Art Out no. 38 by Laura Mihalca

Art Out no. 38

2 Cuprins/

Echipa editorială/ Editorial team Redactor-şef/ Editor-in-chief:

Laura Lucia Mihalca

Arta…Uitată

Forgotten...Art

De vorbă cu Andrei Pandea

Having a word with Andrei Pandea

Ligia Niculae Ligia Niculae

Redactor-şef adjunct/ Deputy editor-in-chief:

Ligia Niculae

Coordonator număr/ Coordinator of the issue: Ligia Niculae

Andrea Tripa

Andrea Tripa translated by Casiana Constantin

Redactori permanent/ Carmen Fortis Permanent editors: Diana Giura Taina tihnei... Andrea Tripa Andreea Tripa The secrecy of content... Redactori colaboratori/ Andrea Tripa Bianca Drăghici Associate editors: Elisa Maxim translated by Casiana Constantin Diana Morar Pășind in Trecutul Nostru Îndepărtat Ligia Niculae Daniel Offin Mădălina Panduru Stepping in Our Far Past Laura Păun Ligia Niculae Patricia Savu Interviu cu György Szücs Mihai Torşan Elisa Maxim Ana Maria Trandafir tradus de Casiana Constantin

Traducători/ Translators:

Casiana Constantin Interview with György Szücs Elisa Maxim Elisa Maxim Mădălina Panduru

Design grafic/ Graphic design:

Tamara Enache

Cover: African mask. Published with the

accept of the African Museum in Lyon, France.

Notă: Părerile exprimate în cadrul materialelor publicate aparţin exclusiv autorilor şi nu intră în răspunderea redacţiei. /The opinions expressed through the published materials are owned exclusively by the authors and they are not necessarily the magazine’s responsibility.

Contact: www.artout.ro www.facebook.com/ArtOutMagazine redactie@artout.ro

Istoria din spatele casei Costa-Foru Savu Patricia Maria

The history behind Costa-Foru House by Patricia Maria Savu translated by Casiana Constantin

Amintiri din Micul Paris

Carmen Diana Fortiș

7 9 13 15 16 19 25 29 33

Memories from “Little Paris”

Interviu cu Iosif Kiraly

Interview with Iosif Kiraly

Carmen Diana Fortiș tradus de Casiana Constantin Mădălina Panduru

by Madalina Panduru

/Summary

Călătorie prin Micul Paris Mihai Torsan

Voyage à travers le Petit Paris

Écrit par Mihai Torsan Texte traduit est interprétée par Madalina Panduru

Entretien avec Philibert Varenne

Muzeul lingurilor

Un matériel réalisé par Laura Lucia Mihalca Diana Giura

Spoon Museum

by Diana Giura Translated by Mădălina Panduru

Entretien avec Merja Laukia

Artizanatul, esența culturii Ghanaian

Craft work the soul of Ghanaian culture

Un matériel réalisé par Laura Lucia Mihalca Daniel Kwame Offin tradus de Mădălina Panduru

By Daniel Kwame Offin

Ie, identitate, tehnici de cusut recâştigate Ana-Maria Trandafir

The embroidered blouse, identity and retrieved sewing techniques by Ana-Maria Trandafir translated by Elisa Maxim

Dublu interviu cu păstrătorii de tradiții Ileana și Ionuț Horoba Diana Morar

Interview with Ileana and Ionuț Horoba

80 83

By Diana Morar Translated by MădălinaPanduru

Matematica în artă

Laura Păun

Mathematics in art

Laura Păun Translated by Elisa Maxim

Produsele de lux: impactul promovării făcute de către celebrităţi de Bianca Drăghici traducere de Elisa Maxim

Luxury Fashion: Impact of Celebrity Endorsements Bianca Draghici

103

Editorial

Arta … Uitată

Noul număr al revistei Art Out aduce în prim plan o temă mai mult decât interesantă: arta uitată. Da, arta uitată și aceasta pentru că trăim într-o societate din ce în ce mai dependentă de tehnologie și de noutate. Cozile interminabile pentru cumpărarea noilor modele de telefoane mobile, dorința acerbă de a epata prin frumusețea lucrurilor scumpe par să ne îndepărteze de zilele când viața era poate mai frumoasă. Definim astfel arta uitată drept acele lucruri făcute manual, cu trudă și pasiune, acele tradiții și obiceiuri ce par a dispărea din societatea actuală în favoarea lucrurilor moderne. Art Out nu este nostalgic după vremea aceea și nici nu critică aportul tehnologic din ziua de astăzi, ci dorește să aducă in prim plan, prin acest număr special, actul artistic și strădania, tocmai de aceea am selectat cu atenția un meșter reparator de stilouri cele mai interesante articole pe care le-am primit pentru a croșeta cu dibăcie paginile următoare. Vă invit astfel să reflectăm asupra lumea lucrurilor mărunte ale anilor 1800 când, de exemplu, hainele ”niciodată suficiente (…) ele trec de la părinți la copii, de la frații mai mari, la frații mai mici, de la cei bogați la cei săraci” (C. Vintilă-Ghițulescu, 2015, 173), sau când principalul fel de mâncare al țăranilor avea la bază mămăliga și fasolea, pe când cei cu stare financiară mâncau mai bine de trei feluri de mâncare la o masă. Diferențele sociale vizibile în societatea anilor 1800 nu pare a fi destul de diferite de viața de astăzi când mămăliga este înlocuită cu pâine, iar fasolea cu cartofi, pe când cele trei feluri de mâncare la o masă sunt înlocuite cu masa la restaurant.

Ligia Niculae

Astfel, prin acest număr pătrundem în lumea satelor și tradițiilor, tocmai de aceea vă invit să citiți în paginile următoare despre ce înseamnă tradiția și aprecierea lucrurilor făcute cu trudă, tocmai de aceea interviul realizat de Diana Morar, te face să te transpui în zilele când respectul față de lucrurile din jurul tău era la loc de cinste, când „Draga uncheşului, pe vremea când eu eram copil lemnul din pădure se tăia doar în anumite perioade ale anului şi la anumite ore. Trebuia să ajungem în pădure înainte de trei noaptea. Alegeam copacul apoi cădeam în genunchi înaintea lui şi-i ceream iertare pentru că trebuie să-l tăiem. Apoi îl rugam să fie bun pentru casa pe care urma s-o construim, iar apoi ne rugam pentru ca sufletul lui să ajungă în raiul copacilor.”. Vă invit să vedeți cum dintr-o simplă joacă se poate să devii pasionat de coaserea iilor (materialul semnat de Ana-Maria Trandafir) pentru că ele reprezintă nu doar parte din trecutul nostru, ci parte din noi. Iar dacă veți considera că ne-am axat în acest număr doar pe tradițiile și obiceiurile noastre, vă rog să citiți materialul semnat de Daniel despre arta ca meșteșug și tradiție ca parte a trecutului Ghanei. Vă invit astfel să ne transpunem într-o perioadă în care munca era brățară de aur. Tocmai de aceea acest număr incită la trecut, la zilele când parcă timpul se scurgea mai încet, la zilele când soarele strălucea fața fetelor care coseau iile cele mândre, la imaginea flăcăilor care se întorceau mândri de la câmpul lucrat cu cele mai trainice pluguri, la petrecerile din satul parcă uitat de noi acum. Art Out nu a lăsat deoparte tradiția sa, tocmai de aceea în următoarele pagini veți citi interviuri excepționale, dar veți si pătrunde în arhitectura Bucureștiului. Vă invit deci la contemplare și la zâmbete.

Editorial

Forgotten … Art

Ligia Niculae

The new issue of Art Out magazine brings to the fore a more than interesting subject: forgotten art. Yes, forgotten art because we live in a society increasingly dependent on technology and innovation. The endless queues for buying new models of mobile phones, the fierce desire to show off the beauty of precious goods seem to leave aside the days when life was, perhaps, more beautiful. So, we define forgotten art as the goods which are made by hand, with toil and passion, those traditions and customs that seem to disappear from nowadays society in advantage of modern things and goods. Art Out is neither nostalgic for those times, nor critical of today`s technological contribution, but wishes to bring to the spotlight through this special issue the artistic act and the endeavor for crafts and customs, which is why we have carefully selected with the attention of a master the most interesting articles which we received and have been skillfully crocheted following pages. I therefore invite you to reflect upon the world of small things of the 1800s when, when, for example, clothes were "never sufficient (...) the clothes pass from parents to children, from the older brothers to the younger brothers, from the rich to the poor "(C. Vintilă-Ghiţulescu, 2015, 173), or when the main dish of peasants was based on polenta and beans, while those with better financial condition ate three dishes per meal. Visible social differences in the 1800s society does not seem to be quite different from today`s life when polenta is replaced with bread and beans with potatoes, while the three dishes per meal are replaced with restaurant meals. Thus, through this issue we enter into the world of villages and traditions, which is why I invite you to read in the following pages about what traditions mean and how to appreciate the things that were toiled made, that is why the interview conducted by Diana Morar makes you change your shoes for the shoes when respect for the things around you was prominently, especially when : "Uncheşului’s dear, back when I was a child the trees from the forest were cut only at certain times of the year and at certain hours. We had to get into the woods before three in the morning. We choose the tree then fell on the knees before him and ask for forgiveness because we have to cut it. Then ask it to be good for the house he was to build and then pray for his soul to reach trees’ heaven". I invite you to see how a simple play can turn you into a passion for sewing Romanian traditional blouses (the article signed by Ana-Maria Trandafir) because these items are not only part of our past, but part of us. And if you consider that we focused only on our traditions and customs, please read the article signed by Daniel Offin on art as a craft and tradition as part of Ghana's past. I invite you therefore to put ourselves in a period when working was a treasure.Therefore, this number incite us to look at the past days; to look at the days when time was running slower, the days when the sun shone before the girls who were sewing the traditional blouses, the image of young men returning with pride from the field they worked with the most durable plows, at the village parties which now seem forgotten by us. Art Out had not set aside its own tradition that is why in the following pages you will find exceptional interviews, but you will also enter into the architecture of Bucharest. I invite you to contemplate and smile!

Proiecte

De vorbă cu Andrei Pandea…

Andrea Tripa

Proiecte Andrei Pandea, “făuritorul de speranțe”, este un artist român, născut in Bistrița, stabilit ulterior în Sibiu. Și-a desfășurat studiile sub îndrumarea mentorului său, Mircea Mocanu. A urmat Liceul de Arte Plastice “Corneliu Baba” ,iar mai târziu, Universitatea de Artă și Design “Ion Andreescu” din Cluj Napoca. Era o zi ploioasă când am dat de primele fotografii cu lucrările lui Andrei. M-a încercat un sentiment de familiaritate strașnică. Ele s-au întipărit în mine în așa fel încât mi-am creat un tabiet în a-i “citi” povestea. Așteptam să-l descopăr pe el, personajul creator, dincolo de ele. Într-un târziu, am descoperit că-l regăsesc pas cu pas în fiecare personaj. Andrea Tripa: Liniştea pe care o inspiri în lucrări. Spune-mi despre ea. Cum ţi-o găseşti? Andrei Pandea: Liniştea mi-o găsesc dimineaţă, când uit de orice problemă şi mă concentrez asupra portretelor. Recunosc că uneori este foarte dificil să întru în acea linişte şi atunci mă ajut cu puţin Iron Maiden. A.T. Andrei, care a fost momentul ce te-a determinat să începi făurirea acestor fiinţe? Care era chipul stării? A.P. Când am început cu modelajul „intensiv”, prin Corul Inocenţilor, au fost toate momentele mele de frustrare adunate la un loc şi m-am retras într-o lume a mea pentru 7 luni. A.T. Eşti un aducător de speranţe, dacă stăm să ne gândim pentru început la proiectul tău, “Corul inocenţilor” din 2011… Care a fost contextul social ce te-a determinat să începi acest proiect? A.P. Nu a fost un context social. Nu asta am urmărit, doar s-a întâmplat. În primul rând am încercat să mă salvez pe mine. Eram într-o perioada dificilă şi am avut nevoie să-mi izolez mintea prin acel modelaj de 7 luni. Nu a fost vorba de un context social, ci mai mult de o formă de terapie. Către finalul celor 7 luni am gândit lucrarea ca luând forma unui proiect social. Ştiam că ar putea fi o lucrare mare, dar nu ştiam ce impact ar putea avea. Într-un final, Corul Inocenţilor a reuşit să strângă aproximativ 35.000 de mii de euro pentru fundaţii ce au grijă de copii cu dizabilităţi sau grav bolnavi.

A.T. Dar tu, cum îţi învingi momentele

4 de deznădejde croind speranţele celorlalţi ? A.P. Nu croiesc speranţe! Momentele de deznădejde mi le-am învins prin vise! Visez mult, şi asta-i bine. În primul rând pentru mine! A.T. Cum ai văzut povestea ta sălăşluind în viaţă reală, ca ea să se “înţeleagă” cu realul? A.P. În ultimii 3 ani am încercat să-mi asigur un confort, să judec mai la rece. În timp vreau să ajung la acele lucrări care pentru mine nu pot avea o valoare materială. A.T. A existat un concept pe care ţi l-ai propus de la început sau a “devenit” pe parcurs ? Există vreo călăuză? A.P. A devenit pe parcurs. Cât priveşte proiectul “Corul Inocenţilor” am vrut să urle suficient de tare încât să-mi dea şi mie aripi. Ce urmează, vom vedea pe parcurs! Improvizez mult! A.T. Incertitudinea ideilor, trivialitatea rutinei , împiedică desfăşurarea şi dăinuirea artei? A.P. Absolut! Sunt momente în care îmi vine să opresc tot şi să mă resetez. A.T. Ce te îmbogăţeşte, ce îţi sădeşte încântare în suflet? A.P. Momentan bucuria celor care îmi vizitează galeria şi încântarea celor care au început să colecţioneze lucrările mele A.T. Sibiul…ce descoperi în el, ceva ce nu e în alt loc? A.P. Sibiul mi-a deschis portiţele de care aveam nevoie. Îmi da liniştea şi agitaţia de care am nevoie pentru a lucra la proiectul “Împlinire”. A.T. „Opera probabitur opifex”; Prin opera este probat creatorul…. Sau şi creatorul probează prin opera? A.P. Creatorul probează prin opera! Clar! Cel puţin pentru mine… În ultimii ani analizez reacţiile celor care intră în galerie. A.T. Defineşte împlinirea. A.P. Astăzi nu ştiu! Am să te rog să mă întrebi peste 20 de ani.

Proiecte

Having a word with Andrei Pandea… translated by

Andrei Pandea, “the contriver of hopes”, is a Romanian artist, bornin Bistrița, then relocated inSibiu. He studied Arts guided by his mentor, Mircea Mocanu. He finished “Corneliu Baba” Art High-school, and later, the “Ion Andreescu” University of Art and Design in ClujNapoca. It was a rainy day when I first got in touch with pictures of Andrei’s works. A feeling of a powerful familiarity reached me.They somehow got into me so I developed a tabiet by “reading” his story. I was waiting to meet him, the creator, apart from it. Lately, I found out that I find him step by step in every character. Andrea Tripa: The calm you inspire through your works. Tell me about it. How do you find it? Andrei Pandea: I find my calm in the morning, when I forget about any problem and focus on the portraits. I admit that sometimes it is hard to find that calm and then I help myself with a little Iron Maiden. A.T.: Andrei, what was the moment that determined you to begin the creation of these beings? What feeling did the face have? A.P.: When I begin ” intensive” modelling, through Corul Inocenţilor (The Chorus of Innocents), that was all the moments of congregated frustration and then I retired to my world for 7 months. A.T.: You’re a contriver of hopes, if we take a moment to consider your project, “The Chorus of Innocents” in 2011… Which was the social context which determined you to start this project? A.P.: It wasn’t a special context. That’s not what I’ve chased, but it happened. Firstly, I tried to save myself. I was having a difficult period and I needed to isolate my mind through this 7-months modelling. It wasn’t about a social context, it was more of a therapy. To the end of the 7 months I thought the work would come in a shape of a social project. I knew that it could be a representative work,but I didn’t know what a impact could have. Finally, The Chorus of Innocents managed to reach 35 000 euros for organizations which take care of disabled or really ill children.

Andrea Tripa Casiana Constantin

A.T.: But what about you, how do you beat off your desperate moments, inpiring hope in others? A.P.: I don’t inspire hope! I beat off my desperate moments through dreaming! I dream a lot and that’s good. Especially to me!

A.T.: How did you see your story dwelling

in real life, so that it “gets along” with the reality? A.P.: In the last 3 years I tried to provide me comfort, to show good judgement. In time I want to reach those works which doesn’t have a material value to me.

Proiecte

6 A.T.: Was there a concept you set off in the beginning or it “developed” en route? Is there any guide? A.P.: It developed en route. I wanted the project The Chorus of Innocents to wail loud enough so that it could give me wings too. What will come next, we will see en route! I improvise a lot!

A.T.: The uncertainty of the ideas, the triviality of the routine, do these stop the developing and the lasting of the art? A.P.: Absolutely! There are moments when I feel like putting a stop to all this and reset myself. A.T.:

What makes you rich, what brings joy to your soul? A.P.: At the moment it is the joy of those who visit my gallery and the delight of those who started to collect my works.

A.T.: Sibiu…What do you discover

here, something which is nowhere else? A.P.: Sibiuopened the doors I needed. It gives me the calm and the hustle I need to work for the project“Împlinire” (Fulfilment).

A.T.: “Opera probabitur opifex”; The creator is approved through his creation….Or does the creator also approve the creation? A.P.: The creator approves through the creation! Clearly! At least to me… I’ve been analyzing the reactions of those who enter the gallery for the last years.

A.T.: Define fulfilment. A.P.: I don’t know how today! I invite you to ask me in 20 years!

Proiecte

Taina tihnei... Andrea Tripa

În 2011, proiectul, în scop caritabil, care i-a deschis calea lui Andrei Pandea a fost „Corul Inocenţilor”, alcătuit din 5 000 de figurine din ceramică cu înălţimi de peste 10 cm, care s-a desfăşurat la Sibiu, un oraş ospitalier, cu puternice reminiscenţe medievale. Corul a “concertat” cu succes, inspirând oamenilor o multitudine de sentimente: armonie, bucurie, melancolie, tristeţe, dar, mai cu seama unul esenţial care lipseşte cu desăvârşire în lume: nădejdea, una din cele trei virtuţi teologice alături de credinţa şi iubirea. Deznădejdea joacă un rol perfid în lumea reală, componentă ei maladivă aduce cu sine tumultul schimbărilor, setea de actualitate, de nou care ne atrage în capcana slăbiciunii spiritului. Cu toate acestea, nouă ne rămâne să ne întrebăm unde se situează aspiraţiile epocii actuale. Arta este menită să exprime aspiraţiile, să şi le însuşească şi să le răsfrângă mai departe spre a învinge slăbiciunea condiţiei umane, spre a trece dincolo de fiinţă umana plămădită din carne şi spirit. O simplă speranţa se metamorfozează mai apoi într-o izbândă, iar ea aduce cu sine şi mai multe speranţe. Arta lui Andrei Pandea este o izbândă asupra vremurilor în care trăim. Iar condiţia biruinței lui, este de a dezbrăca arta de orice formă de impuritate.

Proiecte

Privind miniaturile lui Andrei Pandea, mi-a venit în minte tabloul unui scenariu în care aş putea trăi eu ea. Ea, această mică şi deosebită vietate, din lumea lui Andrei Pandea, coborâtă în universul telluric, mişunând familiar printre celelalte obiecte, ca şi cum ar fi dintotdeauna. Să mă-nsotesc dimineaţa de această domnişoară silfidă, care prin alintul ei te aduce în intimitatea idealistă, în orânduiala propriei interiorităţi. Prezenţa ei silenţioasă şi-ar găsi locul necautandu-l, ca un mic secret care se ştie unde să se aşeze, chiar într-un loc atipic ei, universul mundan. Misterul acestor personaje ale căror chipuri poartă o expresie smerită, visătoare, eternă se subliniază mai apoi cu o subtilă plămădire a mâinilor ce poartă o resemnare tainică. Această frumuseste este întemniţată, menită să fie eliberată sub atenţia privirilor noastre. Majoritatea chipurilor au ochii închişi, dar ştii că dincolo de asta, există o privire caldă, ce îţi leagănă simţurile apelând la emoţiile nobile ale văzului şi auzului. Se comportă modest făcând loc unei taine a tăcerii, sub o forţă de nedesluşit. Călătorind printre personajele lui Andrei, ţi-ai cultivat răbdarea , iar în această aşteptare ele îţi vorbesc într-un ton distins, ascultându-te parcă şi pe tine, în timp ce se înalta în văzduh în chip solemn. Ieşit din febra gândirii, în afara momentului ce corespunde prezentului, ajungi în calmul melancoliei eterne, însoţite de legile frumosului , imuabile. Îţi învinge orice teamă. Îngăduinţa cu care ne tratează Andrei, ne desprinde de realitatea vulgară de zi cu zi, ne arată o altă realitate îndepărtată şi totuşi atât de apropiată. Ieşită din legile realităţii, arta lui ne oferă puterea de a ne apleca cu sufletul deschis, pentru a lăsa loc, e un exercițiu de fidelitate în primul rând față de noi înșine. Cu asta îi suntem îndatoraţi. Tu pleci de acolo, dar o parte din tine ştii că a rămas, ca un fel de jertfă adusă nemărginitei taine în lumea acestor personaje.

Proiecte

The secrecy of content… by Andrea Tripa

translated by Casiana Constantin

In 2011, the charity project which started Andrei Pandea’s going was „Corul inocenţilor” (The Chorus of Innocents), made of 5 000 ceramic figurines, heighting at least 10 cm, which took place at Sibiu, a friendly town, with powerful medieval reminiscence. The Chorus “played” successfully, inspiring a multitude of feelings to the people: harmony, joy, melancholy, sadness, but, an essential one which unfortunately people miss: hope, one of the three teological virtues, along with faith and love.

Proiecte

The despondence plays a perfid role in the real world, its ailing component brings with it the uproar of changes, thirst for actuality, for new, which attracts us to the trap of spirit’s weakness. However, we remain with asking where the aspirations of the actual eras are. The art has the purpose of expressing the aspirations, of adopting them and of passing this forward in order to conquer human condition’s weakness, so that it would go beyond the human being, created out of meat and spirit. A simple wish metamorphoses then into a triumph, and brings more hopes along with itself. Andrei Pandea’s art is a triumph against the times we live in. And the condition of his victory is undressing the art from any sort of impurity. Looking to Andrei Pandea’s miniatures, an image of a scenario which I could live it in, comes to my mind. mi-a venit în minte tabloul unui scenariu în care aş putea trăi eu ea. It, this small and special being of Andrei Pandea’s world, brought down to a telluric universe, swarming familiary between the other objects, like it has been doing this forever. I would like to accompany myself through this sylphy lady, which brings you to the idealistic intimacy, into the arragement of your own interior with her petting. Her silent presence would find a place without looking for it, like a little secret which knows where to sit, even in an atipical place for her, the mundane universe. The mistery of these characters whose faces wear a pios, dreamy, eternal expression, is then highlighted with a subtle cretion of the hands which carry a hidden submission.This beauty is imprisoned, meant to be free from the attention of our glances.

Most of the faces have closed etes, but you know that beyond that there is a warm look, which swings your senses with the help of noble emotions of seeing and hearing. He acts modestly, making space for a place of a silent secrecy, under a blurry force. Going around Andrei,’s characters, you raise your patience, and during this waiting theyt talk in a distinct tone, like they are listening to you too, during the time they are hoisting in the air with a solemn face. Out of the fever of thinking, outside the moment correspounding to the present, you could reach the calm of eternal melancholy, together of the imuable laws of beauty. Any fear is defeated. Andrei treats us with consent, separates us from the vulgar daily reality, he shows us a distant relity and at the same time close. Outside of reality’s laws, his art offers the force of inclining with an open soul, so we could have free space, it’s an exercise of fidelity to ourselves, in the first place. However, we are obliged. You leave the place, but a part of you knows that you remain, like some kind of making a sacrifice of boundless secrecy in the world of these characters.

Proiecte

Pășind in Trecutul Nostru Îndepărtat RECEZIE

Ligia Niculae

„Într-o societate atât de legată de tradiție și de biserică, lucrurile se schimbă destul de greu” (p.123), tocmai de aceea lucrarea Constanței Vintilă-Ghițulescu este o importantă incursiune în zilele trecutului nostru destul de îndepărtat. Vorbind la prezent despre o perioadă în care Țările Române sperau să scape de controlul Imperiului Otoman, lucrarea continuă seria de lucrări semnată de autor pe tema societății secolului al XVIII-lea – XIX-lea. Cunoscută pentru ”În șalvari și cu ișlic”, „Evgheniți, ciocoi, mojici” sau „Focul amorului”, Constanța Vintilă-Ghițulescu publică (tot la Humanitas) această carte fenomen de care cu greu te poți îndepărta. Lucrarea nu este și nici nu poate fi considerată drept o lectură pentru o după-amiază și nici pentru discuțiile amicale de la o cafea cu prietenii pasionați de lecturile la modă; lucrarea Constanței Vintilă-Ghițulescu este o carte având în spatele celor mai bine de 480 de pagini zile de studiu asiduu printre documentele din Arhiva Națională și alte lucrări de specialitate. Și da, este o lucrare ce merită a fi citită cu atenția unui ceasornicar și acesta pentru că din primele pagini intri într-o societate cu totul diferită de cea de astăzi, dar cu toate acestea similară. Patimă și Desfătare este incursiunea într-un trecut unde viața țăranului este diferită de viața boierului, unde viața de pe câmp este mult mai obositoare comparativ cu zilele destul de molcome din cafinea, dar unde „de vorbele de prin cafenele se tem și dregătorii curții domnești, pentru că vorbele pot fi răstălmăcite, transformate în zvonuri și pot ajunge la urechile domnești” (p. 303). Societatea prezentată de autor, aici lăsând deoparte sfatul lui Quentin Skinner de a fi pur obiectivi în analizarea

Proiecte

lucrărilor trecute și de a nu include subiectivismul vremii în analizarea trecutului, este una ce nu pare a se fi schimbat cu mult de cea din prezent. Clivajul social de atunci este prezent și acum; viața de la oraș este diferită de cea de la sate – aici poate intervenind totuși evoluția socială, dar mentalitatea pur orientală de care parcă încă nu scăpăm încă sperând la o occidentalizare (parcă) forțată fiind înrădăcinată în mentalul nostru colectiv. Cartea ce este analizată în aceste rânduri aduce în discuție societatea așa cum era ea: de la hrana cea de toate zilele până la universul cotidian, sociabilitate și petrecere, terminând cu previzibila moarte. Constanței Vintilă-Ghițulescu nu îi scapă niciun aspect; totul este atent analizat și prezentat. Din paginile lucrării se remarcă țărănimea înglobată în probleme ei, țărănime grosolan analfabetă, lipsită de cele elementare supraviețuirii – de la mâncarea bazată pe fasole și mămăligă-, puternic superstițioasă decât credincioasă, dar care punea credința pe un plan central, o țărănime bolnavă prin lipsuri. La polul opus țărănimii se observă boierimea valaho-moldoveană presărată cu franțuzisme și occidentalisme, o boierime grosolană și chiar vulgară în comportament și care privește de sus bolnăviciunea țăranului. Se mai remarcă astfel gravele diferențe sociale pe care se va fundamenta mai târziu societatea de astăzi. Cum societatea evoluează într-o formă mult mai complexă, schimbarea fiind văzută nu doar pozitivă, dar mai ales benefică, vă invit să facem un simplu exercițiu, anume acela al analizării societății de astăzi și a societății prezentate în această carte. Da, diferențele sunt mari, tehnologia își spune cuvântul, iar trecutul nostru destul de îndepărtat își simte prezența și astăzi.

Proiecte

Stepping in Our Far Past Review

Ligia Niculae

Constanța Vintilă-Ghiţulescu, Patimă și Desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750-1860. (Passion and Delight. About the Little Things of Everyday Life of Romanian Society, 1750-1860.) (Bucharest: Humanitas, 2015)

"In a society so tied to tradition and church, things change pretty hard" (p.123), which is why the work of Constanța Vintilă-Ghiţulescu is an important insight into our far past. Narrating at present tense about a time when Walachia and Moldovia hoped to escape of the control of the Ottoman Empire, this book continues the series of works by the author on the society of the eighteenth and nineteen century. Known for "In short trousers and işlic" (”În șalvari și cu ișlic”), "Evgheniți, upstart, cad" („Evgheniți, ciocoi, mojici”) or "Fire of Love" („Focul amorului”), Constanța Vintilă-Ghițulescu publishes (also at Humanitas) this phenomenon book that hardly can be forgetten. The book is not and cannot be considered as an afternoon reading or a book for you afternoon discussions during coffee with friends who are passionate by trendy readings; the book of Constanța Vintilă-Ghiţulescu has behind its more than 480 pages assiduous days of study of documents in the National Archives and of other scientific books on this topic. And yes, it is a book that deserves to be read with the dedication of a watchmaker and this because from its first pages you enter in a society very different from today s society, but yet similar. Passion and Delight is the incursion in a past where peasant life is different from the life of boyar, where life while working the field is more tiring than the rather quiet days spend in cofeeshops, but where "the words make the boyar court employees fear because words can be twisted, turned into rumors and they can reach the ears of nobleman" (p. 303). The society presented the author, and now leaving aside Quentin Skinner s advice of being purely objective in reviewing the past events and not

to include subjectivity, is one that does not seem to have changed much from the present society. Social cleavage is present also now; city life is different from that in villages - there may still intervening social evolution, but purely oriental mentality that seems we cannot escape of and still hoping to Westernization is yet rooted in our collective mind. The book which is reviewed brings into discussion the society as it was: the food of all days to daily universe, sociability and party, ending with predictable death. Constanța Vintilă-Ghiţulescu does not miss any aspect of those times society; everything is carefully analyzed and reported. From the pages of the book can be noted the peasantry problems in which is embedded, grossly illiterate peasantry, deprived of the basic survival - from food based on beans and polenta- a peasantry strongly superstitious rather than faithful, but who put faith on a top plan, a sick peasantry due to its needs. Conversely to the peasantry is the Wallachian-Moldavian boyars who were sprinkled with French ideas and Occidentalism, a rude nobility and with vulgar behavior who looks and the needy peasantry from above. You can also observe within the pages of this book the serious social differences on which the Romanian society will be built. As society evolves into a more complex form, change is seen not only positive, but especially beneficial, so I invite you to do a simple exercise, namely to analyze today's society and the society presented in this book. Yes, the differences are large, technology stands out, and our fairly distant past feels its presence even today.

