www.artout.ro
1
Patrimoniu ĂŽn pericol
2
www.artout.ro
Patrimoniu în pericol
Patrimoniu în Pericol Număr coordonat de/ Issue coordinated by
IULIA IANCU
Redactor Șef/ Editor-in-Chief
LIGIA NICULAE
Redactor Adjunct/ Deputy Editor-in-Chief
ADRIANA CIOTĂU IULIA IANCU
Redactori permanenți/ Editors
IULIA IANCU XHENIS SHEDU LIGIA NICULAE ALIA ZARIOSU ADA MUNTEAN IONELA PĂPURICĂ ELENA-DIANA SMEU LAURA LUCIA MIHALCA ALEXANDRA FLOREA
Redactori colaboratori/ Collaborators
PETRONELA FOTEA LOREDANA CODĂU ANDREEA DOMIDE EDITH-HELGA HECZEI-ELEKES IULIA-ȘTEFANIA BURZO
Traducători/ Translators
ALEXANDRA ȘERBĂNESCU TEODORA LAZA TEODORA GRECU
Corectare/ Correctors
IULIA IANCU ALIA ZARIOSU LIGIA NICULAE ALEXANDRA ȘERBĂNESCU
Concept grafic/ Graphic Concept
TAMARA ENACHE ALEXANDRA CHIRIȚĂ
Coperta/ Cover
DORIANA MĂRĂȘOIU
3
www.artout.ro
Patrimoniu în pericol
CUPRINS/ CONTENT IULIA IANCU
1
Proiect - Fosta stațiune “Băile Someșeni”/ The old spa resort “Băile Someșeni” IULIA ȘTEFANIA BURZO & EDITH-HELGA HECZEI-ELEKES - translated by TEODORA GRECU
2-4
Să vorbim despre “patrimoniu”
România se traduce prin Brâncuși
IONELA PĂPURICĂ
6
Motivul petrecerii aristocratice în pictura lui Theodor Aman
LOREDANA CODĂU
10
ADA MUNTEAN
16
Patrimoniu și securitate națională/ National Heritage as part of National Security LIGIA NICULAE - translated by ALEXANDRA ȘERBĂNESCU
19-22
Patrimoniul văzut prin ochii liceenilor/ Patrimony as seen trough the eyes of high school students
25-28
Insula Muzeelor din Berlin
Expresii ale identității românești/ Romanian identity
DIANA SMEU - translated by TEODORA LAZA
IULIA IANCU - translated by TEODORA GRECU
30-35
Clasic și modern în laboratoarele de restaurare/ A blend of classical and modern in metal 39-42 PETRONELA FOTEA - translated by ALEXANDRA ȘERBĂNESCU Patrimoniul Siriei, în pericol
47
LAURA MIHALCA
Satele tradiționale românești și nordice/ Traditional Romanian and Scandinavian villages 49-53 ALEXANDRA FLOREA - translated by ALEXANDRA ȘERBĂNESCU Orientalism
ALIA ZARIOSU
56
World Heritage Sites in Albania
XHENIS SHEHU
58
Ce este portul popular?/ What is folk costume?
62-65
ANDREEA DOMIDE - translated by TEODORA LAZA
www.artout.ro
1
Patrimoniu în pericol
SĂ VORBIM despre „patrimoniu”. Dar nu mai bine AM FACE ceva?! IULIA IANCU Patrimoniu. Este un cuvânt la modă, e burjui. Dă bine să fii auzit dezbătând cu îngrijorare şi nerv, starea în care se află patrimoniul, bietul, victimă pe nedrept a unui regim nimicitor, iar astăzi, a unui alt regim lipsit de demnitate, care îl loveşte mişeleşte, la pământ fiind. Câţi miniştri ai ceea ce mai poate fi numită azi „cultură”, tot atâtea schimbări legislative şi tăceri, căci, din păcate, absenţa unei linii clare pentru salvarea patrimoniului este marea problemă. Bâjbâiala continuă, ridicatul din umeri când vine vorba de o poziţie fermă în privinţa unei strategii pentru conservarea a ceea ce ne-a mai rămas din bogata moştenire arhitecturală şi spirituală sunt dovezi ale lipsei de interes, nu neapărat din partea clasei politice, ci din partea cetăţenilor. Până la urmă, lipsa NOASTRĂ de reacţie la demolarea unei case de patrimoniu, la prăbuşirea unei biserici vechi de sute de ani, la achiziţionarea unei opere a marelui sculptor Constantin Brâncuşi, condamnă la pierzanie tot ceea ce ne-au lăsat strămoşii, adică parte a identităţii noastre ca popor. Pe scurt, la momentul actual, patrimoniul românesc se zbate între viaţă şi moarte, iar deasupra lui planează vulturii – autorităţile şi investitorii imobiliari cu diferite interese, dar ca să dau dovadă de un „românism autentic”, nu pot să ignor „ţapul” vecinului – patrimoniul altor state, mai cu ştaif. Îmi vine în minte un caz din patria care a inventat, practic, restaurarea, Italia. În perioada anilor 2010 - 2015, toată presa anunţa cu surle şi trâmbiţe, încheierea procesului de conservare şi restaurare a faimoaselor Uşi ale Paradisului proiectate de arhitectul renascentist Lorenzo Ghiberti, care marchează intrarea în cea mai veche catedrală florentină, Baptisteriul din Florenţa. Porţile au fost îndepărtate pentru a fi supuse unor tratamente cu laser şi băi chimice care să îndepărteze mudăria, însă metodele folosite nu au avut efectul scontat, iar operele de artă pe care, chiar şi Michelangelo le-a admirat pentru măiestria cu care au fost decorate, au fost atacate de metodele propuse pentru restaurare, deteriorându-se iremediabil, într-atât încât dacă sunt scoase din mediul stabil în care se află astăzi, se vor pierde definitiv.
