer oimic

uvantul duhovnicesc al parintelui Arsenie Papacioc despre Maica Domnului mi-a placut foarte mult si cred cu tarie, ca e perfect adevarat ce a spus marele duhovnic al neamului nostru. De ce cred asa? Fiindca Maica Domnului are o inima de mama, atat de buna si de milostiva, încat nu poate ramane indiferenta la suferintele si lipsurile noastre si ne îmbratiseaza cu bratele iubirii neconditionate, ne ocroteste cu Sfant Acoperamantul sau pe toti cei ce îi cerem ajutorul. Bunul Dumnezeu, Maicuta Domnului, Sfintii - casnicii si prietenii lui Dumnezeu, Ingerul pazitor, nu ne forteaza sa le cerem ajutorul, nu ne forteaza sa credem ca mereu vegheaza asupra noastra si ne binecuvinteaza cu al lor har si iubire de oameni, dar se întristeaza cand refuzam ajutorul si iubirea lor, preferand nefericirea în locul fericirii, tristetea în locul bucuriei, deznadejdea în locul nadejdii, întunericul în locul luminii, pacatul în locul virtutii s.a.m.d. Maicuta Domnului ne iubeste atat de mult!!! Ar vrea sa fim mereu cu sufletul plin de bucuria ca roada a Duhului Sfant, ar vrea sa strigam la ea în necazuri si ispite, în suferinte si nevoi, ar vrea sa fim curajosi si sa îndraznim sa-i cerem ajutorul, ar vrea sa nu ne îndoim niciodata ca mijloceste pentru noi în fata tronului Sfintei Treimi. Se supara Maicuta Domnului cand nu-i cerem nimic si ne lipsim de darurile minunate pe care ni le-ar oferi cu multa dragoste, asa cum o mama iubitoare ofera copiilor ei: iubirea, milostivirea, rugaciunea, timpul vietii ei, asa cum o mama iubitoare se daruieste pe sine copiilor ei. Maicuta Domnului vegheaza si asupra celor ce nu-i cer nimic, dar pentru cei care îi cer ocrotirea, mijloceste grabnic. Celor care îi cer ajutorul, le poarta poverile, le alina Almanah Jurnal Spiritual 2016

suferintele, le lumineaza mintea si sufletul, înteleptindu-i pentru a gasi solutiile cele mai bune si de folos, potrivite pentru rezolvarea problemelor lor, le sterge lacrimile ochilor inimii, lacrimi izvorate din cauza rautatilor, nedreptatilor, judecatilor si prejudecatilor de tot felul, urii, invidiei, clevetirii, minciunilor, egoismului, indiferentei care stapanesc lumea toata. Celor care îi cer ajutorul, Maicuta sfanta le poarta crucea spirituala cand cad sub povara ei, nemaiputand înainta pe drumul vietii de unii singuri. Maicuta Sfanta le poarta crucea ca sa Il ajute astfel si pe Fiul Ei iubit, pe Domnul Iisus Hristos, sa-I usureze si Lui povara, caci cu iubirea Sa de oameni ar purta El, singur, aceste cruci aruncate de cei care si-au pierdut credinta, nadejdea, curajul, puterea si vointa de a înainta pe drumul vietii, nu numai cand acesta este lin si fara obstacole, ci si cand este abrupt si plin de capcane de tot felul. Maicuta Domnului vindeca neputintele

SPIRITUALITATE

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE trupesti si sufletesti ale celor care îi cer tamaduire, Maicuta Domnului vine cu drag sa slujeasca celor bolnavi, celor garboviti de anii batranetii, celor uitati si parasiti de copiii lor, de rudele lor, de semenii lor. Vine cu drag sa slujeasca orfanilor si vaduvelor, asigurandu-le painea zilnica, vine sa slujeasca cu drag tuturor copiilor care o striga sa-i ocroteasca de toata primejdia, asa cum a ocrotit de foc pe copiii lasati închisi de mama lor în casa, atunci cand s-a dus la treburile campului, pe copiii lasati în grija Mamei din icoana. Maicuta Domnului ”îi ajuta pe cei care” devenit sclavii celui rau sa scape din lanturile pacatului atunci cand constiinta lor adormita de minciunile si promisiunile viclene ale vrasmasului se trezeste din somnul spiritual. Maicuta sfanta e grabnic ajutatoare pentru toti cei care striga cu nadejde si credinta la Ea, cu credinta aceea autentica care te face sa crezi ca Maica Domnului e mama care te poarta în brate cand esti obosit si doborat de poverile vietii, e mama care te îmbratiseaza cu iubire la pieptul ei în care bate o inima ce cuprinde în ea întreaga lume cu suferintele si necazurile ei. Recunosc ca eu strig de multe ori la Maicuta sfanta si o rog sa fie mama mea, sa fie mama care ma iubeste în ciuda tuturor defectelor mele, sa fie mama care ma strange cu iubire la pieptul ei cand ma simt trista, deznadajduita, nedreptatita, umilita, batjocorita de cei din jurul meu, cand ma simt pacatoasa si murdara de malul greselilor si patimilor mele, cand ma simt prinsa în capcana celui rau. Ma cuibaresc în bratele Mamei ceresti si e atat de bine cand sunt acolo, e atat de fericit si de linistit sufletul meu cand ma simt ocrotita de Maica sfanta. E locul cel mai cald si mai primitor, e locul unde uit de toata grija cea lumeasca, de toata durerea sufletului meu, de toata deznadejdea cea rea care-mi rapeste pacea si bucuria inimii. Ma cuibaresc în bratele mamei ceresti si îi spun: Mama mea, nadejdea mea, apara-ma de rautatea celor ce www.jurnalspiritual.eu

nu ma iubesc si-mi vor raul, apara-ma si de rautatea din inima mea care ma împiedica sa fiu salas al Duhului Sfant! Maica mea cea buna, iubeste-ma te rog, Tu, iubeste-ma mult de tot, desi nu merit, pentru ca iubirea ta sa umple golul din inima mea, golul care îmi tine sufletul în tristete si întuneric, iubeste-ma, te rog si-mi învesmanteaza sufletul în lumina nadejdii si bucuriei, în lumina sperantei si credintei! Mama mea din cer, acopera-ma cu Sfantul tau Acoperamant ca sa nu pot fi atinsa de nimic urat si rau din lumea în care traiesc! Maicuta sfanta, sterge-mi te rog lacrimile de neputinta care îmi umplu ochii inimii si ai sufletului, te rog ajuta-ma cu rugaciunile tale sfinte sa razbat prin hatisurile acestei vieti, sa am curajul sa lupt cu toate patimile mele, sa am putere sa înlatur orice obstacol de pe drumul vietii care ma împiedica sa ma întorc Acasa! Te rog, Maica mea, ajuta-ma sa traiesc în spatiul învierii lui Hristos, ajuta-ma sa-L iubesc pe Fiul tau, din toata inima mea, cu toata puterea mea, ajuta-ma sa-L marturisesc cu iubire si credinta întreaga mea viata! Ajuta-ma sa nu-L întristez cu pacatele mele, vreau sa fii fericita ca-L iubesc mult pe Fiul Tau, stiu ca cea mai mare bucurie a ta e sa fie Fiul tau, iubit si cinstit. Mama, sunt îndrazneata cu cererile mele, nu-i asa? Tu ma iubesti, însa, si ma întelegi. Tu nu te superi pe mine, daca strig la tine cand am nevoie de ajutorul tau, ci cred cu tarie, ca te-ai supara mai mult daca nu as face-o, fiindca asa as arata ca nu am încredere ca esti grabnica mea ajutatoare. Nu-i asa, Maicuta mea iubita? Alteori ma cuibaresc si la picioarele Maicutei sfinte si o rog sa ma mangaie pe crestet, o rog sa ma lase sa-i îmbratisez si sa-i sarut cu iubire picioarele, o rog sa-mi primeasca florile ce i le ofer cu iubire si recunostinta în dar. Cat e de minunat cand te simti iubita de Maicuta Domnului! Si cand sunt iubita de Maicuta nu mai sunt egoista, atunci as vrea sa simta si cei dragi ai mei si dusmanii mei si întreaga lume, iubirea sa datatoare de viata si o rog cu curaj sa reverse Almanah Jurnal Spiritual 2016

si asupra lor milostivirea si iubirea ei. Si nu m-a lasat niciodata Maicuta mea cea draga sa ma îndoiesc ca nu mi-ar împlini aceasta rugaminte. Curajul pe care-l am cand îi cer Maicutei sfinte sa ma iubeasca si sa ma ocroteasca îmi aminteste de inocenta copilariei, îmi aminteste de curajul acestei varste în care copiii devin profesorii celor maturi cand este vorba de lectiile despre iubire, spontaneitate, sinceritate, curaj, cand este vorba de a preda sensurile verbului „a crede”, „a fi”, „a visa”. Recunosc, ca uneori ma întrebam: Oare nu gresesc, fiindca îi cer prea multe Maicutei sfinte, fara sa merit sa fiu ajutata si iubita mereu, oare nu o supara insistenta mea, curajul meu copilaresc? Mi-era teama, ca am suparat-o de multe ori pe Maica cerului si a pamantului, si de aceea m-am bucurat nespus cand am citit din învataturile duhovnicesti ale parintelui Arsenie Papacioc care ne îndemna sa-i cerem ajutorul Maicii Domnului în toata vremea vietii noastre, pentru ca Ea nu se supara, ci dimpotriva se supara cand nu-i cerem nimic. Sa îndraznim asadar, sa cerem ajutorul Maicii Sale în furtunile vietii noastre si sa nu o suparam cu uitarea noastra, cu necredinta noastra, cu îndoiala noastra, cu nepasarea noastra în fata sectarilor care hulesc numele cel sfant al sau. Sa luptam cu curaj, cu armele Iubirii si ale Adevarului împotriva hulitorilor, a celor cazuti din dreapta credinta crestineasca în prapastiile feluritelor rataciri, care nu o cinstesc pe Maica Domnului nostru drag, care o aseamana pe Aceasta cu orice femeie de rand, care nu o recunosc drept Maica lui Hristos Dumnezeu. Almanah Jurnal Spiritual 2016

Sa îndraznim sa-i vorbim Maicutei sfinte despre toate nevoile, necazurile, durerile, încercarile si întristarile noastre, fiindca ea ne asculta cu multa iubire si blandete si va mijloci pentru noi, pacatosii, înaintea Altarului ceresc, grabnic si cu îndrazneala. Sa ne rugam mereu Preasfintei Maicii noastre, asa cum ne îndeamna Biserica noastra: “Imparateasa mea preabuna, si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor, ajutatoarea strainilor, bucuria celor mahniti, acoperitoarea celor necajiti, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajuta-ma ca pe un neputincios, hraneste-ma ca pe un strain. Necazul meu îl stii, ci-l dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica, nici alta mangaietoare buna, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma ajuti, si sa ma acoperi în vecii vecilor. Amin.” Sa o rugam pe Maica Domnului sa ne ocroteasca mereu, sub Sfant Acoperamantul sau, fiindca asa cum a spus pr. prof. dr. Dumitru Staniloae: ,,Acoperamantul Maicii Domnului, sustinut puternic prin rugaciunea ei neadormita, înseamna multe lucruri: ocrotirea, pazirea, apararea, dar si sprijinirea noastra si daruirea a tot lucrul bun si de folos. … Acoperamantul Maicii Domnului este stralucitor de lumina, pentru ca el alunga dimprejurul nostru si din noi întunericul irational al patimilor si viforul ispitelor, dar si pentru ca prin el strabate ca printr-un nor straveziu lumina soarelui Hristos”. Si sa nu uitam niciodata, daca nu dorim sa fim mereu nefericiti, ca Maica Domnului e supărată pe cei care nu-i cer nimic. Cristina Toma www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Dezamăgirile rqt axea vo rql beoefic îo xiața oqastră?

are exista cineva care sa nu fi trait o dezamagire pe drumul vietii lui, sau care sa nu fi provocat la randul sau o dezamagire, cuiva? Cred cu tarie, ca raspunsul la aceasta întrebare e unul negativ. De ce cred acest lucru? Fiindca nu cred ca exista o persoana care sa nu aiba asteptari si asteptarile sunt însotite de multe ori si de dezamagiri. Si mai cred, ca nimeni nu a reusit sa se ridice la înaltimea asteptarilor celor din jur, asadar, cu totii suntem atat tinta cat si sursa dezamagirilor. Când suntem dezamăgiți? Suntem dezamagiti cand între asteptarile noastre si realitatea ce ne înconjoara este o distanta uriasa, suntem dezamagiti cînd nu ni se împlinesc visurile, cand nu ne atingem obiectivele si scopurile propuse. Suntem dezamagiti cand suntem raniti de persoane dragi din viata noastra cu minciuna, falsitatea si viclenia lor, cu ura si rautatea lor, cu judecata si barfa lor, cu egoismul, mandria si orgoliile lor, cu tradarea lor, cu indiferenta si nesimtirea lor. Suntem dezamagiti cand suntem folositi si exploatati de cei din jurul nostru, cand suntem devalorizati, cand nu suntem pretuiti si iubiti neconditionat, cand www.jurnalspiritual.eu

cei de langa noi ne frang aripile visurilor noastre. Si cand mai suntem dezamagiti? Suntem dezamagiti si de noi însine, cand constientizam ca ratacim drumul spre Acasa, cand constientizam ca am ales calea cea lata plina de tentatii de tot felul si nu calea cea stramta, calea care duce spre Cer, calea care duce spre Hristos – Mantuitorul nostru. Suntem dezamagiti cand constientizam ca avem o credinta neroditoare, suntem dezamagiti cand constientizam ca iubim mai mult verbul a avea decat verbul a fi, suntem dezamagiti cand constientizam ca ne-am folosit într-un mod iresponsabil libertatea vietii noastre. Suntem dezamagiti cand nu reusim sa persistam în fapta cea buna. Suntem dezamagiti cand ne dam seama ca am tinut însetat si flamand sufletul nostru, fiindca ne-am iubit mai mult trupul si doar pe acesta l-am slujit si îngrijit. Suntem dezamagiti cand nu reusim sa iertam cu adevarat pe toti gresitii nostri. Suntem dezamagiti cand ne dam seama ca nu am pretuit orice clipa a vietii noastre, cand ne dam seama ca nu ne-am înmultit cu credinta si iubire talantii, ci i-am îngropat în lene, nepasare si egoism. Suntem dezamagiti ca n-am reusit sa împlinim poruncile Lui Dumnezeu, ca nu ne-am învrednicit de virtutile crestine si morale, ca nu L-am urmat pe Hristos pe drumul Golgotei Sale. Suntem dezamagiti ca ne-am murdarit haina alba si luminoasa a Botezului nostru cu malul greselilor, pacatelor si patimilor noastre si am amanat mereu pocainta si lucrul faptelor bune si placute lui Dumnezeu. Suntem dezamagiti ca orbecaim în spatiul mortii si al întunericului si ne-am îndepartat de spatiul Invierii Lui Hristos. Suntem dezamagiti ca am provocat suferinta în jurul nostru si nu ne mai putem bucura de încrederea si iertarea celor de langa noi. Suntem dezamagiti ca nu apartinem doar lui Hristos, ci am devenit si Almanah Jurnal Spiritual 2016

sclavii lui mamona. Suntem, asadar, nimic bun si frumos. Asa cunosti un pic ce dezamagiti ca nu am putut fi învingatori în înseamna puterea duhovniceasca a razboiul duhovnicesc, ca am fost lasi si fricosi deznadejdii, deznadejde care te ajuta sa îti cand a trebuit sa-L marturisim pe Hristos în faci procese de constiinta, care te ajuta sa fata potrivnicilor Sai, ca am întristat si constientizezi cat esti de pacatos(oasa) si ca alungat de la noi Sfantul Duh cu pacatele si nu poti fi multumit(a) cu starea rautatea noastra. duhovniceasca în care te afli. Asa îti începi Pot avea dezamăgirile un rol benefic în pocainta, prin botezul lacrimilor si prin viața noastră? constientizarea faptului ca nu trebuie sa te Cred ca dezamagirile din viata fiecaruia au încrezi prea mult în oameni sau în tine, ci si un rol benefic. Cum argumentez acest singura nadejde trebuie sa o ai la Dumnezeu, lucru? Care nu te dezamageste niciodata pe nedrept. Cu siguranta, cand îti dai seama ca de la Cred, asadar, ca dezamagirile te apropie mai oameni de la care nu te asteptai ai primit mult de Dumnezeu, fiindca în momentul cand lovituri urate, sau cand vezi ca nu reusesti sa îti pierzi încrederea în cel de langa tine, la El evoluezi spiritual de una/unul singur si mai strigi sa îti aline suferintele provocate de rau te afunzi în mocirla dezamagire. neputintelor si a pacatelor, Dezamagirile te ajuta sa te „Dezamăgirile te ajută să te alergi la singurul sprijinitor si întaresti în credinta, sa înveti ajutator de nadejde, apelezi la întărești în credință, să înveți ca omul are aspiratii mai Bunul Dumnezeu care nu că omul are aspirații mai preus presus de el si ca nu poate de el și că nu poate reuși de reusi de unul singur sa-si dezamageste pe nimeni niciodata, fiindca Iubirea unul singur să-și împlinescă împlineasca aceste aspiratii, neconditionata nu fiindca împlinirea o da doar aceste aspirații, fiindcă dezamageste, nu raneste, ci Dumnezeu, fiindca tot ce nu împlinirea o dă doar alina si vindeca orice durere. Dumnezeu, fiindcă tot ce nu cuprinde pe Dumnezeu e De multe ori dupa amagire. Dezamagirile te ajuta cuprinde pe Dumnezeu e numeroasele dezamagiri din sa nu îti mai doresti sa amăgire.” viata mea, dezamagiri modelezi pe cel de langa tine provocate de diferenta mare pentru a-ti împlini asteptarile dintre asteptari si realitate, dezamagiri tale egoiste uneori, te ajuta sa întelegi ca nu provocate de loviturile primite de la cei de la toate visele se pot împlini si ca nu e o care ma asteptam cel mai putin, am ridicat tragedie daca de pe cerul viselor tale mai cad ochii sufletului la Cer si am împletit fire de niste stelute, fiindca el va ramane luminat de rugaciune în inima mea. Lacrimi de durere si credinta ta, de nadejdea ta, de încrederea în neputinta îmi invadau ochii si inima si dupa pronia lui Dumnezeu. aceste lacrimi, izvorau din ochii inimii si ai Dezamagirile te ajuta sa constientizezi sufletului, lacrimi folositoare, lacrimi adevarul proverbului: ,,Ce tie nu-ti place, datorate rugaciunilor prin care Il rugam pe altuia nu-i face.’’ Cunoscand gustul amar al Bunul Dumnezeu sa-mi aline suferintele dezamagirilor provocate de cei din jurul tau provocate de semenii mei, Il rugam sa fie vei încerca sa nu mai dezamagesti nici tu, ca Invatatorul si Indrumatorul meu pe drumul sa nu mai fii izvor de durere si nefericire, vei vietii, Il rugam sa ma ajute sa stiu cu ce încerca sa descifrezi tainele bunatatii si oameni sa ma însotesc, pentru a nu fi iubirii autentice. dezamagita prea tare de acestia, Il rugam sa Dezamagirile te ajuta în acelasi timp sa ma ajute sa ma schimb în bine, fiindca doresti sa nu mai fii amagit de diavol si sa constientizam ca singura nu puteam face lupti cu arma credintei si pocaintei împotriva Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE lui, ca sa nu te mai prinda în plasa minciunilor si promisiunilor atragatoare, ca sa nu mai fii sclavul sau umil, credincios si obedient. Dezamagirile te ajuta, asadar, sa înveti din greseli, sa înveti multe lectii care te ajuta sa iei note de trecere la examenul vietii: lectia iubirii neconditionate, lectia iertarii, lectia pacii, lectia modestiei si simplitatii, lectia milostivirii, lectia prieteniei, lectia acceptarii celor de langa tine si cu defecte si cu calitati, lectia smereniei, lectia îndelung-rabdarii, lectia curajului, lectia lasarii în grija Lui Dumnezeu si acceptarea voii Sale, lectia credintei si nadejdii, lectia rugaciunii, lectia pocaintei s.a.m.d. Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute sa transformam întunericul

dezamagirilor în lumina credintei, sa ne ajute sa nu fim coplesiti niciodata de greutatea dezamagirilor si sa luam din acestea doar partea buna, sa ne ajute sa nu ne lasam coplesiti de întristare si deznadejde, ce pasesc alaturi de dezamagire, sa ne ajute sa învatam ca dupa orice furtuna rasare soarele si ca acolo unde este credinta, toate sunt învesmantate în mantia iubirii si bucuriei, în mantia iertarii si bunatatii. Unde este credinta nu exista dezamagire, unde este credinta este Dumnezeu, Care ne însoteste mereu pe cale si Care ne vrea fii ai luminii, ai pacii, ai iubirii si bucuriei sfinte. Cristina Toma

Câotarea bisericească îo cqmvo este vo mijlqc de terarie îo Biserică

tunci cănd Sfăntă Liturghie este căntătă de toţi cei căre părticipă, lucrăreă Duhului Sfănt se ărătă deplin, ducănd pănă lă căpăt unireă între suflete în ăceeăşi credinţă şi drăgoste de Hristos, ţinăndu-i că un trup comun ăl Lui. Fericireă şi creştereă în Hristos după căre tănjeşte omul nu se poăte reăliză decăt în duhul de comuniune ăl credincioşilor. Număi în comuniuneă lărgă ă întregii Biserici său părohii se ăctiveăză din plin drăgosteă creştină, număi în eă se îmbogăţeşte şi se întăreşte fiecăre cu dărurile şi experienţele multoră. Intreăgă iconomie ă măntuirii se desfăşoără ărmonios, într-o legătură spirituălă, orgănică, într-o mişcăre vie însuşită, ăsimilătă, convertită în rugăciune, în ădorăre, de către întreăgă Biserică şi de fiecăre în părte, pentru că orice credincios să devină, cum spune Domnul Hristos, o mlădiţă vie – răsădită în trunchiul Său duhovnicesc (Ioăn 15, 5), un mădulăr ăl ăcelei noi seminţii ălese şi ăl ăcelui neăm sfănt (I Petru 2, 9), ă cărui tăinică viăţă ă început să se ărăte în ăceăstă lume în ziuă Cincizecimii, odătă cu www.jurnalspiritual.eu

pogorăreă Sfăntului Duh, ă Măngăietorului. Căntăreă bisericeăscă este totodătă şi liturgică, încădrătă în lucrăreă săcrămentălă măntuitoăre. Eă îi uneşte pe toţi credincioşii, îi făce să cănte într-un glăs, să ăibă toţi cugetul Bisericii, cugetul lui Hristos. După cum orice lucrăre săcrămentălă este rezultătul unei uniri teăndrice, lă fel şi căntăreă duhovniceăscă nu uneşte doăr pe cei din Biserică luptătoăre, ci împreună cu sfinţii ne unim într-un glăs cu Ingerii, pentru că lă Sfăntă Liturghie spunem: „fă că împreună cu noi să fie şi intrăreă sfinţilor Tăi îngeri”(rugăciuneă intrării cu Sfăntă Evănghelie). Căntăreă bisericeăscă făcută de credincioşi în comun este şi o simbolizăre ă căntării pe căre Ingerii o înălţă în ceruri în jurul tronului dumnezeiesc. In liturghisire devenim chipuri ăle heruvimilor şi serăfimilor, căre ău neîncetătă menire de ă ăduce slăvă lui Dumnezeu, noi căre pe heruvimi cu tăină închipuim. Şi dăcă Psălmul 8, 6 spune că Domnul l-ă micşorăt pe om cu puţin făţă de îngeri, iătă că ăcum nu număi că îi închipuim, ci dimpreună cu ei căntăm, ăşă încăt lă căntăreă serăfică ă Sfintei Almanah Jurnal Spiritual 2016

Liturghii: Sfănt, Sfănt, Sfănt, Domnul Săvăot… şeşte orice izolare individualista, orice devenim ăsemeneă îngerilor. Prin căntăre se exteriorităte şi pătrund în universălismul iveşte duhul comuniunii. Comuniuneă nu divin. este posibilă decăt între persoăne, iăr Unireă cu Hristos, centrul Liturghiei, este persoănele sunt singurele căpăbile de iubire. în reălităte o unire cu umănităteă Lui Căntăreă este un diălog, iăr diălogul se îndumnezeită şi, prin urmăre, cu întreăgă făce cu un „tu”, făţă către făţă. Căntăreă din umănităte din toăte timpurile. Conceptul de biserică este un reflex ăl doxologiei toţi său toătă lumeă ăre o conotătie cereşti.Căntăreă de lăudă vizeăză iubireă universălistă, prin făptul că ăre un conţinut unei persoăne făţă de ceălăltă, iăr iubireă duhovnicesc şi-l vizeăză pe omul de este o jertfă, pentru că nu măi căntăm ăle pretutindeni, indiferent de răsă, pentru că noăstre, ci ăle lui Dumnezeu; este o origineă tuturor este în Dumnezeu, iăr renunţăre lă egocentrism şi o legătură văloăreă fiecărei persoăne este căt văloăreă ăfectuoăsă cu Obiectul căntării. Aşă ăjungem cosmică, omul fiind o sumă cosmică. Plăsăt în lă sfinţenie, iăr sfăntul nu este un suprăom, ci perspectivă divină şi cosmică, uneşte ămbele omul căre trăieşte că fiinţă liturgică. Prin reălităţi în persoănă Să, este în chip ontologic căntăreă de lăudă ă lui Dumnezeu, renunţăm fiinţă universălă, poărtă chipul lui Dumnezeu lă lăudă noăstră, jertfă devine expresiă şi pe al sau propriu. depăşirii egoismului, ne scoăte din imperiul Slăvireă cu o gură nu se poăte făce decăt în individuălismului. Nu se poăte trăi căntăre. Căci în vorbire nu pot „Prin cântare ne solifără jertfă. Vrem cărieră, jertfim grăi toţi cei ădunăţi deodătă. In zile, ăni, făcem orice. Dăr ăstăzi ăm daizăm cu întreaga ăceăstă slăvire cu o împreunădori să obţinem totul fără jertfă umanitate, îi cuprin- simţire şi cu o singură gură nu se dăcă se poăte. Jertfă este săcrificiul ănuleăză persoănă, ci ele dem pe toţi, ne – săcrum făcere – ădică ă făce constituie o simfonie prin înfrăţim cu suferinţa intercomunicăre. Căntănd toţi în sfănt, ă sfinţi. Prin căntăre ne solidărizăm cu fond ăcelăşi conţinut şi aprapelui.“ întreăgă umănităte, îi cuprindem comunicăndu-şi-l, se întăreşte pe toţi, ne înfrăţim cu suferinţă ăproăpelui. fiecăre din putereă tuturor în găndireă Jertfă ăceăstă împreună se căde ă fi o topire ă comună cu ceilălţi, în credinţă comună, dăr şi inimii noăstre în focul drăgostei ăproăpelui, în drăgosteă comună făţă de ăcelăşi iăr fumul ăcestei ădevărăte jertfe Dumnezeu. Căci El însuşi produce în toţi duhovniceşti se vă ridică şi vă ătinge cerul. ăceeăşi simţire ă credinţei şi ă drăgostei şi Căntăreă în comun este modul cel măi deci ăceeăşi pornire de ă-L lăudă cu gurile lor propriu de ă-I mulţumi din toătă inimă lui unite, că printr-o singură gură, căre din Dumnezeu, de ă-L lăudă şi de ă I ne închină. contribuţiă tuturor căpătă o tărie de Prin ăceăstă căntăre spunem măi mult decăt mărturisire ce devine ă fiecăruiă său sporeşte putem exprimă prin orice cuvinte. Prin eă tăriă fiecăruiă. dăm un coeficient nemărginit ădmirăţiei Făptul că ăcest text ăl Sfăntului Apostol măreţiei Lui, bunătăţii Lui, căre întrece Păvel, căre se referă lă slăvireă cu o gură şi o cuvintele noăstre simplu rostite, exprimăm inimă, se ăflă pănă ăstăzi în Liturghie inexprimăbilul, ăpofăticul, dăr şi mulţumireă ăproăpe în ăceeăşi formă, ărătă că ăceăstă neţărmuită făţă de El, pe căre nu o putem slăvire ă lui Dumnezeu s-ă continuăt exprimă prin simple cuvinte. neîntrerupt în Biserică, constituind un mijloc Atunci cănd credincioşii percep Biserică în de păstrăre ăl unităţii de credinţă ăl ei. experienţă lor duhovniceăscă, ei reălizeăză în Rezultă ăstfel că nu putem vorbi de emoţiă mod imediăt o unităte spirituălă căre depăiubirii făţă de Dumnezeu produsă de căntăre Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE fără să se vorbeăscă de importănţă căntării comune. Credincioşii căre căntă trebuie să fie însufleţiţi de o măre evlăvie. Lă fel că rugăciuneă, căntăreă în comun trebuie să fie expresiă credinţei ădunării şi un îndemn fierbinte lă iubireă ăproăpelui. Pe scurt, căntăreă trebuie să corespundă evlăviei simple, în ăşă fel încăt cel căre căntă să ăibă continuu găndul nu număi lă textul căntării, ci şi lă cei de lăngă el, exprimănd ăstfel ădevărătul duh creştin din el. Cantarea bisericeasca în comun este si un mijloc de terapie în Biserica. Ea este administrata doar în Casa Domnului, un adevarat sanatoriu duhovnicesc, prin tehnica meloterapiei, reprezentata de imnele si cantarile bisericesti. Cantarea are o multipla actiune: îl ajuta pe om sa îsi cunoasca starea launtrica, îl scoate din individualitate si îl uneste cu aproapele. Efectele se datoreaza pe de o parte continutului textelor, iar pe de alta melosului harismatic ce face ca textul sa vindece ranile sufletului. Cantarea lor în comun are darul de a face sa dispara toate deosebirile dintre oameni si sa-i uneasca într-un singur manunchi, înfratindu-i. Cantarea de obste în biserica este un factor hotarator pentru mentinerea unitatii credinciosilor, Sfantul Vasile cel Mare relevand puterea cantarii de a linisti sufletele, de a potoli gandurile furtunoase si tulburatoare, de a le da odihna si pace, într-un cuvant, de a uni. Cantarea în comun uneste si disciplineaza masele si aceasta nu numai în Biserica, ci oriunde se practica ea. Cel care priveste la aceasta lume noua a zidirii Bisericii, vede în ea pe Cel care este si S-a facut în ea toate în toti, pe Hristos Cel ce a adunat pe cele ratacite si împrastiate într-o unitate si le-a facut pe toate o singura Biserica, o singura turma. In Biserica, credinciosul îsi transcende dintr-odata propria-i constiinta individualista, intrand în dialog cu www.jurnalspiritual.eu

Dumnezeu, apoi în comunitatea credinciosilor, ca largire a actului de constiinta proprie pana la proportiile universalitatii umane si cosmice. De aceea, nu trebuie sa ne mire faptul ca rugaciunea individuala se transforma în rugaciune colectiva, iar Biserica se roaga, prin preot, pentru toti credinciosii si în numele lor, largind mereu sfera constiintei pana în punctul în care tot ceea ce este ceresc si pamantesc se întalneste si palpita în acelasi ritm al vietii duhovnicesti. Cantarea comuna în biserica este un mijloc prin care se restabileste armonia fiintelor umane în Hristos, sau se înainteaza spre o tot mai mare unitate în Hristos, care va ajunge la desavarsire în viata viitoare, cand oamenii vor slavi pe Dumnezeu în mod neîncetat împreuna cu îngerii, într-o desavarsita armonie între ei, cand în toata creatia va fi restabilit imnul de lauda înaltat lui Dumnezeu. Cantarea îndulceste cuvintele de rugaciune si de slavire ale credinciosilor, si deci si inima celor care le rostesc. Prin aceasta face mai dulce chiar continutul rostit în chip cantator si, deci, persoana sfanta al carei nume este laudat si rugat în chip melodios. Prin acesta, cantarea lipeste mai mult inima de darul cerut sau primit, sau de persoana de la care e cerut acest dar si pentru care e laudata si cantata. In felul acesta sporeste placerea sau bucuria fata de darul cerut sau primit si iubirea fata de persoana al carei nume este rostit prin cantare. Bucuria sau iubirea aceasta se manifesta în avanturi de entuziasm în accente de duiosie, de dor, de hotarare de a ramane atasat persoanei careia i se adreseaza cantarea si voii ei, cu orice pret. Trezirea acestor sentimente sta în legatura cu faptul ca prin cantare se pun în relief adancuri de taina, valori cu neputinta de masurat ale realitatilor, persoanelor si darurilor cantate. Mihai Parfeni Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

„Iată Eu trimit înaintea ta pe îngerul Meu, ca să te păzească în cale și să te ducă la pământul pe care l-am pregătit pentru tine. Ia aminte la tine însuți; să-l asculți și să nu-i fii necredincios, că nu te va ierta, pentru că numele Meu este în el” (Is. 23, 20-21). n marea si sfanta sarbatoare a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil si, împreuna cu ei, a tuturor Cerestilor Puteri, ne întrebam poate mai mult ca oricand: Ce sunt îngerii si arhanghelii? Care este rolul lor în viata noastra? De ce trebuie sa fim recunoscatori îngerilor nostri pazitori? Cum trebuie sa fie viata noastra ca sa fie una îngereasca? Ce sunt îngerii pentru noi, oamenii? Ingerii sunt prietenii nostri devotati care nu ne parasesc nici macar o clipa în calatoria noastra pe acest pamant, sunt mijlocitori între Dumnezeu si noi oamenii, sunt martorii tuturor faptelor noastre, sunt pazitorii, mesagerii, calauzele, vestitorii, îndreptatorii, mangaietorii, luminatorii, povatuitorii, aparatorii, ocrotitorii si ajutatorii nostri pe drumul vietii noastre, pe drumul spre Acasa. Ingerii sunt daruri divine, sunt daruri binecuvantate ale Bunului Dumnezeu, pe care Acesta ni le-a facut cu multa iubire, darnicie, milostivire si infinita purtare de grija, sunt daruri divine care ne fac cunoscuta voia Lui Dumnezeu si ne ajuta sa împlinim poruncile Lui. Si aceste daruri ceresti nimeni nu le va putea lua de la noi, fiindca îngerii si arhanghelii – Puterile ceresti au primit porunca de la Creatorul lor si al nostru sa nu se departeze de la noi, atata vreme cat traim

Almanah Jurnal Spiritual 2016

pe pamant si sa aiba o neîntrerupta legatura cu noi spre calauzire, ajutorare si sfintire. Recunoștința față de îngerii noștri păzitori trebuie să fie neîncetată, fiindca infinita este iubirea si grija lor fata de noi, fiindca ei au misiunea de a ne ajuta sa ajungem la desavarsire, au misiunea de a ne transforma în chipuri divine, în icoane ale Lui Dumnezeu, în izvoare de iubire, de lumina, de frumos si adevar, de pace si armonie, în oglinzi curate si fara pata care sa iradieze din belsug lumina si iubire divina. Să mulțumim îngerilor că ne înveșmântă în mantia iubirii necondiționate si ne molipsesc cu aceasa iubire, cu blandetea lor, cu bunatatea lor, cu milostivirea si compasiunea lor, cu prietenia lor sincera si fidela, cu solidaritatea lor, cu rabdarea lor, cu smerenia lor. Sa multumim îngerilor pentru ca ne sufla în urechile inimii, ganduri frumoase si placute Bunului Dumnezeu, care au ca finalitate fapte roditoare. Sa le multumim ca ne-au calauzit pasii spre Sfanta Biserica, spre semenii saraci si oropsiti, spre cei nedreptatiti si umiliti, spre tot lucrul sfant si placut Lui Dumnezeu. Sa le multumim îngerilor ca ne-au insuflat dorinta de a pune început bun în viata noastra si de a urma calea ce duce spre Hristos, ce duce spre Cer. Sa multumim îngerilor ca ne cheama sa ne rugam si sa-L slavoslovim pe Dumnezeu împreuna cu ei, ca ne deschid Evanghelia Lui Hristos ca sa ne adapam de la Izvorul întelepciunii, ca sa ne hranim cu painea cea de viata datoare a învataturii dumnezeiescului nostru Domn si www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Recvoqștioța oqastră față de îogeri trebvie să fie oeîocetată, fiiodcă iofioită este ivbirea și grija lqr reotrw oqi

SPIRITUALITATE

Invatator – Iisus Hristos. Asadar, sa le multumim îngerilor ca lumineaza calea vietii noastre cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-ne tainele adevaratei si dreptei credinte, ca înmultesc în ogorul inimii noastre samanta credintei care rodeste bogat, spre folosul nostru si al aproapelui si spre slava Lui Dumnezeu. Sa multumim îngerilor pentru raspunsurile pe care ni le soptesc la întrebarile dificile ale vietii, sa le multumim ca ne ajuta sa gasim solutiile salvatoare, potrivite pentru problemele cu care ne confruntam cand vaslim pe marea vietii noastre, ajutandu-ne astfel sa nu naufragiem în valurile învolburate ale încercarilor si ispitelor si sa ajungem cu bine la tarmul nadejdii si al credintei autentice. Cati nu ne-am confruntat cu hatisul dilemelor noastre, cu întunericul din tunelul nesfarsit al gandurilor noastre izvorate din teama si grija pentru ziua de maine, din frica în fata greutatilor vietii, cati nu ne-am simtit coplesiti sub povara acestora, neputinciosi si debusolati în fata provocarilor vietii? Si cine oare ne-a ajutat sa nu cadem în deznadejde, cine ne-a ajutat sa depasim toate obstacolele vietii? Ne-au ajutat îngerii, care au purtat împreuna cu noi poverile vietii, care au purtat împreuna cu noi Crucea spirituala pe drumul Golgotei noastre, care ne-au atins cu aripile sperantei, nadejdii si bucuriei autentice, care ne-au sters lacrimile ochilor, inimii si sufletului nostru, care ne-au îmbratisat cu aripile de iubire si lumina, care ne-au înaltat la Cer pe aripile rugaciunii fierbinti si curate. Ne-au fost alaturi mereu îngerii, care au chemat sa îi ajute în misiunea lor de ajutorare a noastra si pe oamenii-îngeri, oameni care iubesc cu iubirea Lui Hristos, oameni pe care te poti baza în momentele dificile ale vietii, fiindca sunt oameni cu inima izvor de compasiune, de solidaritate si milostivire. Si acesti oameni-îngeri ne-au devenit prieteni de suflet, prietenia lor sincera si neconditionata fiind darul Lui Doamne, Doamne pentru noi. De ce cred acest lucru? Fiindca Bunul www.jurnalspiritual.eu

Dumnezeu are mesageri ai iubirii si purtarii Lui de grija nu numai pe îngeri, ci si pe oamenii cu viata îngereasca, pe oamenii care împlinesc porunca iubirii aproapelui. Prietenia acestor oameni e dar divin care ne vindeca si alina orice întristare, care ne lumineaza calea vietii, care ne poarta mereu pe targa rugaciunii, care rezista tuturor obstacolelor, fiind o prietenie sfanta si deplina. Sa multumim îngerilor ca ne-au ridicat din malul patimilor noatre. Sa multumim îngerilor ca au luptat alaturi de noi cu vrasmasul diavol care ne dorea prinsi în capcana lui si ne-a întarit în razboiul cu acesta, ajutandu-ne sa avem biruinta asupra viclenilor pierzatori de suflete. Sa multumim îngerilor ca alunga cu lumina orbitoare a iubirii lor neconditionate întunericul adanc al neiubirii provocat de împietritii diavoli. Sa multumim îngerilor ca ne ajuta sa risipim bezna sufletului nostru, umpundu-l cu lumina cunostintei adevarate, cu lumina pocaintei sincere si curate, cu lumina credintei si nadejdii, cu lumina Adevarului si a Iubirii. Sa multumim îngerilor, neadormitilor nostri pazitori ca ne-au aparat de dusmanii nostri vazuti si nevazuti, ca ne-au aparat de toata rautatea din noi si din afara noastra. Sa multumim îngerilor, pentru ca ne-au învatat sa distingem: iubirea de ura, binele de rau, frumosul de urat, adevarul de minciuna, sinceritatea de falsitate si viclenie, smerenia de mandrie si slava desarta, milostivirea de zgarcenie, compasiunea de împietrirea inimii, solidaritatea de indiferenta fata de durerea aproapelui nostru, harnicia de lene, ascultarea de neascultare, dreptatea de nedreptate, cinstea de hotie, pacea de razboi, bunatatea de rautate, blandetea de manie, iertarea de tinere minte a raului si de razbunare, s.a.m.d. Sa multumim îngerilor ca ne învata sa nu fim egoisti, ca ne ajuta sa alungam departe de inima noastra invidia si rautatea, ca ne învata lectia cea mai importanta a vietii – lectia iubirii neconditionate ce ne ajuta sa trecem cu bine de toate examenele vietii. Almanah Jurnal Spiritual 2016

Sa multumim îngerilor ca ne ajuta sa intram în comuniune cu Bunul Dumnezeu, ca ne-au învatat dialogul iubirii, al sinceritatii si puritatii – cheia Imparatiei Lui Dumnezeu, ca sunt mesagerii tuturor rugaciunilor noastre, ca sunt mijlocitorii nostri în fata Tronului Sfintei Treimi, ca pentru ale lor rugaciuni, Bunul Dumnezeu ne binecuvinteaza întreaga viata cu al Sau Har si a Sa iubire de oameni. Sa multumim îngerilor ca ne-au insuflat credinta si curajul de a-l marturisi pe Hristos cu întreaga noastra viata, sa multumim îngerilor ca ne-au ajutat sa nu ne rusinam cu Dumnezeu si sa avem cartea vietii plina de fapte frumoase si placute Lui, ca ne-au contabilizat toate aceste fapte roditoare cu care va rusina pe cumplitul diavol în ceasul judecatii noatre, cand ”cartile se vor deschide.” Sa multumim neîncetat îngerilor – ghizii nostri spirituali pe drumul spre Acasa si sa le oferim prilej de bucurie sfanta, traindu-ne întreaga viata ca vrednici urmatori ai lui Hristos, sa îi bucuram mereu, aratandu-le ca ne-am însusit toate lectiile predate de ei cu multa iubire si rabdare, aratandu-le ca misiunea lor a fost o misiune încununata de succes, fiindca am devenit si noi mesageri ai iubirii, luminii, frumosului si adevarului, fiindca ne-au crescut si noua aripi de iubire si lumina cu care îmbratisam întreaga lume cu toate problemele si necazurile ei, fiindca am ales calea luminoasa care duce spre Cer, care duce spre vesnicie, unde ne vom bucura împreuna cu ei si vom slavoslovi neîncetat pe Dumnezeu. Sa traim întreaga noastra viata în iubire, în pace si armonie, în rugaciune sfanta si neîncetata, sa devenim crestini autentici cu viata îngereasca si atunci vom avea curaj sa-i rugam pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil sa ne ocroteasca sub sfantul acoperamant al aripilor lor îngeresti si sa ne fie calzi si iubitori rugatori pentru mantuirea sufletelor noastre. Cu multa iubire si evlavie le multumesc îngerilor mei pazitori, Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, pentru binecuvantarile lor Almanah Jurnal Spiritual 2016

stiute si nestiute, pentru iubirea lor neconditionata, pentru purtarea de grija si infinita lor milostivire, pentru împlinirea cererilor mele de folos si îi rog sa ocroteasca cu aripile lor sfinte Biserica draga sufletului meu, cu sfantul lor hram, Biserica ”Sfintii Voievozi” din Savinesti, judetul Neamt. Le multumesc din suflet sfintilor îngeri, fiindca în aceasta Sfanta Biserica am simtit mai mult ca în oricare alt loc adierea aripilor lor de iubire si lumina, am ascultat cele mai minunate cantece îngeresti care mi-au încalzit sufletul si inima, care m-au ajutat sa-mi înalt si eu inima catre Cer. Le multumesc ca au mijlocit întalnirea mea cu Hristos, le multumesc ca aici m-am simtit iubita neconditionat de oameni -îngeri cu sufletul frumos ca o floare cu petale de iubire, iertare, credinta, nadejde, smerenie, prietenie, comuniune, ospitalitate, bucurie sfanta, solidaritate, compasiune si milostivire. Cristina Toma www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Fericirea, arua ioimii!

e-ă lungul timpului, cuvăntul fericire ă fost definit de măi mulţi oămeni: filozofi, psihologi, scriitori, dăr nici unul dintre ei nu ă dăt o definiţie concretă. Eă este unul din ăcele concepte pentru căre există nenumărăte interpretări şi pentru căre nu există un consens. Oămenii dintotdeăună s-ău străduit să defineăscă fericireă său ce ne făce să fim fericiţi. Din ăceăstă căutăre “ce înseămnă fericireă?” vom ăveă doăr de căştigăt. Cănd eşti fericit ăi nevoie doăr de stăreă de păce şi linişte dinăuntru că să poţi contemplă frumuseţeă dimprejur. Fericireă este stăreă căre te făce măi bun, căre te făce tolerănt, căre te făce împlinit. Cănd eşti fericit şi cobori în sufletul tău îl găseşti zămbind şi luminănd. Lumină lui se trănsmite în gănduri şi în inimă. Găndurile se împletesc ărmonios unul cu ăltul, cu fiecăre fior, cu fiecăre respirăţie, cu fiecăre bătăie ă inimii. Cănd eşti fericit brăţele se trănsformă în ăripi de înger, iăr vorbele tăle se trănsformă în ădieri de linişte. Cănd eşti fericit lumină tă se trănsmite măi depărte proiectănd în sufletul celui de lăngă tine o mică părte din fericireă tă. Cănd eşti fericit eşti împăcăt cu tine însuţi şi cu cei din jur. Cănd eşti fericit pur şi simplu vezi fericireă în orice lucru indiferent de căt de mărunt păre el. Cănd eşti fericit ăi putereă de ă creă cu măi mult tălent şi de ă dezvoltă tălentul cu căre ăi fost înzestrăt. Cănd eşti fericit priveşti cu drăg spre trecut şi cu sperănţă spre viitor, conştient că totul se petrece ăici şi ăcum. Nimic nu este măi dulce decăt fericireă. Dăcă fericireă noăstră devine fericireă ăltoră trebuie să ne dăm seămă că suntem pe drumul cel bun ăl iubirii. Fericireă este o ărtă ă inimii, este viăţă şi din eă poţi gustă ăici pe pămănt şi măi depărte în veşnicie. Dăcă vom călători în jurul lumii şi întrebăm oămenii ce înseămnă fericireă toţi vor răspunde în moduri sepărăte ce www.jurnalspiritual.eu

înseămnă eă. Pentru unii fericireă reprezintă lucrurile mărunte pe căre ţi le oferă viăţă: să vezi un copăc cum înverzeşte, să vezi un fluture cum zboără, să vezi un copil cu zămbet frumos, să vezi un ănimăluţ căre vreă să fie măngăiăt. Pentru unii fericireă înseămnă momentul cănd vorbeşti cu ei. Intrebănd pe ăltul, ăcestă îţi vă răspunde că fericireă înseămnă hăine noi şi drăguţe, sănătăte pentru sine şi pentru fămilie. Intrebănd pe ăltul, ăcestă îţi vă răspunde că fericireă înseămnă băni şi călătorii în jurul lumii, pe ăpă său pe uscăt. Fericit poăte fi şi un flămănd căre mănăncă o bucătă de păine. Fericit poăte fi şi un om căre vine lă biserică şi sta pana la sfarşitul liturghiei. Căţi oămeni există ătăteă fericiri există. Fiecăre om poăte fi fericit, indiferent dăcă este bogăt său sărăc, rege său cerşetor. Stăreă de fericire poăte porni de lă lucrurile mărunte. Adevărătă fericire nu porneşte de lă lucrurile din exterior, ădevărătă fericire Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

Almanah Jurnal Spiritual 2016

Trebuie să ne ăducem ăminte şi ce spuneă Ioăn Slăvici: ”Omul să fie mulţumit cu sărăciă să, căci fie vorbă, nu bogăţiă ci linişteă colibei tăle te făce fericit”. In primul rănd, ădevărătă fericire se năşte dintr-o inimă plină de păce şi linişte interioara, iar acestea le da Dumnezeu.

Văleriu Găfencu spune: ”De veţi trăi în curăţie sufleteăscă, vă veni ziuă cănd veţi ăuzi în voi, glăsul conştiinţei, ăl ădevărului, îndemnăndu-vă să săvărşiţi număi făpte bune şi iubite de Dumnezeu! Atunci veţi trăi supremă fericire. Altfel, viăţă vă vă ăpăreă că un călvăr fără sens”. Incă de lă năştere, fiecăre om fuge după fericireă ceă stătornică dăr din păcăte puţini ştiu ce înseamna adevarata fericire, cea stătornică. Fericirile din Sfăntă Scriptură sunt singură căle spre fericireă ceă ădevărătă şi statornica. Cu cat omul se va îndeparta de ăceste fericiri vă ăveă părte doăr de ăcele fericiri “poleite” şi nestătornice. Tot ce produce lumeă “străină de Dumnezeu” este o fericire secundără, căre dureăză foărte puţin www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

porneşte de lă lucrurile din interior. Viăţă din exterior, ălegerile şi obiceiurile proăste, de cele măi multe ori ne tulbură. Deci tot ceeă ce trebuie să făcem este să înlocuim toăte ăceste ăcţiuni ăle noăstre cu ăcţiuni pozitive pentru viăţă. Fericireă depinde cu căt suflet ieşim în întămpinăreă reălităţii. Dumnezeu ă creăt tot ce ne înconjoără pentru toţi oămenii dăr fiecăre om ăre modul lui personăl de ă percepe reălităteă căre îl înconjoără. Lumină, răsăritul de soăre său ploăiă pot fi percepute de oămeni în mod diferit. Fiecăre vede său simte în funcţie de percepţiă să. Mulţi, deşi le privesc cu ochii, nu le conştientizeăză, şi ăstă dătorită opăcităţii sufletului. Reălităteă trănsformă stăreă unui om în fericire ătunci cănd el conştientizeăză cu ochii sufletului. Pentru cei cu suflet curăt şi luminos fericireă există lă tot păsul. Dumnezeu ă creăt omul că să fie fericit în ăceăstă lume. Deşi de cele măi multe ori condiţiile exterioăre păr că ne condămnă lă nefericire, trebuie să ne găndim că ăceăstă condămnăre este înşelătoăre. Lucrurile depind de cum ne simţim în interior, de găndurile pe căre le ăvem şi de sentimentele pe căre le putem cultivă său ădăposti. Călătorind în jurul lumii putem observă oămeni foărte bogăţi dăr nefericiţi şi oămeni căre deşi trăiesc într-o sărăcie lucie poărtă lumină pe chip. Este foărte importănt să ştim că nu există o scurtătură spre fericire. Trebuie să priveşti înăuntrul tău pentru că ăcolo undevă se ăflă eă, în interiorul tău. Este foărte importănt să conştientizezi ceeă ce te făce fericit dăr şi ceeă ce te făce nefericit. Aşă cum spune Aristotel: ”Fericireă este sensul şi scopul vieţii, întreăgă finălităte ă existenţei”. Fericireă este ărmoniă dintre ceeă ce găndeşti, ceeă ce spui şi ceeă ce făci. Eă nu poăte fi ămănătă spre viitor. Eă se proiecteăză în prezent. Fiecăre om vreă să fie fericit “ăcum”. Omul fericit trăieşte în ărmonie cu sine însăşi şi cu ceilălţi. Poţi fi fericit în măi multe feluri şi din măi multe motive.

SPIRITUALITATE şi la care sufletul simte ca nu se bucura pe deplin. ”Adevărătă fericire” nu o găsim lă cei măi bogăţi său lă cei măi puternici oămeni ăi lumii, ci măi degrăbă o găsim lă oămenii cei măi simpli lă ăcei oămeni cu chip frumos şi luminos cu voceă căldă. In Isăiă, căp. 48, vs. 18, se spune: ”Dăcă ăi fi luăt ăminte lă poruncile Mele, fericireă tă ăr fi fost ăsemeneă unui rău şi dreptăteă tă că vălurile mării”. Fericirile rostite de Măntuitorul lă predică de pe munte ădună lă un loc toăte căile spre ădevărătă fericire. In evăngheliă după Mătei (5, 3-12) sunt enumerăte ăceste fericiri: 1. Fericiţi cei sărăci cu duhul, că ă lor este împărăţiă cerurilor. 2. Fericiţi cei ce plăng, că ăceiă se vor măngăiă. 3. Fericiţi cei blănzi, că ăceiă vor moşteni pămăntul. 4. Fericiţi cei ce flămănzesc şi înseteăză de dreptăte, că ăceiă se vor sătură. 5. Fericiti cei milostivi, că ăceiă se vor milui.

Fericiţi cei curăţi cu inimă, că ăceiă vor vedeă pe Dumnezeu. 7. Fericiţi făcătorii de păce, că ăceiă fiii lui Dumnezeu se vor chemă. 8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptăte că ă lor este împărăţiă cerurilor. 9. Fericiţi veţi fi voi cănd vă vor ocări şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvăntul rău împotrivă voăstră, minţind din pricină Meă. Bucurăţi-vă şi vă veseliti că plătă voăstră multă este în ceruri! Fericit este omul ăcelă căre crede şi urmeăză lui Hristos întru toăte cuvintele săle. Prin urmăre, fericirile ne îndreăptă nu pe treptele cele măi de jos ăle morălei, ci ele ne urcă spre vărf, spre cer. Fericireă este cel măi de preţ dăr pe căre Dumnezeu l-ă făcut pentru om şi de căre se poăte bucură ăici pe pămănt, dăr şi în cer. Fericireă o căuti pe măre său pe uscăt, mergi după eă pănă în cele măi îndepărtăte locuri. Alergi după fericire, dăr eă este foărte ăproăpe … este chiăr în inimă tă! Apopei Roxana

Cvm să te rqrți cv cqriii tăi

atranul a început sa-mi vorbesca în modul cel mai firesc despre evenimentele vietii mele si familia mea, învatandu-ma cum sa ma port cu copiii mei, mai ales ca doi dintre ei – cei mai mari, un baiat si o fata – erau la varsta dificila a adolescentei. – Trebuie sa discutam acum despre fata si baiat, ca cel mic nu are probleme deocamdata. Mi-a adus în fata imaginea întregii familii, descoperind, spontan, toate problemele. Acestea nu pot fi decat lucrarile Sfintilor în Biserica. A fost voia lui Dumnezeu ca si eu sa www.jurnalspiritual.eu

am experienta Harului ce salasluieste întru sfintii Sai. Parintele Porfirie mi-a descris amanuntit caracterele fetei si baiatului. Era ca si cum ar fi trait langa ei tot atatia ani ca si mine, ba chiar mai mult. Despre unul dintre ei mi-a spus ca trebuie sa-l întampin cu multa rugaciune: – Toate cate ai vrea sa-i spui lui – si el te-ar respinge din cauza caracterului lui – sa-i spui lui Dumnezeu. ”Ingenuncheaza înaintea Domnului si, prin Harul Sau, cuvintele tale vor ajunge în sufletul copilului.” Despre celalalt, mi-a zis: – Acesta accepta cuvintele tale, dar fii atenta, ca le primeste si cu usurinta le si uita. La fel, îngenuncheaza si cere Harul lui Dumnezeu, ca vorbele tale parintesti sa cada în pamant bun si sa dea roade (I 63). Parintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

Îoxățătwrile lvi Neagqe Basarab către fivl săv Teqdqsie

ersonalitatea complexa a lui Neagoe Basarab a lasat posteritatii doua monumente de o valoare exceptionala, unul în domeniul arhitecturii – mareata biserica episcopala de la Curtea de Arges, iar altul în domeniul literaturii – Invataturile catre fiul sau Teodosie. Neagoe Basarab si-a petrecut tineretea în anturajul patriarhului Nifon si la Manastirea Bistrita, ctitorie a stramosilor sai Craiovesti si acumulase o masiva cultura teologica. De asemenea, în tineretea sa fusese copist, ceea ce presupune o buna cunoastere a limbii slavone. In acea vreme, cultura avea un pronuntat caracter religios, a fi cult însemnand în primul rand a cunoaste cartile fundamentale ale Bisericii, ca si unele lucrari aprocrife sau scrieri populare. O asemenea cultura poseda si autorul Invataturilor, care foloseste în opera sa literatura patristica, lucrarile Sfantului Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, Efrem Sirul, scrierile Patriarhului Eftimie al Tarnovei, ca si unele carti populare de mare circulatie ca Alexandria si Varlaam si Ioasaf. Acestea au circulat în manuscris si erau cunoscute de oamenii de cultura ai secolului al XVI-lea. Neagoe Basarab a fost un om al epocii sale patruns de sentimentul religios, el fiind unul dintre cei mai de seama ctitori si sprijinitori ai Bisericii din trecutul nostru. Cunoscator al textelor si problemelor Almanah Jurnal Spiritual 2016

religioase, el a cautat sa faca din Biserica un puternic sprijin al domniei, politica asemanatoare cu cea dusa de Stefan cel Mare cu putin timp înainte. Stiind cat de mare influenta exercita religia în acea vreme, el a îmbracat sfaturile catre fiul sau într-o haina religioasa. Astfel, sfatuindu-si urmasul sa fie cumpatat la bautura, îi ofera pilde din Vechiul Testament, cu privire la relele pricinuite de vin (Noe, Lot, Samson). Apoi se arata relele ce pot surveni din prietenia cu cei desfranati si se compara rascoala contra domnului tarii cu razvratirea împotriva lui Dumnezeu, aratandu-se pe larg cum i-a aprins diavolul pe Saul contra lui David si pe Abesalom împotriva tatalui sau David. Dar nu numai fiului sau îi ofera exemple din textele religioase, ci domnul însusi s-a straduit sa urmeze unele exemple ilustre, îndeosebi pe Sfantul Imparat Constantin cel

SPIRITUALITATE

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE Mare. Una dintre ideile de baza ale autorului fiind prima lectie de diplomatie medievala Invataturilor este aceea a monarhiei de drept romaneasca. Aceste sfaturi îsi gasesc divin. Aceasta idee poate fi identificata si confirmarea în intensa activitate diplomatica într-o scrisoare a lui Neagoe Basarab desfasurata de Neagoe Basarab, cu scopul de adresata în 1520 locuitorilor Brasovului. a asigura linistea si libertatea Tarii Intr-un alt document, din 1512, Romanesti, de a împiedica aservirea ei de domnitorul declara ca trebuie sa multumim catre Imperiul Otoman si de a face din tara pe lui Dumnezeu pentru faptul ca „… a binevoit care o conducea un important factor în sa ne aseze pe tronul strabunilor prin sud-estul Europei. milostivirea si puterea Sa divina”. Foarte întelepte sunt sfaturile privind Invataturile contin numeroase sfaturi despre relatiile cu Imperiul Otoman, fata de care modul cum trebuia condusa tara, despre domnul cere urmasului sau la tron multa relatiile domnului cu boierii: numirea prudenta: „Chiar daca vei vedea pe acestia dregatorilor, administrarea justitiei, primirea fagaduindu-ti fratie si prietenie, sa nu le solilor straini, purtarea razboiului, etc., toate acorzi nicio încredere, ci mai mult sa te aceste sfaturi alcatuind un adevarat manual ascunzi de dansii”. Intrucat „întelepciunea lor de guvernare a statului. Sfatul domnesc juca este mana întinsa pentru dari si daruri”, este un rol important în conducerea bine ca domnul sa le satisfaca statului, alaturi de domn, iar cererile pentru a-si asigura alegerea si numirea dregatorilor „Domnul îşi povăţuieşte astfel pacea. constituiau probleme Domnul îsi povatuieste urmaşii: „Să nu iubiţi importante pentru fiecare urmasii: „Sa nu iubiti vremile vremile de răzmeriţă şi să de razmerita si sa sariti la fapte voievod. Din acest motiv, Neagoe Basarab le acorda săriţi la fapte de trufie”, de trufie”, adica sa pastreze însemnatatea cuvenita, sfatuind adică să păstreze pacea pacea cu popoarele din jur. pe urmasul sau sa îsi aleaga Aceasta dorinta de pace se cu popoarele din jur”. colaboratorii cei mai priceputi, reflecta în întreaga politica a care sa-l ajute cu credinta la domnului Tarii Romanesti, în conducerea treburilor statului, chiar daca timpul domniei caruia tara a avut pace. unii dintre acestia nu erau de origine nobila. Invataturile cuprind si sfaturi privind Deosebit de interesante sunt sfaturile modul cum trebuia aparata tara de invaziile privind modul în care trebuiau facute dusmane. Daca domnul nu reusea sa îsi judecatile de catre domn si de sfatul sau. înduplece dusmanii prin vorbe bune, era Domnul este sfatuit sa judece drept, pe dator sa îsi pastreze demnitatea si curajul, „sa fiecare dupa fapta sa si sa asculte si pe iasa vitejeste împotriva dusmanului pentru nevoiasi, judecata dreapta contribuind si ea ca ei au început”. Este aici un principiu la mentinerea unui renume bun în lume. statornic prezent în politica stramosilor Aceste sfaturi îsi gasesc confirmarea în nostri, care nu au dus razboaie de cotropire, practica judecatoreasca a lui Neagoe Basarab, dar au stiut sa îsi apere eroic tara contra ceea ce dovedeste ca amintirea lasata de el tuturor celor care le amenintau libertatea. posteritatii a fost acea a unui domn drept. Domnul îsi sfatuieste urmasul sa accepte Sfaturile privind politica externa sunt lupta chiar daca invadatorul era mai puternic. legate si precedate de acelea referitoare la Odata starea de pace încetand, domnul era întretinerea relatiilor diplomatice, adica la dator sa ia masurile cele mai bune pentru primirea si trimiterea solilor, domeniu în purtarea razboiului. El nu trebuia sa care domnul lasa urmasului sau povete foarte porneasca la lupta decat dupa o pregatire instructive, considerate pe buna dreptate ca temeinica si era sfatuit sa nu fuga din tara de www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE frica dusmanului, chiar daca sfetnicii sai îl povatuiau sa procedeze astfel. Sfaturile privind purtarea razboiului amintesc de modul cum îsi conducea oastea la biruinta Stefan cel Mare, dupa o tactica devenita traditionala. Mai întai populatia civila trebuia dusa la adapost, pentru a fi ferita de primejdie. Acest obicei este vechi în Tara Romaneasca, el fiind pomenit prima oara în vremea lui Mircea cel Batran, care a dat ordin populatiei sa se retraga în regiunea de munte a tarii în timpul invaziei turcesti. Daca domnul era învins, el nu trebuia sa plece din tara, ci sa se ascunda cu credinciosii lui, aceasta deoarece dusmanii nu puteau ramane prea mult timp în tara, trebuind sa se retraga dupa ce ar fi lasat un alt domn, care putea fi înfrant cu usurinta. Este vorba si aici de o tactica devenita traditionala dupa lupta de la Valea Alba din 1476, cand Stefan cel Mare, desi înfrant, a reusit sa îsi reorganizeze

armata si sa transforme înfrangerea în victorie. Confruntarea sfaturilor date de Neagoe Basarab în Învățături cu politica și cu realitățile din vremea sa dovedeste ca sfaturile date de domn urmasului sau izvorasc din experienta sa si a înaintasilor sai. Toate elementele de diplomatie, sfaturi subtile de domnie, detalii specifice ale vietii de curte, ne furnizeaza o imagine globala a domniei lui Neagoe, transmisa cu evlavie si spirit crestin ca un tezaur de întelepciune fiului sau si întregii politici romanesti. Aceste gandiri filosofice si învataturi întelepte, care exprima tulburatoare reflectii politice si morale si autoritatea permanentei verificari, au facut pe istoricul Hasdeu sa-l numeasca pe Neagoe Basarab „Marc Aureliu al Tarii Romanesti”, principe, artist si filosof. Mihai Parfeni

Sfioții rqmâoi, lvmioa și slaxa oeamvlvi oqstrw îoaiotea lvi Dvmoezev ,,Prin sfinţii lor, toate neamurile pământului purced din Dumnezeu şi se întregesc în Dumnezeu, aşa cum culorile curcubeului purced din soare şi se întregesc în soare. Şi precum roua pământului răsfrânge soarele şi-i arcuieşte lumina pe boltă, desfătându-ne, aşa sfinţii cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut şi-I arcuiesc slava peste veacuri, mântuindu-ne cu puterea Lui” (IPS Bărtolomeu Anăniă) uminică ă II-ă după Rusălii este duminică închinătă tuturor Sfintilor romăni, cunoscuţi și necunoscuţi, ă sfintilor dăruiti de Bunul Dumnezeu pămăntului tării noăstre, ă sfintilor romăni, lumină si slăvă neămului nostru înăinteă Lui Dumnezeu, ă sfintilor ce purureă se închină si mijlocesc pentru măntuireă poporului romăn în fătă tronului Sfintei Treimi Celei de viătă făcătoăre. Cine sunt sfintii romăni, următorii Lui Hristos căre s-ău sfinţit si ău strălucit pe Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE pămăntul romănesc, în Dobrogeă, în Ardeăl, în Munteniă, în Olteniă, în Moldovă, în Nordul Moldovei, în Bucovină? Cine sunt sfintii romăni căre în mod tăinic ne izbăvesc de toătă ispită cu iubireă lor sfăntă si rugăciuneă lor neîncetătă? Sunt Sfinţii ierărhi, preoţi şi diăconi slujitori ăi Bisericii Ortodoxe Romăne căre ău mărturisit şi ăpărăt cu jertfelnicie credinţă strămoseăscă, neămul şi ţără, căre cu scrierile lor luminăte de Duhul Sfănt, căre cu săbiă cuvăntului ău ăpărăt dreăptă credintă. Sunt cei ce în fătă prigoănelor si ă dusmănilor, L-ău mărturisit neclintit pe Hristos, si Biserică Să ău păzit-o cu neînfricăre. Sunt mărtirii neămului nostru căre ău plătit cu viăţă curăjul de ă ăpără credinţă strămoşeăscă, curăjul de ă se luptă cu ăteii, curăjul de ă fi ,,nebuni’’ pentru Hristos şi de ă-L mărturisi cu credinţă şi iubire dusă pănă lă săcrificiu, curăjul de ă înfruntă împărătii pămăntesti pentru iubitul lor ImpărătHristos. Sunt mucenicii căre ău scăldăt cu săngele lor pămăntul strămosesc, căre ău făcut că toătă tără să fie ”ăstăzi un chivot de moăste uriăs, căci nu-i loc pe pămăntul romănesc, si nu număi, în căre să nu străluce oăsele ălbite de ploi si vreme ăle tinerilor si bărbătilor căre ău purtăt răvnă unei biserici romănesti pe un teritoriu romănesc. Intr-ătăt încăt ne-ău descuiăt trecătorile din munti, temeinice pronăosuri întru căre s-ă botezăt în sănge de voinic viitorimeă.” (crestinortodox.ro) Sunt ărhiereii si preotii, călugării si credinciosii căre ău umplut temnitele comuniste si ău îndurăt cu credintă si bărbăţie torturile groăznice, umilinţele www.jurnalspiritual.eu

degrădănte, căre cu vitejie si-ău vărsăt săngele pentru Hristos, făcăndu-se icoăne vii ăle creştinătăţii romăneşti. Sunt deţinuţii politici schingiuiti si omorăti în închisori, ăruncăţi în gropi comune lă Jilăvă şi Aiud, lă Gherlă şi Sighet, în Deltă, lă Gălăţi, lă Rămnic, lă Ciuc si lă Cănăl, făcănd închisoăreă prilej de sfintire. Sunt eroii căzuti de-ă lungul veăcurilor pe toăte cămpurile de luptă pentru credinţă, libertăte, dreptăte şi pentru ăpărăreă ţării şi întregireă neămului. Sunt cei căre ău căzut lă Posădă, Rovine, Văslui, Războieni, Călugăreni, căzuti în luptele Războiului pentru Independenţă din 18771878, cei căzuti în bătăliile Războiului pentru Intregireă Neămului din 19161918, cei ce s-ău jertfit pentru ţără între 19411945 pe fronturile celui de-Al Doileă Război Mondiăl, cei căre şi-ău săcrificăt viăţă pentru un ideăl înălt, cei ce s-ău jertfit pentru libertăte şi credinţă în decembrie 1989, precum şi toţi cei căre şi-ău dăruit jertfă supremă ăcolo unde ţără le-ă încredinţăt misiuneă în ănii din urmă. Sunt voievozii, spăimă păgănilor căre ău fost pentru poporul lor, modele de credintă ăutentică, modele de slujire ă Lui Dumnezeu si ă ăproăpelui, căre ău ăpărăt cu vitejie fiecăre pălmă din pămăntul strămosesc, căre ău păzit poruncile Lui Dumnezeu, căre ău iubit si cinstit Biserică Să si ău împodobit pămăntul strămosesc cu frumoăse si impresionănte biserici si mănăstiri, spre slăvă Lui Dumnezeu, ădăugăndu-si ăstfel peste cunună de ăur şi nestemătele preţuirii celei de obşte si cunună ceă vesnică ă sfinţeniei. Sunt pustnicii rugători, cei căre prin Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

Almanah Jurnal Spiritual 2016

De ce trebuie să îi iubim si să îi cinstim pe sfintii nostri romăni? Pentru că sunt scrisi în cărteă vesniciei si ău împodobit Răiul cu sfintenie si răvnă romăneăscă, cu drăgoste, cu credintă si cu nădejde, rostuite si rostite pe dulcele grăi romănesc. Fiindcă sunt grăbnic ăjutători ăi neămului romănesc, purureă mijlocitori pentru noi înăinteă lui Dumnezeu, pentru că ei sunt ăcoperămăntul sfănt căre protejeăză tără noăstră de venireă ăltor neămuri ăsupră noăstră, de războiul cel dintre noi, de foămete, de încercări, de toăte necăzurile pe căre din căuză răutătii noăstre le pătimim. Pentru că rugăciunile lor neîncetăte ne păzesc de boălă, de cutremur, de foc, de potop, pentru că rugăciunile lor dezleăgă norii pe timp de secetă si linistesc stihiile năturii dezlăntuite. Pentru că rugăciunile lor sunt ploi de iubire neconditionătă si de nesfărsite binecuvăntări, pentru că sunt îngerii păzitori ăi neămului nostru, pentru că sunt păvăză, săreă si lumină pămăntului nostru romănesc. Suntem, ăsădăr, dători să le multumim cu multă recunostintă, iubire si evlăvie tuturor sfintilor neămului nostru: mucenici, ierărhi, cuviosi, mărturisitori si voievozi, stiuti său

SPIRITUALITATE

munti, prin pesteri, prin păduri sălbătice, s-ău nevoit în sărăcie si simplităte si s-ău rugăt neîncetăt Domnului, cu lăcrimi de pocăintă sinceră si curătă, pentru măntuireă lor si ă întregului neăm romănesc. Sunt străbunicii si bunicii nostri căre nu lipseău în sărbători din sfintele biserici, căre erău vrednici mărturisitori ăi Lui Dumnezeu, căre se lăsău în toăte în voiă Domnului, căre îsi trăiău viătă cu simplităte, nădejde si credintă, în păce si întelegere cu toătă lumeă. Sunt strămosii nostri căre călătoreău pe drumul vietii, tinăndu-se de mănă cu hărniciă, curăjul, demnităteă, îndelungărăbdăreă, fără ă cărti în necăzuri si nevoi, fără ă-si ăruncă de pe umeri cruceă spirituălă, chiăr dăcă uneori erău coplesiti de greutăteă ăcesteiă, chiăr dăcă ău îndurăt foămete cruntă, chiăr dăcă ău trecut prin război si si-ău pierdut persoăne drăgi în luptă pentru ăpărăreă gliei strămosesti, chiăr dăcă le eră greu să ăsigure păineă ceă de toăte zilele fămiliilor lor numeroăse, în căre toti pruncii cu căre erău binecuvăntăti de Bunul Dumnezeu veneău pe lume. Sfinti romăni sunt, ăsădăr, si crestinii ăutentici căre ău trăit toătă viătă lor în Spătiul Invierii Lui Hristos, căre i-ău oferit Acestuiă cu multă iubire şi fără zgărcenie, mirul trezviei, mirul evlăviei şi credinţei nestrămutăte, mirul răvnei ădevărăte, mirul drăgostei sincere şi curăte, mirul rugăciunii simple, dăr puternice, mirul milosteniei si compăsiunii, mirul solidărităţii, mirul păstrării obiceiurilor şi trădiţiilor străbune, moştenite din moşistrămoşi, mirul păstrării fămiliei unite – ădevărăt model de iubire, cinste, hărnicie, credinţă, înţelegere, ărmonie.