Proiecte

Interviu cu György Szücs, curator la Destiny & Symbol. Artă ungurească în Transilvania: 1920-1990 - expoziție în Budapesta Elisa Maxim Tradus de Casiana Constantin

György Szücs este un istoric de artă și director adjunct la Galeria Națională a Ungariei, din Budapesta, dar și un cercetător lacom al artei românești. Este cel care a organizat expoziția Destiny & Symbol. Hungarian Art in Transylvania. 1920-1990, deschisă la Budapesta de la sfârșitul lui aprilie până la sfârșitul lui august, anul acesta. Expoziția a sugerat o altă perspectivă asupra artei transilvănene, îndepărtându-se de stereotipuri și aducând la lumină elemente ascunse sau mai puțin cunoscute. A conținut în jur de 430 de lucrări: picturi, sculpturi, desene, printuri, postere și alte ilustrații. Cele 9 secții au arătat fețe distincte ale artei transilvano-ungară din acea perioadă. Suntem bucuroși să aflăm mai multe despre acest eveniment și despre părerile lui György Szücs despre aspectele asupra cărora se atrag atenția la această expoziție. Elisa Maxim: Cum ați luat prima dată întâlnire cu arta? György Szücs: Mi-am terminat studiile la Universitatea Eötvös Loránd din Budapesta în 1984 ca și istoric de artă. În anii ‘80 călătoream des în Transilvania cu prietenii mei, unde am întâlnit artiști contemporani și le-am vizitat atelierele. Am început să lucrez la Galeria Națională a Ungariei, din 1989 organizându-se expoziții centenare a Colonei de Artiști din Baia Mare. Am fost unul dintre curatorii expoziției finale din 1996. La sfârșitul anilor ‘90 am câștigat o bursă la Universitatea Central-Europeană.Am studiat arta românească dintre cele două războaie mondiale în muzee și colecții de artă în Transilvania și București. De atunci am început să public articole, cărți, am ținut lecturi și prezentări, am deschis expoziții pe acest subiect.

EM: De unde a venit ideea expoziției Destiny & Symbol. Hungarian Art in Transylvania. 1920-1990? GB: După 1990 o grămadă de întrebări au apărut în Europa de Est: problemele minorităților, relația culturii naționale și a ambițiilor internaționale, tradițiile regionale, influențele europene etc. Artiștii și istoricii de artă unguri erau interesați de arta româno-transilvană. Au încercat să găsească noțiunile paralele și caracteristicile specifice zonei. Cred că rezultatul acestei munci colective a fost să organizez o expoziție retrospectivă asupra artei transilvane. Când directorul național al Galeriei Naționale Ungare, László Baán m-a întrebat acum doi ani și jumătate să o organizez, mi-am început misiunea cu plăcere. EM: Ai mai organizat sau vizitat expoziții similare în trecut? GS: În afară de cea din 1996 din Baia Mare și versiunea ei diminuată din 1999 la București nu am mai organizat expoziții pe această temă și de această dimensiune până acum. În 2001 am fost curatorul expoziției Lumières magyares. Les tendances coloristes de la peinture hongroise entre 1870 et 1914 în Paris și co-curatorul la Hungarian Fauves from Paris to Nagybánya 1904–1914 în Budapesta și în 2006 în Franța. În 2002 am fost parte a expoziției permanente de secol XX de la GNU (Galeria Națională a Ungariei). Experiențele acestor proiecte m-au ajutat să dezvolt o rutină funcțională înaintea acestei expoziții. Antecedentele ei au fost două expoziții de artă transilvano-ungară, în 1945-1975, organizată de Zoltán Vécsi Nagy la Sfântu Gheorghe: Szocrelatív și Felezőidő (Halving Time, 2014). În expoziția prezentă domnul Vécsi Nagy a fost unul dintre sfătuitorii mei și a scris și un eseu pentru catalog.

Proiecte

EM: Cum a fost structurată expoziția? Ce au putut vedea vizitatorii? GS: Expoziția a prezentat cele mai proeminente trăsături artei regionale din Transilvania - într-un sens mai vast decât al teritoriului Transilvaniei istorice - după primul război mondial până la tranziția politică din 1990. A încercat să sugereze o gândire comprehensivă a “Artei ungare în Transilvania”, cu o referință la titlul cărții lui József Méliusz (Sors és jelkép/Destiny and Symbol, 1946), a propus o călătorie intelectuală palpitantă vizitatorilor. În oricare treaptă succesivă, unități tematice au cuprins nodurile genurilor și conținuturilor care au facilitat o înțelegere a relațiilor interne care au marcat arta vizuală a perioadei (exemple: pictura peisagistică, sculptura, avangardismul, noile tendințe clasiciste, realismul după 1945). Prioritară a fost și calitatea și valoarea exponatelor, a fost dorința noastră ca expunerea să permită sublinierea idiosincrasia artei transilvane, sursele comune ale œuvres-lor individuale și interconectarea tradițiilor locale cu trendurile internaționale. Cele peste 400 de exponate sunt exemple remarcabile ale genurilor tradiționale de pictură, artă grafică și sculptură, dar expoziția a inclus și referințe și la perioada post celui de-al doilea război mondial: neo-avangarda experimentează cu porțelan, metal, textil, fotografie și animație. Majoritatea vizitatorilor și colegii mei au respectat această structură clară dar s-au plâns de prea mult “plimbat” și artiști necunoscuți.

EM: A fost dificil să strângeți atâtea artefacte, din 18 colecții, dacă am dreptate? GS: Impresia noastră generală a fost pozitivă, muzeele și colecțiile, incluzându-i pe artiști, toți au fost de ajutor: de exemplu Muzeul de Artă din Cluj-Napoca ne-a închiriat două picturi (Sándor Ziffer, József Klein) din proaspăta lui expoziție permanentă. Multe lucrări au venit din depozitele muzeelor, noi le-am relocat la Budapesta. Instituția noastră are o secție de organizare profesională și a aranjat profesional asigurarea, transportul și programul de instalare.

EM: Spune-ne câteva cuvinte despre catalogul expoziției. Include și experți români? Dacă da, ei ce cred despre lucrările expuse? GS: Conceptul catalogului a fost puțin diferit de structura expoziției. În el am vrut să prezentăm cele mai importante probleme culturale: identitatea transilvană și/sau românească, master la academie versus arte alternative, colecții publice și private etc. Toate artefactele expuse au fost reproduse în acesta. Înainte să îmi formez părerea m-am consultat cu experții români, printre care Jenő Murádin și Sebestyén Székely din Cluj Napoca. Au sugerat o mulțime de teme și nume noi care au fost luate în considerare ulterior. Mai devreme am avut discuții lungi și prietenoase cu Gheorghe și Mariana Vida.

EM: Realismul a fost foarte înțepător în arta

transilvano-ungară. Ce credeți despre legăturile dintre artă și societate exprimate în operele prezentate? GS: Este o întrebare foarte interesantă. Zoltán Banner a scris în cartea Erdélyi magyar képzőművészet a XX. században (artă ungară de secol XX în Transilvania, Budapesta 1990) că arta transilvană își poate păstra intenția naturalistă și se poate concentra pe prezentarea spectacolului aproape exclusiv focusat pe expresia figurativă. Cred că generația 1945 a suportat o provocare mai mare în găsirea propriilor moduri de exprimare cu care maeștrii lor erau înzestrați, cu concepte bine-dezvoltate și stiluri individuale. Relația dintre patrimoniul național și înnoire, modurile de reprezentare a lumii înconjurătoare, întrebările legate de direcțiile încă recomandate de abordarea figurativă și realistă și posibilitățile relative ale partizanilor și arta autonomă trebuia să fie luate în considerare. Artiștii lucrau în atmosfera cultului personalității care a câștigat teren în a doua jumătate a anilor ‘70, nescutind vreun efort de a crea o artă de compromis care era capabilă să atingă așteptările oficiale cu privire la aspect și subiecte, permițând explorarea adevăratelor probleme din lumea artistică, limitate de “realismul absolut” (Roger Garaudy) într-un sens larg.

Proiecte EM: Cum ați descrie arta transilvano-ungară în contextul comunismului? GS: Arta post-interbelică a relevat multe asemănări și diferențe între Ungaria și România. După revoluția din 1956, în Ungaria cultul personalității a luat sfârșit. Guvernul a creat un așa-numit regim “moale” și o guvernare mai blândă. În România această “transformare” a început doar după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1965 și a durat până la mijlocul anilor ‘70, noua dictatură a lui Nicolae Ceaușescu. În timpul acestei decade relativ libere a existat un sentiment de deschidere intelectuală mai mare, expozițiile și publicațiile au reprezentat un sens al plăcerii experimentale care s-a manifestat prin dezbaterea tradițiilor și a posibilităților realismului obligatoriu. Pe lângă asta a fost o diferență constantă între educația artistică și viața culturală din București și Cluj-Napoca. Artiștii care au studiat la București (de exemplu András Butak, György Jovián) niciodată nu au regretat decizia. Generația mai tânără care era interesată de realismul social a încercat să interpreteze împotriva definiției aparent simplă, dar cu siguranță complicată. Muzeele din Transilvania au organizat prezentări interesante cu propriile lor colecții, de exemplu în Brașov (Artă sub comunism, 2011) și Cluj-Napoca (Construcția viitorului, 2013). Din cauza perioadei îndelungate 1920-1990, expoziția nu a putut săpa foarte adânc în contextul socio-politic, dar în catalog scriitori examinează continuu fundalul politic și destinele individuale ale acelei perioade. EM: Cum a fost întâmpinată expoziția? Au fost și critici sau feedback-ul a fost pozitiv? GS: Presa în general a fost pozitivă. Artiștii în viață au văzut expoziția ca pe o compensare pentru că ultima expoziție comprehensivă pe tema artei transilvano-ungare a fost organizată în 1944. Câțiva critici au scăpat din vedere niște artiști și s-au așteptat la un context mai multicultural. Din lista originală a artiștilor am omis pe câțiva dintre favoriții mei pentru că aria de prezentare avea capacitate limitată. Am plănuit să mă descurc cu problema multiculturalismului în catalog dar din păcate eseuri despre artiștii unguri din București conexiunile culturale saxo-ungare nu au fost scrise.

EM: Ar fi de succes o expoziție despre arta contemporană transilvano-ungară acum sau în viitorul apropiat? GS: După părerea mea, expoziția noastră “istorică” a fost una importantă dar conceptul ei are nevoie de noi perspective și de probleme actuale. Arta contemporană nu se susține în mod absolut pe o bază națională etno-culturală riguroasă, cele mai importante tendințe vin din trendurile internaționale actuale. Un bun exemplu al acestei abordări este The Európai utasok / Călătorii europeni (Műcsarnok, Budapesta, 2012), expoziția care a explorat arta de turnură de mileniu de la Cluj Napoca. EM: Ca și istoric de artă, cum ați descrie legătura dintre artă și timp în general și în particular, cu privire la tema expoziției? GS: În mod formal, standardul general acceptat pentru a explica noțiunea influenței artistice a fost modelul central/periferic. În mod consecvent, tot ce e nou în artă sosește prea târziu sau prea îndepărtat de “teritoriile provinciale”. Din acest motiv artefactele din Europa de Est au fost în permanență stigmatizate că ar fi “întârziate”. Uneori acest epitet era adevărat, ca în cazul impresionismului francez, altădată mișcările avangardiste erau prezente în același timp în București, Berlin și Paris. Unul din reprezentanți a fost Hans Mattis Teutsch din Brașov. Cred, mai inspirator că este un fel de înțelegere post-colonială, care examinează evenimente paralele, situații și observă discuțiile dintre ele. Așa numita “periferie” poate fi fructificată precum “centralismul” și vice-versa. În expozițiile noastre din Transilvania au putut fi găsite exemple de narațiuni paralele și influențe-Hans Mattis Teutsch directe în tendințele neoclasice de după primul război mondial. Este foarte interesant că pe timpul comunismului, când cultura era sub presiune și control, variațiile realismului, incluzând realismul social a contribuit enorm la arta europeană de secol XX.

Proiecte

Interview with György Szücs, curator of the Destiny And Symbol. Hungarian Art in Transylvania: 1920-1990 exhibition in Budapest

Elisa Maxim

Photo: Hirling Bálint, http://goo.gl/7BrZpq

György Szücs is an art historian and deputy director at the National Gallery of Hungary, Budapest, but also an avid researcher of Romanian art. He is the one who organised the Destiny And Symbol. Hungarian Art in Transylvania: 1920-1990 exhibition, which was open in Budapest from the end of April until the end of August, this year. The exhibition suggested another view on Transylvanian art, moving away from stereotypes and bringing to light hidden or lesser-known elements. It featured about 430 works - paintings, sculptures, drawings, prints, posters and other illustrations. Its nine sections showed various distinct facets of Transylvanian Hungarian art from that particular period. We are happy to find out more about this event and about György Szücs’s views on the aspects that this exhibition draws attention upon.

Proiecte

Photo: Hungarian National Gallery, https://goo.gl/2rDevi Elisa Maxim: How did your encounter with art start? György Szücs: I finished my studies at the Eötvös Loránd University in Budapest in 1984 as an art historian. During the 1980s I often travelled to Transylvania with my friends where I met contemporary artists and visited their studios. I started to work in the Hungarian National Gallery, wherefrom 1989 researchers began to organize a centennial exhibition of the Nagybánya/Baia Mare Artists’ Colony. I was one of the curators of the final exhibition in 1996. At the end of the 1990s I won a CEU scholarship: I researched Romanian art between the two world wars in the museums and art collections of Transylvania and Bucharest. Since then I published several articles, books, held conference lectures and other presentations, opened exhibitions in this subject.

Photo: http://goo.gl/E6ygey

E.M: Where did the idea of the Destiny and Symbol. Hungarian Art in Transylvania 1920-1990 exhibition come from? G.S: After 1990 in Eastern Europe a lot of questions arose: minority problems, the relation of national culture and international ambitions, regional traditions and European influences etc. Both Hungarian artists and art historians were interested in Romanian/Transylvanian art. They tried to find their parallel notions and the special characteristics of this area. I think the results of this collective work drove me to organize a retrospective Transylvanian art exhibition. When the general director of the Hungarian National Gallery, László Baán two and half years ago asked me to organize this show I started my mission with great pleasure.

Proiecte

E.M: Have you organised or visited similar exhibitions before? G.S: Besides the 1996 Nagybánya/Baia Mare exhibition and its reduced version in 1999 in Bucharest

I did not organize similar exhibitions in this theme and size so far. In 2001 I was the curator of the exhibition Lumières magyares. Les tendances coloristes de la peinture hongroise entre 1870 et 1914 in Paris, and the co-curator of the Hungarian Fauves from Paris to Nagybánya 1904–1914 in Budapest and in 2006 in France. In 2002 I was part of the new 20th century permanent exhibition in the HNG (ed. Hungarian National Gallery). The experiences of these projects helped me to evolve a well-functioning routine before this program. Its closer antecedents were two exhibitions of Transylvanian Hungarian art between 1945–1975 organized by Zoltán Vécsi Nagy in Sfântu Gheorghe: Szocrelatív (2013) and Felezőidő (Halving Time, 2014). In the present exhibition Mr Vécsi Nagy was one of my consulents and he also wrote an essay in the catalogue. E.M: How was the exhibition structured? What did visitors have the opportunity to see? G.S: The exhibition presented the most salient features in the art of the Transylvanian region – meant in a wider sense than the territory of historical Transylvania – after World War I until the political transition of 1990. It tried to give a comprehensive overview of “Hungarian art in Transylvania”, and with a reference to the title of József Méliusz’s book (Sors és jelkép/Destiny and Symbol, 1946) it proposed an exciting intellectual journey to the viewer. In each successive stage, thematic units comprised the nodes of genres and contents that facilitate an understanding of the inner relations marking the visual art of the period (e.g. landscape painting, scuplture, avant-gardism, new classicist tendencies, realism after 1945). With priority to the quality and value of the exhibits, it was our wish to create a display that allowed to highlight the idiosyncrasies of Transylvanian art, the joint sources of individual œuvres, and the interconnection of local traditions with international trends. The over 400 artworks on view were outstanding examples of the traditional genres Photo: http://goo.gl/lz2ZiW of painting, graphic art and sculpture, but the exhibition also included references to post-World War II neo-avantgarde experiments in porcelain, metal, textile, photography and animation. The majority of the visitors and my colleagues respected this clear structure but complained about too much ”walking” and unknown artists.

E.M: Was it difficult to gather so many works from about eighty collections, if I am correct? G.S: Our general positive impression was that the museums and collections, including

artists were extremely helpful: e.g. Muzeul de Artă Cluj-Napoca lent us two paintings (Sándor Ziffer, József Klein) from its freshly opened permanent exhibition. A lot of artworks came from the store-rooms of the museums, and we restored them in Budapest. Our institution has a professional organizing section and it arranged professionally the insurance, transporting and installation schedule. E.M: Tell us a few words about the catalogue of the exhibition. Does it feature Romanian experts as well? If so, what did they think about the works exhibited? G.S: The concept of the catalogue was a little bit different from the structure of the exhibition. In it we wanted to present the most important cultural problems: Transylvanian and/or Romanian identity, masters in academies versus alternative artists, public and private collections etc. All exhibited artworks were reproduced in it. Before developing my vision I consulted Romanian experts, amongst them Jenő Murádin and Sebestyén Székely in Cluj-Napoca. They suggested a lot of new names and themes which were later considered. Earlier I had long and friendly discussions with Gheorghe and Mariana Vida.

Proiecte

Photo:Hungarian National Gallery, http://goo.gl/huAeoo

E.M: Realism was very poignant in Transylvanian Hungarian art. What do you think about the links between art and society, as expressed by the works presented? G.S: It is a very interesting question. Zoltán Banner in his book Erdélyi magyar képzőművészet a XX. században (20th-century Hungarian art in Transylvania, Budapest, 1990) wrote that Transylvanian art could always retain its naturalistic intent and concentrate on presenting spectacle almost exclusively focused on figurative expression. I think that the new generation after 1945 faced a greater challenge in finding their own modes of expression than their masters endowed with fullyfledged concepts and individual styles. The relationship of national heritage and renewal, the modes of representing the surrounding world, the questions related with the still recommended directions of realism and figurative approach, and the relative possibilities of partisan and autonomous art required reconsideration. Artists working in the atmosphere of the personality cult that gained new strength by the second half of the 1970s spared no effort to create an art of compromise that was capable of meeting official expectations in its appearance and subjects, yet enabled the exploration of real artistic issues within the limits of a “boundless realism” (Roger Garaudy) in a broad sense. E.M: How would you describe Transylvanian Hungarian art within the communist context? G.S: The art of the post-war period showed many similarities and differences between Hungary and

Romania. After the 1956 revolution in Hungary personal cult came to an end. The government created a so-called ”soft” regime and a more gentle governance. In Romania this “melting” began only after the death of Gheorghe Gheorghiu-Dej in 1965 and lasted until the mid-1970s, the new dictatorship of Nicolae Ceauşescu. During this relatively free decade a more open intellectual feeling existed, the exhibitions and the publications represented a sense of experimental pleasure which manifested in the review of traditions and the possibilities of obligatory realism. Besides it there was a constant difference between the art education and cultural life of Bucharest and Cluj-Napoca. Artists who finished their studies in Bucharest (e.g. András Butak, György Jovián) never repented this decision. The younger generation who were interested in socialist realism tried to interpret it against this apparently simple but indeed complicated definition. Museums in Transylvania from their own collections organized interesting presentations e.g. in Braşov (Artă sub Communism, 2011) and Cluj-Napoca (Constructorii viitorului, 2013). Due to its long 1920–1990 timeline the exhibition could not dig very deep in the social and political context but in the catalogue the writers continuously examined the political background and the individual fates through this era.

Proiecte

E.M: How was the exhibition received? Were there critics or

just positive feedback? G.S: The press in general was positive. The living artists saw the exhibition as a kind of compensation because the last comprehensive show of Transylvanian/Hungarian art was organized in 1944. Some critics missed some artists and expected a more multicultural context. From the original list of artists I omitted some of my favourites because the exhibition area had limited capacity. I planned to deal with the problem of multiculturality in the catalogue, but unfortunately essays on Hungarian artists in Bucharest or Hungarian/ Saxon cultural connections in Transylvania were not written.

E.M: Would an exhibition relating to contemporary Transylvanian Hungarian art be successful now, or in the near future? G.S: In my opinion, our “historical” exhibition was an important show but its conception needs new viewpoints and up-to-date problems. Contemporary art does not stand absolutely on a rigorous ethno-cultural and national base, the most important tendencies connect with actual international trends. A good example for this approach was the Európai utasok / European travellers (Műcsarnok, Budapest, 2012) exhibition that explored the art of Cluj-Napoca at the turn of the millennia.

E.M: As an art historian, how would you describe the link between

art and time in general and in regards to the exhibition’s theme in particular? G.S: Formerly the accepted general standard to explain the motion of art influences was the centre/periphery model. Consequently, all new in art arrived too late to far away ”provincial territories”. For this reason artworks in Eastern Europe were permanently stigmatized with being ”late”. Sometimes this epithet was true, like in the case of French impressionism, another time avant-garde movements were present at the same time in Bucharest, Berlin and Paris. One of its representatives was Hans Mattis Teutsch in Braşov. I think, more inspirative is a kind of post-colonial comprehension which examines parallel events, situations and observes discussions between them. The so-called ”periphery” can be as fruitful as the so-called ”centre” and vice versa. In our Transylvania exhibition were found both examples for parallel narratives and direct ”Neue Sachlichkeit” influences in neo-classicist tendencies after World War I. It is very interesting, that during the communist era when culture was under pressure and control, the variations of realism, including socialist realism, contributed a lot to 20th-century European art.

Proiecte

Photo: Bir贸 Istv谩n, http://goo.gl/ufFxpp

Proiecte

Istoria din spatele casei COSTA-FORU

Savu Patricia Maria

Sunt studentă la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” şi am fost dintotdeauna dornică să cunosc cat mai multe informaţii despre istoria clădirilor reprezentative, originea şi impactul pe care l-au avut şi îl au asupra arhitecturii româneşti. Cunoştinţele dobândite în timpul facultăţii mă ajută să văd altfel oraşul, dorinţa de a-l inţelege şi a-l cunoaşte în amănunt crescând cu fiecare poveste nouă care mi se dezvaluie pas după pas.

Pentru întâia dată în vizită aici, dar foarte sigur nu şi ultima oară! Impunătoare încă de la intrare, istoria casei Costa-Foru ne poartă paşii prin locurile unde nu de demult familia îşi desfășura activităţile de zi cu zi. Suntem întâmpinați de holul mare, luminat din două părţi, şi scara monumentală ce ne conduce la etajul reşedinţei: încăperi înalte ce sunt dezvăluite încă din faţadă, datorită ferestrelor colosale de la piano nobile. Casa are deschidere către două străzi, faţada de pe Dealul Mitropoliei/ Patriarhiei, în stil franţuzesc, fiind definită de ferestrele decorate cu fier forjat ce corespund salonului, etajului principal de locuit şi mansardei (unde se găseau camerele copiilor). Construită în anul 1894 după planurile arhitectului J. E. D’ Alfonce de St. Omer, casa Costa-Foru a suferit numeroase modificări de-a lungul anilor, în special în 1930 datorită planului de sistematizare a dealului Patriarhiei care presupunea alinierea faţadelor caselor. În urma acestui fapt, scara exterioară care ajungea la etajul principal, a fost dărâmată.

Proiecte

Fundaţiile sunt continue, cu zidărie portantă, planşee şi bolţi din cărămidă, dar şi mixte, având grinzi de lemn sau metalice. Şarpanta este din lemn, şi învelitoarea din tablă. Casa are cinci nivele - 2 subsoluri şi 3 etaje (unde găsim camerele de locuit, spaţii de serviciu şi de depozitare), acest fapt fiind posibil datorită terenului în pantă pe care este construită. Mirosul specific locuinţelor vechi te conduce peste tot prin casă, interiorul, desăvârşit de elegant, dă naştere unei atmosfere boiereşti, iar detaliile arhitectonice dau un plus de stil locuinţei: stucaturi la tavane, frontoane sculptate la cadrele uşilor, scara principală finisată cu marmură, pardoseli din battuto şi sobe de cahle importate din Franţa.

Proiecte

Este într-adevăr o reşedinţă care te invită să revii, dar care, din păcate, are uşile deschise până la data de 15 octombrie. Întregul demers este datorat unei echipe tinere, care s-a implicat cu sufletul şi şi-a dedicat timp pentru că tot acest proiect să fie posibil. Aşadar, mulţumim echipei Dincolo de Faţade şi dorim ca acesta să fie doar primul pas dintr-un lung şir de evenimente ce au ca scop scoaterea la lumină a patrimoniului şi istoriei Bucureştiului.

Sursă: www.casacostaforu.com

Proiecte

The history behind

Costa-Foru House

by Patricia Maria Savu

translated by Casiana Constantin

Visiting this place for the first time, but surely not for the last! Imposing even at its entrance, the history of Costa-Foru House carries our steps through the places where the family carried on its daily activities not long ago. We are greeted by the big hall, brighten from two sides and monumental stairs which leads the way to the residence’s storey: lofty rooms which are revealed since the frontage, because of the colossal piano mobile windows. The house embraces two streets, one of which shows the frontage of the French styled Patriarchate’s Heel, defined by iron-decorated windows which match the salon, the main living floor and the attic (where children’s rooms could be found). Built in 1894 after architect’s J. E. D’s Alfonce de St. Omer plans, Costa-Foru House suffered countless modifications along the years, especially in 1930 because of the Patriarchate’s Heel’s systematization plan which presumes the alignment of the houses’ frontages. The main stairs leading to the main floor was put down according to this decision.

Proiecte

The foundations are continuative, based on sustaining masonry, concrete floors and mixed-brick arches, with wood and metal baulks. The framework is made out of wood and has a lamella coating. The house has five floors – 2 basements and 3 storeys (where we could find the living rooms, the servants’ rooms and the storage rooms), this construction was possible because the pitch which is on a slant. The specific smell of old houses follow your everywhere in the house, the interior is right-down elegant, giving birth to a manorial atmosphere and the architectonic details are additional to the mansion’s style: pargeted ceilings, sculptural gables, the main stairs are finished with marble at the doors’ cadres, battuto planking and cahle stoves, imported from France. It is indeed a residence that invites you to come back. The whole demarche is due to a young team, which involved with its soul and dedicated time so that this project would be possible. So, thanks to Dincolo de Fațade team we wish that this is not only one of the many steps whose targets are to express the history and inheritance of Bucharest.

Source: www.casacostaforu.com

Arhitectura Bucureștiului

Amintiri din Micul Paris Fortiș Carmen Diana

Arhitectura Bucureștiului Arhitectura unui oraș reprezintă elementul decisiv în caracterizarea acestuia și al populației sale. Fie că suntem turiști sau locuitorii unui oraș, vom fi tentați în a cunoaște cultura zonei, respectiv proveniența arhitecturii clădirilor din jurul nostru. Curiozitatea ne trimite să privim ce se întâmplă mai departe de clădirile și străzile unui oraș de dimensiunile unei capitale, astfel vom dezbate în aceste rânduri arhitectura Bucureștilor. Fiind prima așezare umană importantă din țară cu o tentă culturală de proporții mari reprezintă un interes major pentru publicul curios. Arhitectura capitalei datează din perioade timpurii dezvoltându-se gradual de la clădiri cu valori culturale la concepte moderne care pun în valoare raportul între nou și vechi, evidențiind arhitectura veche. Numit ”Micul Paris” în anii 1900, Bucureștiul a găzduit o arhitectură care a impresionat burghezimea Europeană, având o cultură și educație socială demnă pentru un Paris mai mic. Capitala a avut parte de o expansiune arhitecturală majoră în această perioadă precum construirea clădirilor importante care acum sunt privite precum relicve culturale. Astfel, în acest număr vom descoperi cum cultura, arta și arhitectura au ajutat la dezvoltarea unei capitale precum București, precum cele mai importante capodopere ale Bucureștilor și influența Micului Paris asupra societății. Cel mai frumos sentiment pe care îl poate oferi un oraș este sentimentul rătăcirii voite pe străzile care oferă perspective care fură ochiul privitorului, descoperind arhitectura veche și cutreierând prin istorie și cultură. Acel moment în care arhitectura din jur ne face să ne simțim turiști în propriul oraș. Vă doresc o călătorie plăcută prin arhitectura Bucureștilor!

Arhitectura Bucureștiului

Memories from “Little Paris” Carmen Diana Fortiș translated by Casiana Constantin by

The architecture of the town represents the decisive element to characterise itself and its population. Even if we are tourists or inhabitants of a town, we will be tempted to learn the culture of an area, the origins of the surrounding buildings’ architecture, respectively. Curiosity sends us to look to what is happening behind these buildings and streets in a town big as a capital, so we will debate Bucharest’s architecture in this issue. Being the first important human settlement in the country, with a cultural tempt of wide proportions, it represents a major interest for the curious public. The capital’s architecture dates since the early ages, developing gradually from buildings of cultural value to modern concepts which value the link between the old and the new, pinpointing the old architecture. Bucharest was called “Little Paris” in the 1900s and hosted an architecture that impressed the European bourgeoisie and being cultural and educated enough, just as a smaller Paris. The capital faced a major architectural expansion in this period: the construction of the important buildings which are now seen as cultural vestiges. So, in this issue we will reveal how the culture, the art and the architecture helped developing a capital like Bucharest, the most important masterpieces of Bucharest and the influence “Little Paris” had on society. The most beautiful feeling a town can offer is the feeling of a deliberate wandering in the streets which shares perspectives which steals the onlooker’s eyes, revealing the old architecture and strolling through history and art. It is that moment when surrounding architecture makes us feel like tourists in our own town. I wish you have a great journey with the architecture of Bucharest!