Care a fost explicaţia autorităţilor italiene pentru gafa colosală? Tăcerea! Uşile Paradisului au fost înlocuite cu copii care strălucesc a cureţenie şi nou, iar creaţiile originale sunt depozitate într-un spaţiu muzeal, păstrate în condiţii controlate de temperatură şi umezeală. Cu toate acestea, că astfel de întâmplări nefericite se întâlnesc şi la case mai mari, nu este o scuză pentru a ignora misiunea de a (ne) îngriji de patrimoniul arhitectural, cultural şi spiritual naţional. Numărul actual al revistei este unul special, dedicat patrimoniului în pericol. Dosarul tematic cuprinde, dincolo de articole atent documentate de redactorii Art Out, păreri personale şi speranţe într-un viitor mai luminos al tezaurului arhitectural şi spiritual românesc. Pentru a vă prezenta un număr cât mai valoros, ne-am depăsit limitele şi implicit, graniţele ţării, orientându-ne şi către exemple, întâmplări şi situaţii care privesc PATRIMONIUL din lumea întreagă. În final, nu îmi rămâne decât să sper că încetul cu încetul, clădirile pe lângă care trecem vor fi privite mai atent, cu îngăduinţă cu drag şi cu mândrie, iar acolo unde sunt ruine, vor răsări poveşti din trecut, cu toată splendoarea şi parfumul epocii aferente. Ştiu, idealizez. Poate e de vină ora târzie la care scriu acest editorial sau doar pasiunea mea pentru trecut şi pentru clădirile, martorii tăcuţi ai facerii istoriei, dar cert este că eu m-am alăturat celor care au declarant război indiferenţei şi inerţiei. Am ales drumul mai anevoios, ar spune mulţi, dar după cum aveţi posibilitatea să vedeţi în acest număr, nu sunt singură.
www.artout.ro
2
Patrimoniu în pericol
Hotel de 3 stele, Cluj-Napoca, fosta staţiune balneo-climaterică "Băile Someşeni" EDITH-HELGA HECZEI-ELEKES, an IV IULIA-ȘTEFANIA BURZO, an IV
Coordonatori: Profesor dr.arh. Mihaela Ioana Maria AGACHI; Asistent dr. arh. Raluca CIOMAGA;
Într-una din zonele periferice ale oraşului Cluj-Napoca, cartierul Someşeni, întâlnim fosta staţiune balneo-climaterică "Băile Someşeni". Strecurându-ne sfioşi prin zona dezafectată a băilor, am ales să rezolvăm tema de anul IV sem. I, un hotel de 3 stele, de la atelierul de proiectare în partea nord-vestică a sitului. În conturarea hotelului, am mizat pe realizarea unui volum brutalist, cu o compoziţie aproape matematică, ţinând cont de puritatea materialelor sau de geometrizarea faţadelor. În interior s-a optat pentru un design minimalist, cu un plan tip bară pe dublu tract, care a generat orientarea camerelor de cazare către Vest şi Est. Pentru a se înţelege alegerea noastra, trebuie să privim compoziţia dinspre exterior spre interior, anume, să lăsăm lumina naturală să penetreze faţada şi să pătrundă din abundenţa în unităţile de cazare. Unităţile de cazare sunt şi ele la rândul lor diferite, la ultimul etaj se întâlnesc camerele "tip apartament", mai luxoase, datorită spaţiului mai mare oferit, a perspectivei mai vaste, sau a luminii naturale mai generoase.
3
www.artout.ro
Patrimoniu în pericol
Din dorinţa de a păstra memoria contextului, faţada a fost îmbrăcată în beton şi sticlă, reoferind astfel identitatea "dură", dar totodată, "fragilă" a locului. În principiu, hotelul de 3 stele este un hotel bazat pe simplitate împletită cu nuditatea materialităţii, care oferă la parter şi etajul I, spaţii publice, însă care se închide la etaje într-un nod intim pentru unităţile de cazare.
D
C
B
A
D
C
B
D
A
C
B
A
18,000
18,000
9
11
15
14
10
13
12
18,000 _iesire urgenta 8
1
1
1
2
2
3
3
4
4
5
5
6
6
7
7
1
7,000
7,000
1
7,000
2
1
7
6
5
4
3
15 x 0,207 = 3,100
1
2
2 7,000
2
7,000
7,000
2
7,000
4
7,000
7,000
4
4
3
7,000
3
7,000
3 3
4
5
7,000 63,000
7,000 63,000
7,000
5
6
8
6 7,000
7,000
7,000
63,000
1
6
5
4
3
2
7
15 x 0,207 = 3,100
6
7
7
7,000
7,000
6
7,000
9
11
15
10
14
13
5 12
5
8
8
8
8 7,000
105,000
7,000
7,000
7 105,000
7
9
9
9
9 7,000
8 7,000
8
7,000
105,000
G
F
G
E
10
F
E
10
10
10 7,000
7,000
7,000
7,000
11
12
26
25
23
24
22
21
6
10
5
10
11
11 7,000
11
E
7,000
F
7,000
9
7,000
G
7,000
+8,200
9
12
12
12
5 6 7
13
42,000
11
42,000
4
3
2
13
1
7
8
10 9
11
13
7,000
7,000
7,000
_anexa bar
7,000
7,000
7,000
_garderoba
14
14
14
7,000
7,000
15
_sala conferinte
7,000
7,000
7,000
16
16 14
15
15
13
_depozit conferinte
7,000
7,000
_depozit conferinte
7,000
42,000
42,000
15 13
13
7,000
14 7,000
12
7,000
_bar
12
7,000
_depozit bar
42,000
4
7,000
3
7,000
2
42,000
1
7,000
20 19 18 17 16 15 14 13 12 11 10 9 8
7,000
15 14 13 12 11
7,000
15 x 0,207 = 3,100
7,000
_spatiu tehnic
16
16
14 6,000
6,000
24,000
7,000
7,000
6,000
G
E
6,000
6,000
6,000
36,000
D
12,000
B
A
7,000
16
16
6,000
6,000
6,000
6,000
6,000
24,000
6,000 12,000
36,000
G
F
E
D
C
B
A
GSPublisherEngine 0.0.100.100
GSPublisherEngine 0.0.100.100
6,000
24,000
6,000
G
C
15
7,000
15
F
F
E
6,000
6,000
6,000
36,000
D
C
12,000
B
6,000
A
www.artout.ro
4
Patrimoniu în pericol
3 Star hotel in Cluj-Napoca, in the old spa resort "Băile Someşeni" EDITH-HELGA HECZEI-ELEKES, an IV IULIA - ŞTEFANIA BURZO, an IV; Translated by TEODORA GRECU
MANAGERS: Professor Arch. Mihaela Ioana Maria AGACHI, PhD Assistant Arch. Raluca CIOMAGA, PhD;
On the margins of Cluj-Napoca, in the Someseni quarter, we are met by the old spa resort “Baile Someseni”. Creeping through the damaged spa area, we chose to tackle the 4th year’s first term project: a three-star hotel from the workshop to the north-west of the site.