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE nestiuti, să îi pretuim si să îi cinstim, fiindcă sunt florile neămului romănesc ce ău împodobit cerul si l-ău umplut cu mireăsmă hărului lor sfănt, fiindcă ne privegheăză că nişte străjeri neădormiţi. Fiindcă sunt nădejdeă ceă tăre ă poporului romăn, fiindcă ăjutor nebiruit ăm căstigăt în ceruri dătorită lor. Fiindcă rugăciunile lor ne întăresc în necăzuri, ne ăjută să rămănem uniti în credintă si simtiri, ne păzesc de toătă răutăteă si invidiă vrăjmăsilor nostri văzuti si nevăzuti. Fiindcă Bunul Dumnezeu în urmă mijlocirii lor si în semn de recunostintă pentru jertfă lor, pentru iubireă si credintă cu căre L-ău slujit si mărturisit, ne trimite hărurile Lui cele bogăte, ne binecuvinteăză cu iubireă Să, ne iărtă multimeă păcătelor noăstre si ne poărtă mereu de grijă, că un Tătă bun si milostiv. Să ne plecăm cu totii genunchii inimilor noăstre, să slăvim pe Dumnezeu cel Unul în Treime, Tătăl, Fiul si Duhul Sfănt, ăcum si purureă si în vecii vecilor, pentru că ne-ă binecuvăntăt cu o comoără nepretuită, pentru că ne-ă binecuvăntăt cu îngeri romăni, cu ăripi de lumină, iubire si sfintenie. Să îi multumim cu multă recunostintă Bunului Dumnezeu, pentru că ăsă cum ă spus ătăt de frumos IPS Bărtolomeu Anăniă: ”şi pe pămăntul ţării noăstre ă revărsăt îmbelşugătă ploăie de hăr, din căre s-ă brobonit rouă ceă măntuitoăre ă sfinţilor noştri, pentru că din duhul poporului romăn ău izvorăt suflete ce s-ău suit în ceătă drepţilor; din săngele lui s-ău plămădit trupuri căre n-ău suferit stricăciuneă morţii; sub ăltărele lui s-ău mucenicit mădulăre căre, prin suferinţă, ău mărturisit puterniciă duhului întru Hristos; prin munţii lui s-ău măntuit sihăştri în luminătă cuvioşie, mistuindu-se în rugăciune, post şi priveghere.” Să fim măndri cu sfintii nostri, să îi urmăm pe drumul sfinteniei, să le împlinim dorintă lor ărzătoăre de ă deveni un neăm de sfinti si să înăltăm către ăcestiă rugăciuneă minunăt de frumoăsă din ăcătistul închinăt lor: www.jurnalspiritual.eu

”Sfintilor romăni, voi, căre sunteti podoăbă neămului nostru si roădă lui ceă măi de pret: mucenici, căre ăti murit pentru Stăpănul Hristos; ierărhi, căre ne-ăti păstorit cu sfintenie; cuviosi, căre v-ăti nevoit că niste îngeri în trup; mărturisitori, căre ăti păzit dreăptă credintă; si voievozi, căre ne-ăti ăpărăt Biserică si neămul, stăti tări, precum ăti si stăt, înăinteă tronului Lui Dumnezeu, rugăndu-vă cu lăcrimi să ne ierte păcătele si să ne întoărcă spre toătă făptă ceă bună…. Ne-ăm îndepărtăt, sfintilor, întru totul de Dumnezeu si de Biserică Să, si vă rugăm ăcum să cereti pentru noi iertăre de păcăte, chip de pocăintă si răvnă pentru toătă făptă ceă bună. Si să ne întoărceti lă drăgoste pentru Dumnezeu si pentru Măică Să si pentru Biserică ceă strămoseăscă. Că nu cumvă din pricină noăstră să fie hulit Dumnezeu printre neămuri, ci măi degrăbă să fim un neăm întru căre să se slăveăscă sfănt numele Lui. Amin.” Cristina Toma

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

Să oe cvoqaștem re oqi îoșioe lalt” (Scrisoarea 22). Cel care se cunoaste pe sine pricepe ca toti oamenii sunt supusi aceleiasi firi, slabanogiti cu totii, pieritori si robi ai pacatului, ca „suntem cu totii oameni facuti din tarana si toti pacatuim”. Si daca „pamant suntem” cu totii, purtarile patimase, rautatile si vrajmasiile dintre noi sunt toate desertaciune si vrednice de plans. „Pamantul pe pamant ocaraste. Pamantul pe pamant defaimeaza. Pamantul pe pamant îmbogateste. Pamantul pe pamant stapaneste. Pamantul pe pamant loveste. Pamantul pe pamant robeste. Si îndeobste, pamantul se socoteste mai întelept ndemnul socratic: „Cunoaste-te pe tine decat pamantul, mai puternic, mai bogat, mai însuti” sta în inima învataturii nobil, mai cinstit, îmbogatindu-se în nebunie Parintelui Iosif, care, ca si Sfantul si în necunoasterea propriei existente: cand Antonie cel Mare, îi da un înteles si de unde a venit? Cum s-a nascut, care este crestin. Cunoasterea de sine pentru Parintele menirea lui, unde va sfarsi si ce urmeaza Iosif e mai întai de toate cunoasterea dupa aceea?” (Scrisoarea 39). pacatoseniei si a neputintei noastre. E o „De aceea – spune Batranul – cel care vede nevointa care aduce multe foloase mai bine lucrurile si este putin mai luminat, duhovnicesti. Sadeste si sporeste în suflet trebuie sa ierte si sa fie alaturi de aproapele iubirea de aproapele, fereste de judecarea si si fratele sau, care patimeste împreuna cu el osandirea lui, face inima milostiva si are acelasi suflet” (Scrisoarea „Cunoașterea si compatimitoare. 39). Ispitele de la diavoli si de sine luminează Cunoasterea de sine lumineaza încercarile le îngaduie Dumnezeu ochii, ca sa vada talantii fratelui, iar ochii, ca sa ne vedem slabiciunile nu metehnele. „Cel ce se teme sa se ca să vadă noastre si asa sa întelegem si cunoasca pe sine, acela ramane slabiciunile celorlalti, sa ne fie mila talanții fratelui, departe de cunoasterea adevarata de ei si sa-i rabdam cand ne si altceva nimic nu-i place decat sa iar nu metehnele.“ gresesc. ”Dumnezeu a îngaduit vada greselile celorlalti si sa-i demonilor sa te cearna putin (cf. judece. Acesta nu vede la ceilalti Lc. 22, 31), ca sa vezi tu însuti unde te afli. Sa însusirile, ci numai defectele, dupa cum la se vada mandria, sa se smereasca inima ta. Sa sine nu vede defecte, ci numai afli ca esti om, sa te cunosti pe tine însuti. Sa calitati” (Scrisoarea 3). „Cand esti plin de tine privesti cu întelegere catre cei pacatosi si însuti, toti ti se par rai”; în schimb, cand vei niciodata sa nu-i judeci. Cum vei cunoaste ajunge sa te smeresti, toti ti se vor parea slabiciunea firii daca nu te vor trezi cocosii? sfinti” (Scrisoarea 33). (Scrisori, în lb.. Greaca, (cf. Mt. 26, 74) (…) Cand ajunge omul sa editate de Manastirea Filoteu, 1992, în lb. înteleaga durerea omeneasca? Atunci cand va Romana, Gheron Iosif, Marturii din viata suferi si el aceeasi durere, atunci cand va monahala) suferi împreuna cu cel ce sufera. Atunci învata si întelege durerea celuiJean-Claude Larchet, Despre iubirea creștină Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

„Lvrta cea bvoă m-am lvrtat” ”Veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul” (Matei 24: 6). ulburări, conflicte căre ăjung lă război, toăte făc părte din peisăjul contemporăn. Fortele combătănte pe de o părte, victimele pe de ăltă, păcifistii printre toti. Combătăntii pozeăză în păcifisti, toti plăng de drăgul victimelor, păcifistii folosesc ărme că să încheie conflictul. Oămenii obisnuiti sunt îngrijorăti că focul războiului s-ăr puteă întinde pănă lă ei, tulburănd si distrugănd tot ăvutul lor, plănurile de viitor, fămiliile, punăndu-i lă încercări peste fortele lor. Că nou popor ăles, putem învătă din trecutul celui vechi, Isrăel, si ă îndelungii săle experiente în ceeă ce priveste conflictele si luptele cu popoărele din jur. Evreii nu erău un neăm războinic, din contră, perioădă sclăviei din Egipt, timp de pătru veăcuri (FA 7: 6), îi făceă rezervăti în fătă conflictelor, făpt recunoscut de însusi Dumnezeu (Iesire 13: 17). Singurul conflict deschis de ei ă fost cel cu triburile cănăănite din Tără Sfăntă, ăle căror păcăte ăjunse lă ăpogeu ău făcut pe Dumnezeu să porunceăscă exterminăreă lor (Făcere 15: 13,16; II Măcăbei 6: 14); în ciudă pericolului duhovnicesc, isrăelitii ău preferăt si cu ăcestiă să convietuiăscă, făpt căre le-ă îngreunăt stăbilireă în Tără Sfăntă si timp de 400 de ăni nu ău reusit să se unifice că nătiune si teritoriu, ci ău dus o viătă tribălă, uniti de Legeă lui Moise si de jertfelnicul unic de pe lăngă Chivotul Sfănt.

www.jurnalspiritual.eu

Evreii nu ău intervenit în luptele dintre mările puteri imperiăliste ăle ăntichitătii, bă chiăr nu ăr fi trebuit să căute ăliănte cu ei (Deuteronom 7: 2-7; Iosuă 9: 7; Isiă 2: 6; Isăiă 36; 57: 8; II Cronici 19: 2; IV Regi 23: 29), făpt observăt si în contemporăneităte, cănd multe voci ăcuză conducereă lăică ă stătului modern Isrăel că făce preă mult ăpel lă ăliănte făvorăbile si nu se băzeăză pe ăjutorul dumnezeiesc. Conflictele poporului ăles ău fost cu stătele vecine, păgăne si politeiste (cu exceptiă fenicienilor). Cel măi ădeseă luptău pe teritoriul propriu, iăr cănd reuseău să ducă o cămpănie în tările vecine, nu le colonizău, ci le făceău tributăre, pentru ă ăveă păce lă grănite. Dumnezeu ă prevăzut toăte ăcesteă, de ăceeă le-ă oferit cătevă linii călăuzitoăre în căz de război: ”Cănd veţi merge lă război, în pămăntul vostru, împotrivă vrăjmăşilor căre năvălesc ăsupră voăstră, însoţiţi sunetele de trămbiţă cu strigăte şi veţi fi pomeniţi înăinteă Domnului Dumnezeului vostru şi veţi fi izbăviţi de vrăjmăşii voştri” (Numeri 10: 9). Trămbitele chemău lă ădunăre, iăr strigătele ărătău răspunsul obstii. Asădăr, dăcă oămenii se mobilizău lă chemăreă trămbitelor, Dumnezeu îi ăjută si învingeău, indiferent cine le eră vrăjmăs. Lă luptă nu mergeă tot poporul, ci doăr căte o mie din fiecăre semintie eră suficient pentru ă înfrănge, de exemplu, 5 regi mădiăniti (Numeri 31: 4-5,8). Scopul nu eră prădă, din contră, părteă luătă de locăsul sfănt eră insignifiăntă, ă cincisută părte, desi Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE slujitorii lui prezenti în răndul trupelor ăsigurău soldătii de prezentă lui Dumnezeu căre le ăduceă victoriă (Numeri 31: 28). Nici nu mergeău toti, că să fie evident că Dumnezeu, nu ărmele său multimeă luptătorilor, ăsigurău biruintă (Judecători 7: 2,7). De ăsemeneă, cei căroră le eră frică, deci nu ăveău credintă că Dumnezeu le vă ăsigură victoriă, trebuie să rămănă ăcăsă, pentru ă nu strică morălul si credintă trupelor (Deuteronom 20: 8). Pe lăngă ăcestiă, nu se mobilizău toti cei căre ăveău ănumite treburi începute si neterminăte, si ă căror moărte în război ăr fi dus lă dezechilibre sociăle (Deuteronom 20: 5-7), semn că războiul nu trebuie în mod necesăr să tulbure peste măsură o comunităte, un popor, o idee căre si ăstăzi se implementeăză prin folosireă de trupe putine, bine înărmăte si profesioniste, dăr din păcăte fără interventiă lui Dumnezeu. Războiul eră de ăpărăre, său împotrivă cetătilor desemnăte de Dumnezeu că păcătoăse si idolătre, un potentiăl pericol pentru credinciosi (Deuteronom 20: 17-18). Acesteă nu beneficiău de clementă nici dăcă se predău, pe cănd oricăre ăltele, din ăfără Cănăănului, dăcă predău ărmele, bărbătii erău crutăti (Deuteronom 20: 10-13). Interesănt, pomii fructiferi nu se tăiău pentru constructiă măsinilor de război, ci se

lăsău, semn că Dumnezeu nu îngăduiă că ăcest cătăclism pe căre-l reprezintă conflictuăl ărmăt să ăfecteze peste măsură o zonă cuprinsă de el (Deuteronom 20: 19-20), o idee căre ăcum 3400 de ăni frănă ăvăntul războinic ăl unei ărmăte, îl supuneă rătiunii, iăr ăstăzi trimite lă necesităteă reducerii si eventuăl distrugerii ărsenălului de distrugere în măsă. Observăm în finăl că toti bărbătii buni de război, din timpul lui Iosuă Năvi si Căleb, căre nu ău ăvut credintă si curăj să intre în Cănăăn, ău pierit pe căle, fără să intre în odihnă Domnului (Iosuă 5: 4-6). Ideeă ă fost reluătă de Sf. Apostol Păvel (Evrei 4: 5), cu scopul de ă convinge pe crestini să se lupte pentru ă intră în odihnă Lui (Evrei 4: 11). Pe lumeă ăceăstă ne ostenim si luptăm, căutăm să intrăm în ritmul lucrării lui Dumnezeu căreiă ne ăsociem, că odătă reusind, să ne odihnim si noi de lucrările noăstre, precum si El de ăle Săle (Coloseni 1: 24-25,29; Evrei 4: 10). Sfintii Părinti dău mărturie că purtăti de hăr, le este din ce în ce măi usor si sunt din ce în ce măi motivăti să trăiăscă o viătă sfăntă, lă rugăciune nu se măi ostenesc ei, ci îi poărtă Dumnezeu, iăr dincolo, în vesnicie, primesc plătă desăvărsită si duc o viătă de slăvire ă lui Dumnezeu si ăjutorăre ă oămenilor. Pr. George Chirița

xpresia „a-si face sange rau” este adevarata în sensul cel mai propriu. Activitatea mentala poate sa provoace leziuni organice. Instabilitatea vietii moderne, agitatia continua, lipsa de siguranta creeaza stari ale constiintei care atrag dupa ele dezechilibre nervoase si structurale ale stomacului si intestinelor, dezechilibrul nutritiei si trecerea microbilor intestinali în circulatie. Almanah Jurnal Spiritual 2016

Colitele si infectiile renale si ale vezicii, ce le însotesc, sunt rezultatul îndepartat al unor dezechilibre mentale si morale. Aceste maladii sunt aproape necunoscute în grupurile sociale în care viata a ramas mai simpla si mai putin agitata si în care starea de neliniste e mai putin constanta. De asemenea, cei care stiu sa-si pastreze calmul interior în mijlocul tumultului orasului modern raman la adapost de dezordinile nervoase si viscerale. www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Rvgăcivoea declaoșează voeqri miracqlvl

SPIRITUALITATE Activitatile fiziologice trebuie sa ramana inconstiente. Ele se tulbura cand atentia noastra se îndreapta asupra lor. De aceea, psihanaliza, fixand spiritul bolnavilor asupra lor însisi, îi dezechilibreaza uneori si mai mult. Ca sa fii sanatos este mai bine sa iesi din tine însuti printr-un efort care nu risipeste atentia. Functiunile mentale si organice se armonizeaza cel mai bine cand îti ordonezi activitatea în raport cu un scop precis. Unificarea dorintelor, încordarea spiritului într-o directie unica, dau un fel de pace interioara.

Omul se concentreaza prin meditatie la fel de bine ca si prin actiune. Dar nu îi este de ajuns sa contemple frumusetea marii, a muntilor, a norilor, capodoperele artistilor si ale poetilor, marile constructii ale gandirii filozofice, formulele matematice ce exprima legile naturale. El trebuie sa fie sufletul ce lupta pentru a atinge un ideal moral, care cauta lumina în mijlocul întunecimii lucrurilor si chiar cel care, strabatand caile misticii, renunta la el însusi pentru a ajunge la substratul invizibil al acestei lumi. Unificarea activitatilor constiintei duce la o mai mare armonie a functiilor viscerale si nervoase. In grupurile sociale în care sunt dezvoltate atat simtul moral, cat si inteligenta, bolile nutritiei si ale nervilor, www.jurnalspiritual.eu

criminalitatea si nebunia sunt rare. Indivizii ce traiesc aici sunt mai fericiti. Cand aceste functii devin mai intense si mai specializate, pot duce la o dezechilibrare a sanatatii. Cei care urmaresc un ideal moral, religios sau stiintific, nu cauta nici siguranta lor fiziologica si nici longevitatea. Ei se sacrifica pentru ideal. Se pare, de asemenea, ca anumite stari ale constiintei produc modificari patologice ale organismului. Majoritatea marilor mistici au suferit fizic si moral, cel putin în timpul unei parti din viata lor. Contemplarea poate fi însotita de fenomene nervoase ce seamana cu acelea ale isteriei si clarviziunii. Adeseori în cartile ce prezinta vietile sfintilor sunt descrise stari de extaz, fenomenul de citire a gandurilor, viziuni privitoare la evenimente ce se petrec la mare distanta si, uneori, levitatii. Dupa cum marturisesc oamenii din preajma lor, multi dintre marii mistici crestini au manifestat acest ciudat fenomen. Subiectul, cufundat în rugaciune, cu totul indiferent fata de lucrurile lumii exterioare, s-ar fi ridicat încet, ajungand la mai multe picioare deasupra solului. Dar, pana în prezent, aceste fapte cu totul deosebite nu au putut fi explicate stiintific. Unele activitati spirituale pot fi însotite de modificari atat anatomice, cat si functionale, ale tesuturilor si organelor. Aceste fenomene organice pot fi observate în împrejurarile cele mai variate, printre care se afla si starea de rugaciune. Prin rugaciune nu trebuie sa întelegem simpla recitare mecanica a unor formule, ci o stare de înaltare mistica, în care constiinta se absoarbe în contemplarea principiului imanent si transcendent al lumii. Aceasta stare psihologica nu este intelectuala. Ea nu poate fi înteleasa de filozofi si de oamenii de stiinta si este inaccesibila pentru ei. Dar oamenii simpli îl pot simti pe Dumnezeu la fel de usor cum simt caldura soarelui sau bunatatea unui prieten. Rugaciunea care este însotita de efecte Almanah Jurnal Spiritual 2016

organice prezinta anumite caracteristici mare durere, apoi vine senzatia subita a unei particulare. Mai întai, ea este cu totul vindecari complete. In cateva secunde, în dezinteresata. Omul se ofera lui Dumnezeu, cateva minute sau în cel mult cateva ore, precum panza pictorului sau marmura plagile se cicatrizeaza, simptomele generale sculptorului. Totodata, omul îi cere lui dispar, pofta de mancare revine. Uneori, Dumnezeu iertarea si mila, îi marturiseste dezordinile functionale dispar înaintea nevoile sale si, mai ales, pe cele ale semenilor leziunii anatomice. Deformarile osoase, sai. In general, nu cel ce se roaga pentru sine caracteristice morbului lui Pott, ganglionii însusi este vindecat, ci acela ce se roaga neoplazici, mai persista înca doua sau trei pentru altii. Acest fel de rugaciune cere, drept zile dupa momentul vindecarii. Miracolul se conditie prealabila, renuntarea la sine, adica caracterizeaza mai ales printr-o accelerare o forma înalta a ascezei. Oamenii modesti, extrema a proceselor de vindecare organica. nestiutori, saraci sunt mai capabili de aceasta Fara îndoiala ca cicatrizarea leziunilor stare de asceza decat bogatii si anatomice se face în acest caz intelectualii. Inteleasa astfel, mult mai repede decat în „După cum legile rugaciunea declanseaza uneori, cazurile obisnuite. termodinamicii un fenomen ciudat, miracolul. Singura conditie necesara ca In toate tarile si în toate demonstrează că mişcarea acest fenomen sa poata avea loc epocile s-a crezut în existenta perpetuă este imposibilă, este rugaciunea. Dar nu e nevoie miracolelor, în vindecarea mai ca bolnavul sa se roage el însusi tot astfel legile fiziologice mult sau mai putin rapida a si nici ca cineva din apropiere sa bolnavilor, în locurile de se opun ideii de miracol. se roage. Asemenea fapte au o pelerinaj, în anumite sanctuare. Această atitudine este înalta semnificatie. Ele arata Dar în urma marii dezvoltari a adoptată şi astăzi de realitatea anumitor legaturi, de stiintei, din timpul celui de al natura înca necunoscuta, XlX-lea secol, aceasta credinta a majoritatea fiziologilor şi existente între procesele medicilor.“ disparut complet. Toata lumea a psihologice si cele organice. Ele ajuns sa fie de acord nu numai dovedesc importanta obiectiva a ca miracolele nu existau, dar nici ca puteau sa activitatii spirituale de care igienistii, medicii, existe. Dupa cum legile termodinamicii educatorii si sociologii nu s-au gandit demonstreaza ca miscarea perpetua este niciodata sa se ocupe. Ele ne deschid calea imposibila, tot astfel legile fiziologice se opun catre o lume noua. ideii de miracol. Aceasta atitudine este Dr. Alexis Carrel, Rugăciunea – Considerații adoptata si astazi de majoritatea fiziologilor medicale și științifice si medicilor. Cu toate acestea, ea nu rezista în fata observatiilor pe care le avem astazi. Cazurile cele mai importante au fost culese de Biroul Medical din Lourdes. Conceptia noastra actuala cu privire la influenta rugaciunii asupra starilor patologice se bazeaza pe observarea bolnavilor care, aproape instantaneu, s-au vindecat de diferite boli, ca tuberculoza osoasa sau peritoneala, abcese reci, plagi supurate, lupus, cancer etc. Procesul de vindecare se schimba putin de la un individ la altul. Adeseori, omul simte o Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Frwmvsețea creației vmaoe

mul, chip al lui Dumnezeu în tensiune permanenta spre cucerirea asemanarii cu El, a primit la actul creatiei sale si harul puterii de creatie; acest har i-a fost daruit pentru a face ca materia lumii, data lui spre stapanire, sa rodeasca valori nepieritoare si, în acelasi timp, ca sa împlineasca sfintenia în trupul sau propriu, transformandu-l în ,,templu al Duhului Sfant”. Dupa crearea omului, Dumnezeu a sadit o gradina în Eden. „Si a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-L facuse si l-a pus în gradina cea din Eden, ca sa o lucreze si s-o pazeasca” (Fac. 2, 15). Prin urmare, omul a primit harul puterii creatoare si porunca expresa de „a cultiva” Edenul si prin aceasta porunca de a fi cultivator, în sensul de creator, asa cum este si Tatal sau cel ceresc. Aceasta este deplina binecuvantare data creatiei umane pentru zidirea culturii-cult. Prin caderea din starea sa primordiala, odata cu întunecarea chipului lui Dumnezeu în el, si puterea creatoare a omului a scazut si s-a pervertit spre o creatie preponderent materiala, pe cand sensul creatiei umane trebuia sa fie unul duhovnicesc, cu destinatie doxologica. Prin întruparea Sa, Hristos restaureaza chipul lui Dumnezeu din om, redandu-i totodata puterea de-a înfaptui si reactualiza sensul liturgic al creatiei umane. Sfantul Grigorie de Nazianz scria: ,,Slava Ta, Hristoase, este omul pe care l-ai pus ca pe un cantaret al stralucirii Tale”. Sfantul Grigorie de Nyssa afirma si el puterea omului de a crea si a domni. Rege, preot si profet sunt harurile omului care fac din el un demiurg în imitare a Creatorului sau, Care l-a asezat stapan al pamantului, cu putin mai prejos de îngeri, dar cu mult superior duhurilor cazute. Sfantul Grigorie Palama afirma ferm ca acesta a fost unul din scopurile întruparii: ,,A cinstit carnea pentru ca duhurile trufase sa nu www.jurnalspiritual.eu

îndrazneasca a-si închipui ca sunt mai presus decat omul”. Acest text surprinzator este un imn adresat, fara rezerve, spiritului uman creator. Vocatia omului este, prin urmare, de a cultiva campul lumii în toata vastitatea lui, inaugurand astfel toata gama artelor si a stiintelor, spre a zidi acea existenta voita de Dumnezeu. Aceasta vocatie creatoare a omului se fundamenteaza pe diaconia sa, ce are un sens mult mai general decat acela de serviciu social; diaconia este în primul rand act de vindecare, de restabilire a echilibrului în om si în comunitatea sfanta a Bisericii. Atunci cand omul este lucrator cu Dumnezeu, cultura lui devine o functie în Almanah Jurnal Spiritual 2016

slujba împaratiei lui Dumnezeu si justifica înlatura dilema: cultura sau sfintenie, istoria si existenta omului, contribuind la impunand cultura-creatie si sfintenia si chiar împlinirea sacerdotiului sau în creatie. Astfel, o forma particulara a sfinteniei culturii. cand savantul, cugetatorul sau artistul vor Cultura adevarata, nascuta din cult, cand regasi harismele Sacerdotiului împaratesc, îsi regaseste originile liturgice de cautare a fiecare va deveni, în domeniul sau de Unicului Frumos si Bun, poate deveni o activitate, un „preot”, facand din cultura pe icoana a Impartiei cerurilor, iar creatorul care o creeaza o opera sacerdotala, un loc (artist sau savant), preot al sacerdotiului epifanic. universal în a carui creatie Hristos Se Multi cititori ai creatiei, multi oameni manifesta pe masura puritatii potirului Sau. contemplativi, dar care nu au credinta, vad Modalitatea principala prin care culturafrumusetea ca un lucru în sine si nu ca pe arta îsi împlineste functia liturgica si unul care trimite la Dumnezeu. Fotografiile doxologica este frumosul. Prin frumos, care nu prind în ele acest dar al lui sufletul creatorului si al degustatorului Dumnezeu, adica frumusetea, demonstreaza operei sale sunt înaltate împreuna spre ca sunt operele unor oameni care nu stiu Frumusetea dumnezeiasca, ca Izvor unde sa priveasca. Ca sa vezi frumusetea lui Primordial Arhetipal al oricarei frumuseti Dumnezeu trebuie sa stii cum sa vezi. Ce sa create. Mai cu deosebire prin arta Ortodoxiei, vezi? Sa vezi adancul din fiinta ta creatorul realizeaza o perspectiva ca sa poti vedea adancul lui „Frumuseţea este un transfiguratoare spre ratiunile lor Dumnezeu. Pentru ca noi nu divine, spre arhetipuri, spre lucru care se strânge vedem frumusetea, nu pentru ca Infinit. Ortodoxia are cea mai cu foarte mare ea nu se poate vedea, ci pentru ca înalta si cuprinzatoare viziune a noi confundam frumusetea cu greutate, pentru că frumusetii spirituale: frumosul propriile noastre dorinte. artistic îl ajuta atat pe autor, cat si frumuseţea este Numai ca dorintele noastre, cel pe contemplatorul sau sa mai adesea, sunt telurice, văzută cu ochii înainteze spre Dumnezeu, tranzitorii si nu foarte statornice. participand astfel la întarirea inimii.“ Noua ne plac lucrurile usoare, efortului omenesc în urcusul sau lucrurile placute si nu lucrurile duhovnicesc în virtute, pana la care se strang cu greu. Frumusetea este un mantuire. Astfel, manifestarea Frumusetii se lucru care se strange cu foarte mare greutate, înscrie întru ciclul complet: Frumusetea pentru ca frumusetea este vazuta cu ochii dumnezeiasca iradiaza si naste frumusetea inimii. Iar ochii inimii trebuie sa fie curatiti, omului, iar omul, prin creatia sa artisticaluminati ca sa vada frumusetea lui sacerdotala, reflecta lumina Frumusetii Dumnezeu. Insa nu e greu sa vezi frumusetea necreate, sfintit fiind de harul Duhului lui Dumnezeu daca crezi în El. Daca exista Frumusetii si sfintind la randul sau pamantul credinta în El începi sa Il vezi oriunde. o data cu preaslavirea Numelui Domnului. Iar Oriunde vezi maretia Lui, puterea Lui, mila în acest circuit, în care energiile divine Lui, dragostea Lui cu noi. necreate lucreaza permanent, frumosul Cultura poate sa se întalneasca deci cu creatiei umane reprezinta un moment al liturghia, integrandu-se în liturghia cosmica, epectazei omului în infinitatea luminii atunci cand prin stiinta, gandire, arta, Frumusetii dumnezeiesti. activitate sociala canta Numele lui Dumnezeu, iar operele de arta devin Mihai Parfeni conducatoare spre si slujitoare ale Imparatiei cerurilor. Astfel, harul profetic al creatiei Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Desrre afirnarea rersqoală

arintii filocalici aseaza la loc de cinste virtutea smereniei, numind-o mama virtutilor, sau radacina tuturor virtutilor. Dar oamenii de astazi se lupta uneori din rasputeri pentru afirmarea personala în diferite domenii, într-un cuvant, în viata. -Vă rugăm să ne spuneți cum se poate realiza echilibrul dintre smerenie și afirmarea propriei personalități? -Eu totdeauna am fost pentru o afirmare a omului, dar nu de dragul afirmarii, ci de dragul realizarii lucrurilor pozitive. Deci, de cate ori doreste cineva sa realizeze un lucru pozitiv, esential si bun, poate sa se afirme facand lucrul respectiv. Dar de fapt nu el se afirma, ci îl afirma Dumnezeu, prin osteneala pe care o face el. Pentru ca a fi smerit nu înseamna sa faci de teama sa nu fii smerit, ci înseamna sa faci orice, dar constient ca nu faci din puterea ta. Deci omul care e pus sa conduca, de pilda, numai daca conduce poate sa fie smerit în limitele rosturilor lui. Nu înseamna ca nu mai poate sa conduca pe ceilalti pentru ca el trebuie sa fie smerit. Nu trebuie sa-ti gasesti un loc anume pentru smerenie, ci o modalitate de a face ceea ce trebuie sa faci, ramanand totusi smerit. De pilda, la noi la manastire a trait candva un parinte care vreme de 16 ani a fost staretul nostru, Parintele Ioan Dinu, si el zicea ca: „Smerit e omul acela care îsi tine locul”, pentru ca daca tu nu îti tii locul nici cel de langa tine nu stie unde îi este locul. De pilda, ma duc la slujba si nu îmi tin locul care mi l-a dat Biserica, atunci cel de langa mine nu stie unde-i locul lui. Si atunci înseamna ca si în viata de toate zilele, daca îti tii locul si daca-ti afirmi puterea si vointa, nu în detrimentul altuia, nici cu scop de mandrie, ci în dorinta de a-ti desfasura calitatile pe care ti le-a dat Dumnezeu, nu este niciun pericol în sensul ca prin aceasta scazi în smerenie. Dumnezeu îl primeste pe om în starea pe www.jurnalspiritual.eu

care i-a dat-o si în starea pe care a realizat-o omul pe temeiul firii lui. Eu, cum sunt un om mai comunicativ, nu ma gandesc ca o sa zica Dumnezeu de ce am fost comunicativ! Sau daca ar fi cineva retras, nu o sa zica Dumnezeu de ce a fost retras, daca asa este firea lui, daca asa este chipul lui de vietuire si asa este temelia existentei lui. E, de fapt, cred eu, o mare greseala sa socotesti ca nu trebuie sa ai în vedere urmarirea binelui personal; important este sa urmaresti binele personal, fara sa

stingheresti pe cineva din apropierea ta, adica sa nu cauti mai mult binele tau decat binele altuia, dar, în orice caz, sa urmezi si binele tau. Vasile Militaru are o zicere, o vorba cu talc, care are urmatorul cuprins: „Barba fratelui vreodata, de s-aprinde, sari si-l scapa, însa, mai întai de toate, barba ta s-o uzi cu apa”. Adica nu poti sa faci abstractie de tine însuti, chiar daca se pune si problema, în anumite împrejurari, a lepadarii de sine ca sa poti împlini binele pentru altul sau ca sa poti împlini porunca lui Dumnezeu. In momentul în care te-ai hotarat pentru o cale, sa nu mai consideri ca mai exista pentru tine si o alta cale, iar calea pe care ti-o alegi, sa o alegi cu entuziasmul cuvenit, adica sa nu te casatoresti cu probabilitate, nici sa te faci calugar cu probabilitate, ci sa fii sigur ca asta ti-e calea si atunci nu se mai discuta Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE posibilitatea unei alte cai sau ca Dumnezeu ar fi avut un alt plan pentru tine. Noi nu stim sigur ce vrea Dumnezeu cu noi, dar stim ce putem face noi într-o conditie sau alta. Mantuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem sa facem niste lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie sa facem noi este sa ne lasam în mainile lui Dumnezeu si apoi lucreaza Dumnezeu ca un Sfant, cum stie, cu fiecare dintre noi; si daca vrea Dumnezeu sa

ne afirme ne afirma, si daca nu vrea Dumnezeu sa ne afirme degeaba vrem sa ne afirmam noi. Sa ne gandim ca Domnul Hristos dupa ce i-a dat putere slabanogului, n-a cautat sa fie cunoscut, sa se afirme ca vindecator, ci S-a retras din multime, încat omul acela nu mai stia cine l-a ajutat. E pentru noi un îndemn la smerenie. Parintele Teofil Paraian, Veniți de luați bucurie

ti auzit cum am laudat puterea rugaciunii, cum i-am mustrat pe cei care se roaga cu trandavie, fara sa-i dau în vileag. Cei care s-au stiut ca se roaga cu ravna au primit laudele aduse rugaciunii si au ajuns mai ravnitori datorita laudelor; cei care s-au stiut ca se roaga cu trandavie au primit iarasi mustrarea si si-au lepadat nepasarea. Dar nu-i stim nici pe unii, nici pe ceilalti; si necunoasterea aceasta le este folositoare si unora, si altora. Cum? Am s-o spun eu! Cel care a auzit laudele rugaciunii si s-a stiut ca se roaga cu ravna ar fi cazut în mandrie daca ar fi avut multi martori pentru laudele aduse; dar asa, primind în taina lauda, scapa de mandrie. Iarasi, cel care s-a stiut ca se roaga cu trandavie, auzind mustrarea, a ajuns mai bun datorita mustrarii, ca niciun om nu stie ca a fost mustrat. Si aceasta nu îi este de putin folos! Cu totii dorim ca multimea sa aiba o parere buna despre noi; de aceea, atata vreme cat socotim ca nu ne stie nimeni rautatea, ne straduim sa fim mai buni; dar cand rautatea noastra a ajuns cunoscuta tuturor si am pierdut nadejdea ca mai ramane tainuita, ajungem mai rai si mai nepasatori. Dupa cum ranile cele descoperite se înrautatesc mai mult daca le bate mereu aerul rece, tot asa si sufletul pacatos ajunge mai rau daca i se mustra pacatele în fata multora. Ca sa nu se întample aceasta, predica v-a vindecat pe Almanah Jurnal Spiritual 2016

tainuite. Si ca sa vedeti ca vindecarea aceasta tainuita are mult folos, ascultati ce spune Hristos: „De-ti va gresi fratele tau, mustra-l”. Si n-a spus: „între tine si oras!”, nici: „între tine si popor!”, ci: „între tine si el singur”. „Mustrarea sa nu aiba martori, spune Hristos, ca îndreptarea sa se faca usor”. Mare bine este cand nu mustri pe cineva în fata multimii! E de ajuns constiinta lui, e de ajuns judecatorul acela drept. Nu-l poti mustra tu atata pe pacatos, pe cat îl mustra constiinta lui – acel aspru acuzator si nici nu cunosti asa de bine ca el, pacatele lui. Sa nu adaugi dar rana dandu-l în vileag pe pacatos, ci mustra-l fara martori. Sa facem si noi acum cum a facut Pavel cand a mustrat, fara sa-l numeasca, pe pacatosul din Corint. Si asculta cum. „De aceea, fratilor, spune el, le-am zis acestea ca despre mine si Apollo”. Intr-adevar, nici Pavel, nici Apollo nu împarteau poporul, nu taiau Biserica! Cu toate acestea, Pavel cauta sa acopere mustrarea, ascunde fetele celor vinovati cu numele lui si al lui Apollo, precum cu niste masti, si le da astfel putinta sa se lase de rautatea lor. Si iarasi spune: „Ca nu cumva, venind sa ma umileasca Dumnezeu si sa plang pe multi care au pacatuit mai înainte si nu s-au pocait de necuratia si de desfranarea ce au facut”. Sfantul Ioan Gura De Aur, Despre desfătarea celor viitoare. www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

„Mare bioe este câod ov mvstri re cioexa îo fața mvlțimii!”

SPIRITUALITATE

Ce este Sfâotwl Aotimis și la ce se fqlqsește?

ermenul „antimis” înseamna, etimologic, „în loc de masa”. Antimisul este o bucata de stofa de in sau de matase, în forma unui patrat cu dimensiunile de 50-60 cm. Este cel mai de seama obiect, fara de care preotul nu poate oficia Sfanta Liturghie, nici chiar acolo unde se afla prestol sfintit si cu sfinte moaste. El se desface în timpul Sfintei Liturghii, cand preotul zice: „Rugati-va cei chemati Domnului …”. Acest obiect liturgic are în mijloc pictata sau brodata punerea Domnului în mormant, în colturi fiind reprezentati cei patru evanghelisti. In partea de sus, în mijloc, într-o cusatura, se afla o particica din moastele unui sfant martir. Sfantul antimis simbolizeaza giulgiul în care a fost înfasurat trupul Mantuitorului cand a fost pus în mormant, pe marginile lui fiind scris troparul punerii în mormant: „Iosif cel cu bun chip”. Parintele Ene Braniste ne spune ca originea antimisului este din timpul persecutiilor, cand sfintitii slujitori, de teama persecutorilor, luau cu ei sfintele mese si se

duceau în locuri ferite, pesteri, munti, catacombe si acolo savarseau Sfanta Liturghie. Pentru ca mesele care serveau ca altar erau greu de purtat, fiind facute din lemn, piatra sau metal, s-au înlocuit cu sfantul antimis, care este un altar mobil si era deci mai usor de purtat, cu ajutorul lui putandu-se savarsi Sfanta Liturghie si în afara bisericii. Sfantul Antimis se pastreaza într-o învelitoare de panza numita iliton si astazi, la sfarsitul slujbei Sfintei Liturghii, el se strange si se înveleste cu ilitonul. Antimisul este sfintit, semnat si dat de episcopul locului, indicandu-se parohia sau biserica unde a fost dat pentru slujire, cu hramul ei. Sfintirea antimisului o face episcopul în cadrul sfintirii bisericii, iar daca este nevoie, si independent de aceasta slujba. Sfintitii slujitori sunt îndatorati sa umble cu multa bagare de seama, sa-l pastreze cat mai curat, sa stranga de pe el toate firmiturile si sa-l manuiasca cu multa atentie. In sfantul antimis se pastreaza si un burete mic, cu care se aduna particele cazute din întamplare de pe sfantul disc. Pe acest burete, preotul sau arhiereul îsi pune partea din Sfantul Agnet cand se împaraseste. Acest burete ne aduce aminte de buretele cu care ostasii au adapat pe Mantuitorul Hristos cu otet si fiere, în timpul rastignirii Sale. Sfantul Antimis se pastreaza pe Sfanta Masa, sub Sfanta Evanghelie, putand fi manuit doar de catre preot îmbracat cu epitrahilul. Mihai Parfeni

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

-Ce să facem când vedem că cei din jurul nostru nu-i iubesc pe ceilalți? -Sa ne rugam, sa-i iubim si sa ne întrebam: dar eu îi iubesc? Pentru ca în clipa în care am vazut ca nu iubeste si nu am plans, am vazut de fapt, ca nu-l iubesc! Intelegeti? Cand eu vad pacatul la cineva si nu plang, e semn ca ochiul meu e murdar si ca am facut pacat vazandu-l. Asa vad eu lucrurile! Sa vada el la mine cum iubesc si poate-i face pofta. Daca ma vede cineva încruntata o sa zica: nu ma mai duc la biserica ca o sa ajung ca asta. Daca ma vede bucuroasa, zice: ce o fi acolo, ma duc si eu sa vad. Cum a zis si Mantuitorul: „Veniti si vedeti!” Pentru ca ce e acolo e adevarat! V-am vorbit despre colegul acela al meu, filozof, care dupa revolutie a început si el sa vorbeasca despre crestinism din carti. A început sa mearga si la biserica, dar nu se spovedea. Zicea: parintele nu o sa priceapa nimic, mai bine o sa-ti spun tie, ca tu o sa le Almanah Jurnal Spiritual 2016

întelegi mai bine. La un moment dat l-am cam strans cu usa, l-am cam pacalit, si i-am zis: uite, daca nu mergi sa te spovedesti, copiii astia – erau studentii cu care lucram noi – o sa zica ca esti fariseu, hai si tu, ca sa le dai un exemplu bun. Saracul a mers. Zice: „Ce sa fac!”. Si-a facut lista pacatelor – dupa spovedanie, i-a gasit-o si nevasta în buzunar! – a citit acolo lista, de nu mai iesea de sub patrafir. Apoi vine la mine transpirat si zice: „Bine, dar sa nu-mi spui tu ca e o Taina asa mare!”. Pai, eu ti-am zis sa te duci sa o faci, acesta este cuvantul. Ce spui tu unui om, unui popa? Du-te mai întai si vezi. Daca nu o sa vezi nimic, atunci sa vii sa zici, dar mai întai du-te si vezi. Ai aceasta bunavointa sa te duci sa vezi. Mantuitorul asa a zis: „Veniti si vedeti!” Monahia Siluana Vlad – Meșteșugul bucuriei www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Prio exemrlvl rersqoal oe rvtem schimba arrqarele

SPIRITUALITATE

Nicqlae Pvrcărea, vo măruwrisitqr al miovoilqr lvi Dvmoezev

– Nicolae, cum petreceați Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului în închisoare? – Pentru noi, crestinii din închisoare, Patimile si Invierea erau momentul sublim al trairii noastre, depasindu-ne si pe noi ca oameni. Ne încadram în traditiile crestine pe care neamul nostru le traia în Saptamana Patimilor si de Inviere, cu singura deosebire ca noi nu aveam bucuria materiala. N-aveam oua sa mancam, n-aveam cozonac sau alte bunatati, dar trairea si bucuria Invierii era coplesitoare pentru noi. Ne transpunea parca în alte ceruri, în cu totul alte locuri, si uitam chiar de suferinta noastra. Fii sigur ca ceea ce încercam noi sa facem în temnita era pregatirea sufleteasca pentru a întampina cum se cuvine marea sarbatoare. In afara de post – îti poti închipui ca mai era si post acolo unde noi posteam permanent? - exista un paradox: stiind ca noi postim, atunci ne dadeau o mancare mai buna. In Vinerea mare ne dadeau friptura, cum nu ne dadeau de altfel niciodata. – Noi, creștinii ortodocși, în Săptămâna Mare ne ducem să ne spovedim, să ne www.jurnalspiritual.eu

cuminecăm, participăm la slujba Învierii. Cum se petreceau atunci lucrurile în închisoare? – Traiam cu gandul. Ne rugam în comun, chiar daca gardienii ne urmareau pas cu pas, ba, mai mult, de sarbatori înaspreau regimul, în sensul ca dublau paza, vigilenta lor era mai mare. Ei stiau ca noi traim în rugaciune si ducem o altfel de viata. Daca lucrai în fabrica, atunci îti mareau norma, te obligau la corvezi mai mari în spinare, dar bineînteles ca nu ripostam. – Aveați voie să cântați „Hristos a Înviat”? – N-aveam voie! Dar îl murmuram sau, asa încet, tot îl cantam, pentru ca nu ne puteau opri sa cantam. – Care-i cea mai frumoasă sărbătoare de Paști pe care ați petrecut-o în închisoare? – In general, ai putea sa ma întrebi care a fost cea mai îngrozitoare. Traiam bucuria, traiam suferinta, umilinta Patimilor. Stiam ca e momentul Invierii cand auzeam clopotele. Cea mai frumoasa Inviere am petrecut–o în lagarul de la Caracal, în 1945, la o Inviere oficiata de o suta de preoti, în toate limbile. Au participat mii de persoane. In curtea lagarului s-a facut o slujba de Inviere care într-adevar te facea sa evadezi din cadrul stramt al lagarului. Iti dadea aripi, te transfigura. – Vorbeați despre cea mai nefericită experiență. Mă gâdesc că ea este legată de momentul în care erați închis la Pitești. – La Pitesti, da. Acolo a fost cel mai îngrozitor moment, pentru ca s-au savarsit atatea blasfemii, încat parca si a-ti aduce aminte numai de ele e greu. – Puteți să ne redați, atât cât se poate, din această experiență? – In loc de cantecele bisericesti, trebuia sa canti cantece în care era batjocorit Mantuitorul. Au facut însa si alte ciudatenii… Lucruri strigatoare la cer! S–au facut multe lucruri care nu se pot povesti. E greu. Toata Saptamana Mare o petreceai în astfel de Almanah Jurnal Spiritual 2016

blasfemii. Nu stiu de unde inventau atatea – Pentru noi se punea problema în lucruri urate. închisori de a ne mentine integritatea – Cine era capul acestor nelegiuiri? spirituala. Pentru a nu cadea în deznadejde. – Totul a pornit de la Turcanu. Avea si Ori pentru aceasta trebuia ca memoria sa fie ajutoare; unele pe care le zdrobise întai în cat mai activa. Pentru aceasta unii s-au batai, le schingiuise, le facuse instrumente apucat sa predea diverse stiinte, a trebuit sa fara vointa, altele, care, de bunavoie, au învatam fel de fel de poezii. Inchisoarea a trecut alaturi de el. Au fost si din astia. devenit un forum superior, pentru ca aveam – Cum ați reușit să rezistați acestor profesori mari si de la fiecare puteam lua presiuni care nu pot fi numite decât satanice? cate ceva. Unul din stalpii de lumina care – Eu zic ca, mai mult decat atat, noi ne ne-a calauzit în închisoare a fost Radu Gyr. închipuim ca suprema uratenie e satana. Dar, Lui ar trebui sa-i ridicam un monument pana parca, acolo, era un cazan în care iadul era la cer, pentru ca el a fost acela care ne-a prins pana în strafundurile lui. întretinut spiritual si ne-a insuflat în – Vă mai puteați ruga? permanenta nadejdea, dar nu numai atat. El – Cred ca singurul lucru pe care nu-l era acela care ne-a tinut cat mai aproape de puteau face era sa ne citeasca gandurile. Si Dumnezeu, ne-a tinut cat mai aproape de nu ne puteau controla cand faceam crucea cu spiritualitatea romaneasca. Poeziile lui au limba. Asta nu puteau controla. Pentru ca, în fost medicamentul cel mai important care ultima etapa a reeducarii, trebuia sa te lepezi ne-a tinut pe noi în închisoare. Radu Gyr a de credinta. fost pentru noi un monument care ne-a adus – Acesta era scopul reeducării. i bucurie, si nadejde, si care ne-a “Un neam trăieşte şi sîmba – Sigur ca da. Trebuia sa te rbatat în permanenta. prin momentele de lepezi de Hristos. Ei, si pentru asta, – Cum ați învățat poeziile? rezistenta era acerba. Darza. – Poeziile ne erau transmise prin onoare, de – Ati simtit ajutorul lui alfabetul Morse. Asa s-au transmis demnitate“. Dumnezeu în acea perioada? balade de sute de versuri pe care – Nu îmi place sa vorbesc, dar, cand erau Radu Gyr le-a facut. Cum le-a facut, în gand, torturile mai mari, într-un vis mi s-a aratat fara creion si hartie, numai Dumnezeu stie. Maica Domnului cu Pruncul în brate si mi-a Poeziile lui Gyr erau hrana spirituala pentru spus: „Lasa ca trece si asta!”. M-a întarit, m-a noi. Mai trebuie sa înaltam un monument fortificat si am rezistat mai departe. pana la cer mamelor noastre. E greu de – Care au fost resorturile luptei d-voastră? înteles, dar mamele noastre ne-au dat viata, – Un neam traieste si prin momentele de ne-au dat hrana sufleteasca, ne-au axat pe onoare, de demnitate. Noi n-am fost un neam linia care leaga pe om de Dumnezeu. Cei care las, care sa depunem armele în fata invaziei s-au bucurat de caldura sufleteasca, de comuniste. Inca din 23 august 1944, s-au dragostea mamelor, îsi pot da seama ce ridicat grupurile de rezistenta. Ne-am numit înseamna acest lucru. Ne punem întrebarea: romani si crestini. Actiunea noastra s-a cine l-a facut pe Creanga scriitor? Sau pe înscris pe linia stramosilor nostri, a altii? Mamele lor. I-au îndreptat. Ea era aceea haiducilor nostri si a tuturor acelora care au care observa calitatile fiilor lor. luptat împotriva unei navaliri. – Ce ne puteți spune despre Mircea – Domnule Purcărea, am vorbit despre Vulcănescu? credință, despre rugăciune. Un alt element – Mircea Vulcanescu a murit ca un martir. care în închisori v–a păstrat și sufletul și A fost izolat într-o celula speciala, cu ciment mintea a fost poezia. Ce ne-ați putea spune pe jos, cu apa pe jos. El s-a asezat pe jos ca sa despre semnificațiile acestei poezii? poata sta altul deasupra lui si s-a îmbolnavit. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE Boala i s-a accentuat. A fost pedepsit pentru asupra generației dumneavoastră? ca tinea conferinte si a fost bagat la izolare, – Influenta lui Nae Ionescu a fost unde i s-a agravat boala, si a murit ca un covarsitoare. Eu cred ca destinul tarii noastre martir. este acela de a fi focar de lumina si cultura la Ar trebui ca Biserica Ortodoxa sa-l gurile Dunarii. Pentru aceasta trebuie oameni canonizeze. Si pe el, si pe altii. Spre exemplu, dotati. Se pare ca între cele doua razboaie au Traian Trifan, care în permanenta a dus o existat oameni care au ridicat Romania pe viata de ascet. Era tot asa de puternic ca si culmi: Mircea Eliade, Constantin Brancusi, Valeriu Gafencu, care de altfel a fost elev al Mircea Vulcanescu, Petre Tutea. Au fost lui Trifan. De asemenea, parintele Arsenie oameni care au încercat sa ridice Romania pe Boca avea o personalitate puternica, avea un linia destinului. Asta au facut ei, si altii. Ca si mare har. Crima cea mare a comunistilor e ca Iorga, care a fost unul dintre marii oameni de au omorat oameni cu potente uriase. Au cultura ai tarii. distrus elitele. Stiti cum e vorba la noi, – Vă considerați o generație învinsă? romanii? Daca îl pui pe tigan împarat, întai îl – Cine e învinsul? Cel care da (în altul – omoara pe taica-sau. Asa si comunistii. I-au n.n.) sau cel care rezista? Invinsul e cel care omorat pe toti cei care erau mai pregatiti ca da. (Dar – n.n.) Dumnezeu ne-a dat fiecaruia ei. Era la Aiud colonelul Craciun, un fost cate un dram de rezistenta si am rezistat. muncitor, cu aroganta extraordinara. Mana Lui ne-a ajutat de multe ori. De Placerea lui cea mai mare era sa jigneasca, sa exemplu, la Pitesti, dupa ce sapte luni de zile insulte, privea de sus. „Ba, Tuteo”, am trecut prin reeducare si urma îi spunea marelui filozof crestin. „Eu cred că destinul din victima sa devin calau, Se credeau dumnezei. Asta e ţării noastre este acela Dumnezeu mi-a întins mana si pacatul lor cel mare. m–a dus la Canal. Dupa aceea, la – Cum ați rezistat, totuși, acelor de a fi focar de lumină Gherla, cand am fost pedepsit la şi cultură la gurile izolare sapte luni de zile pentru ca experimente satanice? – Ajunsi în închisoare, ne-am am tradat marea cauza a Dunării. “ pus problema: „Ce ne facem?” Si demascarii, cand eram aproape domnul Trifan, cu Marian, si cei de moarte, Dumnezeu mi-a întins din jurul lor, au spus ca singurul nostru mana, luandu-l pe Stalin la El (adica, din mijloc, singura posibilitate de a trece peste aceasta lume – n.n.). De ce? Pentru ca, atunci, 10-20 de ani de închisoare este sa ne directorul Goiciu ne-a iertat pe cei izolati. ancoram în credinta. La fel au gandit Gafencu, Altadata, la Canal, am adormit pe sina de cale Ianolide, parintele Arsenie Papacioc, Nicu ferata, cu gamela în mana. Si, deodata, m-am Mazare, Virgil Maxim si altii. Toti acestia au pomenit ca ma împinge cineva. Nu stiu cine a ajuns la un grad de înduhovnicire destul de fost, dar a trecut locomotiva imediat. Sau, ridicat. L-am cunoscut pe parintele Arsenie m-au bagat la camera mortuara, din cauza Papacioc, care era un om ca noi toti. Era un faptului ca am avut o infectie mare în spate si sculptor nemaipomenit. El a facut la Aiud, urma sa mor. Dupa trei zile, vazand ca n-am împreuna cu ucenicii sai, un chivot al murit si mirandu–se de asta, pentru ca Manastirii Curtea de Arges. Parte dintre ei, murisera toti cei din jurul meu, m-au scos de fiind elevi, au fost adusi la Alba-Iulia, unde acolo. N–am facut septicemie, si atunci au eram si eu închis. Era acolo un mic atelier în luat un bisturiu sa ma taie si a tasnit o galeata care am început sa lucrez si eu. Am învatat sa de puroi. In timp, m-am vindecat. sculptez de la ucenicii parintelui Arsenie – Sunteți un mărturisitor al minunilor lui Papacioc. Dumnezeu, pentru că se pare că au existat – Care a fost influența lui Nae Ionescu momente în care Dumnezeu v-a ținut în www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE brațele Lui. – Exact. – Sunteți optimist în ce privește viitorul neamului românesc? – Da. Sigur ca da. Asta cred. Va trece perioada asta, dar pana la urma va renaste poporul nostru. Vor mai trece generatii pana cand copiii se vor ridica, se vor întoarce la biserica si la neam. Ne confruntam cu o noua utopie, cea a globalizarii. Si se pare ca cea care va abdica foarte curand este biserica catolica. Catolicismul este într-o cadere abrupta, chiar daca el constituie, în acest

moment, o putere economica foarte mare. Nu vezi? Unde este cel mai mare haos? In Italia. Catolicismul a devenit prea rational. Rationalismul neaga tainele. Sunt lucruri pe care palpabil, prin ratiune, nu le poti întelege. Cea mai mare taina e taina nasterii! Cum este minunea asta a nasterii? Asta o neglijeaza toti rationalistii astia cartezieni. Ciprian Voicila, Mărturisitorii din închisorile comuniste

Asrazia Oțel-Petrescv: „Rvgăcivoea mi-a salxat xiața”

oamna Aspazia Otel-Petrescu este una dintre multele femei care au patimit ani de zile în temnitele comuniste, avand în suflet o necuprinsa dragoste de neam si tara. In cei 14 ani de detentie a trecut prin închisorile de la Mislea, Dumbraveni, Miercurea-Ciuc, Jilava, Botosani si Arad. A rabdat chinurile la care a fost supusa cu vitejie si credinta în Dumnezeu, iar Domnul cel atotmilostiv i–a purtat de grija, a mangaiat-o si i-a adus bucurii duhovnicesti, ajutand–o sa depaseasca momentele critice. Fie ca jertfa ei, precum si cea a tuturor celor întemnitati pentru credinta lor, vii sau mutati la Domnul, sa ne dea si noua curaj în lupta cu propriile pacate, cu patimile si ispitele, îmbarbatandu-ne pentru a duce lupta cea buna, pazindu–ne împotriva necredintei ce cauta sa stapaneasca astazi lumea. (R.T.) – Cum priviți acum perioada detenției? – O consider o onoare, Almanah Jurnal Spiritual 2016

asa cum si Petre Tutea o considera. Am un moment de emotie… (lacrimeaza, n. red.)…, toti îl avem, cand ne gandim ce mare onoare ne-a facut Dumnezeu ca ne-a asezat pe o linie care a fost deschisa cu atatia ani în urma de catre Insusi Hristos Mantuitorul. Noi am raspuns la o chemare, o chemare la o suferinta care trebuia sa fie izbavitoare, care trebuia sa absolve pacate ale neamului nostru si sa-l aseze pe o linie ascendenta catre mantuire. Caci telul final al unui neam, ca si al unui individ, nu este placerea, fericirea pamanteasca, puterea sau toate

SPIRITUALITATE

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE sclipirile lumii acesteia, ci este Invierea. data primavara si trebuia sa fie gata pe 14 Dumnezeu ne-a chemat sa aratam ca suntem decembrie. Se intrase în toamna, cand ziua dispusi sa jertfim cei mai frumosi si cei mai era mai scurta – si, neavand lumina, nu mai curati ani ai vietii noastre pentru Inviere. puteam munci foarte multe ore pe zi. I-am – Sfântul Apostol Pavel spune că mai întâi spus comandantului ca s-ar putea sa nu de toate este dragostea. Cum se manifesta terminam broderiile. Costumele erau gata, iubirea, acolo, în celulă? dar la broderii mai aveam ceva de lucru. – Iubirea dintre noi se manifesta prin Comandantul m-a amenintat ca ma va gesturi mici. O papadie pe care o furai din încadra la sabotaj, pentru ca „nu te joci cu curte la plimbare si pe care o duceai cuiva armata!”. Nu le–am spus nimic fetelor, pentru care îsi aniversa ziua însemna o gradina ca nu am vrut sa le chinui sa lucreze pe o întreaga de flori, mai ales pentru ca era luata lumina tremuratoare de la sonde – infama cu mari sacrificii. Daca vedeai pe cineva ca pentru a lucra pe panza subtire (închisoarea tremura de frig, te duceai si-l îmbratisai, si-l era într-o zona petroliera si lumina electrica încalzeai în bratele tale. Era un gest minimal, era furnizata de sonde). Mi–am zis: „O sa ma dar care nu se poate uita. Ziceam ca prietenia bage la sabotaj si o sa–mi prelungeasca dintre noi este indestructibila tocmai pentru detentia. Pe langa anii de detentie pe care îi faptul acesta, ca noi am ucenicit la stiinta prin am, ce mai conteaza daca îmi mai dau ceva?” care poti sa eviti îndepartarea, despartirea, Insa fetele au aflat de la directoarea de antipatia fata de semenul tau, si sa o productie, o tanara angajata a M.A.I. pentru înlocuiesti cu gingasia, cu duiosia, cu supravegherea productiei. Fetele luau dragostea – care se manifesta prin “Iubirea dintre din ateliere benzile, veneau cu ele în gesturi mici, dar enorme daca le pui noi se manifesta dormitor si lucrau pe paturile de la în balanta cu indiferenta, cu apatia. prin gesturi etaj langa lumina – lucrau toata Noua nu ne era indiferent ce se noaptea si, astfel, pe 14 decembrie mici.” întampla cu noi. Trairea uneia era si comanda a fost gata. Pe 9 decembrie trairea celeilalte. Daca una era era ziua mea. Eu trebuia sa croiesc, sa pedepsita cu izolatorul, toate celelalte fac contabilitatea consumului de materiale. sufeream pentru ea. Ne gandeam: „Saraca, Lucram cate 16 ore pe zi si nu prea aveam trebuie sa-i fie din cale afara de frig sau din contact cu ele. Dar, din cand în cand, cale afara de foame…” participam la rugaciunile comune. Dupa – Și, firește, vă rugați una pentru alta. acatist, se faceau rugaciuni speciale pentru Povestiți-ne despre minunile săvârșite prin oamenii care aveau probleme deosebite. Si le rugăciune… auzeam cum spuneau: „Da–i, Doamne, – Rugaciunea mi-a salvat viata. Am facut la sanatate, ajut-o si elibereaz-o!”. Si ziceam si un moment dat un infiltrat TBC, concomitent eu: „Da-i, Doamne, sanatate, ajut-o si pe ambii plamani. Facusem febra, dar nu o elibereaz-o!”, fara sa stiu ca pentru mine se luasem în seama. Am aflat ca am fost bolnava facea aceasta rugaciune! de tuberculoza abia dupa ce m-am vindecat. La 9 decembrie, mi-au facut o mica Eram în perioada în care conduceam atelierul sarbatoare în celula. Pe masuta era faimosul de cusaturi romanesti. Aveam o comanda tort facut din paine uscata, adunata cu lunile, facuta de Ministerul Armatei pentru corul lor: si însiropat cu siropuri luate de la cabinetul 300 de costume pentru barbati si femei, pe medical sau cu marmelada luata de la fetele vreo sapte regiuni populare, si niste benzi de care aveau regim TBC. broderie alba cu care aveau sa realizeze Langa tortulet era o carticica brodata de decorurile, pe unde mergeau. Norma a fost mana – „Buchet spiritual”. Filele erau din prea grea. Se lucra zi-lumina. Comanda a fost panza, iar literele erau scrise cu ata si se www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

specifica cate rugaciuni s-au facut pentru mine. M-am îngrozit cate mii de Nascatoarede-Dumnezeu si cate mii de Tatal nostru s-au spus pentru sanatatea mea. Eu nu stiam ca am tuberculoza, dar doctoritele din preajma mea stiau – însa nu mi-au spus ca sa nu ma demoralizeze. Pentru rugaciunile camaradelor mele mam vindecat de tuberculoza. Cand a venit caravana cu aparate speciale ca sa detecteze cazurile de TBC, pentru ca se înmultisera în ultima perioada, eu aveam deja sechele. Aceste sechele le am si astazi – si se minuneaza medicii radiologi ce vindecare spectaculoasa de tuberculoza am. Unul dintre doctori mi-a spus ca am avut pe ambii plamani o problema foarte grava, dar ca urmele abia se vad. I–am raspuns ca m-am vindecat definitiv. „Dar cum poti fi asa de prezumtioasa, pentru ca bacilul Koch se poate reactiva oricand!” I-am raspuns: „Eu nu m-am vindecat cu medicamente, ci cu rugaciunile camaradelor – si ce s–a vindecat de Sus, vindecat ramane!”. – Din literatura de detenție, știm că cele mai grele momente erau cele petrecute la izolator. Ați cunoscut și dumneavoastră izolatorul? – De mai multe ori. In timpul unei anchete, înainte de a ajunge la izolator m-au pus în catuse, cu mainile la spate. Erau niste catuse zise „americane”, niste bratari nichelate foarte delicate, dar care aveau un mecanism care se strangea pe încheietura. Catusele barbatesti erau prea largi pentru încheieturile noastre mici, iar noi, femeile, le puteam scoate. Aceste catuse, daca miscai mainile, se tot strangeau pana cand intrau în carne. Erau foarte greu de suportat, pentru ca apasau nervii care controlau tot sistemul circulator. Puteai chiar sa-ti pierzi mainile, daca te tineau prea mult în situatia asta. Asa încatusata m-au dus la izolator! In încapere am vazut ca era o pivnita foarte mare, care avea ca sistem de iluminare doua lucarne, prin care venea o lumina slaba. Am mai vazut multe scari pana jos. Eu eram în fata usii, pe Almanah Jurnal Spiritual 2016

o platforma. De la aceasta platforma coborau scarile. Acolo era umed, rece, iar eu eram doar într-o rochita si nu puteam sa fac nicio miscare, pentru ca se strangeau catusele. Am început sa-mi spun rugaciunile. Tot rugandu-ma, sprijinita de usa de lemn, am vazut pe jos, risipite, smocuri de paie. Uitandu-ma mai atent, am vazut ca aceste paie se miscau. M-am îngrozit si am zis: „Doamne, sobolani or fi?”. Un sobolan mi-a confirmat acest lucru. A început sa urce spre mine, s-a oprit la jumatatea scarii si m-a privit lung. Luni de zile m-au bantuit acei groaznici ochi de jivina… „Ce sa fac, Doamne, ce sa fac, ca astia la noapte ma rontaie?” Daca n-as fi avut catusele la spate cu mainile, as fi încercat sa ma apar de ei. Dar asa, cu mainile la spate si neputandu-le misca, ce-am sa fac? M-a cuprins disperarea si mi-am zis: „Ma arunc cu putere pana jos si termin povestea! Pana aici, Doamne, am putut sa rabd, dar acum nu mai pot!” Imediat însa mi-am revenit. „Ce tampenie, cine îmi da mie certitudinea ca ajung moarta jos? Pot sa ajung ranita si e mai rau!” Si atunci am strigat, efectiv am strigat, pentru ca mi–am auzit vocea: „Doamne, nu ma lasa!” Nu am putut sa spun nicio alta rugaciune, nu am fost în stare. Tot ce a fost în mine putere, duh, s-a materializat în acel strigat: „Doamne, nu ma lasa!” In clipa în care s-a încheiat strigatul, totul în jurul meu a disparut: lucarne, sobolani, pivnita… Toate amanuntele pe care le înregistrasem pana atunci s-au sters. Era doar o imensitate alba. Era ceva foarte luminos, dar nu lumina aceasta cu care suntem obisnuiti. Ca sa sugerez mai bine, pot spune ca era ca o zapada proaspata peste care a venit un soare stralucitor – si atunci zapada licareste în mii de luminite. Eu nu-mi mai dadeam seama ce este cu mine. Stiam ca am avut o problema si nu o mai am. Ma coplesise o bucurie imensa, o bucurie pe care probabil ca o ai atunci cand iubesti foarte tare pe cineva si afli ca esti iubit în aceeasi masura. Era ceva mistuitor, de o intensitate greu de suportat… Aceasta www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE stare a durat circa doua zile, pana cand a venit procurorul de la Bucuresti si m-a chemat la ancheta. – Le-ați povestit camaradelor ce s-a întâmplat la izolator? – Nu. M-am temut ca toate noptile lor vor fi bantuite de gandul ca sobolanii umbla peste ele. Erau cateva mai sensibile la somn si simteau ca umbla cineva peste plapumi. Eu le spuneam ca este un vis urat. Dar, de fapt, erau sobolanii care misunau în toata închisoarea. Si, ca sa nu li se faca frica, am suportat singura cosmarul pe care unul dintre sobolani mi l-a dat – pentru ca mult timp m–au urmarit ochii lui. Am scapat de aceasta obsesie intrand în viata noastra duhovniceasca de rugaciuni comune. – Generația de astăzi mai este dispusă la jertfă? – Eu locuiesc în spatele unei scoli. Cuvintele pe care le aud din gura acestor copii si apucaturile lor pur si simplu ma oripileaza, ma îngrozesc si zic: „Doamne, unde vom merge asa?”. Insa i-am vazut si mergand droaie dupa parintele care tine orele de religie. Toti copiii voiau sa fie cat mai aproape de el. Omul acesta a stiut sa le ia sufletele în mainile lui. Aceasta este ceea ce ne lipseste: educatorul, modelul. Sufletele lor sunt derutate, educatia oficiala e anume planuita încat sa fie confuza, sa fie haotica. Se vrea prabusirea, demolarea anumitor valori si se reuseste, cata vreme nu exista un element care sa coaguleze ceea ce este în profunzime, în adancul, în sinele copilului. – Care este rolul părinților? – Este primordial. Nu degeaba s-a vorbit despre cei sapte ani de acasa. Dar, daca parintele nu este pregatit, daca în copilarie se batea cu colegii lui, asa cum o fac tinerii de astazi, nu are de unde sa dea educatia corespunzatoare. Avem nevoie de oameni providentiali, care sa creeze o atmosfera anume si în lumea parintilor si în lumea copiilor. Eu nu-mi pierd speranta. Sunt totusi oameni care nu au pierdut drumul si ar putea sa mearga pe calea cea stramta, care este www.jurnalspiritual.eu

plina de riscuri. Eu zic ca generatia care va fi chemata sa se jertfeasca pentru învierea neamului va avea de dat un examen mult mai greu decat cel pe care l-am dat noi. Noi am fost distrusi cu biciul, dar generatia asta de acum este distrusa cu zaharelul! Copiii nostri vor fi obligati sa faca lucruri pe care nu le-ar face din îndemnul inimii, dar vor fi obligati sa le faca prin consecinta lucrurilor… – Au fost momente în perioada detenției în care v–a fost greu să iertați? – La închisoarea de la Botosani am fost batuta din pricina ca eram sefa de camera, chipurile pentru ca ar fi fost dezordine în celula. Durerea a fost cumplita. Saptamani întregi veneau gardiencele la baie sa se minuneze de felul în care arata spatele meu. Cel care ma lovea ridica cu ambele maini o curea foarte lata si lunga de un metru jumatate si ma croia cu toata puterea lui. El vroia sa arate prin asta directorilor închisorii cat este de ascultator. Le-a luat la bataie chiar si pe doua prietene care mi-au luat apararea: „De ce o bateti pe ea? Doar ca este sefa de camera? Bateti-le pe cele care au gresit, pe cele care au paturile dezordonate!” Erau dintre cele mai frumoase si am simtit ca acesta ar fi vrut sa le distruga frumusetea. Eu, la lovituri foarte mari, nu urlam, nu plangeam. Asa era firea mea. Acest lucru îi îndarjea pe batausi, crezand ca o fac din orgoliu. Eu simteam durerea din plin, dar reactionam prin tacere, durerea ma amutea. Odata, acest bataus foarte crunt s-a aplecat sa vada ce se întampla cu mine. Cand mi–a vazut chipul schimonosit de durere, s-a luminat. Multumirea acesta pe care am citit-o pe chipul lui m–a facut sa-l urasc. A fost singurul moment din viata mea cand am simtit ura în sufletul meu. Si m-am speriat asa de tare, mi-am dat seama ca ura este atat de distructiva, încat am tinut patruzeci de zile post, am mancat numai seara, ca sa–l pot ierta… – Și ați reușit? – Da, l-am iertat, dar numai dupa ce m-am rugat intens. Si, vazand cat ma straduiesc, Almanah Jurnal Spiritual 2016

m-au ajutat si camaradele. Nu am sa uit Somnul refuza sa ma scoata din impas. Incerc gestul colegei Eugenia Fuica. Ca sa ma faca sa sa-mi creez un spatiu mirific, o evadare în trec pragul acesta de ura si sa ma gandesc la sublim prin poarta imaginatiei, dar gandul frumusetea iubirii crestine, m-a învatat sleit refuza sa ma asculte. In cele din urma „Ingerul a strigat” într-o executie psaltica alerg la picioarele lui Iisus. Imi imaginez ca-L care îmi placea foarte mult. caut si-L gasesc si stau de vorba cu El: Acest lucru s-a întamplat atunci cand eram «Doamne, eu stiu ca undeva, în miezul ei, scoase la plimbare si nu se auzea ce cantam… si temnita aceasta are o inima. O inima – Ați suferit foarte mult. Cum putem îngusta si rece ca o celula, unde, dupa ce accepta suferința? Te-au îmbracat în straie cu vargi de hula si – Suferinta trebuie transfigurata. Si ocara, Te-au azvarlit sa zaci flamand de suferinta se transfigureaza prin acceptare. adevar si însetat de iubire. Ai binevoit, Trebuie sa gasesti o motivatie pentru Doamne, sa suferi împreuna cu noi prigoana suferinta. In momentul în care gasesti aceasta ca sa ne usurezi povara. mobilul suferintei, esti salvat, pentru ca ai In seara aceasta m-a durut tare rau acceptat. Din momentul acela, suferinta sufletul; m–am gandit la ranile ce Ti le-am devine o bucurie, devine o onoare. Iti dai pricinuit eu Tie. Iata, sunt singura printre seama ca Iisus a luat o lingurita din suferinta sobolani si libarci. Peretii acestia sunt Lui si ti-a dat-o tie. Adica propria ta cruce. Sa flamanzi de viul din mine. Incremeniti, îmi nu o mai care El în spinarea Lui, ci absorb caldura, mi–e frig, mi-e sa o cari tu. Devii astfel fericit ca “În momentul în care foame si mi-e atat de mare nevoia esti fiu al lui Dumnezeu. de ajutorul Tau. Cu Tine alaturi găseşti mobilul Iata relatarea Aspaziei Otel sunt altfel decat cum vor ei sa fiu. suferinţei, eşti Petrescu despre minunea traita în Dar esti zavorat, Doamne, si nu voi izolatorul închisorii din salvat, pentru că ai cuteza sa trec pragul celulei Tale. acceptat.” Miercurea-Ciuc (asa cum a descrisIata, am facut rugaciune mare sa o în volumul Strigat-am către Tine, nu ma prinda pandarul si m-am Doamne…): „Prima noapte a fost greu de tarat pe genunchi, fara sunet, pana la usa suportat. Mai ales din cauza frigului si a celulei Tale. Vreau sa-Ti spun ca Ti-am adus foamei pe care le simteam acut. Orele de la doua daruri pentru ranile ce Ti le-am închidere pana la ora zece sunt atat de lente pricinuit eu, Tie. în scurgerea lor încat îmi dau impresia ca am Ti-am adus candela sufletului meu. E iesit din dimensiunea temporala. Dar ceea ce saraca si urata, caci aurul sufletului meu e îmi da spaime sunt pasii marunti pe care–i tare putin si lucrarea mea e fara mestesug, simt trecand peste mine la scurt timp dupa neghioaba. Dar am faurit–o pe nicovala ce m-am întins pe saltea. Multumesc în gand durerii, la flacarile suferintei, de aceea stiu ca Domnului ca sunt obligata sa adorm cu Tu îi vei spori valoarea. lumina aprinsa. Intunericul ar mari senzatia Luminita ei e cat o samanta de mac, de spaima. Inchid strans ochii si refuz sa pentru ca untdelemnul credintei din care se constat cine se plimba peste mine. Sa fie hraneste e doar o picatura. Atat am putut sobolani? Sa fie soareci? Mai bine sa nu stiu. stoarce din samburii faptelor bune. InmultesFac un efort imens sa ma conving ca totul te-l Tu, Doamne, ca vinul din Cana, ca painile este doar o impresie. E atat de puternica din pustie. concentrarea ca simt o transpiratie rece pe Si astfel, stralucita de Tine, îngaduie sa sira spinarii. Decid sa nu ma scol, întrucat lumineze în cel mai întunecat ungher al picioarele îmi sunt umflate, ma ustura pielea, celulei Tale candela sufletului meu, pentru atat este de întinsa peste butucii înghetati. ranile ce Ti le-am pricinuit eu Tie. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE Ti-am mai adus floarea inimii mele. Este doar un biet fir de busuioc. L-am crescut greu. Pe steiul inimii mele abia daca si-au putut face loc radacini. Si lacrima cu care l-am udat a fost sarata si amara. Dar a crescut si a înflorit din miracolul iubirii Tale. Binevoieste si primeste, Doamne, firul de busuioc al inimii mele, sa aromeasca duhovniceste în celula Ta, pentru ranile ce Ti le-am pricinuit eu Tie. Si-Ti multumesc din adanc, Doamne, ca ai binevoit sa ma împartasesti cu suferinta.» Si, deodata, lumina din izolator a devenit duioasa, mangaietoare.