Arhitectura Bucureștiului

Interviu cu Iosif Kiraly de Mădălina

Iosif Kiraly este arhitect și artist vizual român, profesor la Universitatea Națională de Arte București, unde predă din anul 1992. Co-fondator al Departamentului de Fotografie și Imagine Dinamică (1995), artistul Iosif Kiraly ne mărturisește că este mândru de succesul acestui departament printre numeroșii tinerii pasionați de fotografie care aleg să studieze la această instituție. Iosif Kiraly face parte din grupul subREAL din anul 1991, este cunoscut pentru activitatea din anii ’80 în cadrul grupării mail-art, mișcare artistică alternativă generată de grupul Fluxus, iar până în 1989 a participat la numeroase evenimente în cadrul Atelier 35 în Timișoara și în București. Recent a onorat invitația Universității din New York unde a ținut o conferință despre arhivele de imagini, iar la Institutul Cultural Român de la New York a încântat audiența cu o prezentare despre locul fotografiei în arta contemporană românească ce s-a bucurat de un real succes. Luna iunie a acestui an a fost marcată de un eveniment major pentru gruparea artistică subREAL prin lansarea publicaţiei monografice “subReal” la Cărtureşti Verona în colaborare cu artistul Călin Dan. Bună ziua, domnule Iosif Kiraly! Vă urez bun venit în mediul Art Out și mă bucur că ați acceptat invitația noastră! Sper să vă simțiți bine primit printre cititorii noștri, oameni preocupați de cultură și cu idei creative. I.K: Mulțumesc pentru invitație!

Mădălina Panduru (M.P.): Care au fost

momentele artistice care v-au format şi v-au dat încredere în forţele proprii? Iosif Kiraly (I.K.): O primă formare a avut loc în timpul liceului de arte pe care l-am făcut în prima parte a anilor 1970 la Timişoara. Prin curiculă sa, era o instituţie de învăţământ unică în România acelor ani, fiind inspirat din celebra şcoală Bauhaus, ce a funcţionat în perioada interbelică în Germania. Apoi am avut o nouă etapă de formare după facultate, în anii 80, când am colaborat cu artişti

Panduru

Arhitectura BucureČ&#x2122;tiului

Arhitectura Bucureștiului din diferite domenii (arhitectură, arte vizuale, muzică experimentală) şi am fost foarte implicat în reţeaua artistică internaţională de artă poştală (Mail Art). Al treilea moment de formare a avut loc începând din anii 90, când am putut să călătoresc şi să particip la numeroase manifestări artistice internaţionale de prima mărime şi în consecinţă să cunosc mulţi artişti şi profesionişti din lumea artei contemporane, să iau contact nemijlocit cu instituţii şi expoziţii importante, să cumpăr şi să citesc multe cărţi despre istoria fotografiei şi despre locul fotografiei pe scenă de artă contemporană, cu alte cuvinte să îmi formez o cultură despre fenomenul artistic contemporan.

(M.P.) Care au fost influenţele timpurii care v-au marcat arta fotografică şi cum s-au menţinut sau au alternat acestea de-a lungul carierei? (I.K.) În primul rând aş vrea să spun că nu mă consider fotograf, chiar dacă în ultimii ani am lucrat mai mult cu fotografia decât în alte medii/ tehnici. Dacă ar fi să simplific lucrurile, aş spune că în fotografia contemporană putem distinge un filon mai purist, pe care dacă mergem înapoi în istorie putem găsi fotografi care au avut un adevărat cult pentru acurateţea compoziţiei şi tehnicii în care a fost realizată fiecare fotografie (Alfred Stieglitz, Paul Strand, Edward Weston, Ansel Adams, Minor White, iar mai recent Candida Hoffer, Edward Burtinsky, etc.) şi alt filon de artişti pentru care fotografia este doar unul dintre mediile în care ei se exprimă şi de aceea au o distanţă mai mare faţă de acest mediu, îl abordează cu mai puţine prejudecăţi fiind mai predispuşi spre experiment. Dacă ar fi să găsim şi în acest caz câţiva precursori iluştri, aceşti artişti ar putea fi: Laszlo Moholi Nagy, Man Ray, Constantin Brâncuşi, Andy Warhol, John Baldessari, David Hockney, etc. Uneori cei din prima categorie sunt numiţi "artişti fotografi", iar cei din a doua "artişti care lucrează cu fotografia", însă aceste denumiri sunt destul de aproximative, ca de altfel şi împărţirea pe care am făcut-o. Lucrurile sunt mult mai amestecate şi nuanţate. Dar dacă ar fi să mă revendic de undeva, aş spune că sunt mai apropiat de a doua categorie.

37 imense şi de mare profunzime. Mulţi teoreticieni spun că istoria fotografiei de fapt s-a încheiat odată cu trecerea la tehnologia digitală. Acum am fi într-o epoca post-fotografică. Asta înseamnă că aproape oricine poate crea cu tot mai mare uşurinţă imagini care să pară foarte realiste (fotografice) însă fără să aibă un referent în lumea reală. În fotografia clasică pe film, se consideră implicit că orice obiect, personaj sau situaţie prezent/ă într-o fotografie a existat în realitate şi a fost în acelaşi timp şi în acelaşi loc cu fotograful şi aparatul sau de fotografiat. Această prezumţie (de veridicitate) este pe cale de dispariţie. În epoca

(M.P.) În ce fel au influenţat mijloacele digitale media aspectele culturale şi sociale ale fotografiei? S-au născut noi mişcări artistice din fuziunea grupurilor de tineri care puteau fi daţi uitării? (I.K.) Implicaţiile acestei tranziţii de la analog la digital, care s-a desfăşurat mult mai repede decât se anticipa şi aproape că s-a desăvârşit, sunt

post-fotografică putem vedea imagini care să pară foarte foto-realiste însă ele să fie "construite" din alte imagini care pot să nu aibă nici o legătură între ele, să fie înregistrate în locuri şi timpuri diferite sau, şi mai tulburător, să fie create cu ajutorul unor programe de calculator (soft-uri) în baza unor formule şi algoritimi matematici. Adică să fie simulări, fără nici un referent în lumea reală. În diferite ramuri ale ştiinţei, medicinei, în industria militară dar şi în industria civilă se lucrează foarte mult cu astfel de simulări. Dacă urmărim evoluţia jocurilor pe calculator vom vedea cum de la un an la altul, imaginile devin mult mai apropiate de imaginile fotografice sau filmate. Sunt mult mai (foto) realiste. De asemenea mişcările personajelor din aceste jocuri sunt din ce în ce mai fireşti.

Arhitectura Bucureștiului Această situaţie creează în privitor din ce în ce mai multă confuzie şi neîncredere faţă de imagine, starnind în acelaşi timp reacţii aparent contradictorii: pe de-o parte tot mai mulţi oameni acceptă că imaginea fotografică nu mai constituie o "mărturie" de neclintit, iar pe de altă parte, aceiaşi oameni sunt din ce în ce mai temători când sunt fotografiaţi de persoane necunoscute.

(M.P.)

Fotografia este un mediu contemporan folosit precum un limbaj codificat, iar fotografii interpretează limbajele din perspectiva lentilei necruţătoare. Ce trece neobservat pe lângă ochiul bucureşteanului? (I.K.) Depinde de ochi. Unii observă mai mult, alţii sunt convinşi că nimic nu s-a schimbat de foarte mulţi ani. Mie îmi place să privesc o fotografie a unui peisaj urban (şi chiar peisajul urban) ca pe o secţiune prin timp, ca pe o felie de tort căreia îi văd (M.P.) În luna aprilie a acestui an aţi susţinut diferitele straturi de timp pe care le conţine. Cele de la o conferinţă la Institutul Cultural Român de la bază sunt mai lente, cele de sus mai învolburate. Casele şi alte piese mari de arhitectură se schimbă la intervale lungi, ce variază de la decenii la secole. Apoi anumite construcţii mai uşoare, ce au durate mai scurte, poate ani sau decenii (chioşcuri, staţii de autobuz, structuri pentru panouri publicitare, etc). Intr-un alt strat pot fi observate semne ale modei care se pot distinge în îmbrăcăminte şi alte elemente de design (automobile, biciclete, etc.) care se schimbă la intervale de ani, apoi anotimpurile, care se schimbă de patru ori pe an şi creează un anumit specific în imagine, apoi elemente care stau neschimbate sau într-un loc zile sau ore (maşini parcate, vitrine de magazine, etc.). Apoi personaje şi vehicule care se mişcă permanent. Într-o fotografie făcută – să spunem - pe o stradă din Bucureşti, aceste elemente par că sunt la fel de prezente, însă dacă schimbăm perspectiva şi încercăm să vedem aceste straturi de timp cu viteze diferite, vom înţelege că lucrurile nu stau chiar aşa. A existat un istoric francez, Fernand Braudel, care şi-a construit întreaga operă analizând istoria prin perspectiva diferitelor straturi temporale care au coexistat şi coexistă în permanenţă. El a dat o deosebită importanţă timpilor lungi din istorie, in dauna evenimentelor (revolutii, razboaie, etc.) care ar fi rezultatul acelor mişcări New York despre fotografia în artă contemporană "tectonice" imperceptibile pentru ochiul neavizat. românească. Ce a rămas la fel de când fotografiaţi (M.P.) Istoria ne-a învăţat că fotografia Bucureştiul şi ce s-a schimbat în tot acest timp? (I.K.) Întâi am fost invitat la New York socială poate schimba destine, mentalităţi şi University la o conferinţă despre arhive şi în stereotipuri. De unde vine această forţă nebănuită special despre arhivele de imagini. Apoi am avut şi cum rezonează ea în culturi atât de diverse? (I.K.) Fotografia s-a născut cu o aura de într-adevăr şi o prezentare la ICRNY despre locul fotografiei în arta contemporană românească. mărturisitor, care spune întotdeauna adevărul. Bucureştiul a devenit după 1990 un oraş foarte Se spune că războiul din Vietnam a fost pierdut spectaculos şi interesant pentru fotografi. E un haos de SUA nu pe front în Vietnam ci pe străzile permanent, care face viaţă mult mai dificilă aici Washington-ului şi New-York-ului din cauza decât în multe alte oraşe însă din punct de vedere protestelor sutelor de mii de americani care au fost vizual este foarte provocator pentru că tot timpul se şocaţi de fotografiile care veneau de pe front. Astăzi, întâmplă ceva. Aş spune că a rămas această dinamică în epoca digitală, tocmai această aura i s-a erodat însă peisajul urban se schimbă în permanenţă. şi este greu de imaginat că anumite fotografii ar putea a mai mobilizeze aşa mase mari de oameni.

Arhitectura Bucureștiului (M.P.) Cum trece timpul asupra artistului Iosif Kiraly? Dar asupra omului Iosif Kiraly? Diferă percepţiile sau, din contra, converg? (I.K.) Ca să răspund la această întrebare probabil că ar trebui să stau liniştit pe spate, că într-un exerciţiu yoga şi să încerc mental să determin unde se termină omul şi unde începe artistul...  (M.P.) Grupul subREAL s-a remarcat printr-o problematică conceptuală deschisă noului şi schimbărilor. În ce direcţie intenţionaţi să sondaţi aspectele sociale contemporane? Ce tendinţe şi influenţe va tentează să abordaţi? (I.K.) Grupul subREAL a fost de la început interesat de nou şi schimbare însă în acelaşi timp a fost interesat şi de relaţionarea prezentului şi schimbării cu trecutul. Schimbarea nu poate fi înţeleasă decât raportată la situaţia dinaintea ei, la momentul de unde a pornit. (M.P.) Care este cel mai recent proiect şi cum v-a marcat acesta pe plan profesional şi personal? (I.K.) Este un proiect pornit de la analizarea unor fotografii personale, din arhiva familiei, multe făcute de tatăl meu, pe care le pun în relaţie cu situaţii contemporane şi fotografii făcute de mine. E un proiect care combină planul personal cu cel profesional, trecutul cu prezentul şi îmi face mare plăcere să îl dezvolt.

(M.P.)

Cu ce alte formaţiuni sau grupuri fotografice aţi simţit că rezonaţi? Sunt ele mai numeroase pe plan internaţional decât naţional? Cum vă explicaţi acest fapt? (I.K.) La răspunsul de la întrebarea a doua din acest interviu am încercat să schiţez un fel de arbore genealogic artistic. Pe lângă cei menţionaţi acolo, mai pot adăuga mulţi alţi artişti care m-au influenţat sau cu care rezonez. Dar inevitabil ar fi şi mai mulţi pe care – din cauza spaţiului sau a memoriei – i-aş omite.

(M.P.)

În ce loc va regăsiți cel mai bine când vine vorba de Bucureşti? (I.K.) Acasă, la atelier şi la şcoală. Dar dacă ar fi să îi recomand unui prieten care nu este din Bucureşti anumite locuri interesante, probabil că l-aş duce pe câteva acoperişuri-terasă. De exemplu, de pe terasa atelierului meu din str. Eforie se poate vedea o panoramă de un eclectism tulburător. Sau pentru cine vrea să aibă o experienţă subreală, i-aş recomanda o călătorie cu dezmembratul tramvai nr. 5, de la Piaţa Sf. Gheorghe la Piaţa Băneasa.

39 (M.P.) Bucureştiul este, fără doar şi poate, oraşul contrastelor, asemenea tuturor oraşelor care sunt marcate de tranziţia de la vechi la nou. Aveţi vreun regret ca arhitect când vedeţi aceste schimbări? (I.K.) Îmi pare rău că atât autorităţile cât şi o (mare) parte din cetăţenii care îl populează nu sunt mai generoşi şi mai atenţi faţă de spaţiul public. Atât în centru cât mai ales în marile ansambluri de blocuri construite în perioada comunistă (cum este şi cel în care locuiesc eu) este o acută lipsă de spaţii comunitare şi nu am văzut mari eforturi pentru crearea unora noi. Micile locuri de joacă dintre blocuri sunt de cele mai multe ori supra-aglomerate şi "confiscate" de adulţi care joacă table sau beau bere şi adolescenţii sau tinerii care proptesc gardurile sau lenevesc pe leagănele pentru cei mici, pentru că nu beneficiază de suficiente terenuri de sport unde să îşi consume energiile. Apoi întreprinzătorii care - cu sau fără avize de la primărie - confiscă trotuarele cu micile lor afaceri (de la scaune şi mese până la tot felul de tarabe improvizate). Şi nu în ultimul rând cei care îşi parchează maşinile peste tot, fără să îi intereseze faptul că pot exista şi oameni cu handicap, în scaune cu rotile sau părinţi cu copii în cărucioare care nu au pe unde trece din cauza maşinilor care ocupă întreg spaţiul pietonal.

(M.P.) Cum v-aţi descrie activitatea

(M.P.) Cum s-a născut idea realizării colajelor

artistică în relaţie cu peisajul românesc şi internaţional? Ce aduceţi original şi inovator? (I.K.) Nu am timp să mă gândesc la aşa ceva. Încerc să îmi văd de treabă şi să fiu sincer şi onest în ceea ce fac iar originalitatea şi inovaţia vor veni de la sine. Îi las pe alţii să le identifice. fotografice ce reconstituie legături în timp şi spaţiu? (I.K.) Întotdeauna am fost interesat de problemele legate de timp, spaţiu şi memorie. De asemenea, din adolescenţă am avut convingerea că fiecare moment este prea complex pentru a-l putea înţelege instantaneu. Am nevoie de o distanţă în timp ca să pot reveni (prin amintiri şi informaţii suplimentare adunate între-timp) şi să înţeleg ce am trăit. De multe ori înţelegerea din momentul trăirii unui moment/eveniment şi înţelegerea ulterioară erau extrem de diferite, ceea ce mă fascina. Prin proiectul "Reconstrucţii" am încercat să fac vizibile prin intermediul fotografiei aceste "rupturi" dar şi anumite mecanisme ale memoriei.

Arhitectura Bucureștiului

(M.P.) Aţi fost tentat să (M.P.) Sunteţi profesor la Universitatea alegeţi altă meserie? Dacă da, care? de Arte din Bucureşti unde predaţi cursuri atât la nivel de licenţă, cât şi de master. Cum apreciaţi (I.K.) Am făcut facultatea de arhitectură, pe

parcursul şi aportul pe care îl vor aduce aceşti tineri fotografiei româneşti? Va regăsiţi în verva acestora sau generaţia post-comunistă nu mai aduce nimic aminte de perioada tinereţii dumneavoastră? (I.K.) Departamentul de "Fotografie şi imagine dinamică" pe care l-am fondat împreună cu câţiva prieteni cu douăzeci de ani în urmă, este unul dintre cele mai dinamice şi apreciate departamente din UNA Bucureşti. Lucrul acesta se poate măsura prin numărul mare de tineri care se prezintă în fiecare an la concursul de admitere la licenţă şi master dar mai ales prin numărul mare de expoziţii şi premii pe care absolvenţii noştri le acumulează "pe bandă rulantă" aş putea să spun. După 20 de ani de existenţă a acestui departament, mărturisesc cu satisfacţie că mi-au fost studenţi unii dintre cei mai interesanţi tineri artişti care activează astăzi în România şi nu numai. Şi aproape cu toţi aceşti excepţionali artişti am păstrat relaţii foarte calde (chiar mai strânse decât atunci când îmi erau studenţi).

care am terminat-o după mulţi ani, cu mare greutate... La un moment dat chiar mi-am dorit să fiu arhitect însă destul de repede mi-am dat seama că este o meserie care nu mi se potriveşte şi pe care nu pot să o practic la nivelul la care aş vrea. Ca (bun) arhitect, trebuie să fii destul de maleabil şi diplomat ca să te transformi tot timpul în câte o punte între beneficiar şi constructor (de la director la meşter), între factorii politici şi administrativi, dar şi cei preocupaţi de mediu şi cetăţeanul obişnuit, etc. Am mulţi prieteni arhitecţi, foarte talentaţi, cu care de câte ori vorbesc despre câte o lucrare de-a lor, îi simt că sunt frustraţi de faptul că ar fi vrut într-o oarecare măsură altceva decât ce a ieşit în final. Cu toţii se plâng că arhitectul este doar o rotiţă într-un angrenaj mult mai complicat, iar faptul acesta le îngrădeşte raza de acţiune. Cred că şi din acest motiv am ales ca eu să mă ocup de lucruri mai "smerite" (cum sunt fotografiile şi obiectele de artă în general) însă pe care să le pot controla într-o măsură mai mare şi să mă pot identifica mai bine cu ele.

(M.P.) Aţi experimentat şi alte mijloace/ (M.P) La ce proiect lucraţi în prezent? genuri artistice sau aţi oscilat între mai multe? (I.K.) Lucrez la două cărţi şi câteva (I.K.) În diferite momente ale activităţii

expoziţii. Nu îmi place să detaliez dinainte lucrurile care încă nu sunt terminate...

(M.P.) În luna iunie a acestui an s-a lansat publicaţia monografică “subReal” la Cărtureşti Verona. Cum a fost primită de public? Marchează această începutul unei noi etape pentru această grupare? (I.K.) Cartea a fost primită foarte bine, atât de specialişti cât şi de public. Ea umple un gol datorat (din păcate) lipsei unui site pe internet, unde să poate fi găsite informaţii despre activitatea grupului şi despre lucrări. Sper ca în curând materialul din carte să fie adaptat şi accesibil şi online. Deşi atât Călin Dan cât şi eu suntem foarte ocupaţi cu propriile noastre proiecte artistice dar şi cu implementarea unor proiecte la nivel instituţional, avem în pregătire şi câteva noi lucrări subREAL.

mele artistice am oscilat între mai multe medii artistice: desen, performance şi happeing, instalaţie, land-art, mail-art, fotografie, video, etc.

(M.P.) Care sunt proiectele de care vă

simţiţi mai apropiat? Ce vă atrage la acestea? (I.K.) Cele care au – într-un fel sau altul - legătură cu arhivele de imagini. Sunt despre timp, despre memorie... Probabil pentru că eu însumi sunt un personaj mai rezervat şi introspectiv, mă identific mai bine cu aceste teme. Vă mulțumesc pentru acest interviu de colecție, domnule Iosif Kiraly! Ne dorim să auzim și să vedem numai lucruri extraordinare după cum ne-ați obișnuit

Arhitectura Bucureștiului

Interview with Iosif Kiraly

by Madalina Panduru

Iosif Kiraly is a Romanian architect and visual artist, professor at the National University of Arts from Bucharest, where he is teaching since 1992. Co-founder of the Department of Photography and Imaging Dynamics (1995), the artist Iosif Kiraly confess that he is proud of the success of this department through many enthusiasts young photographers who choose to study at this institution. Iosif Kiraly is member of the group subREAL since 1991 and he is known for his work in the 80’s in the group Mail-art, an alternative art movement generated by the group Fluxus, and until 1989 he participated in numerous events at Atelier 35 in Timisoara and Bucharest.

Recently he honored an invitation from the New York University where he held a conference on archives of images and he delighted the audience with a presentation about the place of photography in contemporary Romanian art photography at the Romanian Cultural Institute in New York which had a great success. In June this year was launched a monographic publication “subREAL” by the subREAL artistic group at Cărtureşti, in collaboration with the artist Calin Dan.

Madalina Panduru (M.P.): Hello, Iosif Kiraly! Welcome to Art Out and I am pleased that you ac-

cepted our invitation! I hope you feel well received among our readers, people concerned about culture and with creative ideas. Iosif Kiraly (I.K.): Thank you for the invitation!

M.P.: Which were the artistic moments that have formed you and have given you self-confidence? I.K.: The initiation occurred during the Arts High School, completed in the first part of 1970 in Timiso-

ara. Through it’s curriculum it was an unique educational institution in Romania in those years, inspired by the famous Bauhaus Movement which functioned in the interwar period in Germany.

Arhitectura Bucureștiului

Then, I had a new phase of learning after college in the 80’s when I collaborated with artists from different fields (architecture, visual arts, experimental music) and I was very active in the international network of postal art (Mail Art). The third period of instruction began in 90’s, when I was able to travel and participate at numerous great international artistic events and consequently to meet many artists and masters from the world of contemporary art, to take direct contact with institutions and significant exhibitions, to buy and read many books on the history and the place of photography on the contemporary artistic scene, in other words to know about the contemporary artistic phenomenon.

M.P.: Which were the major early influences on your photographic art and how they maintained or alternated throughout your career? I.K.: First I would like to say that I don’t consider myself a photographer, even though in recent years I have worked with photography more than with other media techniques. If I were to simplify things, I would say that in contemporary photography we can distinguish a more purist segment, that if we go back in history we find photographers who had a real worship for the accuracy of composition and technique of each picture (Alfred Stieglitz, Paul Strand, Edward Weston, Ansel Adams, Minor White, and more recently Candida Hoffer, Edward Burtinsky, etc.) and another segment of artists for whom photography is just one of the environments in which they prefer to express themselves and that is why they have a greater distance to this medium, they approach it with fewer prejudices being more concerned to experience. If it were to find in this case several illustrious precursors, these artists would be: Laszlo Moholea Nagy, Man Ray, Constantin Brancusi, Andy Warhol, John Baldessari, David Hockney, etc. Sometimes those in the first category are called "photographers" and from the second "artists working with photography", but these names are quite approximate, as is the division that I did. Things are more mixed and nuanced. But if I had to fit myself somewhere, I would say that I am closer to the latter one.

M.P.: In what way digital media managed to influence cultural and social aspects of photography? They

succeeded to create new artistic movements from the merging of youth groups which could have been forgotten? I.K: The implications of this transition from analogue to digital, which took place more quickly than expected and is almost over, are huge and of great depth. Many theorists say that the history of photography actually ended with the digital switchover. Now we have a post-photographic era. This means that almost anyone can easily create more easily very realistic images (photographic), but without referent in the real world. In the classic photo, it is implicitly assumed that any object, character or present situation in a photo actually existed and was at the same time and same place with the photographer and his camera. This presumption (truthfulness) is about less common. In the era of post-photography we can see images that look very photo-realistic but they are "built" from other images that may have no connection

Arhitectura BucureČ&#x2122;tiului between them, be recorded in places and different times or, more disturbingly, be created using computer programs (software) based on mathematical formulas and algorithms. I mean to be simulated with no referent in the real world. In various branches of science, medicine, military industry and civil industry, they are working very much with such simulations. If we follow the evolution of computer games we will see from one year to another, that images become more similar to photographic or filmed images. These are more (photo) realistic. The movements of the characters in these games are becoming more natural. This situation creates confusion and distrust of the image between viewers, causing both reactions apparently contradictory: on the one hand more and more people accept that the photographic image is no longer a steadfast "witness", and on the other hand, the same people are increasingly fearful when they are photographed by strangers.

M.P.:

In April this year you held a conference at the Romanian Cultural Institute in New York about contemporary Romanian art photography. What has remained the same since photographing Bucharest and what has changed meanwhile? I.K.: First I was invited to New York University at a conference on archives and in particular about the archives of images. Indeed, then I held a presentation at ICRNY about the place of photography in Romanian contemporary art photography. Bucharest has become since 1990 a spectacular and exciting city for photographers. It is a permanent chaos that makes life more difficult here than in many other cities, but from the visual perspective it is very

challenging because something always happens. I would say it was this dynamic, but the urban landscape is constantly changing. M.P.: Photography is a contemporary medium used as a coded language and the photographers interpret languages from the perspective of merciless lens. What goes unnoticed besides Bucharest viewer? I.K.: This depends on the eyes. Some notes more, others are convinced that nothing has changed for many years. I like to look at a photo of a townscape (and even the urban landscape) as a section through time like a piece of cake in which I see the different layers of time it contained. Those from the base are slower, those from the top are more whirling. The houses and the other large pieces of architecture which are changing at long intervals, ranging from decades to centuries. Then, certain passing constructions which have shorter periods, perhaps years or decades (kiosks, bus stations, structures for billboards, etc). In another layer fashion signs are observable which can be distinguished in clothes and other design elements (cars, bikes, etc.) which changes in intervals of years, and then the seasons, which changes four times a year creates a certain specific in the image, or the elements that are unchanged or stay in the same place days or hours (parked cars, shop windows, etc.).

Arhitectura Bucureștiului Then the characters and vehicles that moves constantly. In a photo taken – let’s say - on a street in Bucharest, these elements seem to be equally present, but if we change the perspective and try to see these layers of time at different speeds, we understand that things are not quite so. There was a French historian, Fernand Braudel, who built his entire work by analyzing history from temporal different layers perspective that have coexisted and coexist permanently. He gave an utmost importance to long periods in history, to the detriment of events (revolutions, wars, etc.) which would be the result of those imperceptible “tectonic” movements for the untrained eye.

M.P.: History has taught us that social photography can change destinies, mentalities

and stereotypes. Where does this unexpected force and how it resonates in so different cultures? I.K.: Photography was born with an aura of confessor, who always tells the truth. It is said that the US army lost the war against Vietnam not on the battlefield but in the streets of Washington and New York because of protests by hundreds of thousands of Americans were shocked by the images coming from the war. Today, in the digital age, just this aura has been eroded and is hard to imagine that some photos might also mobilize such large masses of people.

M.P.: How does the time passes on the artist Iosif Kiraly? But on the man Iosif Kiraly? Are the perceptions different or, on the contrary, converge? I.K.: To answer this question probably should sit quietly on the back as in a mental yoga exercise and try to determine where the man ends and where the artist begins… M.P.: The subREAL Group distinguished itself by an open conceptual problematic open to new and change. In what direction do you intend to deepen the contemporary social aspects? What tendencies and influences are you considering to approach? I.K.: The subREAL group was from the start interested in new and change but at the same time it was interested in networking with the present and changing the past. The change can only be understood in relation with the situation before it, at the time when it started.

M.P.: Which is the latest project and how was for you the impact, professionally and personally

speaking?

I.K.: It is a project started by analyzing some personal photos from my family’s archives, many took by

my father, and I put them in relation with contemporary situations and photographs taken by me. It is a project that combines the personal with the professional plan, the past and the present, and gives me great pleasure to develop it. M.P.: With which other photographic groups do you identify yourself? Are they more numerous internationally than nationally? How do you explain this? I.K.: In the answer to the question two of this interview I tried briefly to sketch a kind of artistic genealogic tree. Besides those mentioned there, I can add many other artists who have influenced or that I resonate. But it would be even more inevitable that - because of space or memory - I would miss. M.P.: Where do you find yourself when it comes to Bucharest? I.K.: At home, in the workshop and at school. But if I had to recommend some interesting places to a friend who is not from Bucharest, I would probably go with him on several roof -terrace. For example, from the terrace of my studio on the Street. Eforie you can see a panorama of eclecticism cloudy. Or who wants to have a subREAL experience, I would recommend a trip by the old tram no. 5, from Sf. Gheorghe Market to Băneasa Square.

M.P.: Bucharest is, undoubtedly, the city of contrasts, like all cities which are marked by

the transition from old to new. Do you have any regrets as an architect when you see these changes?

Arhitectura BucureČ&#x2122;tiului I.K.: I regret that authorities and a (large) part of the citizens who inhabit here are not more generous

and careful regarding the public space. Both the center and especially in large blocks of flats built during the communist period (as is the one where I live) is an acute lack of communitarian space and I did not see great efforts to create new ones. The small playgrounds between the blocks are often overcrowded and "confiscated" by adults who play backgammon or beers and adolescents or young people who lazing around on the swings for children, because they donâ&#x20AC;&#x2122;t have enough sport areas to consume their energy. And then the entrepreneurs - with or without the approval of the city council - with their small business on confiscated sidewalks (from chairs and tables to all sorts of improvised stalls). And not least those who park their cars everywhere, without caring that there may be people with disabilities in wheelchairs or parents with children in strollers who do not have enough space because the cars are occupying the whole pedestrian space.