We opted for a brutalist volume in outlining the hotel, with a mathematical composition, taking into account the materials’ purity or the geometrical facades. For the interior we chose a minimalist design, a double-loaded slab, to orient the guestrooms towards the West and the East.
www.artout.ro
5
Patrimoniu în pericol
To understand our choice, one must contemplate the composition from the outside towards the inside, that is to let natural light through the facade and flood the guestrooms. The guestrooms are also different. The penthouses are located on the last floor; they have a more luxurious feeling with a greater space, wider perspective and a generous amount of natural light.
Wanting to keep the memory of the initial context, the facade was covered in concrete and glass, giving back the “rough” but “fragile” identity of the place. Basically, the three-star hotel is based on simplicity blended with material transparency, with spaces opened for the public on the ground and first floors, but closing into an intimate space for the guestrooms on the upper floors.
www.artout.ro
6
Patrimoniu în pericol
România se traduce prin Brâncuși, iar Brâncuși înseamnă România!
IONELA PĂPURICĂ Ce înseamnă “patrimoniul naţional” și ce înțeleg românii prin acesta? Conform definției oferite de Dicționarul Explicativ al Limbii Române, ediția din 2012, patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului, fiind un bun public, o moștenire culturală, ce aparține întregului popor. Oare poporul român știe cu adevărat ce înseamnă acest cuvânt și ce încărcătură spirituală, culturală, patriotică se ascunde în spatele a celor zece litere? Sau ce fel de patrimoniu cultural deține România în prezent? Răspunsurile oamenilor ne-ar schimba încrederea noastră ca popor iubitor de artă și cultură. Când vine vorba de patrimoniu, de ceea ce deține România și cu ce se poate mândri, am datoria morală să aduc în discuție povestea unui județ care a dat lumii un mare artist. M-am născut în județul Gorj, un loc care îți poate oferi liniștea de care ai nevoie, unde poți regăsi aerul curat de munte, unde te poți plimba printre păduri, care timide spun poveștile auzite de la turiștii care le-au vizitat, unde poți vizita locuri pline de istorie, tradiție, cultură și iubire față de tot ceea ce timpul a fost îngăduitor să lase în urma trecerii sale. Atât românii, cât și străinii când aud de județul Gorj, primul lucru care le vine în minte este reședința de județ, respectiv frumosul oraș Târgu-Jiu. Acest oraș are o istorie și o poveste inedită în spatele imaginii pe care dorește să o arate, însă ceea ce atrage atenția turiștilor români și străini sunt cele trei piese de artă ce aparțin marelui sculptor român, Constantin Brâncuși. Câți cunosc adevărata poveste a acestui mare artist, câți știu de unde a plecat, cât s-a chinuit să devină atât de cunoscut astfel încât operele sale de artă să se ridice la niște valori de milioane de euro? Pentru cei care nu cunosc foarte multe despre acest român vestit, vă pot spune că s-a născut în satul Hobița din județul Gorj, un adevărat oltean care la o vârstă fragedă devenise păstor, învățând să realizeze sculpturi în lemn cu toate că nu a putut să se ducă la școală. Tot la o vârstă fragedă și-a luat în piept viața, părăsind satul natal, plecând în Târgu-Jiu să lucreze la o vopsitorie, ajungând să lucreze și într-o cârciumă. A
trebuit să învețe de unul singur să scrie și să citească pentru a putea face o școală. După câțiva ani în care a trebuit să muncească din răsputeri pentru a-și împlini visul, acesta povestea într-un interviu pe care l-a dat in anul 1942 prin ce chinuri a trecut pentru a-și face talentul cunoscut: „N-aveam unde dormi pe vreme rea. Am întâlnit un vagabond care m-a îndrumat la o casă de adăpost pentru lucrătorii care mergeau dintr-un oraş într-altul să-şi caute de lucru. Şi acolo mi-au dat şi mie un mic ajutor, aşa că am ajuns la Basel, unde mi-am vândut restul de haine. În Alsacia m-a prins pe câmp o ploaie torenţială şi apoi am zăcut bolnav… un prieten m-a îngrijit… Tot drumul acesta pe jos, prin Bavaria, Elveţia, Alsacia, l-am făcut uşor. Mergeam cântând. Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple, se va întâmpla…”
Îndrăgostit de Paris și atras de arta și faima lui August Rodin, Brâncuși nu se va opri până nu va ajunge în acest oraș și îl va cuceri, lucru care s-a și întâmplat. Încetul cu încetul, acesta își face talentul cunoscut, va fi admirat de străini și va atrage atenția celui de la care s-a inspirat, respectiv Rodin, care i-a și propus să devină ucenicul său. Un lucru demn de admirat este încrederea pe care o avea artistul în propriile forțe, deoarece, deși îl admira atât de mult pe marele artist francez și chiar dacă era conștient că avea foarte multe de învățat ca și ucenic al acestuia, mai conștient era că „nimic nu creşte la umbra marilor copaci“. Acesta dorea să descopere calea sa, să își dea seama ce fel de artist este, ce îl caracterizează, ajungând la simplitate.
