Izolat la domiciuliu cu pictorul Iaia Ferodin din Mangalia de Arșura

Izolat la domiciuliu cu pictorul Iaia Ferodin din Mangalia

de Arșura

Uneori, laptopul meu se cam încinge. Îl palpez ușor cu mâna stângă și îi iau cu discreție temperatura. Totul este în regulă. Să vedem ce mai face lumea. Apăs pe iconița indigo ce poartă un fel de săbiuță albă.

Din când în când, pictorul Ferodin Iaia din Mangalia postează peisaje recente. Splendide uleiuri pe pânză realizate recent, chiar anul acesta, hoinărind prin Dobrogea: „În zori. Mangalia, Portul turistic”, „Pescăria Balcic. Iarnă blândă”, „Cazinoul Constanța”, „Stradă în Balcic”, „Peisaj din Balcic”. Iată și un portret, „Fetița cu păpușa”. Este tot de anul acesta. Disting în tablou linia subtilă și dulce a cutei ochilor și bănuiesc că este nepoțica. Comentariul postării îmi clarifică: „Ultimul portret al Aliei by Ferodin Iaia sau cum ne mai putem folosi timpul frumos prin casă.” Apoi o postare inedită: „Execut la comandă curele de ceas handmade, piele de vițel cusută manual. Pentru ceasuri care merita toata atenția. Detalii și comenzi în privat.” Îi trimit un mesaj:

- Se pare că nu ați renunțat la vechea dvs. pasiune. Mai colecționați ceasuri?

- Să renunț? Dimpotrivă, aș zice că în perioada aceasta mă dedic ceasurilor mele mai mult ca oricând. Le întrețin, le șterg, le lustruiesc, le rearanjez, le fotografiez și postez imaginile pe internet. E unul din modurile cele mai plăcute de a trece prin această perioadă. Eu mă apăr de Coronavirus stând acasă, în autoizolare la domiciliu. Așa am descoperit că pot dedica mai mult timp pasiunilor mele. Izolarea are și alte consecințe pozitive. Eu m-am surprins gândind, meditând ceva mai mult. Am avut ocazia de a conștientiza că sunt un norocos. Am toate cele necesare traiului și am devenit recunoscător faptului că mă pot descurca de unul singur. Mă pot aproviziona fără ajutorul cuiva și nu am nevoie de medicamente. Mai greu este pentru alții. Cred că acum am mai multă compasiune pentru semenii mei. Pentru bătrâni, bolnavi, pentru cei nevoiași.

- Desfășurați ceva activități fizice?

- Activități fizice? Zero!

- Mergeți în vizite? Vă vizitează cineva?

- V-am spus, am optat pentru izolare. În perioada aceasta nu mă văd decât cu un cerc restrâns de persoane. Nu merg nicăieri. De vizitat, nu ne vizitează nimeni, în afară de cumnata mea. Cu ceilalți, cu rudele și cu prietenii, vorbim la telefon. Așa că, după ce îmi îngrijesc ceasurile, îmi petrec cea mai mare parte din timp în atelier. Prefer să pictez. Mă rup de realitate. Uit de COVID-19, de orice eveniment și nu mă mai interesează nimic din jurul meu. Rămân doar eu cu lucrările mele. Peste ani… ele vor vorbi despre mine. Sper!

- Îmi trimiteți și mie o poză recentă să văd cum mai arătați?

- Desigur, vă atașez mai jos imediat.

- Vă mulțumesc și vă doresc multă sănătate, maestre!

- La revedere, Arșura!

Caut iconița paginii de știri. Dau un clic și privesc pe fereastră. Caisul de lângă blocul nostru a scuturat floarea și are deja frunza cât moneda de cincizeci de bani. Dinspre el vine un gângurit delicat de turturea.