M.P.:

How would you describe your artistic activity in relation to Romanian and international context? What do you bring original and innovative? I.K.: I do not have time to think about it. I try to focus and be sincere and honest in what I do and originality and innovation will come by itself. I leave the others to identify them.

M.P.: How came the idea of making photo collages that reconstitute connections in time and space? I.K.: I was always interested in issues related to time, space and memory. Since adolescence

I had the conviction that every moment is too complex to understand it immediately. I need a distance in time to return (through memories and additional information gathered in time) and to understand what I have lived. Often, the comprehension of the live moment / event and the afterward understanding were extremely different, which fascinated me. With the project "Reconstruction" I tried to make visible these "breaks" through photography but also certain mechanisms of memory.

M.P.: You are a professor at the National University of Arts Bucharest where you are teaching

both undergraduate and master students. What do you think about the impact and the contribution

Arhitectura Bucureștiului

of these young photographers to the Romanian photography? Do you still find yourself in their energy or the post-communist generation no longer resemble with what your youth used to be? I.K.: Dynamic image and Photography Department that I founded with some friends twenty years ago, is one of the most dynamic and popular departments of UNA Bucharest. This can be measured by the large number of young people who come every year for the entrance examination to Bachelor and Master, but especially in the large number of exhibitions and awards that our graduates obtain. After 20 years of existence of this department, I confess with satisfaction that some of the most interesting young artists working today in Romania and elsewhere were my students. And with almost all of these exceptional artists I have kept very warm relationship (even closer than when they were my students). do

M.P.: What about your current projects? I.K.: I am working on two

not

detail

advance

the

books things

and several that are not

exhibitions. I yet completed.

M.P.: In June this year was launched the monographic publication "subREAL" at Cărtureşti.

How was it received by the public? Does it mark the beginning of a new phase for this group? I.K.: The book was very well received both by experts and the public. It fills a gap (unfortunately) due to the lack of an Internet website, where people found information about the group and about our work. I hope that soon the material found in the book will be adapted and accessible online. Although both Calin Dan and I are very busy with our own artistic projects and the implementation of some projects at the institutional level and we are preparing some new subREAL works.

M.P.: Have you been tempted to choose another profession? If so, which one? I.K.: I have studied Faculty of Architecture which I finished after many years with great difficulty…

At one point I even wanted to be an architect, but soon I realized that job isn’t for me and I cannot perform it at that level that I want. As a (good) architect you have to be quite adaptable and diplomat to transform yourself every time in a bridge between the customer and the workers (from director to the master), between political and administrative factors, and also those concerned with the environment and the ordinary citizen, etc. I have many architect friends, very talented, that whenever we talk about one of their works, I feel them frustrated because they wanted something different than what came out in the end. They all complain that the architect is just an element in a much more complicated system and this restricts their sphere. I think this is why I chose to handle things more "humble" (such as photos and pieces of art in general), those I can control to a greater extent and I can identify better with them.

M.P.:

Have you experienced other media / artistic genres or have you oscillated between more? I.K.: In different stages of my artistic activity I have oscillated between several artistic media: drawing, performance and happening, installation, land art, mail art, photography, video, etc.

M.P.: Which are your favorites projects and why? I.K.: Those which have - in one way or another - a

connection with the archives of images. These are about time, about memory...probably because personally I am a more restrained and introspective character, and I identify myself better with these aspects

M.P.: Thank you for this great interview, Iosif Kiraly! We hope to hear and see only great things as we are used to! I.K.: Thank you!

Arhitectura Bucureștiului

Călătorie prin Micul Paris

Mihai Torsan

Eu sunt Eu.

Aproape am ajuns la gara de Nord. Cu greu găsesc un loc de parcare și după ce folosesc toate bancnotele de un leu pentru integritatea mașinii, mă îndrept cu pas domol către panoul din epoca Hrusciov. Trenul de Sarajevo întârzie 40 de minute. Fapt confirmat de o voce care îmi zgârie timpanul. Scotocesc în buzunarul paltonului după o bricheta. Îmi aprind o țigară și aștept. Cronos mă chinuie și se dilată zâmbind sardonic. În cele mai frumoase momente e grăbit. Relativ, absurd, tao, finit, infinit, nu mă mai chinui să înțeleg; locomotiva Diesel cântă oda epocii industriale și trenul sosește. Văd silueta lui Slobodan Skuljacevic cum se apropie de mine. Zdravo Slobodan! Poartă o cămașă verde islam. Când îl întreb dacă i-a plăcut cu trenul șuieră un odjebi (fuck off) printre dinți.

Arhitectura Bucureștiului

Ne pierdem printre străduțele care duc spre Calea Victoriei. Un mozaic arhitectural, pe alocuri rămas neatins de buldozerele reformatoare ale tovarășului. Vile neoclasice, ansambluri belle epoque străjuite de lei și viță-de-vie, blocuri art-deco mici și elegante, linii de tramvai și străzi înguste cu parfumul anilor 20'. Mă întreabă rânjind de proiectul marii moschei. Îl ignor. -Musulmanii se vor ruga cu fața către București. Ajungem pe calea Victoriei. Trecem pe lângă ghivece cu flori, vedem turiști asiatici și pensionari europeni cum admira fascinați ultimele redute ale Micului Paris. Slobodan cască ochii la o casa în stil brâncovenesc pe care ar vrea să o cumpere. Pe obrazul drept i se vede cicatricea căpătată la Strebrenica. Muzeul de arta, Casa Vernescu, Athene Palace, Biblioteca Central Universitară și Palatul Regal se succed în timp ce pășim pe pavajul umed.

Arhitectura Bucureștiului

Urmează Ministerul de Externe și blocurile moderniste ce au format identitatea orașului în perioada interbelică. Peisajul se transformă când în fața noastră se înalță Empire State Building de București, Palatul Telefoanelor, un soc arhitectural al epocii cu un design împrumutat din inima capitalismului. Pe partea cealaltă, în fata teatrului Odeon, stă mândră statuia lui Mustafa Kemal.

Din când în când e stropită cu vopsea roșie de naționaliști fanatici sau de armeni răscoliți de trecut. Autobuzul în stil londonez care face turul orașului trece printr-o baltă și sfidează turiștii care au ales plimbarea pe trotuar în locul unui bilet la etaj. Urmează Casa Capșa, locul boem de întâlnire al scriitorilor. Ne oprim aici și cerem o cafea. De vis-a-vis ne veghează impunătorul Cerc Militar, cu fântâna Sarindar și grifonii crăpați gata să cadă în capetele trecătorilor. Pista de bicicliști semaforizată conferă acestei porțiuni un aer vestic, în antiteză cu blocurile staliniste care domina orașul. Slobodan își aprinde o țigară de foi. E mândru de rolul pe care îl joacă în "A fost odată în Sarajevo". L-au pus să își lase mustața ca să semene cu Gavrilo Princip. Pe lângă noi trece un bărbat grizonat cu un băiat alături. ”- De ce nu te comporți normal, așa, ca toată lumea de vârsta ta? - Ce e normalitatea, tată? – Normalitatea e normalitate!”. Plătim nota și ne continuăm plimbarea pe lângă Grand Hotel du Boulevard, ne uităm amar la starea deplorabilă a Palatului Funcționarilor și încercăm să descifrăm scrisul gravat pe clădirea CEC. Traversăm către grupurile de turiști care stau pe treptele Muzeului de Istorie și admiră generalul roman cu câinele în brațe. Slobodan întreabă ironic dacă împăratul se afișa nud pe câmpul de luptă pentru a îi intimida pe daci. Mergem către Unirii și facem stânga spre centrul vechi. Astfel evităm arhitectura de tip nord-coreean și Casa care nu a fost niciodată a Poporului. Centrul vechi cu ale sale clădiri de secol XVII e locul de parada preferat de localnici și o gradină a ispitelor pentru vest-europeni. Ajungem pe Lipscani, trecem pe lângă teatru, Slobodan

cumpăra o shaworma (zice că în Bosnia e mult mai bună, musulmanii sunt lideri mondiali în domeniu) și în față ni se deschide Piața Sf. Gheorghe, cu aerul de mahala din care erau nelipsiți negustorii de bragă. Spitalul Colțea, impresionanta clădire a Universității și în continuare pe bulevardul Magheru admiram ce a mai rămas din gloria Bucureștiului dintre războaie. Blocul Ciclop, Hotelul Lido cu celebra piscina, clădirea modernistă de birouri Magheru One și librăria Cărturești îi captează atenția musulmanului. Începe să plouă mai tare și intram într-un bar să ne încălzim cu niște vin fiert. După trei carafe Slobodan nu mai are chef să iasă în ploaie, zice că ce e prea mult strică, face o aluzie la turiștii japonezi cu aparate de fotografiat și mai comanda o carafa de vin. Tot ce îmi aduc aminte e ca l-am cărat până la gara și că a jurat pe Allah sa revină.

Arhitectura Bucureștiului

Voyage à travers le Petit Paris Écrit par Mihai

Torsan Texte traduit est interprétée par Madalina Panduru

Je suis presque arrivé à la gare. Il est difficile de trouver une place de parking et après j’utilise toutes mes billets de banque d'une valeur d’un Leu pour l’intégrité de ma voiture, je me dirige lentement vers le panneau de l’ère Khrouchtchev. Le train Sarajevo est en retard de 4quarante minutes, comme l'a confirmé une voix qui me gratte le tympan. Je fouille les poches de mon manteau pour un briquet. J’allumne une cigarette et j’attends. Cronos me tourmente et se dilate avec un sourire sardonique. Dans les plus beaux moments il se précipite. Relativement, absurde, tao, fini, infini, je ne n'a pas daigné le comprendre; la locomotive Diesel chante l’ode de l’ère industrielle et le train arrive. Je vois la silhouette du Slobodan Skuljacevic comment s’approche de moi. Bienvenue Slobodan! Il est vêtu d'une chemise verte Islam. Quand je lui demande s’il aimait le voyage en train il a sifflé un odjebi (fuck off) à travers ses dents. Nous balayons dans le rues menant a Calea Victoriei. Un mosaïque d'architecture qui a restée ça et là épargnée par les bulldozers impitoyable du camarade Ceausescu. Villas néoclassiques, ensembles Belle Epoque gardés par des lions et des vignes, petits immeubles art-déco et élégant, des tramways et des rues étroites imprégné avec le parfum du siècle dernier. Il me demande souriant à propos de grand projet de mosquée. Je l'ai ignoré. – Les musulmans prieront avec les faces orientée vers Bucarest. Nous arrivons sur Calea Victoriei. Nous passons par des fleurs en pot, nous voyons des touristes asiatiques et retraités européens admirent avec fascination les dernières redoutes de Little Paris. Slobodan examine une maison de style Brancoveanu qui veut acheter. Je vois sur le droit joue la cicatrice acquise en Strebrenica. Le Musée d'Art, La Maison Vernescu, L’Athene Palace, la Bibliothèque Universitaire Centrale et le Palais Royal passent parallèlement alors que nous entrons sur une chaussée mouillée.

Arhitectura Bucureștiului

51 Nous voyons le Ministère des Affaires étrangères et des blocs modernistes qui ont formé l’identité de la ville dans la période entre les deux guerres. Le paysage se transforme quand en face de nous s’élève l’Empire State Building du Bucarest, Le Téléphone Palace, un choc architecturale du cette époque avec une conception emprunté du coeur du capitalisme. De l’autre côté, en face du théâtre de l’Odéon, reste inabordable la statue de Mustafa Kemal.

Occasionnellement, la statue est arrosé avec une peinture rouge par des nationalistes fanatiques ou arméniens dérangent par le passé. L’autobuz du style londonien, qui fait le tour de la ville, passe par une flaque et il défie les touristes qui ont choisi de marcher sur le trottoir au lieu d’un billet à l’étage. Suivez la Maison Capsa, le lieu bohème de réunion pour les écrivains. Nous nous arrêtons ici et demandons un café. De l’autre côté, l’ imposante Cercle Millitaire nous regarde, avec la fontaine Sarindar et les griffons fissuré et sur le point de tomber sur la tête des passants. La pistes cyclable lumineuse donne à cette partie du trafic l’air de l’Ouest, contrairement aux bâtiments staliniens qui dominent la ville. Slobodan allume un cigare. Il est fier du rôle qu’il joue dans “ Il était une fois à Sarajevo”. Ils l’ont mis à laisser sa moustache pour ressembler à Gavrilo Princip. Nous rencontrons un homme grisonnant avec un garçon d’à côté. “- Pourquoi tu n’es pas gentil?, afin que chacun de votre âge? - Quelle est la normalité, papa? - La normalité est normal “. Nous payons la facture et continuons notre promenade auprès de Grand Hôtel du Boulevard, nous regardons amèrement l’état déplorable du Palais Civile et nous essayons de comprendre l’écriture gravée sur le bâtiment de la CCE. Nous traversons vers les groups de touristes assis sur les escaliers du Musée d’Histoire et admirent le général romain avec le chien dans ses bras. Slobodan demande ironique si le roi a été montré nu sur le champ de bataille pour intimider les Daces. Nous allons à l’Union et faisons gauche à la vieille ville. Évitant ainsi l’architecture de type nord-coréen et la Maison qui n’a jamais été du Peuple. La vieille ville avec ses bâtiments du

XVIIe siècle est le lieu de promenade préféré par la population locale et un jardin de tentations pour les Européens de l’Ouest. Nous arrivons à Lipscani, nous passons par le théâtre, Slobodan achète une shaorma (it dit que dans la Bosnie c’est beaucoup mieux, les musulmans sont des leaders mondiaux dans le domaine) et nous voyons devant nous le Marché St. George, avec l’air de bidonville et les commerçants de Braga. Hôpital Colțea, l’ impressionnante construction d’Université et encore sur le boulevard Magheru nous admirons ce qui reste de la gloire du Bucarest de l’entre-deux-guerres. Le Cyclope Block, l’hôtel Lido avec sa célèbre piscine, l’immeuble moderniste de bureaux Magheru Une et la librairie Carturesti attire l’attention du musulman. Il commence à pleuvoir plus fort et nous allons dans un bar pour nous chaufferions avec un peu de vin chaud. Après trois pichets Slobodan

Arhitectura Bucureștiului n’a pas plus d’humeur pour sortir dans la pluie, il dit ce qui est trop n’est pas bon, il fait allusion à des touristes japonais avec les caméras et ordonne une carafe de vin. Je me rappelle que je l’ai accompagné à la gare et il a juré par Allah qu’il reviendra.

Remarque: Les photos présentées dans cet article ont été faites par Valentin Zamora.

Arta Uitată

“ L’art du tissage de la soie est complètement vivant aujourd’hui” Entretien avec Philibert Varenne, responsable de la Maison des Canuts Un matériel réalisé par Laura Lucia Mihalca

Le musée des Canuts est accueilli dans un immeuble historique, un ancien atelier de tisseur de soie situé en plein cœur du quartier Croix Rousse de Lyon, où on trouve encore quelques bons ateliers de soierie. Les canuts, ouvriers tisserands de la soie, ont fait de Lyon la première ville ouvrière de la France, en restant en histoire pour avoir modernisé la société civile, l'économie et l'industrie, au long de presque cinq siècles de soierie lyonnaise. En 1960, les artisans tisseurs de la ville ont fondé une coopérative et, dix ans plus tard, celle-ci a crée la Maison des Canuts, lieu de promotion de la soie à Lyon. En 2003, une nouvelle forme d'organisation s'impose, en donnant naissance à un partenariat public-privé: les collections du musée appartiennent à la ville de Lyon, les murs à la société de construction et la gestion du musée, à une société privé.

Arta Uitată Sous la fascination de l’héritage culturel, industriel et artistique de l’environnement de la soierie et du riche patrimoine détenu par le musée, nous avons proposé un entretien à monsieur Philibert Varenne, responsable de la Maison des Canuts, pour mieux connaitre l’histoire emblématique de l’institution qui préserve encore des métiers a tisser à bras “Jacquard”. À partir de cet interview, on va comprendre comment on peut expliquer le fait que les métiers à tisser sont toujours fonctionnels à Lyon et surtout au Maison des Canuts.

Laura Lucia Mihalca (L.M.): Que représente pour vous la Maison des Canuts? Comment

pourriez-vous mettre l'institution dans le contexte plus large de la scène artistique et culturelle lyonnaise? Philibert Varenne (P. V.): Je vais repartir de votre propos et je vais vous dire que, contrairement a ce que beaucoup pensent, ce n'est pas un art oublie, c'est un art complètement vivant aujourd'hui. L'art du tissage de la soie est complètement vivant aujourd'hui, même s'il a beaucoup évolué, beaucoup changé. Lyon reste toujours la dernière étape des routes de la soie, Lyon est toujours la première région textile de la France et une des premières en Europe. Alors, c'est pas évidemment la ville de Lyon, il faut résonner en termes de région, c'est beaucoup plus large que la ville de Lyon est chose très importante: tous les savoir-faire qu'on avait au XVII-è, au XVIII è et au XIX-è siècle, on les a toujours. Donc, la Maison des Canuts est un petit peu la vitrine grande public de ces savoir-faire. Parce qu'il existe notamment dans la Croix Rousse encore deux sociétés qui produisent dans les règles de l'art sur des métiers à bras. Mais comme ces sociétés font de la production, elles ne sont pas ouvertes au public et la Maison des Canuts permet au grand public de voir cette technique que beaucoup croient perdue et oubliée. Nous sommes un centre d'interprétation du patrimoine qui est dédié à la technique. L.M.: Comment voyez-vous l'activité des tisseurs, sur le chemin entre métier, artisanat et art? P.V.: Il y a tout dans le domaine: soierie artistique, industrielle, soierie pour meubles et décoration etc. Les tisseurs utilisent les métiers pour créer des œuvres artistiques ou des produits industriels.

L.M.: Quelles sont les pièces du musée qui vous plaisent le plus est pourquoi? P.V.: Pour moi, il y a quatre pièces. La première c'est la reproduction d'un tableau d'un peintre qui s'appelle Saint Jean, œuvre qui se trouve au Palais des Beaux-arts de Lyon. Cette reproduction a été tissé et réalisé par la mie. Vous avez un brochet qui a été tissé en 1936, qui est absolument magnifique, qui représente une coupe de fruits et il y a des précisions dans le tissage qui sont vraiment extraordinaires. On a le tableau d'indépendance américaine, la reproduction d'une gravure qui techniquement est prodigieuse. Et je dirais en fin un tissu que nous avons fait en 2011 à la demande d'un musée allemand qui se trouve a Dresde - le Residenzschloss Dresden. On a refait le tissu pour la cap de couronnement d'Auguste le Fort qui a été couronné roi de Pologne en 1687. C'était une technique qui était perdue depuis la fin du XVIII è siècle et on l'a retrouvée et on a réussi cette performance, de refaire ce tissu, ce qui nous a permis de vérifier et de valider que tous les savoir-faire que nous les avions à l'époque, nous les avons encore aujourd'hui. L.M.: Selon vous, quel était le plus grand défi des tisseurs de soie? P.V.: Le plus grand défi était sans doute la constance dans le travail, parce que ca demande une concentration, une régularité qui sont absolument extraordinaires. Il y a pas de moteur, il y a pas de compteur, tout reste dans les sensations. Il faut être a l'écoute de son corps, de son métier, a l'écoute de ses fils. C'est une exigence incroyable.

Arta Uitată

L.M.: Quel est le profil des visiteurs de la Maison des Canuts? P.V.: Nous accueillions environ 40.000 personnes par an. Parmi eux, on a à peu près 27 % qui sont des étrangers et puis à peu près aussi 27 % qui sont des étudiants. Qu'est-ce qu'on a comme visiteurs? Eh bien, on a beaucoup d'étrangers qui savent que Lyon est l'une des capitales de la soie et donc ils viennent chercher, vérifier si c'est bien vrai et il viennent pour le voir. Apres, il y a tous les scolaires. Il faut pas oublier, on peux pas dissocier La Maison des Canuts de la ville de Lyon pour des raisons techniques, mais aussi sociaux voir aussi la vie ouvrière, comment on vivait au XIX è siècle, voilà, c'est ce qu'ils viennent voir. Et après, pour toute la clientèle, parce que 40 % sont de la région, c'est un retour aux sources, à ces racines. On se dit: je viens d'ou, qui suis-je, ou vais-je, et donc on a ce retour à cette histoire qui n'est pas factice, qui est une vraie histoire, eh bien, les Rhône-Alpins la redécouvrent.

L.M.: Croyez-vous qu'il y a une liaison entre l'activité des tisseurs et l'option pour les murs peints de Lyon? P.V.: Lyon est une ville d'art. Pour moi, c'est extrêmement logique, dans la mesure où à l'école des Beaux-arts on a développé une section d'Arts Textiles. Notamment, ce qui est le Parc de la Tête D'Or aujourd'hui, à l'origine c'était un jardin botanique qui se trouvait près de la Croix Rousse est qui était un observatoire pour les dessinateurs en soie, pour qu'ils puissent voir les fleurs de près, après ils dessinaient, après ils faisaient le programme et après... pouvoir les tisser. Pour moi, à Lyon il y a toujours eu de la peinture, il y a une école de peinture lyonnaise - bon, on peut discuter de sa qualité, bien sur, mais Lyon était réputé pour son école de fleurs. C'est vrai que ca a évolué, mais pour moi c'est une logique presque implacable. On a une tradition en images, de travailler l'image, que soit tissage, que soit peinture, et donc pourquoi pas encore en fresque?

Arta UitatÄ&#x192;

Arta Uitată

L.M.: Entre 14 et 29 novembre, la Maison des Canuts accueillera le festival Label soie. Que représente cette initiative pour vous? P.V.: Pour nous, c'est la ville de Lyon qui se réapproprie son histoire et qui avoir vécu coté-à-coté sans vraiment se parler, voilà que maintenant, on va mettre l'histoire de la soierie devant la scène. Pour nous, c'est une opportunité de s'ouvrir vers le public, vers un public beaucoup plus large, parce qu'il y a beaucoup de manifestations: il y a le Marché des soies, vous avez le Novembre des Canuts...ca va se passer à la Croix Rousse, mais ca va se passer aussi au musée Gadagne, à la bibliothèque municipale, au Musée des tissus, dans la mairie du 6e arrondissement, a l'hôpital Saint Joseph, Saint Luc...voila..c'est donc un petit peu la soierie qui sort des ateliers et qui va à la rencontre des lyonnais, des Rhône-alpins et même des étrangers, parce qu'on a aussi beaucoup de Suisses qui viennent à cette occasion. La Maison des Canuts, comme acteur du festival, va intervenir à deux niveaux: d'abord on sera présent au Marché de la soie, qui aura lieu du 19 au 22 novembre et puis, à coté de ca, on fait partie de Novembre des Canuts, qui est un collectif qui travaille sur les canuts et nous allons présenter une exposition en liant avec le thème - Les loisirs chez les canuts et donc on va présenter une exposition qui explique d'une façon assez didactique les loisirs chez les canuts.

L.M.:

Quels sont les plans de l'institution pour 2016? P.V.: C'est de continuer à se battre pour faire découvrir cette histoire et surtout notre combat est de montrer qu'il y a une modernité incroyable dans cette histoire. C'est notre combat permanent, de faire découvrir au plus grand nombre cette histoire, parce qu'il y a cinq siècles depuis qu'elle existe et voilà qu'elle continue. L'idée est de présenter l'histoire, mais de pas rester que dans l'histoire et de faire le lien avec l'aujourd'hui. C'est pour ca qu'on développe des visites sur le thème de la mode, par exemple ou sur le thème des tissus techniques. On essaye de montrer toute la modernité qu'il y a, contrairement à ce qu'on peut penser.

L.M.: Enfin, quel avenir pour la soierie? P.V.: Globalement, je suis très

optimiste. Pourquoi? Parce qu'il y a une toute légitimité à Lyon, qui de toute façon on peut pas la changer. C'est comme ca. C'est pas qu'on est plus intelligents, c'est pas qu'on est plus beaux, c'est..comme ca c'est l'histoire. Donc il y a une légitimité et tant qu'on aura le savoir-faire, on gardera cette légitimité. Ca c'est vraiment pour la soierie très traditionnelle, pour les musées etc. Apres, vous avez Hermès, par exemple, c'est tout ici que c'est fait, c'est tout imprimé. Quand on a des sociétés qui doivent voir comment se passe le tissage de la soie, ils viennent ici, parce que les savoir-faire sont ici. Et puis vous avez les tissus techniques, parce qu'on a des sociétés qui sont plutôt des marchés de niches. On a un pôle de compétitivité. Ici on a toute la filière: on a le lycée Lamartine Diderot, pour faire les métiers, Techtera, pour faire des ingénieurs, des BAC+5, vous avez l'Université de la Mode, vous avez le musée des Tissus...il y a tout. On a tout ce qu'il faut. Il y a le savoir-faire, il y a la formation, il y a les entreprises. Je dis pas que c'est facile, mais on a tout pour réussir. Ce qu'il faut, c'est qu'on doit mieux communiquer, pour arriver à changer cette image. Parce qu'aujourd'hui, si vous allez dans une usine textile, vous allez être impressionnée, c'est ultramoderne est d'une propreté incroyable. Ce qu'il faut qu'on fasse c'est notamment de la communication.

Arta Uitată

Muzeul Lingurilor

Diana Giura

Diana Giura este elevă la Colegiul Naţional „Cantemir Vodă” din Bucureşti.

Este pasionată de pictură, muzică şi călătorii. Trupa Vama Veche o inspiră.

Abstract: “The life so short, the craft so long to learn.” Hippocrates Keywords: profession, museum, lost, art România este o ţară care are cu ce să se mândrească atunci când vine vorba de meșteșuguri. Încă din vremuri foarte îndepărtate acestea se practică şi se transmit din generaţie în generaţie. Însă acum ne confruntăm cu o problemă, aceea că oamenii care se pricep la aceste îndeletniciri sunt din ce în ce mai puţini. Și pentru că aceste îndeletniciri nu se mai potrivesc spiritului capitalist și consumator de tehnologie, aceste

obiecte de artă au început să se găsească acum doar în muzee sau în cărţile parcă special făcute pentru a ne introduce în vremea când meșteșugurile și tradițiile erau cele mai importante pentru oameni. Tocmai de aceea, un astfel de muzeu se găseşte tocmai la Câmpulung Moldovenesc. Muzeul este unul destul de interesant, deoarece adăpostește peste 6000 de linguri. Din 1945 până în prezent, Ion Ţugui (profesorul de istorie care a deţinut această colecţie) le-a strâns de pe teritoriul ţării noastre şi din străinătate (Japonia, Madagascar, Noua Zeelandă).

Sursă foto: www.worldwideromania.com

Arta Uitată

Sursă foto: ghidulmuzeelor.cimec.ro

Istoria lingurii începe din Paleolitic, când oamenii se foloseau de o bucată de lemn sau os şi o scoică pentru a o realiza. Mai târziu, în Europa, au fost confecţionate şi din metale preţioase, ceramică sau porţelan. Aşadar, muzeul din Câmpulung Moldovenesc prezintă o istorie și o evoluție a confecționării lingurilor. Ne întoarcem la muzeul din Câmpulung, unde aflăm că fiecare lingură este caracterizată de 3 lucruri: mărimea, utilizarea și lemnul din care a fost fabricată. Lingurile sunt de la cele mai

mici, până la cele gigantice care se folosesc pentru must. Dacă ne referim la utilizare, acestea pot fi pentru mâncare, lapte, ciorbă, pentru culegerea fructelor din pădure, alegerea icrelor, amestecatul şerbetului, pentru munca la stână şi aşa mai departe. Ultima caracteristică, este reprezentată de o gamă foarte largă, şi anume peste 130 de specii de lemn: nuc, tei, plop, cireş, magnolie sau specii exotice cum ar fi ginkgobiloba sau smochin. Colecţia este expusă în întreagă casă, de la parter până la etaj, pe balcon, ferestre şi scări.

Arta Uitată

Realizarea lingurilor nu este așa de usoară … Dacă vrei să înveţi cum să ciopleşti o lingură ai nevoie de ceva talent, o daltă, o teslă, un cuţit şi multă răbdare, pentru că durează destul de mult acest proces: aproximativ 4 ore pentru cea din lemn de plop şi 5 ore pentru cea din cireş.

Un aspect deosebit de interesant il reprezintă desenele. Acestea se inspiră din lumea vegetală (peisaje, flori) şi animală (cerbi, şerpi, peşti, melci, păsări). De asemenea, unele înfăţişează personalităţi istorice: Traian, Decebal, Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, altele mănăstiri din Moldova, stema Moldovei, sau chiar portretul lui Ion Ţuguişi al soţiei sale, Margareta. Fiecare exponat are şi o etichetă pe care vizitatorii pot vedea anul în care a fost făcută, locul de unde provine, precum şi numele cui a sculptat-o.

Sursă foto: romania-redescoperita.ro

Arta Uitată

64 Există o categorie numită „linguricuriozităţi” unde se găsesc „lingura logodiţilor”, „lingura cu clopoţei”, „lingura căsătoriţilor”, „lingura calicilor”. Ion Ţugui a strâns pe lângă impresionanta colecţie de linguri şi cusături, ştergare (peste 500), covoare, piese din ceramică şi monede.

Dacă aveţi drum spre Moldova, vă recomandăm să vizitaţi acest muzeu.