www.artout.ro
7
Parisul a reprezentat a doua sa casă, fiind și locul unde a suferit foarte mult pentru a-și îndeplini visul, așa cum afirmă și el :„la Paris am dus-o greu, la început. Uneori mă ţineam de ziduri ca să nu cad. De foame. De boală. Am lucrat pentru a-mi câștiga existența, ca spălător de vase în restaurant. Eram un soi de paharnic. Nu turnam vin boierilor. Mă specializasem în spălatul paharelor.” Deși a avut de suferit, acesta nu s-a lăsat, a muncit, a iubit, a trăit așa cum i-a dictat inima, s-a bucurat de viața de artist, s-a făcut admirat și respectat de o lume întreagă. Constantin Brâncuși a iubit frumosul, a transmis frumosul prin fiecare capodoperă a sa, fiecare schiță, sculptură, iar femeile din viața sa au dovedit acest lucru, deoarece frumusețea lor emana în orice moment. Eileen Lane, Peggy Guggenheim, Maria Tănase, Maria Bonaparte și Cella Delavrancea sunt cele care l-au ajutat pe marele artist să descopere iubirea și să o transmită mai departe prin ceea ce a făcut. Un astfel de exemplu este capodopera “Prințesa X”, care a provocat controverse deoarece aceasta ar fi fost dedicată prințesei Maria Bonaparte. Referitor la femeie, marele sculptor a afirmat „Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii. Cinci ani am lucrat, şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta este femeia!“.
Patrimoniu în pericol
Deși Brâncuși a încercat să promoveze cât de mult elementele tradiționale românești, trezind interesul Occidentului față de țara aflată sub controlul totalitar, dorința sa fiind de a oferi întreaga muncă poporului român, însă, surprinzător, acest mare artist a fost refuzat într-un mod vehement, aducându-se explicația că acesta nu este un artist, folosind doar mijloace “burgheze”. Membrii Academiei RPR precum Mihail Sadoveanu, George Călinescu, Camil Petrescu sau Geo Bogza, la care s-au adăugat Alexandru Toma, Iorgu Iordan, George Călinescu, Alexandru Rosetti și Gala Galation, au refuzat donația marelui artist care cuprindea 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii și anumite piese de mobilier. Această comisie a considerat că “operele lui Brancuși le-ar putea face orice țăran neinstruit”. Gheorghe Gheorghiu Dej a afirmat că “operele lui Brâncuși nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România. Refuzăm!” În urma acestei decizii, la 1 august 1951, România avea să piardă un cetățean valoros, deoarece Constantin Brâncuși avea să renunțe la cetățenia română și să ceară cetățenia franceză, obținund-o în 1952, întreaga donație mergând către statul francez. Ceea ce am reușit să păstrăm de la marele sculptor sunt monumentele de artă ridicate în orașul Târgu-Jiu, mai precis Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului. Un patrimoniu cu o valoare culturală
www.artout.ro
8
inestimabilă, ce se vrea a fi inclus in patrimoniul UNESCO, nu este apreciat și tratat la adevărata sa valoare, dovadă stând scandalul provocat în momentul în care monumentele au fost tratate ca niște “covoare” în cea mai ieftină spălătorie auto. Cum se poate menține moștenirea culturală oferită de marele sculptor? Protejarea și curățarea cu un jet puternic de apă dat de un” expert’ în spălatul mașinilor sigur nu este răspunsul la întrebarea mea. Vorbim de un monument de artă, ce se dorește a fi păstrat într-o stare cât mai bună, ce trebuie îngrijit cu cea mai mare atenție, care este supus pe timp de ploaie, soare sau ninsoare unei degradări naturale și totuși acest monument de artă este spălat precum un covor vechi, de către o persoană care se ocupă de cu totul altceva. Cum este posibil ca o acțiune atât de importantă, ce ar trebui realizată de experți, să fie pusă în mâinile unui simplu muncitor? Dacă stăm să ne gândim nu cel care a ținut în mână furtunul este vinovat, ci acela care i l-a pus în mână, iar cel mai rău este că s-a alocat o sumă de bani importantă pentru acest minunat ”tratament”. Această “extraordinară” acțiune desfășurată de către Primăria orașului Târgu-Jiu, a adus asupra patrimoniului mici modificari ale aspectului, unii oameni susţinând că acestea s-ar fi îngâlbenit. A fost adusă o comisie de experți din Viena, Bruxelles, Paris și România, la cererea premierului din acea perioadă, Victor Ponta, pentru a evalua starea patrimoniului după tratamentul cu apă. Radu Boroianu, secretar de stat al Ministerului Culturii în acea perioadă și președintele comisiei de experți, a afirmat că spălarea monumentelor cu acel jet puternic cu apă nu ar fi produs “acel dezastru despre s-a vorbit.”
Patrimoniu în pericol Tind să cred că acest lucru nu este adevărat, deoarce este imposibil ca sub o presiune foarte mare a jetului de apă o suprafață de travertin să nu sufere modificări. Poate ele nu sunt atât de vizibile cu ochiul liber, însă cu timpul, din cauza ploilor, ninsorilor acestea vor fi supuse distrugerii oferite de la natură, pe care nu o putem evita. Această situație s-a soluționat doar cu o demisie, a Adinei Andrițoiu, ce avea funcția de director al Centrului Municipal pentru Cultură “Constantin Brâncuși”, cu suspendarea protocolului de administrare pe care Primăria locală îl deținea și niște reguli stricte de îngrijire a monumentelor, care se încadrau în normele internaționale de restaurare.
“
Un lucru demn de admirat este încrederea pe care o avea artistul în propriile forțe, deoarece, deși îl admira atât de mult pe marele artist francez și chiar dacă era conștient că avea foarte multe de învățat ca și ucenic al acestuia, mai conștient era că „nimic nu creşte la umbra marilor copaci“.