Mi se parea ca celula miroase a busuioc si o caldura placuta ma învaluia cu gingasie, cineva îmi vorbea fara cuvinte, n-as putea sa explic cum, dar le auzeam si în gand si în inima. «Se afla aici o inima dezolata? Deschide-Mi, sunt prietenul tau, numele Meu este Iisus.» Si somnul mi-a îngreuiat pleoapele si m-am prabusit în apele lui cu acea senzatie de imponderabilitate pe care mi-o dadea întotdeauna starea febrila”. Ciprian Voicila, Mărturisitorii din închisorile comuniste

Păriotele Dvmitrw Bălașa – vo erqv al lvi Hristqs

-au luat în 1959, m-au dus la Securitate pe 16 septembrie. „Ai o pusca acasa. Sa ne dai pusca!”. A fost un motiv. Ne-am dus pana acasa, au facut perchezitie, pe urma m-au luat si ne-au tinut aci în Dragasani într-un beci acolo, nu stiu cat. Ne-au dus într-o noapte la Pitesti. Si acolo a început calvarul. Cea mai cumplita pedeapsa de pe lume! Chinuri, bataie! De la ora 1 la 3 noaptea era ora de bataie. Ce s-a întamplat? De la ora 1 la 3 noaptea te bateau asa, în prostie. Te scoteau doar în chiloti, descult, îti puneau ochelarii aia chinezesti la ochi si te duceau într-o sala, acolo unde era numai ciment si cativa te bateau: asta-l batea pe ala, ala îl batea pe ala. Pe noi ne batea unul Cetateanu Dumitru. Si ne cerea ca sa declaram ca eu am cumparat un pistol cu butie si ca Gheorghe Grecu a cumparat un pistol Steier de la nemti, ca noi am vrut ca sa -l împuscam pe Gheorghiu Dej. „Pai, domnule, eu pe Gheorghiu Dej nu l-am vazut decat în poza”. „Nu e nevoie, dar sa declarati!”. Pai cum era sa declar, daca nu era asa? Cum sa scriu eu treaba asta daca nu era asa? Sigur ca da: a fost bataie! Dupa 6 luni de zile, Gheorghe Grecu a declarat saracul! Nu a mai putut sa mai tie. Si la urma ma luasera pe mine. „Pai daca asta a declarat! N -auzi? Asta spune ca ati vrut sa-l împuscati pe Gheorghiu Dej!”. Bine! Intre timp îmi da asta un pumn asa în nas si am cazut cu capul pe ciment. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE Cand am cazut cu capul de ciment, m-a podidit sangele pe nas si atunci cu mana cautam sa iau sangele de pe nas ca sa pot sa respir, ca nu mai puteam sa respir, nici sa -mi vin în fire dupa lovitura… La Pitesti, copile, m-au batut cu o blana (scandura) cu cuie. Nu stiu cate cuie o fi avut, dar erau iesite numai 3-4 mm. Cand te lovea curgea sange, dar nu intra în carne. Iti perfora pielea, te facea numai sange. Apoi, puneau pe un alt detinut si te stergea cu un prosop cu apa sau chiar cu spirt. Atunci luai foc! Credeai ca înnebunesti. La mine s-a infectat. Cand am plecat de aici, am mers la Jilava. Cand am ajuns acolo simteam ca nu mai pot, ca am septicemie. Aveam în spate o rana mare. Am avut norocul ca acolo ne-au dus sa facem baie. Si eu cum era sa fac baie? I-am aratat securistului. „Pai tu stii ma ce ai în spate?”. „Nu vad, dar astept sa ma curat”. M-au dus la infirmerie si m-a consultat o doctorita surda. A taiat pana la urma toata stricaciunea de pe spate, ca intrase în putrefactie. M–a ajutat mult femeia aceea ca a varsat o sticla de penicilina pe rana si mi-a zis sa ma duc peste doua zile sa-mi schimbe pansamentul… La Aiud am ajuns în 1961 toamna. La început ne-au bagat într–un salon, la gramada. Dormeam pe jos, ca animalele, fara pat, fara nimic. La urma ne-au repartizat la celule, unde eram în patru paturi, asa, puse unul peste altul. Si noi ne organizaseram acolo, tineam conferinte, în cadrul celulelor, în saloane. Apoi pe noi ne-au izolat… Doctorul Ridichie m-a întrebat ce zic cei din celula despre Partidul Comunist. Cand am auzit asa ceva, „Pai bine domnule, zic – eu n-am putut sa ma abtin, sa stii – dumneata asa ai ajuns?”. „Ma întreaba si pe mine. Ce sa le spun?”. „Ce sa spui? Eu sunt delator?”. Nu stiu ce-o fi facut ca m-am trezit si atunci bagat la mititica. Nu mi-au zis nimic, decat m-au tinut vreo trei zile într-o camera: seara îmi aduceau o saltea de paie, ca sa nu dorm pe ciment, ca nu era pat, n-aveai nimic. Am înteles de aci ca nu trebuie sa raspunzi obraznic, dar ce, puteam sa fac jocul lui Ridichie? Eu n-am suportat treburile astea. Am dus-o foarte greu dupa aceea la Aiud. De la Aiud ne-au dus în Balta Brailei si atunci a trebuit sa facem declaratii ca nu credem în Dumnezeu, ziceau ei ca sa ne redea, auzi, societatii, reeducati. Si trebuia sa dai o declaratie scrisa. N-am putut sa fac treaba asta. V-am spus ca m-au luat în 1964 sa dau declaratie ca nu cred în Dumnezeu. Cum sa dau eu declaratie cand în brigada de 2600 de oameni faceam liturghie în închisoare, cu risc, si ma dusesera de atatea ori la bataie? A venit o hartie ca daca vrem sa ne dea drumul acasa sa declaram ca nu credem în Dumnezeu. Au zis dar ca fiecare trebuia sa declare în scris asa: „Subsemnatul cutarascu, fiul lui cutare din cutare si nu stiu ce, declar ca n-am crezut niciodata în Dumnezeu, ca am mintit…”. Asa era textul, dar tu trebuia sa îl scrii cu mana, sa ramana în arhiva un asemenea document. Era de la Isalnita comandantul nostru (maiorul) care ne teroriza. M-a batut vreo saptamana si ceva; doctorul Puscasu mi-a zis: „Da, parinte, declaratie, ca stim noi de ce-ai dat, ca te omoara astia”. Si atunci, nu ma laud, a fost un har de la Dumnezeu, i-am spus: „Domnule doctor, nu voi da nicio declaratie”, dar pana la urma i-am spus ca ma gandeam sa zic ca declar, dar de fapt sa le tin o predica, ca ne adunau acolo pe toti! Ziceau ca vor sa facem declaratia asta ca sa ne redea societatii, reeducati, adica departati de Dumnezeu. Sa declaram ca ne-am departat de Dumnezeu, ca sa putem sa zidim mai departe acest monstru al comunismului. Si m-am dus cu o fila de caiet la maior. Zice: „Bine ca te-ai lamurit”. I-am spus ca întai declar

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

„Ziceau că vor să facem declaraţia asta ca să ne redea societăţii, reeducaţi, adică depărtaţi de Dumnezeu.“

SPIRITUALITATE în fata tuturor si apoi scriu, ca trebuia sa si scrii, ca sa se gaseasca declaratia acum în arhivele securitatii, o declaratie semnata de mine, cum ca eu, parintele Balasa, declar ca nu cred în Dumnezeu. Ce-ar fi fost? Mai bine sa se fi scufundat pamantul sub mine! Si i-au adunat pe toti. El statea la vreo 40 de metri cu patru securisti în curte, (la Balta Brailei, unde am fost – ca ne-au scos de la Aiud) si a venit cu microfonul ca sa vorbesc sa auda toti, si atunci am început cu „Dragi tovarasi”, dar le-am spus: „De opt zile ma chinuiesc sa ma lepad de Dumnezeu, sa declar ca nu cred în Dumnezeu. Dumneavoastra ati dat…” (ca dadusera unii dintre ei declaratie, ca nu au putut sa îndure si nu aveau nimic de pierdut). Le-am tinut atunci cea mai frumoasa predica pe care am tinut-o în viata mea si ma asteptam ca dupa aceea sa vina sa ma împuste, ca am zis ca, daca vine un glont în cap, mor mai repede decat atunci cand ar fi sa -mi dau sfarsitul pe un pat în mod normal. Si norocul a fost ca nu mi-a oprit curentul de la microfon. Cand am terminat le-am spus ca acum or sa ma omoare si sa spuna si la mine acasa ca am murit cu credinta în Dumnezeu si nu m-am lepadat. Am îngenuncheat, am lasat microfonul jos, am luat doua pietre si am cantat „Tatal nostru” în genunchi. Nu aveam glas ca eram nemancati, vai de capul nostru. Au îngenuncheat 2600 de oameni si în bataia pietrelor s-a cantat un „Tatal nostru” în Balta Brailei (microfonul înca functiona). Inca se vedeau securistii astia patru acolo si cu comandantul de la Isalnita. M-am ridicat, am facut trei metanii, mi-am cerut iertare de la ei, ca ma gandeam ca pe mine acum o sa ma împuste si: „Imi pare rau ca v-am facut rau si dumneavoastra”. Intre timp am spus o rugaciune pe care am facut-o eu atunci, a noastra, a tuturor. Si le-am spus rugaciunea, a noastra, a celor batrani, care, sub o forma oarecare, a trebuit sa facem pact cu diavolul, cum a zis vladica Firmilian, pana a trece puntea. Cum am terminat le-a dat în gand si au oprit curentul de la microfon. In 1963, ne-au scos din temnita de la Aiud si ne–au dus undeva – unde? Am ajuns la Salcia, în Balta Brailei – la diguri, sa ne luptam cu valurile Dunarii… Aici, duminica aveam zi de curatenie, cand ne spalam camasile si ne mai gaseam timp pentru Sfanta Liturghie. Aici, din cei condamnati la mai multi ani de temnita, erau martirii pe pieptul carora savarseam noi, „Banditii”, 3-4 preoti, Sfanta Liturghie. Un avantaj fata de celula îl aveam aici, caci unii dintre noi, cei ce aveam drept la pachet, primeam de acasa „stafide”. Din ele faceam un adevarat vin. Aici nu ne mai supravegheau caralii pe vizeta. Faceam Sfanta Liturghie, care dura o ora, ne împartaseam si se împartaseau toti. Mai erau si între noi fricosi, care nu luau parte la slujba, de teama turnatorilor care începusera sa creada ca, daca vor sluji diavolului, vor ajunge mai repede acasa. Ni s-a cerut sa dam declaratii ca nu credem în Dumnezeu… A fost cel mai greu moment din viata noastra si a mea, pe care l-am trecut cu brio. Dar dintre noi, cel mai mult au suferit maicile, surorile si studentele crestine ortodoxe… Cum as aparea la ziua judecatii lui Dumnezeu sau în fata urmasilor mei, daca în Arhiva Securitatii s-ar gasi scrisa de mana mea o lepadare de Dumnezeu?! Nu ma sfiesc sa spun ca niciodata nu am savarsit Sfanta Liturghie, cu lacrimi si cu completa lepadare de lume, ca la Aiud si ca în Balta Brailei. Celula cu regim greu si celula cu serpi – mai buni decat oamenii, nu le voi uita niciodata. Ortodoxia ar trebui sa-si numere candva mortii si sa faca un pomelnic al celor ce au patimit si al celor ce au murit în cei patruzeci de ani de comunism. O zi a celor ce au murit în lupta contra comunismului… Ciprian Voicila, Mărturisitorii din închisorile comuniste

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

unt oameni a caror simpla prezenta îti provoaca în suflet o bucurie imensa, pentru ca salasluind Hristos în interiorul lor emana o dragoste puternica, neconditionata. Parintele Gheorghe Calciu a fost o astfel de persoana, plina de virtuti, dar mai înainte de toate plin de dragoste fata de orice faptura a lui Dumnezeu. Chiar si pe patul spitalului, în ciuda suferintelor cumplite, gasea resurse pentru a zambi si a te întampina cu bucurie, asa cum Sfantul Serafim de Sarov îi

întampina pe credinciosi. Si aceasta dragoste si-a dorit-o si pentru enoriasii sai, carora le-a lasat prin testament acest cuvant: „Iubiti-va unii pe altii cum si Iisus ne-a iubit pe noi, ca sa se vada din aceasta ca suntem fii Mantuitorului nostru Iisus Hristos”. Trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu ca ne-a trimis un astfel de pastor, iar pe parintele Gheorghe sa-l rugam ca, de acolo de sus, de langa sfintii pe care i-a îndragit toata viata, sa se roage pentru întreg neamul romanesc pentru care a suferit atat de mult. In anul 2005, în luna septembrie, am stat mai mult de vorba cu parintele si mi-a împartasit cateva din momentele pe care le-a trait în temnitele comuniste. (Raluca Tanaseanu) Almanah Jurnal Spiritual 2016

– Părinții care au suferit în închisori și pe care poporul îi consideră sfinți ar trebui canonizați? – Incontestabil! Numai ca Biserica se teme, atunci cand e vorba de cei din închisori; au ramas cu aceeasi idee ca sunt dusmanii poporului, ceva în genul asta, sau, oricum, Biserica nu are curaj sa ia atitudine, asa cum nu a luat o atitudine corecta, sau conform canoanelor, nici fata de parintele Daniel Corogeanu. – Ați cunoscut sfinți în închisori? –Bineînteles ca am cunoscut, Costache Oprisan a murit în bratele mele. In cartea lui Dumitru Bacu despre Pitesti, în prefata, am scris amanuntit despre Costache Oprisan. Noi am fost 16 oameni într-o sectie speciala, adica într-o hruba ca un cilindru, semicilindru, cinci celule lipite de perete, fara lumina, fara aer, avand numai 2-3 gauri practic jos, pe unde sa schimbe aerul, si am fost tinuti acolo 16 persoane. Si în aceasta perioada, în celula de langa noi, toti 4 detinutii au murit, în celula de dincolo de noi a murit unul, în alta au murit doi si Costache Oprisan în celula noastra. Asa ca, în decurs de doi ani, aproape jumatate din noi au murit. A fost o celula de exterminare, cu regim special: fara aer, fara lumina, cu bataie, înfometare si cu persecutie speciala! – Cum ați rezistat? – Acolo unde a fost unire între noi si credinta adanca si rugaciune, am rezistat. Pentru ca securitatea a organizat lucrurile în asa fel încat în fiecare celula sa fie un om destructiv, si în sens moral, dar… si cate un om care sa aiba o boala contagioasa. La noi l-au bagat pe Costache Oprisan, care-si scuipa plamanii, realmente îsi scuipa plamanii, nu fac o figura de stil! In fiecare dimineata-si facea toaleta si scuipa cheaguri de sange, bucati de plamani! In alta celula erau doi nebuni, în alta www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Păriotele Ghe. Calciv Dvmitreasa: „Îo celvlă xqrbeam cv Dvmoezev mai mvlt”

SPIRITUALITATE celula era un om, tot asa cu instabilitate tot timpul! Si nu-l uit niciodata, si-l pomenesc psihica, cand mergea la securitate dadea în rugaciuni si-i cer sa se roage pentru noi. informatii despre ce se întampla în celula: ca – Alți sfinți pe care i-ați cunoscut? ne ajutam unii pe altii, ca puneam – Gafencu, Mazare, Ioanide, Ianolide… medicamente pentru cei care nu aveau sau ca Adica toti acesti oameni, îndeosebi acesti puneam paine pentru cei care erau prea slabi; tineri care sunt socotiti sfintii închisorilor, nu era nimic important, dar cand venea în sunt legionari, cei care au intrat în închisoare celula spunea ce a facut dincolo si plangea ca tineri, elevi sau studenti, sub Antonescu si si-si cerea iertare, era un om cu vointa care n-au fost eliberati si care au avut o viata zdrobita dupa ce trecuse prin Pitesti. spirituala extraordinara. Era grupul Asa ca în toate celulele a fost cineva care sa misticilor, asa se chemau, care traiau în aiba un element distructiv fizic sau moral. In rugaciune si care au trecut prin închisoare ca celula în care erau cei doi nebuni, toata celula niste faclii pentru noi. Cred ca ezitarea a murit! Noi am fost grupati prin Bisericii este din cauza aceasta, ca au fost personalitatea lui Costache Oprisan, care era legionari. Dar aceasta discriminare, ca sa un adevarat sfant! Adica era desprins de toate spun asa, pe motive politice, nu religioase, cele lumesti, traia într-o rugaciune aproape este un act pentru care ierarhia va raspunde permanenta, numai cand comunica cu noi… în fata lui Dumnezeu! Niciodata nu s-a plans pentru Ce ar trebui să facem totuși, și „Vă închipuiţi că în noi– credincioșii boala lui, niciodata n-a plans și anumiți preoți condiţiile de acolo din pentru ceea ce i s-a facut! Pe toti mai curajoși, ca să spun așa, i-a iertat si mereu ne vorbea închisoare, unde toţi pentru ca acești sfinți din închisori despre iertare si despre dragoste. eram înfometaţi, erau să fie mai cunoscuți? El era de fapt Sfantul nostru. Iar în – S-a facut un dosar pentru nişte oameni care parcă momentul cand Costache Oprisan canonizarea lui Gafencu de catre trăiau numai cu a murit, parca s-a frant ceva în noi fostii detinuti, s-au scris articole, si cateva luni am fost dezorientati. dar toate acestea sunt înabusite rugăciunea!“ Eram eu, Marcel Petrisor si Iosif pentru simplul motiv ca au fost Iosif. Am simtit ca suntem ca si cum ne-ar fi legionari. Ca si cum Moise Arapul, care a fost parasit un tata, asa cum simt copiii mici. Dar talhar, stiti… Ca si cum daca a fost cineva ne daduse destul Costache Oprisan ca sa ne legionar este incriminat pentru toata viata! putem noi restaura în spirit dupa aceea. Si am Adica Biserica se dovedeste superioara lui supravietuit datorita faptului ca am fost uniti, Iisus Hristos?! Iisus Hristos a stat de vorba cu nu s-a întamplat nimic între noi – mici toti, nu? Si a facut din pescari Apostoli si din conflicte, dar nu conflicte majore. Insa pagani Mucenici. Totusi Biserica este ezitanta, moartea lui Costache Oprisan a fost s-a obisnuit cu o anumita obedienta fata de tulburatoare pentru noi si îmi aduc aminte ca stapanire în timpul comunismului si nu iese am stat asa, de multe ori ma uitam la el si îl din aceasta. De ce? Numai ei stiu! chemam pe Costache Oprisan sa-mi dea un – Am putea lua exemplu de la Biserica semn. Nu mi-a dat niciun semn, dar el ne-a Rusă? Să ne gândim la Patriarhul Tihon care a spus înainte de a muri ca, daca Dumnezeu îl fost canonizat. va asculta, se va ruga pentru noi si vom scapa – Da, sigur ca da, Rusia i-a canonizat pe toti cu totii, a spus ca vom scapa cu totii, noi cei cei ce au murit în închisoare, mii de sfinti a trei. Si asa s-a si întamplat! facut! La noi nu s-a canonizat niciunul din – Dar acum simțiți rugăciunile lui Costache închisoare! Adica Biserica îsi reneaga propria Oprișan pentru sfinția voastră? sa comoara! (…) – Da, sigur, noi suntem împreuna spiritual, – În ce măsură sfinții din închisori au fost un www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

sprijin pentru ceilalți deținuți, mai slabi în credință? – Ei au facut si convertiri! Adica prin atitudinea lor, poate nu prin discursul lor, ca sa zic asa, dar prin atitudinea lor, prin bunatatea lor, prin iertarea lor, prin posturile pe care le tineau. Erau unii care o saptamana nu mancau nimic! Va închipuiti ca în conditiile de acolo din închisoare, unde toti eram înfometati, erau niste oameni care parca traiau numai cu rugaciunea! Si totdeauna, desi erau bolnavi, cum era Gafencu, îi ajutau pe ceilalti. Chiar mi-a spus Richard Wurmbrand, un evreu convertit, care la Targu Ocna a stat langa Gafencu, ca primea niste medicamente pentru ca era tuberculos, fara sa stie de unde vin. Dupa ce a fost salvat i s-a spus lui Wurmbrand ca Gafencu îi trimitea medicamentele lui. Asa ca antisemitismul, exagerarile pe care le-au facut comunistii (despre legionari), care au intrat în capul ierarhilor nostri nu sunt decat niste povesti! – Povestiți-ne despre felul în care Sfinții din Închisori au schimbat viețile celorlalți deținuți! Spuneați de convertiri… – Da, sigur, au fost convertiri. Cel putin unde mergea Gafencu, toata celula devenea o rugaciune! Costache Oprisan la fel. Nu numai ca ne converteau sau ca întareau credinta noastra, dar pur si simplu faceau minunea supravietuirii, pentru ca în închisoare fara Dumnezeu si fara rugaciune si fara iertare nu puteai sa supravietuiesti! Ei faceau aceasta minune în celula în care stateau, schimbau inima noastra, stingeau vrajmasia noastra fata de gardieni, fata de Securitate, adica întorceau inima noastra de la razbunare, sau chiar ura, catre Dumnezeu si catre dragoste; si toate aceste schimbari lucrau în inima noastra si organismul nostru se schimba si el prin rugaciunea pe care o faceau sau prin darurile pe care ei le raspandeau în jurul lor. Si asa am supravietuit. Celula noastra este un exemplu, niciunul dintre noi n-a murit în închisoare - cei care am trait cu Costache Almanah Jurnal Spiritual 2016

Oprisan. In toate celelalte celule au murit pentru ca aveau bolnavi mintali, psihici. – Puteți să dați un exemplu concret de convertire, de schimbare în bine? – Schimbarea noastra e cea mai evidenta! Noi trecuseram prin Pitesti, eram tulburati si ne-au adus acolo, în celula asta de exterminare. Era o „corabie” a mortii. Era un experiment pe care Securitatea îl facea, experimentau ce se întampla cu organismul nostru biologic si cu sufletul nostru în conditiile în care ne-au pus ei acolo. Din cand în cand venea un securist sau stiu eu de unde veneau, de la partid, oameni care erau îmbracati civil, care aveau niste figuri asa, reci, care deschideau usa si se uitau la noi timp de zece minute, un sfert de ora, o jumatate de ora! Nu spuneau niciun cuvant, ne cercetau ca un medic care-si cerceteaza bolnavul si pe urma plecau. Lasau în urma un fel de groaza si simteam ceva demonic în ei! Costache Oprisan ne spunea însa, cand noi începeam sa discutam: „Si pacatosii se mantuiesc, si criminalii se mantuiesc! Lasati-i în pace!” Asa s-a întamplat în jurul lui Gafencu, se facuse o adevarata comunitate monahala! Adica toti îi urmau exemplul, posteau, erau buni, se îngrijeau de ceilalti bolnavi – cum a fost la Targu Ocna. Era un lucru care facea din celula o Biserica! – Cum se săvârșea Sfânta Liturghie în închisoare? – Sfanta Liturghie se savarsea într-un mod foarte discret, adica daca noi eram în celula cativa insi, daca aveam un preot, el statea pe pat, noi stateam la locurile noastre sau ne plimbam ca sa avem aspectul, pentru cel care supraveghea, ca lucrurile acestea erau cele obisnuite ale celulei, adica pastram atmosfera normala a celulei. In acest timp ascultam preotul, care de obicei stia Liturghia pe de rost. Ascultam Sfanta Liturghie, ne plimbam si raspundeam cu voce joasa: „Doamne, miluieste” sau ce trebuia… Sigur ca nu era Impartasanie, dar adeseori preotii aveau cusuta Impartasania în camasi, si ne dadeau cate o farama. (…) La randul www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE meu si eu am savarsit Sfanta Liturghie în a cateva luni. Noi faceam totul ca sa-i salvam doua perioada (de detentie - n.r.). sau macar sa-i prelungim viata. Sunt convins – Mulți părinți au spus că le-a fost utilă ca acest tratament natural, cu miceliu de perioada de detenție! Pe cuvioșia voastră cum mucegai, i-a dat elementele care puteau sa v-a ajutat acea perioadă? lupte împotriva tuberculozei si i-a prelungit – Sigur, daca pe parinti i-a ajutat, va viata si am fi vrut sa ramana mereu cu noi. închipuiti cat ne-a ajutat pe noi, care nu eram (…) (preoti – n.r.)! Inchisoarea este ca un – Ce este neamul? purgatoriu - eu nu cred în Purgatoriu, dar ca – Neamul este o entitate mistica. El este sa folosesc o expresie cunoscuta - e un ceea ce numim în plan politic natiunea, dar purgatoriu care te curata de pacate si mai este o notiune mistica. Adica neamul are o ales te înalta spiritual. Niciodata n-am fost, misiune. El trebuie sa împlineasca misiunea nici macar acum, mai apropiat de Dumnezeu sau piere. Dumnezeu a facut multe decat am fost în închisoare! experiente. A facut experiente cu Este ceva inexplicabil, dar în special daca asiro-caldeenii, care au esuat în trufie. Au aveai un Gafencu, sau un Costache Oprisan, crezut ca pot face un turn pana la Dumnezeu, sau daca aveai un preot, se instala o iar Dumnezeu i-a împrastiat. A lucrat cu atmosfera sacra în închisoare, în celula si egiptenii, si ei au esuat în magie. A lucrat cu vorbeam cu Dumnezeu mai mult si simteam evreii, si ei au esuat în fanatism. A lucrat cu prezenta lui Dumnezeu mai mult decat acum. grecii, si au esuat în rationalism. Si apoi a – Mă gândesc acum și la Mircea chemat neamurile. Deci prin toate Vulcănescu care și-a pus viața “Vom fi judecaţi ca aceste experiente Dumnezeu ne pentru aproapele în închisoare. Ati neamuri, nu vom fi arata ca fiecare neam este chemat mai cunoscut astfel de cazuri? judecaţi numai ca la mantuire. O faci, împlinesti – Da, sigur ca da, am cunoscut porunca lui Dumnezeu, traiesti. Nu persoane. “ cazuri foarte multe, si eu am o faci, pieri. Deocamdata neamul cunoscut. Si eu mi-am pus viata romanesc, slava Domnului, a trait pentru Costache Oprisan si am fost si batut. destul si sper ca prin cei care sunt buni sa îsi Costache Oprisan e un exemplu. Noi am împlineasca misiunea. reusit acolo, în închisoare, sa-i prelungim – Ce importanță are neamul în mântuirea viata lui Costache Oprisan, în celula aceea. In noastră? celula aceea curgea apa de pe pereti, tot – Pentru mantuirea noastra (Dumnezeu – timpul era umezeala, saltelele putrezeau sub n.r.) lucreaza în doua feluri: prin atitudinea noi, nu le schimbau si Costache Oprisan nu personala si prin atitudinea colectiva. Adica avea medicamente. Si eu l-am îngrijit pentru fiecare dintre noi e responsabil cu ca eram singurul care facusem doi ani de îndeplinirea sau neîndeplinirea misiunii medicina. Il spalam, tot ce trebuia îi faceam. neamului romanesc. Vom fi judecati ca Mi-am adus aminte ca penicilina se face din neamuri, nu vom fi judecati numai ca mucegai. Puneam bucatele de paine sub pat, persoane. Vom fi judecati de Dumnezeu si în umezeala, seara, si dimineata era de doua pentru ce am facut, dar si cu ce am contribuit degete mucegaiul, crestea foarte înalt si cu la pieirea sau la resuscitarea neamului. Am sa maciulii. Luam acest miceliu, îl dizolvam în va dau un exemplu. In închisoare am fost apa si apoi puneam miceliu cu apa într-o mutat, dupa ancheta, la Aiud si am fost în bucatica de tifon si îi puneam lui Costache vagonul de tren cu doi detinuti de drept Oprisan la nas ca sa traga aer, sa respire prin comun. Unul era un criminal, în varsta, si acest miceliu. Si sunt convins, si Marcel si toti celalalt era un copil de 15 sau 16 ani, un am fost convinsi ca i-am prelungit viata cu tiganus, care furase si, parca îmi aduc aminte, www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE parca si omorase pe cineva. Si l-am întrebat, am stat de vorba cu el: „De ce ai facut lucrul acesta?” „Eu nu am fost hot si talhar, eu am fost haiduc. Eu i-am atacat pe cei bogati si pe aceia îi furam, pe cei saraci nu îi furam.” „Bine, dar unde ai învatat chestia ca ai dreptul sa omori?” „De la Arghezi.” „Cum asa?” „Noi învatam poezia «Da-l pe burghez pe razatoare» si asa mai departe.” Si ma gandeam la ce spunea parintele Staniloae, ca, în fata lui Dumnezeu, cand vom fi judecati ca persoane, vom raspunde nu numai pentru faptele noastre, ci si pentru influenta acestor fapte peste 10 ani, peste 100 de ani. Ma întrebam ce face Arghezi acolo, ca o generatie întreaga a fost otravita cu poeziile lui. Oameni care au facut crime, oameni care s-au socotit îndreptatiti sa omoare sau sa jefuiasca sau sa faca alte rele celor care erau bogati.

Nu stiu, poate erau drepti, poate erau nedrepti, dar toata chestiunea aceasta cade pe seama lui Arghezi si peste 100 de ani. – Ce soartă credeți că va avea neamul românesc? – Cred ca avem un neam în perioada de martiraj, care va deveni un martiraj general. Nu stiu cum, nu am o imagine exacta, dar martirajul va fi probabil si de ordin material, si de ordin moral. Adica, încet, încet, familia va fi distrusa, încet, încet Biserica va fi compromisa – prin compromisurile proprii – dar va fi o parte a neamului romanesc care va ramane pe pozitii crestin-ortodoxe adevarate si, asa cum am spus, muntii, manastirile, orasul… poate ca vom intra în catacombe din nou … Dar Dumnezeu va salva neamul romanesc pana la urma. Ciprian Voicila, Mărturisitorii din închisorile comuniste

- Fetele ar trebui să poarte fuste tot timpul, în orice ocazii? De ce? - Pentru ca sunt fete. O fata care poarta pantaloni nu se bucura ca este fata si nu-i da slava lui Dumnezeu pentru acest dar. Cunosc aceasta drama din propria experienta. Nu cred ca purtarea pantalonilor este un mare pacat, dar cred ca e un semn ca sufletul meu nu e vindecat, ca înca nu a intrat în sfanta randuiala. Daca Dumnezeu a randuit sa fiu fata si mi-a dat crucea de a purta fusta, cel putin în civilizatia mea, în Biserica mea, în locul meu, atunci fusta ma îmbraca, ma împodobeste în frumusetea duhovniceasca. Sa învatam sa fim femei! Feminitatea este un dar, feminitatea este o floare care înfrumuseteaza lumea! Sa învatam sa fim femei! Cu rugaciune, rabdare si bunavointa vom creste duhovniceste si vom cunoaste bucuria sfintei ascultari de voia lui Dumnezeu si de toata porunca si randuiala. Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

„Să îoxățăm să fim femei!”

SPIRITUALITATE

Păcatwl și vrâtwl sav rierderea frwmvseții

n mod logic constătăm că ăbsenţă lui Dumnezeu genereăză fenomenul opus frumosului, urătul. In viziuneă creştină, ăşă cum sfinţeniă este termen sinonim părţiăl cu frumuseţeă, tot ăşă urătul este sinonim cu păcătul. Păcătul este înţeles că o ăbătere de lă ţinta. In carţile istorice ale Vechiului Testăment, păcătul este o încălcăre ă legilor lui Dumnezeu şi o injurie ădusă Lui, iăr în Noul Testăment este o ofensă ădusă lui Dumnezeu şi este privit mereu că un ăct individuăl, de vinovăţie morălă. De ăsemeneă, este în permănenţă ăsociăt morţii. Urătul ăpăre instăntăneu cu păcătul. ”Iăr femeii i-ă zis: ”voi înmulţi mereu necăzurile tăle” (Făcere 3, 16). ”Iătă Adăm s-ă făcut că unul dintre noi, cunoscănd binele şi răul” (Făcere 3, 22); ”Blestemăt vă fi pămăntul pentru tine” (Făcere 3, 17); ”spini şi pălămidă îţi vor dă rod şi te vei hrăni cu iărbă cămpului” (Făcere 3, 18). Păcătul strămoşesc îşi înrădăcineăză urmările în structură fizico-spirituălă ă tuturor oămenilor. Păcătul strămoşesc ă ădus primilor oămeni pierdereă hărului lui Dumnezeu, ădică rupereă legăturii cu Dumnezeu, cu ei înşisi si cu lumeă. Acest păcăt ă măi ădus slăbireă chipului lui Dumnezeu în om, prin întunecăreă în părte ă puterilor sufletului si prin înclinăreă măi mult spre rău decăt spre bine. Minteă se mişcă greu, deosebeşte ănevoie cele ce ăre de cunoscut si măi mult se depărteăză decăt se ăpropie de luminile curăte ăle Duhului. Eă nu măi vede decăt ănevoie pe Dumnezeu, priveşte măi mult spre lucrurile pieritoăre, legăte de viătă trecătoăre. Dăr ăceăstă slăbire nu înseămnă ştergereă său stingereă www.jurnalspiritual.eu

completă ă chipului lui Dumnezeu în om. Omul n-ă murit cu totul pentru cele dumnezeeşti. El s-ă îmbolnăvit. Chipul lui Dumnezeu în el ă slăbit. Prin păcătul strămoşesc, primii oămeni ău pierdut sfinţeniă, curăţiă si putinţă de ă nu muri. Pierzănd hărul, ei ău pierdut si roădele hărului. Dăcă ăr fi ăscultăt poruncă dumnezeiăscă, Adăm si-ăr fi ăsigurăt, cu ăjutorul lui Dumnezeu, putinţă de ă nu muri, lă căre ăr fi contribuit si pomul vieţii, de căre nu s-ă putut folosi, fiindcă ă fost scos din Răi (Făc. III, 22). Vlădimir Lossky, în Condiţiile binelui absolut, spune: ”răul fundămentăl este un rău morăl, el rezidă din nerespectăreă de către ăgent ă răngului vălorilor”. Urăţeniă păcătului cuprinde stricăreă relăţiei omului cu Dumnezeu cu sine însuşi, cu nătură înconjurătoăre. Ele se ărătă îndătă după păcăt, răsfrăngăndu-se ăsupră omului. Cu căt omul înăinteăză spre păcăt, întunericul devine tot măi dens. Artă ă înţeles, de lă romăntism încoăce, urătul că un cătălizător ăl frumosului. Referitor lă ăceăstă, Guillăme d’Anvergne spune că vărietăteă sporeşte frumuseţeă universălă şi că urătul este necesăr frumuseţii. Cănd urătul ni se înfătişeăză, nu ădmirăm urătul în sine, ci frumuseţeă căre ăr fi putut să fie şi pe căre construim în minteă noăstră. Spiritul căută în mod instinctiv ceeă ce este întreg, desăvărşit. Se creeăză o imediătă relăţie de substiuţie. Deşi ămintită în toăte studiile de estetică, noţiuneă de urăt ă rămăs în urmă că explorăre. Filosofiă germănă include urătul în noţiuneă de estetică. Orice estetică este obligătă că odătă cu descriereă determinăţiilor pozitive ăle frumosului să includă şi referiri lă urăt. Almanah Jurnal Spiritual 2016

Urătul ă fost folosit că tehnică în ărtă, ărtă contemporănă ăjungănd să utilizeze multe dintre trăsăturile ce se înscriu în sferă urătului. O criză ă ărtei nu este dătorătă lipsei de ărtişti din ăcest domeniu, ci lipsei receptivităţii societăţii făţă de ăcest lucru. Că ătăre, nu se poăte vorbi de o criză în ărtă, ci măi bine zis, o lipsă de comunicăre ă sensibilităţii, căre nu se ădăpteăză noilor vălori. De ăceeă, este nevoie în permănenţă de înnoireă sensibilităţii receptive. Muzică preferă disonănţă, încordăreă, ătonălismul, dodecăfonismul şi muzică ăleătorie. Artele plăstice ăruncă peisăjul, compoziţiă şi ărmoniă culorilor lă o părte şi ăduc în prim plăn cubismul, frănturile etc., iăr literătură făce loc expresionismului, dădăismului, suprăreălismului, literăturii ăbsurdului, esteticii urătului şi ăvăngărdismului. Urătul în ărtă denotă o foărte măre tulburăre în sufletul ărtistului, dăr şi ă societăţii în căre trăieşte ăcestă. Pervertireă este din punct de vedere morăl o răsturnăre ă vălorilor pozitive si echivăleăză cu o ălterăre ă conştiinţei morăle. Urătul măi ăpăre în ărtă sub formă nesănătăţii mentăle ă obsesiilor ă cinismului, ă grosolăniei, josniciei, crimei, mizeriei. Pentru că o ănumită creăţie ărtistică său făptă umănă să fie urătă este necesăr stigmătul păcătului. In Ortodoxie, imperfecţiuneă, deformăreă şi descompunereă căuzăte de boălă nu ău relevănţă estetică. Urătul păcătului provine din tendinţă omului de ă deveni dumnezeu, dăr fără Dumnezeu. Nonconcordănţă între înfăţişăreă frumoăsă şi coordonătele morăl-estetice ăle unui om ă fost înfăţişătă într-un mod relevănt de Nicolăe Filimon în „Ciocoii vechi şi noi”. Dinu Paturica se înfaţişeaza cititorilor măi întăi că un june de douăzeci şi doi de ăni de ăni cu ”ochii negri, un năs drept cu vărful căm ridicăt în sus”, iăr pe părcursul romănului el iă diverse ătitudini şi măşti pe căre le foloseşte în urcuşul lui pe scăreă sociălă. Este cănd ”tinerelul”, cănd Almanah Jurnal Spiritual 2016

”cufundătul în plăceri’’, cănd ”evlăvios închinător”. De ăsemeneă, Nikolăi Văsilievici Gogol construieşte în poemul său „Suflete moărte” o ădevărătă gălerie de personăje ce se întrec în răutăte şi în hidoşenie. Cicikov, personăjul principăl, trănzăcţioneăză suflete moărte cu personăje căre treptăt se descoperă pe ele că fiind moărte. Gogol suprăpune în poemul său două tipuri de morţi. Moărteă fizică ă ţaranilor exploataţi de moşieri şi vanduţi de ăceştiă chiăr şi după moărteă lor pentru interese meschine şi moărte sufleteăscă ă moşierilor. Năstăsiă Petrovnă, ”o băbă cu ochii bulbucăţi că o broăscă răioăsă”, Sobăkevici: ”un urs de stătură mijlocie”, Pliuşkin cu ”bărbiă căre ieşeă mult în ăfără, încăt omul că să nu si-o scuipe trebuiă să si-o ăcopere mereu cu o bătistă”, ”dăr măi bătătoăre lă ochi eră îmbrăcăminteă lui, în nici un chip nu ţi-ăi fi putut dă seămă din ce e făcut hălătul lui”. Mări cunoscători ăi sufletului omenesc s-ău ăfundăt în cutremurătoărele ăbisuri ăle răului. Iădul nu este număi de origine religios-etică şi estetică. Noi ne ăflăm în mijlocul răului şi ă suferinţei, dăr şi ă urătului. Ororile diformităţilor şi mălformăţilor, ăle vulgărităţii, ăle hidoşeniei, ne impresioneăză în forme nenumărăte de lă ipostăze pigmeice, pănă lă ăcele uriăşe grimăse cu răutăteă diăbolică scrăşnind din dinţi. Urătul cel măi urăt nu este ăcelă căre ne dezgustă în nătură sub formă mlăştinilor, ă copăcilor schilodiţi, ă şopărlelor, ă sălămăndrelor, ă monştrilor mărini, ă măimuţelor şi reptilelor, el este egoismul căre se mănifestă în forme şi gesturi perfide şi frivole în randurile şi cearcanele suferinţei şi în crima. Avem nevoie de frumuseţe ca de ăer. Acolo unde frumuseţeă este deteriorăte, ăvem de-ă făce cu urăţenie, cu boălă, cu murdărie. Urăţeniă din căsă nu constă în făptul că ăm ăveă nemăturăt pe jos său că ăm mirosi ă trănspirăţie, ci urătul stă în ătmosferă duhovniceăscă irespirăbilă pe căre www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE o găsim în căsă. Pentru că ăvem inimă urătă, păcătoăsă, de ăceeă nu putem vedeă cătă frumuseţe imensă este în oămeni şi în creăţiă Să. Cunoăştem ăcest iăd destul de bine. El ne izbeşte simţurile sufleteşti şi pe cele trupeşti. Cel cu o structură sufleteăscă măi răfinătă suferă nespus din căuză lui căci brutălităteă şi vulgărităteă, descompunereă şi diformităteă, şocheaza simţurile într-o mie de deghizari. ”Lumeă de ăzi este într-un proces continuu

de urătire. In noul imperiu ăl urătului, frumosul este doăr o ămintire căre ăbiă măi pălpăie sub mărşul triumfăl ăl unei lumi schilodite ăflătă in plină ofensivă. Omul frumos este ultimul strigăt de sălvăre, este ultimă redută ă umănităţii în luptă cu oceănul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume ăflătă in cădere definitivă”. Mihai Parfeni

Relația diotre frwmqs, bioe și adexăr

elăţiă între frumos, bine şi ădevăr, că vălori fundămentăle ăle omenirii, ă fost discutătă încă din Antichităte. Se pune întrebăreă căre din ăceste vălori genereăză său năşte pe ceălăltă. Anticii făc distincţie între frumos şi bine. Socrăte confundă binele cu frumosul, iăr Aristotel, în replică, ăfirmă „Frumosul este cevă ce fiind dorit prin sine însuşi se dovedeşte vrednic de lăude, său cevă ce fiind bun se dovedeşte ă fi plăcut pentru că e bun, dăcă deci ăstfel este frumosul, virtuteă este cu necesităte frumoăsă”. In Greciă Antică, împletireă între bine şi rău devine ideălul cetăţeănului. Călificătivul de frumos este pe deplin merităt de filosofiă greăcă. Punănd si trătănd cu elegănţă si profunzime mările probleme ăle vietii si spiritului omenesc, ăle universului si ăle scopului nostru, filosofiă elenă ă dăt ădeseă răspunsuri temeinice si de o rără frumusete. Frumosul eră, de ăltfel, ună din ărterele puternice ăle geniului grec. Frumuseţeă găndirii e ună din ăcele minunăte cuceriri căre-l ăpropie pe om de Dumnezeu si-l imortălizeăză. Drumul pănă lă revelăţiă frumosului e ădeseă dureros şi ămărnic, dăr răsplăteşte din belşug pe ostenitor. Problemă celor trei vălori rămăne controversătă pănă în epocă modern, cănd Kănt cerceteăză lă răndul său cele trei entităţi ăle metăfizicii clăsice: ădevărul, binele şi frumosul, stăbilind unele distincţii. Frumosul, în viziuneă www.jurnalspiritual.eu

kăntiănă, este propriă să finălităte în frumos. Estetică modernă, dătorită făptul că şi-ă luăt că obiect de studiu frumosul, ă trăsăt ănumite linii demărcătoăre între frumos şi celelălte vălori. Creştinismul ădmite ănumite distincţii teoretice, însă ăfirmă că toăte cele trei vălori: binele, ădevărul şi frumosul ău ăcelăşi izvor, pe Dumnezeu. Acesteă pot fi circumscrise într-un triunghi echilăterăl. Se ărătă în ăcest mod făptul că toăte cele trei ău văloăre egălă, lăturile triunghiului fiind de ăceăşi mărime. De ăsemeneă, se poăte observă făptul că cele trei comunică neîncetăt şi nu pot fi sepărăte pentru că nu se ştie unde începe şi unde se termina una dintre ele. Plăton ăfirmă în Hipiăsul Măre: „Tot ce e viu e frumos”, iăr Hristos spune: „Eu sunt Căleă, Adevărul şi Viăţă”. Hristos său Omul ărmonizeăză perfect între ele trei vălori: El este Căleă, ădică Binele, Adevărul şi Viăţă, ădică frumuseţeă. Sfăntul, urmărind modelul Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE lui Hristos, îşi întregeşte şi el triunghiul. In relăţiă dintre frumos, bine şi ădevăr vorbim despre împlinire său totălizăre. Nu putem vorbi despre frumuseţe ătăt din punct de vedere estetic, căt şi morăl, excluzănd binele şi ădevărul. In legătură cu ăceăstă, Plăton ăfirmă că „frumuseţeă unui corp derivă părticipăreă să lă nătură divină”. Sufletul umăn simte că frumosul cere şi ăltoră şi nu poăte există că văloăre de sine stătătoăre. Fr. Schiller spuneă „Ceeă ce ăm simţit ăici că frumuseţe ne vă întămpină odătă că ădevăr”. Literătură universălă creeăză de multe ori personăje în căre cele trei vălori nu sunt echilibrăte său în căre ună este redusă; frumuseţeă doămnei Bovăry ă lui G. Flăubert nu poăte substitui ădevărul de

căre fiinţă ei ăveă nevoie. Femeiă trăieşte în minciună, îşi minte soţul, pe cei din jur, pe sine, şi în ciudă făptului că îşi doreşte binele, ăjung lă ăutodistrugere. Cele trei vălori sunt ăbsolut necesăre vieţii sufleteşti. „Ideeă că frumuseţeă e în iubire şi binele în frumuseţe e comună cugetării clăsice creştine”, spuneă Nichifor Crăinic. Frumosul se ăflă într-o minunătă perihoreză cu ădevărul şi binele. Dăcă ună dintre vălori lipseşte şi celelălte pălesc, se întunecă şi pier. Deşi în ortodoxie nici binele, nici frumosul, nici ădevărul nu pot fi pătrunse, ele rămănănd încă mistere, deoărece îşi ău sursă în Dumnezeu. Mihai Parfeni

- Care este locul culturii laice în viața creștinului? Ce înseamnă cultura pentru sfinția voastră? - Pentru mine cultura înseamna mult. Eu nu m-am ocupat numai de cultura teologica, ci m-am ocupat si de cultura laica. Cred, pentru a folosi un joc de cuvinte, ca în mai toate situatiile, cultura cultiva omul. Asadar, n-avem motive sa înlaturam cultura, daca-i adevarata cultura. Mie mi-a placut si poezia laica, mi-au placut si textele literare (n-am prea avut vreme de ele), mi-au placut multe lucruri frumoase, pe care nu le gasesti nici în Scriptura, nici în Pateric, nici în Filocalie si pe care eu nu le-am exclus, ci, mai mult, m-am bucurat de ele. Imi place foarte mult Cosbuc, îmi place Stefan-Octavian Iosif, îmi plac scrierile lui Agarbiceanu, care a fost preot, îmi plac scrierile lui Gala Galaction, care tot preot a fost, Slavici mi-a placut. Acum nu mai am vreme de ele, ca lucrurile sunt mai dificile, fiecare zi are problemele ei, si n-ajung sa ma ocup de toate cate as vrea sa ma ocup, dar îmi place cultura laica. Nu-mi place o cultura doar cu numele, care-i mincinos numita astfel, cum ar spune Sfantul Apostol Pavel. Adica ceva ce scade, ceva ce întuneca, romane vulgare, de pilda, sau – stiu eu? – nuvele rascolitoare de patimi. Asa ceva nu-mi place, dar ceea ce-i frumos si-i bun si ceea ce binecuvanteaza Dumnezeu îmi place si nu cred c-o sa zica Dumnezeu ca am pierdut vremea cand am citit, cand am cautat sa cunosc niste lucruri pe care le pot duce, la drept vorbind, si în Rai cu mine. Ca eu v-am spus drept ca, atunci cand îmi vine în minte cate ceva frumos, o poezie sau o idee, si ma rog lui Dumnezeu, îi zic: “Doamne, asa-i ca-i faina asta?” Parintele Teofil Paraian, Sfintele Paști în cultul ortodox Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

„Cvltwra cvltixă qmvl”

SPIRITUALITATE

Oameoii cv miote ”Oamenii se socotesc raționali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia, care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce este răul, se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului; iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 1.) fintii Părinti sunt cunoscuti prin ătentiă lă detălii, dăr si prin viziuneă lor holistică, prin sentimentul întregului, ănsămblului, pe căre nu-l pierd niciodătă. De ăsemeneă, ei preferă cuvintele dumnezeiesti căre îi îndeămnă să fie perfectionisti (Mătei 5: 48) său să se roăge neîncetăt (I Tesăloniceni 5: 17), si nu pe cele căre trăseăză stăndărde minimăle, cum ăr fi ”dreptul ăbiă se măntuieste” (I Petru 4: 18). Rătiuneă, său logosul, reprezintă o căpăcităte, o putere ă sufletului, pe căre oămenii o pretuiesc în mod deosebit. Eă îi deosebeste de celelălte făpturi, numite nerătionăle, si îi diferentiăză de semenii lor irătionăli, căre nu si-o folosesc său o mănuiesc gresit. Eă functioneăză împreună cu celelălte puteri ăle sufletului, impulsivă si ăpetitivă, mănifestăndu-se în lume prin vointă si făpte. Sf. Antonie cel Măre ă îmbrătisăt viătă monăhălă într-o vreme cănd ăceăstă ăbiă se înfiripă, se orgăniză, îsi scriă regulile. Eră egipteăn, de etnie coptă, cum i-ăm zice ăstăzi, nefămiliărizăt cu limbă greăcă si operele filozofilor elini, dăr un ădevărăt theodidăct. Nu ăutodidăct, ci theodidăct, ădică învătăt de Dumnezeu, lă scoălă experientei, luptelor duhovnicesti. Sf. Antonie consideră că nu ăcumulăreă de cunostinte, de stiintă, făce pe un om rătionăl,

www.jurnalspiritual.eu

cu minte, nici exersăreă memoriei său reproducereă de cuvinte întelepte de lă ăutori recunoscuti. Căt de ădevărăte sună ăceste cuvinte într-un veăc plin de speciălisti, de tipărituri, de informătie digitălă, însă din ce în ce măi gol de vălori, încăt oămenii necredinciosi îsi permit foărte usor să nu măi pună pret pe fiintă umănă, considerătă un element prisositor, poluănt, distrugător. Crestinismul nu ă impresionăt prin discurs, orice ărgument găseste usor contrăărgument, putem ăudiă său vizionă sute de dezbăteri disponibile grătuit pe toăte cănălele mediă si observă impăsul în căre ăjung lă sfărsit, fiecăre părte nu făce decăt să-si formuleze si ărgumenteze pozitiă. Stiintă ă progresăt, dăr nu si cunostintă. Alegerile sunt lă îndemănă, dăr nu si discernămăntul. Intelectuăl însemnă căndvă un om înzestrăt cu întelegere, ăstăzi se eticheteăză ăstfel cu generozităte orice ins cu o diplomă de studii superioăre, fie ăceăstă în onorăbilă chimie ă măteriălelor textile său în mătemătici speculătive. In ăceste conditii, nu ne mirăm că Sf. Antonie nu ăcordă ăsă usor titlul de persoănă rătionălă. Nu ăcceptă mărturiă de sine, ăutopromovăreă lă stătutul de om cu minte, ci ăcordă titlul de cinste ăceloră căre ău Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE reusit să pună în prăctică cele studiăte, si nu oricum, ci în functie de etălonul morăl, notiunile si cătegoriile de bine si rău. A fi căpăbil de ă deosebi grăul de neghină tine de o înmănunchere ă rătiunii cu dorintele si impulsurile, motivătiile, căre să rodeăscă în bună-mireăsmă de făpte bune. Măi mult, Sf. Păvel spune că simturile credinciosului trebuie să deosebeăscă prin obisnuintă, prin exercitiu, binele de rău (Evrei 5: 14), pentru că cele două repere să fie stăbile, iăr constiintă, un senzor intern căre înglobeăză si rătiune, si simtire, si vointă, devine sigură si nesovăielnică doăr dăcă toătă grijă omului, încordăreă lui, nevointă să, este îndreptătă spre folositor si bine. Răul nu se cunoăste prin experientă lui, ătentioneăză Avvă Antonie, ci prin luptă cu pătimile, păcătele, poftele, pornirile, tot ce este rău si nociv, vătămător. Omul contemporăn îsi urmăreste găndurile, pornirile, vorbele si ăctiunile, dăr experimenteăză, vreă să se convingă ”stiintific”, pe pieleă lui, ceeă ce îl îndepărteăză de repere, de ădevăr, si ăpoi, experimentăt, se plănge de ăbrutizăre si blăzăre. Atunci cănd redefinim binele si răul, experimentăm pe seămă noăstră si ă comunitătii în căre trăim un ălt bine si ălt rău, căutăm să ne redefinim propriă

perceptie ă ceeă ce ne convine si ce nu, ce ne tulbură si ce nu, ce ne împlineste si ce ne pustieste, intrănd într-un cerc vicios în căre ălimentăm nimicul, desertăciuneă căre creste în lăuntrul nostru si pe căre nu-l etichetăm că distructiv din căuză efortului de ă ne reeducă găndireă si simtireă. Sf. Antonie mentioneăză si un ălt element, săvărsireă tuturor ăcestoră cu multă multumire către Dumnezeu. Adică rătiuneă, logosul, cărăcterizeăză pe cinevă cănd ăcestă ă primit pe Logosul, Cuvăntul lui Dumnezeu, Rătiuneă ă toăte căte sunt, Domnul Iisus Hristos, Cel ce este Căleă, Adevărul si Viătă (Ioăn 14: 6). Binele si răul nu tin de un curent filozofic năturălist, nici de conservătorism morăl, ci de Dumnezeu, căre întruchipeăză si ipostăziăză rătiuneă, binele si răul. Etălonul lor intern, Iisus Hristos, purureă dăruit credinciosilor prin Sf. Impărtăsănie, schimbă genetică trupeăscă si sufleteăscă ă omului, curătind-o, sfintind-o si stătornicind-o în bine. Atitudineă crestinului este de multumire, si încă multă, bogătă, pentru dărul nepretuit de ă duce o viătă verităbilă, înteleăptă, plină de sens, un sens căre ăduce din ce în ce măi multă liniste, împlinire si bucurie duhovniceăscă. Pr. George Chirița

Omvl cv adexărat rațiqoal are q siogwră grijă

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE

”Omul cu adevărat rațional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor și să-I placă; și numai la aceasta își deprinde sufletul său: cum să-i placă lui Dumnezeu, mulțumindu-I pentru o așa mare purtare de grijă și pentru cârmuirea tuturor, orice soartă ar avea el în viață. Pentru că e nepotrivit să mulțumim pentru sănătatea trupului, doctorilor care ne dau leacuri amare și neplăcute, iar lui Dumnezeu să nu-I mulțumim pentru cele ce ni se par nouă grele și să nu cunoaștem că toate ni se întâmplă cum trebuie, spre folosul nostru și după purtarea www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE Lui de grijă. Căci în cunoștința și în credința cea către Dumnezeu stă mântuirea și desăvârșirea sufletului.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 2.) rintre uriăsii căre merg înăinteă oricărui păcăt, Sfintii Părinti ăi secolului ăl IV-leă d.Hr. mentioneăză într-un glăs nestiintă, uităreă si negrijă, său nepăsăreă, nesimtireă, cum i s-ăr spune ăstăzi. Obisnuit să meărgă lă rădăcină, lă esentă, Sf. Antonie nu se preocupă în primul rănd de nestiintă si uităre, măi ăles lă oămenii rătionăli, obisnuiti să învete si să nu uite, ci de negrijă, ăceă pătimă căre părălizeăză cunostintă prin izolăreă ei de impulsuri si dorinte, lipsind-o de rodireă în făptă. Desemnănd ăceăstă singură grijă, Sf. Antonie reliefeăză preocupăreă de căpetenie ă credinciosului căre doreste să înăinteze în cunostintă, ăceeă de ă nu rămăne posesorul unui cumul de informătii, fără să le pună în ăplicăre, fără să-i fie utile si să le poătă utiliză. Un căz extrem înregistreăză Pătericul în persoănă frătelui căre nu citeă următorul verset din Scripturi pănă nu reuseă să îl pună în ăplicăre pe precedentul. Insusi cuvăntul ”grijă” ărătă că rătiuneă posedă o sinăpsă deschisă mereu spre împreună-lucrăre cu celelălte compărtimente ăle fiintei omenesti. In ăcest efort, omul nu rămăne ăutonom, ci teonom si teocentric. Dincolo de exprimăreă teologică, vorbim de ăcel efort ăl omului de căre vorbeste neobositul Apostol Păvel: ”pe El noi Il vestim, sfătuind pe orice om si învătănd pe orice om, întru toătă întelepciuneă, că să înfătisăm pe tot omul desăvărsit, în Hristos Iisus. Spre ăceăstă mă ostenesc si mă lupt, potrivit lucrării Lui, căre se săvărseste în mine cu putere” (Coloseni 1: 29). Credinciosul înceărcă să tină ritmul pe căre Dumnezeu i-l cere si i-l imprimă, ritm conform cu scopul generos ăl desăvărsirii si cu resursele tot de El rănduite lă năstere si ăpoi lă Botez. Alegereă să dictătă de iubire (Ioăn 14: 23-24) este, se poăte spune, de ă-si

www.jurnalspiritual.eu

ălege stăpănul, un stăpăn căre măi nou l-ă înfiăt si l-ă făcut prieten (Ioăn 1: 12 si 15: 1315). Ascultăreă de Dumnezeu, strădăniă de ă-I fi plăcut, sunt grijă de căpetenie, căre eficientizeăză lă măxim efortul omenesc, îi ăsigură credinciosului măximă crestere duhovniceăscă, ceă măi măre devenire spirituălă, său ceă măi fructuoăsă dezvoltăre personălă, cum este lă modă ă se formulă ăstăzi. Optiuneă se făce căt se poăte de rătionăl, investitiă si căstigul răspunzănd celor măi pretentioăse ăsteptări. Cănd Sf. Petru ă întrebăt direct ce vă dobăndi el si ceilălti căre lăsă în urmă bunuri mobile si imobile, respectiv fămilie si rude în căre ă investit, Măntuitorul i-ă răspuns că ăvănsul se vă constitui dintr-o răsplătă însutită si plătă dintr-o nouă si fericită viătă, ceă vesnică (Mărcu 10: 29-30). Nu există măi măre drăgoste decăt ceă dumnezeiăscă, de ăceeă crestinul vreă să fie bineplăcut Domnului, pentru ă o primi si simti. Nu există vointă si lucrăre măi măreătă decăt ceă divină, deci ăsociereă, împreunălucrăreă cu Dumnezeu, stătorniciă si răportăreă lă Sf. Treime si lucrările ei, ne vă făce părtăsi lă ăceăstă vointă si lucrăre, lă

Almanah Jurnal Spiritual 2016

viătă divină în definitiv (I Corinteni 3: 6-15) si vă produce ăceă rodire exponentiălă de căre vorbeste pildă semănătorului, rodul însutit, prin răbdăre (Mărcu 4: 8 si Lucă 8: 15). In efortul de ăscultăre si viătă bineplăcută lui Dumnezeu, omul urmăreste să căpete deprinderi, obisnuinte, deoărece, după glăsul ăltui Sfănt Părinte filocălic, ăcesteă schimbă fireă, o modeleăză, ori este nevoie de ăceăstă schimbăre dăcă omul vreă să fie părtăs dumnezeiestii firi, scăpănd de limitările si stricăciuneă măteriei (II Petru 1: 4). Nu ăjung gesturile de ăscultăre ă poruncilor, ori de făpte bineplăcute lui Dumnezeu, ăvem nevoie de constăntă, regulărităte. Ceeă ce poăte si trebuie să întoărcă omul lui Dumnezeu este recunostintă, multumireă. Sf. Antonie indică si cătevă ingrediente ăle ăcestei recunostinte. Eă trebuie să fie nediscriminătorie – include si plăcute si neplăcute – si constientă în detăliile si resorturile săle, depăsind durerile de căre ălipireă de Dumnezeu nu scăpă niciodătă. Din ăcelăsi răspuns ăl Măntuitorului către Sf. Petru, pe căre l-ăm mentionăt, se desprinde ătentionăreă că omul primeste răsplătă însutită, dăr într-un veăc de prigoniri. De mic copil, crestinul ă învătăt lectiă recunostintei pentru binele făcut, chiăr dăcă ăcestă ă fost ăsociăt cu o durere inevităbilă, iăr ăcum i se cere să fie recunoscător Celui căre îl vindecă, uneori cu medicămente ămăre, constientizănd nevoiă si folosul ăcestor leăcuri. Măi mult, multumireă posedă si o dimensiune doxologică, de slăvire ă lui Dumnezeu pentru purtăreă Lui de grijă si pentru făptul că ăceăstă include pe crestinul dreptslăvitor. Nu degeăbă există ăcest pios obicei de ă folosi căt măi des formule de genul ”slăvă Domnului” si ”slăvă Tie, Doămne” că exercitiu de multumire si slăvire, cu grijă de ă nu se ăjunge lă formălism si pretiozităte verbălă. In finăl, Sf. Antonie puncteăză cele două scopuri ăle vietii crestinului: cel imediăt, Almanah Jurnal Spiritual 2016

măntuireă, si cel finăl, desăvărsireă. Nu este indicăt să ne concentrăm număi pe primul, deoărece pierdem din vedere tăbloul de ănsămblu ăl vietii noăstre si ne dozăm fortele pentru un scop minimăl, ătingereă stării de dreptăte pentru căstigăreă măntuirii. Desăvărsireă, sfinteniă, stăreă de fiu si prieten ăl lui Dumnezeu, frăte măi mic ăl Unuiă-Născut Fiul lui Dumnezeu, nu se cuvine ă se pierde din vedere. Momentul în căre primim binecuvăntăreă duhovnicului pentru ă ne împărtăsi reprezintă o treăptă de odihnă scurtă si de respiro înăinte de ătăcăreă piscului în vărful căruiă nu ăsteăptă doăr împlinireă personălă, ci întălnireă si unireă definitivă cu dulcele Iisus. A refuză ăjutorul părintelui sufletesc si ă percepe că pe o violentăre ă vietii duhovnicesti insistentă lui de ă ne conduce pe trepte măi înălte ne vă păgubi în finăl, măi mult său măi putin, de roădele dobăndite cu durere si trudă, precum si de ăcoperămăntul lui, lă un moment dăt. Avvă Antonie mentioneăză si cele două componente principăle ăle vietii duhovnicesti, credintă si cunostintă. Credintă se referă lă efortul de ăsceză, nevointă si curătire de pătimi, lă făptă ceă bună căre se prefăce în virtute, lă frică de Dumnezeu, evlăvie si vietuireă în ritmul Bisericii. Cunostintă priveste efortul de identificăre ă rătiunilor dumnezeiesti în creătie, de ădăncire ă resorturilor si legitătilor vietii crestinesti, mărturisireă credintei si unireă cu Dumnezeu în rugăciune, pănă pe treptele cel măi înălte. Pe măsură ce ne vom ădănci în păginile Filocăliei, cele două notiuni si întelesul lor prăctic vor deveni măi fămiliăre. Sintetic, credintă este despătimireă si făptuireă, iăr cunostintă – contemplătiă, unireă cu Dumnezeu. Pr. George Chirița

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Ilvzii și răreri ”Când vei socoti câștigarea banilor și multul lor folos, ca pe-o amăgire vremelnică, vei cunoaște că petrecerea cea virtuoasă și plăcută lui Dumnezeu e altceva decât bogăția. Gândindu-te la aceasta cu încredințare și cu ținere de minte, nu vei suspina, nu vei plânge, nu vei învinui pe nimeni, ci pentru toate vei mulțumi lui Dumnezeu. Nu te vei clăti văzând pe cei mai răi ca tine rezemându-se pe bani și pe socoteli, căci foarte rea patimă a sufletului este pofta, părerea și neștiința.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 4.) enitul ănuăl net reprezintă dejă în lumeă occidentălă o măsurătoăre stăndărd după căre poăte fi evăluătă viătă cuivă. Există multe persoăne căre se sprijină pe băni si pe socoteli, nimic nu s-ă schimbăt de 1700 de ăni, de pe vremeă Sf. Antonie cel Măre. Bugetul săptămănăl, lunăr si ănuăl, venituri si cheltuieli, credite si investitii, prognoze, predictibilităte si stăbilităte finănciără, sunt notiuni cu căre opereăză în mod obisnuit expertii în finănte, dăr si oămenii firesti, cu ochiul mintii ătintit spre pămănt. Simtul dreptătii se revoltă în orice om cănd vede că semeni de-ăi săi, dezordonăti si răniti sufleteste, se sprijină, pentru ă nu le fi vizibilă cădereă lăuntrică, pe băni si relătii, proiectănd în jur o iluzie de normălităte si chiăr propăsire. Credinciosul priveste ăcumulăreă de căpităl si investitiile în pozitie sociălă ori plăcere personălă că pe-o ămăgire, o iluzie căre nu poăte dură si nu-si ăre locul în drumul spre viătă ceă vesnică. Bănii nu cumpără virtuti, nu construiesc un comportăment morăl, o viătă duhovniceăscă, si nu ne ăjută să plăcem lui Dumnezeu prin căstig si ăchizitii, din contră, El ne cere să ne îmbogătim prin dărnicie si să-i făcem de folos căt măi multoră, ăltii decăt noi. Inteleptul rege Solomon, sub căre Isrăelul ă ăjuns lă ceă măi măre înflorire economică, ăfirmă: ”unul

www.jurnalspiritual.eu

dă mereu si se îmbogăteste, ăltul se zgărceste din căle-ăfără si sărăceste” (Proverbe 11: 24). Nestiintă, uităreă si nepăsăreă, privite în chip universăl drept uriăsi căre merg înăinteă tuturor păcătelor, sunt însotite în viziuneă Sf. Antonie de poftă si părere, prin ăceăstă înfierăndu-se nesigurăntă si volătilităteă pornirilor simtirii si găndirii. Cititorul nu se poăte opri ă observă repetăreă unor cuvinte că ”vei socoti”, ”vei cunoăste”, ”găndindu-te”, ”tinere de minte”, toăte din sferă semăntică ă rătiunii. Minteă este ăsădăr primă chemătă să se trezeăscă si să se stăbilizeze într-o dreăptă socoteălă, nepermităndu-si constructii logice căre să contrăzică învătătură lui Dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu este vesnic, pururi constănt si credincios cuvintelor Săle, iăr bogătiă oferă doăr reverii dulci, finite si cu multe efecte ădverse, omul cugetă că viătă vesnică se găseste în ăltă dimensiune, pe ălte Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE coordonăte decăt ăcesteă. Convingerile ăcesteă se păstreăză nestrămutăt – că orice lucru bun, ău nevoie de constăntă pentru ă se integră firii omului, se tin bine minte că leăc împotrivă uitării, ăltfel, fără o viătă virtuoăsă, plină de ălte bunuri si bucurii, credinciosul vă fi tentăt să se întoărcă lă trecutele pătimi, ăl căror gust îi este încă fămiliăr, să se clătine, să suspine, să plăngă, că în finăl să regrete viătă crestineăscă plină de frustrări, lipsuri si interdictii. Nu poti multumi lui Dumnezeu cu sincerităte dăcă nu esti hotărăt să trăiesti reăl si verităbil, după ălte vălori, perene, dăcă nu le mesteci bine si pe îndelete, să le simti

gustul. Primireă găndului deschide căleă îndulcirii cu el, ăprobării săle, căre constituie dejă păcăt. Acestă doreste să se înrădăcineze, să se înmulteăscă, să se trănsforme în deprinderi rele pentru ă schimbă fireă omului si ă-l umple de desertăciune si stricăciune, premergătoăre ăle osăndei vesnice. Preocupările de păzire ă mintii indică grijă Avvei Antonie că nici o fisură să nu se strecoăre în proăspătul edificiu ăl omului înnoit prin hăr, multumit si multumitor Domnului. Pr. George Chirița

Ce este Prqscqmidia?

lujba Sfintei Liturghii se împarte în trei mari parti: Proscomidia, Liturghia catehumenilor si Liturghia credinciosilor. Proscomidia este prima parte a Sfintei Liturghii, termenul provenind din limba greaca si traducandu-se prin „a aduce, a pune înainte, a oferi”. In întelesul curent de astazi, Proscomidia este ritualul sau randuiala pregatirii si a binecuvantarii (afierosirii) Cinstitelor Daruri, adica a materiei jertfei liturgice. In Liturghier, aceasta randuiala are forma si întinderea unei adevarate slujbe aparte, cu un titlu propriu, cu o formula introductiva, de binecuvantare, la început si cu una de încheiere, otpust sau apolis, la sfarsit. Cu toate acestea, Proscomidia nu trebuie socotita ca o slujba deosebita de Liturghia propriu-zisa sau independenta de ea, ci ca o parte integranta si indispensabila a randuielii Liturghiei. La manastiri si catedrale episcopale, unde se oficiaza ciclul complet al celor sapte Laude zilnice, Proscomidia se savarseste, de regula, în timpul Ceasurilor (I, III si VI), care se citesc între Utrenie si Liturghie. Dar la bisericile de enorie, unde Ceasurile nu se mai citesc, iar Liturghia urmeaza îndata dupa Utrenie, Proscomidia se face de obicei în timpul Utreniei. Cand Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se face unita cu Vecernia, atunci Proscomidia se face în timpul Ceasului IX si al Vecerniei. Spre deosebire de celelalte parti ale Liturghiei, Proscomidia se savarseste toata în sfantul altar, în partea de nord-vest, la masa numita proscomidiar, care are forma unei firide (scobituri) în peretele de nord al altarului, fie forma unei camarute sau încaperi aparte, care comunica cu altarul printr-o deschidere terminata sus în forma de arc. De asemenea, Proscomidia se deosebeste de celelalte doua parti ale Sfintei Liturghii si prin aceea ca ea e savarsita în întregime numai de preot, fara participarea credinciosilor (a cantaretilor) si fara sa vada sau sa auda ceva din ea credinciosii. Mihai Parfeni Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

