- Yakșî, yakșî, sóz de yoktîr, men karîșmay oynayman. Tek sení șartîma konmazsîñ dep, men oylayman. - Nedír șartîñ, aytsî, ay, șáresíz kíșke adamîm? Tek tez bolîp oynayîk, ğanîm, ne șart koșsañ da, uyayîm. - Aytayîm șartîmnî saga, yakșî tîñlap tur: ána, Kayet uzun hem bek kalîn bír bórene bar șonda. Men de kúș-yardîm berermen, aydî, ortak, kozgalayîk, Șo agașnî bíz bírleșíp arabaga salayîk. Bóreneníñ bír ușînda bar așîlgan ğarîgî, Șo yerínden sen sîgîp tut, hemen, orman sarîgî! Bo keñeșke Arșura da moyînîn iyíp, tartîlmadan kerí, Akayğa adîm atlap, aytîlgan yerge kettí. Koydî barîp awuzîn așkan bórenege parmagîn, Okuwğîm, kórdîñ mî endí ğaș ğígítníñ karmagîn? Aldatadîr akelíp balta man kîstîrîlgan kîskîga bo, Hilesíne ekren-ekren ketíredír oyînga bo.
- Cer iertare! Îndurare, milostivul meu stăpân! N-oi mai ține în veci calea neamului tău de om bun. N-oi lăsa să se atingă de-ai tăi niciun șuraleu, Voi striga, că toți m-ascultă: „Dați-i pace! E de-al meu!” Vai, ce chinuri trec, cum sufăr! Fie-ți milă, nu fi rău! Chiar găsești că-i o plăcere să-l căznești pe Șuraleu? Dar în timp ce el jurase pe icoana din altar, Pădurarul nostru ager stivuise lemnu-n car. Surd la rugă și ocară puse securea la brâu, Luă biciu-n mâna dreaptă și slăbi calul din frâu.