“
Poporul dorește să îndrepte greșeala făcută de regimul comunist când țara a pierdut o adevărată avere culturală, dar și un mare artist, care a fost apreciat de o lume întreagă. De exemplu, Fundația Culturală Columna dorește să realizeze un eveniment în care sunt invitați mari artisti ai muzicii populare, scopul fiind strângerea de fonduri pentru aducerea sculpturii “Cumințenia Pământului”. Apreciez și admir o astfel de inițiativă, dorindu-mi foarte mult ca această operă de artă să fie adusă în orașul meu, însă mă gândesc dacă poporul român e pregătit și se ridică la valoarea acesteia. Însă mă întreb dacă un astfel de eveniment ar fi soluția, ar putea spăla trista istorie, păcatele făcute de un popor fără minte, aș putea spune? Vor reuși cei din orașul Târgu-Jiu să realizeze ce si-au propus, să strângă acea sumă de bani pentru a aduce „Cumințenia Pământului” lângă „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii’? Timpul este cel care ne va da răspunsul, însă, dacă aceștia vor reuși să cumpere
www.artout.ro
9
Patrimoniu în pericol colosale? Vorbim aici de un mare sculptor al cărui nume astăzi se plătește foarte bine. Să ne aducem aminte cazul bustului lui Carol Davila, a cărui autor nu a fost cunoscut o bună perioadă de timp, ca imediat de cum s-a aflat de cine a fost făcut, s-a încercat să fie furat. Aceasta este România, o țară în care uneori arta este luată în batjocură, în care lupta pentru bani și putere prevalează în fața frumosului, muncii, talentului, în fața binelui. Sper doar ca marele sculptor să nu fi avut dreptate când a afirmat că ”ne-a lăsat săraci și proști și ne-a găsit și mai săraci și proști”, deoarece încă mai e timp să ne îndreptăm greșelile și să apreciem la adevărata ei valoare întreaga capodoperă, să îl respectăm pe marele simbol al sculpturii autohtone, nu prin colivă și slujbă bisericească, ci prin ceva mai demn pentru acest mare artist, deoarece România se traduce prin Brâncuși, iar Brâncuși înseamnă România.
lucrarea de artă, unde va fi ea pusă și cum va fi întreținută? Va fi oferit același tratament cu furtunul sau românii au învățat din greșeli? Parcul este locul ideal pentru monumentul de artă sau un muzeu? Va fi în siguranță și admirată așa cum merită sau va reprezenta doar o simplă statuie, cu multe zerouri în spate, uitată într-un parc? Cine ne asigură că ea nu va fi distrusă sau, mai rău, furată? Cu toate acestea, îmi doresc ca opera de artă ” Cumințenia Pământului’ să fie adusă în România, dar într-un loc demn pentru valoarea ei. Iar dacă orașul Târgu-Jiu este un astfel de loc, atunci să dovedească a sa competență. Știm perfect că marele sculptor a doborât recorduri uriașe, operele sale vânzându-se și cu 29 de milioane de euro. Vorbim de o sumă colosală și despre un popor care e cam reticent când vine vorba de artă, o artă ce oferă un beneficiu doar unei părți a populației. Sunt optimistă și sper ca românii să fi învățat din greșelile lor și a celor din trecut, pentru a conștientiza că respectul și grija pe care o oferim unei capodopere nu se oprește la momentul în care ea sosește pe hotarele țării noastre, arătând altor țări doritoare de a aduce faima și amintirea faimosului sculptor, că noi vedem arta ca pe o competiție infinită. Totuși, ne chinuim să aducem Cumințenia Pământului înapoi în România, dar există opere care încă nu sunt cunoscute ca drept creațiile marelui sculptor, existând diferite zvonuri, cum că Securitatea ar fi ascuns o parte din lucrările în podul unui muzeu. Mai există lucrări necunoscute și, dacă da, unde au fost ținute sau cum au fost vândute? S-au pierdut cumva pe piața neagră, pentru a putea fi apoi vândute la prețuri
Bibliografie:
1. h t t p : / / w w w. e l e f a n t . r o / c a r t i / d i c t i o n a r e - e n ciclopedii/dictionare-de-limba-romana/dex-dictionarul-explicativ-al-limbii-romane-editia-a-ii-a-171614. html#utm_source=2parale&utm_medium=Campaign&utm_ campaign=7be23e6c7 2. http://adevarul.ro/cultura/arte/romani-geniu-constantin-brancusi-portret-muncitorului-genial-1_55a8e356f5eaafab2ca869d0/index.html 3. http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/poarta-sarutului-analizata-luni-de-experti-straini-parerile-specialistilor-despre-gaurile-din-operele-lui-brancusi.html 4. http://www.descopera.ro/14-decenii-de-brancusi/15058905-cum-au-respins-comunistii-donatia-lui-brancusi-dupa-analiza-unei-tesatoare-si-a-unui-tipograf-operele-luinu-ajuta-cu-nimic-refuzam-document-video-foto 5. http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/constantin-brancusi-comemorat-la-targu-jiu-cu-o-coliva-iar-la-paris-cu-imaginiunice-ale-marelui-sculptor-roman.html 6. http://www.antena3.ro/actualitate/misterul-operelor-necunoscute-atribuite-lui-constantin-brancusi-289509.html Fotografii: 1. https://www.google.ro/search?q=poarta+sarutului&biw=1366&bih=604&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwjt9tO42MrMAhVB1RQKHY_ BABQQsAQIHw#imgrc=KtMFX-wRj0ZN2M%3A 2.https://www.google.ro/search?q=cumintenia+pamantului&biw=1366&bih=604&source=lnms&tbm=isch&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwjQtbbc2MrMAhXLwBQKHffMAesQ_AUIBigB#imgrc=3yogQOMNfjJjVM%3A 3. https://www.google.ro/search?q=masa+tacerii&biw=1366&bih=604&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwjF94mJ2crMAhWMPhQKHfTGCLwQsAQIHw#imgrc=aLu-v0RFL-S8pM%3A 4. https://www.google.ro/search?q=coloana+infinitului&biw=1366&bih=604&source=lnms&tbm=isch&sa=X&sqi=2&ved=0ahUKEwjL1Kyh2crMAhUBWhQKHUqpBF0Q_AUIBigB#imgrc=dSbnfJf-MLI0FM%3A
www.artout.ro
10
Patrimoniu în pericol
Motivul petrecerii aristocratice în pictura lui Theodor Aman
LOREDANA CODĂU
muzeograf, Muzeul Municipiului Bucureşti