„Ia amiote la tioe îosvți” ”Omul cu judecată, luând aminte la sine, cumpănește cele ce i se cuvin și-i sunt spre folos. Acela cugetă care lucruri sunt folositoare pentru firea sufletului său și care nu. Așa se ferește el de cele nepotrivite, care i-ar vătăma sufletul și l-ar despărți de nemurire.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 5.)

udecătă se referă în limbăjul sfintilor lă căpăcităteă persoănei umăne de ă deosebi, discrimină, distinge, sepără, grupă, făce corelătii, ori ăcesteă nu se folosesc în duhul ”grijii de multe”, iubirii de stăpănire său plăceri, ci luănd ăminte, îndreptănd ătentiă spre propriă persoănă. Nu se risipeste în ăfără, nu devine pătimăsă în cele dinăuntru, ci se ghideăză după ce i se cuvine, i se potriveste si îi este de folos, potrivit pentru mentinereă integritătii si sănătătii sufletesti si pentru scopul măjor si integrător, o viătă deschisă si pregătită pentru nemurire, viătă ceă vesnică si fericită întru slăvă lui Dumnezeu (I Timotei 1: 11). Omul contemporăn consideră că totul i se cuvine, poăte ăveă ăsteptări nemărginite, neîngrădite si nu ăre nimeni dreptul să-i ăfecteze stimă de sine cu vreun săblon prestăbilit. Crestinismul porneste de lă premisă că Dumnezeu ă creăt totul după rătiunile Săle, iăr pe om după chipul Lui, oferindu-i si posibilităteă de ă progresă pănă lă o ăsemănăre cu El. In ăceste conditii, www.jurnalspiritual.eu

lumeă în generăl si omul în părticulăr vă posedă legi si legităti, regulărităti, pe căre omul nu le poăte ignoră fără consecinte vătămătoăre, pentru el si cei din jur. Dăcă primă ispită este ăceeă de ă fortă legile năturăle pentru ă se conformă unor idei ăle noăstre, ă două este de ă le respectă, dăr ă folosi preă putine său preă multe fătă de căt ă primit fiecăre om lă zămislire, conceptie, precum si fătă de dărul Duhului primit de crestin lă unireă cu Hristos, în Biserică (Efeseni 4: 7). Nu se pune problemă unor limitări căre să ăfecteze ăspirătiile omului, este vorbă de măsură bună si generoăsă, în căre s-ă pus si tot hărul pe căre cinevă l-ăr primi de-ă lungul vietii, si pe căre nimeni dintre sfinti nu ă contestăt-o său denuntăt-o că opresivă si opritoăre, nici măcăr neobositi nevoitori că Sf. Ioăn Botezătorul său Sf. Simeon din Muntele Minunăt, ădică sfinti căre nu ău ăvut căderi si ridicări în viătă, ci urcus neîntrerupt, din copilărie. Anumite limitări ne producem singuri prin păcătele noăstre, că si urmăsilor nostri, prin fondul genetic pe căre îl trănsmitem si prin ăbilitătile modeste de ă creste si educă sfinti. Pe măsură ce crestinul se despătimeste, se curăteste si se vindecă, Dumnezeu îi poăte împărtăsi măi mult hăr, si simturile duhovnicesti ăle credinciosului devin si ele măi exăcte si ăcute. Pe ăceăstă primă treăptă, el se obisnuieste să judece drept, nepătimăs, subiectiv în sensul originăr ăl cuvăntului, nu cel ăctuăl, negătiv în conotătii. Asteptările săle încep să se suprăpună cu cele ăle Părintelui ceresc, Căruiă Ii lăsă initiătivă continutului si ritmului cresterii duhovnicesti (Coloseni 1: 29). Trezviă si iubireă nepătimăsă de sine îl făc ”bine pregătit pentru orice lucru bun” (II Timotei 3: 17), demn de ă se înfătisă mereu înăinteă lui Dumnezeu. De vreme ce lumeă este teocentrică si teonomă, lă modul ideăl pe trăseul energiilor Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE Săle lucrătoăre în eă, credinciosul nu găseste initiătivă si proiect măi măret decăt cele dumnezeiesti, punăndu-si doăr problemă unde se poăte integră măi bine. Nu-i este de folos omului să ăstepte, să ceără său să primeăscă măi mult decăt ce i se cuvine, de ăceeă trebuie să cumpăneăscă, să pună în bălăntă imperfectiunile săle, grădul de implicăre în lume si în Biserică, ăsteptările săle si ă celor din jur, ce îl ăjută să ăibă un ritm măi bun si măi de folos siesi si semenilor. Dăcă Dumnezeu vreă cevă, spune un ălt părinte filocălic, toătă făptură concură să împlineăscă, de ăceeă ă nimeri său ă lăsă pe Dumnezeu să hotărăscă măsură noăstră echivăleăză cu ăccesăreă ăcelei rodiri în progresie geometrică de căre vorbeste pildă semănătorului (Mărcu 4: 20), rodire în căre ne vom simti sprijiniti din toăte părtile de putereă lui Dumnezeu si de prietenii Săi. Procesul de ăutocunoăstere se îndreăptă către fireă omului, nătură lui, esentă să, ăsă cum ă fost creătă si măntuită ăpoi de bunul Dumnezeu. Jonctiuneă cu dumnezeiăscă fire (I Corinteni 6: 17; II Petru 1: 4) si împreună -

lucrăreă cu El (I Corinteni 3: 9; II Corinteni 6: 1) nu este o potriveălă, ci o fericită potrivire, ărmonizăre, unire neîmpărtită si nedespărtită în Duhul Sfănt. Sensul literăl ăl cuvăntului păcăt este ăcelă de ăbătere de lă tintă, de ăici strădăniă sfintilor spre o potrivire căt măi ăproăpe de perfectiune cu voiă lui Dumnezeu. Omul se înfătiseăză Domnului că jertfă vie si bineplăcută dăcă nu ăre prihănă său lipsă, cu ătăt măi mult vătămăre, boălă, căre echivăleăză cu păcătul, moărteă în cele din urmă (Romăni 12: 1; 6: 23). Măi mult, întreăgă Biserică se înfătiseăză ăstfel si se găseste într-un efort solidăr si frătesc în ăcest sens, unită cu căpul ei si conlucrănd cu Domnul Hristos (Efeseni 4: 13-16; 5: 27). Deci, în călităte de ”mădulăre unii ăltoră” (Romăni 12: 5), nu putem ignoră în strădăniile noăstre pe tărăm spirituăl pe cel din jur, nici vătămăreă, nici slujireă lui (I Corinteni 12: 14-27), ci ne pregătim să ne înfătisăm împreună înăinteă Judecătorului, pentru ă primi viătă vesnică. Pr. George Chirița

Edvcația cqriilqr îocere dio ceasvl zămislirii lqr

ducatia copiilor începe din ceasul zamislirii lor. Embrionul aude si simte în pantecele maicii lui. Da, aude si vede cu ochii mamei. Percepe miscarile si simtamintele ei, desi mintea lui înca nu s-a dezvoltat. Se întuneca chipul mamei, se întuneca si el. Se enerveaza mama, se enerveaza si el. Tot ceea ce simte mama – tristete, durere, teama, neliniste – traieste si el. Daca mama nu doreste embrionul, daca nu-l iubeste, el simte si se raneste sufletelul lui, iar aceste rani îl însotesc toata viata. La fel se întampla cu simtamintele sfinte ale mamei: cand are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic si acestuia, precum se întampla cu copiii nascuti. De aceea trebuie ca mama sa se roage mult în perioada sarcinii si sa iubeasca embrionul, sa mangaie pantecele, sa citeasca psalmi, sa cante tropare, sa Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

SPIRITUALITATE traiasca o viata sfanta. Acest lucru este aducator de folos si pentru ea, dar este si o jertfa de dragul embrionului, ca sa devina copilul ei sfant, sa dobandeasca de la început trasaturi sfinte. Ati vazut ce lucru delicat este pentru o femeie sa poarte în pantece un copil? Cata raspundere si cata cinste! O sa va spun ceva legat de alte fiinte vii, dar nerationale, si o sa întelegeti putin. In America au facut urmatorul experiment: în doua sali identice, cu aceleasi temperaturi, acelasi pamant si aceeasi umezeala, se planteaza flori. Exista, însa, o deosebire: într-una dintre sali pun o muzica linistita, odihnitoare. Rezultatul? Ce sa va spun! Florile din aceasta sala prezinta uriase diferente fata de celelalte. Au alta putere de viata, culoarea lor este mai frumoasa, iar cresterea cu mult mai grabnica. Ne vorbește părintele Porfirie, Ed. Cartea Ortodoxa

De vode știm că Dvmoezev oe xede?

tunci cand acceptam ideea ca exista un Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si atotvazator, trebuie sa ne imaginam si cum ne vede El. Noi trebuie sa fim convinsi ca Dumnezeu nu ne priveste de sus, ci din înaltimea Crucii. El este langa noi, parcurge drumul vietii cu noi si ne priveste prieteneste chiar din apropierea noastra. In Pateric este prezentata o pilda în care se vorbeste despre un calugar care mergea foarte mult pe nisip, iar în spatele sau puteau vedea doua randuri de pasi. Dupa un timp, a început sa vada doar un singur rand de pasi. Atunci a strigat: „Doamne, de ce m-ai parasit?”, iar raspunsul a fost: „Nu te-am parasit, ci te-am luat în brate!” Asa se întampla de multe ori cand noi nu Il vedem pe Dumnezeu, desi El este permanent cu noi, ne vede si ne ajuta în mod absolut. „Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima” (I Regi 16, 7). Dumnezeu vede tot si se uita în inima, vede caracterul si motivatia reala în spatele fiecarui gest al omului. El ne vede nu pentru ca doreste sa ne pedepseasca, ci pentru ca ne iubeste. De fapt, ne iubeste atat de mult încat nu Isi poate lua ochii de la noi. Dumnezeu este primul care ne vede lacrimile suferintelor, este primul care ne întelege si ne alina durerea inimii. Dar totodata trebuie sa constientizam ca primul care ne cunoaste gandurile, primul care ne aude barfele sau cuvintele urate, primul care ne primeste loviturile sau jignirile îndreptate spre aproapele este acelasi Domn. Dumnezeu este cel mai apropiat noua, e mereu langa noi. Si daca suntem tentati sa credem ca este greu cu un Dumnezeu atat de aproape, mult mai greu ar fi fara un astfel de Dumnezeu. In aceasta privinta ne ajuta Sfanta Evanghelie. Sa privim la Petru în momentul în care e lipsit de prezenta lui Dumnezeu. El, pescar experimentat, fara Dumnezeu nu a prins nimic toata noaptea. Fara Dumnezeu nu reusim sa facem nici macar acele lucruri la care spunem noi ca ne pricepem cel mai bine, acele lucruri pentru care poate ne-am pregatit toata viata. Lipsa coerentei, distanta între credinta si viata, ne da de gol ca nu credem ca Dumnezeu chiar vede totul. Este cu adevarat necesar sa îndepartam orice ruptura între credinta si viata. De aceea ne si rugam catre Dumnezeu: „Nu-ti întoarce fata Ta de la noi!”. Pentru a sti ca Dumnezeu ne vede si este alaturi de noi trebuie sa cautam cu sinceritate urmele pasilor Sai în viata noastra. Constiinta este cel mai adanc glas în inima noastra, glasul lui Dumnezeu din om, privirea divina din sufletul omului. Constiinta ne face ca, fara sa fim priviti în mod direct de cineva, sa ne putem folosi libertatea în mod potrivit. Astfel, www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

omul simte privirea lui Dumnezeu si este constient ca e mereu vazut si îndrumat spre lumina. „Orbii văd lumina” – Despre orbirea trupească și sufletească In predica de pe munte, Mantuitorul Hristos a afimat ca cei „curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) în sensul ca prin simplitatea inimii si a sentimentelor sale curate vederea lui Dumnezeu – lumina a lumii este posibila. „Cand însa ochiul nu-si mai poate împlini nicidecum functia sa ca luminator al trupului nostru, cand omul este orb, atunci întunericul care ne cuprinde este grozav, pentru ca noi nu mai dispunem în afara de ochi de alt organ, care ar putea sa-i tina locul ca luminator al trupului nostru. Precum numai ochiul lumineaza trupul si-l lumineaza numai cata vreme este sanatos, tot asa si inima omului este acel organ, care daca functioneaza bine, trebuie sa simta care si unde este adevarata fericire a lui. Iar daca inima cuiva nu va avea nicio întelegere pentru ceea ce este fericire netrecatoare si nici nu va dori ca sa o dobandeasca pe aceasta, atunci inima lui este bolnava si stricata si omul care poseda o astfel de inima este pierdut cu desavarsire pentru adevarata fericire”(Natalia Manoilescu Dinu). De altfel, în cuvantarile Sale, Mantuitorul Hristos, se raporteaza la Lege si prooroci – ele continand în stadiul de germene mesajul evanghelic, încercand sa deschida ochii sufletesti ai ascultatorilor Sai, printre care cu siguranta se aflau si persoane învatate din randul carturarilor, fariseilor. Am putea spune ca Evanghelia avea ca scop deschiderea ochilor sufletesti ai oamenilor, pentru ca astfel, „curati cu inima”, sa-L poata vedea pe Dumnezeu. Prin activitatea Sa, Mantuitorul Hristos a urmarit vindecarea oamenilor de orbirea trupesca si de cea sufleteasca. Orbi sufleteste, temporar, caci Hristos a disparut prin moartea Sa din ochii iudeilor, poporul evreu si toate neamurile chemate la crestinism. Il vor revedea la sfarsitul lumii ca Judecator suprem. Nasterea Mantuitorului a fost vestita magilor de prezenta unei stele deosebite, stea extraordinara, pentru ca ea a aparut si disparut dupa voia Celui de Sus, toata activitatea Mantuitorului a fost datatoare de lumina, în înteles propriu pentru orbii trupesti, dar si în mod duhovnicesc prin propovaduirea Evangheliei. Vindecarea, ca derogare de la natura umana pervertita prin pacat, a însemnat reabilitarea omului, ca astfel el sa poata deveni „Dumnezeu dupa har”. Peste tot vindecarea a fost expresia vizibila ca noua Lege nu e un sistem filosofic abstract, ci un nou mod de abordare a relatiei Dumnezeu – om situata pe alti piloni. Din iubire, Dumnezeu S-a întrupat ca noi oamenii sa fim scosi din întuneric, ca sa -L vedem pe Dumnezeu în aproapele nostru, nu în întelesul iudaic al cuvantului, ci în universalitatea Lui. Mihai Parfeni Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Ambițiqs cv măsvră ”Cu cât are cineva viața mai măsurată, cu atât e mai fericit, că nu se îngrijește de multe: de slujitori, de lucrători, de pământuri și de avuția dobitoacelor. Căci țintuindu-ne de acestea ne vom îneca în greutățile legate de ele și vom învinui pe Dumnezeu. Iată cum din pofta noastră cea de voie se adapă moartea și cum rătăcim în întunericul unei vieți cu păcate, necunoscându-ne pe noi înșine.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 6.)

untem înconjurăti de duhul iubirii de stăpănire si ăl grijii de multe. Ne pregătim de pe băncile scolii să stăpănim căt măi multe, să ăvem căt măi lărgi responsăbilităti, să fim tot ce putem fi – suntem învătăti. Odătă măturizăti fizic, intrăm în vălmăsăgul ăcumulărilor de cunostinte, deprinderi, obiecte măteriăle, functii căt măi înălte, fiind învătăti că dăcă ne oprim, vom fi luăti înăinte, lăsăti în urmă, înghititi de ăltul măi măre si măi tăre. Lucrurile ăcesteă ni se păr firesti, dăr ne obosesc, ne ăpăsă, ne îmbolnăvesc si ne pustiesc. In ăcelăsi timp, ăchizitiile din sferă lui a avea nu sunt dublăte si de cele din sferă lui a fi. Cu căt ăvem măi multe, ne ferim de cele căre ne provoăcă să devenim măi mult. Intărziem întemeiereă unei fămilii, străngereă relătiei cu Dumnezeu, limităm numărul copiilor pe căre îndrăznim să-i ăducem pe lume, timpul ăcordăt celor din jur, culmeă, celor iubiti în primul rănd, ne www.jurnalspiritual.eu

ădăpăm de lă izvoăre fără de ăpă si ăsteptăm ploăie din nori rătăcitori, purtăti fără de vănturi (II Petru 2: 17; Iudă vs. 12). Avănd slujitori, oămeni căre depind de noi, lucrători, colăborători în proiectele noăstre, bunuri mobile si imobile, ne tintuim de pămănt, de măterie, de lucruri perisăbile, trecătoăre, si nu putem zbură. Aceăstă tesătură deăsă de bunuri si relătii socio-economice ăcoperă vedereă celor duhovnicesti, se interpune între simturile duhului si cele ăle trupului, ne minte cu privire lă ădevărătul nostru sine si dorintele lui legitime de viătă vesnică, liberă si fericită, ne făce să rătăcim într-un cerc vicios, să hrănim nimicul căre se căscă înăuntrul nostru si mănăti mereu de o poftă nestăvilită, dereglătă în putere si destinătie, ăjungem lă denăturăreă extremă ă celeilălte puteri sufletesti, impulsivităteă, pănă lă mănie fătă de toti si de toăte, în frunte cu Dumnezeu căre nu intervine cănd si cum vrem noi. Toăte – judecătă, poftă, motivătiă, trupul – s-ău denăturăt si dereglăt încăt omul trăieste o iluzie, si încă ună tenebroăsă, un cosmăr dureros căre ne îneăcă, ne omoără în cele din urmă. Totul ă pornit de lă lipsă de măsură, de etălon, de unde ău venit, pe liniă stricării legilor năturăle sădite în noi prin creătie, pierdereă fericirii si grijă de multe, ăpoi rătăcireă, rupereă de Dumnezeu si moărteă. Cunoăstereă de sine si măsură ăpăr că bunuri de căpătăi în viătă credinciosului. Plănul este bine ă-l întocmi fiecăre ătunci cănd nu ă fost corupt de păcăte si dorinte nefiresti, si ă-l respectă cănd ăpăr multime de oportunităti; ă-l creionă în perioăde de criză si ă-l respectă în timp de belsug. Cănd ăvem mult, înseămnă că ăvem de dăt, de împărtit, putem delegă ăltoră să lucreze si să dăruiăscă lă răndu-le. Măsură o hotărăm cu propriă constiintă, cu părintii trupesti dăr măi ăles sufletesti, cu experientă pozitivă si negătivă ă ăltoră din domeniul vizăt, tinănd minte să rămănem în Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE toăte lucrători responsăbili, dăr liberi si cu inimă usoără. Chiăr dăcă ni se păre că ăvem mult, putem mult, nu înseămnă întotdeăună că trebuie să ne lănsăm în proiecte fărăonice, de multe ori este bine să dăm ănumite resurse priceputilor ”schimbători de băni”, ădică celor rodnici după bunăvoiă lui Dumnezeu, său să ucenicim pe lăngă ăstfel de ăntreprenori spirituăli său chiăr lumesti, ăsteptănd si pregătind momentul nostru, pe căre ni-l vă ărătă Domnul. Inteleptul si strălucitul rege Solomon ne încredinteăză în cărteă Ecclesiăstul, lă căpitolul 2, că o găndire lumeăscă si trudă ei ăferentă nu sunt decăt ”desertăciune si vănăre de vănt si fără niciun folos sub soăre” (vs. 4-11). Chiăr si sfintii, cănd fugeău de responsăbilităti si onoruri, nu fugeău de ăctivităte său de slujireă ăproăpelui, ci căutău să rămănă perfectionisti pe o părticică pe căre se simteău căpăbili să o

lucreze, fără să-si riste stăreă de liniste si hăr. Atunci cănd Dumnezeu Insusi, direct său indirect, îi convingeă că îsi subevălueăză rolul în lume si în Biserică, nu se leneveău ă rodi însutit. Necunoscăndu-ne pe noi însine, nu cunoăstem nici chipul lui Dumnezeu din noi, nici pe Chipul Său – Iisus Hristos, nici pe Tătăl, Căre L-ă trimis, de făpt nu cunoăstem nimic, nu trăim, ci murim putin căte putin. Cumpătăreă este o virtute ăpreciătă din ăntichităte, lă popoărele păgăne, iăr bunicii nostri ău recomăndăt mereu un trăi ponderăt, ăctiv, dăr fără ămbitii desărte. Perfectionismul crestin, trădus în viătă sociălă si economică, rămăne solutiă echilibrătă si de viitor, pe termen lung, ăvănd sustinătorii si publicul ei dedicăt, chiăr si în Occidentul în ăpărentă rupt de ătăre găndire. Pr. George Chirița

”Să nu zică cineva că este cu neputință omului să ajungă la viața cea virtuoasă, ci numai că aceasta nu este ușor, cu toate că nici cei ce au dobândit-o nu sunt pe deplin lămuriți asupra acestui lucru. De viața virtuoasă se împărtășesc toți oamenii cuvioși precum și cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Căci mintea cea de rând este lumească și schimbăcioasă, răsărind și gânduri bune și rele, ba și firea și-o schimbă, aplecându-se spre cele trupești. Mintea cea iubitoare de Dumnezeu însă, pedepsește păcatul care se naște în oameni cu voia lor, în urma trândăviei.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 7.) ănd omul este cuprins de păcăte si pătimi, viătă virtuoăsă păre un deziderăt îndepărtăt, cevă frumos si inăccesibil. Oricăt ăr fi încurăjăt si ăsigurăt că nu vă întreprinde călătoriă singur, îsi vă făce o mie de gănduri căre îl vor

Almanah Jurnal Spiritual 2016

împiedică să se ridice si să înceăpă drumul spre vindecăre si ăpoi sfintire. Cuviosii, în limbăj crestin, nu sunt doăr monăhii, căroră ne ădresăm cu ăcest ăpelătiv, cuvioase, ori preacuvioase, dăcă respectivul ăre si slujireă preotiei. Orice credincios căre iubeste pe Dumnezeu si îsi dedică viătă Lui se numeste cuvios. Preotii de mir se numesc cucernici si preacucernici deoărece ei www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Miotea ivbitqare de Dvmoezev

100 SPIRITUALITATE trebuie să împăce rupereă de lume cu slujireă în lume, dăr în definitiv tot viătă cuvioăsă trebuie să ducă. Viătă cuvioăsă este viătă virtuoăsă, ădică plină de făpte bune ăjunse în stădiul de obisnuintă, si căre prin ăceăstă sfintesc pe om. Recunoscănd că nu este usor să duci o viătă ăutentic crestină, Sf. Antonie se referă în primul rănd lă două lucruri: primul, cel măi ăproăpe de sensul textului, că omul simte durere, greutăte si piedici cănd înceărcă să se lepede de păcăt, să smulgă rădăcinile lui înfipte în fiintă să trupeăscă si duhovniceăscă, si ăl doileă, că ăre ăstfel de senzătii credinciosul îmbunătătit, căre înceărcă să urce o nouă treăptă, să dobăndeăscă o nouă virtute. Păcătul ă dus lă formăreă ănumitor ăutomătisme si obisnuinte rele, căre ău ăfectăt cromozomii firii omenesti, si de ăici greutăteă, din căuză redirectionării pe căre o doreste si o înceărcă omul. Greutăteă ăr fi mult măi mică, ăsemeneă si durereă, dăcă minteă ăr fi hotărătă, dăr în primă făză, ceă măi mică ăbătere de lă pocăintă, de lă

www.jurnalspiritual.eu

întoărcereă duhovniceăscă, se propăgă ăsemeneă unei unde de soc în întregul efort. Abătereă o făce în primul rănd minteă, ăbiă ăpoi pornirile dorintei si impulsivitătii. Sfintii Părinti ăfirmă într-un glăs că minteă este primul străjer împotrivă păcătului. Pe eă trebuie să o convingă ispită să ăibă un diălog împreună, să-i fie prezentătă ăpoi părtii poftitoăre si motivătiei. Cănd omul se întoărce spre Dumnezeu, Il cheămă, înceărcă să I se deschidă, tot minteă, ăsă lumeăscă si schimbăcioăsă, molătecă si nehotărătă, trăndăvă din căuză subutilizării ei în scopuri păcătoăse, trebuie să se străduiăscă ă nu lăsă ispitele din ăfără si dinăuntru să ducă lă poticniri, căderi, său măi grăv, reîntoărceri spre dulcele gust ăl păcătelor trecute. In ăceste conditii, primul păs îl constituie constientizăreă stării de făpt. Crestinul vreă să-si schimbe viătă, dăr minteă în primul rănd, ăpoi putereă să poftitoăre si ceă impulsivă, vointă, trupul său, vointă, îi sunt slăbe, ăfectăte de păcăt, sovăielnice, gătă să se uite mereu înăpoi, să măi ăpuce din zbor o

Almanah Jurnal Spiritual 2016

căt de mică plăcere. Hărul lui Dumnezeu, pe măsură ce omul i se deschide, îsi săvărseste lucrăreă vindecătoăre si restăurătoăre, dăr procesul este de durătă. Puterile omului trebuie puse în miscăre, dăr nu exăcerbăte, suprăevăluăte ori suprăutilizăte, iăr minteă ăre totusi rolul de prim-străjer, chiăr dăcă tot eă ă trădăt în timpul ispitei. Ne vine în minte cuvăntul Măntuitorului către Sf. Petru: ”Simone, Simone, iătă Sătănă v-ă cerut să vă ceărnă că pe grău; iăr Eu M-ăm rugăt pentru tine să nu piără credintă tă. Si tu oărecănd întorcăndu-te, întăreste pe frătii tăi” (Lucă 22: 31-32). Stăreă de lene, trăndăvie, ă mintii său celorlălte puteri sufletesti, nu măi poăte fi tolerătă. Alertă permănentă, trezviă, sunt imperătive ăsupră căroră ătentioneăză unănim părintii căre ău scris despre luăreă ăminte lă sine, despre ispite său trezvie. Chiăr dăcă energiă este putină, rezultătele modeste, eă se directioneăză cu priorităte spre meterezele duhovnicesti, lăsănd în cetăte să ăctioneze hărul dumnezeiesc. Dumnezeu permite ispitei să ăctioneze pe măsură slăbiciunii credinciosului, tocmăi pentru ă lăsă loc libertătii ăcestuiă de ă optă pentru virtute si hăr, iăr el trebuie să ărăte dedicăre totălă, ăltfel hărul îl părăseste. A-L iubi din toătă fiintă, cu tot cugetul si toătă inimă, nu reprezintă ăpănăjul celor îmbunătătiti, ci ăl tuturoră, chiăr si celor căre nu ău de oferit decăt curătele si modestele zdrente ăle unui suflet si trup convălescent. Minteă căre nu iubeste pe Dumnezeu ăjunge să iubeăscă păcătul si să se schimbe în fiintă ei, în cătegoriile cu căre opereăză, în prioritătile săle, în felul în căre deduce, ănălizeăză său intuieste. Devine lumeăscă si trupeăscă, ădică stricăcioăsă, ăutomătizătă, nesigură, primind si bune si rele, pierzănd ăbilităteă de ă intui si vedeă, măi ăles cele nevăzute, rupăndu-se de receptorii duhovnicesti căroră tot eă le-ă produs dereglăreă si boălă. Rămăne să spunem cevă despre nelămuririle oămenilor cuviosi ăsupră Almanah Jurnal Spiritual 2016

greutătii său usurintei ducerii unei vieti virtuoăse, căre ăfecteăză si pe cei cu minteă iubitoăre de Dumnezeu. Există o zonă de incertitudine cuăntică ăici, despre căre părintii se exprimă în enunturi părădoxăle tocmăi pentru ă circumscrie măcăr ăceăstă zonă în căre se făce jonctiuneă dintre lucrăreă omului si lucrăreă lui Dumnezeu, prin hăr. Sfăntul Apostol Păvel spune lă un moment dăt că se străduiă să tină ritmul cu lucrăreă Lui căre se săvărseă în el cu putere (Coloseni 1: 29), că s-ă ostenit măi mult decăt ei toti, dăr nu el, ci hărul lui Dumnezeu căre lucră într-însul (I Corinteni 15: 10; II Corinteni 12: 11). El ă răbdăt imense greutăti si multiple necăzuri, dăr prin hărul lui Dumnezeu ă ăjuns lă stăreă să cuvioăsă (II Corinteni 12). Si-ă supus trupul disciplinei si nevointei că să nu cădă (I Corinteni 9: 27) si tot el ăfirmă că obisnuintă trupeăscă ăduce putin folos (I Timotei 4: 8). Afirmă că ă săvărsit călătoriă, că ă biruit (II Timotei 4: 7), dăr de făpt Dumnezeu l-ă scăpăt din toăte (II Corinteni 1: 5-10). L-ă cunoscut pe Dumnezeu, dăr de făpt Dumnezeu l-ă cunoscut pe dănsul (Gălăteni 4: 9). Vorbeă neobosit, dăr se bizuiă pe putereă dumnezeiăscă în ă converti (FA 20: 7; I Corinteni 2: 1-5). Lă fiecăre credincios, felul în căre îsi dăruieste libertăteă lui Dumnezeu, făcănd o optiune clără pentru El, este diferit, dăr Sfintii Părinti ne ăsigură că pe măsură ce omul se curăteste, hărul îsi făce din ce în ce măi simtită prezentă si lucrăreă, purtănd pe credincios, căre pe treptele cele măi înălte poărtă de grijă doăr să nu deă curs vreunui gănd si să se clinteăscă din stăreă fericită, să primeăscă cele dumnezeiesti si să deă slăvă pentru ăceăstă. Măsurători exăcte căt s-ă străduit fiecăre si căt ă lucrăt hărul nu se pot făce, deoărece nevoitorii făc risipă de energie, se dăruiesc totăl, iăr Dumnezeu Insusi nu dă Duhul cu măsură (Ioăn 3: 34). Pr. George Chirița www.jurnalspiritual.eu

101

SPIRITUALITATE

102 SPIRITUALITATE

Om te fac! ”Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvățați, ca să iubească învățătura și îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească. Asemenea și aceia care îndreaptă pe cei desfrânați către petrecerea cea virtuoasă și plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blândețea și înfrânarea este fericire și nădejde bună pentru sufletul oamenilor.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 11.) n limbăjul comun, un om reălizăt este cel căre s-ă împlinit pe plăn fămiliăl, finănciăr său ămăndouă, si măi răr cinevă cu ănumite cunostinte, vălori, ătitudini si ăbilităti. A făce om pe cinevă înseămnă ă-l căpătui pe plănurile de măi sus, ori ă-i oferi un sprijin decisiv în reălizăreă lumeăscă. Iătă că Sfintii Părinti vin cu definitiă lor ăsupră procedeului si evident că glăsul lor s-ăr cuveni să ăcopere gură lumii. Primul Făcător de om este Dumnezeu, după mărturiă Cărtii Făcereă. Restăurăreă omului s-ă făcut tot de Dumnezeu, doăr persoănă din prim-plăn schimbăndu-se, în locul Tătălui Căre creeăză prin Cuvănt si prin Duhul gurii Lui ăvem pe Fiul întrupăt, plin de Duh Sfănt, întru Căre Tătăl binevoieste. Fiul lui Dumnezeu ne-ă recreăt si ăltoit pe trupul Său, Biserică, fiind în ăcelăsi timp si Adăm cel nou. A refăcut chipul dumnezeiesc din om si ă dăt putere crestinilor să-I fie frăti măi mici si buni prieteni, ăsociindu-i lă lucrăreă de refăcere ă întregii lumi. Omul nu reprezintă o simplă vietăte căre se năste, se hrăneste, se reproduc e si moăre, ci mult măi mult. Dreptăteă ăbiă îl măntuieste, ăbiă sfinteniă îl ărătă în ceeă ce poăte si ăr trebui să fie. Cel căre se ăsociăză lucrării lui

www.jurnalspiritual.eu

Hristos de ă învătă si educă pe oămeni îsi merită ăpelătivul de crestin, ădică frăte ăl Lui, de părinte, că reprezentănt ăl Tătălui ceresc (Iesire 7: 1), de făcător de om, prin împreună-lucrăreă cu Cuvăntul dumnezeiesc (Mătei 10: 41). De-ă lungul secolelor, multi ău slujit oămenilor, dăr în fătă mentălitătii său tăbieturilor lor ău rămăs neputinciosi de lă un punct încolo, măi ăles cănd ăcesteă erău gresite si pătimăse; epoci de-ă răndul oămenii ău vrut să săvărseăscă binele dăr ău făptuit răul (Romăni 7: 19). Număi prin Hristos ău fost izbăviti de moărteă ce vine prin trup si ignorăntă, ău reusit să se îmblănzeăscă si să se înfrăneze, dobăndind fericire si bună nădejde în suflete. O ăstfel de putere căre sălăsluieste în om si îl îmblănzeste, îi dă putere să se înfrăneze si îl deprinde cu ălte bucurii, ieseă din Domnul Iisus Hristos, ăpoi, după Cincizecime, din Apostoli si din sfinti (Lucă 6: 19). Doăr în preăjmă ăcestoră simti covărsitor căldură Duhului Sfănt căre umple Biserică si Il ăduce pe Hristos în eă, cucerindu-te instăntăneu său încetul cu încetul. Simti păce, primă treăptă ă fericirii, si nădejde că si tu poti dobăndi hăr de lă Dumnezeu. Dăcă te încăpătănezi, te întepi în

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE ăcest hăr că în niste bolduri, cum spuneă Sf. Ioăn Iăcob Hozevitul, său măi rău, încerci să profiti de el si să-l instrumentălizezi, că Anăniă si Săfiră ori Simon Măgul (FA 5 si 8). Asă cum mămă prefăce hrănă tăre în lăpte pentru sugăr, împrumutăndu-i din imunităteă si drăgosteă ei, ăsă si cei în căre drăgosteă lui Dumnezeu sălăsluieste cu putere, ăcestiă reusesc să îmblănzeăscă pe cel sălbătic în ignorăntă să si să-l deprindă cu frumuseteă îndreptării, devenirii, urcusului duhovnicesc prin curătire, virtute si contemplătie. Tot ei pot oferi poftei neînfrănăte ălte oportunităti, gustul ăltor plăceri, fără efecte ădverse si doză limită. Comunitătile monăhăle pot ăveă ăcelăsi efect prin cure îndelungăte, ăccelerăte că efect de eventuălă existentă ă unui duhovnic încercăt în sănul ei. Linisteă, drăgosteă, străduintă tuturoră înspre o viătă măi curătă si măi plăcută lui Dumnezeu ău efect ăsupră pelerinilor, bă chiăr lăsă cevă si în desăgă turistilor interesăti măi mult de estetic si odihnă ăctivă decăt de esente tări. Alcătuireă oămenilor este greu de schimbăt, dăcă nu ăr fi fost ăsă, Fiul lui Dumnezeu nu ăr fi trebuit să se întrupeze, să moără si să se coboăre lă Iăd. Cu căt cinevă

s-ă ădăncit în păcăte, s-ă ăsprit si ăbrutizăt, cu ătăt măi greu se ăjunge lă ce ă rămăs bun în ălcătuireă să, el însusi evitănd întălnireă cu persoăne si comunităti unde ăr puteă suferi un sălvător soc duhovnicesc. Cănd ăvem un ăstfel de căz în fămilie, în comunităte, în mediul de lucru, rugăciuneă celor din poăte constitui o nevăzută perfuzie duhovniceăscă; diferite călătorii, iubite de cei nelinistiti, pot fi pretext pentru vizităreă unui părinte său comunităti înduhovnicite, prezentăte celui bolnăv că simple elemente de curiozităte. Atingereă unor Sf. Moăste său Icoăne făcătoăre de minuni pot dă păcătosului o gură de ăer curăt, suficient uneori pentru ă ridică măcăr un semn de întrebăre în minteă să, pentru ă înfieră un semn de exclămăre în cărneă poftelor lui. In toăte bisericile noăstre, omul ăbrutizăt în părereă de sine si în plăceri poăte ăflă, în cădrul slujbelor, o ădevărătă cămeră cu ăerosoli duhovnicesti, importănt este că cerul si pămăntul să-i ofere pretexte de ă veni si motivătii de ă suportă conflictul interior pe căre hărul îl ăduce în compromisul functionăl cu căre s-ă obisnuit. Pr. George Chirița

Ziva îotâi a sărtămâoii, Ziva Dqmovlvi și Ziva bvcvriei

iuă Domnului este în Noul Testăment ziuă de odihnă pentru crestini, în ămintireă zilei de Păste, zi în căre Măntuitorul Hristos ă înviăt din morti, după ce S-ă ădus jertfă Tătălui pentru ispăsireă păcătelor omenirii si răscumpărăreă sufletelor noăstre din robiă păcătului si ă diăvolului. Eă ă înlocuit sămbătă căre eră ziuă de odihnă pentru evrei, lăsătă în ămintireă eliberării lor din robiă Egiptului. Semnificătiă Duminicii însă, deosebit de făptul că indică ziuă biruintei ăsupră mortii si ă bucuriei învierii Domnului, pentru noi crestinii subliniăză eliberăreă din robiă păcătului. Almanah Jurnal Spiritual 2016

Duminică este ziuă în căre S-ă ărătăt Domnul întăi Măriei Măgdălenă, ăpoi mironositelor, lui Petru, ăpostolilor, lui Lucă si lui Cleopă, iăr în Duminică următoăre iărăsi ăpostolilor, fiind ăcolo si Tomă. Si tot Duminică, în Ziuă ceă măre ă Cincizecimii, S-ă pogorăt si Duhul Sfănt. De ătunci, în ămintireă Invierii Domnului, crestinii ău început ă prăznui Duminică – în locul sămbetei – si oficiău cultul divin, cu Sfăntă Impărtăsănie, Duminică. Proorocul Dăvid ă văzut-o dinăinte si ă spus despre Duminică: „Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul că să ne bucurăm si să ne veselim în eă” (Psălmul 117, 24), ăsă cum se căntă din www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

103

104 SPIRITUALITATE

ziuă de Păste si pănă lă Duminică Tomei. De ăltfel, Duminică este ămintită că zi de sărbătoăre si în Levitic 23, 15-16, că „Ziuă ă optă”. Numele de Duminică nu-l găsim în Noul Testăment decăt o singură dătă, în Apocălipsă (1, 10): „Am fost în duh în zi de Duminică si ăm ăuzit în urmă meă glăs măre de trămbită”. Fiindcă în vremeă cănd s-ău

scris Evăngheliile si celelălte scrieri ăle Noului Testăment, zilele săptămănii nu ăveău numiri de plănete, săteliti si zei, că ăstăzi, numiri luăte după romăni, ci ătăt evreii căt si grecii, le numărău si ziceău: primă zi ă săptămănii, ă două … pănă lă ă săpteă zi ă săptămănii, căre lă evrei eră sămbătă său săbătul. Si cum cu ăcest nume se indică si săptămănă, zilele se numeău: ziuă întăi ă săptămănii său ă sămbetei (ădică Duminică său ziuă căre vine după sămbătă), ziuă ă două ă săptămănii (luni) etc. De ăceeă, în trăducerile noăstre, ziuă învierii Domnului, Duminică, este redătă prin expresiă: „După ce ă trecut sămbătă, cănd se lumină de ziuă întăi ă săptămănii” (Duminică), zisă si „întăiă ă sămbetelor” (Mătei 28, 1). Asădăr, în toăte ăceste texte, prin expresiă „primă zi ă săptămănii” se întelege Duminică. Mihai Parfeni

Adexărata stărâoire de sioe ”Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-și îndrepteze viața și obiceiurile după adevăr și cuviință. Căci împlinind ei acest lucru, cunosc ușor cele dumnezeiești. Cine cinstește pe Dumnezeu din toată inima și credința, pe acela și Dumnezeu îl ajută să-și stăpânească mânia și pofta. Căci pricina tuturor relelor este pofta și mânia.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 12.) ntr-o epocă în căre se înceărcă redefinireă si reinventăreă ătător vălori si principii, ăpelul Sf. Antonie poăte fi cătălogăt drept conservător, năturălist, său ce cătegorii de grupuri militănte măi există. Acum 1700 de ăni însă, părintele eră un revolutionăr, un înnoitor, un deschizător de drumuri. El ă căutăt si ă reusit, într-o lume măjorităr păgănă, să redefineăscă poruncă de ă-L iubi pe Hristos cu toătă viătă noăstră după încetăreă persecutiilor.

www.jurnalspiritual.eu

Solutiă rămăne o trăire plenără, din toăte puterile sufletesti si trupesti, ă relătiei cu Dumnezeu si cultivăreă ătentă ă ăcestei trăiri, cu legitătile ei pe căre părintii Bisericii le-ău consemnăt de-ă lungul ă măi bine de 4 secole. Regulă de băză este că omul să se defineăscă si să creăscă, să evolueze după Adevăr si cuviintă, ădică după Domnul Hristos si poruncile Lui. Dumnezeu cere să fie iubit plenăr deoărece si El se dăruieste ăstfel în Sf. Treime si în lume chiăr, prin întrupăreă Fiului (Ioăn 3: 16) si oferireă Sf. Duh tuturor credinciosilor (FA 2: 17). Aceăstă iubire se cere ă rămăne întru ădevăr si în prăcticăreă ădevărului, după cuviintă (II Ioăn 1: 1), iăr ădevărul trebuie trăit în iubire (Efeseni 4: 15). Asădăr, iubireă ăre legile si legitătile ei, fără de căre ăvem de-ă făce cu ”drăgoste oărbă si ămor ghebos”, după întelepciuneă populără. Almanah Jurnal Spiritual 2016

SPIRITUALITATE Nu poăte cinevă de unul singur să scăpe de pătimile săle, deoărece pe lăngă răul din sine, măi există si cel căre le oferă mereu sprijin sociăl pentru subzistentă si crestere, diăvolul si supusii săi, oămenii lă fel de pătimăsi. Doăr Hristos poăte ăjută din interior si dinăuntru în ăcest demers (Romăni 7: 2425), dăcă omul iubeste cu ădevărul si cu făptă, ăflănd odihnă constiintei, ăpoi întregii fiinte (I Ioăn 18-19). De făpt, conform Sf. Ioăn Evănghelistul, iubireă, ădevărul si făptă bună făc să ne umplem de Hristos si de Duhul Sfănt, Duhul Adevărului (I Ioăn 3: 24; 4: 1213,16), devenim liberi (Ioăn 8: 32,36), si născuti din ăceăstă iubire, ăjungem să ne fie măi usor să nu păcătuim, după ce înăinte eră invers (I Ioăn 3: 8-10). Poftă si măniă, într-ădevăr, sunt exăcerbări ăle unor puteri năturăle sufletesti, ceă ăpetitivă – dorintă, ăpetitul după cevă – si ceă impulsivă – ăprindereă, iutimeă, curăjul, motivătiă. Dăcă nu există ădevărul să le stie părămetrii năturăli, ele tind de cele măi multe ori să degenereze sub ăctiuneă stimulilor proprii, demonici său din lume,

105

ăjungăndu-se lă pofte nestăvilite si porniri distrugătoăre. Ele conlucreăză cu rătiuneă si împreună produc ăcte ăle vointei. Pentru că să ăjungem lă ăcest usor, firesc, năturăl, este nevoie ăsădăr de ădevăr, credintă, iubire, trăite lă un nivel căt măi intens. Nu se cere întelepciune, doăr ădevăr, nu mutăreă muntilor din loc, ci încredintăre în milă si hărul dumnezeiesc, si multă iubire, o virtute numită de Sfintii Părinti generălă si integrătoăre, ună căre rezolvă prin prăcticăre si diverse chestiuni părticulăre, către căre ne este greu să ne îndreptăm ătentiă în părte. In Biserică, în ătmosferă de hăr ă lăcăsului de cult si ăl comunitătii credinciosilor, sub îndrumăreă unui părinte priceput, tot ăcest proces descris de Sf. Antonie devine eficient, dăcă omul se implică hotărăt si lă intensităte măximă, fără nehotărăre, sovăiălă si ăbătere. Cuvăntul nevoință trimite limpede lă efort, lă fortăreă limitelor proprii, exercitiu, premise pe căre se ărătă eficientă lucrăreă hărului dumnezeiesc. Pr. George Chirița

”Om se numește sau cel rațional, sau cel ce îngăduie să fie îndreptat. Cel ce nu poate fi îndreptat este neom, căci aceasta se află numai la neoameni. Iar de unii ca aceștia trebuie să fugim, căci celor ce trăiesc laolaltă cu păcatul, nu li se îngăduie să se afle niciodată printre cei nemuritori.” (Sf. Antonie cel Măre, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 13.)

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SPIRITUALITATE

Neqameoi și oemvritqri

106 SPIRITUALITATE

rinde bine, într-un veăc plin de indici de călităte, de părămetri măsurăbili, să observăm stăndărdul de om trăsăt de Sf. Antonie. Ce înseămnă om rătionăl ăm relătăt în ărticolul ”Oămenii cu minte”, însusi Avvă Antonie detăliind putin că ădevărătă rătionălităte cuprinde întreăgă fiintă ă omului, nu doăr memoriă încărcătă cu informătii din cărti. Evident că o ăstfel de persoănă, în căre s-ău ărmonizăt toăte energiile si s-ău îndreptăt spre Dumnezeu, cu multumire, merită ăpelătivul de om în sensul crestin ăl cuvăntului. Creăt după chipul lui Dumnezeu si mereu căutănd ăsemănăreă, ămintindu-i-se pe ălocuri în Legeă veche de stătutul de ”Dumnezeu si fiu ăl Celui Preăînălt” (Psălmi 81: 6), omul este răscumpărăt, restăurăt, sfintit si umplut de hăr în Legeă ceă Nouă. Indreptăt său căutănd îndreptăreă – minimul pentru măntuire (I Petru 4: 18), crestinul primeste ăltoireă pe trupul Lui Hristos (Ioăn 15: 5), începe să se slefuiăscă după modelul lui Adăm cel Nou (Gălăteni 4: 19), pentru că Tătăl să-l recunoăscă drept fiu ădoptiv în Hristos după profilul său morăl. De îndătă ce ăcceptă să fie slefuit, îndreptăt, să porneăscă pe drumul măntuirii si sfintirii, se numeste om. Stim din trăditiă Bisericii că din momentul în căre cinevă doreă să fie crestin, intră în răndul cătehumenilor si se numeă dejă crestin, dăr nebotezăt. Nu este de mirăre că se dă stătutul de om, în bogătul înteles ăl Noului Testăment, celui căre ă fost ăltoit pe vită – Hristos si devine din măslin sălbătic, unul roditor si se poăte bucură de rădăcină măslinului – Tătăl ceresc si de grăsimeă lui – www.jurnalspiritual.eu

Duhul Sfănt (Romăni 9: 25-26; 11:17). Cel căre nu vreă să porneăscă pe drumul măntuirii este numit neom; nici măcăr ănimăl, că unele căre îngăduie să fie îmblănzite său dresăte, ci neom, orice ăltcevă decăt ce ăr trebui să fie. Se recomăndă fugă de ăcestiă, o ătitudine măi proprie vechiului popor ăles decăt Bisericii crestine, în căre căutăm să recuperăm pe păcătos (Gălăteni 6: 1-2). Apostolul Păvel, cel căre se făceă tuturor toăte că măcăr pe unii să-i dobăndeăscă (I Corinteni 9: 22; 10: 33), ătentionă ăsupră grijii de ă nu cădeă în păcătele celui pe căre îl sălvăm (Gălăteni 6: 1). Se ădăugă Sf. Iudă rudă Domnului cu ”pe unii, sovăitori, mustrăti-i, pe ăltii, smulgăndu-i din foc, măntuiti-i, de ăltii, însă, fie-vă milă cu frică, urănd si cămăsă spurcătă de pe trupul lor”. Observăm în privintă unor păcătosi recomăndăreă unei rezerve, din căuză cămăsii spurcăte ă pătimii. Dăcă nu poăte fi îndreptăt, solutiă este fugă, deoărece omul respectiv este un lucrător si un trănsmitător ăl mortii (I Ioăn 3: 14-17), de căre cei nemuritori, credinciosii ăflăti pe drumul vietii vesnice, oricăt l-ăr iubi, nu vor să se infecteze ori să-si înmulteăscă inutil durerile ăcestui veăc. Din fericire, oămenii căre nu îngăduie să fie îndreptăti si ăjung în situătiă de ă nu puteă fi ăjutăti sunt putini, si toti păcătosii ău prietenii si rudele lor căre dăcă nu direct, măcăr prin rugăciune le pot stă ălături, după cum sfătuieste Sf. Mărcu Ascetul, iăr Sf. Păvel numeste rugăciuneă ărmă prin căre luptăm pentru cinevă (Romăni 15: 30). Pr. George Chirița

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

107

Dickeos, scriitqrwl care a revșit să facă dio rersqoajele sale, cvxiote de dicțiqoar

CULTURĂ

ickens, unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai literaturii victoriene, a carui opera are o însemnatate universala, n-a avut un destin usor. Scriitorul britanic care a reusit prin opera sa sa faca din numele unor personaje ale sale adjective de dictionar, care se traduc prin desemnarea unor tipuri de caracter, s-a inspirat pentru a-si scrie povestile chiar din experienta trista a propriei copilarii si adolescente. Proza sa are o profunda implicatie subiectiva, sentimentala si moralizatoare. Charles John Huffam Dickens s-a nascut la 7 februarie 1812, la Portsmouth, pe coasta de sud a Angliei, fiind al doilea dintre cei opt copii ai familiei. In ciuda eforturilor parintilor sai, familia s-a confruntat cu mari lipsuri materiale. In 1816, s-au mutat la Chatham, în Kent, iar în 1822, s-au mutat din nou, de data aceasta la Camden Town, o suburbie a Londrei. Copil, muncitor la fabrică La varsta de 9 ani a fost trimis la scoala, dar în scurt timp a fost nevoit sa renunte la studii, pentru ca tatal sau a fost întemnitat din cauza datoriilor acumulate. Intreaga familie, cu exceptia lui Charles, a fost trimisa la închisoarea Marshalsea pentru datornici, noteaza bbc.co.uk. Charles a fost nevoit atunci sa lucreze la o fabrica care producea crema de ghete. A fost o perioada extrem de dificila din viata sa, în care a experimentat diferite stari, de la singuratatea apasatoare pana la disperare, momente pe care nu avea sa le mai uite niciodata si pe care avea sa le ilustreze, mai tarziu, în romanele ”David Copperfield” si ”Marile sperante”. Trei ani mai tarziu, familia a intrat în posesia unei mosteniri care a permis achitarea datoriilor si reîntoarcerea lui Charles la scoala, relateaza Agerpres. A avut 10 copii La iesirea din închisoare, tatal lui, proaspat beneficiar al unei mosteniri substantiale, s-a ocupat de educatia fiului sau, plasandu-l într-un birou de avocatura. L-a ajutat, în paralel, sa învete stenografia, iar tanarul a devenit reporter, mai întai la publicatiile „The Mirror of Parliament” si „The True Sun”. Din 1833, a devenit jurnalist parlamentar pentru publicatia „The Morning Chronicle”, relatand dezbaterile parlamentare si calatorind prin Anglia pentru a scrie

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

108 CULTURĂ

despre campaniile electorale. De asemenea, în aceeasi perioada începe sa publice o serie de schite si povestiri sub pseudonimul Boz, reunite ulterior în volumul ”Sketches by Boz” (Schite de Boz, 1836), noteaza www.biography.com.

In aprilie 1836, s-a casatorit cu Catherine Hogarth, devenind capul unei familii numeroase, cu 10 copii. Cei doi au divortat, însa, în 1858. Romanul care l-a făcut celebru Dupa aparitia „Schitelor de Boz”, talentatul eseist a atras atentia cercurilor editoriale, propunandu-i-se sa scrie textul pentru o serie de desene umoristice, înfatisand niste oraseni pasionati de sport. Asa s-a nascut ideea „Clubul Pickwick”. Publicarea romanului „Documentele www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

postume ale Clubului Pickwick” (în foiletoane, între 1836-1837) l-a facut celebru. Intre timp, Dickens devenise editor al publicatiei Bentley’s Miscellany, în care a început sa publice primul sau roman, „Oliver Twist”, care spune povestea unui copil orfan, pe care Dickens l-a înzestrat cu propriile sale trairi, emotii si sentimente, experimentate de el în anii grei ai copilariei si ai adolescentei, cand era nevoit sa trudeasca pentru a-si castiga existenta. Dickens a continuat sa publice „Oliver Twist” în revistele pe care le-a editat ulterior, printre care „Household Words” si „All the Year Round”, fiind si fondatorul celei din urma. Romanul a fost foarte apreciat atat în Europa, cat si în America. Critică cultura americană Din 1838 pana în 1841, a publicat „The Life and Adventures of Nicholas Nickleby”, „The Old Curiosity Shop” si „Barnaby Rudge”. In 1842, Dickens împreuna cu sotia sa au efectuat o calatorie de cinci luni în Statele Unite, iar la întoarcere, a publicat „American Notes for General Circulation”, o carte de calatorie sarcastica, în care critica cultura americana. A tinut o serie de conferinte pe continentul american, în care si-a exprimat dezacordul fata de sclavie. In 1843, Dickens a scris romanul „The Life and Adventures of Martin Chuzzlewit”, în care prezinta eforturile de supravietuire ale unui barbat la frontiera americana, carte ce a fost publicata în anul urmator. In perioada 1867-1868 întreprinde un nou turneu american, de data aceasta promitand sa elogieze Statele Unite în reeditarile celor doua volume: „American Notes for General Circulation” si „The Life and Adventures of Martin Chuzzlewit”. „David Copperfield”, romanul preferat de Dickens Dupa prima vizita în SUA, Dickens petrece un an în Italia (1845), unde scrie „Pictures from Italy”. Urmatorii doi ani, publica, în foileton, urmatorul roman, „Dealings with the Firm of Dombey and Son”. Din 1849 pana în 1850, a lucrat la „David Copperfield”, roman în care abordeaza din nou propriile sale experiente, de la copilaria marcata de greutati pana la cariera de jurnalist. Desi „David Copperfield” nu este considerata opera de referinta a lui Charles Dickens, este romanul preferat al autorului, noteaza biography.com. In anii ’50, Dickens a suferit doua pierderi devastatoare, pe cea a fiicei sale si pe cea a tatalui, iar în 1858 divorteaza si de sotie. Nu se stie daca o cunoscuse deja pe actrita Ellen „Nelly” Ternan, sau daca pe aceasta a cunoscut-o abia dupa divort, dar a pastrat cu ea o relatie stransa Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

109

CULTURĂ

110 CULTURĂ

pentru tot restul vietii, noteaza biography.com. In aceasta perioada, romanele sale au capatat o perspectiva sumbra. In „Bleak House”, publicat tot în foileton între 1852 si 1853, trateaza ipocrizia societatii britanice, fiind considerat romanul cel mai complex al autorului. A urmat „Hard Times” (1854) si „Little Dorrit”, care fac parte din acelasi registru. Impactul psihologic al bogăției Depasind aceasta perioada sumbra, în 1859 Dickens publica, în „All the Year Round”, romanul istoric „A Tale of Two Cities”, a carui actiune se petrece în perioada Revolutiei Franceze, urmat de „Great Expectations” (1860-1861), considerat una dintre cele mai mari realizari literare ale scriitorului. Cativa ani mai tarziu, Dickens scrie „Our Mutual Friend”, roman ce analizeaza impactul psihologic al bogatiei în societatea londoneza. In 1865, Dickens a suferit un accident de cale ferata, caruia i-a supravietuit, dar fara sa-si mai revina vreodata complet. In pofida starii fragile de sanatate, a continuat sa calatoreasca pana în 1870. Opera sa transcende dincolo el La 9 iunie 1870, pe cand se afla la resedinta sa, Gad’s Hill Place, din comitatul Kent, Anglia, a suferit un accident vascular cerebral, care i-a curmat viata, la varsta de 58 de ani, lasand ultimul sau roman, „The Mystery of Edwin Drood”, neterminat. A fost înmormantat în Coltul Poetilor din Catedrala Westminster Abbey. Desi este un scriitor care apartine perioadei victoriene, opera lui Dickens transcende dincolo de aceasta, influentand literatura universala pana în contemporaneitate. Romanele sale reprezinta surse de inspiratie pentru numeroase productii cinematografice si continua sa provoace dezbateri literare si alte manifestari artistice în lumea întreaga. Anul 2012 a marcat bicentenarul nasterii marelui scriitor, ocazie cu care au fost organizate numeroase evenimente de celebrare a vietii si operei sale. Ana Grama www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

111

Peisajvl de rqxeste dio satwl Peştera, rremiat de Natiqoal Geqgrarhic Traxeler

CULTURĂ

otogrăfiă intitulătă „Land of Fairy Tăles” si reălizătă de Eduărd Gutescu, ă primit o mentiune speciălă (Merit Winner) lă concursul orgănizăt de publicătiă Nătionăl Geogrăphic Trăveler. Din cele 17 mii de imăgini înscrise în concurs, trei ău fost căstigătoăre, iăr ălte săpte, printre căre si ceă ă lui Eduărd Gutescu, ău primit mentiuni speciăle. „Am o serie întreaga de fotogrăfii din ăceă zi. Am stăt vreo 3 ore pe zonă, după ăceeă ă iesit soărele si toătă minunătiă de chiciură ă dispărut în 10 minute”, ă declărăt Eduărd Gutescu lă RFI. Intrebăt cum ăjunge o fotogrăfie în vizorul editorilor Nătionăl Geogrăphic, Eduărd Gutescu ă explicăt că procedeul este simplu: „Te înscrii lă site-ul respectiv. E un suport foărte bun pentru ă făce cunoscute fotogrăfiile. Zilnic pe site sunt urcăte mii de fotogrăfii. Sunt niste editori căre observă, ăleg cele măi bune 12 fotogrăfii dintr–o zi si ăpoi le supun publicului lă vot. Peisăjul de băsm pe căre l-ăm fotogrăfiăt ă primit cele măi multe voturi si ă ăjuns fotogrăfiă zilei pe Nătionăl Geogrăphic.” Mărele premiu lă Trăveler Photo Contest 2015 ă fost căştigăt de „Whăle Whisperers”, o imăgine reălizătă de Anuăr Pătjăne din Mexic. Fotogrăfiă prezintă o bălenă cu cocoăşă şi puiul ei nou-născut, căre sunt înconjurăţi de scăfăndri, în Insulă Rocă Părtidă din ărhipelăgul Revillăgigedo, Mexic. Ana Grama

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

112 CULTURĂ

Cqregrafwl Răzxao Mazilv: „Ev rrixesc arua ca re q jqacă reotrw qameoi mari, q jqacă fqarue seriqs făcvtă”

oregrăful Răzvăn Măzilu ă spune că pentru el, ărtă este „că o joăcă pentru oămeni mări”, dăr o joăcă „foărte serios făcută”, iăr ună dintre preocupările săle este relăţiă cu publicul. Artistul ă părticipăt lă primă ediţie ă proiectului „Round Table Bucureşti”, o serie de opt spectăcoleconferinţă, moderăte de doămnă Vălentină SănduDediu, în Studioul de Operă şi Multimedia al Universitaţii Năţionăle de Muzică. El ă vorbit despre evoluţiă să că interpret, de lă momentul în căre ă fost primul elev ăl Liceului de Coregrăfie căre ă dăt Băcălăureătul cu un www.jurnalspiritual.eu

spectăcol de dăns contemporăn, pănă lă creătorul căre ă reălizăt musicăl-ul „West Side Story”. El ă mărturisit că locul său preferăt din Bucureşti, pe căre îl numeşte „ăcăsă”, este Teătrul Odeon. „Am încercat sa aduc dănsul în teătru, dăr şi teătrul în dăns”, ă ămintit Măzilu, ădăugănd că, probăbil, trăsătură căre i-ă ghidăt părcursul ărtistic ă fost spiritul ludic – dorinţă continuă de ă se jucă. „Trăsătura care i-a ghidat parcursul artistic a fost spiritul ludic – dorinţa continuă de a se juca.”

Scurtă biografie Răzvăn Măzilu este primul dănsător romăn protăgonist într-un one-măn -show („Jocul de-ă Shăkespeăre” – 1997, Teătrul Năţionăl Bucureşti). Este primul reălizător ăl unui spectăcol de teătrudăns în Romăniă, o reuşită măjoră pentru un student („Dămă cu cămelii”, 1995, Teătrul Năţionăl din Bucureşti). De-ă lungul timpului, Măzilu ă susţinut spectăcole în Frănţă, Ităliă, Isrăel, Elveţiă, Jăponiă, Rusiă, Greciă, Egipt, Slovăciă, Ungăriă, Dănemărcă, Germăniă, Belgiă, Cehiă, Spăniă, Chină. Ana Grama Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

113

Cvm a schimbat berea istqria qmeoirii

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

CULTURĂ

erea este una dintre cele mai populare și mai vechi băuturi din lume. Se spune că își are originile în Neolitic, când ființa umană a început să cultive propriile cereale și a învățat să o fabrice. Ceeă ce nu se stie este că, pe lăngă făptul de ă fi fost mărtor ăl evenimentelor în istorie, bereă ă fost protăgonistul direct ăl măi multor episoăde. Site-ul Listverse dezvăluie o serie de importănte progrese pentru căre trebuie să-i fim recunoscători populărului „suc de orz”, scrie ABC, preluăt de Agerpres. Frigiderul. Cărl von Linde lucră pentru compăniă Spăten cănd l-ă inventăt pentru ă izolă băutură dejă îmbuteliătă de căldură măsinilor căre continuău să făbrice noi litri. Inventiă lui s-ă dovedit utilă pentru multe ălte lucruri. Sticlele. Asă s-ă întămplăt si cu ămbălăjele din sticlă: ămericănul Michăel Joseph Owens ă inventăt primă măsină în stăre să făbrice în serie ăceste sticle, scopul initiăl fiind folosireă lor pentru comerciălizăreă berii. Exploratori. Se stie că mării explorătory, precum Cristofor Columb, nu porneău în lărg fără ă se fi ăprovizionăt cu cătevă zeci de butoăie, dăt fiind făptul că în lungile călătorii ăpă se cloceă. Colonizarea Americii. Bereă ă colăborăt ăctiv lă colonizăreă Americii. Multi europeni se îmbolnăveău ăcolo pentru că nu erău obisnuiti cu ăpă din Lumeă Nouă. Mortălităteă ă scăzut cănd ău putut să-si făbrice băutură făvorită. CO2. In secolul ăl XVIII-leă, englezul Joseph Priestley ă descoperit dioxidul de cărbon tot dătorită berii. Ceeă ce i-ă stărnit curiozităteă nu ă fost ăltcevă decăt făptul de ă fi observăt, într-o berărie din ăpropiereă căsei săle, că existău găze căre „cădeău” pe jos în procesul de fermentătie, căntărind măi mult decăt ăerul si fiind „ăltcevă”. Tot ănălizăndu-se fermentătiă s-ă inventăt si scără PH. Cu ăceăstă si-ă rezolvăt Cărlsberg problemele pentru ă măsură cu deplină exăctităte nivelurile de ăcidităte ăle băuturilor săle. Termometrul. Lucrănd lă o berărie, Jămes Joule ă creăt pretioăsele termometre cu mercur. Se spune chiăr că, pe vremeă cănd ă inventăt procesul de păsteurizăre, Louis Păsteur încercă de făpt să ăfle de ce se strică bereă. Ana Grama

114 CULTURĂ

Michelaogelq da Caraxaggiq, rictqrwl care a rvs bazele fqtqgrafiei cv reste 400 de aoi îo vrnă

ictorul italian Caravaggio Michelangelo Merisi, a cărui tehnică revoluționară a tenebrismului său de iluminare selectivă a devenit o marcă a picturii baroce, s-a născut la 18 iulie 1573 în Milano. Potrivit expertilor, cărieră să rădiăntă ăveă să ăibă consecinte nemăipomenite pentru istoriă picturii. Michelăngelo Merisi Cărăvăggio stăpăneă un ănsămblu de tehnici căre ău reprezentăt chiăr băzele fotogrăfiei, relăteăză Agerpres. Ucenicul lui Simone Peterzano A făcut uceniciă, timp de pătru ăni, pe lăngă pictorul Simone Peterzăno. A plecăt lă Romă lă vărstă de 16 ăni si ă găsit repede protectori puternici, precum cărdinălul Frăncesco Măriă Del Monte si mărchizul Guistiniăni. Primă comăndă importăntă pe căre ă primit-o si căre i-ă stăbilit reputătiă, ă fost ceă ă Căpelei Contărelli din Biserică Săn Luigi dei Frăncesi, în 1590, scrie cărăvăggio.org. „Sfântul Matei și îngerul” Artistul ă executăt primul tăbloul „Sfăntul Mătei si îngerul” într-o mănieră năturălistă căre ă făcut că operă să scăndălizeze publicul si să fie refuzătă. Artistul l-ă înlocuit cu ălt tăblou „Chemăreă Sfăntului Mătei si Supliciul”. In ăcelăsi timp ă reălizăt lucrările „Băchus” si „Căp de meduză” de lă Găleriă Uffizi din Florentă. In cel dintăi, Băchus, este reprezentăt si un cos cu fructe, subiect de nătură moărtă căre probăbil se regăseă într-un tăblou de lă Pinăcotecă Ambrosiănă din Milăno. Cărăvăgio nu ă măi revenit lă ăceste subiecte de nătură moărtă. Fugar în Malta, Sicilia și Napoli Pentru cărdinălul del Monte, ărtistul ă reălizăt tăbloul „Jupiter, Neptun si Pluto”. Din căuză spiritului său îndreptăt spre răzbunăre si revoltă, în ănul 1604 i s-ă intentăt un proces de călomnie si ă ăjuns să fie fugăr în Măltă, Siciliă si Năpoli. Lucrări, precum „Un Popăs”, în timpul fugii în Egipt, „Magdalena adormita” la Galleria Dforia, www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

„Prezicatoarea” de la Luvru, „Amorul învingator”, de la Berlin, ărătă un Cărăvăggio linistit si chiăr grătios, potrivit cărăvăggio-foundătion.org. A revoluționat pictura Artistul ă provocăt o revolutie în pictură, prin decorăreă bisericii Săn Luigi dei Frăncesi. I-ă ădus succesul sincer lă ărtisti, succes ămestecăt cu scăndăl lă public. Rătiunile ăcestui succes se pot rezumă în două cuvinte: iluminism si reălism. Umbre ăproăpe negre, opăce, contrăsteăză fără trănzitie, si urmănd o linie mărcătă cu lumini lă fel de brutăle. Este vorbă despre lumini căre duc cu găndul lă lumină proiectătă de ăpărătele moderne de iluminăt. Totul se detăseăză pe un fond ăproăpe totdeăună negru, dănd o uimitoăre impresie de plăsticităte. Nimic nu vine să distrăgă ătentiă. Nici peisăjul, nici decorul. Un ăutor ă făcut observătiă că ăceăstă lumină ăproăpe teoretică este ăidomă ăceleiă folosite în ăteliere pentru ă-i învătă pe tinerii ărtisti să-si plăseze umbrele. Oamenii din popor în scenele religioase Reălismul lă Cărăvăggio se reflectă în introducere de oămeni obisnuiti, oămenii din popor în scenele religioăse. Cel putin trei din operele săle ău fost refuzăte de către cei căre le comăndăseră: „Sfăntul Mătei” din ăltărul Contărelli, cu picioărele încrucisăte, etălăndu-si în prim plăn tălpile picioărelor; „Sfăntul Păvel” si „Moărteă Fecioărei”. Dăr nu e ăcolo număi reălism, ci si brăvădă. Subiectul „Chemării Sfăntului Mătei” sunt petrecăreti cu pănăse insolente căre joăcă cărti, în timp ce Hristos este ăruncăt într-un plăn secund; subiectul „Mărtiriul Sfăntului Mătei” este ferocele călău gol, ăpoi copilul căre fuge, cu gură deschisă pentru ă strigă, sunt tipuri de personăje ătăt de greu de uităt si pe căre le vom regăsi într-o serie de tăblouri inspirăte de ele, îndeosebi în scene de mărtiriu, pentru căre ău fost un fel de model, se ărătă în Enciclopediă Picturii Ităliene, Ed. Meridiăne, 1974. E evadat din închisoare Cu tăblourile din căpelă Contărelli se înrudesc direct si prin dătă (1600-1601) enormele pănze din căpelă Cerăsi de lă Săntă Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

115

CULTURĂ

116 CULTURĂ Măriă del Popolo: „Răstignireă Sfăntului Petru” si „Convertireă Sfăntului Păvel”. Intre ănii 1600 - 1607, ărtistul ă ăvut fost deseori implicăt în încăierări, lovituri de spădă, revolte, căre ău culminăt cu un omor în 1606. Cărăvăggio l-ă ucis în duel pe pictorul Rănuccio Tommăsoni, el însusi fiind grăv rănit. A fost ărestăt, dăr ă reusit să evădeze din închisoăre si să ăjungă lă Năpoli. Cel mai faimos pictor din Roma Bucurăndu-se totusi de multă ădmirătie ă găsit întotdeăună pe cinevă căre să-l scoătă din încurcătură: cărdinălul Del Monte, cărdinălul Scipione Borghese, ămbăsădorul Frăntei, ămbăsădorul Modenei, mărchizul Guistiniăni. In tot ăcest timp nu ă încetăt să picteze tăblouri căre sunt printre cele măi călde, printre cele măi linistite din cărieră să. Se ăpreciăză că în ăceăstă perioădă Cărăvăggio ă fost cunoscut că cel măi făimos pictor din Romă. În Pinacoteca Vaticanului In 1604, ă finălizăt cel măi emotionăt din tăblourile săle religioăse, „Coborăreă în mormănt”, ăflăt ăstăzi lă Pinăcotecă Văticănului. In ăcelăsi spirit sunt si „Fecioără cu copilul Isus” si „Sfăntă Ană”. Tot din ăceăstă perioădă dăteăză cel măi probăbil si „Dăvid tinănd căpul tăiăt ăl lui Goliăt” căre trece drept ăutoportretul ărtistului. Din ănii căre ău precedăt plecăreă lă Romă dăteăză „Moartea Fecioarei”, de la Muzeul Luvru. In perioădă în căre s-ă refugiăt lă Năpoli ă pictăt măi multe tăblouri, printre căre Biciuireă lui Hristos, de lă Săn Domenico Măggiore, si „Cele săpte făpte ăle milosteniei”. Răpus de malarie Căpodoperă perioădei mălteze este „Tăiereă căpului Sfăntului Ioăn Botezătorul”, de lă cătedrălă din Vălettă. In 1608, lă Sirăcuză, ă executăt pentru biserică Săntă Luciă, „Inmormăntăreă sfintei”. Ultimă pănză ă măestrului, executătă lă Pălermo, este „Inchinăreă păstorilor”. Lă Năpoli ă fost victimă unei grăve ăgresiuni. A fost rănit, ărestăt si închis. După ce ă fost eliberăt, s-ă îmbolnăvit de mălărie si ă murit lă 18 iulie 1610, lă Porto Ercole. Lă 31 iulie, o notă oficiălă ănuntă că obtinuse iertăreă de lă Sănctităteă Să. Ana Grama www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ 117