Bibliografie: http://www.campulungmoldovenesc.ro/ http://www.daciccool.ro/romania-mea/articoledespre-romania-mea/6651-muzeul-lingurilorde-lemn http://www.worldwideromania.com/2014/12/10/ muzeul-lingurilor-de-lemn-ion-tugui/ https://www.descoperimlumeaimpreuna.ro/

muzeul-lingurilor-ion-tugui-suceava-2 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=2014&Colectia-de-linguri-de-lemn-Ioan-si-Elisabeta-Tugui-CAMPULUNG-MOLDOVENESC-Suceava https://www.youtube.com/watch?v=wcehpOgP7VU https://www.youtube.com/watch?v=PDy-9ZkadoM

Arta Uitată

Spoon Museum Written by Diana Giura

Translated by Mădălina Panduru

Abstract: “The life so short, the craft so long to learn.” -Hippocrates Keywords: profession, museum, lost, art Romania is a country that has something to be proud of when it comes to crafts. Since olden times these are practiced and transmitted from generation to generation. But now we are facing a problem that people who are very good at these occupations are becoming fewer and fewer. And because these occupations no longer fit with the spirit of capitalist and consumer of technology, these works of art began to be found now only in museums or books, as if specially made to introduce us at a time when crafts and traditions were the most important for men. Therefore, such a museum can be found just in Câmpulung Moldovenesc. The museum is quite interesting because it holds over 6,000 spoons. From 1945 to present, Ion Ţugui (history professor who held this collection) collected them tightly from the territory of our country and from abroad (Japan, Madagascar, New Zealand).

Photo source : www.worldwideromania.com

Arta Uitată

The history of spoon begins in Paleolithic, when people used a piece of wood or bone and shell to make it. Later in Europe, they were made of precious metal, ceramics or porcelain. So, the museum of Campulung Moldovenesc presents a history and an evolution of manufactured spoons. We return to the museum from Campulung, where we learn that each spoon is characterized by three things: size, use and the wood which was used. Spoons are from the small to the giant size, used for wine. When referring to use, they can be for food, milk, soup, the collecting of fruits from the Photo source: ghidulmuzeelor.cimec.ro forest, spawn, sorbet, for the work at the sheepfold and so on. The last feature is represented by a very wide range, over 130 wood essences: walnut, linden, poplar, cherry, magnolia or exotic species such as Ginkgo Biloba or fig. The collection is displayed throughout the house, from floor to floor, balcony, windows and stairs. Making spoons is not so easy ... If you want to learn how to carve a spoon you need some talent, a chisel, an adze, a knife and a lot of patience, because it takes quite a long process: about 4 hours for the one in poplar wood and 5 hours for the cherry one. Another very important aspect is represented by the drawings. Another issue of concern are the drawings. These are inspired by the plant world (landscapes, flowers) and animal (deer, snakes, fish, snails, birds). Some also depict historical figures: Traian, Decebal, Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, other monasteries of Moldova, Moldavian blazon, or even the portrait of Ion Ţuguişi depicting his wife, Margareta. Each exhibit has a label that visitors can see the year when it was made, the place where it comes from and the name of who carved it. There is also a category called "spoons curiosity" where there you can find the "Lovespoon" "the spoon with bells", "the married spoon" "spoon for poor". Ion Ţugui gathered, beside the impressive collection of spoons and seams, towels (500), carpets, pieces of ceramic and coins If you go to Moldova, we recommend that you plan to visit this museum.

Photo source: romania-redescoperita.ro

Arta Uitată

"Le musée a le rôle de conserver le patrimoine, mais aussi un but pédagogique. On souhaite aussi de faire découvrir aux jeunes les différentes histoires de la culture des pays de l''Afrique de l'Ouest. On considère que c'est très important de jouer un rôle actif."

Entretien avec Merja Laukia, Directrice du Musée Africain de Lyon Un matériel réalisé par Laura Lucia Mihalca

Le Musée Africain de Lyon est, sans aucune doute, une présence révélatrice dans la région. L'institution propose un discours visuel adapté à nos jours, où presque tous les aspects de la vie quotidienne sont présents. Le regard contemporain caractérise les activités, les programmes et les projets du musée. Le public très jeune, les ateliers de pédagogie muséale, les expositions d'art contemporain, les collaborations avec les étudiants de l'Histoire de l'Art ...ce sont seulement quelques points forts qui l'impose sur la scène locale et nationale. Merja Laukia, Directrice du musée, nous a accordé un entretien pour mieux comprendre les enjeux des actions de l'institution dans un contexte plus large du discours multiculturel qui s'établit.

Laura Lucia Mihalca (L.M.): Que représente pour vous

le Musée Africain? Comment s’inscrit-il dans le paysage de la scène culturelle lyonnaise et de la France entière? Merja Laukia (M.L.): Le Musée Africain de Lyon est une institution assez particulière, parce que, en effet, c’est un des rares musées en France qui est vraiment consacré aux objets de l’Afrique de l’Ouest. Effectivement, il y a beaucoup de musées, par exemple ceux de beaux-arts dans différentes villes françaises, qui ont des petites collections provenant de l’Afrique, de l’Asie ou de l’Amérique latine, mais des musées vraiment spécifiques, avec une présentation des objets d’une manière géographiquement ciblée, il n’en a pas énormément. Le musée africain de Lyon est très fort pour cela, avec une collection dédiée entièrement à l’Afrique de l’Ouest. Autrefois, il y a eu aussi quelques objets d’Egypte qui ont été déposés dans un autre musée, pour garder la cohérence.

L.M.: Quelle importance gagne l'institution aujourd'hui, dans le contexte des migrations? Pourrons-nous considérer le musée aussi comme un facteur de changement et de développement pour un discours réflexif lié à l'autre et surtout lié aux populations de l'Afrique? M.L.: Bien sûr, on essaye de travailler là-dessus, notamment en travaillant avec les différentes personnes issues d'immigration de l'Afrique subsaharienne. Je ne dis pas que c'est un travail facile, parce qu'effectivement, pour attendre ces personnes, il faut aussi leur proposer quelque chose qui les intéresse. En général, ils sont intéresses par les collections du musée et on est toujours très heureux d'échanger avec eux, voir quel est leur regard sur ces objets qui ont appartenus à leur culture, qui ont été ramenés en France et qui sont aujourd'hui présents dans le musée - une partie des objets étaient consacrés aux rituels sacrés, exposés aujourd'hui, sont complètement désacralisés. L.M.: Le musée africain développe beaucoup de programmes d'éducation informelle - des ateliers, des présentations pour les adultes, mais surtout pour les enfants. Quel rôle joue la pédagogie dans les directions et les programmes de l'institution?

Arta Uitată

M.L.: Le musée a le rôle de conserver, mais aussi un but pédagogique. On assume notre travaux de pédagogie, on souhaite aussi de le faire découvrir aux enfants, aux scolaires, parce que dans le cursus scolaire il y a quelque chose sur l'Afrique, mais assez peu. Et pourquoi oublier que le continent africain est aujourd'hui un des continents en grande croissance, mais c'est aussi le continent avec lequel on commence à travail de plus en plus, donc familiariser les jeunes avec les différentes histoires, avec les relations que la France a pu entretenir avec les pays de l'Afrique. On considère que c'est notre rôle et que c'est très important de jouer un rôle actif.

L.M.: Quelles sont les pièces muséales

dont vous êtes attachée le plus et pourquoi? M.L.: Le musée a beaucoup de belles pièces qui ont des histoires. C’est vrai qu’on est toujours à la recherche des connaissances de ses histoires... On a une collection magnifique de petites statuettes Baoulés qui a appartenu a un chasseur. C’était des statuettes personnelles de ce chasseur - chaque fois qu’il partait à la chasse, il faisait des offrandes pour que la statuette lui apporte la bonne chance pour la chasse. C’est un des objets où on connait effectivement l’histoire et comment il est arrivé à la collection et comme c’était un objet qu’on pouvait pas le donner à quelqu’un d’autre, c’était l’épouse qui a donné l’objet à une autre personne qui a fait la donation au musée. L.M.: Où situez-vous le patrimoine du musée, entre art, artisanat et technique? M.L.: C'est vrai que la question de l'artisanat se pose effectivement avec l'art africain, mais il faut pas oublier que beaucoup de ces objets ont été réalisés dans des différents ateliers de sculpteurs - pour les masques aussi, c'était des sculpteurs spécieux qui avaient le droit à les réaliser, pareil pour les statuettes. Effectivement, ils travaillaient très bien. Il reste un travail d'artiste. Nous, les occidentaux, on a la tendance de les associer à l'artisanat et c'est une question qu'on peut se poser. Pour moi, il y a clairement un travail d'artiste derrière, il y a aussi des influences, on voit aussi un artiste qui circule, on voit des styles qui circulent aussi entre les différents pays, donc c'est des gens qui ont souvent une grande maîtrise technique, mais qui ont une vision sur ce qu'ils souhaitent réaliser. On a très peu de pièces qui sont signées, mais on en a quelques-unes. Pour les masques et la statuaire, ca n'a pas de sens, parce que pour les masques, on n'est pas censés de connaître l'auteur. Souvent, les sculptures sont restés sans nom, mais si vous regardez par exemple l'exposition qui s'est tenu au Musée du Quai Branly cet été, sur les maitres de la sculpture de la Côte d'Ivoire, en faisant bien des recherches, on arrive à retrouver la main de certains artistes. On n'a pas toujours forcement leur nom, mais on sait définir à partir de leur style qui était l'artiste. L.M.: Quel est le profile des visiteurs? M.L.: La moitié de nos visiteurs sont scolaires, ils viennent avec leur école, soit en atelier, soit en atelier et visite guidée soit en visite libre. C'est vrai, on essaie de les inciter à venir toujours en visite guidée, parce que ca nous permet de bien renseigner. On essaie de lutter contre les stéréotypes et ouvrir les yeux des enfants sur le monde africain et sur les cultures de l'Afrique.

L.M.: Quels sont les grands défis du Musée Africain, aujourd'hui? M.L.: Notre défi est bien sur de rester ouvert, parce que nous sommes un petit musée qui n'est pas un musée municipal, on est un musée associatif, donc on bénéficie pas de subventions de l'Etat, de la ville, de la région et on vit de la billetterie, avec quelques aides des différents mécènes et donc, comme je disais, notre défi est de rester ouvert, pour permettre aux gens de visiter le musée, de connaitre ses sculptures. On a un deuxième défi: pour être plus attirants, on souhaiterait aménager

Arta Uitată une partie du musée plus grande pour des expositions de l'art contemporain plus importantes. L.M.: Quelle proportion peut être vue dans la stratégie du musée, entre expositions, événements, pédagogie muséale et activité de recherche? M.L.: Il y a des gens qui viennent visiter le musée, il y a d'autres qui le connaissent déjà et qui viennent visiter les expositions temporaires, il y a des gens qui viennent régulièrement et après, il y a les écoles. En plus, on fait pas la différence entre les visiteurs venus pour le musée et ceux venus pour l'exposition temporaire, c'est la même billetterie. De même pour les enfants en visite ou pour les enfants venus pour des ateliers. L.M.: Croyez-vous qu'il y a une différence quant à la façon de percevoir les collections du musée d'une personne venue d'Afrique et d'une autre qui n'a jamais été dans l'espace africain? Ont-ils des regards différents? M.L.: Ca dépend, parce qu'aujourd'hui en France on a des personnes issues de l'Afrique, mais qui sont à la deuxième ou troisième génération née en France et donc ils sont pas forcement au courent de la culture de leur parents, mais qui sont toujours très curieux en général. Par contre, on peut avoir aussi des Français qui ont une très bonne connaissance des cultures africaines, qui ont beaucoup voyagé, qui ont beaucoup visité les différents lieux et qui sont impressionnés là-dessus, c'est très variable.

L.M.: Quels sont les changements sociaux qui dominent l’art contemporain africain? Comment a l’art contemporain incorporé l’héritage des prédécesseurs? M.L.: La question qui se pose aujourd’hui est “est-ce que c’est art contemporain africain ou c’est un art contemporain tout court?”. On voit une mondialisation avec les artistes africains. Il y a certains qui circulent très bien dans le monde entier et qu’on les voient dans les grands musées, mais il y a aussi d’autres artistes qui travaillent à une échelle moins mondialisée. Il y a de plus en plus d’artistes qui arrivent à vivre de leur art. Il y a des structures dans tous les pays de l’Europe qui promouvaient les artistes d’aujourd’hui, c’est vrai qu’en France on a un peu la crème. Il y a des artistes encrés dans leur propre tradition, mais il y a aussi d’autres qui mélangent leur propre vision avec l’entourage. Il y a vraiment de tout. Nous, au musée, on a travaillé avec pas mal d’artistes qui voient un lien avec la tradition, et qui l’incorporaient dans leurs créations qu’on a présente et exposé.

Arta Uitată

L.M.: Où pourriez-vous situer les collections du musée, entre ancien, éléments portants des traditions et éléments de continuité? M.L.: On a des objets qui ne fonctionne plus comme leur but initial, avec une tradition disparue, mais il y a d'autres dont les traditions existent encore. Il y a des masques et des statuettes qu'on utilise encore dans l'espace africain et qui font l'objet de la présentation dans notre musée. La collection du musée est ancienne, parce qu'on présente des objets du XVIII e siècle, jusqu'a les années 1960. Ensuite, on a plus tellement d'objets de XX e et XXI e siècle. C'est pour ca qu'on travaille aussi avec les artistes contemporains, pour montrer le dynamisme d'aujourd'hui.

L.M.: Quels objets exposés peuvent être vus encore en usage dans l'espace africain? M.L.: On a une grande collection de masques guèlèdè du fin XIXe et du XX e siècle. On a fait une exposition autour d'eux, notamment les masques articulées. Ca c'est une tradition encore en vie, pour les usages en rituels et pour des artistes contemporains qui sont inspirés de ces formes pour leur travail artistique pur. L.M.: L'année s'approche de sa fin. Quels ont été les grands projets de l'institution en 2015 et avec quels résultats? M.L.: On a eu le projet de l'exposition avec les masques guèlèdè qui était bien suivi et qui nous a permis de faire connaitre à notre public ces masques encore en usage aujourd'hui et il y a l'exposition actuelle avec un partenariat avec le Musée d'art contemporain de Lyon qui est effectivement une première de ce type et qui nous a permis l'accès dans une biennale ou on présente les artistes contemporains - la Biennale d'art de Lyon.

L.M.: Qu'envisagez-vous pour l'année 2016? M.L.: 2016, a priori, on a encore une exposition avec des œuvres anciens, mais on a aussi une exposition d'artistes contemporain avec des figurines rituelles utilisées dans les jeux. Après, on a une exposition sur des immigrées de l'Afrique subsaharienne, notamment des femmes dans la photographie. On aura donc "Jeux d'enfants et figurines rituelles" à partir du février jusqu'à la fin du juillet et puis l'exposition de photographie concernant les immigrées catholiques antillaises africaines et la représentation des femmes subsahariennes du XXe et XXI e siècle qui serait en automne 2016.

Arta Uitată

Artizanatul, esența culturii Ghanaian

Scris de: Daniel Kwame Offin, Accra – Ghana Tradus de: Mădălina Panduru

Abstract: În Ghana, artizanatul este foarte frumos și deservește diferitelor nevoi ale comunității din Ghana și ale întregii națiuni. Astfel, acestea reprezintă tradiții foarte bine împământenite care au existat de secole. Cuvinte cheie: artizanat, Ghana, artefacte, istorie, suvenir. O vizită la piața de Artă și Artizanat din Ghana îți va revela o aranjare uimitoare a produselor de artizanat care au fost așezate spre vânzare. Textile frumos colorate, ceramică, lemn sculptat în diferite artefacte, genți la modă, bijuterii din aur și mărgele, fac din aceste piețe un loc din care să alegi unul sau mai multe cadouri pentru persoana iubită în drumul tău prin Ghana. AKWAABA (Bine ai venit) sunt unele dintre cele mai comune produse pe care le vei vedea de mai multe ori pe zi în călătoria ta prin Ghana, cel care îți va răsuna în urechi noaptea și care îți va aduce un zâmbet pe față pentru săptămâni după ce pleci. Ghana este o țară bogată în arte și meserii și acestea pot fi găsite în toate aspectele societății ghanaian. Fiecare lucrare de artă care este realizată are un sens și un scop specific. Poate fi găsit lemn sculptat, obiecte din alamă, ceramică, textile și multe alte lucrări de artă cu o morală și o istorie. Când alegi un artefact în Ghana este important să îi înțelegi istoria, unicitatea și numele proverbial asociat fiecăruia. În Ghana, din punct de vedere istoric, bijuteriile din aur, arta sculpturii și a țesutului au fost asociate în mod tradițional cu curțile regale ele diferitelor grupuri etnice. Deși lucrările de artizanat continuă să servească funcțiilor tradiționale, acum sunt create pentru industria turismului. Aceste arte au început ca o formă colectivă de individualitate, comunitate și mijloace etnice de exprimare a valorilor și ideilor lor unice.

foarte puțin loc pentru exprimare individuală și creativitate. Cu toate acestea, această artă încă susține viața comună și socială în multe moduri. Sculptura a produs o multitudine de tobe pentru orchestre tradiționale și ansambluri și a promovat solidaritatea, coeziunea socială și divertismentul (W. Boateng). Sculptura în lemn în Ghana se găsește predominant în zonele împădurite. Datorită faptului că se găsește din abundență și materiile prime sunt foarte accesibile, comunitățile din aceste zone s-au remarcat prin această îndeletnicire a sculptatului. Cei care activează în acest domeniu sunt considerați printre puținii privilegiați datorită talentului lor deosebit de a face produse minunate din lemn. Acest lucru i-a plasat în mod tradițional pe un loc important în societate. În mod tradițional, scaunul sculptat reprezintă împărăția sau servește ca simbol al conducătorilor tradiționali. Centrul scaunului are simbolul ce reprezintă credința, istoria și calitățile celui care stă pe el. Printre elementele de lemn realizate de sculptorii din Ghana se numără scaune, toiege, tobe, mojare, păpuși și sculpturi. Aceste produse sunt exportate în țările vecine și în afara Africii.

Industria sculpturii Sculptura în Ghana a început ca o formă comună de exprimare bazată pe ideile și idealurile întregii comunități sau a grupului etnic. Abaterile de la standardele de exprimare acceptate de comunitate în alte forme estetice, prin folosirea lemnului, fildeșului, metalului, osului, marmurii, ipsosului, pietrii sau a altor suporturi, a fost interzis de comunitate. Sculptura a fost făcută în mod expres în conformitate cu deciziile liderilor clanurilor, liderilor religioși, șefi și alți lideri de opinie. Acest fapt a permis

Exemple de toiege de familie sculptate de Kojo Bambir. Acestea sunt un simbol al autorității și aparțin purtătorului de cuvânt al șefului de familie (Okyeame) sau de șeful comunității. Fiecare clan are un toiag cu un simbol diferit în partea de sus.

Arta Uitată

Pentru societatea din Ghana, importanța sculpturii constă în transmiterea moralei didactice prin sensul proverbial, acela că produsele finale transmit poporului, menținând standarde de comportament și atitudini, susținând tradițiile din această zonă, oferind de asemenea obiecte simbolice. Astfel, păpușa pe care o vei cumpăra din Ghana este mai mult decât un lemn bine sculptat dar, are de asemenea o poveste specială și o lecție pe care să ți-o spună.

Kente

Este o zi națională în Ghana și mulți demnitari sunt prezenți. Toți poartă o pânză multicoloră specială cu diferite modele, culori și forme. Aceasta este faimoasa pânză tradițională din Ghana numită Kenite, țesută manual, foarte cunoscută și apreciată în Ghana.

Simbolul iertării, concilierii, toleranței, răbdării și corectitudinii. Din maxima: Obi nkye obi kwan mu si. Traducere literară: Mai devreme sau mai târziu unul s-ar putea abate în calea celuilalt. Greșeala este omenească și, prin urmare, ar trebui să fim concilianți când cineva este efensat. Sursa: Kentecloth.com Tot ce ține de acesta pânză este o artă. Este o artă de a purta Kente. Pentru a purta Kente în mod corespunzător acesta trebuie să fie pus în așa fel încât benzile cu model țesut sunt drepte pe orizontală și pe verticală. În plus, marginea de jos a pânzei ar trebui să fie de jur împrejur. (Kentecloth.com)

Șeful din Ghana în veșmântul său regal tradițional Sursa foto: Kentecloth.net Kente este un produs textil care are originea în Ghana. Acesta datează din timpuri străvechi și are propria sa istorie și a fost purtat numai de persoanele de rang înalt; regele și șefii. Este un tip de mătase și bumbac făcut din benzi de pânză întrețesute care redau diferite modele colorate. Țesăturile de Kente pot fi găsite în două regiuni în Ghana: în regiunea Asante (Asante Kente) și regiunea Volta (Ewe Kente). Această pânză unică are un design diferit, iar culorile și modelele de pe fiecare bucată poartă o anumită poveste și un anumit înțeles. În Ghana, hainele Kente sunt purtate la ceremonii importante cum ar fi festivalurile tradiționale și alte ocazii sfinte. Cel mai potrivit moment să vezi frumusețea pânzelor este în timpul festivalurilor de importanță tradițională sau națională. Diferiți șefi, mame de regine și demnitari vin la aceste programe cu diferite culori și design-uri care au înțeles specific în definirea poziției individuale și a importanței în societate.

Tendințe actuale Sculptura, în accepțiunea contemporană, este o ruptură completă de forma sa ancestrală. Încă se bazează pe cele mai multe dintre tradițiile sculpturii de demult. În locuri precum Ahwiaa, în regiunea Ashanti din Ghana, se folosesc la scară mare tehnologii de sculptură indigenă care au caracterizat această profesie din timpuri imemoriale. Foarte multă sculptură tradițională este făcută la Ahwaa, în regiunea Asante și pe dealul Akuapim, în regiunea estică. Sculptorii produc o mulțime de scaune, tobe, piepteni și o gamă complexă de artefacte de esență de lemn. Produsele lor sunt impresionante și au servit de-a lungul anilor ca legături netradiționale de export, capabile să genereze schimb valutar în țară. Această tradiție a sculpturii în lemn a făcut din Ahwiaa un centru turistic important pentru căutătorii de suveniruri.

Acestea sunt unele dintre produsele Kente cu design modern. Cele mai recente în materie de genți și încălțăminte.

Toba Atumpan

Sursa foto: africamuseum.be Pentru tribul Akan toba ce imită sunetele umane este principalul instrument muzical. Instrumentul poate fi folosit pentru a exprima strigăturile șefului, pentru a nara o poveste sau pentru situații de urgență. Cântărețul folosește o serie de proverbe pentru a transmite un anumit mesaj publicului. (Kwesi Yanka, 2012) În ultimii ani, pânza Kente a fost transformată în diverse produse de modă, precum rochii, încălțăminte, pălării, cravate, genți, și multe alte accesorii pentru activități comerciale, și este purtată și folosită la ocazii și programe oficiale, atât în Ghana, cât și în străinătate. Pentru străinii care doresc să evite natura complexă de purtare a pânzei Kente se pot procura tricouri sau rochii Kente gata făcute. Pentru o femeie, puteți să fiți autentică în tot, de la colier, cercei, încălțăminte, până la genți care vin pe mărimi și forme diferite pentru a se potrivi tuturor. Acesta este modul în care pânza a fost modernizată în societatea din Ghana, fiind disponibilă în Ghana și în străinătate.

Sursa foto: MAM MAW Fashion

Beneficii economice

Artizanatul este considerat o activitate de trai rural. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea artizanilor care lucrează în acest domeniu se găsesc în mediul rural. Activitatea acestor oameni contribuie la mijloacele de subzistență economică a populației rurale care se ocupă cu vânzarea și cumpărarea. Odată cu apariția turismului și creșterea cererii interne a devenit o sursă majoră de venit pentru aceste comunități. În Ghana, artizanii au un statut socio-economic scăzut, deoarece în cele mai multe cazuri îndeletnicirile sunt transmise de la o generație la alta și nu necesită educație sau formare profesională. Cei mai mulți dintre artizanii care practică aceste activități lucrează în comunități rurale izolate unde munca lor nu este apreciată la adevărata ei valoare. Incapacitatea lor de a avea legătură directă cu furnizorii și cu clienții i-a făcut să depindă de intermediari care, în cele mai multe cazuri, achiziționează produsele lor la un preț mic. Cu toate acestea, activitățile de artizanat au devenit o cale către un loc de muncă pentru oamenii din zonele rurale. Organizațiile naționale și non-guvernamentale sprijină industria artei și meșteșugului, oferindu-și contribuția la dezvoltarea industriei turismului. Prin aceasta a ajutat la reducerea migrației de la rural la urban.

Concluzie

Ghana produce o mare diversitate de produse care sunt ușor accesibile de cumpărat pentru tine. O cantitate enormă de achiziții poate fi făcută din confortul casei tale prin intermediul Internetului. Artele și meseriile din Ghana sunt frumoase și au un scop funcțional. Importanța industriei artelor și meseriilor câștigă teren. Există încă multe de făcut și acest lucru ar implica un efort mai concentrat din partea guvernului și a diferitelor părți interesate care investesc în acest sector.

Arta Uitată

Craft work the soul of Ghanaian culture

Daniel Kwame Offin, Accra – Ghana

Abstract: Crafts work in Ghana is very beautiful and they serve unique functions within the Ghanaian community and the nation as whole. Thus they represent well established traditions which have existed for ages Keywords: crafts work, Ghana, artefacts, history, memory A visit to the Art and Craft market in Ghana will reveal a stunning array of craft works which have been lined up for sale. Beautiful colours of textiles, ceramics, carved wood into different artefacts, fashionable bags and gold jewellery, beads works makes such markets a place to pick a special item(s) for your love one on your tour to Ghana. AKWAABA (Welcome) artefacts are some of the common art works you will see several times daily as you travel around Ghana, one that will ring in your ears at night, and bring a smile to your face for weeks after you leave. Ghana is a country rich in arts and crafts and these can be found in all facet of Ghanaian society. Every art work that is designed has a specific meaning and purpose. One can find carved wooden, brass work, ceramics textiles and all kinds of art works with moral and life story. As you pick an artefact in Ghana, it’s important to understand the history, uniqueness and proverbial name associated with each item. Historically, gold jewellery, the art of carving and weaving in Ghana were associated traditionally with the royal courts of different ethnic groups. Although the works of artisans continue to serve their traditional functions, they are now also created for the tourist industry. These Arts began as a collective form of individual, community and ethnic means of expressing their unique values and idea.

and creativity. Nevertheless, carving still sustained communal and social life in many ways. Carving produced a multiplicity of drums for traditional orchestra and ensembles and promoted solidarity, social cohesion and entertainment (W. Boateng). Wood carving in Ghana is predominantly found in forested areas. With the abundance and easy accessible to raw materials, communities in these areas have become famous in their carving work. Those who engage in this trade are considered as the privileged few because of their special talent of making special products from wood. This placed them traditional at important place within the society. Traditionally, carved stool represent the kingdom or serve as the symbol of the traditional rulers. The centre of the middle section of the stool has symbol that represent the belief history and the values of the one who sit on it. Some of the wood items that are carved by the wood carvers in Ghana include stools, staffs, drums, mortars, dolls and sculptures. These items are exported out of the country to neighbouring countries and outside Africa.

The carving industry Carving in Ghana begun as a communal form of expression based on the ideas and ideals of the entire community or ethnic group. Deviation from community acceptable standards of expression into other aesthetic expressions using wood, ivory, metal, bone, marble, plaster of paris, stone or other media was tabooed by the community. Carving was done expressively under the strict dictates of clan leaders, religious leaders, chiefs and other opinion leaders. This allowed very little room for individual expression

Examples of family staff carved by KojoBambir.These staffs represent a symbol of authority and are carried by the chief spokesman(Okyeame) of the family or the chief of the community.every clan have a staff with different symbol on top.

Arta UitatÄ&#x192;

For Ghanaian society, the value of carving work consist of teaching morals through the proverbial meaning that the finish products convey to the people, maintaining standards of behaviour and attitudes, upholding Ghanaian traditions and also providing symbolic objects. So your doll that you will purchase from Ghana is more than just a carved well designed wood but also have special story and lesson to tell you.

Kente It is a national day in Ghana and many dignitaries are present. The colourful environment has one special cloth which comes in different designs, colours and shapes. This is the famous traditional cloth in Ghana called Kente a hand weaving textile known and valued well in Ghana.

Symbol of FORGIVENESS, CONCILIATION, TOLERANCE, PATIENCE, and FAIRNESS From the maxim: Obi nkye obi kwan mu si. Literal translation: Sooner or later one would stray into the path of the other. To err is human, and therefore, one should Source Kentecloth.com

Everything about this cloth is an art. There is an art to wearing Kente. To wear Kente properly, it must be put on so that the woven patterned strips are straight horizontally and vertically. In addition, the bottom edge of the cloth should be even all the way around.(kentecloth.net) Ghanaian chief in his traditional regalia Photo source: Kentecloth.net Kente is textile product which has it origin from Ghana. It dates back from ancient time and has its own history and was only used by prominent community; the King and chiefs. It is a type of silk and cotton fabric made of interwoven cloth strips which come out with various colourful designs. Weaving of Kente can be found in two regions in Ghana; the Asante region (Asante Kente) and Volta region (Ewe Kente). This unique cloth comes with different design and the colours and patterns of each piece carry specific story and meaning. In Ghana, Kente cloths are worn for important ceremonies such as traditional festivals, and other sacred occasions. The best time to see the beauty of the textile is during festivals of traditional or national importance. Various chiefs, queen mothers and dignitaries come to these programs with different colours and designs that have specific meaning defining individual position and importance within the society.

Current trends Carving in the contemporary sense does represent a complete breakaway from how it existed in the past. It still thrives on most of past carving traditions. Places like Ahwiaa in the Ashanti Region of Ghana widely employ the use of indigenous carving technologies that have characterized the profession since time immemorial. A lot of traditional carving is done at Ahwiaa in the Asante region and Akuapim hill in the Eastern region. The carvers produce a lot of stools, chairs, drums, combs and a complex array of artefacts of wooden essence. Their products are very remarkable and have over the years served as viable planks of non-traditional exports capable of generating foreign exchange into the country. This wood carving tradition has made Ahwiaa a major tourist hub for the search of souvenirs.