Abstract: The nineteenth century marks a milestone in Romania’s art, taking the first steps towards modernization, overcoming "the late medieval crafts." A true reporter of Romanian society realities of this period is Theodor Aman, the most perfect representative of the plea plastic aristocratic party Key words: aristocraţie, Theodor Aman, pictură de gen, Oteteleşanu, tablou, Muzeul Municipiului Bucureşti, bal Personalitatea cea mai ilustră care a tronat lumea artistică bucureşteană a deceniilor cinci, şase şi şapte ale secolului XIX, a fost Theodor Aman (1831-1891). Revenit în ţară, după anii de studiu petrecuţi în atelierele discipolilor academişti ai lui Jean David, Michel Martin Drolling şi François Picot, (1850-1858), Aman se stabileşte în 1858 la Bucureşti. Aman descoperă un oraş al contrastelor, atât din punct de vedere arhitectonic, căci colibele alternau cu palatele boiereşti luxoase, în care se organizau frecvent baluri şi serate mondene; cât şi din punct de vedere social, căci pe străzile înguste se înghesuiau oameni din toate categoriile sociale: de la elegante doamne cu rochii cu crinolină, la negustori orientali şi ţărani în port popular. Şi totuşi, într-o lume frâmăntată de foamete şi dorinţa de a îndeplini visul Unirii, viaţa mondenă a lumii bune devine din ce în ce mai activă, seratele, balurile şi promenadele fiind principalele activităţile de divertisment ale înaltei societăţi româneşti. Interesat de aspectele sociale, Aman alege pe linia realiştilor să practice îndeosebi pictura de gen, care va consolida viziunea realistă în arta românească. Practicată sporadic de Negulici şi Rosenthal, pictura de gen îşi propune să prezinte scene reale din viaţa cotidiană a oamenilor, indiferent de clasa socială, tematică destinată tuturor categoriilor de public. Inspirat din stilul Biedermeier, din descrierile minuțioase ale locuințelor și din scenele cu familii
care își petrec timpul în intimitate, se va dezvolta în a doua jumătate a secolului XIX motivul petrecerii, adoptat în plastica autohtonă de Aman. Printre primele compoziții realizate de Aman la întoarcerea în Bucureşti, ce reprezintă o scenă de gen, este O serată în familia Oteteleşanu, lucrare care se află în patrimoniul Complexului Muzeal “Iulian Antonescu” Bacău. Familia Oteteleşanu era una dintre familiile cu renume ale Bucureștiului, care și-a transformat salonul casei într-un loc de întâlnire, socializare şi epatare al aristocrației bucureștene. Doar evenimentele organizate la Palatul Suțu rivalizau în grandoare cu cele ale familiei Oteteleșanu. Fiind una dintre personalităţile care frecventeză seratele organizate de Safta Oteteleşanu, Aman reprezintă
www.artout.ro
11
în această compoziție salonul cu cele nouăsprezece persoane participante, fiecare desfăşurând o activitate specifică: unele doamne brodează, doi domni joacă şah, un copil construiește un castel din cărţi de joc etc. Astfel, lucrarea devine un document social informativ. Deşi este o lucrare realistă prin tematica tratată, execuţia corectă a desenului și perspectivei, în care se remarcă detaliile decorative ale rochiilor cu crinoline și pieselor de mobilier, este evidentă regizarea scenei, căci majoritatea personajelor privesc către tânărul artist și implicit spre privitor. Aşa cum demonstreză şi lucrarea lui Aman, în care este reprodus salonul familiei Oteteleşanu, în casele boiereşti îşi fac apariţia piesele de mobilier de factură franceză, adaptate pentru o aşezare mai confortabilă a doamnelor purtătoare de crinoline. i Din aproximativ aceeaşi perioadă datează şi lucrarea O serată la Palatul Ştirbei, păstrată în patrimoniul Muzeului Municipiului București, Muzeul Theodor Aman, compoziţie în care artistul descrie foarte bine comica situaţie stârnită de portul vechilor straie fanariote la un eveniment monden al deceniului şase al secolului XIX, într-o perioadă a modernizării vestimentaţiei autohtone, adaptate ultimelor mode occidentale. În societatea modernă al cărei cronicar i-a fost, Aman i-a întâlnit pe vechii boieri cu işlic, anteriu şi papuci, aşa cum îi reprezintă în lucrarea mai sus menţionată, alături de adepţii şi
“
Patrimoniu în pericol
Adrian-Silvan Ionescu descrie poate cel mai concret rolul şi importanţa balului: “Balul era o adevărată instituţie de socializare. Acolo se legau prietenii, se năşteau amoruri, se urzeau intrigi, se aranjau logodne şi mariaje. Era un bun prilej pentru tineri de a se cunoaşte totul decurgând în limitele stricte ale politeţii. Dansul era unicul mijloc de apropriere corporală admis oficial.”. Cu ocazia balului organizat la Curtea Domnească de Alexandru Ioan Cuza, pe 24 ianuarie 1860 (spre a celebra un an de la Mica Unire a Principatelor), Theodor Aman a cunoscut-o oficial pe cea care avea să îi devină soţie cinci ani mai târziu, Ana Politimos, în momentul respectiv soţia moşierului Iorgu NiculescuDorobanţu. Artistul s-a îndrăgostit de frumoasa tânără îmbrăcată cu rochie albastră, cu umerii goi, acoperiţi de un voal, ochi căprui şi păr bogat castaniu, pieptănat cu cărare pe mijloc, à l’impératrice Eugénie, prins deasupra tâmplelor cu piepteni bătuţi cu perle, în ton cu şiragul dublu de perle de la gât şi garnitura pandantivelor de la urechi. Aceste detalii privind ținuta purtată ne sunt comunicate prin intermediul portretului Anei, executat de artist în 1863, lucrare ce se păstrează în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. După ani de suferinţă şi scrisori de dragoste fără de răspuns din partea Anei, obligată de soţul ei să nu mai părăsească moşia de la Pucheni, cei doi îndrăgostiţi reuşesc să se căsătorească,
Aman descoperă un oraş al contrastelor, atât din punct de vedere arhitectonic, căci colibele alternau cu palatele boiereşti luxoase, în care se organizau fracvent baluri şi serate mondene; cât şi din punct de vedere social, căci pe străzile înguste se înghesuiau oameni din toate categoriile sociale: de la elegante doamne cu rochii cu crinolină, la negustori orientali şi ţărani în port popular.