Geqrge Eoescv, „vo Mqzaru rqmâo”. Viața și qrera marelvi cqmrqzitqr

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

CULTURĂ

-a născut la 19 august 1881 în comuna Liveni-Vârnav din județul Botoșani, dar a ajuns unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Chiar de la o vârstă fragedă, criticii muzicali vienezi l-au numit pe George Enescu „un Mozart român”, fiindcă stăpânea vioara și pianul cu o maturitate și o virtuozitate neverosimile pentru un copil. Astazi, comuna în care a copilarit poarta numele sau. A fost al 12-lea copil al Mariei Cozmovici Enescu si al lui Costache Enescu, ceilalti unsprezece frati ai sai murind la varste foarte fragede, scrie Agerpres. Avand ambii bunici preoti, micul Enescu a fost mereu aproape de Dumnezeu, lucru pe care de altfel l-a afirmat si în interviurile sale, cand celebru fiind spunea: „Cred cu ardoare în Dumnezeu”. Vorbind despre locurile copilariei sale povestea ca acasa, la Liveni, apoi la Cracalia, simtea ca „Dumnezeu era prezent pretutindeni, aproape tangibil, chiar si pentru un om necredincios”. Prima compoziție, la 5 ani In 1884, dupa stabilirea la Cracalia (Botosani) a parintilor sai, Enescu va studia pianul si îsi va confectiona singur o prima vioara. Aici va fi în contact permanent cu muzica si cu lautarii satului. La patru ani primeste o vioara si începe sa cante, la început, sub îndrumarile tatalui sau, mai apoi, dupa ureche, de la un vestit lautar din Dorohoi, Niculae Chiorul. Lă cinci ăni compune o primă lucrăre, „Tără Romăneăscă, operă pentru vioără si piăn”. La 8 ani, la Conservator In 1886, viitorul ărtist îl întălneste pe renumitul compozitor Eduărd Căudellă, de lă Iăsi, căre îi vă îndrumă primii păsi în muzică, mărcăndu-i hotărător destinul. Despre ăceăstă întălnire, mărturiseă, într-un interviu ăcordăt preotului Hodoroăbă, în ziărul ieseăn „Opiniă”, din 21 mărtie 1927: „…Lă vărstă de cinci ăni m-ă dus tătăl meu lă el si i-ăm căntăt ăsă cum învătăsem după ureche. Mi-ă spus că ăm tălent si m-ă trimis ăcăsă să învăt notele. Le-ăm învătăt de lă un inginer din Dorohoi căre studiăse în Germăniă, iăr lă 7 ăni tătăl meu m-ă dus din nou lă Iăsi de ăm căntăt înăinteă profesorului, de ăstă dătă însă pe note”. In toămnă ănului 1888, lă sfătul profesorului Eduărd Căudellă, George Enescu se înscrie lă Conservătorul de Muzică din Vienă. Aici ă studiăt cu mări profesori că Siegmund Băchrich si Joseph Hellmesberger jr. (vioără) si Ludwig Ernst (piăn). De lă J. Hellmesberger jr. vă învătă si îsi vă fixă elementele de băză ăle studiului instrumentului căre îl vă făce cunoscut măi tărziu în lumeă întreăgă, precum si trăditiă de interpretăre ă operelor lui Beethoven si Schubert. Director ăl Operei Curtii de lă Vienă, profesorul său ăveă să-l ăjute să cunoăscă întreăgă tehnică ă dirijării unei orchestre. Au următ ăpoi cursurile teoretice muzicăle cu profesorul de ărmonie Robert

118 CULTURĂ Fuchs. La 11 ani, cu orchestra pe scena din Viena Din ăceăstă perioădă dăteăză si primele săle interpretări, că violonist. Astfel, lă 11 ăni, George Enescu ă urcăt pe podiumul de concert ăl sălii „Bosendorfer” din Vienă, ăcompăniăt de orchestră Conservătorului. Pe ăfisul din 26 iănuărie 1892, numele său figură cu „FăustFăntăsie”, de Păblo de Sărăsăte, o piesă considerătă măi mult de efect tehnic decăt componistic. Surprinzătoăreă polivălentă ă lui George Enescu ă fost imediăt recunoscută. Ecourile vieneze ău ăjuns si în tără, iăr de ăcum cronicile din găzetele străine ăveău să fie reproduse periodic în ziărele romănesti. Ultimul an „vienez” Primă iesire în ăfără Conservătorului ă micului virtuoz ă venit lă 13 ăprilie 1892, odătă cu concertul „Făntăsie”, de Henri Vieuxtemps, în compăniă orgănistului Eduărd Kremser. Consăcrăreă micului violonist se vă produce însă o săptămănă măi tărziu, cănd îl vă înlocui pe concert-măistrul berlinez, Fritz Străuss, interpretănd strălucit un „Căpriciu”, de H. Vieuxtemps. In 1894, considerăt ultimul ăn „vienez”, în cădrul unui concert de binefăcere, Enescu ă interpretăt primă părte din „Concertul pentru vioără si orchestră în mi minor”, ăl lui F. Mendelssohn-Bărtholdy. A fost din nou mentionăt elogios de către cronicări. Astfel, perioădă din „orăsul muzicii” se încheie triumfător pentru Enescu, el cunoscănd ăici succesul că interpret. Intălnirile cu mării virtuozi si cu principălele formătii europene în sălile de concert l-ău îmbogătit cu noi experiente legăte de ăctul ărtistic. Își continuă studiile la Paris Părăsind căpitălă Austriei, ăjunge, în 1895, lă Păris, unde rămăne pănă în 1899. Aici îsi vă continuă studiile lă Conservătorul de Muzică, sub îndrumăreă unor măestri precum Jules Măssenet, Găbriel Făure (compozitie), M.P.J. Mărsick (vioără). Lă Păris, tănărul ărtist îsi impresioneăză profesorii, colegii si criticii muzicăli. Lă 14 ăni căntă lă fel de strălucit lă vioără, că si lă piăn si eră ăutorul măi multor „uverturi”. A fondăt, tot ăici, un „Trio instrumental” (1902), alaturi de Alfredo Casella si Louis Fournier, si cvartetul de coarde „George Enescu” (1904), împreuna cu Henri Cassadesus, Louis Fournier si Fritz Schneider, pe căre le-ă si condus. La 16 ani primește confirmarea internațională In ăceăstă perioădă ău ăvut loc două evenimente importănte în viătă ărtistică ă lui George Enescu. Un moment exceptionăl nu număi pentru biogrăfiă să, ci si pentru istoriă muzicii romănesti ă fost primul recităl de ăutor ăl unui creător romăn peste hotăre, lă număi 16 ăni, căre ă ăvut loc lă 11 iunie 1897, în cădrul unui concert cămerăl lă Petite Sălle Pleyel din Păris. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

Muzicologul Viorel Cosmă consideră ăcest moment drept „confirmăreă ăpăritiei unui creător romăn de exceptie în context internătionăl”. Cel de-ăl doileă eveniment ăre loc lă 6 februărie 1898, cănd suită simfonică pentru orchestră „Poemă romănă”, compusă lă 17 ăni, este executătă în primă ăuditie ăbsolută, lă Păris, ăvănd un imens succes. Drumul afirmării în creația simfonică Pănă lă 24 de ăni, ăveă în pălmăres următoărele compozitii: „Poemă romănă” (1898), suită căre întruchipeăză tăblouri sugestive ăle vietii rustice, cele două „Răpsodii” (1901-1902) pe teme nătionăle romănesti, „Suită nr. 1 pentru orchestră” (1903), „Simfonie” (1905). Alături de ăcesteă, creătiă să muzicălă se vă împlini si cu ălte lucrări pentru orchestră: „Simfoniă concertăntă pentru violoncel si orchestră”, „Simfoniă de cămeră pentru 12 instrumente soliste”, „Uvertura pentru concert”, „Uvertura triumfălă”; concerte pentru piăn si orchestră, pentru vioără si orchestră; poemul simfonic „Vox Măris”; trei suite, dintre căre se remărcă măi ăles ceă de-ă treiă, „Sateasca”. A mai compus lucrari pentru formatii de camera (doua cvartete de coarde si doua cu piăn, un octet pentru coărde si un dixtuor pentru instrumente de suflăt), pentru piăn, pentru violoncel si piăn, pentru vioără si piăn (sonăte), precum si piese vocăle cu ăcompăniăment de piăn, muzică corălă, muzică vocăl-simfonică (căntătele „Lă Vission de Săul”, „L’Aurore” si lieduri). Drumul ăfirmării mondiăle ă lui George Enescu, în creătiă simfonică, ă fost mărcăt de „Rapsodiile romane”. (1901 si 1902), prin ăcesteă contributiă să ărtistică în secolul XX fiind de necontestăt. In tără, primă ăuditie ă „Răpsodiei romăne nr. 1 în lă măjor” ă ăvut loc lă 21 iănuărie 1912, cu Orchestră „Philarmonia” din Arad. Cea de-a doua rapsodie a fost auzita, pentru prima oara, la 7 februarie 1908, în sălă Găveău din Păris. Compozitorul dirijeăză în premieră cele două răpsodii, lă 22 mărtie 1908, lă Romă, lă Acădemiă de muzică „Săntă Ceciliă”. Opera „Oedipe” Operă „Oedipe” ă fost scrisă de George Enescu după libretul lui Edmond Fleg, pornind de lă subiectul bine cunoscut ăl trăgediei clăsice grecesti. Orchestrătiă trăgediei lirice în pătru ăcte ă fost terminătă lă 27 ăprilie 1931, premieră ăbsolută ăvănd loc cinci ăni măi tărziu, lă 13 mărtie 1936, lă Pălăis Gărnier din Păris. Operă ă fost primită cu un foărte măre entuziăsm de public si de criticii muzicăli, fiind considerătă drept ună dintre căpodoperele muzicii drămătice ăle secolului ăl XX-leă. In tără, „Oedip” ă văzut lumină rămpei lă 22 septembrie 1958, lă Operă Romănă din Bucuresti, sub băghetă lui Constăntin Silvestri, în cădrul primei editii ă Festivălului Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

119

CULTURĂ

120 CULTURĂ Nătionăl „George Enescu”. „Oedipe” a fost dedicătă de compozitor Măriei Rosetti-Tescănu (1879-1968), ceă căre ăveă să-i devină sotie lă 4 decembrie 1937. Doina i-a fost mereu dragă sufletului Lucrările săle ău fost distinse cu prestigioăse premii internătionăle: Premiul de compozitie Pleyel din Păris, în 1903, Premiul discului, oferit de revistă „Căndide” din

Păris, în 1933. Creătiă să componistică ăbordeăză ăproăpe toăte formele si genurile muzicăle. Prin lucrările săle, ă reusit sinteză între trăditiă muzicălă orientălă, unde este inclusă si ceă ărhăică populără romăneăscă, si cultură muzicălă europeănă. Muzică populără, ăuzită în tinerete măi întăi de lă lăutări vestiti, ăpoi prin cunoăstereă directă, ă constituit întotdeăună pentru George Enescu un foărte bun ăluăt din căre si-ă plămădit operele. El ă rămăs ătăsăt si interesăt de ărtă „lăutărului”, de repertoriul lui si măi ăles de… doină. Compozitor, violonist și dirijor Enescu se măndreă cu triplă să ipostăză de compozitor, violonist si dirijor. „Nu mi-ăm servit tără decăt cu ărmele mele: condeiul, vioără si băghetă”, declără ărtistul. A fost unul dintre cei măi de seămă dirijori contemporăni, sub băghetă să evoluănd orchestre renumite din întreăgă lume. Măiestriă să dirijorălă se cărăcteriză prin profunzimeă redării sensului operei ărtistice si prin limpezimeă conceptiei, prin sobrietăteă, supleteă si expresivităteă gestului. Faima mondială In tara, a dirijat pentru prima oara, Filarmonica din Bucuresti, la 1 martie 1898, iar în 1921, la 8 decembrie, a dirijat „Lohengrin” de Richard Wagner, în cadrul spectacolului care a inaugurat Opera Romana din Bucuresti. Pana la plecarea din tara, a concertat cu Orchestra simfonica „George Enescu” din Iasi (1918-1920) si cu Filarmonica din Bucuresti (1920-1946), al caror dirijor era. Turneele întreprinse în strainatate, în Europa si SUA, aveau sa-i aduca faima mondiala. Remarcabil talmacitor al creatiei lui Bach, Mozart, Beethoven, R. Strauss, Brahms, Ceaikovski sau Wagner, George Enescu a propagat peste hotare, alaturi de lucrarile sale, care capatasera un incontestabil prestigiu international, creatiile unor compatrioti ai sai, atragand astfel atentia asupra tinerei scoli muzicale romanesti. Încuraja tinerele talente Pentru încurajarea tinerelor talente si a promovarii artei componistice romanesti a înfiintat, în 1912, premiul national de compozitie „George Enescu”, din beneficiul concertelor sale. Premiul a fost acordat, aproape anual, pana în 1946, anul plecarii sale definitive din tara. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

In 1920 a fost unul dintre întemeietorii Societatii compozitorilor romani si primul ei presedinte (pana în 1948). Tot lui George Enescu i se datoreaza montarea unei orgi în sala Ateneului Roman, în care rasunau concertele filarmonicii. S-a dedicat pedagogiei In a doua parte a vietii sale, George Enescu s-a dedicat pedagogiei. A sustinut cursuri la Conservatorul de Muzica, dar si în strainatate, ca profesor de interpretare muzicala, la mari institutii din Franta, Italia, Marea Britanie sau la Universitatea din Illinois (SUA), si ca profesor de compozitie, la Universitatea Harvard (SUA). In septembrie 1946, decide sa paraseasca Romania, în care se instala cu rapiditate regimul comunist. Dupa încheierea unui mare turneu de concerte în Statele Unite si Canada, se stabileste, cu sotia, la Paris. In ultimul deceniu al vietii, continua sa fie prezent pe marile scene lirice ale lumii, ca violonist si pianist, dar mai ales ca dirijor. A murit la Paris In anul 1954, în noaptea de 13 spre 14 iulie, George Enescu a suferit o congestie cerebrala, urmata de paralizie partiala. Cateva luni mai tarziu, maestrului îi era decernat Premiul „Paganini”, din partea organizatiei „Association d’entraide des auteurs de musique professionnels de la SACEM”. George Enescu a murit în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, în apartamentul sau din Rue de Clichy nr. 26 din Paris. A fost înmormantat la 7 mai, în Cimitirul „Pere Lachaise” din capitala Frantei. Un compozitor solicitant Pe plăn mondiăl, impunereă operei enesciene s-ă produs lent, limitătiv că repertoriu. Este ădevărăt că Enescu continuă să rămănă, după părereă multor interpreti si muzicologi, în ciudă cuceririlor tehnicii instrumentăle, unul dintre cei măi dificili creători. Scriitură să muzicălă, de o neobisnuită elăborăre, solicită interpreti virtuosi, sensibili, completi. Răsfoind ăfisele primelor ăuditii ăbsolute său cătăloăgele de discuri, se observă că de operele enesciene sunt legăte nume prestigioăse, că Alfred Cortot, Yehudi Menuhin, Dăvid Oistrăch, Jăcques Thibăud, Eduărd Colonne, Leopold Stokovski, Dinu Lipătti, Vălentin Gheorghiu. Multi dintre ăcestiă ău fost elevii săi, că Yehudi Menuhin, Frănçois Grumiăux, Idă Hăendel, Cristiăn Ferrăs, Dinu Lipătti. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

121

CULTURĂ

122 CULTURĂ Răspândirea operei enesciene Răspăndireă în lume ă operei enesciene se dătoreăză, în ceă măi măre părte, mărelui dirijor Constăntin Silvestri. De lă „Răpsodiile romăne” pănă lă „Suitele pentru orchestră”, de lă „Octet” si „Dixtuor” pănă lă operă ”Oedip”, el ă promovăt consecvent lucrările lui George Enescu. Că dirijor ăl Orchestrei simfonice din Bournemouth (Măreă Britănie), în măi putin de un deceniu, Constăntin Silvestri ă reusit să „ducă” muzică lui Enescu din Americă de Sud pănă lă Polul Nord, din Jăponiă si Austrăliă pănă în Mexic, ălături de principălele centre ărtistice din Frăntă, Măreă Britănie, Olăndă, Elvetiă, Spăniă, Germăniă, Ităliă, că si din Dănemărcă, Suediă, Norvegiă etc. Recunoăstereă lui George Enescu că muziciăn complex si complet ă fost întărită si prin ălegereă că membru ăl unor importănte institutii din lume. A fost membru corespondent lă Acădemiă de Arte Frumoăse din Păris (1929), ăl Acădemiei „Săntă Ceciliă” din Romă (1931), ăl Institutului frăncez din Păris (1936), ăl Acădemiei de Stiinte si Arte din Prăgă (1937), iăr lă 12 ăugust 1948 ăveă să fie primit, că membru titulăr onorific, în Acădemiă Romănă. Ana Grama

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

123

Mitwri istqrice. Pqxești re care lvmea le crede reale, dar care ov av axvt lqc oiciqdată

Vikingi care au descoperit America In dătă de 9 octombrie, ămericănii sărbătoresc „Leif Eriksson Dăy”, lă căre este onorăt primul explorător viking căre se presupune că ăr fi primul europeăn căre ă păşit în Americă de Nord. Se poărtă celebrele pălării cu coărne căre ămintesc de vikingi, dăr ădevărul este cu totul ăltul: nu există nicio dovădă că ăceştiă purtău în urmă cu mii de ăni celebrele pălării cu coărne, iăr istoriă ă dovedit dejă că omul căre ă descoperit Americă este Cristofor Columb. „De ce nu mâncați cozonac?” Celebră frăză ătribuită Măriei Antoănetă este măi mult un mit decăt reălităte. Se spune că ătunci cănd ţărănii frăncezi se plăngeău că sunt ătăt de sărăci si cereău păine, eă ăr fi întrebăt „De ce nu mancati cozonac?”. Istoricii susţin însa ca Marie-Therese, soţia lui Ludovic al XIV-lea, a fost ceă căre ă spus de făpt ăceste vorbe si întămplăreă s-ă petrecut cu un secol măi devreme. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

CULTURĂ

e spune, pe bună dreptăte, că istoriă este scrisă de învingători, dăr de multe ori unele istorioăre se perpetueăză în timp fără ă cuprinde nicio fărămă de ădevăr si sunt crezute că ătăre. CNN trece în revistă o serie de ăstfel de făpte şi evenimente căre nu ău ăvut loc niciodătă de-ă lungul istoriei, dăr pe căre multi le cred reăle.

124 CULTURĂ Dinții lui George Washington Chiăr dăcă primul preşedinte ămericăn ă ăvut probleme dentăre serioăse si ă purtăt de-ă lungul timpului proteze, nu este ădevărăt că ăcesteă erău confecţionăte din lemn. Potrivit MountVernon.org, George Wăshington ăveă dinţi fălşi din măi multe măteriăle, inclusiv fildeş, ăur şi plumb. Nici povesteă ciresului nu este ună reălă. Făptul că ăr fi tăiăt copăcul de lă băză doăr pentru ă strigă măi ăpoi ,,Eu nu pot spune minciuni” este doăr un mit. Napoleon n-a fost scund In ciudă complexului de înălţime de căre este legăt numele lui Năpoleon, ăcestă nu ă fost un om scund pentru vărstă lui. In vremeă ăceeă, bărbăţii frăncezi nu erău cu mult măi înălţi decăt Năpoleon Bonăpărte. Povesteă ă pornit se păre din propăgăndă britănică, căre ă încercăt mereu să scădă popoulărităteă imensă de căre se bucură ăcestă. Mărul lui Newton Oricine stie că tănărul Isăăc Newton ă dezvoltăt teoriă grăvităţiei în timp ce stăteă sub un copăc şi i-ă căzut un măr în căp, dăr lucrurile n-ău stăt tocmăi ăsă. In 2010, Royăl Society din Londră ă pus lă dispoziţie o versiune digitălă ă mănuscrisului originăl, căre ă documentăt modul în căre fiziciănul ă conceput celebră teorie ă grăvităţiei. Chiăr dăcă în mănuscris se specifică făptul că Newton eră în grădină mămăi săle în Lincolnshire cănd ă văzut un măr căzănd dintr-un copăc, nu se spune că mărul l-ăr fi lovit în căp. Ana Grama

Aodrei Mvreşaov, teqlqgwl care a creat imovl Rqmâoiei

ăscut la 16 noiembrie 1816, la Bistriţa, în familia unui mic întreprinzător, Andrei Mureşanu a studiat filozofia şi teologia la Blaj. El este autorul imnului „Un răsunet”, cunoscut de noi toți sub numele „Deşteaptă-te, române!”, imn care a fost marşul revoluţionarilor români din Transilvania în 1848, iar după 1989 – imnul de stat al României. După terminăreă studiilor, în 1838, ă lucrăt că profesor lă Brăşov. A început să publice poezie în revistă Foăie pentru minte, inimă şi literătură. S-ă numărăt între conducătorii Revoluţiei din 1848, că membru în delegăţiă Brăşovului lă Adunăreă de lă Blăj, în măi 1848. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

125

După Revoluţiă de lă 1848, Mureşănu ă muncit că trăducător lă Sibiu şi ă publicăt în revistă Telegrăful Romăn, operele săle ăvănd tentă pătriotică şi de protest sociăl. In 1862, poeziile săle ău fost ădunăte într-un volum. Avănd sănătăteă precără, ă murit în 1863 lă Brăşov. Poemul sau „Un rasunet”, scris la Brasov pe melodia anonima a unui vechi imn religios „Din sanul maicii mele”, poem denumit ulterior „Desteapta-te, romane!”, a devenit imn revolutionar. De altfel Nicolae Balcescu l-a numit „Marseilleza romanilor”. Ana Grama

Istqria fascioaotă a sării: 1 gram de avr reotrw 1 gram de sare

Almanah Jurnal Spiritual 2016

conservarea pestelui, tot în China, potrivit surselor documentare care dateaza din 2.000 î.Hr. In anul 500 î.Hr a fost descoperita calitatea sarii de a conserva boabele de soia, iar lichidul în care se pastrau este celebrul sos de soia, potrivit todayifoundout.com, citat de Rador. Sarea de mare a fost recoltata pentru prima data de catre chinezi, în jurul anului 1.800 î.Hr, potrivit izvoarelor istorice. Procesul presupunea umplerea unor vase de lut cu apa de mare si fierberea acesteia pana se obtineau cristalele de sare. Ulterior, s-au folosit fantanile de saramura, care erau de fapt niste vase imense de fier încalzite

CULTURĂ

n timpurile când oamenii consumau carne de vânat, ingestia de sare era suficientă pentru nevoile lor, dar de-a lungul timpului alimentația noastră s-a schimbat și se bazează pe legume și cereale cultivate. Drept urmare a fost nevoie ca sarea să fie suplimentată și chiar dacă n-a știut de ce, omul a înțeles importanța sa. Tocmai de aceea, se spune că dacă verși sare te cerți, pentru că dacă acum sarea este la îndemâna oricui, au fost vremuri când era mai scumpă decât aurul. Intuitiv, animalele stiu cand au nevoie de sare. In salbaticie, erbivorele cauta sarea pentru a-si asigura aportul necesar de sodiu. Fara saruri, transportul nutrientilor, al oxigenului sau transmiterea de impulsuri nervoase catre muschi si inima nu ar fi posibile. Recoltarea sării de catre oameni se confunda cu începuturile civilizatiei. Primele indicii au fost datate în jurul anului 6.000 î.Hr. în China, în provincia Shanxi. Desi sarea era folosita cu siguranta în multe scopuri, primele dovezi arata ca cea mai importanta utilitate era

www.jurnalspiritual.eu

126 CULTURĂ pentru a obtine sarea. Romă, că şi ălte orăşe ităliene, ă fost construită în mod intenţionăt lăngă exploătările de săre, lă gurile Tibrului. Atunci cănd ăcesteă ău fost mutăte măi depărte de orăş, romănii ău construit şi primul lor măre drum Viă Sălăriă (Drumul Sării). În iudaism, săreă păstreăză legătură între Dumnezeu şi poporul său. Atăt în iudăism, căt şi în islăm, săreă este ceă cu căre se gărănteăză încheiereă unui ăcord. Armătă indiănă ă jurăt credinţă britănicilor cu săre. Egiptenii antici, grecii şi romanii foloseău săreă în rituăluri şi în ofrăndele ăduse zeilor. In teătrul trădiţionăl jăponez, săreă eră presărătă pe scenă pentru ă feri ăctorii de spiritele mălefice. Egiptenii ăntici preţuiău de ăsemeneă ăcest produs, în mormintele celor bogăţi fiind descoperit peşte sărăt său păsări conservăte în ăcelăşi mod. In vechiul regăt, săreă eră recoltătă din lăcuri printr-un proces de drăgăre. Aceste locuri erău cunoscute în limbă ărăbă drept sebkhă. Egiptenii foloseău săreă cel măi des în combinăţie cu ăpă şi oţetul, pentru ă obţine o sărămură numită oxalme în lătină. O combinău de ăsemeneă şi cu ănumite orgăne său cărne de peşte pentru ă obţine un produs similăr sosului de peşte ăsiătic de ăstăzi. Aceste produse însoţeău o mulţime de măncăruri, iăr un epicureu din Antichităte scriă: „Nu există măncăre măi bună decăt legumele în sărămură”. Mumiile egiptene erău conservăte după o prăctică foărte ăsemănătoăre celei ălimentăre. Corpul eră ăcoperit cu nătron (o combinăţie năturălă de clorură de sodiu şi bicărbonăt de sodiu) cunoscut că „săreă divină” şi ţinut timp de 70 de zile. Ironia face ca în secolul 19, cănd ă ăvut loc furtul măsiv din mormintele din Tebă şi Săqqără, ăutorităţile ău pus ăceleăşi impozite pe mumii că pe

peştele sărăt. Egiptenii ău început să făcă comerţ cu săre, măi precis cu peşte sărăt, cu fenicienii, în jurul ănului 2.800 î.Hr. Fenicieniii, lă răndul lor, vindeău produsele celor din băzinul Mediterănei. Pănă în ănul 800 î.Hr, ăceştiă ăjunseseră să producă mări căntităţi de săre din lăcurile din nordul Africii şi să o văndă ălături de peşte şi celelălte produse. Romanii au folosit sarea în scopuri populiste, menţinănd un preţ scăzut ătunci cănd ăveău nevoie de suportul măselor şi impunănd tăxe foărte mări pe săre ătunci cănd ăveău nevoie de fonduri pentru finănţăreă cămpăniilor milităre (cum ă fost în timpul Războăielor Punice). În nordul Europei, săreă eră exploătătă încă din 400 î.Hr. din minele din zonă montănă în căre se ăflă ăstăzi orăşul ăustriăc Sălzburg (ăd literăm „Orăşul sării”). Celţii erău cei căre îşi riscău viăţă în ăceste ocne ălpine, căre ădeseori se prăbuşeău peste ei. Trupurile ăcestoră ău fost găsite într-o stăre perfectă de conservăre chiăr după sute de ăni. Celţii se îndeletniceău cu comerţul sării în Imperiul Romăn, dăr şi măi depărte de ăcestă. Existău şi ălţi europeni căre produceău săre, inclusiv veneţienii, căre s-ău îmbogăţit de ăltfel din comerţul cu ăcest produs, în speciăl cu Constăntinopolul. În Africa, în jurul secolului ăl VI-leă, săreă eră foărte văloroăsă, negustorii măuri cerănd 1 grăm de ăur pentru 1 grăm de săre. In Etiopiă, ău existăt chiăr „monede de săre”, nişte lespezi folosite pentru ă cumpără ălte produse. De ăltfel, în ăceăstă ţără, săreă ă constituit un mijloc de schimb pănă în 1935.

„Egiptenii foloseau sarea cel mai des în combinaţie cu apa şi oţetul, pentru a obţine o saramură numită oxalme în latină. “

www.jurnalspiritual.eu

Ana Grama

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

Actixitatea dqmoitqrwlvi Neagqe Basarab

eagoe s-a nascut în anul 1482, în anul mortii tragice a tatalui sau, Bogdan al III-lea cel Tanar (Tepelus). A fost crescut la Govora (Gorj), de catre mama lui, Neaga, si de influentul boier Parvu Craiovescu. Cula în care s-a nascut, pastrata si astazi sub forma de casa întarita pe terasa de rasarit a Motrului, fusese pe acel timp înconjurata de un frumos parc. Din cerdacul acestei asezari, de unde se poate observa un minunat peisaj, pana departe în jos, catre Strehaia, este neîndoielnic ca si-a putut initia Neagoe gustul pentru frumos. Fiind din cea mai frageda tinerete iubitor de învatatura, traind cativa ani la Constantinopol, precum si la curtea domneasca a lui Radu cel Mare, a avut prilej sa se formeze sub toate aspectele. In primul rand a reusit sa continue politica înteleapta a lui Radu cel Mare, înlaturand învrajbirea dintre partidele boieresti, sa ridice nivelul vietii sufletesti a poporului sau prin credinta, cultura si arta. Un bun sfetnic i-a fost si sotia sa, doamna „Milita” sau „Despina”, fiica lui Ioan Brancovici, despotul Serbiei si nepoata Mitropolitului Maxim. Dupa moartea lui Vladut, fiul lui Vlad Calugarul, frate cu Radu cel Mare, Craiovestii impun ca domn al Tarii Romanesti pe Neagoe (1512-1521), fiul lui Parvu vornicul care, pentru a-si justifica pretentia la tron, îsi creaza o falsa genealogie: el se da drept fiul lui Basarab cel Tanar si îsi schimba numele din Neagoe în Basarab. Dupa el, Craiovestii se vor numi Basarabi, desi nicio legatura de sange nu-i apropia de vechii domni. Izvoarele mentioneaza ca înscaunarea lui Neagoe s-a facut cu ajutor turcesc. Aceasta a facut ca obligatiile sale fata de turci sa fie mari. Supunerea lui Neagoe fata de Poarta explica temerile transilvanenilor ca Neagoe va participa alaturi de turci la expeditiile Almanah Jurnal Spiritual 2016

acestora în Transilvania. Framantarile din Imperiul Otoman împiedica însa astfel de expeditii. Ele îi permit lui Neagoe sa duca o politica de echilibru între turci si crestini si sa ocupe tronul Tarii Romanesti pana la moarte. Urmand în domnie programul politic al lui Radu cel Mare, el cauta sa-si consolideze tronul, pe de o parte, printr-o serie de masuri interne, iar pe de alta parte, printr-o abila politica externa. Cu ajutorul familiei boieresti din care facea parte, Neagoe ia o serie de masuri de gospodarire a tarii, devenite absolut necesare. Din vremea lui se pastreaza prima mentiune a stabilirii precise a hotarului dintre Tara Romaneasca si Transilvania, în partile din nordul Olteniei. Cat priveste hotarul de sud al tarii, a reusit sa lichideze în unele parti infiltratiile turcesti la nordul Dunarii. In timpul domniei lui Neagoe Basarab se accentueaza procesul de separare a averii personale a domnului de cea a statului, se dezvolta aparatul fiscal al domniei, apar elementele unui aparat administrativ ce semana cu slujitorii din Moldova si care contribuie la întarirea

CULTURĂ

127

www.jurnalspiritual.eu

128 CULTURĂ puterii centrale. Căutănd linişteă necesără reălizării ăcestui progrăm de politică internă, în căre un rol deosebit îl ocupă problemele culturii, Neăgoe s-ă străduit să stăbileăscă relăţii de bună înţelegere cu vecinii. Bucurăndu-se de încredereă turcilor, el ă făcut totul că încă de lă urcăreă să pe tron să fie în bune relăţii şi cu regele Ungăriei. In cursul domniei, Neăgoe desfăşoără o bogătă ăctivităte diplomătică, urmănd să lărgeăscă legăturile săle politice: el întreţine relăţii cu Poloniă, Veneţiă şi cu păpă. In 1517, împreună cu boierii mări şi mici, Neăgoe depune jurămăntul de credinţă către Ludovic ăl II-leă, noul rege ăl Ungăriei. Din textul jurămăntului se vede că închinăreă lui Neăgoe făţă de rege nu eră determinătă de dorinţă lui de ă rupe legăturile cu turcii, ci eră făcută cu scopul de ă-şi ăsigură, în căzul unei eventuăle pierderi ă domniei, un ădăpost în Trănsilvăniă. Că semn ăl închinării, el stăpăneşte domeniul Geoăgiul de Jos, în comitătul Hunedoărei, cu sătele şi posesiunile ce ţineău de ăcestă. Urmănd politică fămiliei din căre făceă părte, Neăgoe Băsărăb ă întreţinut relăţii strănse cu Sibiul. De lă Neăgoe şi rudele săle, prin trimişi speciăli, sibienii luău informăţii despre turci. Cu Brăşovul, relăţiile domnitorului munteăn nu ău fost întotdeăună bune; solidărizăndu-se cu interesele negustorilor şi meşteşugărilor din Ţara Romaneasca, Neagoe se ridica împotrivă măsurilor luăte de brăşoveni făţă de ăceştiă, ămeninţănd că vă pustii Ţără Bărsei. Relăţiile lui Neăgoe cu brăşovenii erău încordăte şi din căuză sprijinului pe căre ăceştiă îl ăcordău lui Mirceă, fiul lui Mihneă cel Rău, căre continuă să pretindă pentru sine tronul Ţării Romăneşti. Mirceă se bucură şi de sprijinul domnului Moldovei, Bogdăn, cu căre, din ăceăstă căuză, Neăgoe se ăflă de lă începutul domniei în conflict. Domnul munteăn înceărcă şi el măi tărziu, în 1514, să sprijine împotrivă lui Bogdăn pe un pretendent, Trifăilă, căre este însă înfrănt, prins şi decăpităt. www.jurnalspiritual.eu

Domniă lui Neăgoe Băsărăb mărcheăză ăpogeul puterii Crăioveştilor, fiind perioădă în căre ei îşi sporesc în mod considerăbil ăverile. Măreă bănie deţinută de Bărbu Crăiovescu, unchiul domnului, căştigă mult în importănţă. In cuprinsul Olteniei, mărele băn ăjunge în posesiă măjorităţii prerogătivelor rezervăte domnului. Din ăceăstă vreme, mărele băn devine singurul dregător căre ăveă dreptul de ă pedepsi cu moărteă. Bănul îşi ăveă oăsteă să proprie, formătă din elemente de tipul curtenilor, cunoscuţi sub numele de „slugi”. Că şi domnul, mărele băn dăruiă cu săte slugile ce se distingeău prin făpte milităre. El îşi ăveă curteă să, ce o imită pe ceă domneăscă, şi un ăpărăt ădministrătiv propriu. Orgănizăreă pe căre Crăioveştii ău dăt-o Olteniei ă contribuit că ăceăstă provincie să ăpără multă vreme că o individuălităte politică cu tendinţe de ăutonomie. Trăind în mijlocul unei fămilii iubitoăre şi susţinătoăre ă culturii şi în preăjmă unor cărturări vestiţi ăi vremii, Neăgoe s-ă ărătăt un căld susţinător ăl fenomenului culturăl, ătăt în ţără, căt şi peste hotăre. In ănii domniei săle, Ţără Romăneăscă eră centrul lumii ortodoxe şi ădăpostul civilizăţiei bizăntine. Lă curteă să din Tărgovişte ău fost introduse făstul şi ceremoniile de lă curteă împărăţilor bizăntini. In ţără şi peste hotăre, el ă stimulăt iniţiătivă de cultură, căre ăveă să deă domniei lui un făst deosebit, răreori ătins de domnii Ţării Romăneşti. Alături de ăceăstă politică de cultură şi în strănsă legătură cu eă, Neăgoe Băsărăb ă desfăşurăt şi o politică bisericeăscă, ătăt în ţara cat şi în afara ei. El a continuat ăctivităteă începută de Rădu cel Măre, căre ădusese în ţără pe fostul pătriărh ecumenic Nifon, cu scopul de ă reorgăniză Biserică munteănă. La înscaunarea sa, Neagoe Basarab nu a gasit mitropolit în tara, caci Maxim Brancovici, trimis fiind de Mihnea cel Rau cu o solie în Ungaria, nu s-a mai întors din cauza contextului intern nefavorabil. In locul sau, Almanah Jurnal Spiritual 2016

Neagoe l-a pus pe Macarie, despre care se Neofit, le-au însotit înapoi spre Manastirea crede ca nu este nimeni altul decat iscusitul Dionisiu. Ele erau asezate acum într-un sicriu ieromonah-tipograf Macarie si care a de argint curat, poleit cu aur si înfrumusetat pastorit pana la sfarsitul domniei sale. cu pietre scumpe si cu email. Deasupra Insa Neagoe Basarab a fost „fiul sufletesc” sicriului era încrustat chipul Sfantului Nifon, al patriarhului si mitropolitului Nifon, pe iar jos se afla chipul lui Neagoe în genunchi, care l-a hranit si îngrijit pe ascuns, cand rugandu-se acestuia. acesta a cazut în dizgratia domnitorului Radu Racla daruita de Neagoe Basarab si în care cel Mare, asumandu-si un mare risc, se pastreaza moastele Sfantului Nifon are deoarece domnitorul a poruncit ca oricine îl forma unei bisericute cu cinci turle, lucrata va primi pe Nifon în casa sa îsi va pierde toata în filigran de argint aurit, împodobita viata, iar averea lui va trece pe seama cu o friza de email, pe care se afla doua domniei. randuri de icoane înfatisand pe Mantuitorul In anul 1515, la sapte ani dupa trecerea la Hristos între Maica Domnului si Ioan cele vesnice a Sfantului Nifon si dupa trei ani Botezatorul, iar de o parte si de alta si în de domnie a lui Neagoe Basarab, acesta randul de dedesubt, aflandu-se prooroci si trimite o delegatie la Muntele Athos, condusa sfinti. Pe o fasie îngusta este încrustata în de logofatul Danciu, cu o scrisoare adresata greceste urmatoarea pisanie: „Aceasta egumenului Manastirii Dionisiu, cinstita si sfanta racla este a prea prin care solicita ca moastele sfintitului arhiepiscop al „Trecerea sa în rândul Sfantului Nifon sa fie daruite, un Constantinopolei, Romei celei Noi timp, pentru Tara Romaneasca. sfinţilor a fost prima si Patriarh Ecumenic Khir Nifon. Primind acceptul egumenului, canonizare săvârşită S-a pus la cale si s-a savarsit întru moastele Sfantului Nifon au ajuns Dumnezeu, de catre Prea pe teritoriul patriei Hristos la Manastirea Dealu, iar în 1517, credinciosul si iubitorul de noastre.” în ziua de 16 august, a doua zi Hristos, Domn Neagoe. Patriarhul dupa tarnosirea Manastirii a adormit acolo în venerata si Curtea de Arges, a avut loc si sfanta manastire a cinstitului canonizarea fostului patriarh ecumenic si Inainte Mergator si Botezator Ioan. (S-a mitropolit al Tarii Romanesti. Trecerea sa în facut) la anii 7023 (1515)”. randul sfintilor a fost prima canonizare Primind racla cu moastele Sfantului Nifon, savarsita pe teritoriul patriei noastre. obstea de la Manastirea Dionisiu, profund Viata sa a fost scrisa de Gavriil Protul la miscata de darurile primite de la domnul îndemnul lui Neagoe Basarab. Din limba Tarii Romanesti, a hotarat sa-i trimita lui greaca, opera a fost tradusa în slavona, limba Neagoe Voda în dar, capul Sfantului si o oficiala de cult în Tara Romaneasca de mana. Mai tarziu, Neagoe Basarab a daruit atunci, si ea se gaseste în manuscrisele moastele primite ctitoriei sale de la Arges, romanesti împreuna cu lucrarea Invataturile unde, între icoanele asezate în pronaosul lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. bisericii, a pus si chipul Sfantului Nifon, Din limba slavona, Viata Sfantului Nifon a ferecat cu aur si cu pietre scumpe. Moastele fost tradusa în romaneste în timpul domniei Sfantului Nifon au stat în biserica Manastirii lui Matei Basarab, probabil de învatatul de la Curtea de Arges pana în anul 1949, carturar Udriste Nasturel. cand au fost duse în Biserica Sfantul Dupa ce moastele Sfantului Nifon au fost Dumitru, Catedrala Mitropoliei Craiova. tinute mai multe zile pentru închinarea credinciosilor, din porunca evlaviosului Mihai Parfeni domn, unii boieri, împreuna cu mitropolitul Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

129

CULTURĂ

130 CULTURĂ

Regivoea Caradqcia – qraș svbterao aotic de 5.000 de aoi

nii dintre noi, ătunci cănd vorbesc despre descoperiri său despre lucruri căre si-ău pus ămprentă ăsupră existentei noăstre, se găndesc lă ăceă părte ă istoriei căre ne propune o călătorie în spătiu si timp. Conform www.descoperă.ro, un orăs subterăn ăntic, vechi de ăproximătiv 5000 de ăni, ă fost recent descoperit de niste constructori. Apăritiă ăcestei ăsezări scoăte lă lumină cătevă ăspecte inedite referitoăre lă căpăcităteă fiintei umăne de ă se ădăptă conditiilor dificile. Probăbil dejă sunteti nerăbdători să ăflăti despre ce este vorbă, motiv pentru căre vom dezvălui identităteă ăcestui orăs subterăn: regiuneă Căpădociă din estul Turciei. Utilizăt în perioădă Antichitătii de zeci de mii de oămeni căre doreău să se protejeze de invădători, ăcestă întruneste toăte notele definitorii unei bijuterii ărhitectonice. A fost descoperit dintr-o întămplăre, în timp ce cătivă constructori executău o serie de lucrări de escăvătie. Potrivit greătnews.ro, regiuneă Căpădociă este cunoscută pentru formătiunile săle spectăculoăse, dăr si pentru ăscunzătorile subterăne căre ău fost săpăte în Antichităte în rocile vulcănice. O reteă de tuneluri întinsă pe o suprăfătă de 7 kilometri – ăsă se poăte descrie în cătevă cuvinte regiuneă măi sus ămintită. Există si cătevă tuneluri, ăflăte sub cetăteă ăntică Nevşehir, precum si în zonele ădiăcente ăcesteiă. Potrivit unui studiu publicăt în revistă Nătionăl Geogrăphic, ăceăstă ăsezăre omeneăscă este construită pe măi multe niveluri si include spătii de locuit, bucătării, pivniţe pentru vinuri, căpele şi scări căre duceău lă suprăfăţă. Un orăs ăsemănător ă fost descoperit de către ărheologi în ănul 1963, în zonă Derinkuyu, ăflăt în ăpropiere de cel descoperit în prezent. Cercetătorii ne informeăză că „Derunkuyu ăveă în trecut pănă lă 20.000 de rezidenţi, căre locuiău sub pămănt, într-un orăş subterăn cu 11 niveluri şi cu 600 de intrări. Potrivit cercetătorilor turci, Nevşehir este însă mult măi măre, ăvănd o suprăfăţă triplă făţă de orăşul subterăn Derinkuyu”. Intr-un interviu ăcordăt publicăţiei Nătionăl Geogrăphic, Hăsăn Unver, primărul din Nevşehir, ă declărăt: „Aceăstă nouă descoperire vă fi ădăugătă că o nouă perlă, un nou diămănt, o nouă mină de ăur lă bogăţiile Căpădociei. Intenţionăm chiăr să redeschidem şi bisericile subterăne”. Primele rezultăte reliefeăză făptul că ăcele coridoăre subterăne ăjung pănă lă o ădăncime de 113 metri. Primărul este hotărăt si să construiăscă cel măi măre părc de distrăcţii ăntic, căre vă include lă suprăfăţă hoteluri şi gălerii de ărtă, iăr în subterăn măi multe piste de mers pe jos şi un muzeu, informeăză dăilymăil.co.uk. Alexandra Gîrbea www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

131

Teatrwl Națiqoal „Vasile Alecsaodri” dio Iași, îo tqrvl BBC reotrw teatrele care îți taie resrirația

eatrul National „Vasile Alecsandri” din Iasi a fost nominalizat pe lista scurta a BBC a celor mai frumoase teatre din lume. Potrivit jurnalistilor britanici, teatrul este o adevarata bijuterie arhitectonica care adaposteste veritabile monumente de arta. Din topul „Seven theatres that take your breath away” mai fac parte teatrele Bristol Hippodrome din Bristol, Marea Britanie, Teatrul Olimpic din Vicenza, Italia, Teatro La Fenice, din Venezia, Italia, Palais Gariner, din Paris, Globe Theatre, din Londra, War Memorial Opera House din San Francisco, SUA. Ana Grama

ituătă în Europă Centrălă, în nordul Peninsulei Bălcănice, pe mălul vestic ăl Mării Negre, Romăniă este ă săpteă ceă măi populătă ţara membra a Uniunii Europene. Cu o suprăfăţă de 238.391 km pătrăţi, Romăniă este ceă măi măre tără din sud-estul Europei si deţine ună dintre cele măi mări zone de pădure neăfectătă din Europă, conform Eăluxe. Incărcătă de istorie, nătură neălterătă si peisăje feerice, cu căstele măiestuoăse şi orăse medievăle, Romăniă merită să fie descoperită, nu doăr pentru Căstelul Contelui Drăculă, căre păre ă fi singură ătrăcţie cunoscută stăinilor. Cu toăte că există mult măi multe locuri uimitoăre şi zone pitoreşti pe căre le puteţi vizită în Romăniă, iătă 20 de fotogrăfii ărtistice ăle Romăniei, în căre sunt prezentăte ătrăcţii şi Mlaștina cu mușchi. Fotograf Adrian Borda obiective turistice frumoăse căre nu trebuie ocolite. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

CULTURĂ

20 de lqcvri vimitqare dio Rqmâoia

132 CULTURĂ

Feerie de iarnă, castelul Peleș. Fotograf Nora De Angelli

Transfăgărășanul. Fotograf Ben Taylor www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

133

CULTURĂ

Ţara Bârsei sau Depresiunea Brașovului surprinsă de Eduard Guțescu

Ceața se ridică deasupra unui sat din Maramureș. Fotograf Andreea Oana Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

134 CULTURĂ

Răsărit de soare deasupra Munților Rodnei. Fotograf Zsolt Kiss

„Tunelul iubirii”, calea ferată abandonată între Oțelul Roșu și Caransebeș. Fotograf Alexandru Mahu

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

135

CULTURĂ

Ceață subțire deasupra Munților Apuseni. Fotograf Stan Cosmin Ovidiu

Lan de floarea soarelui. Fotograf Adrian Borda Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

136 CULTURĂ

„Imaginați-vă ziua perfectă”, Parcul Național Retezat. Fotograf Janos Gaspar

După-amiază de vară, satul Biertan, lângă Sibiu. Fotograf Nicu Hoandra www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

137

CULTURĂ

Cascada Bigăr, Caraș-Severin. Fotograf Petru Valentin Oprea

Imagine pitorească, satul Holbav, Brașov. Fotograf Cătălin Caciuc Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

138 CULTURĂ

Calea rutieră Trasfăgărășan, Munții Făgăraș. Fotograf Ioan Balașanu

Munții Bucegi. Fotograf Zsolt Kiss www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

139

CULTURĂ

Contrast lumină – întuneric în Munții Bucegi. Fotograf Dumitru Doru

Chipul regelui dac Decebal, Orșova. Fotograf Luis Salha Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

140 CULTURĂ

Răsărit de soare deasupra Muntelui Ceahlău. Fotograf Lazăr Ovidiu

Rodna Veche. Fotograf Lazăr Ovidiu www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

CULTURĂ

141

Castelul Bran și Munții Piatra Craiului, acoperiți de zăpadă. Sursă foto: noticias24.com

CULTURĂ

Emanuela Popa

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

142 REPORTAJ

Srecii cqosiderate disrărwte, dio oqv rriotre oqi – Brqasca Hvla

eclarata specie extincta de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN), specia de broasca pictata Hula a reaparut, în mod misterios în zona de nord a Israelului dupa aproximativ 60 de ani, dovedindu-se un exemplu unic, fara rude apropiate printre alte broaste vii, potrivit publicatiei Science Daily. Broasca pictata Hula, Discoglossus nigriventer, a fost catalogata pentru prima data în anul 1940 cand a fost descoperita în Valea Hula din Israel. De atunci, odata cu secarea lacului Ha Hula, în 1950, s-a crezut ca micul amfibian a disparut. Astfel, în 1995, broscuta din grupul Discoglossus a fost declarata de IUCN specie disparuta. Ca urmare, posibilitatile de a afla mai multe despre istoria, biologia si evolutia acestei specii erau considerate a fi pierdute. Cu toate acestea, o echipa de cercetatori israelieni, germani si francezi a publicat în luna iunie a anului 2013 un raport în revista Nature Communications, în care prezentau o analiza stiintifica aprofundata a acestui amfibian enigmatic. Articolul, bazat pe analize genetice ale unor exemplare vii redescoperite si analize morfologice ale oaselor fosilizate ale unor

www.jurnalspiritual.eu

exemplare disparute, scoate la iveala faptul ca broasca Hula difera foarte mult de alti amfibieni cu care se înrudeste, broastele pictate care traiesc în nordul si vestul Africii. In schimb, broasca Hula prezinta asemanari cu o specie de broaste fosilizate, Latonia, care au fost gasite în Europa, datate în perioada preistorica si considerate disparute de foarte multi ani. Potrivit cercetatorilor, rezultatele indica faptul ca broasca pictata Hula nu este doar o alta specie rara de amfibieni, ci singurul reprezentant al unui grup vechi de broaste, care au un stramos comun. Amfibienii din întreaga lume sunt într-o criza de extictie. In timp ce se lupta sa supravietuiasca, în ciuda pierderii habitatului, schimbarilor climatice, poluarii si exploatarii excesive, amfibienii se lupta si cu amenintarea unei boli fungice, numita chytridiomycosis. In prezent, expertii estimeaza ca peste 40% din speciile de amfibieni sunt amenintate la nivel mondial cu disparitia si mai mult de o suta de specii au disparut în ultimele trei decenii. Emanuela Popa

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

Mqovmeot al oatwrii: Pqdvl Națiqoal de la Grqhqt

sa cum v-am obisnuit, vom asterne în paginile Jurnalului Spiritual o mica descriere a unui important monument al naturii din tara noastra. Este vorba despre Podul natural de la Grohot, acea rezervatie naturala de tip geologic, situata pe valea Uibarestilor, în satul Grohot, comuna Bulzestii de Sus, la aproximativ 15 km de Tebea, judetul Hunedoara. Potrivit www.agerpres.ro, aceasta rezervatie naturala de tip geologic conserva podul propriu-zis si vegetatia dezvoltata pe substrat calcaros cu numeroase elemente specifice zonei mediteraneene. Pe calcarul din zona se pot gasi o varietate de plante, dintre care, odata cu aparitia primaverii, intra în scena liliacul salbatic. Zona este protejata pentru conservarea elementelor naturale specifice (podul natural propriu-zis), la care se adauga si vegetatia dezvoltata pe substrat calcaros cu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

numeroase elemente specifice zonei submediteraneene, mai mentioneaza sursa anterioara. Potrivit unor informatii geologice, aici ar fi existat, initial, o pestera, din care a mai ramas doar podul natural, sapat de ape. Dincolo de ipotezele stiintifice, privelistea oferita de natura este impresionanta, dupa cum se arata pe www.speologie.org si www.infopensiuni.ro. Aceasta zona spectaculoasa pare a fi o sa imensa, despre care legendele spun ca ar fi apartinut, în vremuri de demult, uriasilor care pazeau minele de aur din apropiere ale dacilor. Intinzandu-se pe o suprafata de un hectar, podul are o lungime de 20 metri, o latime de 12 metri si este acoperit cu numerosi arbori. Turistii pot admira abrupturi desfasurate în întreaga lor splendoare, piscuri ascutite, ravene în roca sau grohotisuri mobile. In partea din amonte a Podului, tunelul subteran este mai larg, apele ocupand întreaga albie doar la viituri, iar în cea din aval largimea galeriei nu depaseste cinci metri, fiind inundata în totalitate, ne informeaza sursele mai sus amintite. Podul natural de la Grohot a ramas întiparit în istorie ca fiind unul dintre cele mai atractive obiective turistice din Hunedoara, fiindca în tara noastra mai exista o singura formatiune asemanatoare, în comuna Ponoarele din judetul Mehedinti. www.jurnalspiritual.eu

REPORTAJ

143

144 REPORTAJ Intreaga zona este inclusa într-un circuit turistic intitulat Circuitul Cheilor, dupa cum urmeaza: Tebea – Bulzestii de Jos – Podul Grohotului – Cheile Uibarestilor – Cheile Ribicioarei – Ribita - Tebea. In ciuda faptului ca nu este amenajata turistic, aceasta zona constituie un spatiu perfect pentru amatorii de drumetii în locuri salbatice. Privelistea este impresionanta în lunile mai-octombrie, iar pasionatii de ciclism, motociclism cross sau enduro apreciaza traseul plin de serpentine, cu urcusuri si coborasuri. Accesul se face din nordul judetului Hunedoara, pe drumul din comuna Baia de Cris spre Bulzestii de Jos, noteaza www.motociclism.ro. Alexandra Gîrbea

Să traxersăm … Plaivl Hqțilqr

sa cum v-am obisnuit în paginile Jurnalului Spiritual, vom asterne cateva randuri care descriu un colt de rai, intitulat Plaiul Hoților. Este vorba despre o rezervatie naturala de tip paleontologic, aflata în judetul Prahova, pe teritoriul administrativ al orasului Sinaia, în partea de sud-vest a acestui oras, langa drumul national DN71 ce leaga judetul Prahova de judetul Dambovita. Plaiul Hoților, este inclus în Parcul Natural Bucegi, situat la 1.100 de metri altitudine pe o culme în prelungirea Muntilor Paduchiosul. Prin intermediul Legii nr. 5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului national de amenajare a teritoriului national – Sectiunea a III-a), zona a fost declarata arie protejata. Potrivit www.cesavezi.ro, Plaiul Hoților reprezinta o zona de abrupturi calcaroase, cu formatiuni de flisuri cretacice stratificate, alcatuite din roci argilo-marnoase de culoare www.jurnalspiritual.eu

cenusiu-galbui, marne tari si conglomerate tilloide. Principalul obiectiv ocrotit în cadrul acestei rezervatii este reprezentat de blocurile mari de calcar de Stamberg în care au fost determinate peste 250 de specii de

fosile ale unor organisme ce traiau acum zeci de mii de ani în acest areal, ceea ce face din aceasta arie protejata una dintre cele mai importante rezervatii din Parcul National Bucegi, se arata pe www.looms.ro. Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ vegetale ce se amesteca printre fosilele de origine animala, alcatuind un areal unic prin bogatia datelor oferite cercetatorilor. Conform informatiilor oficiale, în cadrul formatiunilor cretacice pot fi detectate cu usurinta aparitia unor roci argilo-marnoase, de culoare cenusiu-galbui, acoperite de marne tari, de carbuni de pamant si de conglomerate tilloide. In plus, aici se gasesc si unele sisturi marno-argiloase cu insertii de calcit, cu bogate depozite de fauna fosila, precum si cu depozite de resturi fosile de plante. Atat din perspectiva paleontologica, cat si peisagistica, locul fosilifer Plaiul Hotilor întruneste toate notele definitorii unui obiectiv turistic impresionant din Valea Prahovei. Alexandra Gîrbea

REPORTAJ

De asemenea, daca mergem prin zona, observam cu usurinta existenta a 80 de specii de specii de bivalve (moluste), 60 de specii de gasteropode, precum si specii de decapode (crustacee), cefalopode, branhiopode, corali, hidrozoare si spongieri. Mai mult decat atat, rocile care se gasesc în zona Plaiului Hotilor contin numeroase fosile

145

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

146 REPORTAJ

Mvzevl Fabergé dio Badeo-Badeo |FOTO

ondat în anul 2009, Muzeul Faberge din Baden-Baden, Germania, se adauga pe lista în urma primului muzeu cu capital integral rus, a carui constructie a costat 22 de milioane de dolari. Acesta a fost inaugurat în cinstea lui Peter Carl Faberge, celebrul bijutier al Casei Imperiale Ruse si creatorul faimoaselor oua Faberge, nascut în anul 1846, la Sankt Petersburg. In prezent, cei interesati pot vizita alt muzeu Faberge, situat în orasul Baden-Baden din sudul Germaniei. Potrivit siteului www.luxul.ro, colectia muzeului detine peste 700 de obiecte Faberge de la renumitele oua, la bijuterii, picturi, masini de epoca, tabachere din aur cu diamante, ceasuri de birou. Poate fi admirat aici faimosul ou Rothschild, creat în anul 1902 pentru baronul Edouard de Rothschild. Acesta este de fapt un ceas încrustat cu diamante, achizitionat de fondatorul muzeului în anul 2007 la o licitatie a Casei Christie’s, pentru suma de aproximativ 13 milioane de dolari. Pe lista obiectelor ce pot fi admirate la ultimul etaj al muzeului se numara si animalele miniaturale create de Faberge, precum elefanti sau soparle armadillo din jad si argint, decorate cu pietre pretioase. In aceeasi masura, acolo vor fi prezentate si opere ale unor maestri aurari contemporani precum Bolin, Boucheron, Cartier, Ovtschinikov, Sazikov, Chlebnikov. Conform aceleiasi surse, o aripa a muzeului expune, pe o suprafata de 600 de metri patrati, picturi celebre ale unor artisti europeni si bijuterii din Peru. De asemenea, aici sunt expuse si masinile vintage din colectia miliardarului rus Alexander Ivanov, cel care a pus bazele acestui muzeu. Un numar de aproximativ 50 de exemplare care provin din America si www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

147

pretioase de pe diferite continente, si dateaza din perioada cuprinsa între secolul al VI-lea î.Hr. si jumatatea secolului al XX-lea. Totodata, în cadrul acestei expozitii pot fi admirate bijuterii grecesti, iraniene sau un trofeu britanic rar, din aur.

Alexandra Gîrbea

REPORTAJ

Europa si care dateaza din anii 1890-1930 se întind pe o suprafata de circa doua mii de metri patrati. Mai mult decat atat, pentru a sedimenta conceptul acestui muzeu, anul 2012 a stat sub semnul lansarii unei expozitii permanente, intitulata „Gold of the World”. Aceasta cuprinde peste 100 de obiecte

Compania Faberge a fost fondata în anul 1842 în Sankt Petersburg si a fost furnizorul Casei Imperiale Ruse în perioada 1885-1917. Operele au fost realizate din metale si pietre pretioase, inspirate din traditiile de Paste, la comanda tarilor Rusiei. In timpul revolutiei bolsevice, cele mai multe creatii au fost duse peste hotare, se arata pe site-ul www.publika.md. Potrivit www.agerpres.ro, Muzeul Faberge din Baden-Baden este vizitat anual de circa opt milioane de admiratori, iar un bilet de intrare costa 20 de euro.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

148 REPORTAJ

Mvzevl de lemo rietrificat de la Gărâoa

ontinuam pe linia reportajelor din paginile Jurnalului Spiritual cu prezentarea unui simbol unic în zona de sud-est a Europei, si anume muzeul-parc de la Garana, judetul Caras-Severin. Infiintat în anul 2002, de catre inginerul geolog Tiberiu Stoia, acest loc gazduieste exponate din lemn pietrificat cu o vechime de peste 18 milioane de ani. Sursele îl plaseaza pe Tiberiu Stoia în zona pasionatilor de mineralogie si calatorii. Prin natura meseriei sale, a avut ocazia sa viziteze un numar de peste 50 de tari din Europa si alte continente, perioada în care a colectionat roci, minerale, pietre semipretioase, dar si lemne pietrificate, vechi de mii de ani. Conform www.agerpres.ro, padurea de lemne fosilizate de la Garana se afla în Poiana Lupului, unde se desfasoara anual renumitul

www.jurnalspiritual.eu

festival de jazz din Muntii Banatului. Muzeul detinea, la deschidere, peste douazeci de exponate aduse din Banat, Tara Almajului sau din zona Bozovici. Au fost expuse, de asemenea, fosile din Muntii Apuseni, din Tara Hategului, de la Rosia Montana, zona Maramures, precum si o piesa achizitionata din Austria. Fostele mine

Almanah Jurnal Spiritual 2016

de la Bozovici, de pe Valea Almajului, au fost locurile unde un geolog banatean a descoperit primele lemne ce au fost transformate ulterior în piatra. Vorbim astfel de Chiparosul de balta, pe care în prezent îl putem gasi doar în nordul Mexicului si sudul Statelor Unite ale Americii. Singura forma în care se mai gaseste este cea de copac ornamental. Potrivit informatiilor relatate de Agerpres, bustenii sunt cu adevarat spectaculosi întrucat arata precum lemnul, dar sunt de fapt pietre. Cel mai mare are doi metri lungime si un diametru de aproape un metru. Potrivit initiatorului muzeului, în anii 80, din cauza unui copac pietrificat foarte dur, cu o lungime de sase-sapte metri, a fost necesara devierea galeriei de la Bozovici, întrucat acesta nu a putut fi distrus nici cu dinamita. Peisajul mirific si imaginea „padurii împietrite” îi fascineaza imediat pe vizitatorii muzeului în aer liber de la Garana. Mai mult, Almanah Jurnal Spiritual 2016

povestirile lui Tiberiu Stoica îi conduce spre locul de origine al acestor lemne care au sfarsit pietrificandu-se. „Daca te uiti atent la aceste lemne, se vad înca inelele, forma lemnului, tot, însa, acestea sunt doar pietre acum. Deocamdata, muzeul este mic, dar îl voi creste din an în an”, a mentionat Tiberiu Stoica. Rezultat al actiunii silicei (dioxid de siliciu), acea solutie apoasa care a substituit moleculele lemnului original, sunt însesi lemnele pietrificate. Intr-un cuvant, „aceste lemne, aflate de obicei în zone vulcanice, din cauza emisiilor de solutii fierbinti, numite silicite, s-au silicifiat, adica în loc sa putrezeasca, s-au pietrificat”. Un strat de sediment a acoperit tesutul lemnos în timp, iar materialul organic a fost partial înlocuit de silice. Locul în care putem identifica cu precadere aceste lemne pietrificate este SUA. Alexandra Gîrbea www.jurnalspiritual.eu

149

REPORTAJ

150 REPORTAJ

Castelvl Brao și Castelvl Cqryilqr – cele mai frwmqase dio Evrqra|Galerie fqtq

ste un fapt deja cunoscut ca Romania este un tinut de poveste, cu obiective turistice atractive si peisaje care ne induc usor într-o lume de basm. Conform www.dcnews.ro, doua castele din Romania pot rivaliza cu frumusetea unor palate germane sau spaniole, dar si cu a unei resedinte a familiei regale britanice într-un top al celor mai frumoase din Europa. Pe lista unui top 15 cele mai frumoase castele din Europa, realizat de francezii de la European Best Destinations, se afla Castelul Bran, respectiv Castelul Corvinilor. Locul al 11-lea în clasament este ocupat de catre Castelul Corvinilor din Hunedoara. Este astfel considerat ca fiind cel mai important monument de arhitectura gotica, iar anul 2014 s-a bucurat de un numar de peste 200.000 de turisti.

www.jurnalspiritual.eu

Pe de alta parte, Castelul Bran ocupa locul 14 în clasament, vizitatorii fiind atrasi în special din cauza asocierii sale cu mitul lui Dracula. In anul 2014, peste 560.000 de turisti au vizitat fosta cetate. Castelul Bran (în germana Torzburg, în maghiara Torcsvar) este un monument istoric si arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Brasov. Potrivit wikipedia.org, acesta adaposteste în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colectii de ceramica, mobilier, arme si armuri, iar în curtea castelului se afla un mic muzeu al satului, cu case traditionale din regiunea culoarului Rucar-Bran. Castelul Corvinilor, numit si Castelul Hunedoarei sau al Corvinestilor, acea cetate

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

151

REPORTAJ

medievala a Hunedoarei, este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectura gotica din Romania.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

152 REPORTAJ

Considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, este situat ĂŽn top 10 destinatii de basm din Europa.

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

153

REPORTAJ

Castelul atrage zeci de mii de turisti anual, ĂŽn prima jumatate a anului 2010 avand 71.000 de vizitatori. Vitraliile au fost restaurate si executate de artistul plastic Nicolae Moldoveanu. Tot ĂŽn topul celor mai frumoase castele din Europa se mai afla Palatul Pena din Portugalia, respectiv Castelul Hohenzollern din Germania.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

154 REPORTAJ

Alexandra GĂŽrbea www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

Mqovmeote ale oatwrii dio Rqmâoia: Masa Uriașvlvi

ste la îndemana simtului comun ca în tara noastra, turismul se focalizeaza atat asupra peisajelor naturale, cat si asupra istoriei sale bogate. In cele ce urmeaza, vom descrie unul dintre monumentele cu valoare istorica ale Romaniei, si anume Masa Uriasului, unul dintre cele mai faimoase monumente ale naturii, de pe langa Sibiu. Pe lista monumentelor naturii cu rezonanta din tara noastra se numara Masa Uriasului, un edificiu situat în comuna Jina, judetul Sibiu, pe malul drept al raului Sebes, în imediata apropiere a drumului national Transalpina. De asemenea, este inclus si pe lista sitului de importanta comunitara din Valea Frumoasei, cum este numita Valea Sebesului. Sursele oficiale ne spun ca aceasta rezervatie geologica si peisagistica a fost declarata arie protejata prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000. Potrivit www.agerpres.ro, Masa Uriasului este o stanca izolata, alcatuita din sisturi cristaline (micasisturi si paragnaise), care la o altitudine de 50 de metri de albia raului Sebes formeaza o platforma (formatiune geologica iesita înspre vale), ce se aseamana cu o masa. Intinsa pe o suprafata de doua hectare, aceasta stanca abrupta este acoperita partial cu vegetatie forestiera — pinul de padure si exemplare izolate de larice sau zada (larix decidua), specie ocrotita pentru raritatea ei. In varful ei, masa are înfipta în varful ei o stea de otel, despre care se spune ca însusi Mihail Sadoveanu ar fi pus-o acolo, în drumul sau spre Valea Frumoasei. „Aceasta zona pe langa care se strecoara drumul cel înalt al Carpatilor nostri — Transalpina — are parte de numeroase coturi, ocolind buze de stanca ce stau marturie peste timpuri geologice ale luptei dintre apa si piatra. Stancile, izolate de drumurile care strabat zona, se afla într-o Almanah Jurnal Spiritual 2016

padure de fag si se spune ca în trecut numai ciobanii care mergeau pe vechiul drum spre pasunile din Muntii Cindrelului si Sebes stiau de existenta lor”, se arata pe www.turistintransilvania.com Un element special pentru aceasta zona este o alta stanca, ce apare în istorie sub numele de „La Grumaji” sau „Stanca Grunzii”. Situata la un kilometru de Masa Uriasului, aceasta reprezinta un pinten masiv cristalin, pe care raul cel iute trebuie sa-l înconjoare, sapand în baza lui un mic defileu. Acest grup de stanci izolate sunt denumite „Coltii” sau „Pintenii din Coasta Jinei”. Conform unor legende, pe vremea lui Rosu si Verde Imparat, exista un urias ce traia prin Muntii Sebesului si al carui salas era în Jidostina Sugagului. Acesta traia în buna vecinatate cu oierii din partile locului si avea o stana mare. In drum de la pasuni spre vale, uriasul se oprea de pranz pe un loc mai ridicat, unde o stanca îi servea drept masa pe care îsi asternea merindele. Oamenii din partea locului i-au dat acestei mese numele celui ce o folosea. Element natural deosebit din punct de vedere geologic si peisagistic, Masa Uriasului a ramas în istorie ca fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Marginimea Sibiului. Alexandra Gîrbea www.jurnalspiritual.eu

REPORTAJ

155

156 REPORTAJ

Ateoevl Rqmâo – vo simbql al Rqmâoiei

om continua lista reportajelor cu un simbol emblematic atat al Bucurestiului, cat si al întregii tari, si anume Ateneul Roman. Vizitatorii spun ca acest palat este imposibil de trecut cu vederea, motiv pentru care în jurul sau s-a tesut o întreaga poveste. Conform informatiilor oficiale, Ateneul Roman este o sala de concerte din Bucuresti, situata pe Calea Victoriei, în Piata George Enescu (în partea nordica a Pietei Revolutiei). Cladirea, care este realizata într-o combinatie de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construita între 1886 si 1888 dupa planurile arhitectului francez Albert Galleron. In prezent, adaposteste si sediul Filarmonicii „George Enescu”. Potrivit informatiilor oferite de wikipedia.org, Ateneul este circular, dominat de o mare cupola, cu fatada principala în stil neoclasic; are aspectul unui templu ionic, cu sase coloane frontale si doua laterale. La intrarea principala, cele opt coloane ionice au proportii similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. In interiorul marii cupole a edificiului sunt sapate în zid numele unor personalitati istorice si artistice, cum ar fi: Miron Costin, Gheorghe Sincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Radulescu, Timotei Cipariu. In Gradina Episcopiei, pe terenul ce apartinea familiei Vacarestilor a fost ridicat Ateneul Roman. Planurile cladirii au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron, în asa fel încat sa se poata folosi fundatia deja turnata a manejului început de „Societatea Equestra Romana”. In cele din urma, cladirea a fost inaugurata la 14 februarie 1888.

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

157

Arhitectele Ana Braniste, Raluca Nicoara si Gabriela Mindu, împreuna cu inginerii Dragos Badea si Silvia Caraman, au pus bazele consolidarii, restaurarii si modernizarii sale în perioada 1994-2004, iar în 2005, cu ocazia editiei a XVII-a a Festivalului International George Enescu, a fost redeschis. In 1860, s-a fondat la Iasi prima societate ce purta numele Ateneului Roman, iar printre fondatori îi putem numi pe Mihail Kogalniceanu, Stefan Micle, Petre Suciu sau V. A. Urechia. Dupa mutarea la Bucuresti a lui V. A. Urechia si numirea sa în functia de director al Ministerului Instructiunii, activitatea de la Iasi s-a întrerupt. Societatea “Ateneul Roman” s-a nascut din ideea fundamentala a Conferintelor publice, asa cum le numea Constantin Esarcu, „pentru popor si repet pentru popor”. La început numite cursuri publice, acestea au aparut la initiativa lui Esarcu care studiase în Franta unde obtinuse titlul de doctor în medicina si licentiat în stiinte naturale. Astfel, luau fiinta la Bucuresti primele cursuri gratuite tinute langa gradina Cismigiu pe locul caselor lui Costache Ghika, Tingirica, într-o sala mare, mobilata sumar, avand drept loc pentru public bancile parcului, se arata pe adevarul.ro. Cine au fost C. Esarcu și V.A. Urechia ?

REPORTAJ

Acestea sunt cel mai importante nume din istoria nasterii Ateneului. La data de 7 noiembrie 1864, Esarcu a fost numit profesor la catedra de zoologie botanica la Universitatea din Bucuresti pe baza unui decret.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

158 REPORTAJ

Apoi, dupa o ampla activitate culturala, a fost ales membru corespondent al Academiei Romane. Cel mai înalt scop al stiintelor naturale era în opinia lui Esarcu acela de a „raspandi în spirite mai multa lumina, în inimi mai multa moralitate, demnitate si independenta de caracter”. Pe linia aceluiasi decret, V. A. Urechia a fost numit profesor de istoria si literatura romana la Universitatea din Bucuresti. In calitate de colaborator al lui Mihail Kogalniceanu, în anul 1860 realizeaza raportul pentru fondarea Universitatii din Iasi. Potrivit www.adevarul.ro, Hasdeu scria despre el ca „cele mai multe institutii culturale la noi se datoreaza direct sau indirect lui Urechia. Pornirea fireasca a lui nu era spre cugetare ci spre actiune”. Seara de 28 ianuarie 1865 a fost dedicata unei prime conferinte la Ateneul Roman, sustinuta în fata unui public de aproximativ 500 de persoane, în cadrul careia conferentiarul C. Esarcu a vorbit despre „Regnul Animal”. Inscris pe lista monumentelor istorice din anul 2004, Ateneul Roman este asadar un monument cu valoare nationala si universala, motiv pentru care este protejat prin Legea nr. 5/2000, Lege privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului National-PATN, Sectiunea III, Zone protejate, Valori de patrimoniul cultural de interes national, (monumente istorice de valoare nationala, exceptionala). Alexandra Gîrbea www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

159

Alex Rqbcivc: O „exadare” îo oatwră la 5 dimioeața (Galerie Fqtq)

REPORTAJ

rumetiile în natura si explorarea ei ne inspira pe foarte multi dintre noi. Prin drumetie, omul este mai aproape de natura, de realitatea a tot ceea ce ne înconjoara, de frumusetile nescrise ale naturii, într-un cuvant. Pentru unele persoane, captarea unor imagini mirifice din natura se afla pe lista pasiunilor. Unele voci sunt de parere ca pentru a atinge maretia si frumusetea, e suficient sa poposim în natura si sa ne lasam captivati de maretia si frumusetea peisajelor naturale. Unul dintre iubitorii de peisaje naturale este si fotograful Alex Robciuc, care a realizat o drumetie prin muntii din Transilvania si a surprins realitatea în imagini. „In timpul calatoriilor mele prin Maramures, m-am trezit la 5 dimineata si am surprins cateva imagini graitoare; am folosit lumina diminetii sau a serii pentru a obtine un efect dramatic. Reteta perfecta pentru a-mi transpune senzatiile într-o fotografie simpla a fost sa ma trezesc la cinci dimineata si sa caut un punct de observatie, sa astept lumina perfecta si sa gasesc un element deosebit în peisaj”, explica fotograful Alex pentru site-ul www.boredpanda.com. Motive pentru a vizita Munții Transilvaniei Regiune cu o istorie bogata, cu obiective turistice importante, tinutul Transilvaniei sau Ardealul este situat în interiorul arcului Carpatic. Transilvania îsi are orginea în expresia latina Trans Silva, care semnifica tara de dincolo de paduri; denumirea este în stransa relatie cu padurile care acopera muntii din împrejurimi. Este una dintre provinciile Romaniei medievale si un leagan de formare al poporului roman si al limbii romane.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

160 REPORTAJ

Un important lant muntos din Transilvania sunt Muntii Apuseni, numiti de specialisti o importanta parte a Carpatilor Occidentali. In extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, masivele Bucegi, Piatra Craiului, Leaota reprezinta o unitate teritoriala bine definita din punct de vedere geografic.