Arta UitatÄ&#x192;

This is some of the modern design of Kente products. Latest ladies bag and foot wear

The Atumpan drum.

Sursa foto: africamuseum.be

Is the main talking drum of the Akan people.The Atumpan may be used to express the chief â&#x20AC;&#x2122;s appellations, narrate history or signal emergencies. The drummer use series of proverbs to convey an appropriate message to the public.(KwesiYanka, 2012). In recent years, the Kente cloth has been transformed into different fashionable products such as dress, footwear, hats, ties, beads, bags, and many other accessories for commercial activities and is worn and used for occasions and official programs both in Ghana and abroad. For a foreigner who would like to avoid the intricate nature of putting on Kente cloth can purchase readymade Kente shirt or dress. For a lady you can go all Kente by going necklace, ear rings, footwear and bags which come in different size and shape to suit everyone. That is how the cloth has been modernised in Ghanaian society and is available both in Ghana and abroad.

Photo Source: MAM MAW Fashion

Economic benefits Craft work is considered as rural livelihood activity. This is because most of the craftsmen who engage in this work are found in the rural. The work of these people contributes to the economic livelihood of the rural folk who engage in buying and selling. With the emergence of tourism and increase domestic demand, it has become a major source of income for these communities. In Ghana artisans generally have a low socio-economic status, as the skills are often passed on between generations and do not require formal education or training. Most of the artisans who engage in this activities work in isolation in remote rural communities they do not receive good value for their work. Their inability to have direct connection to suppliers and consumers made them to depend on intermediaries who in most cases purchase their products at lower price. Nevertheless the activities of the artisans have become avenue for job creation for the rural people. The national and non-governmental organisations are supporting those skilful in the Art and Craft industry to offer their contribution to the development of the tourism industry. By so doing it had helped to reduce rural urban migration.

Conclusion Ghana produces a great number of goods that are easily available for you to purchase. An enormous amount of purchases can be made from the comfort of your home through the internet. Ghanaian Arts and Crafts are beautiful and serve a functional purpose. The importance of the Art and Craft industry is gaining grounds. There are still more to be done and that would involve more concerted effort on the part of the government and various stakeholders who are investing in the sector.

Arta Uitată

Ie, identitate, tehnici de cusut recâştigate

Ana-Maria Trandafir

Profesoară româneşti. Ţine

de limba germană, autoarea paginii Tehnici ateliere de cusături tradiţionale pentru adulţi

Abstract: Two years ago I embroidered my first Romanian blouse. It was an intense experience of regained national identity and of contentment. An invitation to envision the Romanian village how it used to be, with traditional colours and materials. Bringing an old and lost sewing technique again into use. Used to decorate the sleeve, „the «embossing» is usually done in silk, white like the material, greyish or faintly yellow (...) The embossed patterns are taken vertically down the sleeve, the embroidery thread folowing a zig-zag course between two threads of the material which lie fairly close together. It is then gently pulled up. The design is formed by leaving unembroidered patches between these lines of honeycombing.” (Oprescu, 1929, 66) Keywords: Romanian blouse, Culture and identity, Art therapy, Old embossing sewing technique Acum doi ani coseam prima mea iie. Terapie prin artă, recuperare a unei părţi uitate sau mai degrabă nebănuite a sufletului, exerciţiu de concentrare şi răbdare, joc cu simbolurile – toate au venit la pachet cu această experienţă unică. Au durat săptămâni până m-am decis asupra modelului, pânzei, până mi-am câştigat încrederea că e bine ce fac. Dacă începeţi să coaseţi o cămaşă tradiţională şi vă aventuraţi în căutarea unor modele care să vă reprezinte, veţi vedea că este cam acelaşi simbol care vă captează atenţia de fiecare dacă când spuneţi: „Ah, modelul acesta trebuie să fie al meu!” Nu este întâmplător! De ce numesc coaserea unei cămăşi un gest de terapie prin artă? Când am început să cos, sentimentul a fost ca o parte din subconştientul meu, cea care are legătură cu neamul, strămoşii, tradiţia, s-a actualizat şi nici o temere nu a mai încăput în spaţiul acela. Se întâmplă ceva, derularea unei poveşti adevărate venită din urmă, din sângele nostru. Simţi că vii şi tu din vremuri străvechi, că eşti conectată la oameni nenumăraţi, peste un pod de generaţii, de femei care au creat minunăţiile acestea pe care noi reîncepem să le vedem şi să le purtăm, şi de bărbaţi care au înţeles şi au ştiut să apere locurile acestea şi să le înfrumuseţeze şi ei! În lunile care au urmat am aflat tot mai multe lucruri despre cultura ţărănească sau – aşa cum îmi place să o numesc – tradiţional românească. Şi am dobândit

de cusut şi copii..

un simţ din ce în ce mai puternic de demnitate şi de satisfacţie că „minunea aceasta este cultura din care vin”. ţărănească sau – aşa cum îmi place să o numesc – tradiţional românească. Şi am dobândit un simţ din ce în ce mai puternic de demnitate şi de satisfacţie că „minunea aceasta este cultura din care vin”.

Prima mea iie, cusută în anul 2013 Cum arătau oamenii din satul de odinioară, aşa cum s-a menţinut el sute de ani? Eu am studiat literatură, nu etnologie, nu îi văd cu ochi analitici de specialist. Vă invit însă la o călătorie de imaginaţie, pornind de la câteva date de bază. Am tot auzit despre culorile „tradiţionale” ale portului românesc ca fiind roşu şi negru. Hm? Să fie aşa? Impresia aceasta ne-a fost indusă de o serie de cărţi cu modele de cusut, în ediţii ieftine, la tipărirea cărora se folosea doar cerneală în două culori: negru şi roşu. Apoi au venit cămăşile de artizanat, ieftine, simplificate, fără semnificaţii, care ne-au deformat şi mai mult imaginea asupra tradiţiei noastre. Din fericire există câteva albume de lux, în care modelele au fost desenate cu o mare acurateţe, cum este cel al Elisei Brătianu. (Brătianu, 1943) Aici observăm varietatea cromatică a cămăşilor. „Un călător german, anume Konrad Iakob Hildebrabdt, care a străbătut ţările noastre de la 1656 la 1657, văzând iile femeieşti din Ardeal, observa că ele sunt <<tot aşa de nebuneşte cusute în multe culori>>, ca la bulgăroaice.” (Avramescu, Florescu, 1959, 24) Să uităm deci de scarcitatea lui roşu şi negru şi să intrăm în grădina de flori a portului autentic, viu.

Arta Uitată

Planşă din albumul editat de Elise Brătianu, alături de o iie din colecţia Muzeului ţăranului român, Bucureşti Mai mult, pentru că în albumele de lux la fiecare model sunt indicate punctele de cusătură, trebuie să renunțăm, surprinşi poate, la ideea că punctul de cruciuliţă ar fi esenţial: în realitate gama de tehnici de cusut folosite de străbunicele noastre era mult mai vastă. În „Peasant art in Romania”, George Oprescu trece în revistă tehnicile de cusut, menţionând că punctul în cruciuliţă „se regăseşte mult mai mult la săsoaice și, în mare măsură, la unguroaice, decât la românce. Acestea din urmă privesc cu un anumit dispreț această cusătură oarecum monotonă, care este prea brută și inadecvată modelelor cu unduiri mai suple ale broderiei româneşti.” (tr.n.) (Oprescu, 1929, 103-111)

practicate zi de zi: atunci când coseau lucruri cu semnificaţie, când repetau gesturile pe care le făcuseră moşii lor generaţie de generaţie, când ciopleau imagini simbolice pe obiectele cu care se înconjurau şi de care se foloseau, când mergeau la câmp şi, lucrând, cântau. Par gesturi mărunte, e poate mult să vorbim aici de artă? Revenind în prezent, există acum o abundenţă a atelierelor de dezvoltare personală şi de terapie prin artă – vă invit să vă întrebaţi cum v-aţi simţi dacă, o oră pe săptămână, aţi practica o formă de exprimare artistică în care să redaţi ceva despre sufletul vostru, un simbol sau o imagine la care vă tot întoarceţi, iar obiectele pe care le produceţi astfel să le folosiţi sau să le oferiţi celor dragi. Aţi simţi o diferenţă în viaţa voastră? Cum credeţi că v-ar schimba această practică artistică, minoră poate dar constantă şi sinceră? Cred că, dacă am accepta acest experiment cu noi înşine, am înţelege puţin din profunzimea frumoasă a vieţii de odinioară a ţăranilor şi am intra în contact cu acea parte din sufletul nostru care generează poezie. Şi vă invit, desigur, să coaseţi cămăşi româneşti, sau să ciopliţi mici obiecte de lemn în stil tradiţional, să vă căutaţi simbolurile care vă animă sufletul şi să le onoraţi, dându-le o formă.

Pentru că am vorbit despre schimbare de percepţie în ceea ce priveşte culoarea şi texturile cusăturii, voi menţiona şi schimbarea la nivelul materialului pe care arau aşezate modelele: pânza. De la pânza solidă de cânepă şi in, care s-a păstrat de milenii, s-a trecut în ultima sută de ani la pânze transparente, Această bogăţie de culori şi de texturi lucrate cu mare diafane, preluate din moda cosmopolită a oraşului. Nu migală şi delicateţe se proiectează pe albul imaculat, doresc să analizez cauzele acestei treceri şi, desigur, constant, la pânzei ţesute în casă. În portul tradiţional şi în materie de ii fiecare îşi are preferinţele. Aş dori românesc nu există imprimeuri. Chiar ştergarele totuşi să vă îndrept puţin atenţia asupra pânzei vechi. de cap au fost albe, până foarte de curând, simple sau decorate cu modele delicat cusute. Baticurile cu O pânză groasă nu este neapărat grosieră. Purtăm astăzi imprimeuri colorate sunt un import de dată recentă. cu mare lejeritate cămăşi şi rochii de denim, care au o grosime comparabilă cu cea a pânzei de casă. Îmi place să Un alt exerciţiu de imaginaţie pe care vă rog să îl privesc pânza de cânepă ca pe o constantă în timp: s-au faceţi este să vedeţi satul, cu casele, florăriile de sub descoperit pe teritoriul României fragmente de pânză streaşine, gardurile, cum arătau înainte de răspândirea datând din Epoca Bronzului. „În staţiunea arheologică de vopselelor pentru lemn. Ştergeţi culorile stridente la Seaca de Câmp de lângă Craiova s-au descoperit bucăţi în care sunt acum vopsite gardurile şi vedeţi-le de ţesătură, dintre care una este prinsă în oxidul unei în tonuri de baiţuri, cu textura lemnului vizibilă. brăţări de bronz, datând din epoca La Tène. Textura este Ştergeţi culorile caselor şi lăsaţi zidurile strălucind de o regularitate uimitoare, iar firele de urzeală şi beteală, de var alb. Adăugaţi, poate, o nuanţă pală de albastru. de aceeaşi grosime, sunt toarse cu măiestrie. Firul pânzei În satele zilelor noastre, obiectele sunt vopsite în albe, care şi-a păstrat de mii de ani culoarea, este din diferite culori, iar oamenii poartă haine monotone. cânepă (...). Pânza în două iţe de la Seaca de Câmp ne dă Odinioară, însă, casele şi gardurile se profilau în dovada sigură a folosirii ţesăturilor, care erau executate nuanţe de sepia, integrate sobru în culorile naturii; cu pricepere.” (Avramescu, Florescu, 1959, 22-23) oamenii în schimb îşi purtau personalitatea exprimată în culori vii, semne şi simboluri, caligrafiate pe albul Orice formă de artă îşi defineşte tehnicile şi modelele cămăşilor. Sensul şi culoarea venea din lăuntrul în funcţiile de materialele pe care le foloseşte. Ce s-a oamenilor, exprimate prin micile gesturi artistice întâmplat, în domeniul cămăşii noastre tradiţionale,

Arta Uitată

când acest canvas solid de cânepă şi in a fost înlocuit cu vaporosul marchizet sau cu pânza topită a artizanatelor? Din păcate, modelele cusute au suferit şi ele transformări radicale, o mare parte din frumuseţea, bogăţia şi rafinamentul lor pierzându-se, inevitabil. Varietatea de tehnici de cusut nu a mai putut fi reprodusă pe aceste materiale fine, care nu le mai puteau susţine, iar cămăşile au ajuns să fie cusute aproape doar în punctul de cruciuliţă, pe care ne amintim că străbunicele noastre l-ar fi dispreţuit ca fiind insuficient de expresiv. Modelele şi-au redus din expresivitate şi complexitate, iar anumite elemente au dispărut. Unul dintre aceste elemente pierdute, pe care încercăm acum să îl recuperăm, este definitoriu pentru iie: încreţul de sub altiţă. Nu, iile de artizanat nu au așa ceva; nici măcar iile mai vechi pe care le găsim prin târguri. Puteţi admira încreţul doar în muzeele de specialitate. Şi, din fericire, la din ce în ce mai multe ii pe care ni le coasem acum! Ce este acest încreţ de sub altiţă şi de ce este important? În varietatea portului românesc avem şi cămăşile de tip carpatic, atestate din antichitate ca fiind specifice femeilor dace. Aceste cămăşi au faţa, spatele şi mânecile croite din dreptunghiuri de pânză strânse toate în jurul gâtului. Femeile dace reprezentate pe Columna lui Traian şi pe monumentul de la Adamclisi poartă cămăşi de acest tip.

Tehnică migăloasă, care oferă pânzei un efect de embosare, întâlnită doar la cămăşile româneşti, încreţul are de regulă un model geometric. El contribuie la realizarea unei volumetrii armonioase şi pline de graţie a mânecii, obţinută prin diferenţa dintre altiţa mai îngustă şi restul mânecii, mai amplu, uşor încreţit în partea de sus. „Cămaşa femeiască (...) este acoperită de broderii pe piept, mânecă şi guler. Broderiile de pe mânecă ocupă trei porţiuni: altiţa, lată de cca. 20cm, acoperă umărul şi o parte din braţ; încreţul continuă pe o mică distanţă altiţa; broderiile de pe braţul mânecii, dispuse în şiruri, în sfârşit broderia de pe manşetă. Culoarea broderiei poate fi aceeaşi pe toate aceste câmpuri ornamentale, în afară de încreţ, care este de obicei dintr-o culoare deschisă.” (Avramescu, Florescu, 1959) Încreţul pictat de C.D. Rosenthal pe cămaşa femeii din „România revoluţionară” este galben-auriu, cu modele geometrice uşor de observat.

Ia este un subtip al acestei cămăşi carpatice, cu particularitatea că mâneca este alcătuită din două părţi: altiţa, care îmbracă umărul, mai îngustă, şi mâneca propriu-zisă, mai largă, încreţită în partea de sus cu tehnica specială a încreţului.

Sper că v-am convins să vă îmbarcaţi în propria voastră călătorie de readucere-aminte a identităţii culturale româneşti. Există sens şi un material vast pe care îl puteţi folosi ca introspecţie, gest de cultură sau pur şi simplu joacă frumoasă. Spor la lucru! BIBLIOGRAFIE: Brătianu, 1943: Elise Brătianu, Album de cusături româneşti (Consiliul superior al industriei casnice, 1943) Oprescu, 1929: George Oprescu, Peasant Art in Romania (Special Autumn Number of „The Studio”, Ie de Romanaţi, expusă la Muzeul London, 1929) Etnografic al Transilvaniei, din Cluj. În partea de Avramescu, Florescu, 1959: Elena Avramescu şi Flojos un detaliu cu încreţul (Foto: Roxana Tudor) rea Bobu Florescu, Broderiile la români (Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii, Bucureşti, 1959)

Arta Uitată

The embroidered blouse, identity and retrieved sewing techniques by Ana-Maria Trandafir translated by Elisa Maxim German teacher, author of the Facebook page Romanian Sewing Techniques (“Tehnici de cusut româneşti”). She organizes workshops of traditional sewing for children and adults. Abstract:Acum doi ani am cusut prima mea ie. A fost o experienţă intensă care m-a făcut să simt că mi-am recâştigat identitatea naţională şi care mi-a adus mulţumire. A fost o invitaţie de a îmi imagina satul românesc aşa cum era pe vremuri, cu culorile şi materialele lui tradiţionale. Utilizată pentru a împodobi mâneca, „«gravarea» se face de obicei pe mătase de culoare albă, ca materialul, cenuşie sau gălbuie (...). Broderiile se cos de-a lungul mânecii, în zig-zag, între cele două fire aflate aproape unul de celălalt. Cusătura este apoi uşor scoasă în afară. Modelul este creat lăsând părţi nebrodate între fire.” (Oprescu, 1929, 66) Keywords: ie, cultură şi identitate, terapie prin artă, tehnică veche de brodat Two years ago I was sewing my first embroidered blouse. Therapy through art, recovering a forgotten, or rather surprising, piece of the soul, a concentration and patience exercise, playing with symbols – they all came together with this unique experience. It took me weeks to decide upon the model, upon the cloth, until I gained the confidence that what I was doing was good. If you start sewing a traditional shirt and you embark upon the adventure of looking for patterns that would represent you, you will come to see it is the same symbol which catches your eye each time you say: “Oh, this pattern must be mine! It is not random.” Why do I name sewing a shirt therapy through art? When I started sewing, the feeling was that a part of my subconscious, the one that binds me to my people, to my ancestors and traditions has been put up-to-date and no fear dwelled in that space. It is something happening, the unwinding of a real story coming from the past, from our blood. You begin to feel that you also come from ancestral times, that you are connected to many people, over a gap of generations: of women, who created these wonderful things that we are re-seeing and re-wearing now, and of men, who understood and knew to defend these places and make them beautiful. In the months to follow, I learnt more and more about peasant culture or – as I like to call it – traditional Romanian culture and I got a stronger and stronger sense of dignity and satisfaction that this wonder is the culture where I come from.

My first embroidered blouse, sewed in 2013

How did people from the village in the old days look like? I studied literature, not ethnology. I do not see them through the analytical eyes of a specialist. But I invite you to an imaginary journey starting from a few basic facts. We heard and heard people saying that the traditional colours of the Romanian costume are red and black. Hmm… Is this true? This view came from a series of books on sewing patterns, all cheap editions, so that only red and black were the colors used for printing them. Then came the cheap handcrafted shirts, oversimplified, with no significance, which served to the distortion of our view upon our traditions. Fortunately, there are a few luxury albums, like the one of Elise Brătianu, in which the patterns were drawn with great accuracy (Brătianu, 1943). Here he note the cromatic variety of the shirts. “A German traveler, Konrad Iakob Hildebrabdt, who visited our country in 1656-1657, seeing the Romanian female embroidered blouses from Transylvania, noticed that they are «franticly sewed in many different colors», like the ones from Bulgaria” (Avramescu, Florescu, 1959, 24). So let us forget the scarcity of the red and black and enter the garden of flowers belonging to the authentic, lively costume.

Arta Uitată

81 from people’s inside, they were expressed through the small artistic gestures which were practiced daily: when they were sewing significant things, when, generation by generation, they were repeating the gestures of their ancestors, when they were carving symbolic images on the objects around them, when they were going to work in the field and when they were singing. These may seem minor gestures. Maybe it would be too much to talk about art here?

Sketch from the album edited by Elise Brătianu, with an embroidered blouse from the Museum of the Romanian Peasant in Bucharest Moreover, because in the luxury albums each pattern has its points of sewing indicated, we must give up, perhaps surprisingly, on the idea that the cross pattern is essential. In fact, the range of sewing techniques used by our great-grandmothers was more varied. In “Peasant Art in Romania”, George Oprescu looks over the sewing techniques, mentioning that the cross pattern is much more common in Transylvanian Saxon and Hungarian women than in Romanian women. Romanian women somehow despise this slightly dull seam, which is too rough and inadequate for the patterns in suppler waves of Romanian embroidery”(tr.n.) (Oprescu, 1929, 103-111). This richness in colors and textures, worked on with great scrupulousness and delicacy, projects itself onto the clean white of the home-sewed cloth. There are no prints on the traditional Romanian costume. Even the huckaback towels used for the head were, until not long ago, white, simple or with delicately sewed patterns. The kerchiefs with colored prints are relatively recent. Another imagination exercise I would like you to do would be visualizing the village with its houses, its flowers from under the eaves, its fences and how did they all look like before the wood paints appeared. Wipe out today’s harsh colors of the fences and see them in shades of stains, with the wood’s texture still visible. Wipe out the colors of the houses and let the walls shining with white lime. Maybe add a slight shade of blue. In today’s village, objects are painted in different colors and people wear dull clothes. But once, the houses and the fences could be seen in sepia shades, temperately integrated in the colors of nature. On the other hand, people were expressing their personality through lively colors, signs and symbols, marked on the white of the shirts. The sense and the color came

Back to present times, there is now a great deal of personal development and art therapy workshops. I invite you to ask yourselves how would you feel if, once a week, you would practice a form of artistic expression in which you give out something about your soul, an ever-returning symbol or image and you would give your loved ones the objects you create in the process. Would you feel a difference in your lives? How do you think this artistic and maybe minor, but constant and honest, practice would change you? I think that, if we accepted this experiment with ourselves, we would understand a little from the beautiful depth of the life peasants once lived and we would connect to that part of our soul which can create poetry. And, of course, I invite you to sew Romanian shirts, to traditionally carve little wooden objects and to look for the symbols that stir your soul and honor them by giving them a shape. Because we talked about a change in perception in regards to the colors and the textures of the seams, I will also mention the change in regards to the material on which the patterns were sewed: the cloth. From solid cloth made of hemp, which was used for millennia, we now use translucent cloths inspired by the cosmopolitan city fashion. I do not wish to analyze the causes of this change and, surely, in connection to the embroidered blouses, everyone has their preferences. Nevertheless, I would like to draw you attention on the old cloth. A thick cloth is not necessarily rough. We casually wear denim dresses and shirts today. They have a thickness comparable to the homemade cloth. I like to view the hemp cloth as a constant over time: pieces of cloth from the Bronze Age have been discovered in Romania. In the archaeological site from Seaca de Câmp, near Craiova, pieces of fabric, of which one was hung in the oxide of a bronze bracelet, dating from the La Tène Age, were discovered. The texture is of an amazing regularity and the warp and tinsel threads of the same width are majestically spun. The thread of the white cloth, which preserved its color for thousands of years, is made of hemp (…). The cloth of two threads from Seaca de Câmp gives us the certain proof that scrupulously made seams

Arta Uitată

Any art form defines its patterns and techniques depending upon the materials it uses. What happened with the traditional shirts when this solid canvas of hemp and flax was replaced with the ethereal marquisette or with the lawn cloth of handicrafts? Unfortunately, the sewed patterns gone through radical transformations, a great part of their beauty, richness and refinement was inevitably lost. The variety of the sewing techniques could no longer be used on these fine materials, materials which could no longer sustain the seams. Shirts began to be sewed almost only in the cross pattern, of which we remember that our great-grandmothers would despise for being insufficiently expressive. Patterns were reduced in their expressivity and complexity and some elements disappeared. One of these vanished elements, which we are now trying to recover, is essential for the embroidered blouse: the crease under the shirt. No, the handcrafted shirts do not have something like this anymore, not even the older shirts we can find in the market. You can admire the crease only in specialized museums. And, fortunately, in the ones we are now sewing! What is the crease from under the shirt and why is it important? In the variety of the Romanian costume we also have the Carpathian shirts, known since Antiquity as belonging to women from Dacia. These shirts have the front, back and the sleeves tailored from rectangular pieces of cloth, all around the neck. The women from Dacia carved on Traian’s Column and on the Tropaeum Traiani monument are all wearing this type of shirt.

Scrupulous technique, which offers the cloth an embossing effect, common only in Romanian shirts, the crease usually has a geometrical pattern. It contributes to the realization of harmonious and full of grace volumes of the sleeve, obtained through the difference between the narrower shirt and the rest of the sleeve, which is wider, slightly creased in the upper part. “The female shirt is usually covered in embroideries on the chest, sleeve and collar. The embroideries on the sleeve occupy three parts: the shirt, wide (about 20 cm), covering the shoulder and a part of the arm; the crease shortly continues on the shirt; the embroideries on the sleeve, disposed in a chain form and, finally, the embroidery on the cuff. The color of the embroidery can be the same on all of these ornamental fields, besides the crease, which is usually in a light color” (Avramescu, Florescu, 1959) The crease painted by C.D. Rosenthal on a female shirt from “Revolutionary Romania” is golden-yellow, with easily noticeable geometrical patterns. I hope I convinced you to embark upon your personal journey of remembering the Romanian cultural identity. There is a sense and a vast material you can use for introspection, cultural gesture or simply for a beautiful play. Good luck with your work! Bibliography:

The embroidered blouse is a subtype of this Carpathian shirt, having the particularity that the sleeve is made up of two parts: the shirt, which covers the shoulder and is narrower and the sleeve itself, wider and creased in the upper part, using the special technique of creasing.

Brătianu: 1943: Elise Brătianu. Album de cusături româneşti (The Superior Council for Home Industry, 1943) Oprescu: 1929: George Oprescu. Peasant Art in Romania (Special Autumn Number of „The Studio”, London, 1929) Avramescu Florescu : 1959: Elena Avramescu and Florea Bobu Florescu. Broderiile la români (Editura de stat pentru imprimate şi publicaţii, Bucureşti, 1959)

Arta Uitată

Dublu interviu cu păstrătorii de tradiții Ileana și Ionuț Horoba Diana Morar

Ileana și Ionuț Horoba sunt o familie de tineri cu spirit artistic și anteprenorial din Maramureș, care de aproape 11 ani își exprimă prin manifestările, produsele și vorbele bine spuse dragostea față de locurile românești, calitatea specifică lucrurilor de la țară de odinioară și față de tradițiile autentice. Prezența lor caldă și standul bogat în culoare, etalat cu mult bun gust nu trece niciodată neobservat, oamenii trec pe acolo să vadă, să cumpere sau doar să schimbe o vorbă cu doi oameni faini și veseloși. Și de obicei se întorc de drag pentru că simt că sunt primiți tot așa, fără gânduri comerciale ascunse, doar așa, de drag, cum era mai demult în toate satele și la toate târgurile.

Diana Morar: Bună dragii mei, vă rețin la o cafea

din munca voastră de atelier și doresc să discutăm acum, înainte de orice de tradiția autentică a produselor bune, făcute cu drag și respect față de muncă și client ? Eu văd asta în fiecare produs de-al vostru fie bijuterie, săpun sau chiar în prezentarea acestora. Ileana Horoba-Danci: Înainte de toate e musai să precizez un aspect foarte important, ce cântăreşte enorm în tot ce ce suntem şi facem noi. Atât eu cât şi Ionuţ ne-am născut şi am crescut la ţară. Copilăria noastră este extrem de asemănătoare, aproape identică. Facem parte din acea fericită generaţie care a crescut în familii sănătoase, înconjuraţi de animale, dealuri, plante şi flori şi care ne-am bucurat din plin de toate aceste minunăţii. Am învățat de mici despre beneficiile pe care ni le oferă natura atâta timp cât o respectăm şi trăim în acord şi armonie cu ea. Până în momentul în care ne-am cunoscut ne-a desparţit, la propriu, un munte- Ţibleşul a stat între noi 25 de ani despărţind cele două văi ale copilăriei şi adolescenţei noastre. Eu m-am născut în frumoasa comună Ieud de pe Valea Izei din Maramureş, iar Ionuţ în Târlişua, Bistriţa-Năsăud. Amândoi am crescut în case din lemn din care nu a lipsit aproape niciodată războiul de ţesut. Mamele şi bunicile noastre au ţesut, au tors, au împletit şi cusut atât haine cât şi podoabe şi decoraţiuni pentru case. Aşa am învățat de mici să iubim costumul popular şi munca atât de migăloasă şi extraordinară care se depune pentru fiecare lucru astfel făcut. Aceste aspecte ale vieții noastre erau atât de fireşti încât cred că la un moment dat au devenit una cu noi. Acesta este motivul pentru care după anii de studii, în care ne-am îndepărtat fizic de acele locuri, astăzi munca noastră le reflectă atât de bine. Fac parte din noi şi dacă n-am lăsa să se vadă asta n-am mai fi sinceri.

D.M.:Activitatea voastră este pe mai multe planuri și fronturi, ne puteți creiona direcțiile? I.H-D.: Sunt 11 ani de când eu, Ileana, expun la târguri şi opt ani de când expunem împreună. Am început cu marţişoare, am continuat cu bijuterii şi de patru ani activitatea noastră se desfaşoară pe două fronturi. Adică a apărut atelierul de săpun şi cosmetice naturale care în mare parte este susţinut şi coordonat de Ionuţ. Nu peste multă vreme am început să facem creme şi uleiuri de masaj, iar acest domeniu este atât de vast încât în fiecare an de-acum înainte am putea aduce produse noi.