mai ales adeptele noii mode occidentale. Le-a întâlnit deasemenea şi pe doamnele mai conservatoare care îşi completau noua ţinută franceză - rochia cu crinolină, cu un decolteu discret şi ornamentaţii din flori naturale, cu bogate şaluri din caşmir orientale, moştenite din generaţie în generaţie. ii Societatea celei de-a doua jumătăţi ale secolului al-XIX-lea era una dominată de înalte valori morale şi reguli stricte impuse de codurile bunelor maniere, principii care astăzi sunt considerate depășite. Balurile şi seratele erau printre cele mai îndrăgite activităţi de divertisment şi socializare ale înaltei societăţi.
“
împotriva voinţei părinţilor acesteia şi a societăţii pline de preconcepţii (societate în care căsătoriile erau văzute doar ca simple afaceri interfamiliale şi nu ca fructificări ale iubirii). În colecția Muzeului Municipiului București, Muzeul Theodor Aman, se păstrează un alt portret al Anei, care datează din aproximativ 1864, personajul fiind redat de această dată bust întreg, în rochie albă de bal cu crinolină, decorată cu trandafiri rozi și dantelă, peste care poartă o mantie gri din mătase. Viitoarea doamnă Aman ține un buchet de flori în mâna dreaptă și poartă părul pieptănat à l’impératrice Eugénie. Iată
12
www.artout.ro
“
[...] cei doi îndrăgostiţi reuşesc să se căsătorească, împotriva voinţei părinţilor acesteia şi a societăţii pline de preconcepţii (societate în care căsătoriile erau văzute doar ca simple afaceri interfamiliale şi nu ca fructificări ale iubirii)
“
un remarcabil portret, în execuţia căruia artistul se remarcă prin desen corect şi sensibilitate cromatică, sugerată prin maniera tratării contrastului clar-obscur. Deşi părinţii Anei nu au fost de acord cu căsătoria celor doi îndrăgostiţi, în 1865, le oferă în dar o casă pe strada Clemenţei, actuala stradă C. A. Rosetti, pe care Aman avea să o transforme, cu ajutorul arhitectului Frantz Scheller, într-un templu al artei. Proiectul a fost finalizat în 1969. Toate ornamentele exterioare şi interioare ale clădirii sunt realizate de artist în colaborare cu sculptorul Karl Storck: de la ornamentația uşilor, mobila gotică sculptată, până la vitraliile de la intrare cu Radu Negru Basarab şi doamna lui. Artistul manifestă o grijă aparte pentru detaliile decorative ale casei: comandă opt geamuri din cleştar-oglindă, ornamente din teracotă, şemineu din marmură de Carrara şi felinare. Încăperea cea mai importantă şi cea mai spaţioasă, cu lumină din nord, este atelierul artistului organizat la parterul casei (cunoscut ca atelierul cel mare al artistului), loc unde pentru mai bine de un sfert de secol s-a întrunit protipendada bucureșteană, în cadrul expoziţiilor, seratelor muzicale şi balurilor organizate de artist. Spre sfârşitul lui 1873, cu ocazia organizării unei serate muzicale, Zoie Niculescu-Dorobanţu (fata Anei din prima căsnicie, viitoarea soprană Zina de Nory) adolescentă fiind, cânta pentru delectarea invitaţilor. Realitatea îl inspiră pe Aman să picteze o mică compoziție, La o serată, lucrare ce se păstrează în patrimoniul Muzeului Municipiului București, Muzeul Theodor Aman. În lucrare o descoperim pe tânăra Zoie cântând la pian, în timp ce un personaj masculin îi întoarce partitura. În planul din dreapta sunt redate două elegante doamne în rochii cu turnură şi părul garnisit cu flori, care se întâmpină, iar în planul din spate, pe o sofă, asistăm la intima conversaţie dintre două doamne şi doi domni. Se remarcă cadrul bogat şi elegant al atelierului, pe pereţii căruia sunt panotate câteva dintre lucrările
Patrimoniu în pericol artistului, în rame opulente, încăperea fiind decorată cu sfeştnice aurii şi draperii din catifea vişinie la uşi. Prin armonizarea culorilor calde folosite, aplicate în tușe mărunte, juxtapuse rapid, Aman a obţinut o încântătoare realizare cromatică. Începând cu acestă perioadă, artistul va înfăţişa distracţiile societăţii, la care participă, atât în ulei, cât şi în acuarelă şi gravură. O redescoperim pe Zina de Nory în alte două compoziții realizate în 1878, După concert, lucrare ce se păstrează în patrimoniul Muzeului Municipiuluiv București, Muzeul Theodor Aman, şi Întoarcerea de la bal, astăzi în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. În ambele lucrări, artistul își imortalizează tânăra fiica vitregă odihnindu-se pe fotoliu, în intimitatea casei, îmbăcată în elegantele ei rochii de seară garnisite cu flori şi delicate volane din dantelă, cu părul prins în coc, împodobit cu roze, înconjurată de frumoase buchete de flori, primite de la admiratori şi pretendenţi. Din 1870 se poate vorbi despre epoca de maturitate a artistului, căci compoziţiile sunt mult mai echilibrate, personajele sunt mai bine individualizate, cu gesturi mai naturale. Sub influienţa succesului pe care îl cunoştea Grigorescu în viaţa artisică românească, cu lucrările lui impresioniste, Aman se va interesa mai mult de natură, de peisajul dintr-un tablou, pe care îl armonizează cu subiectul. Această epocă de trecere a lui Aman de la un colorit mai rece şi aplicat uniform, la unul mai deschis, vibrant, cu tuşe mai bogate, se reflectă în operele executate de artist în această perioadă. La Aman găsim de cele mai multe ori peisajul asociat cu pictura de gen, reuşind să redea în tablouri vii şi complexe societatea de atunci care adoptase, după modelul francez, ideea de promenadă. În nota realistă a picturii de gen, în care cadrul natural îşi face apariţia, Aman realizează în 1875 Bărăţia de la Câmpulung/ Stradă din Câmpulung,vi