Alexandru Birou, Liga Scriitorilor Dobrogeni

Alexandru Birou

Liga Scriitorilor Dobrogeni

Mă protejez împotriva COVID-19 conform recomandărilor făcute de autorități. Folosesc mijloacele de informare în mod conștient și cu scop: - nu intru în contact direct cu soția; - evit atingerea clanțelor, mânerelor, butoanelor de la aragaz și mașina de spălat; - dezinfectez zilnic telefoanele și telecomenzile; - păstrez față de ea o distanță de 1,5- 2 metri; - servesc masa în schimbul 2; - beau cafeaua separat; - mă spăl pe mâini regulat.

Păstrăm distanța

Cu soția, să nu vă miraţi, Am făcut o alianță Suntem foarte-apropiaţi, Stăm la 2 metri distanţă.

Am ales izolarea, nu mă văd cu cei dragi.

Dragostea la distanţă

Stau și-ascult în locuință O binecunoscută romanță Izolarea-i cu putinţă, Nu şi amorul la distanţă!...

Nu aș putea spune că în perioada aceasta mi-am pierdut prietenii. Dimpotrivă, mi-am făcut alții.

Sfaturi în criză

Oricât am fost prins de nevoi, Am respectat un sfat străvechi: „Să-ţi faci mereu prieteni noi Şi să nu-i uiţi pe-aceia vechi!”

Cu ajutorul telefoniei video mențin contactul social cu familia și cu cercul de prieteni. Legătura oferă sprijin.

Cu telefonul

Aștept să se strângă toți Și apoi să dea ei tonul, Pe copii și pe nepoți, Îi sărut cu telefonul.

Coronavirusul m-a învățat să-mi planific ziua cât se poate de exact. Planificarea activităților previne pierderea controlului și starea de neajutorare. Cu ajutorul planificării, am evitat sentimentul de victimă neajutorată a unei situații, în favoarea celui de a o influența în mod activ. Din păcate multe au fost doar în mintea mea.

După plan

La mine-s toate cum am spus După plan de n-ai idee Și pot să respect ce mi-am propus Mai ceva ca o femeie!

Pandemia aceasta m-a făcut să-mi reevaluez resursele interioare de care dispun să pot depăși situațiile de criză.

Săritură

A început cu orez apoi cu paste, Întreb și eu ciocănind pe taste Oare nimeni nu-l obligă Să sară peste mămăligă.

Pe plan personal mi-am reevaluat și mi-am folosit toate experiențele pozitive pe care le-am acumulat în viață, toate problemele pe care le-am depășit și le-am rezolvat, tot talentul și părțile tari pe care le am, tot ce aparține abilităților și înclinațiilor personale etc. Pe plan național m-am convins încă o dată că poporul român nu va dispărea niciodată, are un umor adorabil, s-a adaptat la virus cum niciun alt popor nu a făcut-o. Pe plan extern, deși economia mondială pare să fi încetinit din această cauză, există și un beneficiar neașteptat al acestei contracții economice și industriale – planeta. Numărul de zile cu o calitate bună a aerului a crescut cu 21,5% în februarie, prin comparație cu aceeași perioadă în 2019, conform ministerului chinez pentru ecologie și mediu.

Acum, stau și mă gândesc, oare ce să ne fi scăpat, oare n-am greșit undeva? Nu cumva, scrutând în permanență universul, în căutarea altor lumi posibile, am neglijat minunata grădină verde, care ne-a fost dată? Nu cumva, în goana noastră spre ceea ce credem că înseamnă progres, am uitat ce înseamnă dragostea de oameni și adevăratele noastre necesități? Nu cumva, privind mereu înainte, am uitat să privim și în sus, spre EL și înăuntru, spre NOI? În lume, s-au petrecut și până acum necazuri cumplite; nu cumva ne-am

crezut intangibili, neîntâmplându-se în preajma noastră? Oare globalizarea politică, economică, culturală, nu ar fi trebuit să plece de la componenta cea mai importantă –globalizarea iubirii față de oameni?

Alimentele și medicamentele de care am nevoie le obțin singur, nu am nevoie de niciun ajutor. Clor nu se găsește.

Cel mai bun dezinfectant

N-am găsit la Penny clor, Să dezinfectăm și-n dormitor; Și mi-am zis, ca tot omul: Cel mai bun dezinfectant e... romul!

Încerc să fac și sport: mișcare, alergări ușoare, în sufragerie cu geamul deschis, gimnastică, abdomene, deja am făcut două. Mă vizitează porumbei care vin în fiecare dimineață la fereastră și mă salută, iar eu le dau firimituri de pâine.

Mașina din parcare

Când la geam aterizează Și-mi cerșește de mâncare E clar că mă avertizează Că mi-o spurcă în parcare.

Devreme ce trebuie să stau în casă, activitățile mele preferate sunt: - Creație: poezii, epigrame, ascult muzică și citesc. - Testarea unor noi rețete de mâncare. - Odihnă, cât de multă.

Benefic pentru cultură

Dac-o fi să bântuiască Covidu-acesta muritor, Orice român vrea să trăiască Să devină... scriitor!

În această perioadă, cel mai fericit moment a fost atunci când am aflat că nu va fi sfârșitul lumii și nevasta stropea cu vodcă prin casă.

Nu-mi mai înţeleg deloc nevasta

Până la pandemia asta Cu aiazmă, stropea nevasta Acum văd că nu-i mai pasă:

Cu palincă a stropit întreaga casă!

De-a lungul vieții, nu a existat niciun eveniment mondial care să fi avut un impact asupra mea.

Un nou război

Vorbeam mai ieri de-un nou război, Dar astăzi, cum te duci, pe unde treci Auzi de-un virus de la nişte lilieci, Scăpat de sub control de câţiva boi.

Este vremea să ne gândim la părinții, prietenii, bunicii, la toți cei pe care îi putem infecta în mod neintenționat - iar ei trebuie să se gândească la noi. Acesta este motivul pentru care suntem în locul în care suntem acum. Limitați interacțiunile sociale în afara casei, spălați-vă pe mâini, iar această criză se va termina mai devreme și cu mai puține pierderi de vieți omenești.

Prevenție

Feriţi-vă de virus, bată-l vina, Că pare-a fi, într-adevăr, nasol: Purtați mască cum spune medicina Și-aveți în voi rezerve de alcool.

Aș dori ca peste ani cititorii și prietenii să spună despre mine: „Încă unul care a învins virusul”.

Epitaf

În viața lui n-a fost să fie O astfel de veselie, Să scrie cu atâta rodnicie Despre o banală pandemie.