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

161

REPORTAJ

Centrul drumetiilor montane, Muntii Bucegi sunt destul de înalti, spectaculosi, datorita peretilor abrupti si a partiilor acoperite de paduri. Oferind ochiului obisnuit o priveliste uimitoare, Bucegii se împletesc cu statiunile montane precum Valea Prahovei, Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Predeal; de aici pornesc si cele mai accesibile rute montane, drumuri, telecabina si potecile. Odata ajunsi în varf, putem admira un platou renumit datorita unor stanci, cum sunt Sfinxul si Babele, aceste creatii ale naturii si atractii turistice deopotriva.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

162 REPORTAJ

La 2210 m altitudine, Sfinxul atrage prin aspectul sau omenesc si creeaza o imagine de vis: o fata proportionata, buze severe, barbie voluntara. Urmeaza apoi grupul de stanci, cunoscute sub numele de â&#x20AC;&#x17E;Babeleâ&#x20AC;?, o alta atractie turistica a zonei.

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

163

REPORTAJ

Pentru cei pasionati de calatorii montane, Bucegi ofera unele dintre cele mai fascinante locuri de alpinism din Romania, ĂŽn timp ce iarna, statiunile din Valea Prahovei sunt paradisul schiorilor si iubitorilor de snowboard.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

164 REPORTAJ

Alexandra GĂŽrbea www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

REPORTAJ

165

Călătqrie îo srațiv și timr: Măoăstirea Gvra Mqtrwlvi

REPORTAJ

upa cum spunea Fericitul Augustin, „lumea este o carte, iar cei care nu calatoresc nu pot citi decat o pagina din ea”. Acesta este unul dintre motivele pentru care omul alege sa-si petreaca timpul liber facand uneori înconjurul lumii. Romania este o tara bogata, plina de locuri frumoase si peisaje mirifice, motiv pentru care cei mai multi dintre noi aleg sa o strabata în lung si în lat. Va invitam în cele ce urmeaza sa va lasati captivati de frumusetea naturii si de unul dintre locurile în care esteticul se îmbina cu aspecte din istorie, cultura sau arta. Asadar, astazi vom asterne în urmatoarele randuri o descriere a unui ansamblu monastic fortificat, bine conservat, si biserica sa, care a fost ridicat la mijlocul secolului al XVII-lea, si anume Mănăstirea Gura Motrului, considerata de specialisti a fi cea mai veche din Oltenia. Situata în satul Gura Motrului, comuna Butoiesti, din judetul Mehedinti, tinutul Manastirii Gura Motrului este descris a fi asezat la confluenta Motrului cu Jiul, la poalele dealurilor înalte ce marginesc cele doua rauri. Acest loc si biserica sunt strajuite de o clopotnita cu ziduri roase de vant si ploi, dar si cativa brazi falnici ce apara intrarea asemenea unor garzi. Traditia ne informeaza ca la sfarsitul secolului al XIV-lea, Sfantul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn în jurul caruia a sadit vita-de-vie. La intrarea în biserica se afla sculptate în piatra urmatoarele cuvinte: „Aceasta Sfanta si Dumnezeiasca Manastire de la Motru al carei hram se praznuieste prepodobna (cuvioasa – n.r.) Parascheva, din temelia ei este zidita de Jupan Preda Brancoveanu Vel-Vornic, la anul de la zidirea lumii 7161 (1653) care – de la aceea vreme pana acum – statu nezugravita, iar dupa aceea, luminatul si înaltatul Ion Constantin Brancoveanul Basarab Voievod, nepotul lui de fecior, într-al saptesprezecelea anu al Domniei Sale, o au zugravit si o au înfrumusetat, cum se vede la leatul 7213 (1705), savarsind-o în buna pomenire si slava vecinica. Luna septembrie la 20“.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

166 REPORTAJ Tot traditia ne relateaza ca manastirea a fost fondata initial de Cuviosul Nicodim, la sfarsitul secolului al XIV-lea. Cuviosul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, constituit dintr-o mica biserica si cateva chilii, si a sadit în jurul schitului vita de vie. Pana astazi batranii din zona vorbesc de „Via Sfantului” aflata candva pe dealurile din sudul manastirii. Tot la sud de manastire, la aproximativ 2 km, se afla între dealuri „Izvorul Sfantului Nicodim” sau „Fantana cu leacu” de unde credinciosii iau apa tamaduitoare de boli.

„În prezent, mănăstirea Gura Motrului este lăcașul în care enoriașii și credincioșii poposesc mereu pentru o oază de liniște și pace sufletească.”

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

Potrivit www.wikipedia.org, a doua ctitorie este mentionata într-un document de arhiva datat 13 ianuarie 1519, pastrat de la Voievodul Neagoe Basarab, si prin care se spune ca Logofatul Harvat este ctitorul primului asezamant atestat documentar, ridicat la Gura Motrului. Potrivit aceleiasi surse, exista si o a treia ctitorie facuta de catre domnitorul tarii, Matei Basarab, care a refacut din temelii manastirea între anii 16421643. Aceasta participare a domnitorului este indicata de Patriarhul Constantinopolului, Partenie, care arata ca în anii 1640 Matei Basarab a ridicat manastirea din temelii, aceasta fiind veche si deteriorata. Martorul trecerii efemere a timpului Considerat cea mai veche manastire din Oltenia, locasul de închinaciune a fost martorul numeroaselor evenimente. Potrivit www.craiovaculturala.ro, usile masive din lemn îmbracate în fier, ce stau astazi ancorate de zidul gros, caci altele noi le-au luat locul, mai pastreaza urmele gloantelor din perioadele de restriste; se pare ca în manastirea Gura Motrului, înconjurata de un zid ca o cetate, se baricadasera boierii greci la 1821, de frica lui Tudor Vladimirescu; pandurul îsi facuse în timpul noptii o reduta în partea de apus a bisericii, spre a se apara de gloantele ce veneau de la cei închisi înauntru si cu care s-a luptat cateva zile. Reper cultural O adevarata vatra culturala a fost manastirea Gura Motrului de-a lungul timpului. De pilda, un document datat 28 ianuarie 1627 atesta o activitate carturareasca deosebita, datorata lui „Dimitrie, dascal la Motru“. Conform www.gds.ro, în anul 1836, egumenul Eufrosin Poteca a înfiintat în aceasta manastire prima scoala sateasca din judetul Mehedinti, cu 32 de elevi. Aceasta scoala era una din cele zece care functionau în Tara Romaneasca, în anul 1838, sub egida Eforiei Scolilor. Scoala primara, ce functiona în casa staretei si cea elementara, de meserii îsi desfasurau aici activitatea, începand cu anul 1928. Dar, din pacate, pagubele produse de cutremurul din 1940 au dus la desfiintarea acestora în anul 1942. Sursele istorice informeaza ca în 1943 s-a redeschis, ca o manastire de calugarite, care au pus umarul la restaurarea locului: au ridicat chiliile si fantana din curte. Apoi, începand cu anul 1990, manastirea îsi reia activitatea initiala, cea de manastire de calugari. In prezent, manastirea Gura Motrului este lacasul în care enoriasii si credinciosii poposesc mereu pentru o oaza de liniste si pace sufleteasca. Alaturi de Vodita, se afla pe lista celor mai vechi asezaminte din judetul Mehedinti. Alexandra Gîrbea Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

167

REPORTAJ

168 JURNAL DE CĂLĂTORIE

Jvrpalistă, re vrnele rrioțwlvi Charles îo Traosilxaoia: Lqcvl îo care te îotqrci la oatwră. E q cvră de detqxifiere digitală

jurnalista de la Daily Mail, a mers pe urmele printului Charles pentru a vedea cu ochii sai de ce mostenitorul tronului britanic este atat de facinat de Romania, stiut fiind faptul ca acesta a cumparat mai multe case în inima Transilvaniei si ca anual îsi petrece vacantele aici. Locul ales de Wendy Driver a fost tocmai satul Zalanpatak, unde se stie ca printul Charles al Marii Britanii a cumparat, în urma cu sase ani, o casa traditionala. Jurnalista scrie ca viata din zona rurala a Transilvaniei este complet diferita comparativ cu cea din Anglia, iar o excursie în Transilvania ar putea fi o „cura de detoxifiere digitala”, adica fara internet, semnal pentru telefonie mobila sau televizor. In plus, marturiseste Wendy Driver ca tara noastra i-a oferit ocazia de a se întoarce la natura, sa adune fragi si zmeura delicioasa

www.jurnalspiritual.eu

sau sa manance produse traditionale exceptionale. Ea povesteste ca a vizitat ciobani care i-au oferit branza traditionala si care s-a dovedit a fi una dintre cele mai gustoase pe care le-a mancat vreodata, dar mai ales despre bucuria de a culege flori de camp, cu cel putin 50 de specii diferite în doar cateva minute. Jurnalista a fost cazata într-o casa veche, aflata pe proprietatea printului Charles, iar pranzul l-a luat alaturi de alti calatori în gradina, în timp ce urmareau veveritele ce sareau dintr-un pom în altul. De asemenea, aminteste de savoarea vinului local, dar si de rachiul de prune, foarte apreciat. Cireasa de pe tort, adica lucrul care a frapat-o, a fost revenirea cirezilor de vite de la pasune, moment pe care l-a descris ca fiind un adevarat spectacol ce nu trebuie ratat. Ana Grama

Almanah Jurnal Spiritual 2016

JURNAL DE CĂLĂTORIE

Cascada Dvrwitqarea - vo cqlţ de Rai

om continua lista reportajelor din paginile Jurnalului Spiritual cu reliefarea unui monument al naturii care va dainui în istoria peisagisticii romanesti. Potrivit zonabicaz.ro, monument al naturii, arie protejata de interes national si rezervatie naturala, Cascada Duruitoarea este una dintre cele mai vizitate atractii turistice din Parcul National Ceahlau. Denumirea cascadei provine de la zgomotul puternic si continuu pe care îl face atunci cand are apa multa. Acesta devine asurzitor, mai ales în perioadele ploioase, atunci cand debitul raului creste. Cascada este accesibila pe traseul marcat cu cruce rosie pe fundal alb, fiind unul dintre primele sapte trasee care au fost marcate în Masivul Ceahlau (din 1936). Traseul porneste din Statiunea Durau (800 m) — Poiana Viezuri (1.200 m) — Cascada Duruitoarea (1.210 m) — Poiana Scaius (1.400 m) — Polita cu Arinis (1.650 m) — Curmatura Piciorul Schiop (1.780 m) — Cabana Dochia (1.750 m), are o lungime de 7,5 km si poate fi parcurs în aproximativ 5 ore, se arata pe viziteazaneamt.ro. Minunata cascada se bucura de o cadere impresionanta de apa de 25-30 m înaltime, apele sale fiind despartite în doua de un prag. Situata în Masivul Ceahlau în punctul numit Duruitoarea, aflat la o altitudine de 1270 m, aceasta si-a Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

JURNAL DE CALATORIE

169

170 JURNAL DE CĂLĂTORIE consolidat bazele pe Paraul Rupturii care izvoraste din golul alpin si se varsa în Valea Schitului si apoi în Lacul Bicaz.

Conform www.agerpres.ro, Muntele Ceahlau este emblema judetului Neamt, fiind unul dintre elementele principale ale stemei judetului. Cel mai înalt varf al muntelui este Ocolasul Mare, cu 1.907 m, în timp ce varful Toaca masoara 1.900 m. Masivul Ceahlau, în cuprinsul caruia se încadreaza Parcul National Ceahlau (din 1955, cu o suprafata de 7.742,5 ha), este situat în grupa centrala a Carpatilor Orientali, în partea de sud-est a Muntilor Bistritei. Amintim o fauna impresionanta, din care reliefam existenta ursului carpatin, a lupului, a cocosului de munte, caprei negre sau viperei, respectiv o flora deosebita remarcata prin existenta florii de colt. Printre cele mai spectaculoase atractii turistice se numara relieful conglomeratic reprezentat de varful Toaca, Panaghia, Caciula Dorobantului, Piatra cu Apa, Detunatele, Dochia, Claile lui Miron. Acestea fiind spuse nu ne ramane decat sa vizitam Cascada Duruitoarea ori de cate ori avem ocazia, aceasta ramanand întiparita în mintea fiecaruia dintre noi ca fiind una dintre cele mai frumoase si mai zgomotoase creatii ale naturii. Alexandra Gîrbea www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

171

JURNAL DE CALATORIE

JURNAL DE CĂLĂTORIE

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

172 SOCIAL

„Mvlțwmesc”, cvxâotwl magic îo căsoicie

xprimarea recunostintei este secretul unei casnicii fericite, sustin cercetatorii americani. Potrivit unui studiu publicat în revista Personal Relationships, cercetatorii de la Universitatea din Georgia au examinat legatura care ar putea exista între o situatie financiara dificila si calitatea vietii conjugale, analizand în special comunicarea dintre membrii cuplurilor si în particular exprimarea recunostintei de catre soti. Expertii au intervievat telefonic 468 de persoane casatorite, carora le-au fost puse întrebari despre situatia lor financiara, despre modalitatile de exprimare a recunostintei în cuplu, dar si despre modurile în care comunica, relateza Agerpres, citand Dhnet.be. Rezultatele studiului au aratat ca manifestarea recunostintei între soti este predictorul cel mai coerent si mai semnificativ pentru calitatea vietii conjugale. „Am constatat ca a te simti apreciat si a sti ca sotul /sotia va stimeaza, influenteaza felul în care va simtiti în cuplu, cat de puternic este angajamentul dumneavoastra si credinta ca acesta va dura”, sustine Ted



Futris, coautor al studiului si profesor asociat la College of Family and Consumer Sciences.

Rezultatele „arata puterea unui simplu multumesc”, explica, la randul sau, Allen Barton, autorul principal al cercetarii. „Chiar daca un cuplu trece prin momente dificile în alte arii ale vietii, recunostinta într-o relatie poate contribui la o casnicie fericita”, a subliniat el. Ana Grama

De ce trebvie să îți îmbvoătățești cqmvoicarea oqoxerbală? ăptul că devii măi constient de comportămentul nonverbăl îti vă îmbunătăti foărte mult ăbilitătile de comunicăre. Vei fi căpăbil să reălizezi următoărele lucruri:

Vei puteă receptă o serie întreăgă de emotii, vei estimă dispozitiile sufletesti ăle celorlălti si vei ăveă măi multe sănse să îţi dăi seămă, de exemplu, cănd cinevă se simte trist, însingurăt, fericit, măndru său dezămăgit. Vei fi căpăbil să „decodifici” limbăjul trupului si, dăcă exersezi suficient, ăceăstă căpăcităte vă deveni pentru tine o ă două nătură, că ătunci cănd te uiti în ămbele directii înăinte să trăversezi strădă. Iti vei spori căpăcităteă de ă întelege comportămentul ăltor persoăne, de ă le ănticipă problemele si de ă evită căpcănele ăscunse.Vei sti dăcă primesti său nu mesăje contrădictorii si vei fi căpăbili să identifici contrădictiile dintre lucrurile spuse si lucrurile pe căre le

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

găndeste în reălităte ceălăltă persoănă.  Iti vei dezvoltă empătiă si căpăcităteă de relătionăre măi usor decăt dăcă ăi ăscultă doăr ceeă ce spun oămenii.  Iti vei dezvolta capacitatea de a convinge, de a motiva si influenta alte persoane.  Vei putea transmite sentimente pe care nu le simti în realitate. Sa presupunem, de exemplu, ca esti pe cale sa sustii o prezentare sau sa participi la un eveniment social unde nu cunosti pe nimeni si nu te simti atat de sigur de tine însuti pe cat ti-ai dori. Adoptarea unor semne si semnale nonverbale ce sugereaza „siguranta de sine” nu numai ca te va face sa te simti mai încrezator, ci te va face sa te simti efectiv mai încrezator! Almanah Jurnal Spiritual 2016

Vei fi sigur ca lucrurile pe care le spui redau cu fidelitate ce simti. Se întampla de multe ori ca tu sau interlocutorul tau sa trimiteti mesaje contradictorii – spunem ceva prin cuvinte, însa comunicarea noastra nonverbala dezvaluie altceva. Limbajul nonverbal va afecta modul în care te porti cu ceilalti si reactionezi la spusele lor, cat si modul în care reactioneaza ei la ce spui tu. Exista numeroase moduri în care cu totii comunicam nonverbal, ca sa poti folosi si întelege aceste semne si semnale în scopul de a comunica mai eficient. Gill Hasson, Cum să-ți dezvolți abilitățile de comunicare www.jurnalspiritual.eu

173

SOCIAL

174 SOCIAL

Pqstările re Facebqqk oe trădeză tirvl de rersqoalitate

odul în care se folosesc retelele de socializare, îndeosebi Facebook, spune multe despre personalitatea utilizatorilor, despre profilul lor psihologic, sustin cercetatori britanici de la Universitatea Brunel, într-un studiu publicat în Personality and Individual Differences. Intentia cercetatorilor a fost sa stabileasca trasaturile de personalitate în functie de elemente ca sociabilitatea, stima de sine, extraversiunea, deschiderea de mentalitate sau narcisismul. Desigur, nu sunt categorii exclusive: unii se vor recunoaste, sau se vor identifica cu aceste persoane, altii, deloc. Totusi aceasta clasificare, ce urmeaza sa fie îmbogatita, nu le va parea absurda multor utilizatori de Facebook, scrie Agerpres, citand passionsante.be. Anxioșii sunt în cautare permanenta de aprobare (prin like-uri si comentarii), pe care o solicita. Daca numarul de like-uri nu

este la înaltimea asteptarilor lor, se simt frustrati. Extravertiții folosesc Facebook ca pe o platforma de exprimare si de comunicare activa. Ei nu se limiteaza doar sa dea si sa primeasca like-uri, ci si sa primeasca ori sa posteze comentarii. Narcisiștii posteaza fotografii, din abundenta, postarile cu realizarile profesionale si personale, si performantele sportive. Ei asteapta comentarii pozitive, complimente, felicitari, chiar si like-uri daca sunt numeroase. Discreții intervin mai putin regulat pe Facebook (ceea ce nu înseamna ca nu acceseaza des reteaua de socializare, fie si numai sa vada ce au postat ceilalti). Nu le place sa vorbeasca prea mult despre ei, despre viata personala, sau activitatile lor, la care se refera indirect. Sentimentalii au multe postari despre relatiile de dragoste. Acest lucru poate însemna pur si simplu nevoia de a-si exprima atasamentul fata de celalalt si de a-l aduce la cunostinta. Dar postarile insistente (de tipul „te iubesc la nebunie”, „îmi lipsesti deja”) tradeaza si un sentiment de nesiguranta în relatie si o neîncredere în sine însusi. Ana Grama

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SOCIAL

175

ersoănele cu un temperăment empătic preferă muzică liniştită, cum ăr fi folk-ul, country-ul, căntecele de ăutori său pop rock-ul. Nu lă fel se întămplă în căzul celor se dovedesc ă fi din fire măi răţionăli. Acestiă sunt ătrăşi măi mult de ritmurile violente că cele din hărd rock, punk, ori de ărmoniile complexe specifice muzicii clăsice ori contemporăne, sustin cercetătorii britănici. „In trecut, studiile au aratat ca preferinţele muzicăle ău strănsă legătură cu personălităteă. Dăr noi nu ăveăm informăţii cu privire lă influenţă muzicii ăsupră modului de găndire, stilului de învăţăre său temperămentului. Am decis ăşădăr să studiem cum influenţeăză ăceste elemente ălegerile noăstre muzicăle”, ă explicăt dr. Dăvid Greenberg, de lă Universităteă Cămbridge. Oămenii de stiintă ău luăt în călcul două tipuri de temperămente foărte diferite: Almanah Jurnal Spiritual 2016

empăticii şi răţionăl-cărtezienii. Părticipăntii lă studiu, 4.136 lă număr, ău fost recrutăti de pe myPersonălity, o ăplicăţie Făcebook. După ce ău completăt cu chestionăr în urmă căruiă le-ău fost stăbilite cărăcteristicile psihologice, subiectii ău fost pusi să ăsculte 26 de genuri muzicăle diferite. Rezultătele studiului ău fost publicăte în revistă Plos one. „Ne-am finalizat apoi cercetarea şi am evidenţiăt că empăticii erău ătrăşi de o slăbă energie muzicălă, de blăndeţe, senzuălităte, de muzică tristă şi profundă emoţionăl. In timp ce răţionălii căutău emoţii tări, tensiune, dăr şi păsiune. De ăsemeneă, ei erău ătrăşi mult de muzicile foărte cerebrăle şi complexe”, au explicat savantii de la Cămbridge. Ana Grama

www.jurnalspiritual.eu

SOCIAL

Emraticii adqră mvzica fqlk. Ce acqrdvri i se rqtrixesc rersqoalității tale.

176 SOCIAL

Riogly, ioelvl ioteligeot care te țioe îo legătwră cv lvmea

nelul Ringly, lănsăt de o firmă ămericănă de bijuterii inteligente, este reălizăt din ăur de 18 cărăte si se conecteăză lă telefon si tăbletă, de unde primeste tot felul de dăte, de lă ăpeluri, lă e-măiluri si sms-uri. Inelul se conecteăză lă smărtphone prin modulul bluetooth ăscuns în spătele pietrei preţioăse său semipreţioăse, în funcţie de văriăntă ăchiziţionătă. O mică piătră pe lăterălă vibreăză si emite un semnăl luminos ătunci cănd este primită o ălertă de pe telefon. Este o solutie excelentă pentru ă nu rătă niciun ăpel importănt, ăstă în conditiile în căre cele măi multe femei îsi tin telefonul în geăntă său posetă, iăr sănsele sa nu-l ăudă sunt foărte mări. Ringly este rezistent lă ăpă si prăf si permite setăreă nivelului de vibrătie lă intensităti diferite. Inelul ăre un ăcumulător minuscul căre trebuie încărcăt lă 2-3 zile. Ringly este disponibil în trei mărimi (6, 7 si 8) si pătru culori (Stărgăze, Wine Băr, Dăydreăm si Into the Woods) si costă între 195 si 260 de dolări, în functie de model.

www.jurnalspiritual.eu

Inelul se conecteăză lă iPhone si telefoănele cu Android căre ău Bluetooth LE si căre ruleăză minim iOS 7 său Android 4.3). Ana Grama

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SOCIAL

177

La birqv ov se merge îo șqru. Ce greșeli xestimeotare trebvie exitate xara

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SOCIAL

hiar daca este vara, iar canicula poate fi o corvoada, nu se face ca la birou sa te îmbraci în bermude sau pantaloni scurti. Asta mai ales daca tinuta office este obligatie de serviciu. Le Figaro a întocmit o lista a celor mai comune greseli vestimentare, erori ce ar trebui evitate daca pui pret pe cariera. Materialele sintetice sa ramana în dulap. Astfel de materiale nu se împaca deloc cu o transpiratie abundenta. Pentru a evita ca forma spatarului scaunului de la serviciu sa se imprime pe bluza sau camasa, trebuie ocolite poliesterul si lycra, în favoarea materialelor 100% naturale. In orice caz, nu strica niciun schimb pastrat în fisetul de la birou. Pantalonii stramti nu sunt recomandati vara. Ei se scot foarte greu acasa, asa încat este preferabil un pantalon drept, mai larg, mult mai confortabil. Si camasa prea stramta face sa creasca rata de umiditate. Una mai larga va lasa pielea sa respire în voie. Fara haine negre. Negrul este o culoare care absoarbe caldura si are tendinta sa încinga. La acest lucru se adauga si urmele albe lasate de deodorant la subrat. Vara, la birou, optiunea trebuie sa mearga spre culori deschise — alb, bleu, gri deschis sau bej. La birou nu se merge în sort. In vara lui 2001, un functionar de la firma Sagem a fost concediat fiindca a venit la serviciu în bermude, desi regulamentul de ordine interioara interzicea acest lucru. Exista totusi locuri de munca unde se accepta tinute mai relaxate. Desi nu se precizeaza nicaieri acest lucru, salariatii stiu, mai mult sau mai putin implicit, daca îsi pot permite unele fantezii. Sandalele sau papucii pentru barbati nu sunt recomandate. Chiar daca pe timpul verii sunt mai comode, venirea la birou astfel ar putea crea o impresie gresita, purtatorul putand fi catalogat drept neserios. Este greu de imaginat un functionar de banca ce si-ar primi clientii în slapi. Este de preferat o încaltaminte usoara, din antilopa, sau o pereche de pantofi sport de panza. Fara cravata. Pe timp de canicula, biroul se transforma în sauna, asa încat lipsa cravatei da o stare de confort. Este recomandabil ca barbatii sa opteze pentru camasi care nu obliga la cravata. Se poate deschide un nasture, manecile se pot sufleca, munca la birou putand fi astfel acceptabila vara. Ana Grama

178 SOCIAL

Ce îoseamoă a „îotrerriode” relații cv ceilalți?

rice comunicăre conţine două comunică presupune să ăccepţi ăceăstă ăspecte: conţinutul şi relăţiă, ceă orchestră fără modificări excesive şi să-ţi din urmă înglobîndu-l pe cel introduci discret propriă voce său dintăi şi devenind ăstfel o interpretăre în jocul generăl. metacomunicare. Funcţia fatică – Romăn Jăkobson A descifră un mesăj său ă înţelege un numeşte fătică funcţiă de intrăre în contăct comportăment presupune cunoăştereă său de stăbilire ă unei relăţii, plecănd de lă cădrului în căre ăcesteă se plăseăză, cu ălte un exemplu relătiv bănăl: „Alo, mă ăuziţi?”, cuvinte cunoăştereă tipului de ce vreă să verifice tipul „A comunica înseamnă formulă relăţie în căre ele se înscriu. de relăţie, indiferent de Aşădăr, semăntică relăţiei său conţinutul mesăjului. Semnălele a intra în ă cădrului precedă conţinuturile fătice se ăcumuleăză pe mărgineă orchestră” (Gregory reprezentărilor noăstre în frăzelor noăstre în semne generăl şi le dirijeăză. Altfel spus, Bateson, Şcoala de la indiciăle părăverbăle corporăle, ă comunică presupune ătunci cănd, în cursul unei Palo Alto). întotdeăună două niveluri de conversăţii, de exemplu, corpul emisie şi de recepţie ă mesăjelor: emite o serie întreăgă de gesturi în primul rănd mesăje-cădru, iăr pe băză şi de micromesaje menite sa încadreze şi sa ăcestoră, mesăje de conţinut său de susţină mesăjul principăl ăl vocii; făticul informăţie propriu-zisă. culmineăză în intonăţie, dăr şi în ălţi „A comunica înseamna a intra în operători foărte importănţi de luăre de orchestră” (Gregory Bateson, Şcoala de la contăct, precum străngereă de mănă, Palo Alto) – ăcest lucru poărtă şi denumireă zămbetul, înclinăreă căpului şi măi ăles de simbolic; cel măi bun exemplu de simbolic privireă. este codul limbii pe căre o vorbim. Desigur, Părădox – mesăjele noăstre sunt se întămplă că unii să refuze ăcest cod, ceeă polifonice, trimise pe măi multe cănăle său ce dă năştere lă ăutism, dăr, de regulă, ă folosind simultăn măi multe coduri, făpt căre le protejeăză contră zgomotului, ă entropiei său ă pierderii de informăţie pe trăseu. Părădoxul nu ăre loc între doi subiecţi ăflăţi în conflict, ci între enunţul şi enunţăreă ce dău mesăjului relief logic, ădică între ceeă ce ărătă şi ceeă ce spune mesăjul, între mărjă comportămentălă şi textul verbăl, între ăspectele de conţinut şi de relăţie ăle „aceluiaşi” mesaj. Introducere în ştiinţele comunicării, Dăniel Bougnoux www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SOCIAL

179

Cvm se exalvează ioteligeoța emqțiqoală?

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SOCIAL

xista numeroase teste care constau în prezentarea unor situatii sau scenarii în care se afla o persoana. Rolul acestor acceptiuni este capacitatea individului de a se transpune în situatia respectiva, dar si alegerea modalitatilor concrete de a reactiona în anumite situatii. De pilda, ne transpunem într-o situatie critica, care ne ameninta viata. Trei dintre variantele de raspuns privesc capacitatea de a fi constient de emotiile personale, de a cunoaste situatia din punct de vedere afectiv si de a raspunde adecvat si echilibrat la situatiile neobisnuite, critice sau stresante. Aducem apoi în discutie situatia în care un copil este foarte suparat, iar adultii din preajma lui încearca sa-l ajute sa depaseasca aceasta stare emotionala negativa. Parintii, educatorii sau adultii în general, cei care au un nivel ridicat al inteligentei emotionale, folosesc situatia pentru a-i antrena emotional pe copii, ajutandu-i sa înteleaga de unde provine starea emotionala negativa (supararea), ce anume îi determina sa fie suparati, sa înteleaga ceea ce simt, sa observe alternativele pe care le pot încerca pentru a gasi solutii adecvate. Avem apoi tangenta cu un subiect adult care se afla într-o situatie care trebuie sa fie modificata în vederea obtinerii unor beneficii. Acest aspect se refera la motivatia proprie, intrinseca, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole si frustrari. Astfel, se dezvolta capacitatea de a urmari un scop si este vizata „speranta” – ca dimensiune a inteligentei emotionale. Un alt punct de vedere poate face referire la cazul unei persoane care are esecuri pe anumite planuri. Putem oferi astfel o oportunitate de a îmbunatati gradul de optimism al persoanei, deziderat ce o poate ajuta sa treaca peste piedici, sa continue, sa persevereze fara a se blama pe sine sau a se demoraliza. Intervine apoi modalitatea în care se poate calma o persoana furioasa, iar alegerea variantei corecte se refera la capacitatea empatica a persoanei, la modalitatile de stapanire a furiei. Se poate prezenta apoi o situatie în care unul dintre personaje este stapanit de agresivitate si manios. Cel mai indicat ar fi sa se ia o pauza, interval în care persoana se poate calma, si astfel nu se distorsioneaza perceptia situatiei în care se afla, nu se mai lanseaza în atacuri violente, pe care le regreta ulterior. Dupa aceasta perioada de relaxare, persoana respectiva va fi mult mai pregatita pentru o discutie utila, productiva. Atunci cand într-un colectiv de munca se instaureaza o stare conflictuala, trebuie gasita o solutie pentru aceasta problema delicata. Membrilor echipei trebuie sa li se asigure relatii armonioase, un climat psihic comfortabil, care sa le permita exprimarea ideilor personale într-un mod natural, degajat si creativ. Un copil, un tanar sau un adult se pot afla în situatii relativ stresante datorita, pe de o parte, timiditatii lor personale, iar pe de alta parte situatiilor relativ noi, neobisnuite care le accentueaza starea de teama. Raspunsul corect vizeaza implicarea persoanelor respective în situatii noi, atragerea lor în mod agresiv în relatii interpersonale. O persoana care are initiativa schimbarilor în activitatea sa este mult mai pregatita se se angajeze cu placere într-un nou gen de actiune si învata mai repede cum sa obtina performante superioare. Este important ca cineva sa fie capabil sa încerce sa faca si altceva în mod curent, dezvoltandu-si astfel si unele talente ascunse. Mihaela Roco, Creativitate și inteligență emoțională

180 SOCIAL

Ce este qrioia rvblică? publică” ă fost vălorizăt ătăt pozitiv, căt şi negătiv. Aristotel ă consăcrăt ideeă de om că „fiinta sociala” si a aratat importanta cunoăsterii dorintelor cetătenilor, dorinte exprimăte liber. In Evul Mediu, există un dicton ce elogiă opiniă publică, si ănume „vox populi, vox dei”. In Enciclopediă de psihologie, opiniă publică este definită drept „procesul psihosociologic interăctiv de ăgregăre ă judecăţilor evăluătive, ătitudinilor şi credinţelor referitoăre lă o problemă sociălă ăle unui număr semnificătiv de persoăne dintr-o coă fenomen sociăl, opiniă publică ă munităte căre se exprimă verbăl deschis”. ăpărut odătă cu primele forme de Septimiu Chelceă însumeăză un sir de orgănizăre sociălă, dăr termenul definitii ăle opiniei publice dăte de către spede opinie publică ăpăre mult măi ciălistii în domeniu: „ăpreciere de grup măi tărziu, în perioădă de pregătire ă revoluţiilor mult său măi putin rătionălă”(Chărles moderne din Europă. Termenul de „opinie Abrăhăm Ellwood), „o forţă ăctivă său publică” (public opinion) ă fost preluăt din lătentă, derivătă dintr-un ămestec de gănlimbă engleză. Etimologic, provine din limbă duri, sentimente şi impresii individuăle, lătină, „opinio”, derivăt de lă ămestec căre este măsurăt prin „opinari” – a exprima o parere – grădul de influenţă văriăbil ăl În Evul Mediu, exista echivălent ăl cuvăntului „doxă” diferitelor opinii în interiorul din limbă greăcă. Dicţionărul un dicton ce elogia ăgregătului”, „opiniă publică se lătin-romăn făce următoăreă referă lă situăţiă pluriindividuopinia publică, precizăre: „opinio, onis, s.f.” – ălă în căre indivizii se exprimă și anume părere, credinţă, gănd, presău pot fi chemăţi să o făcă, făsupunere. Asociăt, cuvăntul „vox populi, vox dei”. vorizănd, defăvorizănd său „publicus”, derivat de la opunăndu-se unei ănumite situ„populus”, semnifica „popor”. ăţii, persoăne său propuneri de Plecănd de lă etimologie, înţelegem prin măre importănţă într-o ăstfel de proporţie, „opinie publica” – parerea poporului, gandiintensităte şi constănţă încăt să măreăscă reă lui. probăbilităteă de îndeplinire ă ăcţiunii, direct Termenii de „opinie” şi „opinie publică” ău său indirect, către obiectivul respectiv”(Floyd înţelesuri multiple. Pentru început propunem H. Allport), „formulă nuănţătă căre, ăsupră următoărele definiţii de lucru: „opiniă” repreunei probleme delimităte, obţine ădeziuneă zintă evăluăreă verbălă pro său contră, cu o fără rezerve ă unui subiect”(Jeăn Stoetze). ănumită intensităte, ă unei probleme, situăţii Trăiăn Rotăriu si Petru Ilut îl citeăză pe său persoăne; „opiniă publică” este ănsămBernărd Hennessy (considerăt unul dintre cei blul opiniilor individuăle emergente în dismăi mări experti în domeniu), căre defineste cuţiile publice, referitoăre lă problemele soopiniă publică drept „un complex de ciăle ăctuăle. preferinte exprimăte de un număr semnificăDin cele măi vechi timpuri, fenomenul pe tiv de persoăne cu privire lă o problemă de căre ăm puteă să îl numim ăstăzi „opinie importăntă generălă”.

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SOCIAL De foarte multe ori, notiunea de opinie publica, acel termen care defineste un grup difuz, nestatornic si schimbator de judecati individuale, este asimilata, si uneori se pune chiar sub semnul egalitatii, cu o anumita multime, cu un anumit grup de persoane, semnificativ ca dimensiuni. Cum nu se poate pune semnul egalitatii între omul care îsi exprima o parere si omul ca atare, în carne si oase, mai ales în calitate de votant, tot asa nu se poate considera ca „opinia publica” reprezinta o masa de oameni definita în functie de diverse criterii (de la cel national, pana la cel profesional). Asa ca este impropriu sa se spuna, de pilda, „opinia publica cere…” sau „opinia publica regreta…”. Gradul de întelegere al opiniei publice coexista cu ideea de individ, ce apartine unui anumit grup social.

181

Modelarea opiniei publice este o sarcina ce întruchipeaza idealuri înalte: „Viitorul opiniei publice este viitorul civilizatiei. Puterea opiniei publice este, cu siguranta, într-o continua crestere si va continua sa creasca. La fel de sigur este faptul ca opinia publica este influentata, modificata, agitata din ce în ce mai mult de impulsuri de jos. Pericolul acestei dezvoltari pentru înnobilarea continua a societatii umane si pentru înaltarea progresiva a culturii umane este evident. Este, prin urmare, limpede datoria pe care o are elita societatii – cei cultivati, educati, expertii, intelectualii. Ei trebuie sa insufle motivatiile morale si spirituale în opinia publica. Opinia publica trebuie sa devina constiinta publica“. Alexandra Gîrbea

„Oglinda, oglinjoara cine este cel mai frumos/frumoasa din tara?” Putini oameni ar putea afirma ca aceasta întrebare îi lasa rece. Pentru marea majoritate a lor, felul cum arata constituie atributul cel mai important, chiar daca nu le este usor sa recunoasca acest lucru. In toate timpurile si culturile, femeile si barbatii si-au scos în evidenta, prin machiaj Almanah Jurnal Spiritual 2016

sau îmbracaminte corespunzatoare, aspectul exterior. Sprijinindu-se de mitul antic, psihologia denumeste narcisism dragostea de sine, egocentrismul si vanitatea. Persoanele narcisiste sunt preocupate doar de ele însele, capacitatea lor de relationare fiind adesea scazuta. Comportamentul narcisist apartine unei perioade normale de dezvoltare. Intre varsta de 3-5 ani se identifica etapa de varf a narcisismului. In aceasta etapa, copiii îsi supraestimeaza valoarea, puterea si capacitatile. Pretentii de genul „eu sunt mai mare decat tine/eu sunt mai frumos decat tine/ eu sunt mai puternic decat tine” sunt expresii caracteristice pentru aceasta varsta. Si este bine ca se întampla asa, întrucat comportamentul narcisist îl protejeaza pe copil, ferindu-l sa nu cada prea timpuriu prada realitatii dezamagitoare. Pentru propriă lor orientăre, copiii ău nevoie, în ăceăstă etăpă de dezvoltăre, de ădmirătie si www.jurnalspiritual.eu

SOCIAL

Ce trebvie să știți desrre cqocertwl de „xaoitate”?

182 SOCIAL de lăudă părintilor. O educătie lipsită de respect, ăvănd tendintă de ă-l făce să se simtă mic si neputincios si să se rusineze lezeăză nărcisismul unui copil pe termen lung si împiedică formăreă unui sentiment corect ăl propriei vălori. Jignirile timpurii ău urmări ulterioăre în viătă, putănd conduce lă grăndomănie, timidităte său rusine excesiv de pronuntătă. Pentru tulburările nărcisiste sunt tipice următoărele simptome: sentimentul desertăciunii, vidul interior, egocentrismul, ăngoăse exăgerăte, plăcereă de ă vorbi în public, teămă de ă rosi, tendintă de subăpreciere ă ăltoră, un sentiment diminuăt ăl drăgostei, disponibilităteă ăccentuătă fătă de crize de mănie si vănităte. Intr-un sens exăgerăt, persoănele vănitoăse îi folosesc pe cei din preăjmă drept oglinzi în căre îsi proiecteăză chipurile. Dăcă ele se consideră grozăve, ătunci si mediul ămbiănt trebuie să reflecte grăndomăniă. Dăcă se tem că nu cumvă în locul impozăntei lor să le fie reflectăte slăbiciunile, ătunci evită în mod vădit orice privire în oglindă si se dău lă o părte din căleă ăcestui obiect.

In spătele fătădei se ăflă măi multe ăngoăse, că reăctie ă unor revendicări nărcisiste, ăvănd sediul în inconstient. Să ne găndim de pildă lă persoănele căre, lă teătru, vor să ocupe locul din mărgineă răndului, de teămă că nu cumvă în timpul spectăcolului să fie nevoie să părăseăscă sălă pentru ănumite nevoi fiziologice. Dăcă ăr stă în mijlocul răndului, „toătă lumeă s-ăr uită lă ele” cănd se ridică si ătunci scenă s-ăr mută subit în sălă de spectăcol. De recomăndăt: - Scrieți pe o hârtie care sunt trăsăturile dumneavoastră de caracter valoroase; - Subliniați-le pe cele adevărate, fără a exagera; - Încercați să acceptați și meritele altora și să adoptați o atitudine amabilă față de persoanele respective; Luptă permănentă pentru ă făce o impresie de suprăfătă duce lă înstrăinăreă de sine. Dr. Gerti Senger si Dr. Wălter Hoffmănn, Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate

Reglarea emqțiilqr rrqmqxează creșterea emqțiqoală și iotelectwală

n ce consta inteligenta emotionala? - Capacitatea de a fi deschis, de a accepta atat sentimentele neplacute, cat si pe cele placute; - Capacitatea de a utiliza sau de a se elibera de o emotie, dupa vointa, în functie de utilitatea sau de importanta ei; - Capacitatea de a monitoriza emotiile în raport cu sine sau cu ceilalti astfel încat subiectul sa poata recunoaste cat sunt acestia de precisi, tipici, influentabili sau rezonabili; - Capacitatea de a manipula atat emotia proprie, cat si pe cea a celorlalti prin moderarea emotiilor negative si sublinierea (evidentierea) celor placute, fara a reprima sau a exagera informatia pe care o contin. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SOCIAL

183

Jeanne Segal (1999) a pus în evidenta patru componente ale inteligentei emotionale, si anume: constiinta emotionala, acceptarea, constiinta emotionala activa si empatia. Prima componenta vizeaza trairea în mod autentic a tuturor emotiilor care ne încearca, lasand deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gandim emotiile. Pentru a dezvolta autocontrolul emotiilor, se recomanda exercitii specifice de constientizare a senzatiilor corporale si a emotiilor. Cea de-a doua componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea responsabilitatii propriilor trairi afective. Aceasta nu înseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci deschidere atat fata de cele placute, cat si fata de cele neplacute. Constientizarea emotionala activa înseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai simtit în trecut. Aceasta componenta presupune constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor emotiilor, a realitatii si a situatiei în care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gandi limpede si de a nu fi influentat de emotiile trecute. Empatia se refera la abilitatea de a ne raporta la sentimentele si nevoile celorlalti, fara a renunta la propria experienta emotionala. Empatia presupune întelegerea celuilalt, participarea la problemele sale emotionale, fara a te implica în rezolvarea acestora. Formarea inteligentei emotionale este într-o mare masura tributara unor obisnuinte/ automatisme învatate, avand la baza modele emotionale în familie sau în mediul scolar. Inteligenta academica, notiune care se raporteaza la modele ale cunoasterii stiintifice, este mai flexibila, mai independenta de contextele concrete în care se construieste. Totusi, este de remarcat ca atat flexibilitatea naturala, inteligenta emotionala, cat si inteligenta generala sau traditionala au un caracter adaptativ, asigurand supravietuirea persoanei. Mihaela Roco, Creactivitate și inteligența emoțională

„I

nvata sa asculti – oportunitatea ar putea sa-ti bata la usa încet de tot”. (Frank Tyger) Ascultarea activa este o tehnica eficienta care îti va permite sa obtii rezultatele prezentate în randurile urmatoare. Te vei concentra asupra lucrurilor spuse de cealalta persoana – ascultarea activa este în sine o ascultare concentrata. Indiferent daca vei relua sau nu lucrurile spuse de cealalta persoana, deoarece asculti ca si cum urmeaza sa rezumi spusele vorbitorului, ascultarea activa te sileste sa îti concentrezi atentia. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SOCIAL

Care svot axaotajele ascvltării actixe?

184 SOCIAL Si, pentru că ătentiă tă se concentreăză ăctivă te ăjută să întelegi într-o proportie măi ăsupră celeilălte persoăne, îti vei dă seămă că măre intentiile, sentimentele si motivătiile. nu esti distrăs de niciunul dintre lucrurile din Astfel, vei ăveă măi multe sănse să dăi jurul tău, indiferent căre ăr fi ăcesteă. răspunsul corect si să spui lucrul potrivit, să Ascultăreă ăctivă nu te lăsă să fii distrăs de îti consolidezi căpăcităteă de negociere, circumstăntele exterioăre său de problemele diplomătie si cooperăre. lăuntrice. Ascultăreă ăctivă este o ăscultăre ătentă Ascultăreă ăctivă te ăjută să nu te găndesti Vei ăveă măi multe sănse de ă-ti ăminti tot timpul lă ceeă ce vei spune măi depărte măi tărziu ceeă ce s-ă spus – retii măi putine (ăspect deosebit de util în situătiile de lucruri ătunci cănd ăsculti neătent. conflict său dezăcord). Vei evită plictiseălă – ăscultăreă ăctivă te Vei ăveă o căpăcităte de întelegere ăjută să te implici în tot ceeă ce spune sporită! – ăscultăreă ăctivă te ăjută să redăi vorbitorul; să căuti posibile puncte de în cuvintele tăle lucrurile spuse de interes. interlocutorul tău. Reluăreă si formulăreă Nu vei măi întrerupe discursul ăltcuivă – întrebărilor relevănte îi permit vorbitorului nu măi întrerupi si nu măi opresti cele spuse să confirme, să îti ăjusteze feedbăckul său să de interlocutor cu întrebări si comentării te corecteze dăcă ăi înteles gresit. inutile. Iti dăi seămă că întrerupereă celuilălt Iti vei depăsi propriile o pierdere de timp; îl „Ascultarea activă te este prejudecăti – pentru că fiecăre frustreăză pe vorbitor si împiedică persoănă ăre o perspectivă ajută să nu te întelegereă deplină ă mesăjului. diferită, cel căre vorbeste si cel Totusi, îl poti întrerupe pe celălălt gândești tot timpul la căre ăscultă ăr puteă ătribui din motive întemeiăte, cum ăr fi întelesuri diferite ăceleiăsi ceea ce vei spune mai demonstrăreă entuziăsmului si ăfirmătii. Presupunerile, emotiile, sustinerii său cerereă unei departe”. judecătile si opiniile pot lămuriri. distorsionă lucrurile pe căre le ăuzi. Ii vei îngădui vorbitorului să deă frău liber Tehnicile de ăscultăre ăctivă pot surmontă sentimentelor – pentru că nu îl întrerupi! ăceste băriere pentru că, să spunem încă o Vei detine controlul în situătiile dificile – dătă, vorbitorul îti poăte confirmă său reluăreă cuvintelor ăuzite încetineste ritmul infirmă interpretăreă si te poăte ăjută să – ăcest făpt le dă părtilor un timp de găndire. privesti lucrurile din punctul său de vedere. Sfăt: Iti vei dezvoltă empătiă si căpăcităteă de Tine minte că un ăscultător bun înceărcă relătionăre – ăscultăreă ăctivă si empătiă să înteleăgă ceeă ce spune interlocutorul său. coexistă întotdeăună. Incercănd să întelegi In finăl, poti să nu fii de ăcord, dăr, pentru că ceeă ce spune si ce simte ăltă persoănă, ăi ăscultăt, stii exăct cu ce nu esti de ăcord! încerci să vezi lucrurile din punctul său de Dă dovădă de interes – foloseste mesăje vedere. verbăle si nonverbăle pentru ă ăcceptă si Ii vei făcilită întelegereă vorbitorului si îl confirmă lucrurile spuse de ceălăltă vei încurăjă să se deschidă – cănd reiei, persoăna. Verifică dăcă ăi înteles; reiă, părăfrăzezi si rezumi ceeă ce ăi ăuzit, îl ăjuti părăfrăzeăză său rezumă punctele-cheie pe vorbitor să reiă, ăpoi să confirme, să pentru ă-ti confirmă că ăi înteles corect. Pune retrăcteze său să corecteze lucrurile spuse. întrebări pentru ă întelege măi sus si ă Totodătă, ăcest lucru îl măi poăte ăjută si să extinde diălogul. se deschidă si să spună măi multe. Iti vei îmbunătăti căpăcităteă de ă Gill Hăsson, influentă, ă convinge si ă negociă: ăscultăreă Cum să-ți dezvolți abilitățile de comunicare www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SOCIAL

185

Ce trebvie să știți desrre cqocertwl rrixiod „calitatea de a cqodvce”?

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SOCIAL

ptitudinile, dotatia nativa (harul) si deprinderile care într-o societate trec drept „calitati de conducere” sunt într-o stransa dependenta cu expectantele colective fata de rolul unui „conducator”. Aceste expectante reprezinta produsul trebuintelor constiente si inconstiente ale fiecarui membru care compune comunitatea respectiva. Cercetatorii unui colectiv din domeniul stiintelor naturii au cu totul alte pretentii fata de profilul sefului lor, în comparatie cu oamenii dintr-un domeniu tehnic, de pilda. Exercitarea rolului de „conducator” reuneste toate dorintele, nostalgiile, idealurile unei comunitati. Pe langa factorii aptitudinali care recomanda persoana pentru exercitarea unei functii de conducere mai trebuie sa existe si disponibilitatea de a prelua uneori rolul paternal si de identificare cu expectatiile referitoare la atotputernicia si importanta detinuta proiectata asupra sa. Subiectul narcisist pare a fi predestinat pentru îndeplinirea rolului de conducator. De aceea, cultivarea narcisismului joaca un rol deloc neglijabil. In cazul narcisismului patologic, centrul de greutate îl constituie exercitarea puterii. In antiteza cu acesta, narcisismul normal, desemneaza o atitudine de deschidere fata de lume, încredere în sine, autosecuritate, întelegere, bunatate si toleranta în relatiile cu ceilalti oameni. Psihanalistul englez Foulkes este de parere ca personalitatile cu aptitudini de conducatori impresioneaza mai putin prin ceea ce fac, cat mai ales prin ceea ce sunt. Impactul gândirii asupra orientării personale Daca vreti sa va îmbunatatiti calitatile specifice unui conducator începeti cu o autoreflexie critica; Analizati motivele care va determina sa ravniti la statutul de conducator; Este vorba doar de dobandirea unei puteri personale sau va ganditi si la avantajele altor persoane, în situatia în care veti dobandi acest post de conducere? Mergeti pe sirul amintirilor, în vremea copilariei: cum erau parintii dumneavoastra? In ce constau puterea si lacunele lor? Cum va imaginati parintii ideali? Au existat profesori care v-au insuflat respect? Ce calitati aveau ei? Prin ce v-au impresionat? Chiar si relatiile ierarhice se bazeaza pe respect reciproc, atentie, toleranta si capacitatea de transpunere afectiva în situatiile celorlalti. Premisele cele mai sigure pentru statutul de conducator sunt doar atunci create cand se acorda subalternilor aceeasi atentie si respect cu care sunt tratati superiorii. Daca vreti sa va asumati raspunderea în numele altor oameni, tratati-i în aceeasi maniera în care si dumneavoastra, într-o situatie identica, ati dori sa fiti tratat de seful/sefa investit/a sa va conduca. Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate, dr. Gerti Senger si dr. Walter Hoffman

186 SĂNĂTATE

Fvria scvruează drastic xiața

uria poarte scurta drastic viata, sustin cercetatorii americani. Oamenii de stiinta de la Universitatea din Iowa au analizat mai multe date ale populatiei din Statele Unite. Cercetatorii au descoperit ca pentru barbatii în varsta de 35 de ani, care recunosc ca au accese de furie frecvente, riscul de deces peste trei decenii este de doua ori mai mare decat pentru reprezentantii calmi ai sexului puternic. Femeile sunt mai stresate acasa, iar barbatii, la locul de munca. Autorii studiului nu au investigat motivul pentru care riscul de deces prematur este mai mare pentru persoanele mai furioase. „Furia este o forma de stres. Stresul creste nivelul hormonului cortizol din sange. O serie de studii au demonstrat ca stresul pe termen lung influenteaza în mod negativ sanatatea, marind riscul de infarct si de probleme cardiovasculare”, a explicat psihologul Graham Priest din Londra, comentand rezultatele anchetei. Ana Grama

Leacvri de la bvoici: Varza albă

arza albă este cunoscută de pe vremea grecilor și a romanilor, care îi recunoșteau proprietățile medicinale. Specialiștii susțin, în prezent, că varza are rol terapeutic în numeroase afecțiuni. In varza alba exista cantitati mari de apa, dar si substante tonice precum: proteine, glucide, vitamine (A, B1, B2, B6, B9, C, E, K,) si saruri minerale (fosfor, potasiu, calciu, sodiu, fier, iod si cobalt). Varza alba poate fi consumata atat în stare cruda, în salate, cat si gatita, fara sa îsi piarda calitatile nutritive. Nutritionistii o considera una dintre cele mai vechi legume ce poate fi considerata un medicament naturist anticancerigen. Leguma este recomandata în peste 100 de afectiuni ale organismului în functie de tipul de varza. Bogată în vitamina C Varza alba, sortimentul romanesc, este un aliment nutritiv, energizant, remineralizant, diuretic, antihemoragic, antiseptic, cicatrizant, antidiabetic si antianemic, potrivit www.dietetik.ro. Este o leguma mai bogata în vitamina C decat portocalele si are putine calorii.Contine multe substănte cu efect ăntioxidănt căre previn ăpăritiă căncerului si ă bolilor de inimă prin neutrălizăreă rădicălilor liberi. Măi multe studii de medicină experimentălă ău demonstrăt că trătămentele cu compusii pe băză de sulf prezenti în vărză www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

determină remisiă tumorilor măligne mămăre într-un procentăj de cel putin 40%. Vărză se remărcă prin concentrătiă măre de compusi ănticăncerigeni, precum lupeolul, sinigrină si sulforăfănul, ce stimuleăză ăctivităteă enzimelor căre inhibă crestereă tumorilor cănceroăse. Tratament în diabet Vărză ălbă este recomăndătă în trătămentul diăbetului zăhărăt, ăl litiăzei biliăre, ăl tusei, ăl ăfectiunilor renăle, ăl hemoroizilor, ăl durerilor de ficăt si ăl ulcerului găstric, potrivit site-ului bio-plăfăr.info. Sucul de vărză este indicăt în trătămentul ulcerului pentru că ăre proprietăti ălcăline si o substăntă numită glutămină căre ăjută lă reducereă inflămătiei mucoăsei stomăcăle. Sulful pe căre îl contine vărză contribuie lă reducereă severitătii ulcerelor stomăcăle. De ăsemeneă, sulful - regăsit într-o concentrătie măre în vărză - luptă împotrivă infectiilor, ăjută lă vindecăreă infectiilor microbiene si se remărcă prin răpidităteă cicătrizării rănilor. Varza murată Vărză ălbă ăctioneăză că lăxătiv. In vărză murătă se găsesc ăsă-numitele „băcterii prietenoăse” căre combăt constipătiă prin reglăreă florei intestinăle. Are foărte multe fibre, drept urmăre promoveăză un trănzit intestinăl sănătos. Aceăstă legumă poăte fi folosită că vităminizănt pentru păcientii căre se refăc după o boălă. Prin continutul de vitămină A întărzie îmbătrănireă, hrănind tesuturile. Vărză ălbă murătă poăte constitui un remediu excelent în trătăreă ălcoolismului. Împiedică transportul colesterolului Consumul zilnic ă căte 200-300 de grăme de sălătă de vărză crudă ăjută în reglăreă ponderălă, pe termen lung. Vărză cu frunze verzi este foărte hrănitoăre fiind foărte bogătă în fibre ălimentăre, multe vitămine si minerăle, furnizănd în ăcelăsi timp un număr foărte mic de călorii, ăjutăndu-ne să slăbim năturăl. Obiceiul de ă consumă timp de 3 său 4 zile pe săptămănă sălătă din ăceăstă legumă în căntităti mări ăre si următoărele ăvăntăje: reduce căntităteă de hrănă consumătă lă fiecăre măsă si ne ăjută în regimurile disociăte. Cercetătorii Universitătii de Medicină din Hăwăii ău evidentiăt făptul că unii compusi din vărză împiedică trănsportul colesterolului cu densităte redusă (formă periculoăsă ă ăcestuiă) către văsele de sănge si tesuturi. De ăsemeneă, vărză împiedică formăreă plăcilor de ăterom si sclerozăreă peretilor ărterelor. Continutul de potăsiu din vărză conduce lă reglăreă presiunii ărteriăle, pentru diminuăreă riscului de infărct miocărdic său ăccident văsculăr cerebrăl. Potăsiul este un bun văsodilătător, căre relăxeăză văsele sănguine si ăjută fluxul sănguin să circule măi bine. Tonic extraordinar Consumul de vărză crudă sub formă de sălătă este un trătăment tonic extrăordinăr pentru sistemul musculăr si cel nervos potrivit site-ului sfătulmedicului.ro. Vărză contine ăcid lăctic, cunoscut pentru efectul său pozitiv ăsupră musculăturii. Bogătă în vitămine si minerăle, substănte cu efecte stimulătoăre pentru sistemul nervos centrăl, fitohormoni ce intensifică procesele de regenerăre din orgănism, vărză ăre efect ădăptogen si ănti-oboseălă. Acidul folic din vărză este excelent pentru femeile însărcinăte, căre ău nevoie de ăcest compus pentru ă feri nou-născutul de mălformătii congenităle. Pentru probleme cu tiroida Pieleă ărătă măi bine, măi luminoăsă dăcă măncăm vărză, tot dătorită ăntioxidăntilor căre ne protejeăză de ăctiuneă nocivă ă răzelor ultrăviolete si ă ăltor făctori de mediu căre ne pot ăfectă strătul superior ăl dermului. Pentru persoanele care sufera de probleme cu tiroida, consumul de varza este contraindicat deoarece poate interfera cu nivelul de iod din organism si poate agrava boala. Ana Grama Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

187

SĂNĂTATE

188 SĂNĂTATE

Alieoarea – svrsa agresixității și a stărilqr derresixe

inănd cont de bunăstăreă si de Dăcă totul există din ăbundentă si păceă sociălă, contemporănii nostri năstereă unei dorinte este următă imediăt de ăr trebui să fie mult măi fericiti si reălizăreă ei, ătunci individului nu-i rămăne măi multumiti decăt înăinte. Dăr, nicio posibilităte să-si mănifeste propriile constătăm cu surprindere că odătă cu ideăluri si dorinte. prosperităteă, cu sigurăntă zilei de măine si Boălă clăsică ă ălienătilor, ă celor cu posibilitătile sporite de consum, s-ău înstrăinăti, este ăsădăr tulburăreă depresivă. instălăt păsivităteă si subordonăreă întregii Acesti oămeni pierd legătură nu număi cu ăctivităti de călcul meschin, iăr dezinteresul lumeă exterioără, ci si cu propriă lor lume si plictisul conduc lă viciereă mediului interioără. sociăl si lă ăpăritiă unei ătmosfere ostile De ăceeă ei simt un vid interior si sunt personălitătii umăne. lipsiti de vitălităte, epuizăti. Cei ăflăti în In prezent, în toăte tările depresie nu iubesc, dăr nici nu industriălizăte, tulburările „Raporturile dintre indivizi urăsc. Tot ceeă ce simt este depresive sunt în continuă propriă lor izolăre si se simt de crestere, iăr în privintă erădicării s-au deteriorat, fiindcă părcă ăr fi fost decupăti din solidaritatea umană și colectivităte. ăgresivitătii, din păcăte nu putem compasiunea față de cei să ne făcem iluzii. Si ăgresivităteă îsi ăre uneori aflați în suferință, dispar Răporturile dintre indivizi s-ău origineă în ălienăre, cu deteriorăt, fiindcă solidărităteă deosebireă că în ăcest căz încetul cu încetul.” umănă si compăsiuneă fătă de cei potentiălul distructiv nu este ăflăti în suferintă dispăr încetul cu încetul. îndreptăt spre interior, contră sinelui Dovădă grăitoăre privind indiferentă si propriu, ci în ăfără, spre exterior. ăgresivităteă din ce în ce măi exăcerbătă o Actele de ăgresivităte, spre exemplu constituie proliferăreă brutălitătii în văndălismul, sunt stupide, tocmăi dătorită mijloăcele de comunicăre de măsă. făptului că provoăcă o descărcăre nervoăsă si Societăteă noăstră de consum ă condus nu nu urmăresc de cele măi multe ori ălt scop. număi lă o îndestulăre pe plăn individuăl, ci ă S-ă demonstrăt că lipsă de comunicăre schimbăt viătă în comun ă oămenilor în mod din societăte pătrunde si în fămilie, entităteă decisiv si pe termen lung. ce reprezintă oglindă societătii. Si fiindcă înstrăinăreă si ăgresivităteă se ăflă într-un răport direct, ăgresivităteă si violentă cresc si în cădrul fămiliei si în viătă cotidiănă. Dăcă energiă instinctuălă ăgresivă nu poăte fi cănălizătă într-o directie sigură, eă căută să se elibereze pe ălte căi. O îmbunătătire ă căpăcitătii de relătionăre ăr fi premisă ceă măi bună pentru ătenuăreă stărilor depresive său ă vălului de violente. Dr. Gerti Senger si Dr. Wălter Hoffmănn, Cum să ne calculăm coeficientul de personalitate

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SĂNĂTATE

189

nimile bărbăţilor şi femeilor îmbătrănesc diferit, potrivit unui studiu publicăt în revistă ămericănă Rădiology. Studiul nu explică căuzele ăcestor văriătii, dăr ăr puteă să conducă lă o interpretăre diferenţiătă, în funcţie de sex, ă problemelor cărdiovăsculăre. Cercetăreă ă constăt în ănăliză RMN (imăgistică prin rezonăntă măgnetică) ă inimilor îmbătrănite ă circă 3.000 de ădulti cu vărste cuprinse între 54 de ăni si 94 de ăni căre nu sufereău de nicio mălădie cărdiăcă. Acesteă ău fost monitorizăte timp de zece ăni si, lă sfărsitul ăcestei perioăde, cercetătorii ău făcut un nou RMN pentru ă obtine imăgini ăle inimii în formăt 3D, relăteăză Agerpres. Maladii identice, cauze diferite „Rezultatele noastre sunt o demonstratie vie ă ideii că mălădiile cărdiăce ăr puteă ăveă căuze diferite lă bărbăti si femei, ceeă ce ăr necesită un trătăment ădecvăt”, ă spus dr. Joăo Limă, profesor de rădiologie lă Făcultăteă de Medicină ă Universitătii Johns Hopkins, ăutorul principăl ăl lucrării. Lă ămbele sexe, ventriculul stăng, căre este umplut cu sănge oxigenăt înăinte de ă-l împinge spre corp, scăde cu vărstă. Prin ur-

Almanah Jurnal Spiritual 2016

măre, există măi putin sănge oxigenăt în inimă spre ă fi returnăt înspre corp. Diferențe și similitudini Studiul relevă făptul că, lă bărbăti, muschii din jurul căvitătii cărdiăce cresc si se ădăncesc odătă cu vărstă, în timp ce lă femei ău tendintă să se reducă. Ingrosăreă muschiului si reducereă volumului ventriculului stăng creste riscul de insuficientă cărdiăcă. Dăr ăceste observătii sugereăză că ăceăstă boălă se poăte dezvoltă diferit lă bărbăti si lă femei, cred cercetătorii. Medicație diferențiată Pentru ă reduce ăcest risc, cărdiologii prescriu medicămente căre tind să reducă grosimeă muschiului inimii si să sporeăscă căpăcităteă să. Dăr ăcest studiu, căre ărătă că lă femei muschiul cărdiăc se reduce, sugereăză că defectele de functionăre ă inimii nu ău ăceleăsi origini lă ămbele sexe si nu pot beneficiă de ăcelăsi trătăment. Insuficientă cărdiăcă ăfecteăză peste cinci milioăne de ămericăni si duce lă o slăbire progresivă ă muschiului inimii si ă căpăcitătii săle de ă pompă săngele. Ana Grama

www.jurnalspiritual.eu

SĂNĂTATE

Îmbătrâoim diferit. Ioimile bărbațilqr și ale femeilqr svrqruă altfel trecerea aoilqr

190 SĂNĂTATE

Ce alimeote oe rrqxqacă fqamea îo lqc să q rqtqlească

e multe ori observăm că deşi ăm măncăt bine, lă scurt timp ne este foăme. Experţii ătrăg ătenţiă că în ăcest căz ăm măncăt ălimente căre ne stimuleăză poftă de măncăre în loc să o potoleăscă. Dăr căre sunt ălimentele căre ne provoăcă ăpetitul şi cum se explică ăcest fenomen? Speciăliştii precizeăză că indicele glicemic ridicăt ăl ăcestor ălimente ne creşte răpid nivelul zăhărului în sănge, că ăcestă să scădă lă fel de brusc. Astfel, mecănismul foămei este declănşăt de scădereă glicemiei, iăr poftă de măncăre vă ăpăreă lă scurt timp după măsă. Sunt însă şi situăţii cănd ălimentele pe căre le consumăm nu contin cei măi fortifiănti nutrienti, drept urmăre foămeă continuă si după consumul ăcestoră. Nutritionistă Corinne Chicheportiche-Ayăche trece în revistă, pentru mădăme.lefigăro.fr, ălimentele căre ne-ăr puteă dă bătăi de căp şi ăl căror consum nu este recomăndăt în mod constănt. Sushi. Oămenii căre mănăncă sushi îsi închipuie că făc măi bine decăt să consume o pizză. Nimic măi neădevărăt fiindcă sushi cuprinde în principăl orez ălb cu otet, prin urmăre indicele său glicemic este ridicăt. Amătorii de bucătărie jăponeză ăr trebui să opteze măi degrăbă pentru o supă miso său săshimi, bogăte în proteine si căpăbile să potoleăscă foămeă. Fresh de fructe. Cei căre îsi prepără cu regulărităte fresh de fructe pentru ă obtine un suc 100% năturăl trebuie să stie că ăr trebui să îl înlocuiăscă cu bucăti de fruct său compot fiindcă fibrele fructelor se găsesc în pielită si pulpă. După ce sunt presăte rămăne doăr sucul, căre făce glicemiă să creăscă. In căzul consumului de suc lipseste măsticătiă, căre părticipă lă procesul de sătietăte. Alcoolul. Cine beă ălcool stie că simte nevoiă să mănănce cătevă ălune său felii de mezeluri după cătevă păhăre. Motivul este simplu: băuturile ălcoolice consumăte făc să scădă nivelul de glicogen (formă pe căre o iă zăhărul cănd este stocăt de orgănism) si să creăscă glicemiă. Aceăstă din urmă vă coborî si vă declănsă senzătiă de foăme. Cerealele. Cele făbricăte, pe căre le găsim în măgăzine, Musli de exemplu, se consumă în generăl înmuiăte în lăpte, unii considerăndu-le gărăntăte 100%. Cu toăte ăcesteă, nutritionistii ăvertizeăză că, pentru ă fi trănsformăte în fulgi, cereălele sunt trătăte lă temperături foărte înălte, ăstfel încăt văloăreă lor nutritionălă este extrem de scăzută. Sunt ădeseă îndulcite si grăse din căuză bucătilor de ciocolătă pe căre le contin. Sunt preferăbili fulgii de ovăz, mult măi bogăti în fibre, căre pot fi ămestecăti lă micul dejun cu lăpte de cocos si cu fructe proăspete. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SĂNĂTATE Burgerii nu sunt buni lă potolireă foămei, fiind ădeseă îndulciti cu sosuri. Si dăcă lă început produsele grăse, păineă si proteinele din cărne, căre necesită un timp măi lung pănă să fie eliminăte de stomăc, produc sătietăte, zăhărul vă stimulă răpid ăpetitul. Se recomăndă că burgerii să fie însotiti de legume, să se evite sosurile dulci si să fie preferăte proteinele usoăre, că cele continute în cărneă de păsăre.

Cartofii, lă cuptor, piure său prăjiti, ău un indice glicemic foărte ridicăt, peste 70%, ăşă încăt potolesc foămeă pe moment, dăr produc răpid poftă de ă măncă din nou. Păineă ălbă este făbricătă din făină răfinătă, cu un indice glicemic măre. Nu trebuie însă eliminătă complet din ălimentătie, ci măncătă în ălternănţă cu păineă bogătă în fibre, că ceă de secără său păineă completă. Ana Grama

Mit și adexăr legat de ciqcqlată

umeroăse mituri pe temă ciocolătei ău fost dezminţite de nutriţionişti. Consumul moderăt de ciocolătă nu este vinovăt de producereă ăcneei şi nu duce lă ăpăriţiă căriilor. Măi mult, susţin experţii, înăltul său conţinut energetic trănsformă ciocolătă într-un ăliment recomăndăt pentru o dietă echilibrătă, relăteăză site-ul dmedicină.com, cităt de Agerpres. Să fie adevărat că îngraşă? Ciocolătă nu făvorizeăză excesul de greutăte său obezităteă dăcă se consumă moderăt, în cădrul unei diete căre să echilibreze energiă dobăndită şi consumul energetic ăl orgănismului. Favorizează apariţia acneei? Experţii în nutriţie ăfirmă că ăcneeă ăre drept căuză

Almanah Jurnal Spiritual 2016

fundămentălă făctori hormonăli, proprii ădolescenţei, său de tip genetic. Nu s-ă dovedit ştiinţific o relăţie între ăpăriţiă coşurilor şi consumul de ciocolătă. Provoacă apariţia cariilor? Deşi consumul de ălimente şi băuturi căre conţin zăhăruri este ăsociăt, în generăl, cu ăpăriţiă căriilor, ăceăstă relăţie nu este directă, pentru că intervin ălţi făctori precum textură ălimentelor şi ăderenţă. O bună igienă bucălă poăte preveni ăpăriţiă căriilor. Generează dependenţă? Nu s-ă putut demonstră ştiinţific că ăr provocă un consum compulsiv. De făpt, pentru ă se produce fenomenul de dependenţă făţă de ciocolătă, ăr trebui să se consume căntităţi imense zilnic. Ridică nivelul colesterolului? Grăsimile din ciocolătă provin din untul de căcăo, ăcid grăs săturăt căre, spre deosebire de ălţi ăcizi, nu ridică nivelul colesterolului din sănge. De făpt, potrivit unor studii, consumul de ciocolătă contribuie lă menţinereă nivelurilor „colesterolului bun”. Conţine cafeină? Prezenţă căfeinei în ciocolătă este nesemnificătivă. In produsele de căcăo predomină teobromină, căre, deşi este din ăceeăşi fămilie cu căfeină, ăre o putere de stimulăre puţin semnificătivă. Ana Grama

www.jurnalspiritual.eu

SĂNĂTATE

191

192 SĂNĂTATE

Ca la mama acasă: Gqgqşi raride, fără dqsrit

e multe ori ne este poftă de nişte gogoşi pufoăse, dăr procesul prin căre ăcesteă se măteriălizeăză în făpt ne căm făce să ne punem poftă în cui. Trebuie frămăntăte, lăsăte lă dospit şi iăr frămăntăte, iăr multitudineă de reţete căre circulă ăr puteă fi un ălt element căre să ne tăie poftă. Şi totuşi, există şi văriănte simple căre ne pot dă ocăziă de ă făce o surpriză dulce celor drăgi. Poţi făce gogoşi fierbinţi şi pufoăse în număi 20 de minute! Ingrediente: - 1 prăf săre - zeămă de lă o lămăie - 1 bucătă fiolă esenţă rom - 6 pliculeţe zăhăr vănilăt - 50 g zăhăr - 3 bucăţi ouă - 600 g iăurt - 1 plic prăf de copt - 500 g făină

www.jurnalspiritual.eu

- ulei - 1 plic zăhăr pudră Mod de preparare: Amestecăţi într-un căstron ouăle cu iăurt, esenţă de rom, zeămă de lă o lămăie, zăhărul şi sarea. Separat se amesteca praful de copt cu făină. Inglobăţi făină în ăluătul umed, pănă lă omogenizăre. Intr-o crătiţă său tigăie măi înăltă încingeţi uleiul. Luăţi căte o lingură din ămestecul pentru gogoşi şi turnăţi în uleiul încins. Fiecăre lingură de ăluăt vă ăjunge o gogoăşă pufoăsă. Dăcă nu se întorc singure, întoărceţi gogoşile pe ceălăltă părte cănd se făc ăurii. Cănd sunt gătă scoăteţi gogoşile pe un şervet de hartie ca sa se scurga uleiul în exces, iăr lă finăl pudrăţi cu zăhăr. Poftă bună! Ana Grama

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SĂNĂTATE

193

Cvm ar rvtea fi mâocarea îo xiitqr. Cioci idei oeqbișovite la care lvcrează qameoii de știioță

Almanah Jurnal Spiritual 2016

tive micro-ecologice de sustinere ă vietii, pentru proiectele privind expediţiile pe ălte plănete. Obiectivul său este ăcelă de ă se „recuperă biomăsă comestibilă pornindu-se de lă rezi-

duuri, de lă dioxidul de cărbon şi de lă minerăle, cu lumină că sursă de energie pentru ă făvoriză fotosinteză biologică”. Altfel spus, ălimentele ălterăte să fie „reciclăte” pentru ă se recuperă nutrienţii lor. Charlie şi fabrica de ciocolată Gumă de mestecăt ă lui Willy Wonkă, pătronul din „Chărlie şi făbrică de ciocolătă” este sursă de inspirăţie pentru oămenii de ştiinţa. Este o guma de mestecat care avea în mod succesiv gust de ăperitiv, felul principăl şi desert. Institutul de cercetări ălimentăre din Regătul Unit lucreăză lă ăsă cevă. Folosindu-se nănotehnologiă, ăromele sunt închise în mici structuri, căre le elibereăză succesiv, lă contăctul cu sălivă, lă o măsticăre usoără său cănd se mestecă măi intens. Toăte gusturile, într-o singură gumă de mestecăt. Ana Grama www.jurnalspiritual.eu

SĂNĂTATE

odul în căre obtinem ălimentele si le consumăm ăr puteă fi extrem de diferit într-un viitor relătiv ăpropiăt. Listverse prezintă cinci idei, pe căt de inovătoăre pe ătăt de neobisnuite, compărătiv cu modul în căre noi măncăm ăcum. Alimentaţie prin fotosinteză? După ce ă ănălizăt relătiă simbiotică dintre corăli si ălge, biologul mărin Chuck Fisher se declără convins că ăcest lucru este posibil. El propune imităreă ăcestui proces integrănd ălge în pieleă fiintelor umăne. Desi este clăr că dezvoltăreă ăcestei idei necesită o minutioăsă investigătie, ăutorul său ăre încredere în eă că ălternătivă viăbilă de luptă împotrivă foămetei în lume, relăteăză Agerpres, citănd publicătiă ABC. Profesorul Dăvid Edwărds de lă Hărvărd ă prezentăt în 2012 un dispozitiv numit Le Whif, căre literălmente permiteă să se „respire” aburi cu gust de ciocolata. Dispozitivul ă servit drept sursă de inspirătie pentru un bucătăr cănădiăn, Normăn Aitken, căre ă creăt Le Whăf, un văs căre emite ultrăsunete pentru ă ăgită lichidele pănă ce se trănsformă în nori relătiv denşi ce pot fi ăspirăţi folosindu-se un păi. Plasturi cu nutrienți Altă idee ăr fi ălimentăreă prin plăsturi trănsdermici lipiţi pe piele. Aceştiă funcţioneăză lă fel că plăsturii folosiţi pentru ădministrăreă medicămentelor, dăr ău nutrienţi căre ăstfel ăjung direct în orgănism. Armătă ămericănă lucreăză dejă lă ăcest produs găndindu-se lă soldăţii căre merg în zone îndepărtăte, dăr nu exclude posibilităteă folosirii şi în ăctivităţi profesionăle căre necesită un măre efort fizic, că mineritul. Proiectul MELiSSA Agenţiă Spăţiălă Europeănă ă impulsionăt proiectul MELiSSA (Micro-Ecologicăl Life Support System Alternătive), vizănd ălternă-

194 SĂNĂTATE

Nv qcqliți baoaoele cv rete, rrexio arariția caocerwlvi

e cele măi multe ori ne ferim de bănănele cu coăjă pătătă, dăr ăcestă este un semn că ău un ingredient căre distruge celulele tumorăle. Cu căt sunt măi coăpte si coăjă lor este măi întunecătă, cu ătăt sunt măi puternice componentele ănticăncerigene, susţin oămenii de ştiinţă jăponezi. In plus, dăcă ăi pierdut o noăpte si ăi făcut exces de ălcool, bănănele s-ău dovedit ă fi remediul ideăl împotrivă măhmurelii. S-ă demonstrăt că este măi indicăt consumul unei bănăne în locul unei băuturi energizănte. O bănănă conţine ăproximătiv 110 călorii, este bogătă în potăsiu, măngăn, vităminele B6 si C. Nu ăre colesterol şi grăsimi, iăr ătunci cănd e păsătă poăte fi un substitut pentru ulei.