Arta Uitată

D.M.: Ileana, lucrările tale fie ele bijuterii, fie cele originale de ceramică au un substrat fin de elemente care provin din universul satului maramureșan, spune-ne care este amintirea ta cea mai dragă din acest spațiu? I.H-D.: Cred că-ţi poţi imagina că-mi va fi foarte greu să aleg una singură având în vedere faptul că am avut o copilărie atât de frumoasă şi de plină. Îmi vine totuși în minte o amintire foarte dragă legata de umblatul cu colinda și implicit de mama mea, care de aproape cinci ani nu mai este. Aş vrea să încep această istorioară prin a spune că nu la multă vreme dupa începerea şcolii, adică undeva pe la început de octombrie, când dădeau primele brume, începeam a ne constitui ceata de colindători şi implicit începeau repetiţiile. Mama, o femeie foarte credincioasă, înţeleaptă şi blânda ne dojenea spunându-ne că nu-i slobod a colinda decât după ce începe postul, că altfel o să ni se faca bube pe limbă. Cu toate acestea în paralel cu noi ea croşeta ciorapi, cosea trăistuţe şi ne pregătea opincile şi costumul. Eram cinci copii şi toate astea necesitau timp. Cand venea Ajunul Crăciunului începeam ca Nică de pe la 10 dimineaţa din capătul de sus al satului cu planul clar că până a doua zi dimineaţa nu ne întoarcem şi-i musai să colindăm tot satul. Nu exista conceptul de colindă platită cu bani. Primeam nuci, mere, alune de pădure şi foarte rar cate-o bomboană sau cocuţ. Cu toate acestea colindam cu tot sufletul şi aşteptam Crăciunul ca pe cel mai mare eveniment al anului. Dincolo de colindă si de frigul crunt pe care-l înduram îmi amintesc cu foarte mare drag casuţele din lemn, frumos împodobite cu lucruri făcute în casă şi

84 foarte curate. Colindam la geam iar în lumina lămpii vedeam paturile acoperite cu cergi colorate, ţolurile și ștergarele de pe pereţi, pernele frumos aranjate. Era o splendoare care astăzi aproape a dispărut şi care, de fiecare dată cand mi-o amintesc îmi stârneşte lacrimi. Casele erau mici şi calde, iar oamenii foarte bucuroşi de colindă. Nimeni nu se supăra că lăsam urme de zăpadă pe preşuri sau podele. Astăzi copiii sunt primiţi în holurile reci şi pline de gresie iar gazda casei e încruntată că trebuie să şteargă cu mopul după ei. Azi copiii nu mai au trăistuţa pentru mere şi nuci, au doar buzunare pentru bani. Şi chiar şi aşa sunt foarte puțini care mai colindă. Deşi închei într-o notă tristă acest răspuns care se dorea a fi unul pozitiv am totuşi certitudinea că toate acestea sunt vii în sufletul meu şi că le voi transmite mai departe cât de bine am să pot. M.D.: Îți amintești prima bijuterie care te-a fascinat? Văzând-o ai simțit nu că o vrei ci că vrei să ști să o relizezi? I.H-D.: Fără doar şi poate această primă bijuterie a fost Zgărdanul purtat de femeile din Maramureş ca podoabă indispensabilă a costumului popular realizat din mărgele de nisip colorate. Bunica mea ştia să facă zgărdane şi eram foarte mică pe când, plină de uimire stăteam lipită de ea pe când lucra. La momentul potrivit am învăţat şi eu să fac, iar pe parcurs am transpus totul în piese care astăzi definesc cumva atelierul meu.

D.M.: Ai o preferință pentru lut și

porțelan, la sat omul lucrează lutul, îl sădește, îl ară, îl respectă, și apoi se întoarce firesc în el. Tu îl cristalizezi în coliere și îl înnobilezi cu aur. Aceste materiale cu semnificații arhetipale reprezintă calea ta de a păstra o linie autentică, dar totuși actuală? Mă gândeam la colecția ta „Dor de mama”. I.H-D.: Cele două colecţii „Dor de Mama”, respectiv cea din 2014 şi cea din 2015, sunt un omagiu adus mamei mele. Prima colectie „Dor de Mama” a fost lansată la Muzeul Satului din Baia Mare şi nu cred că putea să existe un loc mai potrivit care sa-i determine pe cei prezenţi să înţeleagă mai bine esenţa colecţiei şi s-o lege de rădăcinile ei. Nu de puţine ori am fost întrebată de unde am moştenit talentul? Ştiind că părinţii, bunicii sau străbunicii nu au fost artiști ridicam din umeri şi spuneam că a fost darul Universului pentru mine şi că sunt privilegiată. După ce mama mea a murit şi a trecut o vreme de la acel trist eveniment am avut pur și simplu o revelaţie. Am înţeles că cel mai mare artist şi profesor din viaţa mea a fost mama. De la ea am învăţat să ţes, să cos, să brodez, să iubesc tradiţia şi natura. Ea avea un simţ

Arta Uitată

extraordinar al culorii şi armoniei. În acel moment am înţeles că tot ce sunt îi datorez şi că tot ce creez îi voi dedica. Și da, într-adevăr dupa atâţia ani în care mi-am căutat un drum acuma ştiu că aşa cum spui tu, acesta este. Acolo sunt rădăcinile mele şi atâta timp cât vreau să fiu sinceră nu mă pot îndeparta de ele.

D.M.: Care sunt acțiunile majore de a „păstra” și de a populariliza arta autentică în care vă implicați? I.H-D.: Eu mă folosesc în general de toate mijloacele pe care le am la îndemană şi har Domnului trăim într-o societate privilegiată din acest punct de vedere. Cu toate acestea nimic nu poate exista dacă nu porneşte din noi. Dacă nu există simţirea şi trăirea adevarată. O dragă prietenă mi-a spus la un moment dat că sunt atât de firească în costumul popular, atât de naturală, că nimic din ţinuta mea nu mimează superficialul. Cred cu tărie că aşa este pentru că-l port cu drag şi respect de foarte mică. În afară de faptul că noi purtăm costumul cât de mult putem, că avem în casă obiecte tradţionale cu care ne mândrim foarte mult, mai organizăm târguri şi evenimente cu specific tradiţional. De „Ziua Universală a Iei” organizăm parade ale costumului românesc tradiţional, expoziţii de fotografie, desen, culoare care pun în evidenţă valoarea artei tradiţionale. Satisfactii enorme avem şi din faptul ca muncind în acest domeniu ne este dat să întâlnim oameni extraordinari care fac lucruri pe măsură. Aş aminti-o în acest sens pe Măriuca Verdeş mai tânara mea prietenă care poarta cu atâta drag costumul popular autentic şi face atât de multe pentru satul ei şi pentru Maramureş încât sunt sigură că nu mi-ar ajunge un articol să vorbesc despre asta. Dincolo de aceste activităţi noi de 8 ani ne străduim să formăm în Baia Mare o comunitate artistică unită în jurul unui scop comun, şi anume acela de-a construi un pubic avizat, un public care să ştie să-şi respecte

artiştii şi care să pună preţ pe produsul creat la noi în ţară. În acest sens organizăm și două târguri în fiecare an. Unul dedicat Marţiţorului şi unul Crăciunului. În ambele situaţii artiştii participanţi creează obiecte specifice sărbătorii, dar unicate sau serii foarte mici, toate acestea constituind o alternativă la oferta pieţei despre care n-aş vrea să spun foarte multe pentru că o cunoaştem cu toţii. După toată munca din ateliere întâlnirea cu oamenii la târguri, deşi în ultima vreme le-am tot rărit, constituie partea cea mai colorată a muncii noastre. Cu toate acestea, nu pierdem nici o clipă contactul cu publicul. Oamenii ne sună sau ne scriu mereu. Nu există zi în care să nu vină măcar un mesaj Când vi şi expui o mare parte din sufletul tau este acolo, la discreţia tuturor şi cumva eşti fară apărare, dar iţi asumi acest risc de drag. Nouă ne place să vedem zâmbete şi cel mai mult ne plac concluziile oamenilor. Fiecare după ce se confruntă cu conţinutul standului are ceva de spus. Şi în general spun lucruri bune, frumoase, constructive. Bucuria noastra foarte mare este că oamenii sunt tot mai receptivi.

D.M.: Care e după părerea ta cea mai mare

pierdere suferită de arta sătească, din punctul de vedere al meșteșugurilor care se sting, sau au dispărut deja? I.H-D.: Cea mai mare pierdere pe care din păcate puţini o conştientizează este ruptura de natură, de divinitate şi de noi înşine. Îmi vine în acest moment în minte o povestioară superbă pe pare mi-a spus-o, copil fiind, un mare meşter al Ieudului, Gavrila Hotico Herenta, cioplitor în lemn, de un rar talent şi o rară omenie. Unchesu’ Herenta mi-a spus candva aşa: „Draga uncheşului, pe vremea când eu eram copil lemnul din pădure se tăia doar în anumite perioade ale anului şi la anumite ore. Trebuia să ajungem în pădure înainte de trei noaptea. Alegeam copacul apoi cădeam în genunchi înaintea lui şi-i ceream iertare pentru că trebuie să-l tăiem. Apoi îl rugam să fie bun pentru casa pe care urma s-o construim, iar apoi ne rugam pentru ca sufletul lui să ajungă în raiul copacilor.”

Arta Uitată

Era extraordinar felul în care omul respecta natura. Atunci casele nu făceau ciupercă. Dăinuiau câte două sau trei sute de ani. Acuma tăiem totul fără milă şi apoi ne miram că natura se razbună pe noi. Şi tăiem doar ca să vindem altora pentru că noi ne facem case din beton, inox si altele asemenea. Din păcate asistăm neputincioşi la dispariţia unei întregi civilizatii, cea a lemnului care până nu demult definea Maramureşul. În toata ţara au fost distruse rădacinile autentice. Există, e drept acuma un curent care încearcă o resuscitare a situaţiei. Şi asta e foarte bine. Cu toatea acestea însă, ceea ce a fost distrus nu mai poate fi refăcut şi din păcate vorbim aici de valori inestimabile.

D.M.: E bine că voi, dar și alții ca voi,

sunteți niște „păstrători”, și mă adresez acum lui Ionuț, și gamei de săpunuri și produse cosmetice atât de diferite de ceea ce era deja pe piață adică pur și simplu frumoase, sănătoase, eco, bio, etc și frumos de rostit: „FAIN”! Cum ați început acest nou drum? Ionuț Horoba.: Ca orice drum, a inceput greu şi timid. Am ştiut însă din prima clipă că vrem să ne dedicăm lui întru totul şi că vrem să fie una cu ceea ce suntem noi. Şi chiar credem că am reuşit. Credem asta pentru că se vede din reacţiile oamenilor. În copilărie mamele si bunicile noastre produceau săpunul de rufe in gospodarie. Rezultatul era un produs eficient, dar in general cu un miros neplăcut pentru că se făcea din grăsimi animale şi prin fierbere. Tot ce facem noi azi se face din uleiuri si unturi exclusiv vegetale, infuzii de plante, sucuri de legume, lapte de capra si uleiuri esentiale pure, miere, laptișor de matca, ceară si alte bunătăţi, totul „la rece”. Obţinem astfel produse cu calităţi deosebite atât cosmetice cât şi terapeutice.

D.M.: Aveți rețete vechi pe care le

folosiți sau plante aparte? Cred că e foarte frumos că puteți oferi clienților și fărâme de copilărie romînească- de exemplu vă pot cere-„Vreau o „3 Feți Frumoși”sau „Un drag de codru”? I.H.: Nu lucrăm după aşa-zise reţete vechi, pentru că o reţetă autentică are prin excelenţă un caracter confidenţial. Toate rețetele elaborate de noi sunt rezultatul unei documentări pertinente și îndelungate. Atâta timp cât ești foarte bine documentat despre toate ingredientele pe care vrei să le cuprindă săpunul și cărui tip de piele sau păr te adresezi, ai o libertate destul de mare pentru a crea o rețetă unică, care să te detașeze în breasla săpunarilor. Suntem atenţi şi la cererea celor ce cumpără atunci când ieşim cu săpunul la târgurile de profil. Mulți întreabă dacă săpunul e bun pentru cutare sau cutare problemă de ten? Ne notăm în permanență doleanțele oamenilor și pe urmă încercăm rețete care satisfac dorinţele, pretenţiile, dorurile şi amintirile. Numele brand-ului nostru a apărut oarecum firesc în timp ce confruntam două liste de propuneri. Ăsta e fain, ăsta nu e fain iar în cele din urmă ca să fie fain a rămas FAIN! Apoi, toate produsele noastre au fost botezate în spiritul FAIN, al locurilor copilăriei, pline de poveşti şi legente cu Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, haiduci şi jupânese, codrii verzi şi înfloriţi. Astfel, pentru noi micul laborator de acasă este echivalentul atelierului unui artist ce oferă publicului său rezultatul unei munci creatoare prin care restabileşte comuniunea cu natura şi cu sine. Maramureşul rămâne în continuare un plai cu flori şi bucurie.

Arta Uitată

I.H-D.: Îmi vine în minte un dialog de la ultimul târg: apare la stand un cuplu de vârsta părinţilor noştri iar el exclamă: „ Doamnă nu văd nicăieri „Mândruţa Mădărită”! este vorba despre unul dintre săpunuri. Iar eu îi răspund: „Păi cum aşa? Este chiar lângă dumneavoastră!” Evident mă refeream la doamna. La care el zice: „Vă rog frumos lăsaţi glumele la o parte şi daţi-mi două Mândruţe. Eu m-am săturat să mă cert cu nevastă-mea de la săpun în fiecare dimineaţă !”. Sau, la ultima ieşire un bade dintr-un sat de dincolo de deal cum spunem noi. Adică de pe Valea Izei sau a Marei. N-am reţinut exact. Tot ce-mi amintesc cu precizie este uimirea de pe chipul lui de om simplu şi sinceritatea cu care s-a exprimat. :„No, asta da! De astea ai într-adevăr haznă!”Avea o lumină în ochi specifica omului care a descoperit un lucru bine făcut. Cam acestea sunt dialogurile noastre cu cei care ne vizitează standul, care cunosc deja produsele sau care de-abia le descoperă. Atunci când oamenii zâmbesc, noi ştim sigur că ceea ce văd le trezeşte amintiri frumoase, îi conectează pentru o clipă măcar cu propria copilarie, cu lucrul frumos şi bine făcut din vremurile de demult. Acest lucru înseamnă pentru noi cea mai de preţ împlinire.

D.M.: Împreună ați clădit un brand, aveți produse de calitate, originale, pe care le promovați cu multă creativitate cu fotografii deosebite, cu bun simț și bun gust! Vă felicit și aș vrea să vă întreb ce vă doriți să se întâmple în viitor? I.H-D.: Pentru imaginea brand-ului nostru îi mulţumim artistei Alina Bondrea care a înţeles ce facem şi ce ne dorim, s-a implicat şi se implică în continuare ca şi cum ar face totul pentru ea. Este mai mult decât extraordinar să ai un astfel de noroc. Oamenii azi muncesc în primul rând pentru bani. Puţini sunt cei care işi doresc cu adevărat ca munca lor să fie ceea ce trebuie şi să le aduca satisfacţii reale. Banii sunt o iluzie. Adevărata bucurie constă în drumul pe care-l parcurgi pâna la rezultatul final şi evident, consecințele muncii tale. Alina funcționează aşa şi cred că este un om rarisim din acest punct de vedere. Dacă este să ne gândim la viitor nu ne dorim nimic altceva decât să fim sănătoşi şi să putem munci atât cât ne dorim şi cât este nevoie pentru a putea îmbunătaţi mereu ceea ce facem. Daca vom reuși asta, restul vor veni în mod firesc de la sine. Ne dorim să creştem frumos acest brand şi să oferim publicului nostru actual şi viitor: siguranţă, sinceritate, pasiune şi dragoste.

Arta Uitată

Interview with Ileana and Ionuț Horoba

By Diana Morar

Translated by MădălinaPanduru Ileana and Ionuț Horoba are a young family from Maramureș, with artistic and entrepreneurial talent, and for 11 years they have been expressing, through their well-crafted manifestations, products and words, the love for Romanian places, for the specific quality of things from the countryside and for the authentic traditions. Their warm presence and their stand rich in colour and tastefully displayed never passes unnoticed, people go there to see, buy or just to have a word with these two nice and cheerful people. And they usually come back gladly because they feel no hidden commercial thoughts, just like that, honest as it was back in the days in all villages and in all fairs. Diana Morar: Hello my dear ones, I am holding you up for a coffee from your work at the shop and I want to talk now, before anything, about the authentic tradition of quality products made with love and respect for the work and client. I see this in every product or jewelry of yours, soap or even in their presentation. Ileana Horoba-Danci: Before all, it is a must to mention a very important issue that weighs heavily in what we are and what we do. Both myself and Ionuţ we were born and raised in the countryside. Our childhood is very similar, almost identical. We are part of that happy generation who grew up in healthy families, surrounded by animals, hills, plants and flowers and we enjoyed the most of all these wonders. We learned early about the benefits that nature gives us as long as we respect and live in harmony and agreement with it. By the moment we met we were literally separated, a mountain – Țibleșul– stood between us for 25 years, separating the two valleys of our childhood and adolescence. I was born in the beautiful Valley of Ieud Iza from Maramureș and Ionuț in Târlişua, Năsăud. We both grew up in houses from which there hardly ever missed the loom. Our mothers and grandmothers weaved, spun, woven and sewn both clothes and ornaments and decorations for homes. That is how we learned to love the traditional costume and the painstaking and extraordinary work necessary to make such a thing. These aspects of our lives were so natural that I think at one time they became one with us. This is why after years of study, in which we physically removed ourselves from those places, our work reflects them so well today. They are part of us and if we did not show that, we would no longer be honest. DM: Your work is on many levels and fronts, can you outline some directions? I.H-D.: There have been 11 years since I, Ileana, began exhibiting at trade fairs and eight years since we expose together. We started with trinkets, continued with jewellery and for four years our activity is on two fronts. I mean that the soap and natural cosmetics workshop appeared, which is largely supported and coordinated by Ionuț. Not long afterwards we began to make creams and oils for massage, and this area is so complex that every year from now we could bring new products. D.M.: Ileana, your work, be it jewellery or those original ceramic, has a fine underlying layer of elements coming from Maramureş village universe, tell us which is your dearest memory from this place? I.H.-D.: I think you can imagine how difficult is to choose just one since I had such a beautiful and full childhood. I still remember a very dear memory related to carol-singing and hence my mother, who is no longer among us for nearly five years. I would like to begin this story by saying that not long after starting school, somewhere in the beginning of October when the first frosts appeared, we made our group of singers and the rehearsals began. My mother, a deeply religious woman, wise and gentle, was telling us that it is not good to start Christmas caroling until you start the fast, otherwise we will make pustules on the tongue. However along with us she was knitting socks, sewed bags and she was preparing for us the opinci and the costume. We were five children and all these needed time. When Christmas Eve came, we started like Nică from 10 a.m. from the top of the village with the clear plan that until the next morning we are not getting back and we must carol throughout the village. There were no cash payments for carols. We received walnuts, apples, hazelnuts and rarely a candy or a cocuț. However, we were carolling with all our soul and

Arta Uitată we were waiting for Christmas as the biggest event of the year. Beyond carols and and the cruel cold that we endured, I remember the wooden houses, beautifully decorated with homemade and very clean things. We were carolling in front of the windows and saw in the lamplight, the beds covered with colourful rugs, țoluri and towels on the walls, pillows nicely arranged. It was a splendour which today almost disappeared and that, whenever I remember it, makes me burst into tears. The houses were small and warm, and the people were happy to hear the carols. Nobody got angry because we left traces of snow on rugs or floors. Today children are welcomed in the cold and full ofgrit stone halls and the host is grim because she must wipe the floor after them. Today children do not have a bag for apples and walnuts, they have just pockets for money. And even then there are very few who carol. Although I end this answer on a sad note which was meant to be positive, I am still confident that their memories live in my heart and that I will pass them on as well as I can.

D.M.:

Do you remember the first jewellery which fascinated you? felt did you not want to have it but to make it all by yourself? I.H.-D.: Undoubtedly, this first jewellery was the necklaces worn by women from Maramureş like an indispensable folk costume ornaments, made of beads of coloured sand. My grandmother knew how to make necklaces and when I was very young, full of astonishment, I was standing glued to her while working. At the right time, I learned how to make them myself and along the way, I transposed everything into pieces that somehow define my workshop today. Seeing

you

D.M.: Do you have a preference for clay and porcelain, at the village man works with clay, he plants it, he respects it, and then he comes back in it naturally. You crystallize it in necklaces and ennoble it with gold. These materials with archetypal meanings are your own way of keeping an authentic line but still current? I was thinking about your collection "I Miss My Mother". I.H.-D.: The two collections "I Miss My Mother", the one from 2014 and the one from 2015 are a tribute to my mother. The first collection "I Miss My Mother" was launched at the Village Museum in Baia Mare and I did not think that there may have been a better place to get those who were there to better understand the essence and the roots of my collection. Many times I was asked where I inherited my talent from? Knowing that my parents, grandparents or great grandparents were not artists, I used to shrug and say it was the gift of the Universe for me and I'm privileged. After my mother died and a while passed since that sad event I simply had a revelation. I understood that the greatest artist and teacher in my life was my mother. From her I learned to weave, sew, to embroider, to love tradition and nature. She had an extraordinary sense of color and harmony. At that moment I understood that I owe her everything I am and I will devote everything I create to her. And yes, indeed, after so many years in which I sought a way now know that as you say it is. There are my roots and as long as I want to be honest I cannot remove them. D.M.: Which are the major actions to "keep" and to make known the authentic art that you promote? I.H.-D.: I generally use all the means I have at hand and thank God we live in a privileged society in

this regard. However, nothing can exist unless it starts from us. If there is feeling and true experiences. A dear friend told me once that I am so natural in the traditional costume, so natural hat my outfit does not mimic anything superficial. I strongly believe that it is because I gladly wear and respect it from a very young age. Apart from that we wear the costume as much as we can, we have traditional objects at home that we are very proud of, organize fairs and events with traditional specific. For the "Universal Day of Embroidered Blouse" we organize traditional Romanian costume parades, photography exhibitions, drawing, which emphasize the value of traditional art. The enormous satisfaction comes from the fact that we work in this area and we meet extraordinary people doing such great things. I remember in this respect the younger Măriuca Verdeș my so dear friend wearing authentic costume and doing so much for her village and for Maramureș that I'm sure I would not get an article to talk about that. Beyond these activities, for 8 years we strive to form in Baia Mare an artistic community united around a common purpose, namely to build an approved public that knows to respect his artists and to put price on the products created in our country. In this regard we organize two fairs each year.

Arta Uitată

One dedicated to the Mărţișor and one Christmas. In both cases the participating artists create objects specific to the feast, but unique or very small series, all of them offer an alternative to the market about which I would not like to say very much because we all know it. After all the work from the workshop the meeting with people at fairs, although lately they've been less frequent, is the most colourful part of our work. However, we do not lose the contact with the public even for a moment. People always call or write to us. There is no day that does not come with a message for us. When you go and expose, much of your soul is there, and somehow you are at the mercy of everyone and somehow defenceless, but you take the risk because of the passion. We love to see more smiles and we love people’s conclusions much more. Everyone who sees our stand has something to say. And generally they say good, beautiful, constructive things. Our great joy is that people are more and more receptive. D.M.: village art,

What is in your opinion the greatest loss suffered by the in terms of trades that are dying, or already disappeared? I.H.-D.: The biggest loss that unfortunately few people realize is the rupture with nature, divinity and ourselves. I remember a nice story I was told as a child by a great master of Ieud, Gavrilă Hotico Herent, wood carver a rare talent and integrity. Uncheşu 'Herent once told me this: "Uncheşului’s dear, back when I was a kid the trees from the forest were cut only at certain times of the year and at certain hours. We had to get into the woods before three in the morning. We choose the tree then fell on the knees before him and ask for forgiveness because we have to cut it. Then ask it to be good for the house he was to build and then pray for his soul to reach trees’ heaven". It was amazing how the man used to respect the nature. Then the houses did not do fungi. They lasted for two or three hundred years. Now we cut everything merciless and then we wonder why nature takes revenge on us. And just cut to sell to others because we build houses of concrete, steel and other things like that. Unfortunately, we witness at the disappearance of a whole civilization, the wood that until recently defined the Maramureş. Across the country authentic roots were destroyed. There is right now a trend that brings a resuscitation of this situation. And that is very good. However, what has been destroyed cannot be rebuilt and unfortunately we are talking here about inestimable value. D.M.: It's good that you and others like you, are some "keepers" and I turn now to Ionut, and the range of soaps and cosmetics so different from what was already on the market that is simply beautiful, healthy eco, bio etc and nicely uttered: "FAIN"! How did you start on this new path? Ionut Horoba : Like any road, it started hard and timidly. But I knew from the first moment that we want to fully devote to it and we want it to be one with what we are. And I believe we did. We believe that because of the people’s feed-back. In childhood, our mothers and grandmothers used to produce laundry soap in their household. The result was an efficient product, but generally with an unpleasant odour because it was made from animal fats and boiling. Everything we do today is made exclusively from vegetable oils and infusions of herbs, vegetable juices, goat milk and pure essential oils, honey, royal jelly, wax and other goodies, all "cold". We get such great quality products for cosmetic and therapeutic purposes.

D.M.: Do you have old recipes that you use or special plants? I think it's very nice that you can provide customers some shreds of Romanian childhood, can they ask –for example- "I want a" 3 Feți Frumoși "or" Un drag de codru"? I.H.-D.: We do not work after the so-called old recipes because an authentic recipe because it has an essentially confidential nature. All our recipes are the result of pertinent and lengthy documentation. As long as you are very well documented about all the ingredients you want to include in the soap, and the skin type or hair which you address to, you have a rather large freedom to create a unique recipe with which you can stand out yourself in our field. We pay attention to those who request when we go out with the soap at fairs. Many wonder whether the soap is good for this or that skin problem. We always note the wishes of the people and then try different recipes that satisfy their desires, claims, longings and memories. Our brand name appeared quite naturally while facing two lists of proposals. That's nice, that's not nice and finally, so that all remained nice we named it „FAIN”(nice)! Then, all our products were named in the ‘nice’ spirit, of our childhood places, full of

Arta Uitată stories and legends with fairies and beautiful princes, outlaws, green and flowering forests. Thus, our small home lab is the equivalent of an artist workshop that offers to its audience the result of creative work which restores the communion with nature and with themselves. Maramureș remains for us the genuine place of flowers and joy. I. H.-D.: I remember a dialogue from the last fair: a couple of our parents' age came to a stand and he exclaimed, "Lady, I do not see anywhere Mândruță Mădărită! It is one of the soaps. And I responded: "How come? It's right next to you! "Obviously I'm talking about the lady. To which he says: "Please, leave the jokes aside and give me two Mândruţe (meaning ladies). I am tired of arguing with my wife because of the soap every morning!”. Or on the last trip a man from a village beyond the hill as we say. I mean, Iza Valley and Mara. I don’t remember exactly. All I remember is precisely the amazement on his face and the sincerity with which the simple man expressed himself: "Oh, this is great! This is something you really need! "He had a light in the eyes, of the man who discovered a job well done. These are our dialogues with those who visit our stand, who already know the products or just discover them. When people smile, we realize that what our products awaken their memories, connecting them even for a moment, with their childhood, with nice and good work done in the past. This is for us the most precious achievement. D.M.: Together you built a strong brand, you have quality products, genuine, and you promote it with creativity and great photos, with good sense and good taste! I congratulate you and I would like to ask you what do you want for the future? I.H.-D.: We would like to thank to the artist Alina Bondrea for our brand image because she understood what we do and what we want, she got involved and continues to do so like she is doing everything for her. It is more than great to have that kind of luck. People today work primarily for money. Few people really want their work to be real and to bring satisfaction. Money is an illusion. True happiness consists of the way that we go through to the end result and obviously the consequences of your work. Alina thinks like this and we believe she is such a unique person from this point of view. If we think about the future we want nothing more than to be healthy and able to work as much as we want and is needed in order to improve constantly what we do. If we manage that, the rest will come naturally by itself. We want to raise this brand beautifully and offer to our current and future public safety, honesty, passion and love.

Premium

Matematica în artă

Laura Păun

Preocupare/interes: descoperirea unor conexiuni între matematică și domenii precum: biologie, astronomie, muzică sau artă.

Abstract: Art is not just the result of imagination and sensibility, it is also a rational approach to find the best representation of the artist's inner vision. Thus, art involves projection of a three-dimensional space, geometric transformations, proportion, programming language (if it is digital art) and other mathematical concepts. The following article is about the mathematical aspects which are often subtle, but necessary, in a work of art. Keywords: mathematics, art, projection, geometric transformations, dimension, space Arta este o formă complexă de comunicare a ideilor, emoțiilor și sentimentelor percepute în realitatea de zi cu zi. În acest mod de exprimare apar și concepte matematice care adaugă recuzita tehnică sau analitico-matematică demersului creativ artistic, precum proiecția, axonometria, perspectiva, linia, unghiul, simetria, forma, proporția, rația de aur, structura fractală, ritmicitatea, poliedrul, dar și limbajul de programare din spatele artei digitale. Astfel, încă de la primele manifestări artistice, cum sunt picturile rupestre, au apărut reprezentări ale unor forme tridimensionale, scalate sau reduse ca dimensiuni, pe un suport bidimensional. Ulterior, tehnicile artistice au dus la descoperirea axonometriei, care poate fi vizualizată astăzi cu precădere în arta chineză, stampele japoneze sau miniaturile turcești, dar și în reprezentările arhitecturale. În perioada renașterii, în Italia, Filippo Brunelleschi a introdus metoda perspectivei, printr-un experiment ingineresc, demonstrând că o astfel de reprezentare este similară modului în care ochiul uman percepe spațiul. Astfel, artiști precum Michelangelo, Raphael sau Leonardo da Vinci au perfecționat perspectiva ajungând la reprezentări cât mai fidele cu realitatea. Apariția aparatului de fotografiat și a calculatorului a determinat studiul unor forme deosebit de complexe,

precum și revelarea micro sau macro universurilor, dând artei noi zone și tehnici de explorat. În continuare, sunt prezentate câteva concepte matematice care au contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea tehnicilor artistice și care apar, subtil, dar necesar, în lucrările de artă. Axonometria și perspectiva reprezintă tehnici de redare a spațiului tridimensional pe un suport bidimensional. Axonometria este o reprezentare euclidiană a spațiului, folosită în trecut de artiști până în perioada renașterii ca singură formă de reprezentare tridimensională în plan cunoscută, dar și ulterior, pentru a sublinia interpretări personale sau pentru a crea un efect plastic, lipsit de rigorile oricărui eșafodaj artistic sau de stângăcie simulată.