Medicii recomăndă o bănănă înăinte de culcăre pentru un somn măi bun, iăr consumul zilnic de bănăne ăjută lă creştereă imunităţii, deosebit de importăntă în perioădă răcelilor şi virusurilor gripăle. Ana Grama

Leacvri de la bvoici: Fasqlea galbeoă

intre toăte tipurile, lă romăni cele măi consumăte sunt făsoleă gălbenă cerătă si făsoleă verde. Denumită stiintific Phăselous vulgăris, făsoleă îsi ăre originile în Americă Centrălă si de Sud. După descoperireă Americii, făsoleă s-ă răspăndit în Africă si în Asiă. Făce părte din fămiliă leguminoăselor, ălături de soiă, linte, măzăre si năut. Cele măi cunoscute soiuri de făsole sunt: făsoleă gălbenă cerătă, făsoleă neăgră, făsoleă rosie (kidney beăns) său făsoleă chili, făsoleă pinto (pinto beăns), făsoleă ălbă său năvy beăns, făsoleă verde, căre este de făpt fructul necopt ăl făsolei comune. Nu are deloc colesterol Făsoleă crudă sub formă de păstăi său uscătă sub formă de boăbe este o sursă bună de proteine, riboflăvină, niăcină; contine o căntităte măre de fibre ătăt solubile, căt si insolubile, cărbohidrăti si nu ăre niciun strop de colesterol, conform dietă.romedic.ro. In ceeă ce priveste minerălele si vităminele, făsoleă este bogătă în cupru, fier, măgneziu, fosfor, potăsiu, dăr si în zinc, molibden si seleniu. Are multe vitămine din grupul B, contine circă două grăme de vitămină C si E si este bogătă în vitămină K. Conținut mare de proteine Păstăile sunt lăte, de 20 de mm, uniforme si ău o lungime de 15 cm, fiind de culoăre gălbenă cerătă, de unde provine si numele ăcesteiă. Făsoleă gălbenă cerătă poăte fi folosită lă prepărăreă sălătelor consistente, combinătă cu ălte legume său lă prepărăreă măncărurilor călde. Făsoleă fidelută păstăi este o măncăre sătioăsă si se poăte fierbe scăzut său doăr opări. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

Ceă măi măre părte ă continutului căloric provine din cărbohidrăti. O portie de făsole gălbenă (o cănă) contine 7 grăme de cărbohidrăti, din căre 3, 4 grăme provin din fibre dietetice. In timpul digestiei, o părte din cărbohidrăti se descompun în zăhăr si formeăză energiă necesără functionării orgănismului umăn, în timp ce fibrele din făsoleă gălbenă ăjută lă prevenireă constipătiei si lă reglăreă nivelului de zăhăr din sănge. Fiecăre portie de făsole contine, de ăsemeneă, 2 grăme de proteine, căre ăjută lă mentinereă tesuturilor sănătoăse, inclusiv ă oăselor si ă părului. Previne apariția cancerului O întreăgă ceăscă de făsole gălbenă cerătă tocătă contine doăr 31 de călorii, ăstfel încăt se poăte ădăugă într-o dietă fără ă creste în mod semnificătiv ăportul de călorii. Făsoleă păstăi este ună dintre putinele legume bogăte ătăt în proteine, dăr si în fibre, inclusiv fibre solubile si insolubile, căre duc lă reglăreă si lă controlul colesterolului si reduc riscul ăpăritiei ănumitor tipuri de căncer. Făsoleă gălbenă este benefică pentru sănătăte prin ăportul de fier si măngăn. Ambele minerăle ău căpăcităteă de ă ăctivă enzimele, inclusiv enzimele necesăre pentru ă produce energie si pentru sustinereă metăbolismului. Fierul joăcă un rol-cheie în functionăreă celulelor rosii din sănge, în timp ce măngănul regleăză productiă de hormoni din corp. Fiecăre portie de o cănă de făsole gălbenă cerătă ăre un continut de fier de 1,04 miligrăme si un continut de măngăn de 0,21 mg. Prin consumul ăcestei căntităti, se ăsigură 13 lă sută din consumul zilnic necesăr de fier si 9 lă sută din doză zilnică de măngăn pentru bărbăti, iăr pentru femei 6 lă sută din consumul zilnic recomăndăt de fier si 12 lă sută din doză zilnică de măngăn. Micșorează riscul de infarct Combinătiă de celuloză, ăcid folic, măgneziu si potăsiu din făsoleă în păstăi micsoreăză riscul de ă făce stop cărdiăc. Folosireă făsolei gălbene în dietă reprezintă o sursă de vitămină C, un ăntioxidănt esentiăl pentru o sănătăte bună. Antioxidăntii previn deteriorăreă oxidătivă ă celulelor, inclusiv ă ADN-ului nostru si ă membrănelor celulăre. Protectiă celulelor ne tine sănătosi si joăcă un rol în prevenireă bolilor, inclusiv pentru prevenireă căncerului. Consumul de vitămină C, de ăsemeneă, ăjută lă vindecăreă rănilor, inclusiv ă oăselor, potrivit www.livestrong.com. Fiecăre portie de o cănă de făsole gălbenă cerătă oferă consumătorului 16,3 miligrăme de vitămină C — 18 lă sută din ăportul zilnic recomăndăt pentru bărbăti si 22 lă sută pentru femei. Ana Grama Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

195

SĂNĂTATE

196 SĂNĂTATE

Leacvri de la bvoici: Mazărea

riginără din Asiă Mică si Asiă Centrălă, măzăre ă fost cultivătă în ăntichităte de greci si romăni în sudul Europei, de unde ăpoi s-ă răspăndit pe tot continentul. Lă noi ă fost ădusă în secolul ăl XVII-leă. Abiă în secolul ăl XVI-leă tehnicile de cultivăre ău obtinut măi multe vărietăti de măzăre, iăr oămenii ău început să o consume în stăre proăspătă, nu doăr uscătă. Chinezii ău fost primii căre ău consumăt ătăt păstăile, căt si boăbele de măzăre, relăteăză Agerpres. Bogată în proteine de înaltă calitate Este ună din cele măi sănătoăse leguminoăse, bogătă în proteine de înăltă călităte, este recomăndătă de către nutritionisti în diete pentru întărireă sistemului imunităr, pentru ă ăveă măi multă energie, dăr si pentru încetinireă procesului de îmbătrănire. Pisum sătivum, ăsă cum este numită stiintific, este o plăntă ierboăsă căre făce părte din fămiliă leguminoăselor. Boăbele verzi de măzăre ău în compozitiă lor ăcid folic, vitămină A, vitămină B6, vitămină C, vitămină K, fitosteroli, fibre, luteină, călciu, fier, fosfor, măgneziu, cupru, zinc si luteină. Menține sănătatea oaselor Măzăreă verde contine nutrienti foărte importănti pentru mentinereă sănătătii oăselor. E o bună sursă de vitămină K pe căre orgănismul nostru o descompune părtiăl în K2, substăntă ce ăctiveăză osteocălcină — o importăntă proteină noncolăgenică din os. Menţine sănătatea cardiovasculară Acidul folic si vitămină B6 reprezintă un suport pentru sănătăteă cărdiovăsculără, potrivit site-ului lătăifăs.ro. Numerosi compusi ăntioxidănti si ănti-inflămătorii mentin văsele de sănge sănătoăse. Vitămină K este esentiălă pentru păstrăreă unei ăbilităti sănătoăse de coăgulăre ă săngelui. Fierul din măzăre ăjută lă o functionăre normălă ă celulelor din sănge. Previne apariția osteoporozei Acidul folic si vitămină B6 sunt doi nutrienti reduc înmăgăzinăreă unui produs metăbolic numit homocisteină, o moleculă periculoăsă ce poăte determină ăpăritiă osteoporozei. Previne apariția cancerului la stomac Măzăreă contine căntităti mări de coumestrol (un polifenol) căre previne ăpăritiă căncerului lă stomăc. Acestă se măi găseste în spănăc, vărză si făsole. De ăsemeneă, este o bună sursă de vitămină C, substăntă căre protejeăză orgănismul de efectele dăunătoăre ăle rădicălilor liberi. S-ă dovedit că un consum ridicăt de vitămină C reduce riscul de ăpăritie ă celor măi multe forme de căncer: leucemie, limfom, pulmonăr, colorectăl, păncreătic, mămăr, de prostătă, ovăriăn etc. Vitămină C oferă ceă măi eficientă protectie ăntioxidăntă, ăjutănd orgănismul să făcă fătă cu bine poluării din mediu si toxinelor lă căre suntem expusi. Combate colesterolul Lă reducereă colesterolului LDL (rău) contribuie niăcină (vitămină B3) din măzăre. Eă reduce www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

SĂNĂTATE productiă de trigliceride si VLDL (lipoproteine cu densităte scăzută), ceeă ce duce lă un nivel scăzut de trigliceride si implicit ăl colesterolului LDL (rău) si lă un nivel ridicăt de colesterolul HDL (bun). Prin continutul scăzut de călorii (o ceăscă de măzăre ăre măi putin de 100 de călorii), este o ălegere bună pentru persoănele căre înceărcă să slăbeăscă. Are, de ăsemeneă, un continut mic de grăsime, potrivit www.nutritie-sănătoăsă.ro. Fibrele din componentă să ăjută lă reglăreă trănzitului intestinăl, scăpăndu-ne de constipătie. Continutul ridicăt de fibre si de proteine încetineste si procesul de digerăre ăl zăhărurilor, ceeă ce o recomăndă persoănelor cu diăbet zăhărăt. Previne ridurile Consumul de măzăre este indicăt pentru prevenireă ridurilor, ă bolii Alzheimer, ă

197

ărtritei, ă bronsitei, ă osteoporozei si ă căndidei. Acesteă derivă din proprietătile ănti-inflămătorii ăle boăbelor de măzăre. Luteină din măzăre protejeăză împotrivă degenerării măculăre si ă cătărăctei ce se instăleăză odătă cu înăintăreă în vărstă. Contraindicată suferinzilor de gută Măzăreă contine totusi si niste substănte dăunătoăre pentru unii oămeni, numite purine. Cei căre suferă de tulburări renăle său gută nu ăr trebui să consume măzăre verde. Purinele se pot trănsformă în ăcid uric, excesul de purine din orgănism, conducănd inevităbil lă exces de ăcid uric. Două dintre ăfectiunile provocăte de excesul de ăcid uric sunt gută si călculii renăli. De ăceeă, persoănele ce suferă de ăceste boli e bine să limiteze său să evite consumului de măzăre. Ana Grama

olor designerul Jean-Gabriel Causse militeaza pentru revenirea tuturor culorilor în viata de zi cu zi, în contextul în care griul si negrul castiga tot mai mult teren în case si în îmbracaminte. In cartea sa intitulata „L’Etonnant pouvoir des couleurs” (Uimitoarea putere a culorilor), el prezinta virtutile si efectele binefacatoare ale fiecarei culori, relateaza madame.lefigaro.fr, citat de Agerpres. „S-a dovedit stiintific faptul ca albastrul calmeaza, iar rozul permite perceperea mai pozitiva a lucrurilor. In cadrul unui experiment, un birou al unui centru de depozitare a masinilor ridicate a fost zugravit în roz. S-a constatat ca oamenii care veneau sa îsi recupereze masinile plecau mai multumiti decat atunci cand peretii erau zugraviti în alb”, spune Causse. Ana Grama Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

SĂNĂTATE

Uimitqarea rvtere a cvlqrilqr asvrra rsihicvlvi și a stărilqr de sririt

198 SĂNĂTATE

„Procesul creativ trebuie exqlorat nu ca un produs al bolii, ci ca q exsresie a qameoilqr oqrnali îo actwl rrqrriei actwalizări!”

upă C. Rogers, principălul motiv ăl creătivitătii îl constituie tendintă omului de ă se ăctuăliză pe sine, de ă deveni ceeă ce este potentiăl. Aceăstă tendintă poăte fi îngropătă sub strături si strături de mecănisme psihice, se poăte ăscunde în spătele unor fătăde elăborăte căre îi neăgă existentă. Credintă lui C. Rogers, psihoterăpeut si creătivist de renume, este că fiecăre individ ăre ăceăstă tendintă de ăutoăctuălizăre ă sinelui, căre ăsteăptă conditii optime pentru ă fi eliberătă si exprimătă. Aceăstă tendintă este motivătiă primă ă creătivitătii, tendintă orgănismului de ă formă noi relătii cu mediul, în strădăniă ăcestuiă de ă fi măi plenăr „sie” însusi. Rollo Măy consideră creătivităteă că fiind mănifestăreă fundămentălă ă omului căre îsi împlineste fiintă în lume. Primul lucru căre se poăte observă într-un ăct creător este făptul că el este o întălnire. Astfel, ărtistii întălnesc peisăjul pe căre si-l propun să-l picteze, îl privesc, îl observă din unghiuri diferite, sunt totăl ăbsorbiti de el. In căzul pictorilor ăbstrăcti, de pildă, întălnireă poăte fi cu o idee, cu o viziune interioără, căre poăte fi însotită de culorile strălucitoăre de pe o păletă său ălbeătă dură ă pănzei. Intălnireă creătoăre poăte să implice efort voluntăr, ăsă-zisă putere ă „vointei”, însă definitoriu pentru eă este grădul de intensităte său de implicăre ă persoănei în ăctivităteă creătoăre. R. Măy diferentiăză creătivităteă reălă său ăutentică de pseudocreătivităteă său creătivităteă escăpistă. In primul tip de creătivităte, persoănă îsi găseste recompensă în reălizăreă si finălizăreă unei ănumite ăctivităti creătoăre (de exemplu, scriereă unui romăn pentru situătiă unui scriitor). Deci, este vorbă de o puternică si ăutentică motivătie intrinsecă. R. Măy, psihănălist celebru cu înclinătii ăutentice pentru pictură, preiă definitiă creătivitătii din dictionărul Webster, fiind de ăcord că ăceăstă constituie „un proces ăl făcerii”, „ăl ăducerii lă fiintă”. Astfel, el se opune cu înversunăre viziunii psihănălitice ă creătiei, ărătănd că procesul creativ trebuie explorat nu ca un produs al bolii, ci reprezentând gradul cel mai înalt al sănătății afective, ca expresie a oamenilor normali în actul propriei actualizări. In linii mări, demersul freudiăn în ănăliză operei de ărtă urmeăză ăcelăsi trăseu cu cel privind visul, vorbindu-se în ăcest sens de un continut lătent ăl operei de ărtă, continut căre însumeăză o serie de dorinte refulăte învestite de ărtist în mesăjul operei săle. Psihănălistii ău meritul de ă fi ănălizăt dinămică procesului creătiv, interăctiune constientinconstient în creătie. Inăinte de ă prezentă diferitele directii de interpretăre ă creătivitătii, putem purcede lă sistemătizăreă informătiilor prezentăte de-ă lungul ăcestui fenomen. Mihăelă Roco, Creativitate și inteligență emoțională www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ȘTIINȚĂ

199

Srecia misteriqasă de rești fierăstrăv dio largwl Flqridei

ŞTIINŢĂ

n estuarul Floridei a fost gasit un grup de pesti fierastrau, femele, care se reproduc fara sa se împerecheze: primul caz de partogeneza la vertebrate în habitatul lor, informeaza revista stiintifica Cell Press. Partogeneza este un fenomen comun la nevertebrate, dar putin frecvent la vetebrate, printre care s-au semnalat cazuri doar în situatii de captivitate, relateaza Agerpres, citand EFE. Totusi, cercetatori de la Universitatea Stony Brook din New York au descoperit un grup de peste spada, femele (masculii nu au aceasta capacitate la nicio specie), care s-au reprodus prin partogeneza într-un estuar din Florida. Descoperirea a fost facuta din întamplare, în timpul unei cercetari de rutina asupra geneticii pestilor fierastrau cu dinti mici, o specie cu risc crescut de disparitie. Analiza ADN a dezvaluit ca circa 13 % din pestii studiati erau rezultatul unei forme neobisnuite de reproducere. Pestii fierastrau ar putea fi prima familie de animale marine pe cale de extinctie din cauza supraexploatarii pescuitului si pierderii habitatelor de coasta, noteaza cercetatorii.

Partogeneza consta în segmentarea ovulului fara fecundare, determinata de factorii de mediu, chimici sau descarcari electrice, printre altele. „Partogeneza s-ar putea sa fie mult mai frecventa în libertate decat credeam”, este de parere Kevin Feldheim, expert de la laboratorul Pritzker, din cadrul Field Museum din Chicago, unde au fost analizate probele de ADN. Potrivit concluziilor acestui studiu, este posibil ca aceasta forma de reproducere sa aiba loc în principal la populatiile mici cu risc de disparitie. Partogeneza ar putea prelungi existenta pestilor fierastrau, chiar daca nu este suficienta pentru salvarea acestei specii, au conchis cercetatorii. Ana Grama

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

200 ȘTIINȚĂ

Flyue care se arriode cv electricitate wireless și lexitează

ransferul de curent electric fara fir a fost inventat de Nikola Tesla, dar abia recent acest sistem a fost implementat pe scara larga. Becul Flyte, care leviteaza si rezista 22 de ani, foloseste tocmai acest principiu. Becul wireless foloseste un set de electromagneti care îl fac sa leviteze în timp ce este aprins. Cat timp functioneaza, becul se roteste încet, nefiind sustinut fizic de niciun mecanism, potrivit descopera.ro. Inventatorul acestui bec, Simon Morris, a declarat ca becul clasic nu s-a schimbat în ultimii 135 de ani si a vrut sa creeze ceva care ar putea revolutiona sistemul de iluminat. „Flyte reuseste sa stea suspendat folosind reactia numita levitatie magnetica. Un magnet este incorporat în capacul de jos care îi permite sa-l ridice în aer prin forta emanata de la baza. Puterea este transferata wireless de la baza la bec cu o tehnologie numita inductie”, a explicat Morris. Flyte are o durata de viata de 22 de ani, lucru care se datoreaza sistemului de lumini cu LED-uri. LED-urile au un consum redus de energie si o rezistenta mai mare fata de cele pe filament. Cu toate acestea, trebuie spus ca în stadiul de acum, Flyte consuma mai mult curent decat un bec normal. Ana Grama

Saxaoții S.U.A.: „Există q legătwră directă îotre creier și sistemvl imvoitar!”

e-a lungul timpului, au existat studii care au demonstrat ca între creier si sistemul limfatic nu exista o relatie de interdependenta, însa, un studiu recent publicat în revista Nature a alcatuit un model computerizat al sistemului limfatic din organismul uman care include si creierul. Iata ca specialistii americani în stiintele neuronale au scos al iveala existenta unei legaturi între sistemul rational si cel imunitar. Aceasta descoperire poate contribui la tratarea unor maladii precum Alzheimer, scleroza în placi si autism, ne informeaza huffingtonpost.com. Intr-o conferinta de presa, Kevin Lee, directorul departamentului de stiinte neuronale de la Universitatea Virginia din Statele Unite, a precizat: „Atunci cand colegii mi-au aratat prima data rezultatele preliminare, am spus o singura propozitie «Vor trebui sa modifice manualele de anatomie»”. Parerea lui Kevin empatizeaza cu cea a coordonatorului studiului, Jonathan Kipnis, profesor la Centrul de Imunologie Cerebrala de la Universitatea Virginia: „Atunci cand am descoperit capilare limfatice în creier, am fost extrem de surprinsi, pentru ca, potrivit manualelor de anatomie, aceste vase nu ar trebui sa existe acolo”. Potrivit Mediafax, desi nu face parte din sistemul imunitar, acest sistem de capilare transporta limfa – un lichid incolor bogat în celule albe, care contribuie la eliminarea toxinelor www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ȘTIINȚĂ

201

din corp. Sistemul limfatic este conectat cu toate celelalte sisteme din organism, iar cercetatorii credeau ca el se opreste la baza craniului. Un aspect mai putin obisnuit s-a constatat în momentul în care au analizat la microscop peliculele pe care erau expuse membrane extrase din creierele unor soareci. In urma acestor conexiuni, s-au descoperit o serie de vase limfatice, care nu au mai fost niciodata observate anterior, aflate mai sus de baza craniului. „Aceste vase nu au fost observate în trecut deoarece erau „bine ascunse” în spatele unui vas de sange major, într-o regiune cerebrala dificil de analizat de oamenii de stiinta”, mentiona profesorul Jonathan Kipnis. Cercetatorii americani sunt de parere ca aceste structuri anatomice sunt prezente si la fiinta umana, cu toate ca observarea lor a fost realizata pe soareci. Concluzia acestui studiu a fost aceea conform careia descoperirea savantilor din S.U.A poate avea valente si asupra unor afectiuni neuronale grave, precum maladia Alzheimer, scleroza în placi si autism. Alexandra Gîrbea

ŞTIINŢĂ

NASA a făcvt rvblice arrqare 10.000 de imagioi-dqcvmeot dio timrvl misivoilqr Arqllq re Lvoă ă 46 de ăni de cănd un om ă păsit pentru primă dătă pe Lună, NASA ă făcut publice peste 8.400 de fotogrăfii căre surprind momentul istoric, scrie

Dăily Măil. Potrivit teoriilor conspirătive, ăselenizăreă n-ă existăt în reălităte, ci ăr fi pusă în scenă într-o băză militără ămericănă. Imăginile pe căre NASA le făce publice demonteăză fără urme de îndoiălă ăcest tip de ărgumente. Fotografiile au fost facute de Armstrong si Aldrin în timp ce ieseau din modulul lunar Apollo si au surprins dificultatea coborarii pe o scara, în absenta gravitatiei. Alte imagini familiare publicului larg prezinta urmele pasilor astronautilor americani pe Luna si imagini cu Terra vazuta de pe Luna. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

202 ȘTIINȚĂ Sunt si imagini mai putin cunoscute, care prezinta peisajul lunar si diverse momente în care astronautii americani colectau probe de pe scoarta selenara, în jurul modulului lor spatial. In 16 iulie 1969, echipajul format din Neil Armstrong (comandant), Edwin Buzz Aldrin (pilotul modulului lunar Eagle) si Michael Collins (pilotul modulului de serviciu) si-a început misiunea Apollo 11. Cei trei astronauti s-au instalat în fata modulului de comanda Columbia al navetei atasata rachetei lansatoare Saturn V si au pornit la drum. Racheta de 111 metri lungime a fost lansata de la Centrul Spatial Kennedy din Florida. Dupa patru zile, la ora 20:18 GMT, Aldrin a confirmat ca modulul lunar Eagle se desprinsese de Columbia si ajunsese pe Luna, într-o zona denumita Marea Linistii. Colegul Michael Collins ramasese pe Columbia, zburand pe orbita Lunii. La 20 iulie, ora 02:50 GMT, Neil Armstrong a iesit din modul pe o scara care s-a dovedit prea scurta. A trebuit sa sara pentru a ajunge pe solul lunar, pe care l-a atins la ora 02:56 GMT. „Este un pas mic pentru om, dar un salt gigant pentru omenire”, a spus comandantul. Dupa aproximativ 20 de minute, a coborat si Aldrin. In doua ore, 36 de minute si 21 de secunde, astronautii au strans circa 22 de kilograme de roci pe care le-au adus pe Pamant. Dar nu au uitat sa lase acolo, drept amintire, un drapel american si o placa de otel cu un mesaj de pace, semnat de presedintele Richard Nixon. Seful statului a avut grija ca, dupa confirmarea aselenizarii, sa intre în direct, de la Casa Alba, cu astronautii. La 24 iulie, dupa opt zile de misiune (195 de ore, 18 minute si 35 de secunde), echipajul s-a întors pe Terra. Au trecut 40 de ani de cand astronautul Neil Armstrong a îndeplinit visul oricarui om al Planetei. Primul pas pe Luna a permis SUA sa se impuna în fata URSS în cursa spatiala. America anilor ’60 întelesese destul de bine ambitiile politice ale Washingtonului. Ana Grama

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

203

ŞTIINȚĂ

ȘTIINȚĂ

Credioță și știioță. Îo rriociriv oe îoțelegem și cqlabqrăm

rtodoxia are privilegiul de a relationa bine cu lumea stiintifica, fara tensiunile si resentimentele care exista între aceasta si alte confesiuni crestine. In actualul context istoric, dialogul cu oamenii de stiinta se cere aprofundat, altfel riscam sa ne concentram doar pe comoara noastra recunoscuta, spiritualitatea, trairea duhovniceasca, si sa lipsim oamenii cultivati de cadrul teoretic de investigare si interpretare al informatiei stiintifice, un cadru cat se poate de echilibrat dupa cum se observa deja în experienta ultimilor 25 de ani, în care s-au aruncat punti de legatura si nu s-a dinamitat niciun pod existent deja. Teologia este considerata stiinta si se studiaza de o maniera sau alta în majoritatea universitatilor. Felul în care aceasta reuseste sa relationeze cu celelalte stiinte si cu reprezentantii lor de seama, ei însisi oameni cu propriul cod de interpretare al vietii, tine de fondul sufletesc al teologilor, atat cei care actioneaza în mediul academic, dar mai ales cei Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

204 ȘTIINȚĂ recunoscuti pentru relatia personala apropiata cu Dumnezeu, oamenii duhovnicesti, deopotriva teoreticieni în sensul originar al cuvantului – cel de vazatori ai lui Dumnezeu – si practicieni, adevarati parinti ai fratilor lor mai mici întru credinta. Imaginea simpla proiectata de Sf. Scriptura, documentul vechi si oficial al crestinismului, este aceea a unui univers geocentric, în care pamantul constituie centrul, iar soarele, luna, stelele, calatoresc pe deasupra lui, marcand zilele, saptamanile, anii, anotimpurile. Universul apare finit, cu început si sfarsit, dupa care va exista un nou început, iar geometria este una în spatiu, dar un spatiu drept, nu curbat. Ce înseamna însa zilele creatiei, centralitatea pamantului, cat de plat este cu adevarat, toate pot fi interpretate, si înca fara a forta întelesul dorit de Dumnezeu, autorul revelatiei. Aceleasi cuvinte sunt destinate novicilor si avansatilor, fiecare dobandind ceea ce are nevoie si-i e de folos (Prov. 1: 4-5). Cunoasterea rupta de Dumnezeu primeste oprobiul divinitatii, sursa si garantia adevaratei cunoasteri (Facere 3: 5-7; Psalmi 50: 17-18; Proverbe 2: 1-15), iar demersul stiintific speculativ nu primeste sustinerea lui Dumnezeu (Intelepciune 1: 2-5). Aceleasi cuvinte pot avea înteles istoric, moral, sau mistic, aici fiecare patrunzand întunericul cel luminos dupa cat îi este dat, dupa mentalitatea si inima lui (Prov. 2; I Corinteni 10: 1-6; Evrei 5: 13-14; 7: 1-10). Intelepciunea dumnezeiasca nu coincide cu cea omeneasca (Isaia 55: 6-11; I Corinteni 1: 21). In privinta Sfintelor Scripturi, de multe ori, Dumnezeu Insusi arata ca anumite cuvinte sau actiuni trebuie întelese de o maniera mai flexibila, mai înalta (cartea Iona întreaga), sau constituie baza pentru ale randuieli, mai potrivite pentru realitatea eshatologica (II Timotei 1: 9; Efeseni 5: 27), cerul nou si pamantul nou în care locuieste dreptatea (II Petru 3: 13). Exista formulari paradoxale care si-au aratat explicatia în Noul Testament (Matei 22: 41-46) sau care îsi asteapta înca un talc, precum si raspunsuri pecetluite pana la o vreme (Daniel 12: 4,9; Luca 4: 21). Toate se cer impropriate, scrise în inima omului, nu conservate într-o arhiva sau muzeu (Deuteronom 6: 5-9), de aceea persoane providentiale apar în istorie cu misiunea de a readuce informatia si interpretarea ei pe fagasul normal, firesc, cel creat si restaurat în Hristos (Romani 11: 36; Coloseni 1: 16; FA 11). Faramitarea doctrinara a crestinismului a dus la anumite dificultati în dialogul cu stiinta, dificultati pe care Ortodoxia le poate depasi deopotriva greu sau usor, dupa cat de apropiat de Dumnezeu este teologul. Dupa ce am vizionat o serie de dezbateri publice între stiinta si teologia crestina, e drept de factura eterodoxa, am observat ca oricat de ilustru si bine-pregatit ar fi reprezentantul fiecareia, rezultatul este o remiza, sau un impas, publicul putand linistit sa plece acasa convins ca cel sustinut de oricare spectator a învins. Castigul pentru teologie ramane acela ca si-a demonstrat capacitatea de a-si argumenta principiile si valorile, precum si o mai buna cunoastere a celuilalt. Oponentii se despart respectandu-se pe ei însisi si pe celalalt, demonstrand ca dialogul se poarta sau batalia continua. Incepem asadar o suita de articole în care prezentam cat mai simplu cosmologia stiintifica actuala, asezand în paralel cateva posibile conexiuni cu revelatia dumnezeiasca si cugetarea celor mai ilustri reprezentanti ai Bisericii de acum si din alte epoci. Pr. George Chirița www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ȘTIINȚĂ

205

Credioță și știioță. Fqrna de rrezeotare a voixersvlvi

ercetand miturile antice si Sfintele noastre Scripturi, ne formam o imagine a universului diferita atat de fotografiile sondelor spatiale, cat si de proiectiile fizicienilor moderni. In primul rand, acestia uneau în schitele lor lumea spirituala si cea materiala, încercand sa creioneze un tablou integrator, cu Pamantul ca o farfurie la mijloc, împaratia umbrelor dedesubt, astrele deasupra lui, pe o bolta, iar dincolo de ele împaratia zeilor si a fericitilor acceptati în ea. In Perioada Renasterii, Nicolae Copernic pozitioneaza pamantul pe o orbita în jurul Soarelui, care devine centru al universului. La începutul secolului al XX-lea, calculele astronomilor indica planeta noastra si întregul sistem solar pe un brat spiralat secundar al Caii Lactee, la 10000 de ani lumina de centru ei. (foto)

Universul newtonian, infinit, pe care l-am putea vizualiza ca pe un cub fara limite în vreo directie, punea anumite probleme. Stelele sale în numar infinit se atrageau unele pe altele conform celebrei legi a patratului invers (forta este invers proportionala cu patratul distantei), dar nu se putea stabili gravitatia exacta a uneia dintre ele. Daca pe aceeasi schema ar fi limitat, s -ar prabusi peste sine însusi din cauza fortelor gravitationale. In aceste conditii, pe 25 noiembrie 1915, Albert Einstein prezinta Academiei de Stiinte a Prusiei o noua teorie a gravitatiei care sa o depaseasca pe cea a lui Newton, Teoria generala a relativitatii. In cadrul acesteia, materia, spatiul, timpul, sunt legate în mod intim; prezenta materiei face tesatura spatiu-timp sa se curbeze, iar curbura spatiu-timp spune materiei cum sa se miste (în ce stil si directie). El a facut o serie de presupuneri simplificatoare, care sa fie demonstrate si calculate exact ulterior. Prima, universul este omogen, adica la modul general, materia universului este distribuita uniform prin spatiu. A doua, universul este isotropic, adica arata la fel, are aceeasi forma în Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

ŞTIINȚĂ

Lumea spirituala, ca si întregul univers imaterial dinlauntrul omului, devin elemente pur subiective, care nu se masoara cu mijloace stiintifice, sau nu intra în competenta acestora. Ratiunea umana, cu puterile ei subordonate, dorinta si motivatia, scruteaza doar materia, si riscul de atrofiere al simturilor duhovnicesti si al nazuintelor spirituale, la nivel personal si de colectivitate, îsi face din plin resimtite efectele. Omul contemporan înseteaza dupa spiritualitate, dar nu stie care îi este cea mai potrivita, de aceea îmbratiseaza orice îi satisface nevoia intrinseca. Ceea ce pentru spatiul de cultura iudeo-crestina este demonizare, pentru cel hindus reprezinta experienta de iluminare.

206 ȘTIINȚĂ toate directiile. La fel, vorbim de o afirmatie generala, profitabila stiintei si cercetarii, la nivel micro lucrurile nu stau chiar asa, existand spatiu între planete si între galaxii. Einstein dorea un univers finit, stabil astfel, lucru posibil acum prin curbura, mai ales daca universul are o curbura pozitiva. Astfel, spatiul convex al unei sfere nu are granite, muchii, si cineva poate calatori în jurul ei si sa ajunga în acelasi loc. In spatiu curbat, cea mai scurta distanta între doua puncte se numeste geodezica. Paralelele geodezice nu se întalnesc în spatiu plat, se întalnesc la sfera si se departeaza în spatiul curbat negativ. Einstein dorea si un univers stabil, si static, si vesnic, care arata la fel; de aceea, în 1917 a introdus constanta cosmologica, notata lambda (Λ), o forta de respingere care întinde spatiul, compensand forta de gravitatie. Pentru a fi static universul, constanta este la o valoare unica, fixa. Ulterior renunta la ea pentru a nu strica frumusetea teoriei. Constanta se pare ca e buna totusi, dar nu are o valoare anumita. Willem de Sitter, în 1917, considera ca Λ are o valoare constanta pozitiva (nu fixa) si astazi e de folos pentru a defini un univers în expansiune în care materia s-a dispersat asa subtire din cauza expansiunii. Pr. George Chirița

Credioță și știioță. Uoixers îo exsaosivoe?

n 1927, George Edouard Lemaître, preot romano-catolic si om de stiinta, a venit cu ideea unui univers în expansiune ca alternativa la cel static. El îsi luase doctoratul la Cambridge sub Arthur Eddington, cel care a reusit sa verifice prin observatie o presupunere a teoriei generale a relativitatii, curbura luminii. Inca din 1912 se descoperise efectul Doppler, adica variatia frecventei unei unde între o sursa si un receptor, din cauza miscarii receptorului spre sau dinspre sursa. Frecventa scade cand observatorul se departeaza de sursa si viceversa. Edwin Hubble a confirmat în 1929 ca frecventa undelor rosii, de scazuta frecventa, este mai mare ca a celor albastre, semn ca nebuloasele observate de el prin telescop se departeaza. Lemaître a calculat si rata expansiunii universului, destul de aproape de valoarea calculata de Hubble. Tot în 1929, Lemaître si Hubble au determinat ca de fapt, ca la un balon care se umfla si pe care bulinele se distanteaza unele de altele, galaxiile se îndeparteaza unele de altele. Universul lui Lemaître se extinde de la o marime finita, nu chiar de la o singularitate sau de la www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

un punct compact cu masa imensa, nu e înca un Big Bang. In 1931, Lemaître postuleaza un univers cu un început temporal real, cu o expansiune a unui singur atom care poseda întreaga masa a universului, care fiind instabil, se divide în atomi din ce în ce mai mici printr-un proces radioactiv. Fred Hoyle ura ideea unui univers cu început, dar Big Bangul a fost stabilit aproape fara putinta de tagada în 1965, prin observarea radiatiei cosmice prezise de teorie. In 2011 s-a confirmat si ca nu poate fi zero constanta cosmologica, ca expansiunea creste în viteza, deci constanta e pozitiva. Constanta cosmologica pare a fi o energie întunecata, asociata în general cu vacuumul din teoria quantumului, teoria celor foarte mici. Vacuumul e de fapt o zona activa unde particulele vin spontan la existenta si se anihileaza. Introducem notiunea de Singularitate – un punct în care densitatea materiei devine infinita pe masura ce toata masa universului se comprima într-un singur punct. Stephen Hawking si Roger Penrose au descoperit ca o singularitate este formata prin colapsul gravitational la sfarsitul vietii unor tipuri de stele. Ceea ce rezulta este o gaura neagra, si gauri negre gigantice sunt singularitati aflate în centrul galaxiilor. Densitatea universului, care variaza în timp, are o valoare critica; daca e pozitiva peste un nivel masurat, provoaca o curbura pozitiva si avem un spatiu finit; daca e sub valoarea respectiva, provoaca o curbura negativa si spatiul este infinit. In mod conventional, cosmologii definesc constanta Ω drept densitatea medie împartita la valoarea critica. Daca Ω = 1, spatiul este plat, daca Ω > 1, spatiul este curbat pozitiv, iar daca Ω < 1, spatiul este curbat negativ. Constanta cosmologica (Λ) are anumite efecte: Daca Λ este negativa ajunge sa nu mai reprezinte o forta de respingere ci de atractie si întareste gravitatia. In acest caz, toatele modelele, indiferent de curbura, încep de la o singularitate, se extind pana la o marime maxima, apoi se prabusesc într-o singularitate finala. Daca Λ este 0, universul cu o curbura pozitiva se extinde începand cu o singularitate si în final se prabuseste. Totusi, în universurile cu o curbura zero sau negativa, gravitatia nu va fi suficient de puternica pentru a cauza prabusirea si aceste universuri se vor extinde la nesfarsit, cu o rata a extinderii care tinde sa aiba o valoare constanta. Rata extinderii descreste totusi în timp la cel cu o curbura zero. Daca Λ este pozitiva, asa cum pare sa fie acum cazul, exista cateva posibilitati. Dupa modelul lui De Sitter, universul ajunge sa se extinda din ce în ce mai mult si mai repede, la nesfarsit. Dupa al lui Einstein, în care valoarea Λ e fixa, universul este static si neschimbator, de o marime constanta. Modelul initial Eddington-Lemaître începe cu un univers dupa gandirea lui Einstein si se extinde la nesfarsit. Modelul Lemaître care a dat nastere la teoria BigBangului are Λ mai mare decat a lui Einstein. Incepe în chip exploziv, dar rata expansiunii încetineste, ca apoi sa se intensifice. Aceasta deoarece la început gravitatia micsoreaza rata expansiunii, apoi Λ preia conducerea expansiunii si domina gravitatia din ce în ce mai mult. Universurile lui Einstein, Eddington-Lemaître si Lemaître au curbura pozitiva si deci marime finita, dar exista alte modele cu o curbura plata sau negativa care încep cu o singularitate, încetinesc initial si apoi accelereaza sub conducerea Λ. Ultimele sunt infinite. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

207

ŞTIINȚĂ

ȘTIINȚĂ

208 ȘTIINȚĂ Deoarece universul prezent este foarte aproape de a fi plat, ramane o mare provocare sa se determine daca e chiar plat sau foarte usor curbat, pozitiv sau negativ. Oricum, chiar si în anii 30 ai secolului trecut, existau deja cateva raspunsuri stiintifice la o parte din întrebarile pe care si le puneau cercetatorii. Interesant de observat ca exista o anumita arta în aceste teorii si modele care nu au înca pretentia de veridicitate si acuratete absoluta. Fizicienii cauta formule matematice cat mai simple care sa le puna în practica teoriile, dar vor si o anumita estetica a acestora, nu doar corectitudine a calculelor, ceea ce implica un anumit fond cultural aperceptiv care le influenteaza demersul, fie si foarte discret si în linii foarte mari. Crestinismul nu are o problema sa accepte un univers finit, dar în expansiune, care porneste de la o singularitate si nu pare sa aiba un sfarsit în expansiunea lui. Sfarsitul lumii nu va veni pe linia legilor universului, ci pe cea a legii morale, a carei dezintegrare si redefinire discretionara din partea omului va duce la initiativa Parintelui ceresc de a înnoi toate. Insusi Mantuitorul, apoi Sf. Petru, arata ca gandind lumeste, se poate ajunge la negarea existentei lui Dumnezeu (Psalmi 9: 24-31; 13: 1-2) sau a interventiei Lui (Luca 17: 26-27; II Petru 3: 110), dar de fapt, lumea plina de gandurile, de ratiunile Lui, va trebui sa -si împlineasca scopul hotarnicit la creatie. Interventia dumnezeiasca de la creatie si judecata are caracter singular, iar stiinta se ocupa în special cu lucruri repetate, avand o cauza si un efect, ori începutul lumii, daca se accepta existenta lui, nu are cauza lumeasca, iar sfarsitul, în afara de o eventuala ciclicitate, luare de la capat, nu are consecinte previzibile. Ortodoxia ofera raspuns la întrebari fundamentale, ca de ce? In ce scop? Ce avem de facut? Cum devenim în stare sa facem? Pe masura ce granitele statale si culturale devin din ce în ce mai flexibile si permeabile, ea îsi recupereaza si vocatia de a îngloba si interpreta cu ganduri vrednice de Dumnezeu, cum o facea Sf. Vasile în Hexaimeronul sau, roadele cercetarii stiintifice în stadiul actual, cu maxim de credibilitate, prin alesii lui Dumnezeu din fiecare generatie. Pr. George Chirița

Credioță și știioță. Exsaosivoe da, îocervt ov?

recventa undelor rosii de care vorbeam indica, dupa interpretarea multor oameni de stiinta, expansiunea universului si un anumit tip de BigBang. Varsta universului a fost calculata la aproximativ 13,8 miliarde de ani, ceea ce din fericire înseamna mai mult decat a stelelor componente. Se evita totusi sintagma început temporal, preferandu-se cea de scala temporala cosmica, un fel de data stelara. Filozofic si ideologic, notiunea unui început al ordinii naturale actuale repugna oamenilor de stiinta, cu toate ca unii erau romano-catolici, ca Lemaître, sau quakeri, ca Eddington. Am mentionat într-un articol precedent ca si cercetatorii au gusturile si predispozitiile lor care se imprima asupra formulelor matematice folosite, precum si a presupunerilor teoretice. In 1948, Thomas Gold si Hermann Bondi formuleaza o noua teorie, contrara ideii de BigBang, si care postula, fara baza observationala – element inedit, si totusi a atras multi adepti – un principiu cosmologic perfect, si anume uniformitatea în timp a universului. Cu cea în spatiu www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

suntem familiarizati, aceasta însa constituie ceva nou, ca în orice moment, excluzand neregularitatile locale, universul sa arate la fel. Pentru ca într-un univers în expansiune sa existe un principiu cosmologic perfect, trebuie în mod necesar ca materie noua sa intre în existenta în spatiul creat de expansiune, si înca într-un ritm precis. Unii crestini s-au aratat favorabili teoriei deoarece considerau ca nu este în interesul credintei sa postuleze ca Dumnezeu nu mai face nimic dupa creatie, care s-ar extinde singura, si ca prin aceasta formula se explica felul în care El poarta de grija fapturii Sale ca aceasta sa nu fie redusa la nimic, ca orice lucru stricacios. Fred Hoyle, pomenit adesea de creationisti ca un oponent al ideilor lor, a venit cu o formula modificata a teoriei. El considera nestiintific ca stiinta sa studieze efecte observabile ale unui eveniment cu cauze din afara taramului cercetarii stiintifice, si anume creatia, ori sa pornesti de la anumite afirmatii precum axiomele în matematica. Modelele de univers în expansiune gen Lemaître aveau nevoie de un reglaj fin al constantei cosmologice, pe care Hoyle îl considera nestiintific si de prisos. El dorea sa transforme principiul cosmologic perfect în consecinta, pentru a-l readuce pe taramul observationalului stiintific, si postuleaza o cauza, numita tensor al creatiei, adica tot un principiu care întinde universul, producand drept consecinta aparitia cate unui atom de hidrogen pe an într-un volum cat o catedrala englezeasca. Evident ca un astfel de eveniment este dincolo de ceea ce se poate observa stiintific, si Hoyle, ca mare om de stiinta, recunostea ca daca ar fi adevarate, modelele de univers în expansiune avand un moment originar ar putea fi reale, asteptandu-si confirmarea sau infirmarea pe masura ce masuratorile stiintifice se înmultesc, însa marturisea deschis o preferinta personala spre modelul sau de univers. Dintre urmasii sai, multi s-au ridicat la nivelul lui de combativitate verbala, dar nu si de probitate stiintifica, încat în anii 60 ai secolului XX, evolutionismul se hranea din ideile lui Hoyle pentru a respinge nevoia existentei unui început al universului fizic. Odata cu descoperirea în 1965 a microundelor radiatiei cosmice, fanii universului constant în spatiu si timp s-au împutinat considerabil, dar ideologia stiintific atee a lui Hoyle a supravietuit. Interesant ca Bondi si Gold au postulat un principiu metafizic pentru a circumscrie constanta legilor universului. De fapt, stiinta este imposibila fara a postula ordinea si un comportament ordonat pe care ea sa-l descopere. Corifeii filozofiei naturale din spatele revolutiei stiintifice, precum Johannes Kepler, considerau ca gandesc gandurile lui Dumnezeu dupa El. Este nevoie de principii metafizice pentru studierea fizicii, ori acestea vin din afara stiintei. Atributul credinciosiei divine explica aceasta constanta a universului, ordinea, neschimbabilitatea legilor lui, precum si interventia Sa, reglajul fin atat de necesar într-o creatie afectata fizic de un pacat metafizic. Cat de fin si de necesar acest reglaj, putin mai încolo. Oamenii de stiinta pot cauta sa evite orice are legatura cu Dumnezeu si teologia în viata personala, deoarece Dumnezeu respecta optiunile personale, dar nu o pot face în segmentul profesional, deoarece creatia este plina de energiile dumnezeiesti, pe care omul de stiinta trebuie în mod constant sa le reinterpreteze pentru a se potrivi atitudinii sale personale generale. Aceasta interpretare, chiar si pe taramul speculativ al cosmologiei, inevitabil se va lovi de anumite descoperiri ale stiintei observationale. Vor exista mereu limite ale cunoasterii Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

209

ŞTIINȚĂ

ȘTIINȚĂ

210 ȘTIINȚĂ umane, si chiar în partile cunoscute sau circumscrise cumva de ratiune, alta persoana va trebui sa traduca în cuvinte formulele matematice care si ele, cand au fost elaborate, reprezentau o abstractizare umana a unor elemente observabile ori a unor deductii si presupozitii. Evident ca o litera sau un semn pare fix, credibil, simplu si functional, pe cand un principiu nu. Pentru credinciosul ortodox, notiunea de început apare fireasca, necesara, pentru ca umanitatea, diferita fiintial de divinitate, sa intre în planul existentei. Ciclicitatile în timp si spatiu au fost observate de mult ca lege a realitatii de catre Solomon (Eccl. 1), ele de fapt izvorand ca principiu din Sf. Treime, în care exista un izvor, Tatal, Care însa naste si purcede pe Fiul, respectiv Duhul Sfant. Persoanele sunt unite, dar fara amestecare, se gasesc în perihoreza, întrepatrundere si înconjurare reciproca. In ciuda unitatii, uniformitatii si isotropiei, care dau în teologie principiul aproprierii, exista distinctii clare între persoanele divine. Cum sa nu vorbim de o curbura pozitiva în aceste conditii. Cum sa nu vorbim firesc de expansiune, cand Dumnezeu umple universul, iar acesta se patrunde progresiv de el, omul avand o situatie speciala. Dumnezeu S-a extins în lume prin lucrari, în umanitate prin Fiul întrupat, iar lumea se extinde catre Dumnezeu prin organismul Bisericii, încarcat de altoiuri umane pe o radacina nobila, dumnezeiasca. Ritmul este constant, desi plin de iregularitati locale, în fiecare om. Extinderea nu înseamna marirea distantelor, aici intervine Dumnezeu ca Duh si Fiul ca om, precum si sfintii care se înduhovnicesc si se umplu de Hristos, constituind legaturile care dau tarie Bisericii si prin care ea îsi savarseste cresterea. Extinderea nu este liniara, ci curbata, nu degeaba anticii preferau sfera în detrimentul poliedrelor. Legile din microcosmos rezoneaza cu cele din macrocosmos, întregul se oglindeste în parte. Paradoxurile nu reprezinta nonsensuri, ci porti în spatele carora se ascund principii si realitati superioare, asteptand asaltul celor vrednici. Oamenii de stiinta recunosc aceste idei abstracte care interfereaza cu studiul lor, chiar daca unii prefera o mentalitate de tip oriental, în care Dumnezeu si universul reprezinta distinctii mentale, iar spiritul este materie fina, evoluata, ei însisi putand deveni una cu universul, parte a divinitatii panteiste si panenteiste. Chiar si agnosticii – persoanele care prefera o atitudine de genul nu stiu, nu pot fi sigur – îsi dau seama de relatia între metafizica si fizica. Instrumentalizarea si simplificarea superficiala a acestui delicat echilibru pe care marii oameni de stiinta stiu sa-l mentina la nivel functional se face de diferiti actori militanti ai societatii civile, care aleg dupa criterii nefericit subiective sa traduca o parte din aceste principii si sa le includa în agenda lor cu iz comercial sau politic. Pr. George Chirița

Credioță și știioță. Reglajvl fio al voixersvlvi

tiintele nu trebuie neăpărăt să fie predictive, lă urmă urmei, etică său istoriă nu sunt, cărăcterul explicătiv le conferă pe drept ăcest stătut. Religiă poăte ăveă rol explicătiv. Minunile, ăctele suprănăturăle, ăvănd un cărăcter singulăr si incidentăl, nu făc obiectul stiintei. Stiintele codifică regulăritătile năturii. In ăcest sens, putem ăfirmă că învătătură Bisericii codifică rătionăl experientă istorică ă umănitătii în relătiă ei cu Dumnezeu. Doctrină despre chipul lui Dumnezeu poăte explică de ce logică inerentă ă mintii umăne merge în părălel cu structură universului că întreg. Fred Hoyle preferă să trăgă invers concluziă, chiăr dăcă nu poăte explică procesul; el spune că universul însusi creeăză o mătrice ă lui însusi în minteă omului, mergănd pe o linie pănteistă, în căre Dumnezeu este universul, singură reălităte. Cosmologiă si religiă interăctioneăză în ceeă ce priveste reglăjul fin, conditiile necesăre www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

pentru că să ăpără viătă. Exăminănd felul în căre se formeăză cărbonul si oxigenul, elementele necesăre vietii, e greu de ăcceptăt, din motive pe căre le vom expune în continuăre, că s-ău formăt singure, în urmă unor procese ăutonome. Cărbonul iă năstere din trei ătomi de heliu căre se ciocnesc simultăn, însă o ăstfel de coliziune este extrem de rără, chiăr si lă stelele gigăntice. Rămăne o ă două situătie, cănd lă început se ciocnesc doi ătomi, ăpoi părticulă rezultătă, beriliul, se ciocneste cu ăl treileă. Reăctiă se numeste procesul triplu-ălfă. Dăcă intervine un ăl pătruleă ătom de heliu, căre se loveste de nucleul de cărbon, rezultă oxigenul. In prăctică, beriliul ăre o durătă de viătă scurtă, după căre se dezintegreăză înăpoi în heliu; reăctiă ăr ăveă loc foărte răr; nu se poăte explică ătunci pondereă măre ă cărbonului în univers. Hoyle ă postulăt si ăpoi s-ă demonstrăt stiintific existentă unei rezonănte în nucleul de cărbon, un set de conditii căre făvorizeăză lipireă celui de-ăl treileă ătom de heliu. Intr-ădevăr, ătomul de beriliu posedă sumă măselor celor doi ătomi de heliu, dăr beriliu + heliu ăre un nivel de energie măi ridicăt, căt ăl unui ătom de cărbon în stăre elevătă de energie. De ăsemeneă, oxigenul ăre un nivel de energie exăct sub cel necesăr pentru că heliul în combinătie cu cărbonul să se trănsforme tot în oxigen. Aceste nivele de energie, căre uneori sunt rezonănte, uneori nu, contribuie decisiv lă căntităteă necesără si lă echilibrul cărbonului si oxigenului în univers, ău dăt năstere lă conceptul de reglăj fin ăl universului, deoărece schimbăreă nivelului lor nu se făce după reguli rezonănte, că să repetăm termenul, cu fizică ăctuălă. Cărbonul produs prin reăctiă triplu-ălfă posedă exăct căntităteă de energie necesără pentru ă sustine viătă. Părtizănii reglăjului fin sustin că doăr prin interventiă lui Dumnezeu există suficient cărbon în univers si cu suficientă energie pentru ă sustine viătă. Adversării fine-tunningului, cum este cunoscut conceptul, ău venit cu ideeă multiversului, unde regiuni diferite ăle unui văst multivers ău constănte fundămentăle diferite. După cum ărătă oămenii de stiintă, multiversul este în cel măi bun căz o speculătie stiintifică, iăr în cel măi rău căz, o presupunere băzătă pe credintă, închisă verificării stiintifice, postulătă că să explice trăsăturile neobisnuite ăle universului observăbil. Există multe ălte răspunsuri lă problemă reglăjului fin, pline de creătivităte, dăr nu suficient de simple si de consonănte cu stiintă verificătă. Cum reuseă totusi Hoyle să rămănă ferm în pozitiă să contră religiei si să-si sustină ideile, dintre căre unele exceptionăle si verificăte ulterior pe căle experimentălă? Printr-o constructie deopotrivă filozofică si stiintifică; el ăfirmă că reprezentăm inteligentă căre ne-ă precedăt în formă, în reprezentăreă ei măteriălă, său măi degrăbă, suntem reăpăritiă ăcelei inteligente, ultimă ei întrupăre în luptă să pentru suprăvietuire. Adică, el uneste trănsmitereă informătiei în nătură, pe liniă memoriei celulăre, cu făptul că omul, cănd măsoără trecutul, său un punct din el, de făpt îl creeăză. Cumvă, noi observăm cum s-ă formăt cărbonul si cum nu se pierde tot în oxigen, si cumvă creăm prin descoperireă noăstră trecutul. Afirmătiă stă foărte depărte de simplităteă căutătă de mării fizicieni. Pr. George Chirița Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

211

ŞTIINŢĂ

ȘTIINȚĂ

212 ȘTIINȚĂ

Ursvl Kqala – re lista sreciilqr xvloerabile

oala (Phascolarctos cinereus), acel mamifer marsupial erbivor arboricol endemic din Australia, este inclus pe lista celor mai vulnerabile specii din sud-estul statului Queensland. Statul australian Queensland se pregateste sa introduca printre speciile vulnerabile, pe întreg teritoriul sau, koala, victima a urbanizarii, a circulatiei rutiere si a atacurilor cainilor, ne informeaza Agerpres. Acesta este unul dintre motivele pentru care autoritatile locale au decis sa extinda protectia pe întreg teritoriul statului. „Toata lumea iubeste koala, iar noi trebuie sa facem tot ce putem sa o protejam, astazi si maine”, a declarat premierul statului Queensland, Annastacia Palaszcyuk. Conform www.descopera.ro, la venirea primilor colonisti britanici, în 1788, specia numara în Australia peste 10 milioane de exemplare. Pentru ca traiesc în copaci, la mare înaltime, numarul lor este greu de evaluat, însa un studiu din 2011 aprecia populatia de koala între 45.000 si 100.000 de exemplare. Unde se mai gaseste ursul Koala? Il putem identifica în zonele de coasta ale regiunilor continentale din estul si sudul Australiei: Queensland, Noua Galie de Sud, Victoria si Australia de Sud. Cum îl recunoastem? Dupa corpul sau robust, lipsit de coada, urechile rotunjite si pufoase si nasul mare în forma de lingura. Potrivit Wikipedia, Koala are o lungime a corpului de 60-85 cm si o greutate de 4-15 kg, iar culoarea blanii sale variaza de la cenusiu-argintie la brun-ciocolatie. Din pacate, din cauza reducerii habitatului lor natural si a existentei pradatorilor naturali, aceste frumoase animalute se infecteaza foarte usor cu boala numita chlamydia, care poate provoca orbire si sterilitate. Va informam ca din anul 2002 figureaza pe lista speciilor vulnerabile a guvernului federal în numite parti ale statelor New South Wales, Queensland si ale capitalei Canberra. Alexandra Gîrbea

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ȘTIINȚĂ

Ochelarii dexio istqrie

onform Webmd.com, peste 285 de milioane de oameni din lume sufera de probleme oftalmologice sau orbire. Indiferent de gradul de pierdere a vederii, procesul în sine are efecte emotionale devastante, afirma medicul Anne Sumers, oftalmolog si purtator de cuvant al Academiei Americane de Oftalmologie. Dumneaei considera ca aceasta se datoreaza de fapt pierderii independentei personale, dar vestea buna este ca progrese în diagnosticarea si tratarea diferitelor afectiuni oculare se fac în fiecare zi. Desi o zona sensibila, ochiul nu este asa de inaccesibil precum creierul, de exemplu, si de aceea interventiile sunt mai facile. Cercetatorii afirma ca celulele stem îi ajuta sa faca progrese remarcabile, mai ales atunci cand trebuie reproduse o serie de celule pierdute dintr-o cauza sau alta, de asemenea si ultimele descoperiri în domeniul bionicii reusesc sa ajute creierul în receptarea informatiilor de care are nevoie de la ochi. Unul din domeniile care a avansat uimitor în ultimul deceniu este degenerarea maculara, adica procesul de pierdere progresiva a vederii. Macula reprezinta o zona a retinei care se afla în spatele ochiului; cu toate ca ocupa o suprafata extrem de mica, ea contine celule specializate responsabile de vederea centrala fixa de care avem nevoie atunci cand citim, conducem, dar si în alte activitati care necesita o privire limpede si fixa. Boala se prezinta sub doua forme: umeda, mai grava si agresiva, care inunda cu sange zona respectiva, si uscata, cea care afecteaza pe majoritatea, mai ales odata cu îmbatranirea. Exista o serie de tratamente eficace pentru varianta umeda a acestei boli, incluzand o serie de medicamente si o tehnologie care utilizeaza laser rece. In cazul degenerarii maculare uscate si al altor forme de pierdere lenta a vederii, viitorul l-ar putea reprezenta KAMRA, un inel subtire inserat în cornee, îmbunatatind vederea îmbatranita, de aproape sau de departe, existand modele specializate. Dispozitivul a primit aprobarea în SUA si cateva state din America de Sud, Europa si Asia. Inelul are 3.8 mm diametru si deschiderea centrala de 1.8 mm, pentru ca lumina sa circule direct din fata în spatele ochiului. 8400 de gaurele microscopice exista pe inel pentru ca oxigenul si nutrientii sa circule liber si natural prin ochi. Nu tuturor pacientilor li se potriveste dispozitivul totusi, alternativele ramanand lentilele de contact si ochelarii. Sfintii Parinti vorbesc despre simturile duhovnicesti care dubleaza pe cele trupesti, sau mai exact, stau la baza lor, ca puteri ale sufletului, care îl ajuta sa relationeze cu lumea spirituala si sa se integreze în ea. Intrepatrunderea dintre lumea spirituala si cea materiala face ca Sfintii Parinti sa caute din lumea aceasta sa-si deschida ochii credintei, sa vada cele nevazute, iar Dumnezeu ”le deschide ochii” din cand în cand, potentandu-le puterile sufletesti si aratandu-le orizontul Sau de vedere. Pe langa aceasta, ochiul sufletului este considerat mintea, logosul, cu subdiviziunile sale: ratiunea, cugetarea, judecata, dupa cum le clasifica parintii filocalici. Daca este curatit de pacate, dintre care cele fundamentale sunt nestiinta, uitarea, nepasarea, parerea (de sine), acest ochi poate vedea ceea ce aici doar banuieste, deduce sau intuieste, iar Dumnezeu i se arata, oferindu-i pregustari ale realitatilor ceresti. Traducere și prelucrare de Pr. George Chirița Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

ŞTIINŢĂ

213

214 ȘTIINȚĂ

40 de aoi fără sqmo

etrecem o treime din viata dormind, îndeplinind o nevoie de baza a unei vieti sanatoase. Studiile au aratat ca somnul adecvat ajuta sistemul imunitar, capacitatea de regenerare si multe altele O noapte buna de somn reprezinta una din binefacerile vietii, si totusi nimeni nu stie exact ce este somnul, nici macar specialistii în neurologie. Aproape toti stiu ca avem nevoie de somn pentru a ramane sanatosi la minte, pentru a supravietui, dar dincolo de acestea, multe raman învaluite în mister. Cand oamenii nu dorm suficient, încep sa aiba halucinatii, episoade psihotice, depresive, paranoia, dementa, scaderi progresive în greutate si da, chiar moarte. In mod surprinzator, un caz medical înregistrat în 1915 a bulversat lumea stiintifica. Soldatul ungur Paul Kern a supravietuit 40 de ani fara somn. El a fost împuscat în cap de un soldat rus în timpul Primului Razboi Mondial si a pierdut o parte din lobul temporal. Dupa ce s-a trezit la spital, nu a mai dormit niciodata. Profesorul universitar Ernst Frey, specialist în boli mentale si nervoase, l-a tratat, dar nu a gasit nici o cauza pentru aceasta anormalitate. Dupa lasarea la vatra, Paul Kern a lucrat într-un birou de avocatura din Budapesta. El si-a organizat viata considerand, dupa estimarile celor care l-au tratat, ca nu mai are decat luni de trait. Se odihnea doua ore pe zi, cu ochii închisi, iar noaptea citea carti din diferite domenii. Peste 35 de ani era înca în viata. Dincolo de acest caz extrem, un crestin se poate întreba cat ar trebui sa doarma pe noapte, dupa învatatura Bisericii. In Sfanta Scriptura, somnul apare ca o activitate normala, în lipsa careia omul se resimte negativ. Mantuitorul Iisus Hristos priveghea adesea în rugaciune toata noaptea, dupa care calatorea sau purta de grija multimilor ziua întreaga. Apostolii si ucenicii lor privegheau nopti întregi în rugaciune si cantare bisericeasca. Dupa terminarea perioadei persecutiilor, crestinii si-au pus problema daruirii vietii lor lui Dumnezeu, ceea ce însemna si timpul lor de somn, daca se poate. Parintii neptici se specializasera pe aceasta încercare de a dormi cat mai putin, deloc daca se poate, pentru a trai de pe pamant viata cereasca unde Soarele cel neapus, Iisus Hristos, straluceste neîncetat celor care-L lauda neîntrerupt în ceruri. Oricum, abuzul de somn era considerat izvor de ispite si pacate, mai ales în combinatie cu lacomia pantecelui. Sf. Paisie de la Neamt considera ca randuiala somnului, în manastire, este de 7 ore pentru începatori, 4 ore pentru monahii obisnuiti si 2 ore pentru cei desavarsiti. La manastirea Neamt se gaseste capul Sf. Simeon din Muntele Minunat, sarbatorit la 24 mai, care dupa o asceza severa, prin darul lui Dumnezeu, a ajuns sa nu mai doarma deloc. Avand în vedere ca viata de manastire este considerata o idealizare a vietii crestine, putem lua aminte la aceste exemple. Somnul duhovnicesc este mai condamnat decat cel trupesc în zicerile Parintilor Bisericii. Impotriva lui sta virtutea trezviei, privegherii, acea stare de alerta si pregatire pentru orice lucru bun si de împotrivire www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ȘTIINȚĂ

215

pentru orice ispita. Trezvia reprezinta atentia continua la sine; dupa Sf. Isihie Sinaitul, gandirea omului se aseaza în poarta inimii – focarul puterilor sufletesti – si de acolo priveste si asculta gandurile hotesti aduse de diavoli, fapt pentru care trezvia se mai numeste si paza mintii. Ea ne însoteste de-a lungul întregii vieti crestine, de la treapta activa, faptuitoare, pana la cea contemplativa, în care omul traieste bucuria prezentei lui Dumnezeu în viata sa si în lume. Pr. George Chirița

ditia online a cotidianului ”The New York Times”, preluand o stire de pe TheAtlantic.com, aduce în prim-plan cercetarile unei companii private din Boston cu privire la posibilitatea folosirii muzicii drept medicament. Exista pe Internet diferite site-uri de pe care poti cumpara sau închiria muzica. Anumiti artisti deja folosesc aceste portaluri pentru a-si promova productiile. La randu-le, companiile respective încearca sa prezica ceea ce le-ar placea utilizatorilor sa auda, pe baza gusturilor lor sau activitatilor în care sunt angrenati la un moment dat si carora vor sa le adauge muzica într-un scop sau altul. Imaginati-va ca acele portaluri sau aplicatiile lor pe care le utilizati ar putea sa prezica exact ce cantec ar fi mai potrivit sa va ajute sa va concentrati, sau sa va încetineasca pulsul dupa o alergare. Atunci, aplicatia v-ar sugera un cantec sau altul, pe baza unor algoritmi ai sai. Daca tehnologia ar putea prezice cum afecteaza muzica organismul, ar putea oare sugera o anumita muzica pentru a trata simptomele unei boli? Ideea este dezvoltata în prezent de o companie din Boston, The Sync Project, a carei misiune, dupa cum afirma presedintele si cofondatorul ei, Alexis Kopikis, este sa afle daca muzica poate fi folosita cu adevarat, în mod real, ca medicament. Efectul muzicii asupra corpului si asupra dispozitiei psihologice a facut cariera în umorul popular si în încercarile empirice ale fiecaruia de a se binedispune cu ajutorul muzicii. In prezent, progresul tehnologic, atat în muzica, dar si în medicina, permite cercetari aprofundate asupra subiectului. Alexis considera ca traim un moment interesant, de vreme ce în ultimii 10 ani, companiile au pus în arhiva utilizatorilor milioane de melodii, iar în medicina, altele au dezvoltat tot felul de senzori care odata asezati pe corpul uman, masoara în detaliu fiziologia acestuia. El vrea sa alature tot ceea ce stim despre muzica si tot ceea ce poate fi urmarit în timp real din corpul nostru si sa traga anumite concluzii. The Sync Project are deocamdata forma unei platforme mobile si de Internet care încearca sa ”împerecheze” serviciile de furnizare a muzicii utilizatorilor cu monitoarele lor mobile ale corpului, încercand sa urmareasca felul în care muzica interactioneaza cu organismul. Ketki Karanam, cofondator si sef al departamentului de inovatie stiintifica, apreciaza drept cruciale informatiile pe care oamenii de stiinta din diferite domenii le pot primi prin intermediul platformei. Ele vin în timp real, masoara multi indici fiziologici, de aceea si alte studii în domeniu, care nu au dat rezultatele scontate, pot fi înnoite si reinterpretate pe baza noilor informatii. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

ŞTIINŢĂ

Mvzica, vo oqv medicameot?!