Qing Ming Shang He Tu - Zhang Zeduan Sursă foto: www.stlukesguild.tumblr.com

Premium În schimb, perspectiva, dezvoltată ca ramură a geometriei perspective în matematică, transcede regulile geometriei euclidiene și propune reguli prin care liniile “paralele” se întâlnesc într-un punct infinit sau “de fugă”. Întrucât, vizual, obiectele aflate la distanță față de privitor sunt percepute ca fiind mai mici, perspectiva a propus ca liniile paralele din realitate să conveargă spre un punct sau mai multe puncte de fugă, în funcție de reprezentare și distanțe. Reprezentările pot deveni cu atât mai complexe cu cât sunt utilizate mai multe puncte de fugă. În acest sens, teoria matematică a perspectivei a propus și perspectiva la șase puncte de fugă.

Studiul perspectivei - Albrecht Dürer Sursă foto: www.laperspective.canalblog.com Într-un spațiu cu două dimensiuni, o a treia dimensiune poate fi un instrument extrem de creativ, în sensul utilizării iluziei optice. Pot fi create spații imposibile, de mișcare continuă ca pe o bandă Möbius sau cu elemente identice infinit repetitive precum fractalii. Iar când intervin aspecte care introduc și cea de-a patra dimensiune temporală, reprezentările capătă o dinamică proprie. Obiectele sau peisajele desenate sunt realizate, de cele mai multe ori, la o scară redusă, pentru a include pe o suprafață limitată reprezentări ale acestora care nu ar putea fi incluse la dimensiunile reale. Scara se exprimă, de obicei, printr-un raport subunitar aplicat tuturor dimensiunilor. Simetria stabilește proporții armonioase, estetice sau echilibrate și dă obiectelor o coerență prin care le putem înțelege și recunoaște din mai multe unghiuri, fiind astfel percepută ca un simbol al perfecțiunii și utilizată cu o deosebită frecvență în arta și arhitectura din trecut. Reprezentările artistice

prezentau elemente centrate și dispuse după o axă, după mai multe axe de simetrie sau după un plan de simetrie în diversele sale forme: reflexivă (diverse elemente din natură precum: frunzele, fluturii), rotațională (fulgii de nea) sau prin translație (frizele, motivele decorative). Rigorile simetriei și-au pierdut importanța în arta și arhitectura contemporană, care propun cadre asimetrice, neregulate, surprinse din unghiuri atipice, impresionante prin caracterul lor particular. Translațiile și rotațiile unor obiecte se obțin prin transformări de simetrie elementare. În acest sens, frizele, invariante la translații, sunt simetrice, iar rozetele sunt invariante la rotații.

Villa La Rotonda - Andrea Palladio Sursă foto: www.cpp.edu În continuarea reprezentării ideii de perfecțiune, a fost utilizată proporția de aur, în special în arta și arhitectura grecească și romană, aspecte surprinse în tratatul lui Vitruviu despre funcționalitate și estetică. Secțiunea de aur este primul număr irațional descoperit în istorie, aproximativ egal cu 1,618033. Acest raport de aur propune o proporție armonioasă, realizată prin împărțirea unui segment în două părți neegale, astfel încât raportul dintre lungimea întregului segment și partea mai mare să fie egal cu raportul dintre partea mai mare și partea mai mică a acestuia (se consideră că și corpul uman, redat de Leonardo Da Vinci în „Omul Vitruvian”, respectă proporția de aur). Mai mult, există studii care susțin că plasarea unui obiect conform spiralei care se construiește pornind de la șirul Fibonacci, ale cărui numere consecutive în raport tind spre rația de aur, face ca acest obiect să devină un punct de accent într-o lucrare de artă. Prin intermediul conceptului de fractali a fost introdusă ideea de autosimilaritate, de figuri

Premium

Chiar și motivele utilizate în arta tradițională sau corpuri geometrice compuse din repetarea în dimensiuni din ce în ce mai mici, înspre ordine textilă utilizează figurile geometrice de bază, infinitezimale, ale unei figuri sau ale unui corp de cu ajutorul cărora se compun flori și motive referință. Fractalii creează un efect vizual vibrant, din natură (dintr-o serie de cercuri suprapuse precum și impresia de infinitate a marginilor. se obține o floare simetrică cu șase petale). Acest concept apare în natură (brocoli, corali), în simulări realizate cu ajutorul calculatorului și a fost utilizat în artă de artiști precum M. C. Escher.

Motive tradiționale românești – Oltenia, Dolj, Romanați Sursă foto: www.semne-cusute.blogspot.ro

Hyperbolic Rep Tile - ©Hilbert LLC Sursă foto: www.fractalsciencekit.com Artiștii și arhitecții au analizat și au participat la dezvoltarea unor concepte matematice utilizate în artă și arhitectură. În acest sens, gravorul Albrecht Dürer a contribuit la un tratat de geometrie descriptivă, iar Piet Mondrian a propus lucrări artistice bazate pe o rețea de linii perpendiculare, pornind de la ideea că realitatea înconjurătoare presupune regularitate. O rețea de linii sau un sistem de axe ajută la păstrarea proporțiilor și stabilirea unui raport optim, armonios sau natural între obiectele din planul lucrării artistice.

De-a lungul timpului, aceste concepte matematice au constituit esența unui curent artistic numit cubism iar, astăzi, reprezintă baza unor serii de instrumente ale programelor de calculator cu ajutorul cărora se realizează arta digitală, contribuind la explorarea unor zone artistice aflate încă la nivel de experiment și cercetare spre a revela complexitatea realității și a imaginației.

Bibliografie

Serigraph - Piet Mondrian Sursă foto: www.pietmondrian.co.uk

Bacry, 2000: Henri Bacry, La symétrie dans tous ses états. (Vuibert, 2000); Dartnell, 2005: Lewis Dartnell, “Maths and art: the whistlestop tour”, în Plus Magazine, 1 ianuarie 2005, <https://plus.maths.org/content/os/ issue33/features/dartnell_art/index>; Livio, 2002: Mario Livio, “The golden ratio and aesthetics”, în Plus Magazine, 1 noiembrie 2002, <https://plus.maths.org/content/os/issue22/features/golden/index>; Marcus, 1982: Solomon Marcus, Semiotica matematică a artelor vizuale. (Editura Științifică și Enciclopedică, 1982); Otlăcan, 2012: Eufrosina Otlăcan, “Din istoria unui concept matematic: simetria”, în Noema, Vol. XI, pag. 187 -196;

Premium

Mathematics in art

Laura Păun Translated by Elisa Maxim

Areas of interest: finding the connections between mathematics and fields such as: biology, astronomy, music or art. Sinopsis: Arta nu este doar rezultatul imaginaţiei şi al sensibilităţii. Ea este totodată o abordare raţională cu scopul de a găsi cea mai bună reprezentare a viziunii interioare a artistului. Prin urmare, arta implică proiecţia unui spaţiu tridimensional, transformări geometrice, proporţie, limbaje de programare (în cazul artei digitale) şi alte concepte matematice. Articolul de faţă are în vedere aspectele matematice care sunt adesea uşor de trecut cu vederea, dar necesare unei opere de artă. Cuvinte cheie: matematică, artă, proiecţie, transformări geometrice, dimensiune, spaţiu Art is a complex form of communicating ideas, emotions and feelings as they are perceived in the everyday reality. Mathematical concepts like: projection, axonometric projection, perspective, line, angle, symmetry, form, proportion, golden ratio, fractal structure, regularity, polyhedron or the programming language behind digital art emerge in this form of expression and add up the technical, analytical or mathematical “props” to the artistic and creative endeavour. In this way, from the very first artistic manifestations – like, for instance, cave paintings –, representations of some three-dimensional forms appeared scaled or reduced in dimensions, on a two-dimensional support. Later, artistic techniques led to the discovery of axonometric projection, which can be visualized today mainly in Chinese art, Japanese engravings or in Turkish miniatures, but also in architectural representations. In the Renaissance period, Filippo Brunelleschi introduced the method for constructing linear perspective by using an engineering experiment. He proved that this kind of representation is similar to the way in which the human eye perceives space. Artists such as Michelangelo, Raphael or Leonardo da Vinci perfected the perspective and this led them to representations that were closer to reality. The invention of the camera and computer prompted

the study of some extremely complex forms, as well as the discovery of micro and macro universes, offering art new exploration areas and techniques. In the following lines, I present a few mathematical concepts which, over time, contributed to the development of artistic techniques and which appear, subtly, but necessarily, in the works of art. Axonometric projection and perspective are techniques for redeeming the three-dimensional space on a two-dimensional support. Axonometric projection is a Euclidean representation of space used in the past by artists – until the Renaissance period – as the single form of three-dimensional representation on a plane ever known. Subsequently, it was also used to draw attention upon personal interpretations or to create a suggestive effect, leaving the rigors of artistic scaffolding or the simulated clumsiness behind.

Qing Ming Shang He Tu - Zhang Zeduan Photo source www.stlukesguild.tumblr.com

Premium

On the other hand, the perspective, developed as a branch of perspective geometry in mathematics, transcends the rules of Euclidean geometry and suggests rules in which parallel lines meet at an ideal or vanishing point. As, visually speaking, the objects that are far from the viewer are perceived as being smaller, the perspective suggested that the parallel lines from reality approached one or more vanishing points, depending upon the representations and the distances. The more vanishing points are being used, the more complex the representations can become. In this sense, the mathematical theory of the perspective also suggested the perspective of six vanishing points.

Studying the perspective - Albrecht Dürer Photo source: www.laperspective.canalblog. In a two-dimensional space, a third dimension can be an extremely creative instrument, in the sense that optical illusion can be utilized. We can create impossible spaces, of perpetual movement, like on a Möbius strip or with identical elements repeating themselves over and over again (like fractals). And when aspects that introduce the fourth dimension (a temporal one) come into play, the representations get their own dynamics. Drawn objects or landscapes are, most of the times, made at a reduced scale so as to include on a surface their representations, which couldn’t otherwise be included at their real dimensions. The scale is usually expressed through a sub unitary ratio applied to all dimensions. Symmetry establishes harmonious, aesthetical or balanced proportions and gives the objects coherence through which we can understand and recognize them from multiple angles. Thus, it is perceived as the symbol of perfection and often utilized in the art and architecture from the past. Artistic representations

consisted of centered elements and were disposed with the help of one or more symmetry axes or with the help of a symmetry plane, in its various forms: reflexive (certain natural elements, e.g. leaves or butterflies), rotational (snowflakes) or translational (friezes or ornamental features). The rigors of symmetry lost their importance in contemporary art and architecture, as they now look to asymmetrical, irregular frames, which are immortalized from atypical angles and impressive thanks to their particular character. Translations and rotations of objects can be obtained through elementary symmetry transformations. Thus, friezes, invariant to translations, are

Villa La Rotonda - Andrea Palladio Photo source: www.cpp.edu Golden ratio (or golden section) was utilized, especially in Greek and Roman art and architecture, to continue the idea of representing perfection. This fact is included in Vitruvius’s treaty on functionality and aesthetics. The golden section is the first irrational number discovered in history and it equals about 1,618033. This golden section suggest a harmonious proportion, attained through dividing a segment into two unequal parts, so as the ratio between the length of the entire segment and the larger part be equal to the ratio between the larger and the smaller part (it is believed that the human body, as conveyed by Leonardo da Vinci’s Vitruvian Man, respects the golden ratio). Moreover, there are studies which claim that placing an object according to the spiral that can be built starting from Fibonacci sequence, whose consecutive numbers in ratio tend to the golden section, makes this object become an emphasis point in a work of art. The ideas of self-similarity, of geometric shapes or solids formed through the repetition of smaller

Premium and smaller dimensions all the way to infinitesimal degrees of a shape or of a reference solid were introduced using the concept of fractals. Fractals create a visually vibrant effect, like the impression of the infinity of margins. This concept appears in nature (broccoli, corals), in computer-based simulations and was utilized in art by M.C. Escher.

97 Even the features of traditional textile art use basic geometric shapes, from which flowers or natural motifs are created (from a series of overlapped circles you can obtain a symmetrical flower with six petals).

Traditional Romanian Motifs – Oltenia, Dolj, Romanați Photo source: www.semne-cusute.blogspot.ro Over time, these mathematical concepts became the essence of an artistic movement called cubism and today they are the basis of a series of instruments relating to computer programs Hyperbolic Rep Tile - ©Hilbert LLC through which one can make digital art. Digital art Photo source: www.fractalsciencekit.com contributes to exploring artistic areas that are still Artists and architects analyzed and participated in their experimental and research stage in order to in developing mathematical concepts used in art and reveal the complexity of both reality and imagination. architecture. In this sense, the engraver Albrecht Dürer contributed to a treaty of descriptive geometry and Piet Mondrian created artistic works based on a web of perpendicular lines starting from the idea that the surrounding reality implies regularity. A web of lines or a system of axes helps maintain the proportions and establish an optimal, harmonious or natural ratio between the objects in the work of art.

Bibliography

Serigraph - Piet Mondrian Sursă foto: www.pietmondrian.co.uk

Premium

Produsele de lux: impactul promovării făcute de către celebrităţi –

sondaje (partea a IV-a)

de Bianca Drăghici

traducere de Elisa Maxim Bianca Drăghici este absolventă a masteratului de Management al Brandurilor de Lux

(Institutul Marangoni, Londra) şi al unui dublu MBA în Managementul Marketingului (UIBS, Madrid). A prezentat lucrări pentru diferite branduri, inclusiv Burberry şi a lucrat ca intern pentru London Fashion Week şi pentru Departamentul de Servicii VIP şi Evenimente al grupului Starworks (agenţie de PR, specializată în modă, cu sediul la Londra). Contact: Bianca.drgh@yahoo.com.

Rezumat al rezultatelor sondajului Sinopsis: În cadrul acestei serii în care explorăm detalii despre marketing şi relaţii publice, aşa cum pot fi ele aplicate industriei produselor de lux, am analizat, în capitolele precedente, istoria luxului şi factorii ce au condus la schimbări în această industrie, alături de argumente şi teorii detaliate despre promovările făcute de către celebrităţi: cum au fost acestea folosite de-a lungul timpului, teorii despre comunicare şi semiotică, factori ce contribuie la succes, riscuri de evitat, teorii divergente ale unor autori şi optica privind aspectele referitoare la vremurile în schimbare şi la viitor. Cel de-al patrulea capitol va inaugura o nouă temă în cadrul seriei – explorarea subiectului printr-o cercetare proprie: sondaje şi interviuri. Acest capitol îşi propune să realizeze analiza sondajului – doar un rezumat conţinând statistici descriptive, în vreme ce următorul capitol se va ocupa de analiza răspunsurilor la interviu pentru a crea cititorilor o idee în ceea ce priveşte aceste rezultate şi tipare. Cuvinte cheie: sondaj, chestionar, cercetare, lux, promovări făcute de către celebrităţi, impact.

Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 100 de persoane aparţinând publicului ţintă – în cea mai mare parte, generaţia Y, tineri adulţi – şi a constat în completarea unui chestionar de 12 întrebări. În publicul ţintă există două tipuri de respondenţi, după cum urmează: unii dintre ei doar admiră brandurile de lux şi le-ar achiziţiona produsele dacă ar avea puterea de cumpărare necesară, aşadar sunt potenţiali clienţi, în timp ce alţii rămân loiali brandurilor lor de lux preferate, permiţându-şi să le cumpere produsele. Cu toate acestea, ambele categorii de respondenţi s-au arătat interesaţi de lux şi sunt vizaţi într-un fel sau altul de către brandurile de lux, dacă luăm în considerare faptul că acestea îşi au în vedere şi admiratorii pentru a crea visul, dorinţa. Majoritatea respondenţilor achiziţionează produse de lux datorită calităţii superioare şi a stilului/designului. De aceea, se aşteaptă mai mult ca brandurile de lux să ofere calitate şi stil/ design decât ca ele să fie promovate de vedete. De fapt, doar patru respondenţi susţin că au cumpărat produsele unui brand de lux doar datorită celebrităţilor care le poartă/utilizează.

Premium Când am analizat nivelul de lux a unei serii de branduri de lux, scopul a fost să observăm percepţia creată după vizionarea reclamelor. După ce le-am arătat câteva reclame, respondenţii au considerat că brandul aflat cel mai aproape de conceptul de lux ar fi Balenciaga (reclamă concentrată pe produs – faţa modelului nu apare), urmat de Michael Kors (chiar dacă acesta este un brand premium, departe de conceptul de lux, brandul reuşeşte să îşi facă reclamă ca brand de lux cu ajutorul unor modele anonime care par ocupate – vorbesc la telefon – şi care par a aparţine clasei sociale superioare – călătoresc cu o maşină scumpă şi cu elicopterul). Această semiotică cheie este importantă atunci când vorbim despre valori de lux. Notă: în reclame, numele brandurilor nu au fost dezvăluite pentru a nu influenţa percepţia respondenţilor cu privire la nivelul de lux al acestora.

99 Louis Vuitton, în a cărui reclamă apare Madonna (vedetă având un public cu opinii diferite), are un scor mediu, în vreme ce este tot mai clar că utilizarea unor vedete controversate, precum Pamela Anderson, are un efect dăunător asupra percepţiei referitoare la nivelul de lux al brandului respectiv, chiar dacă vorbim despre un brand ca Vivienne Westwood.

“Reclamă Louis Vuitton”.

“Reclama Balenciaga (numele brandului este cenzurat)”.

Sursa: FashionAdExplorer.com - www.fashionadexplorer.com/m-madonna--p-steven-meisel

Sursa: TheFashionLaw.com - www.thefashionlaw.com/the-fashion-law-1/see-the-balenciaga-fall-2013-ad-campaign]

“Reclamă Michael Kors”

Sursa: TomAndLorenzo.com - http://tomandlorenzo. com/2013/08/michael-kors-fall-2013-ad-campaign/

“Reclamă Vivienne Westwood”

Sursa: FashionAdExplorer.com - www.fashionadexplorer. com/m-pamela-anderson--p-juergen-teller--c-ad-campaign

Premium Un alt tipar se distinge din analiza tendinţei de a cumpăra produsele unui brand de lux datorită reclamelor sale (unele dintre ele folosind vedete, altele nu). Majoritatea oamenilor au avut tendinţa de a cumpăra brandul Dior după vizionarea reclamei cu Marion Cotillard (76%). De aceea, observăm că celebrităţile care au o imagine cu adevărat pozitivă (care nu sunt implicate în scandaluri publice) şi cu o identitate similară cu valorile de lux ale brandului (de exemplu, Marion Cotillard este de naţionalitate franceză) fac ca respondenţii să cumpere brandul respectiv (Dior în acest caz). Din nou, concentrarea atenţiei pe produs, şi nu pe model (geanta Louis Vuitton cu un model anonim pe fundal) este un plus.

Reclamă Christian Dior Sursa: Indulgy.com - http://indulgy.com/post/67kViOZdp2/ love-this-miss-dior-bag-i-have-the-new-lock-but-

100 Utilizarea unei vedete cu un public ale cărui păreri sunt împărţite (Megan Fox) a dus de asemenea la obţinerea unui scor mediu în cadrul sondajului.

“Megan Fox pentru Armani Jeans”. Sursa: FanPop.com - www.fanpop.com/clubs/megan-fox/ images/103patru150patru/title/armani-jeans-shoot-photo

În cele ce au urmat, respondenţilor le-au fost arătate patru seturi de reclame, fiecare cu două imagini de promovare ale aceluiaşi brand : una cu o vedetă şi una fără (sau cu un model faimos). Scopul a fost să verificăm dacă respondenţii preferă modelele în detrimentul celebrităţilor. Celebrităţile cu o imagine pozitivă şi care nu sunt implicate în scandaluri publice, precum Blake Lively sau Emma Watson, sunt preferate de către respondenţi, în timp ce vedete controversate ca Lady Gaga sau Jennifer Lopez nu se bucură de aceeaşi apreciere. Clienţii brandurilor de lux înclină spre reclamele cu modele anonime stilate decât spre cele cu modele controversate.

“ Reclamă Louis Vuitton”.

Sursa: Ilvoelv.com - http://www.ilvoelv.com/201patru/03/louisvuitton-spirit-of-travel-ad-campaign.html

Premium

101

“ Reclamă Chanel cu Blake Lively”.

“Reclama Louis Vuitton preferată (în comparatie cu campania derulată de Jennifer Lopez)” Sursa: Bellazon.com - www.bellazon.com/main/topic/patru9laetitia-casta/page-572

“Recalmă Burberry cu Emma Watson” Sursa: Vogue.co.uk - www.vogue.co.uk/news/2010/01/06/ burberrys-new-campaign-with-emma-watson

Sursa: PopSugar.com - www.popsugar.com/fashion/See-FullSet-Blake-Lively-Chanel-Mademoiselle-Handbag-Campaign1patru80patru398#photo-1patru80patru398

Majoritatea respondenţilor sunt de părere că promovările făcute de către celebrităţi ar putea scoate în evidenţă identitatea brandului de lux, dar cu un risc pronunţat de diminuare a statutului de lux, ceea ce face ca brandul să devină mai accesibil. Celebrităţile reprezintă produse la scară largă. Totuşi, o mare parte afirmă că brandurile de lux ar trebui să fie independente, să nu aibă nevoie de imaginea cuiva faimos pentru a se menţine pe piaţă. Aceştia nu sunt influenţaţi de vedetele din reclame atunci când achiziţionează produsele unui brand de lux. Cu toate acestea, presupunând că ar fi influenţaţi, şi-ar manifesta interesul faţă de brandul promovat de către o celebritate pe care o admiră, însă nu şi-ar baza decizia de cumpărare exclusiv pe acest criteriu. Respondenţii sunt convinşi că utilizarea în reclame a unor modele celebre în locul celor anonime ar aduce mai multă valoare brandului. Doar un procent de 40.32% au putut numi cel puţin unul dintre cele patru modele faimoase din imaginile prezentate, lucru ce demonstrează că atâta timp cât înfăţişarea modelului este celebră datorită frecvenţei cu care apare în reclame, numele şi identitatea sa nu sunt importante pentru client. Mai mult decât atât, acest lucru arată şi că modelele faimoase încă nu sunt considerate vedete de către public. Majoritatea respondenţilor cred că celebrităţile controversate din reclamele la branduri de lux sunt capabile să creeze doar un efect de şoc şi o agitaţie temporară, în timp ce un număr mai mic de respondenţi sunt de părere că aceste vedete au un impact negativ, conducând la devalorizarea imaginii brandului.

Premium

“Celebrităţi controversate – în reclamele unor branduri de lux: Lindsay Lohan pentru Miu Miu, Marilyn Manson pentru Saint Laurent, Miley Cyrus pentru Marc Jacobs”.

102

Surse: FashionAdExplorer.com - www.fashionadexplorer.com/m-lindsay-lohan--c-ad-campaign--s-2007ss, TheGuardian.com - www.theguardian.com/fashion/gallery/2014/may/22/world-goth-day-meet-fashions-favourite-goths, QuailBellMagazine.com - www.quailbellmagazine.com/the-real/category/beauty/5]

Premium

103

Luxury Fashion: Impact of Celebrity Endorsements –

Survey (Part 4)

Bianca Drăghici

Bianca Drăghici este absolventă a masteratului de Management al Brandurilor de Lux

Synopsis of Survey Results Abstract: In this series exploring bits and pieces about marketing and public relations applied to the luxury industry, I have analysed in my previous three chapters the history of luxury and its drivers of change, along with detailed aﬃrmations and theories about celebrity associations: how they were used throughout history, semiotics and communication theories, factors for success, risks to avoid, contrasting theories of authors and how to assess the changing times and future. This fourth chapter will start a new theme in the series – exploring the subject through own research: survey and interviews. This part aims at showing the survey analysis - only a synopsis of the descriptive statistics, while the next chapter dives into analysing the interview responses, in order to enlighten readers with a brief idea about the results and patterns. Keywords: survey, questionnaire, research, luxury, celebrity endorsements, impact.

The survey developed through handing-in a 12-question questionnaire to 100 respondents from the target audience – mostly Generation Y, young adults. There are two types of respondents in the target, as follows: some of them just admire luxury brands, but would purchase them if they had the purchasing power, therefore, being mostly potential customers. The others are loyal to their favourite luxury brands and have the necessary income to purchase them. However, both types of respondents are interested in luxury and are being targeted in one way or another by luxury brands - considering that luxury brands target admirers as well, in order to create the dream, the desire. The majority of respondents purchase luxury brands because of their high quality and style/design. Therefore, they look into luxury for high quality and style/design, rather than for the brand name/status or celebrities associated with them. In fact, only four respondents admit they buy a luxury brand because of the celebrities that wear it.

Premium When analysing the luxury level of a number of luxury brands, the aim was to observe the perception created after seeing their advertisements. After being shown a set of advertisements, respondents considered that the highest level of luxury comes from Balenciaga (advertisement with focus on product – the model’s face is not even shown), followed by Michael Kors (even if this is a premium brand, far away from the concept of luxury, the brand manages to advertise itself as luxury through using unknown models, who seem busy – talking on the phone – and from a high class society, because they are travelling by an expensive car and helicopter). These key semiotics are important when communicating luxury values. Note: in these advertisements the brand names were censored in order to not influence respondents’ perception when assessing the luxury level.

104 Louis Vuitton, în a cărui reclamă apare Madonna (vedetă având un public cu opinii diferite), are un scor mediu, în vreme ce este tot mai clar că utilizarea unor vedete controversate, precum Pamela Anderson, are un efect dăunător asupra percepţiei referitoare la nivelul de lux al brandului respectiv, chiar dacă vorbim despre un brand ca Vivienne Westwood.

“Louis Vuitton advertisement”. “Balenciaga advertisement (censored brand name)”.

Source: FashionAdExplorer.com - www. fashionadexplorer.com/m-madonna--p-steven-

Source TheFashionLaw.com - www.thefashionlaw.com/thefashion-law-1/see-the-balenciaga-fall-2013-ad-campaign]

“Michael Kors advertisement”

Source: TomAndLorenzo.com - http://tomandlorenzo. com/2013/08/michael-kors-fall-2013-ad-campaign/

“Vivienne Westwood advertisement”.

Source: FashionAdExplorer.com - www.fashionadexplorer. com/m-pamela-anderson--p-juergen-teller--c-ad-campaign

Premium Another pattern comes from analysing the inclination of purchasing a luxury brand due to the look of its advertisement (some of them showing celebrities in their advertisements, while some of them not). The majority of people are more inclined in purchasing Dior after seeing the advertisement with Marion Cotillard (76%). Therefore, celebrities who have a truly positive image, with no public scandals and with an identity similar to the luxury values (for example, Marion Cotillard who is French) manage to influence respondents into being more inclined to purchase the brand (Dior in this case). Again, focusing on the product rather than on the model (Louis Vuitton luggage, with an unknown model in the background, on top of them) is a plus.

“Christian Dior advertisement”. Source::

Indulgy.com http://indulgy.com/ post/67kViOZdp2/love-this-miss-dior-bag-i-have-the-

105 Using a celebrity with a mixedopinions public-base (Megan Fox) gets mixed results in the survey as well.

“Megan Fox for Armani Jeans”. Source: FanPop.com - www.fanpop.com/clubs/megan-fox/ images/103patru150patru/title/armani-jeans-shoot-photo

Next, respondents were shown four sets of advertisements, each depicting two pictures of advertisements from the same brand: one with a famous celebrity and one without (or with a famous model). The rationale was to check whether respondents prefer models over celebrities. Celebrities with a positive image and which are not part of public scandals, such as Blake Lively or Emma Watson, are preferred by respondents, rather than controversial ones like Lady Gaga or Jennifer Lopez. Luxury customers tend to prefer advertisements with classy unknown models than controversial ones.

“Louis Vuitton advertisement”.

Source: Ilvoelv.com - http://www.ilvoelv.com/201patru/03/ louis-vuitton-spirit-of-travel-ad-campaign.html

Premium

106

: “Chanel advertisement featuring Blake Lively”.

“Preferred Louis Vuitton advertisement (rather than the campaign featuring Jennifer Lopez)”. Source: Bellazon.com - www.bellazon.com/main/topic/patru9laetitia-casta/page-572

“Burberry advertisement, featuring Emma Watson”. Source: Vogue.co.uk - www.vogue.co.uk/news/2010/01/06/ burberrys-new-campaign-with-emma-watson

Source: PopSugar.com - www.popsugar.com/fashion/See-FullSet-Blake-Lively-Chanel-Mademoiselle-Handbag-Campaign1patru80patru398#photo-1patru80patru398

The majority of respondents consider that celebrity endorsements might enhance a luxury brand’s identity, but with the high risk of lowering the luxury status, becoming more accessible. Celebrities are mass-scale products. However, a very high percentage affirms that luxury brands should stand by themselves, not needing a famous face to survive. They are not influenced by celebrities in advertisements when purchasing luxury brands, while, if they were, they would be more interested in the products of the brand that is endorsed by a celebrity which they admire, but not taking the purchasing decision solely on this reason. Respondents believe that using famous models instead of unknown ones in luxury advertising adds more value to the brand. Only a percentage of 40.32% were able to name at least one of the four famous models from the images given, showing that as long as the face of the model is famous due to overexposure, the name and identity of the model is not important to the customer. Moreover, this shows how famous models are still not considered celebrities by the public. The majority of respondents believe that controversial celebrities in luxury brands’ advertisements might only have a shock effect and create more buzz for the moment, while a smaller percentage consider that celebrities have a negative impact, devaluing the brand.

Premium

â&#x20AC;&#x153;Controversial celebrities in luxury advertising:

Marilyn Manson for Saint Laurent, Miley Cyrus for Marc Jacobsâ&#x20AC;?. .

Sources:

107 Lindsay Lohan for Miu Miu,

FashionAdExplorer.com - www.fashionadexplorer.com/m-lindsay-lohan--c-ad-campaign--s-2007ss, TheGuardian.com - www.theguardian.com/fashion/gallery/2014/may/22/world-goth-day-meet-fashions-favourite-goths, QuailBellMagazine.com - www.quailbellmagazine.com/the-real/category/beauty/5]

108