216 ȘTIINȚĂ Proiectul a fost lansat în 2015 la Conferinta South by Southwest si este înca în faza copilariei sale. Platforma este testata înauntrul unui cerc restrans de oameni de stiinta si cercetatori pana sa poata fi deschisa publicului larg. Aparatul biometric – cititor de informatii fiziologice – purtat de utilizator masoara mersul, ritmul cardiac, somnul, concentrarea, activitatea electrodermala, activitatea electrica a creierului. Acestea sunt asociate cu muzica pe care utilizatorul o asculta prin furnizorul sau, indiferent care si apoi se încearca formularea unor legitati si concluzii. In afara de proiectul mai înainte mentionat, cercetarile din campul relatiei muzica – organism si psihologie au aratat ca exista o anumita influenta a muzicii în cele doua domenii. Un studiu din 2005 apartinand Teresei Lesiuk de la Universitatea din Windsor, Canada, a concluzionat ca muzica ajuta la îmbunatatirea calitatii si eficientei la locul de munca, precum si a atitudinii generale a persoanelor implicate în sarcinile de lucru. Altul, din 2012, supervizat de Costas Karageorghis a descoperit ca exista dovezi ca muzica selectata atent poate aduce beneficii psihologice si de crestere a capacitatii de efort în exercitiile de mare intensitate fizica. Intre timp, Stefan Koelsch din Berlin a descoperit ca muzica poate stimula anumite zone din creier raspunzatoare cu emotiile, iar fizic, cea vesela sau trista poate declansa activitatea unor muschi faciali. Boala Parkinson ar putea beneficia de pe urma acestor cercetari. Deja sunt urmarite corelatiile între muzica si miscare. S-a constatat ca ritmul muzicii, în special, chiar daca nu produce la pacienti efecte vizibile, RMN-urile arata raspuns intern al creierului si ar fi interesant daca ar putea fi activate zonele bolnave. Bolnavii manifesta uneori pauze, sau blocaje, care cu ajutorul unei muzici cu ritm constant, sau un metronom pur si simplu, îi ajuta sa se deblocheze. Mai sunt însa necesare multe, foarte multe date din activitati masurate în timp real, spun cercetatorii. Toti cei interesati sau intrigati de proiect sunt curiosi de rezultatele obtinute de la activitatile zilnice, deoarece acestea depasesc limitarile impuse de spatiul laboratorului. Ei considera proiectul ca plin de potential si sunt de acord ca efectele adverse nu prea exista, iar pacientul are sentimentul controlului asupra propriului tratament. Titlul acestui articol m-a intrigat în calitate de crestin deoarece de curand am putut verifica o afirmatie a Sfintilor Parinti, aflata în Filocalie, despre efectul muzicii bisericesti asupra combaterii tristetii, îngrijorarii, fricilor, afirmatie care detaliaza observatiile lor cu privire la inventarea instrumentelor muzicale (Facere 4: 21) sau la efectul muzicii interpretate de Proorocul David la harpa asupra bolii pe substrat demonic a regelui Saul (I Regi 16: 15-23). Credinciosii încurajati sa citeasca si sa cante la strana manifesta îmbunatatiri ale starii de spirit, atat cei pe care-i trimit la strana special pentru acest efect, cat si cei care vor sa cante dintr-o bucurie fireasca de a o face. Muzica bisericeasca, atat în versurile ei, dar si în armoniile sunetelor, rezoneaza cu fiinta omului în chip fericit din motive stiintifice. Antropologia Bisericii este una revelata si verificata functional de-a lungul unei perioade care se întinde pe mai multe milenii. Armonia muzicala rasare dintr-un concept mai larg al armoniei, care cuprinde armonia Persoanelor Sfintei Treimi, armonia între Dumnezeu si om, om si om, omului cu sine însusi. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ȘTIINȚĂ

217

Creatorii de text si muzica bisericeasca sunt inspirati de Dumnezeu, multi fiind sfinti din calendar, pictati pe peretii bisericilor de pretutindeni. Proorocii, Apostolii, Evanghelistii, Melozii, fac parte din programul iconografic de baza al fiecarui locas de cult. Biserica nu cunoaste disjunctia dintre persoana si productiile ei artistice si performanta academica trebuie mereu dublata de un frumos profil duhovnicesc. Muzica bisericeasca este destinata marilor mase de credinciosi, dar nu ca un scop în sine, ci ca treapta spre linistea întru care credinciosii nevoitori si rugatori se integreaza armoniilor ceresti si asculta cuvinte si cantari ”de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca” (II Corinteni 12: 4). Traducere și prelucrare de pr. George Chirița

intr-un comunicat de presa al acestora, aflam ca cercetatorii de la Universitatea John Hopkins din Statele Unite au descoperit ca neuronii, desi sunt celule sensibile, situate într-o zona delicata a corpului omenesc, creierul, folosesc o adevarata microchirurgie genetica si îsi asuma astfel riscuri pentru a îndeplini si cele mai obisnuite sarcini

zilnice. In stanga, culoarea intensa indica nivele înalte la receptorul de suprafata GluR1, deci neuroni pregatiti pentru intensificarea activitatii, iar în dreapta, receptorul este la un nivel scazut, indicand niveluri ridicate de Tet3, deci activitate neuronala intensa, care si ea va trebui sa revina la normal. GluR1 actioneaza ca un fel de întrerupator, anuntand prin scaderea sa, de exemplu, nevoia normalizarii activitatii neuronale. Mediul academic considera ca odata ajunse la maturitate, celulele de ADN sunt stabile, aceasta stabilitate incluzand si marcatorii moleculari atasati lor ca sa le controleze genele si sa mentina identitatea celulara. Cercetarile celor de la John Hopkins indica însa un proces de alterare a ADNului neuronal numit demetilare. Grupurile de Metil (CH3) actioneaza ca markeri regulatori legati permanent de citozine, care sunt parti din alfabetul ADN-ului. Indepartarea unei citozine cu tot cu markerul ei si înlocuirea sa cu alta, nemarcata, reprezinta o adevarata microchirurgie genetica. Acest proces lasa în acel loc o anumita vulnerabilitate pana la stabilizare, de aceea restul celulelor folosesc procedeul cu zgarcenie, dar nu si celulele creierului de la mamifere. Pentru a urmari procesul, oamenii de stiinta au grabit sau încetinit în conditii de laborator activitatea neuronala si cauta înca raspunsuri, dar unele dintre presupunerile lor vor suferi anumite modificari, pe masura ce avanseaza cercetarile si se acumuleaza date. O astfel de stire declanseaza anumite conexiuni în mintile multor crestini. Parintele Arsenie Boca este cunoscut pentru afirmatiile sale privind pacatele si virtutile care afecteaza si sunt continute în codul genetic uman. Acesta se poate pangari, umple de gene recesive, dar si rescrie, vindeca si sfinti prin harul lui Dumnezeu, la rugaciune si în faptele bune. In teologia ortodoxa contemporana, exista preocupari vizand vindecarea arborelui genealogic si înnoirea firii umane înainte de transmiterea caracterelor personale urmasilor. Cu o povara genetica mai mica, un Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

ŞTIINŢĂ

Nevrqoii își rescriv îo mqd cqostaot ADN-vl

218 ȘTIINȚĂ credincios are mai putine obstacole în stradaniile sale pe taram spiritual. In Vechiul Testament se vorbeste despre deprecierea firii omului sau chiar a unui întreg popor, pe linia alterarii vietii morale. Se observa de asemenea cum parintii sunt responsabili de educatia si de fericirea urmasilor lor, carora încearca sa le imprime virtutea dreptatii, virtute care trezeste în credincios motivatia, pofta si dorul dupa viata vesnica. In Noul Testament, înnoirea omului contine si un segment ontologic, adica o vindecare a firii, genomului în definitiv. Cel mai important factor în acest proces este Sf. Impartasanie, un adevarat transplant de fire umana desavarsita, sfintita, perfect compatibila si necesara celor care voiesc sa fie altoiti pe vita cea vie – Iisus Hristos. Sfintii Parinti afirma ca înlocuirea pacatului cu binele, apoi cu virtutea, duce la schimbarea firii omului prin obisnuinte pozitive. Pentru rezultatele remarcabile pe care le promite însa dumnezeiescul Semanator, dragostea Lui transmisa credinciosului prin har este cea care face sa creasca si rodeasca acel chip al lui Dumnezeu aflat în fiecare om, amplificand exponential stradaniile, nevointele crestinilor. Mediul vietii în Duhul Sfant este cel care schimba cel mai profund subiectul uman, trupeste si duhovniceste. Toate acestea deschid larg usa unor discutii foarte interesante pe taramul schimbarii geneticii umane sub actiunea mediului ambiant, social si duhovnicesc, discutii care în mediul ortodox, lipsit de artificialul conflict cu stiinta, pot avea loc cat se poate de fructuos. Traducere și prelucrare de pr. George Chirița

Dqarne reotrw amâodqi – Schimbări ale sqmovlvi îo timrvl sarcioii

ărcină poăte fi o experientă obositoăre pentru corpul femeilor. Atăt disconfortul fizic, căt si stresul emotionăl căuzăt de viitoărele schimbări în viătă personălă si de fămilie pot căuză probleme cu somnul si făce o femeie să steă treăză noăpteă, titreăză livescience.com. Senzătiile de oboseălă sunt simptome ăcuzăte des în primul si ăl treileă trimestru de sărcină. Toăte femeile sunt surprinse de ceă din primele luni, confirmă Kăthy Lee, profesor de nursing lă Săn Frăncisco University of Căliforniă, căre s-ă ocupăt cu studiul efectelor somnului ăsupră sărcinii. Femeile stiu de greturile de dimineătă de lă începutul sărcinii, dăr multe mămici lă primă sărcină spun că n-ău ăvut idee căt de obosite se pot simti ădeseă în ăceăstă etăpă, ăfirmă ăcelăsi speciălist. Asă cum o femeie însărcinătă ăr trebui să mănănce pentru doi, eă ăr fi bine să stie să doărmă pentru doi. Conditiă ei ăfecteăză ătăt călităteă, căt si căntităteă somnului. Pe măsură ce corpul trece prin schimbări, viitoărele mămici ăr trebui să petreăcă în păt cel putin opt ore pe noăpte, www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ăstfel încăt să doărmă săpte din ele, ăltfel vor ăcuză în timpul zilei oboseălă, irităbilităte si lipsă de concentrăre. Unul din studiile doămnei Lee, publicăt în Americăn Journăl of Obstetrics ăng Gynecology, concluzioneăză că femeile ăflăte lă primă sărcină căre dorm măi putin de 6 ore pe noăpte si lucreăză 10 ore său măi mult sunt de 4,5 ori măi predispuse să născă prin cezăriănă. Motivele exăcte pentru simptomele de epuizăre din timpul sărcinii rămăn ă fi cercetăte în continuăre, dăr cele principăle sunt hormonii, schimbările fizice si făctorii emotionăli. Nivelul crescut ăl progesteronului făce că femeiă s-si încetineăscă ritmul zilnic, să se înmoăie, făpt pentru căre unele doămne se consideră obosite. Crestereă în greutăte si ăcumulăreă de lichide în orgănism, precum si ritmul cărdiăc crescut, induc o senzătie de oboseălă. In plus, sentimentele de entuziăsm si ănticipăre ă năsterii unui copil, precum si grijile cu privire lă sărcină si năstereă propriu-zisă pot obosi o persoănă. In primul trimestru ăl sărcinii, hormonii căre conduc lă vezică devin lenesi, ceeă ce produce urinări dese în timpul noptii. Medicii recomăndă consumul ă măi putine lichide seără si compensăreă printr-o bună hidrătăre în timpul zilei. Nu se recomăndă împutinăreă lichidelor, deoărece s-ăr ăjunge lă constipătie si umflături, probleme comune în timpul sărcinii. Pentru ă evită greturile mătinăle, unele femei consumă biscuiti său cereăle uscăte înăinte de ă se dă jos din păt. Senzătiile de căldură său năduseălă se dătoreăză si ele ritmului metăbolic crescut si pot fi ămeliorăte prin prezentă unui ventilător, ăl cărui sunet poăte prezentă ăvăntăjul ăcoperirii ăltor zgomote din cămeră, cum ăr fi sforăitul sotului. Puisorul de somn de după-ămiăză este binevenit, ătătă vreme căt nu împiedică femeiă însărcinătă să doărmă noăpteă. Femeile consideră ăl doileă trimestru de sărcină foărte comod. Toăte se normălizeăză, schimbările încetinesc că ritm dăr pot ăpăreă crămpe ăle picioărelor noăpteă, măi ăles pe fondul ănemiei, deficientei de fier, dăr si furnicături neplăcute în ăceeăsi zonă ănătomică. Senzătiă de ărsuri lă stomăc este un neăjuns ăl perioădei, dăr greu evităbilă pe fondul cresterii uterului în dăună stomăcului. Remediile constău în somnul pe părteă stăngă, cu genunchii îndoiti, ridicăreă părtii superioăre ă pătului, dăcă este posibil, său un număr măi măre de perne pentru înăltăreă căpului si ătenuăreă senzătiilor de ăcidităte. Visele băntuie memoriă mămicilor în ăceăstă perioădă, însă nu măi mult decăt în ăltele; de făpt, trezindu-se noăpteă, cresc sănsele lor de ă le tine minte. In ăl treileă trimestru, pozitiă de dormit nu măi conteăză ăsă de mult, importăntă este odihnă, rămăne însă recomăndătă ceă pe părteă stăngă si de evităt somnul pe spăte, cu fătă în sus, din căuză multiplelor inconveniente ăsupră circulătiei si nervilor spinăli pe căre le produce un fetus greu. Pernele ău iărăsi rolul lor, ună lă spăte, pentru sustinere, ună între picioăre si ună sub burtică. Sforăitul ăpăre măi des în ăceăstă perioădă pe fondul cresterii în greutăte si congestiei năzăle. Sperăm că ăceste informătii vor ăduce cătevă lămuriri mămicilor ăflăte în timpul sărcinii, precum si un plus de întelegere fămiliilor lor ăsupră schimbărilor prin căre ăcesteă trec în săptămănile premergătoăre ăducerii pe lume ă bebelusilor. Traducere de pr. George Chirița Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

219

ŞTIINŢĂ

ȘTIINȚĂ

220 EDUCAȚIE

Arlicaţie de smarushqoe reotrw cqmbaterea derresiei, creată de liceeoi

levii de la Colegiul National de Informatica „Tudor Vianu” din Capitala au castigat locul întai la competitia Social Innovation Relay (SIR), cu o aplicatie smartphone care ajuta persoanele care sufera de depresie sau anxietate. Echipa, formata din elevii Alexandru AmarandeiStanescu, Valentin Bucur, Alexandru Sasu si Matei Dimitrie Tita, coordonata de profesoara Cristiana Popescu, si-a propus sa determine utilizatorii sa îsi schimbe perceptia si comportamentul cu ajutorul unor citate, provocari si imagini motivationale furnizate de „BestBuddy” si adaptate la profilul fiecarui utilizator. Aplicatia va fi realizata cu sprijinul unor psihologi si va putea fi instalata gratuit de orice posesor de smartphone. „Am observat ca tot mai multi oameni din jurul nostru sunt tristi sau deprimati si am vrut sa gasim o modalitate de a-i ajuta sa-si schimbe starea de spirit. Am gandit aplicatia ca pe un prieten. Fiecare utilizator va raspunde la un chestionar si va avea un profil virtual conectat la o baza de date ce va fi actualizata regulat. In functie de starea emotionala, aplicatia va interactiona cu utilizatorul prin imagini, citate motivationale si prin intermediul unor teme de lucru realizate cu ajutorul unor psihologi”, a spus Alexandru Sasu, membru în echipa Buddy Apps. Alexandru Sasu va participa, împreuna cu colegii lui, la finala internationala a competitiei, unde vor fi echipe din Bulgaria, China, Filipine, India, Olanda, Singapore si Spania. Ana Grama

Edvcația – caruea de ideotitate a cqriilqr

e spune adesea ca de mici, copiii devin copia parintilor; ei pot fi buni sau mai putin buni. Ei preiau de la parintii lor gena, educatia, flexibilitatea în gandire si comportament, firea nervoasa sau calma. Sistemul educational îsi pune amprenta asupra copilului, atat la nivel moral, cat si spiritual. De aici, putem identifica efectele pozitive si negative ale educatiei. Educatia se fixeaza în sufletul copilului, oferindu-i astfel „cartea sa de identitate”. Trei sferturi din comportamentul si gandirea oamenilor depind de educatia primita si un sfert depind de modelul oferit de societatea în care traiesc. Familia îi imprima copilului legea morala si spirituala, pe care o poate dezvolta de-a lungul vietii. Tot familia ofera copilului cultura generala minima, pana cand acesta va fi capabil sa învete singur. www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

EDUCAȚIE

221

Copiii au o legatura de interdependenta cu mentalitatea si educatia primite de la familie, aspect care îsi pune o puternica amprenta asupra dezvoltarii lor ulterioare. Educatia înseamna nu doar ceea ce i se spune, ci mai ales ceea ce vede si imita. Cei mici sunt ca un burete si absorb tot ceea ce vad în familie, de aici rezultand calitatea de individ integru al fiecaruia dintre noi. Educatia si exemplele primite în copilarie îsi pun amprenta asupra întregului proces de dezvoltare personala, aspect destul de greu de modificat. In concluzie, sprijinul oferit de familie si educatia au un rol esential în formarea personalitatii copilului. Enam Rahje

xamenele din toamna pot ajunge sa reprezinte un motiv de conflict în familie peste vara, iar vacanta se face o corvoada pentru copii. Cotidianul ABC le ofera parintilor o serie de recomandari pentru a evita problemele si a ajunge la un compromis rezonabil cu cei mici. Studiul trebuie să se îmbine cu relaxarea. Pentru aceasta, parintii trebuie sa cunoasca pasiunile si abilitatile copiilor lor. Fiecare copil are propria personalitate, iar parintii trebuie sa tina cont de preferintele lui, inclusiv de sugestiile profesorilor, în momentul în care îi propun o anumita activitate. Un program de studiu este necesar. Dat fiind faptul ca nu exista obisnuinta de a studia pe timpul verii, stabilirea unui program este una dintre cele mai complicate chestiuni. Se recomanda un orar individualizat. Acesta trebuie sa fie flexibil, dar trebuie sa aiba limite si sa fie respectat. Să se studieze puțin câte puțin, stabilindu-se tinte de atins. In acest sens, împartirea volumului de munca si respectarea planificarii – pe saptamani, de exemplu – este fundamentala si, în plus, favorizeaza studiul, pentru ca volumul va parea mai mic si efortul nu va mai fi perceput în mod negativ. Stima de sine trebuie să fie încurajată. O corijenta nu poate fi abordata ca un esec. Parintii trebuie sa-si sprijine copilul si sa-i stimuleze încrederea în sine. Reusitele lui trebuie sa fie puse în evidenta. Atenție la căldură. Caldura are un efect negativ în orele de studiu pentru ca afecteaza concentrarea copiilor. Se recomanda ca acestia sa studieze într-o camera ventilata, sa înceapa studiul la prima ora a diminetii sau sa învete seara, pentru a evita perioadele cu temperaturi înalte. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

EDUCAŢIE

Sfatwri reotrw rărioții cqriilqr care trebvie să îoxețe îo xacaoța de xară

222 EDUCAȚIE Alimentația și hidratarea trebuie sa fie supravegheate. O buna alimentatie este fundamentala pentru corecta functionare a organismului. Se recomanda o dieta echilibrata, cu trei mese pe zi si cel putin un litru si jumatate sau doi litri de apa zilnic. Câte o activitate săptămânală în familie. O astfel de activitate care sa fie si distractiva poate fi perceputa ca o recompensa pentru efortul facut. Pe langa faptul de a fi o forma de a-si petrece timpul în familie, poate constitui si un stimul pentru copil. Ana Grama

Edvcație timrvrie de calitate reotrw dixersele tirvri cqmrqruameotale ale cqriilqr „Educatoarea joacă oarecum rolul cristalului care polarizează lumina difuză și o transformă în raze, care se răspândesc într-un splendid curcubeu.” (S. Herbiniere-Lebert) „Copilul hipersensibil, temător”

e cele mai multe ori, acesti copii au un comportament ce demonstreaza precautie si teama, ceea ce le limiteaza puterea de explorare si exprimare. Copilul mic cu personalitate de tip hipersensibil este foarte timid, atat în relatiile cu copii de aceeasi varsta, cat si cu adultii. Mai tarziu, poate avea chiar atacuri de panica si stari schimbatoare. Unul din riscuri este depresia. In general, copilul hipersensibil are o atentie sporita pentru detalii, este foarte receptiv la tot ceea ce îl înconjoara si poate fi coplesit de evenimentele încarcate emotional. Copilul hipersensibil se remarca prin reactii exagerate la atingere, zgomote puternice: aromele, sunetele si experientele tactile ce sant placute pentru un alt copil pe el îl pot irita.

www.jurnalspiritual.eu

Sugestie: Evitati sa catalogati public copiii cu un grad înalt de sensibilitate ca fiind fricosi, neputinciosi etc. Profilul lor psihologic contine multe alte trasaturi prin care îi puteti caracteriza! Totodata, deoarece au un simt de orientare redus si se pot rataci, nu-i implicati în calitate de ghid în activitati ce presupun abilitati de orientare în spatiu.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

Nu veti face decat sa le sporiti deznadejdea si Partea pozitiva este imaginatia foarte bogata sa le accentuati neîncrederea. La fel, putini si capacitatea de independenta sporita, dintre ei au aptitudini sportive, în schimb calitati apreciate si utile la maturitate. Spre performeaza la activitati care necesita deosebire de copiii hipersensibili, cei apatici concentrare si atentie la detalii (ex., origami) si visatori au nevoie de stimuli puternici — o mare resursa pentru activitatile pentru a reactiona — sunet puternic si migaloase. In acelasi timp, daca veti avea o prelung, atingere puternica etc. Copiii apatici reactie fie prea protectoare si îngaduitoare, pot avea probleme cu activitatile ce necesita fie prea punitiva si intruziva, veti agrava coordonarea miscarilor: legatul sireturilor, starile si comportamentele amintite. Cea mai desenatul, urcatul scarilor, mersul prin spatii buna abordare în educatia acestui tip de înguste fara a agata si rasturna obiectele din personalitate este empatia, oferirea unor jur. Alte probleme pot aparea în cadrul limite blande, dar ferme, precum si dezvoltarii limbajului si a comunicarii încurajarea experientelor noi si a verbale. explorarilor. Sugestie! Nu renuntati la acesti copii! Nu „Copilul rușinos și retras” este exclus sa aveti aceasta tendinta, tocmai Evita participarea în situatii sociale deoarece este nevoie de stimuli puternici datorita fricii de situatie, de esec pentru a le capta atentia si de „Copiii se „aprind” sau de critica, de umilinta. Din implicare emotionala. Resursele nefericire, acesti copii sunt atunci când nu le dvs. cele mai solicitate în raport ignorati, deoarece, spre deosebire cu ei sunt: energia, rabdarea si sunt satisfăcute perseverenta. de cei solicitanti de atentie, creeaza probleme. „Copilul sfidător, încăpățânat trebuinţele de Recomandari practice: și obraznic” dragoste şi respect.“ Determinati cauzele prin Copilul cu acest tip de metode indirecte. personalitate are un Construiti o relatie de încredere cu comportament predominant negativ, fiind copilul. recalcitrant si vrand sa aiba controlul tot Implicati copilul în activitati de grup sau timpul. De multe ori, face exact opusul a ceea proiecte. Lasati-l sa îsi aleaga coechipierii. ce i se cere. Prefera repetitia si schimbarile Delegati-i responsabilitati — transmiterea lente, are tendinta de a fi perfectionist si mesajelor, îngrijirea florilor s.a. Evitati impulsiv, de a demonstra un comportament actiuni ce depasesc posibilitatile copilului. exuberant. Aceste conduite sant impregnate Nu ironizati pe seama starii sale de rusine de manie, antagonism, iritabilitate, sau nu-i cereti sa comunice ceva în fata agresiune. grupului fara a-l preveni. O modalitate de Recomandari practice: încurajare a copilului sa vorbeasca este Determinati motivele ce stau la baza programarea unei întrebari si a unui acestor stari. Ascultati atent copilul si aflati-i raspuns. Il veti invita sa vorbeasca în fata sentimentele fata de sine, de familie. Copiii se celorlalti doar cand va dori el. „aprind” atunci cand nu le sunt satisfacute Dezvoltati noi comportamente prin jocuri trebuintele de dragoste si respect. Admiteti de rol. ca au puterea de a nu asculta si a opune „Copilul apatic și visător” rezistenta. Evitati amenintarile. Refuzati sa Copilul cu acest tip de personalitate se deveniti complice în conflict. arata foarte putin interesat de ceea ce se Exersati si întariti comportamentele petrece în jurul lui si, în vreme ce semenii lui alternative. alearga si tipa, el sta linistit în coltisorul sau. Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

223

EDUCAŢIE

EDUCAȚIE

224 EDUCAȚIE Stabiliti circumstantele care provoaca aceste comportamente. Evaluati-le. Exista o perioada anume în care ele se manifesta mai frecvent? Alcatuiti o lista a sarcinilor de îndeplinit si orarul zilei. Uneori copiii nu înteleg ca se comporta negativ. Identificati problema. Elaborati un plan de modificare a conduitei. Planul trebuie sa includa recompense pentru comportamente dezirabile. Practicati noile comportamente si întariti-le prin „încheierea unui contract”. Ignorati comportamentele respective pe cat posibil. Atunci cand aceasta tactica nu functioneaza, recurgeti la tehnici de izolare (ex., time-out). Evitati pedeapsa fizica, pentru ca provoaca agresivitate. Sugerati-le parintilor sa nu reactioneze amenintator la comportamentele date, conflictul se va înteti. Sfatuiti-i sa paraseasca camera sau sa se îndeparteze de copil pentru cateva momente. Pentru exteriorizarea tensiunii negative, utilizati urmatoarele tehnici: desen, exercitii fizice, muzica. Implicati copilul în activitati, cercuri unde ar putea sa se simta mai bine. „Copilul impulsiv” Este foarte usor sa-l depistezi într-un grup de copii. El îsi doreste ca jocul sa înceapa cat mai repede, nu este atent la explicarea regulilor, isca mici conflicte. Atunci cand participantii sunt captivati de joc, copilul impulsiv îl abandoneaza, stricand distractia si bunul lui mers. Totusi, impulsivitatea este o caracteristica a majoritatii copiilor mici, lucru explicabil prin faptul ca gandirea lor nu este suficient de matura si ei nu au în vedere consecintele actiunii. Copiii nu analizeaza situatia în ansamblul ei, astfel ca actiunea si gandirea sant „puse în functiune” aproape simultan. Copiii de pana la 3 ani se lovesc mereu de masa, scapa lucrurile din mana, bat toba chiar daca li se cere insistent sa se opreasca. Este modul lor caracteristic de a cunoaste www.jurnalspiritual.eu

lumea si obiectele din jur. Cu toate acestea, la 4 ani, copiii ar trebui sa dobandeasca control asupra actiunilor întreprinse. Daca ei continua sa fie impulsivi în miscari si comportament, acest lucru le va afecta capacitatea de concentrare si învatare. Este greu sa le captezi atentia, sa le ceri o favoare sau sa îndeplineasca o sarcina. Impulsivitatea este un factor care le afecteaza si relatiile sociale. De aceea, este necesar a-i ajuta sa-si modeleze reactiile si sa dobandeasca control. Cum poate fi ajutat un astfel de copil? Impulsivitatea poate aparea ca reactie la rugamintea de a realiza o sarcina simpla, rugaminte care îl jigneste. In astfel de cazuri, îndrumati-l catre activitati ce presupun o utilizare mai mare a muschilor: efortul fizic va reduce nivelul de impulsivitate si de energie. Daca este foarte galagios si activ, propuneti-i o activitate mai linistita, de care sa se poata bucura înainte de a reveni la cea anterioara. Iata cateva exercitii: Ne jucam cu apa Desenati pe cateva pahare transparente o linie (cu un marker de culoare accentuata). Rugati copilul sa umple paharele cu apa fara a depasi linia trasata. Rostogolirea mingii Trasati mai multe linii pe trotuarul din curtea gradinitei si cereti-i copilului sa faca pase în asa fel încat mingea sa nu depaseasca aceste limite. Prin acest exercitiu îl veti ajuta sa îsi stapaneasca pornirea de a lovi mingea tare, de a-si controla comportamentul. „De-a semaforul” Aratandu-i cartonasul de culoare rosie, copilul trebuie sa învete ca e nevoie sa se opreasca din orice activitate pe care o desfasoara, aratandu-i cartonasul verde — ca se poate întoarce la activitatea lui. In locul cartonaselor puteti folosi indicatii verbale: ex., semaforul arata rosu sau semaforul arata verde.

Almanah Jurnal Spiritual 2016

celorlati din viata lui. Gandirea egocentrista este, de cele mai multe ori, alimentata de comportamentul parintilor fata de copil. Cand acesta refuza sa se supuna regulilor de orice fel, parintele trebuie sa reactioneze cu calm, sa fie ferm si sa poata spune nu. De exemplu, copiii egocentrici îsi doresc sa aiba jucaria altui copil si o pot lua fara a avea aprobarea „stapanului/stapanei”. Ei nu procedeaza astfel din rautate, ci pentru ca nu sant în stare sa se puna pe locul II! In general, pana la 4 ani, copiii învata sa împarta, sa ceara, sa faca schimb de jucarii, „Copilul neatent” însa, pentru a ajunge la acest stadiu, au Acest copil nu reuseste sa stea locului sau nevoie de putina îndrumare în a-si dezvolta sa acorde atentie unui lucru. Nelinistit, el va simtul proprietatii si a-si cultiva dorinta de trece de la un obiect la altul, de la o activitate cooperare si notiunea de ajutor reciproc. la alta, fiind, deseori, diagnosticat în mod Exista cateva modalitati de a realiza aceste gresit cu deficit de atentie (ADHD, engl. — scopuri, cateva „trucuri” pe care educatorii si Attention Deficit Hyperactivity Disorder). parintii trebuie sa le puna în aplicare: Lipsa atentiei si nelinistea se datoreaza unor In cadrul familiei, copilul trebuie sa aiba o caracteristici fizice — fie ca este vorba de serie de jucarii doar ale lui, care sa fie asezate modul în care proceseaza ceea ce vede sau într-un loc doar al lui, iar la gradinita — 1-2 aude, fie ca este vorba de modalitatea în care jucarii cu care se joaca în mod preferential si îsi misca corpul sau în care corpul de care este „responsabil”. Astfel, el va învata reactioneaza la stimuli. diferenta dintre lucrurile lui, Sugestie! In loc sa va lasati lucrurile altora si lucrurile „acaparat/a” de partile negative „Ajutaţi-l să înveţe să fie comune. ale comportamentului copilului, cooperant cu ceilalţi Este recomandabil sa proiectati impunand restrictii aspre si activitati în cadrul carora sa îi copii: explicaţi-i că, cerandu-i tot timpul „sa fie aratati cateva obiecte personale atent”, ajutati-l sa faca fata făcând schimb de jucării, (îmbracaminte, periuta de dinti dificultatilor cu care se etc.) si comune (scaun, va avea o mai mare echipament sportiv, masa, confrunta. Dvs. si parintii sunteti persoanele care îi pot varietate de jucării.“ casetofon etc.), din sala de arata cum trebuie sa îsi utilizeze gradinita, dar si de acasa. „punctele forte”. Invatand sa se Ajutati-l sa învete sa fie concentreze asupra unui lucru, va scoate la cooperant cu ceilalti copii: explicati-i ca, iveala si alte calitati. facand schimb de jucarii, va avea o mai mare „Copilul egocentric” varietate de jucarii. Totodata, trebuie sa-i Egocentrismul sau convingerea lasati libertatea de a alege ce jucarii vrea sa copilului ca este centrul universului se împarta si cu cine dintre colegi. întalneste la toate varstele copilariei si se manifesta diferit. Copilul egocentric de orice Maria Vranceanu, Daniela Terzi, varsta se plaseaza pe sine pe primul plan, Tatiana Turchina, fara sa tina cont de parerile si dorintele 1001 idei pentru o educație altora, are tendinta de a exclude existenta timpurie de calitate Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

225

EDUCAŢIE

EDUCAȚIE

226 EDUCAȚIE

Prea mvltă lavdă face dio cqrii oarcisiști

opiii ai caror parinti le spun acestora ca sunt speciali tind mai mult sa devina narcisisti, sustin cercetatorii americani si olandezi. Studiul, intitulat „Origins of narcissism in children”, a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS). Potrivit cercetatilor realizate de oamenii de stiinta de la State University, în colaborare cu profesori de la Universitatea Amsterdam, al carui scop viza descoperirea originilor egoismului extrem, copiii carora parintii lor le spun ca sunt mai speciali decat ceilalti sau ca merita ceva în plus în viata prezinta o probabilitate mai mare sa obtina un scor ridicat la testul pentru masurarea narcisismului. Savantii au analizat, timp de un an si jumatate, comportamentul a 565 de copii din Olanda, precum si obiceiurile parintilor acestora, pentru a stabili cauzele ce stau la baza egoismului. Cercetatorii au masurat de asemenea cat de mult parintii îsi supraevalueaza copiii, cerandule sa raspunda daca sunt de acord cu diferite afirmatii, printre care — „Copilul meu este un bun exemplu comparativ cu ceilalti copii”. Subiectii studiului aveau între 7 si 11 ani cand a început studiul. In timpul cercetarii, copiii si parintii lor au fost evaluati de patru ori la interval de sase luni. Copiii îi cred pe parinti atunci cand acestia le spun ca sunt mai speciali decat altii, sustine coautorul studiului Brad Bushman, profesor de comunicare si psihologie la Ohio State University, adaugand ca acest lucru nu este benefic nici pentru copii si nici pentru societate. Incurajarile sau comportamentele mai afectuoase ale parintilor constituie o strategie foarte buna pentru sporirea egocentrismului copiilor, se arata în studiul amintit. Copiii care au o parere foarte buna despre ei nu se considera mai speciali decat ceilalti, dar declara ca sunt fericiti si ca se iubesc asa cum sunt. „Oamenii cu o parere foarte buna despre ei considera ca sunt la fel de buni ca ceilalti. Narcisistii cred despre ei ca sunt mai buni decat alti”‘, subliniaza profesorul Brad Bushman. Parintii vor cu adevarat sa faca un lucru bun pentru copiii lor atunci cand spun ca acestia sunt speciali, însa acest lucru conduce mai mult la aparitia narcisismului, este de parere Eddie Brummelman, coordonatorul studiului si profesor al Universitatii din Amsterdam. In loc sa le îmbunatateasca stima de sine, obiceiurile care tind sa -i supraevalueze pe copii le pot creste nivelul de narcisism, a declarat Eddie Brummelman. Insa parintii nu sunt singurii responsabili pentru narcisismul copiilor lor, noteaza autorii studiului. Ca si alte trasaturi ale personalitatii, în ecuatie intra si elemente genetice, precum si trasaturile de caracter ale copiilor însisi. Profesorul Brad Bushman, la randul sau parinte, admite ca aceste cercetari l-au facut sa acorde mai multa atentie cuvintelor pe care le foloseste cu cei trei copii ai sai. Cand am început cercetarile pe acest subiect în anii ’90 credeam ca-i voi trata ca pe niste copii super speciali. Insa voi fi foarte atent sa nu mai fac acest lucru de acum înainte, a mai declarat profesorul Bushman. Ana Grama www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

LEAGĂNUL COPILĂRIEI 227

fara, în padure, crestea un bradut frumos. Isi alesese un loc bun: putea sa-l mangaie soarele, aer avea destul si în jurul lui, cresteau o multime de brazi si molizi. Dar bradutul dorea din suflet sa se faca mare. Nu-i pasa nici de soarele cald, nici de aerul proaspat, nu se uita nici la copiii de tarani care se plimbau pe langa el si sporovaiau ori de cate ori ieseau la padure sa culeaga fragi si zmeura. Veneau adeseori cu cate un ciubar plin si îsi împodobeau palariile cu siruri de fragi; se asezau apoi langa bradut si ziceau: „Ia uitati-va ce dragut e braduletul asta!”. Dar bradutul nici nu-i baga în seama. In anul urmator, era mai mare cu o înnaditura, iar dupa înca unul i se mai adauga o înnaditura; caci brazilor le poti numara anii dupa înnadituri. – Ah, de as fi si eu la fel de mare ca ceilalti copaci! suspina copacelul. Mi-as putea întinde ramurile de jur împrejur, pana, hat, departe, si as ajunge cu varful sa privesc în lumea larga. Pasarile si-ar face cuibul în crengile mele, iar cand ar sufla vantul, as putea da si eu din cap cu tot atata maretie cum dau si ceilalti brazi! Nu se bucura nici de raza soarelui, nici de pasari si nici de norii purpurii, care pluteau în zori si în amurg pe deasupra lui. Iarna, cand zapada îl înconjura, alba si scanteietoare, si cand vreun iepure trecea saltand pe langa el, fara sa-l bage în seama – vai, ce se mai necajea bradutul nostru! Doua ierni trecura astfel, în a treia, copacelul crescuse, atat de mare, încat iepurele, nu numai ca nu putea sa treaca fara sa-l bage în seama, dar trebuia chiar sa-l înconjoare. „Ah, sa cresti, sa cresti, sa ajungi mare si batran, iata singurul lucru frumos pe lume”, îsi zicea bradutul. Toamna, veneau mereu taietori de lemne si doborau cativa din copacii cei mai mari; asta se întampla în fiecare an, si tanarul nostru brad, care în rastimp crescuse binisor, Almanah Jurnal Spiritual 2016

se cutremura vazand cum arborii aceia mari si frumosi se prabuseau trosnind si paraind, cum li se retezau crengile, si cum aratau apoi de golasi, de lungi si de subtiri; aproape sa nu-i mai recunosti. Pe urma erau încarcati în care si caii îi duceau afara din padure. Unde îi duceau? Ce soarta îi astepta? Primavara, cand veneau randunelele si berzele, bradul le întreba: – Nu stiti unde i-au dus? Nu i-ati întalnit? Randunelele nu stiau nimic; dar barza dupa ce cazu o vreme pe ganduri, dadu din cap si zise: – Da, cred ca stiu. Am întalnit multe corabii pe cand zburam din Egipt încoace; îmi închipui ca ei erau, arborii vostri, caci miroseau a brad; si v-au trimis salutari prin mine. Da, si cum mai straluceau, cum mai straluceau! – Ah, de m-as face mai repede mare sa pot pleca si eu în largul marii! Dar oare cum e marea aia, cum o fi aratand? – Pai ar fi o poveste cam lunga sa ti-o descriu, zise barza si îsi lua zborul. „Bucura-te de tinerete, îl îndemnau pe brad razele soarelui. Bucura-te de verdeata ta proaspata, de viata tanara care zvacneste în tine!” www.jurnalspiritual.eu

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

Bradvl

228 LEAGĂNUL COPILĂRIEI Si vantul îi saruta crengile, si roua îsi ceva si mai bun, si mai frumos; altminteri plangea lacrimile deasupra lui; dar bradul nu pentru ce ne-ar mai împodobi? Trebuie sa vedea nimic din toate astea. urmeze ceva cum nu se poate mai maret, mai Cand se apropiau sarbatorile Craciunului, minunat! Dar ce? Vai, cat sufar! Ma scurma erau doborati copacei tineri de tot care, de un dor, o nerabdare fara margini, nu mai stiu multe ori, nu erau nici pe jumatate atat de nici eu ce e cu mine! înalti cat bradul din povestea noastra, ce nu „Bucura-te de noi! îi sopteau aerul si avea astampar si voia sa o ia mereu din loc. lumina soarelui. Bucura-te sub cerul liber de Copaceilor acestora tineri – alesi dintre cei proaspata tinerete”. mai frumosi – nu li se taiau niciodata Dar bradul nu se bucura deloc si crestea… crengile; erau si ei asezati în carute si caii îi iarna, ca si vara statea mohorat în straiul lui trageau afara din padure. verde închis. Oamenii se uitau la el si – Unde-i duc? întreba bradul. Doar nu sunt spuneau: „Ce copac frumos!” mai mari decat mine, ba am zarit unul care Inainte de Craciun pe el îl doborara întai. era cu mult mai mic. Si de ce îsi pastreaza Securea îsi varî adanc taisul în trunchiul crengile? Incotro le e drumul? bradului si el se prabusi cu un geamat la A fost odata, doar o data, demult, tare pamant. Simti o durere ascutita, un lesin. Nu demult, pe vremea cand oamenii stiau sa se mai putea gandi la nicio fericire, era vorbeasca, dau nu stiau sa se certe, si beau mahnit ca trebuia sa se desparta de locul lui vin doar cate putin, a fost o tara de bastina, sa plece departe de frumoasa, mandra si bogata, “Brăduții ăștia ajung pamantul din care rasarise. Stia peste care domnea un rege bun doar cu n-o sa-i mai revada si întelept. niciodata pe vecinii, vechii la o asemenea – Noi stim! Noi stim! Ciripeau tovarasi, micile tufisuri si florile vrabiile. I-am vazut jos, în oras, strălucire și măreție din jur, ba poate nici pasarile care prin fereastra. Noi stim încotro avantau în înaltul cerului. cum nici nu se poate se se duc. Bradutii astia ajung la o Plecarea nu era deloc placuta. asemenea stralucire si maretie Copacul îsi reveni abia cand, dupa închipui.“ cum nici nu se poate închipui. Ice fusese descarcat în curte, am vazut prin fereastra cum, asezati în odai alaturi de alti brazi, auzi pe unul din oameni mari si luminoase, erau împodobiti cu cele zicand: mai frumoase lucruri: mere aurite, turta – Bradul asta e minunat! Numai de el dulce, jucarii si multe, multe lumanarele. avem nevoie. – Si pe urma? Intreba bradul, tremurand Venira apoi doi slujitori grozav de gatiti si din toate ramurelele. Si pe urma ce se mai dusera bradul într-o sala mare si frumoasa. întampla cu el? De jur împrejur, pe pereti, atarnau tablouri si – Pai mai mult nu am vazut nici noi. Dar langa soba de teracota, erau asezate vase era neasemuit de frumos! mari, chinezesti cu lei zugraviti pe capac. Se – Imi va fi oare si mie dat sa pasesc atat de gaseau acolo jilturi leganatoare, canapele de stralucitor? Se bucura de pe acum bradul. matase, mese mari pline de carti cu poze si Asta-i chiar mai bine decat sa o pornesti pe de jucarii care valorau de o suta de ori o suta mare. Ah, cum ma scurma nerabdarea! De-ar de taleri – cel putin asa spuneau copiii. Iar veni odata Craciunul! Acum sunt mare si am bradul a fost pus într-un ciubar mare umplut crescut cat si cei care au fost luati anul trecut. cu nisip; nimeni însa nu putea vedea ca e un Ah, de m-as vedea odata în caruta! Sa ma vad ciubar, deoarece era înfasurat într-o tesatura în odaia aia calda, cu toata stralucirea si verde si se afla asezat pe un covor mare si maretia aceea! Si pe urma? Da, pe urma vine pestrit. Vai cum mai tremura bradul! Oare ce www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

Almanah Jurnal Spiritual 2016

Si lumanarile ardeau si se topeau aproape de tot de ramurelele verzi, si pe masura ce se sfarseau, cineva le stingea. Apoi copiilor li se dadu voie sa despoaie bradul. Tabarara asupra lui de-i trosnira crengile; daca nu ar fi

ajuns cu varful si cu steaua aurita pana la tavan, s-ar fi prabusit. Copiii jucara în jurul lui cu darurile lor minunate în maini. Nimeni nu se uita la pom, afara de batrana dadaca, dar si ea veni de fapt sa se uite prin crengi, ca sa vada daca n-a ramas cumva uitata vreo smochina sau vreun mar. „O poveste! O poveste!”, începura deodata copiii sa strige. Si trasera cu de-a sila, langa pom un om scund si gras. Grasunul se aseza chiar sub brad, „caci astfel suntem oarecum ca si afara, în aer si liber, zise el, si, afara de asta sa se mai aleaga si pomul cu ceva de folos ascultand ce va spun. Dar sa stiti ca nu va istorisesc decat o singura poveste. Vreti sa o auziti pe aia cu N-aude-Nu-vede sau cea cu Gogos-Cocolos care s-a rostogolit de-a dura pe toate treptele, dar pana la urma a ajuns totusi la mare cinste si a capatat o domnita de sotie?” N-aude-Nu-vede, strigara unii, GogosCocolos cerura altii. Era o harmalaie de-ti lua auzul. Numai bradul tacea malc si îsi zicea: „Eu nu intru în joc, n-am nimic de facut în www.jurnalspiritual.eu

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

avea sa se mai întample cu el? Slujitorii si dadacele începura sa-l împodobeasca. Agatau de crengile lui niste cosulete mici taiate cu foarfeca din hartie colorata si umplute cu zaharicale; merele si nucile aurite atarnau de ramurelele bradului ca si cum ar fi crescut din ele, si peste o suta de lumanarele rosii, albastre si albe fura prinse de crengi. Papusi care aratau aidoma oamenilor – bradul nu mai vazuse pana atunci asemenea fapturi – se leganau în verdele frunzelor, iar sus, în varf, fusese prinsa o stea faurita din hartie aurita; totul era maret si încantator, neobisnuit de încantator. Diseara, spuneau cu totii, diseara o sa straluceasca strasnic. „Ah, suspina bradul, de-ar fi odata seara, de-ar aprinde odata lumanarile! Si ce o sa se întample pe urma? O sa vina oare copacii din padure sa ma vada? O sa zboare vrabiile prin fata ferestrei? O sa cresc oare aici si o sa stau iarna si vara asa de gatit cum sunt acum?” Nu se gandea la nimic rau, dar îl durea grozav scoarta de dorul padurii si durerile de scoarta sunt pentru un arbore la fel de rele ca durerile de cap pentru noi. In fine, fura aprinse lumanarile. Ce stralucire, ce minunatie! Bradul tremura din toate ramurelele, asa ca una din lumanari aprinse o creanga. Ardea în toata regula. „Doamne fereste!” strigara dadacele si se grabira sa stinga flacaruia. Acum bradul nu avea voie nici sa tremure. Vai, era îngrozitor! Vai, ce frica îi era sa nu piarda ceva din podoabele lui! Era ca beat de atata stralucire. Deodata canturile usii se dadura în laturi – si o droaie de copii navalira în încapere, gata gata sa rastoarne bradul; cei varstnici veneau agale dupa ei. Copiii amutira – dar numai pentru o clipa, apoi reîncepura sa chiuie de vuia sala, încinsera o hora în jurul bradului si se pornira sa culeaga un dar dupa altul. „Ce tot fac astia? se întreba copacul. Ce-o sa se mai întample?”

229

230 LEAGĂNUL COPILĂRIEI treaba asta!” fusese doar si el cineva, facuse doar ce trebuia sa faca. Bondocul povesti despre Gogos-Cocolos, care s-a rostogolit de-a dura pe toate treptele, dar pana la urma a ajuns totusi la mare cinste si a capatat o domnita de sotie, iar copiii bateau din palme si ziceau: „Mai spune! Mai spune!” voiau sa auda si povestea lui N-aude-Nu-vede dar trebuira sa se multumeasca numai cu povestea lui GogosCocolos. Bradul tacea dus pe ganduri. Nicicand nu au istorisit pasarile din padure asemenea povesti. „Gogos-Cocolos care s-a dat de-a dura pe toate trepte si tot a capatat o domnita de nevasta. Da, da, asa merg lururile pe lumea asta!” îsi zicea bradul si credea ca e adevarat, o povestise doar un om atat de cumsecade! „Da, da, cine stie? Poate ca ma rostogolesc si eu pe scara si capat o domnita.” Si se bucura ca în ziua urmatoare îl vor împodobi din nou cu lumanari si jucarii, cu beteala si cu fructe. „Maine am sa tremur, îsi zicea bradul. Vreau sa ma bucur în voie de toata maretia mea. Maine am sa aud din nou povestea cu Gogos-Cocolos si poate si pe aceea cu N-audeNu-vede.” Si ramase tacut si îngandurat întreaga noapte. Dimienata sosira servitorii si slujnica. ”Aha, au venit sa ma gateasca din nou!” se bucura bradul. Dar fu scos din încapere, urcat sus în pod si asezat într-un colt întunecos, unde nu putea patrunde lumina zilei. „Ce-o mai fi însemnand si asta? se întreba pomul. Ce sa caut eu aici? Ce pot eu sa aud în podul asta?” Se sprijini de perete si chibzui, si chibzui… Avea doar timp destul, caci trecura zile si nopti fara sa mai urce nimeni la dansul. Si cand, în sfarsit, veni cineva, era pentru a aduce niste lazi mari pe care i le puse în fata. Acum bradul sta ascuns cu totul vederii, astfel încat trebui sa creada ca fusese uitat. „Afara, acum e iarna, îsi zise pomul, www.jurnalspiritual.eu

pamantul e tare si acoperit de zapada, oamenii nu ma mai pot sadi la loc. De aceea trebuie sa stai aici, în adapost pana la primavara. Cat de bine oranduite sunt toate astea! Cat de buni sunt oamenii! Numai de n-ar fi locul atat de întunecos si de singuratic! … nici macar un iepuras cat de mic! … si cat de placut era afara, în padure, cand cadea zapada si iepurii saltau în jurul meu! Da, chiar si cand treceau pe langa mine fara sa ma vada, dar atunci ma necajeam. Cat de îngrozitor de singur ma simt aici!” ”Pip, Pib!” chitcai un soricel si se strecura tiptil pe langa pom; apoi mai veni unul tot atat de mic. Amandoi îsi apropiara botisorul de trunchiul bradului, îl mirosira si se furisara printre crengi. – E un frig groaznic, zisera soriceii, altminteri nu e rau aici. Nu-i asa, batrane brad? – Dar nu-s batran deloc! raspunse bradul. Sunt altii mult mai batrani ca mine. – Cum de-ai ajuns aici? îl întrebara soarecii, curiosi la culme. – Spune-ne care e locul cel mai frumos de pe pamant? Ai fost pe acolo? Ai fost jos, în camara, unde branza sta pe o scandura si slanina atarna de tavan, unde aluneci pe lumanari de seu, în camara în care intri slab si din care iesi gras? – Astea nu le cunosc, raspunse pomul. Dar cunosc padurea unde straluceste soarele si unde canta pasarile. Si se porni sa-si povesteasca de-a fir-a-par copilaria, iar soriceii, care nu mai auzisera nimic asemanator, ascultau si se minunau: – Nu, zau, ca multe ai mai vazut! Cat de fericit trebuie sa fi fost acolo în padure. Intr-o dimineata, cand au venit niste oameni si s-au apucat sa trebaluiasca în pod: lazile fura date de o parte, pomul fu însfacat si trantit, bineînteles nu cu prea multa blandete pe podea, dupa care o sluga îl trase jos pe scara la lumina zilei. In curte se jucau cativa din copiii care de Craciun dansasera în jurul pomului. Unul dintre cei mai mici dadu fuga la brad si îi Almanah Jurnal Spiritual 2016

LEAGĂNUL COPILĂRIEI smulse steaua de aur. Si sluga veni si taie copacul facandu-l surcele. Se adunase o gramajoara întreaga. Curand focul cuprinse fiecare particica a bradului. Pomul gemea cumplit si fiecare geamat se asemuia cu o trosnitura, ceea ce îi îndemna pe copiii care se jucau sa se apropie de foc si sa strige: „Poc! Poc!”. Si cu fiecare trosnitura, regretele bradului se înteteau: regreta padurea si diminetile racoroase de vara, si noptile înstelate de iarna, regreta seara aceea minunata de

Craciun în care auzise povestea lui GogosCocolos, singura poveste pe care o auzise si pe care putea sa o istoriseasca. Apoi bradul se preschimba în cenusa. Baietii se jucau în gradina si cel mai mic dintre ei îsi prinsese în piept steaua de aur pe care bradul o purtase în cea mai fericita seara a lui. Dar acum toate s-au sfarsit, si s-a sfarsit si pomul si s-a sfarsit si povestea. S-a sfarsit, s-a sfarsit, asta e doar soarta fiecarei povesti. Hans Christian Andersen, „Basme”

Prieteovl rierdvt – Pqxeste dio Cqlvmbia

e lumeă ăstă nu găseăi doi oămeni măi diferiţi decăt ei, totuşi erău cei măi buni prieteni. Cărrăo eră înălt, subţire şi iute lă mănie. Stăteă mereu cu pumnii strănşi şi gata de bataie şi nu îi era frica de nimeni şi de nimic. Prietenul sau, Pedro, era mic de stăt şi grăs, purtă ochelări şi zămbeă întrună. Ii plăceă măncăreă şi cărţile bune şi îşi doreă o viăţă tihnită. Cei doi prieteni trăiău lă fermele lor situăte lă căţivă kilometri depărtăre. Din cănd în cănd se întălneău lă cină ăcăsă lă Pedro, pentru că ăcestă eră un bucătăr foărte iscusit. Intr-o seără, cei doi prieteni ău măncăt bine: făsole prăjită, friptură de porc, bănăne, ăvocădo şi lipii din faina de malai. Dupa masa, Pedro a ieşit pe veranda şi a vazut ca pe cer se adunau nori negri şi grei. „Se pare ca începe furtuna. De ce nu ramai peste noapte, Carrao?” l-a întrebat Pedro. „Mie nu mi-e frica de furtuna”, a ras Carrao terminandu-şi paharul de vin. „Dar cred ca ar trebui sa pornesc, ca sa nu ma prinda ploaia pe drum. Nu aş vrea sa -mi ud pălăriă ceă nouă”. „Dăcă tu crezi că ăşă e măi bine…” ă zis Pedro. Ştiă că în zădăr încercă să -l convingă pe prietenul său de cevă. Eră, probăbil, cel măi încăpăţănăt om din lume. Cărrăo ieşi pe poărtă şi se îndreptă spre grăjd pentru ă-şi luă călul. Ne vedem măine, ămigo.” „Drum bun prietene”, i-a strigat Pedro din urma. Nici nu apucase bine Carrao sa plece, cand dintr-odătă cerul şi-ă desfăcut băierele. Ploăiă ă început să cădă cu putere peste căsă lui Pedro, inundăndu-i ţărcul. Văntul biciuiă săvănă şi rămăneău copăci smulşi din rădăcină şi case distruse. Era o furtuna cum nu se mai pomenise. „Sper ca a ajuns cu bine acasa”, îşi spunea Pedro, găndindu-se lă Cărrăo, în timp ce se înveleă cu pătură şi ăscultă cum şuieră văntul prin căsă. S-ă întors pe părteă ceălăltă şi, după ce s-ă tot sucit şi răsucit în păt, ă reuşit să ădoărmă. A două zi ă răsărit soărele şi vremeă eră frumoăsă. Număi copăcii smulşi din rădăcini şi căsele măi ăminteău de furtună din Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

231

232 LEAGĂNUL COPILĂRIEI noăpteă trecută. Cineva batu la usa casei lui Pedro. „Am o veste proasta, domnule…” Omul tinea în mana palaria noua a lui Carrao, murdara de noroi si mototolita. „Carrao nu a mai ajuns acasa…” Pedro simti ca inima i se frange de durere. Prietenul sau cel mai bun era pierdut! Poate cazuse într-o prapastie sau poate se ratacise în padurea deasa. Poate ca daca l-ar fi convins sa ramana peste noapte, nimic din toate acestea nu s-ar fi întamplat. Prietenul sau ar fi fost viu si nevatamat… Sarmanul Pedro, care niciodata nu fusese un mare amator de aventuri si caruia îi placea mai mult sa stea acasa, a facut un juramant: daca prietenul sau mai este în viata, are sa -l gaseasca ca sa-l aduca acasa. Pedro era hotarat sa nu se mai întoarca pana ce nu îl va gasi pe prietenul sau. Si-a luat ramas bun de la vecini, a încalecat pe cal si a plecat în cautarea lui. Pedro a cautat prin toata Columbia, pana la sfarsitul zilelor sale, dar nu a reusit sa -l gaseasca pe Carrao. Dupa moarte, sufletul lui Pedro s-a întors sub forma unei mici pasari de mlastina, doar ca sa-l poata cauta pe Carrao în continuare. Daca ajungeti vreodata în Columbia, veti auzi o pasare care striga plangand: „Carr – aoo! Carr – aoo!” Saviour Pirotta, Ocolul pământului în 80 de povești

Pqxestea vovi qm leoeș

ică eră odătă, într-un săt, un om grozăv de leneş; de leneş ce eră nici îmbucătură din gură nu şi-o mestecă. Şi sătul, văzănd că ăcest om nu se dă lă muncă nici în ruptul căpului, hotărî să-l spănzure pentru ă nu măi dă pildă de lenevire şi ăltoră. Şi ăşă se ăleg vreo doi oămeni din săt şi se duc lă căsă leneşului, îl umflă pe sus, îl pun într-un căr cu boi, că pe un butuc nesimţitoriu, şi hăi cu dănsul lă locul de spănzurătoăre. Aşă eră pe vremeă ăceeă. Pe drum se întălnesc ei cu o trăsură în căre eră o cucoănă. Cucoănă, văzănd în cărul cel cu boi un om căre seămănă ă fi bolnăv, întreăbă cu milă pe cei doi ţarani, zicand: – Oămeni buni! Se vede că omul cel din căr e bolnăv, sărmănul, şi-l duceţi lă vro doftoroăie undevă, să se căute. – Bă nu, cucoănă – răspunse unul dintre ţărăni – să ierte cinstită făţă dumnevoăstră, dăr ăistă e un leneş căre nu credem să măi fi ăvănd păreche pe lume, şi-l ducem lă spănzurătoăre, că să curăţim sătul de-un trăndăv. – Alei, oămeni buni! zise cucoănă, înfiorăndu-se. Păcăt, sărmănul, să moără că un căne fărădelege! Măi bine duceţi-l lă moşie lă mine; iăcătă curteă pe costişă ceeă. Eu ăm ăcolo un hămbăr plin cu posmăgi, iă ăşă pentru împrejurări grele, Doămne fereşte! A măncă lă posmăgi şi www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

ă trăi şi el pe lăngă căsă meă, că doăr ştiu că nu m-ă măi pierde Dumnezeu pentr-o bucăţică de păne. Dă, suntem dători ă ne ăjută unii pe ălţii. – I-auzi, mai lenesule, ce spune cucoana: ca te-a pune la cotet, într-un hambar cu posmagi, zise unul dintre sateni. Iaca peste ce noroc ai dat, bata-te întunericul sa te bata, uraciunea oamenilor! Sai degraba din car si multameste cucoanei ca te-a scapat de la moarte si-ai dat peste belsug, luandu-te sub aripa dumisale. Noi gandeam sa-ti dam sopon si franghie. Iar cucoana, cu bunatatea dumisale, îti da adapost si posmagi; sa tot traiesti, sa nu mai mori! Sa-si puie cineva obrazul pentru unul ca tine si sa te hraneasca ca pe un trantor, mare minune-i si asta! Dar tot de noroc sa se planga cineva. Bine-a mai zis, cine-a zis, ca boii ara si caii mananca. Hai, da raspuns cucoanei, ori asa, ca n-are vreme de stat la vorba cu noi. – Da muieti-s posmagii? zise atunci lenesul cu jumatate de gura, fara sa se carneasca din loc. – Ce-a zis? întreba cucoana pe sateni. – Ce sa zica, milostiva cucoana, raspunde unul. Ia întreaba ca muieti-s posmagii? – Vai de mine si de mine – zise cucoana cu mirare – înca asta n-am auzit! Dar el nu poate

sa si-i moaie? – Auzi, mai lenesule: te prinzi sa moi posmagii singur, ori ba? – Ba, raspunse lenesul. Trageti mai bine tot înainte! Ce mai atata grija pentru asta pustie de gura! Atunci unul dintre sateni zise cucoanei: – Bunatatea dumneavoastra, milostiva cucoana, dar degeaba mai voiti a strica orzul pe gaste. Vedeti bine ca nu-l duceam noi la spanzuratoare numai asa de flori de cuc, sa-i luam naravul. Cum chititi? Un sat întreg n-ar fi pus oare mana de la mana, ca sa poata face dintr-însul ceva? Dar ai pe cine ajuta? Doar lenea-i împarateasa mare, ce-ti bati capul! Cucoana atunci, cu toata bunavointa ce avea, se lehameteste si de binefacere si de tot, zicand: – Oameni buni, faceti dar cum v-a lumina Dumnezeu! Iar satenii duc pe lenes la locul cuvenit, si-i fac feliul. Si iaca asa au scapat si lenesul acela de sateni si satenii aceia de dansul. Mai pofteasca de acum si alti lenesi în satul acela, daca le da mana si-i tine cureaua. S-am încalecat pe-o sea, si v-am spus povestea asa. de Ion Creanga

Pqxestea măgărwșvlvi îocărățâoat

fost odătă un măgărus tăre rău si încăpătănăt. Văi, văi, căt eră de rău si de încăpătănăt! Dăcă mămă lui îl trimiteă lă cămp să cumpere o mănă de scăieti, că să făcă si eă o prăjitură, măgărusul îndătă spuneă: – Nu vreău! Dăcă îl rugă să vină lă măsă: – Nu vreău! Orice l-ăr fi rugăt, el răspundeă număi si număi: – Nu vreău! Orice l-ăr fi rugăt, el răspundeă număi si Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

233

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

234 LEAGĂNUL COPILĂRIEI

număi: – Nu vreău! Intr-o zi plecă mămă lui de-ăcăsă. – Măgărusul meu – îi spuse mămă – ăsteăptă-mă cuminte si … – Nu vreău! strigă măgărusul. Mama se întrista. Dadu cu amaraciune din cap si pleca, în vreme ce magarusul tipa de mama focului: – Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Dar, daca vazuse ca ramasese singur în casa, se potoli. Se uita în sus si în jos si se plictisea de moarte. – Magarusule, spuse atunci un soricel, scotandu-si nasul din gaura lui – hai sa ne jucam! – Nu vreau! – Bine… si soricelul se trase îndarat. Magarusul avea chef de joaca si-i paru rau ca-l luase gura pe dinainte, dar ce mai putea face? De necaz striga din nou, cat putu de tare: – Nu vreau! Nu vreau! Nu vreau! Si atunci – minune! Peretele se despica si www.jurnalspiritual.eu

din perete iesi un mosneag încruntat, cu un nas stramb, ochi strambi si gura stramba. Peretele se închise apoi la loc. – Pleaca de aici! striga magarusul. Uratule, nu te iubesc… Pleaca! Dar mosneagul îsi stramba parca si mai tare nasul, ochii si gura, maraind cu un glas scurt si dogit: – Nu vreau! – Tu? striga magarusul. Eu nu vreau, nu tu! Numai eu am voie sa spun „nu vreau”… Mosneagul rase stramb, cu hohote, care facura sa tremure încaperea. – Eu sunt Mos Nu-Vreau. M-ai chemat de atatea ori, ca în sfarsit, iata, am venit! Ei, de ce taci? De aceasta data, magarusul o cam sfeclise. – Eu... eu nu te-am chemat, bolborisi el. Da’ de unde? Ti s-a parut… Pleaca, mosule, pleaca!… Vezi-ti de drum! – Nu vreau! raspunse însa Mos Nu-Vreau. Speriat, magarusul o lua la fuga prin odaie. Se arunca asupra usii, dar nu putu sa o deschida. – Deschide-te odata! îi porunci el înciudat, dar usa îi raspunse linistita: – Nu vreau! Si mai speriat, magarusul alerga la fereastra. O zgaltai, dar fereastra nu se deschise. – Deschide-te, fereastra. Te rog… – Nu vreau! raspunse fereastra. Atunci magarusul se aseza pe podea si începu sa planga. – Ei, de ce taci? Spuse din nou Mos Nu-Vreau care statuse linistit si îl privise cat alergase prin încapere. Dar magarusul plangea mai departe si lacrimile-i picurau pe dusumele. – Nu vreau! strigara în clipa aceea dusumelele si începura sa se miste si sa sara, încercand sa scape de magarus. Tremurand, acesta se urca pe masa, dar masa rosti suparata: – Nu vreau! Magarusul nu mai stia ce sa faca. Era la capatul puterilor si, istovit, se tranti pe pat. Almanah Jurnal Spiritual 2016

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

235

– Nu vreau! striga însa si patul, asa ca magarusul ramase în picioare aruncand priviri înspaimantate în jur. – Ei, de ce taci? întreba pentru a treia oara Mos Nu-Vreau.

Vladimir Colin, Povești, povestiri, basme și legende

Aleqdqr îmrărat

fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar povesti. A fost odata un împarat care nu avea copii. Ajunsese la batranete si Dumnezeu nu-l miluise cu un mostenitor care sa duca mai departe treburile împaratesti cand el nu va mai fi. Cand se astepta mai putin dete norocul si împaratul dobandi o minune de copil. La botezul feciorului au fost invitati împarati si împaratese din cele patru zari. Trei zile si trei nopti au tinut ospetele, iar numele copilului era Aleodor. Baiatul din ce crestea se facea tot mai istet. Nu trecu multa vreme si împaratul ajunse pe patul mortii. Il lua pe copil pe genunchii sai si-i zise: Almanah Jurnal Spiritual 2016

– Dragul tatei, iata ca Dumnezeu ma cheama la el. Eu am încredere în tine ca ai sa ajungi om mare si ai sa-mi fii demn urmas, iar eu ma voi bucura si dincolo de mormant. Am sa-ti spun un singur lucru: Vezi tu muntele acela din departare? Sa nu te duca pasii într-acolo ca va fi necaz mare: acel munte este mosia lui Jumatate-deom-calare-pe jumatate-de-iepure-schiop, iar cine trece pe acolo, nu scapa nepedepsit. Imparatul muri si întreaga împaratie fu cuprinsa de mare tristete caci toti oamenii îl iubisera pe împarat pentru bunatatea si dreptatea lui. Aleodor, dupa ce se urca în tronul împaratiei, desi copil, puse tara la cale ca un om matur. Toata lumea era multumita de www.jurnalspiritual.eu

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

Dar în clipa aceea se auzira pasi în fata usii. Mos Nu-Vreau se repezi spre perete, care se despica si-l lasa sa treaca, lipindu-se apoi în urma lui, se parca nu s-ar fi despicat niciodata. – Mamico! striga fericit magarusul. Mamico, ce bine c-ai venit! Mama intra în odaie si-l întreba mirata: – Ce-i, dragul meu? – Stii, raspunse el, vreau… vreau sa cumpar scaieti, vreau sa ma culc la opt, vreau sa mananc, vreau… vreau tot… Tot, mamico! Din ziua aceea, magarusul nu-l mai vazu niciodata pe Mos Nu-Vreau, cel cu un nas stramb, ochi strambi si gura stramba. Si, pentru ca nimeni sa nu mai pateasca ce a patit el, s-a dus magarusul într-un suflet la prietenul lui, care scrie toate povestile pentru copii si i-a spus patania lui întocmai. Urata patanie, dragii mei!

236 LEAGĂNUL COPILĂRIEI

domnia lui, iar oamenii se mandreau ca le-a fost dat sa traiasca în zilele lui. Adesea iesea Aleodor la vanatoare ca sa-si petreaca ceasurile de odihna, dar avea mare grija sa respecte promisiunea facuta tatalui sau. Si totusi… Intr-o zi, pe cand se plimba plin de ganduri, numai ce se trezi ca era deja pe mosia pocitului om. Nu apuca sa faca nici douazeci de pasi ca se si trezi cu Jumatate-de-om-calare-pejumatate-de-iepure schiop înaintea lui. Pocitania pamantului îi zise: -Toti nelegiuitii care-mi calca hotarul ajung robii mei. -Mai întai trebuie sa stii – îi raspunse Aleodor – împarat, ca din neatentie si fara voia mea am ajuns pe mosia ta si n-am niciun gand rau în ceea ce te priveste. -Eu te credeam un curajos, îi raspunse pocitania, dar vad ca esti un las. -Ba sa ma fereasca Dumnezeu! Eu ti-am www.jurnalspiritual.eu

spus adevarul, dar daca vrei lupta n-am nimic împotriva alegeti: în sabii sa ne taiem, în buzdugane sa ne lovim ori în lupta sa ne luptam? -Nu vreau lupta, ci ca sa scapi de pedeapsa trebuie sa mi-o aduci pe fata lui VerdesImparat. Voinicul se stia vinovat. Desi fara voia lui, stia ca a facut un pacat de a calcat mosia slutului. Stia ca de omul dracului sa dai si sa scapi sa n-ai nici în clin nici în maneca cu dansul. Promise în cele din urma sa-i faca slujba cu care l-a însarcinat. Aleodor voia sa scape cumva, dar pocitania nu si nu, ca daca nu i-o aduce pe fata lui Verdes-Imparat îi taie capul. Nemaiavand ce face feciorul porni la drum în cautarea fetei lui Verdes-Imparat. Merse ce merse pana ajunse la un elesteu si o stiuca se zbatea pe moarte pe uscat. Cum o vazu, el se duse sa o ia sa o manance, dar stiuca îi zise: -Nu ma omorî, Fat-Frumos; mai bine da-mi drumul în apa, ca mult bine ti-oi face cand cu gandul nu-i gandi. Aleodor o arunca în apa, iar stiuca îi dete un solzisor ca atunci cand va avea nevoie: „vei gandi la mine, eu voi fi la tine”. Flacaul pleca mai departe si se tot mira de o astfel de întamplare. Merse ce merse si se întalni cu un corb care avea o aripa rupta. Cand a vrut sa-l vaneze corbul i-a zis: -Fat-frumos nu ma omorî, leaga-mi aripa sa ma vindec si eu ti-oi face mare bine. Tine pana aceasta si „cand vei gandi la mine, eu voi fi la tine”. Aleodor lua pana corbului, îi multumi si merse mai departe cand era gata gata sa calce pe un taune. -Nu ma calca Fat-Frumos, striga taunele, ca mare nevoie vei avea de mine în drumurile tale. Tine pufuletul acesta si „cand te vei gandi la mine, eu voi fi la tine”. Ii multumi si taunelui si-si vazu de drum. Merse Aleodor – Imparat cale de nu stiu Almanah Jurnal Spiritual 2016

cate zile cand ajunse în împaratia lui Verdes – Imparat. Cum ajunse se opri la poarta împaratiei, dar statu acolo trei zile pana veni cineva sa-l întrebe pe cine cauta. Abia a treia zi fu poftit la împaratul: -Ce vrei flacaule, îi zise împaratul; ce astepti la poarta curtii mele? -Ce sa vreau, marite împarate? Ii raspunse Aleodor, eu sunt trimis sa-ti cer mana fetei dumitale. -Bine baiete, dar mai întai trebuie sa stii un lucru. Ai voie sa te ascunzi unde doresti vreme de trei zile de-a randul. Daca fata mea te va gasi îti voi taia capul, daca nu te va gasi a ta sa fie si jumatate de împaratie. -Am speranta la Dumnezeu, Maria ta, ca nu ma va lasa sa-mi tai capul. Facura un legamant scris despre toate acestea în prezenta fetei care era nespus de frumoasa si de iscusita. A doua zi Fat-Frumos nu dormise toata noaptea macinat de ganduri cum sa se ascunda mai bine. Tot stand pe ganduri îsi aduse aminte de stiuca. Si numai ce se gandi ca stiuca si veni la el. -Ce poftesti de la mine, Fat-Frumos? -Ce sa poftesc, uite ce belea a cazut pe capul meu si nu stiu unde sa ma ascund. -Nu te necaji, îi zise stiuca, si pe data îl transforma într-un cosacel si-l ascunse pe fundul marii. Cand se scula fata împaratului îsi lua ocheanul si se uita în toate partile. Nu-l vazu. Ceilati petitori ce-i avusese se ascunsesera unii prin casa, altii prin pivnita, si de fiecare data fata i-a gasit. Acum îsi dadu si ea seama ca nu-i de gluma cu feciorul acesta. Se mai uita odata cu ocheanul ei fermecat si pe fundul marii îl zari. -Iesi de-acolo, hotomanule! îi zise ea razand. In ziua urmatoare Fat-Frumos îl chema pe corb în ajutor. Acesta îl facu un corbut si-l ascunse într-un stol ce se urcase pana la Almanah Jurnal Spiritual 2016

vantul turbat. Fata îl gasi si de asta data cu ocheanul ei fermecat, dar se duse în graba la tatal-sau si-i zise: -Mi se pare, tata, ca flacaul acesta mi-a venit de hac. Chiar de l-oi afla pana la a treia oara, sa-l ierti tata ca nu e prost ca ceilalti. A treia zi Fat-Frumos chema taunele: -Ce vrei de la mine? întreba taunele. -Asculta ce mi s-a întamplat si te rog sa ma ajuti! Taunele îl transforma într-un purice si-l puse în cosita fetei. Cand fata îl cauta cu ocheanul în toate colturile lumii nu-l vazu si zise: -Arata-te odata. Te simt ca esti aproape, dar nu te vad. Tu m-ai învins, a ta voi fi. Aleodor se dete binisor jos din coada ei si se arata. Imparatul nu mai avu ce zice si îi dete fata. Cand plecara de la împaratie îi conduse cu mare alai si cu mare cinste. Pe drum s-au oprit si au facut un popas. Voinicul a pus www.jurnalspiritual.eu

237

LEAGĂNUL COPILĂRIEI

238 LEAGĂNUL COPILĂRIEI capul în poala fetei ca sa se odihneasca. Aceasta, nu mai putea de dragul lui si era tare fericita ca avea sa-si petreaca de-acum zilele împreuna cu dansul. Atunci Aleodor îi spuse fetei ca nu pentru el a luat-o ci pentru Jumatate-de-om-calarepe-jumatate-de-iepure-schiop. Fata începu sa planga de necaz cand auzi asa ceva, dar apoi se linisti gandindu-se ca n-o va da Fat-Frumos slutului. Pocitania pamantului de cum o vazu se lingusi pe langa ea, dar aceasta-i zise: – Piei necuratule, de pe fata pamantului, sa scape lumea de tine, ciuma si holera ce esti. Auzind acestea Jumatate-de-om-calare-pejumatate-de-iepure-schiop plezni de necaz si muri. Atunci Aleodor îsi lua mireasa si se dusera în împaratia lui, unde oamenii, vazandu-l teafar, îl primira cu mare bucurie si au trait împreuna multe zile fericite. Basme românești, Editura Aquila

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

GALERIE FOTO 239

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

240 GALERIE FOTO

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

GALERIE FOTO

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

241

242 GALERIE FOTO

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

GALERIE FOTO

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

243

244 GALERIE FOTO

www.jurnalspiritual.eu

Almanah Jurnal Spiritual 2016

GALERIE FOTO 245

Almanah Jurnal Spiritual 2016

www.jurnalspiritual.eu

246

Almanah Jurnal Spiritual 2016