lucrarare păstrată în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, o radiografie a realităţilor sociale. În timp ce burghezii cu baston şi joben se plimbă însoţiti de elegante doamne, ţăranii îşi prezintă marfa de-a lungul caselor cu cerdac. Lucrarea face să transpară viziunea artistului asupra societăţii contemporane lui, în care prestigiul social reprezenta un aspect crucial. Privirea lui a fost reţinută de nişte doamne elegante în rochie cu turnură pentru plimbare, însoţite de o fetiţă şi animalul lor de companie, care se opresc cu duioşie lângă un cerşetor. Ideea de filantropie este caracteristică societății secolului XIX, în care aristocratele plecau să se distreze la baluri în „scopuri filantropice”. Recrutată din toate straturile societăţii, artistul i-a sesizat contrastele acestei lumi pestriţe cu multă perspicacitate şi realism.vii
www.artout.ro
13
Din deceniile şapte şi opt ale secolului XIX datează lucrări în care se poate sesiza nota socială ironică a artistului: Trăsura boierească ce trece în goană pe lângă un biet ţăran, rămas în urmă să înghită praful lăsat de cei bogaţi, în peisajele de la Sinaia, la plimbare cu umbreluţele de soare, prin parc, unde copiii se joacă cu cercul, sau pe terasă, așa cum reflectă lucrarea Pe terasă la Sinaia, din patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, unde îşi petrece timpul doar înalta societate, însoţită întotdeauna de animalele de companie canine. Un alt exemplu este compoziția În grădina casei pictorului, lucrare ce se află în patrimoniul Muzeului Municipiului București, Muzeul Theodor Aman, teren agrementat cu măsuţe şi umbrele, pentru primirea musafirilor în aer liber, în zilele călduroase. După cum sesizăm în Peisaj din Sinaia, lucrare ce se află în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, pe timpul verii, pentru promenadă era obligatorie umbreluţa de soare în nuanţe deschise, decorată cu volane de dantelă și dotată cu mâner din materiale preţioase: chihlimbar, fildeş, argint sau aur. Umbreluţele de soare aveau dublu scop estetic: completau ţinuta şi aveau rolul de a proja tenul damelor, pentru că un ten frumos era considerat cel alb. viii Fiind puternic implicat în schimbările de factură occidentală prin care trecea societatea, într-o scrisoare din ianuarie 1877, Aman îi relata fratelui: “Aici la Bucureşti se adoptă cu uşurinţă toate lucrurile la modă. În acest moment patinajul sau skattingul e în vigoare pe lacul Cişmigiului. E foarte amuzant de văzut şi mai cu seamă de pictat.” Deşi nu se mai păstrează lucrarea în ulei care ilustrează noul sport de iarnă adoptat de protipendada bucureşteană a deceniului şapte, există schiţele pline de umor făcute de artist asupra variatelor mişcări de patinaj. Balurile mascate au fost adoptate de români începând cu 1830, după modelul celor de la marile curţi ale Europei. Repaos la bal mascat şi Dominoul verde, 1882, aflate în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, exemplifică această cochetă modă a vremii, ca protipendada să participe la baluri mascate, locul unde idilele se năşteau mai uşor, ascunse sub anonimatul măştilor. Singurul costum adoptat de doamne era dominoul, bărbaţii mascându-se foarte rar. Dominoul era în culori vii, fiind purtat peste clasica rochie cu turnură de bal, ţinuta fiind completată de misterioasa mască. În Bucureşti balurile costumate ţineau din ianuarie şi până la Lăsata secului. Complexitatea şi diversitatea costumaţiei era principala ocupaţie a mondenelor, care nu puteau lipsi de la evenimentele aristocratice. Pentru a le satisface aşteptările, modistele aveau de
“
Patrimoniu în pericol
La Aman găsim de cele mai multe ori peisajul asociat cu pictura de gen, reuşind să redea în tablouri vii şi complexe societatea de atunci care adoptase, după modelul francez, ideea de promenadă.
“
realizat o muncă covârşitoare, majoritatea pieselor vestimentare fiind de factură occidentală, un alt element pe care românii îl imită pentru a fi la modă. După cum arată decorul în care se desfăşoară Repaos la bal mascat, este foarte posibil ca evenimentul să fi avut loc la Teatrul Naţional. În Datul cărţilor (atât Două femei dau in cărţi, din aproximativ 1870, cât şi Trei femei jucând cărţi, din aproximativ 1880), lucrări ce se păstrează în patrimonial Muzeului Municipiului București, Muzeul Theodor Aman, artistul exemplifică principalele ocupaţii ale doamnelor de viţă nobilă, în încercarea de a-şi omorî vastul timp liber şi plictiseala care vine odată cu el. Ambele activităţi au loc în intimitatea căminului, spaţiu pe care doamnele îl guvernează, în timp ce soţii erau ocupați cu câștigarea sumelor exorbitante, destinate întreţinerii aspectului costisitor al reprezentantelor sexului frumos. Dat fiind faptul că Aman era un ironic observator al înaltei societăţi, din care făcea parte, artistul sugerează în aceste lucrări că datul în cărţi și jocul cu cărţi reprezintă ocupaţiile unei societăţi frivole, absente față de problemele sociale existente. Cu banii obţinuţi din ipotecarea casei de pe strada Clemenţei, Aman pleacă în 1884 într-o călătorie de agrement prin Europa: Paris, Veneţia, Milano, Viena. În timpul călătoriilor sale, artistul a avut ocazia să vadă expoziţiile lui Meissonier şi Munkacsy, pictori realişti ale căror scene de interior vor inspira, prin strălucitoarele culori folosite, următoarele lucrări ale artistului român. În ultimul deceniu de viaţă al artistului, când interesul pentru operele istorice aproape dispăruse, Aman se va apropia şi cu mai mult interes faţă de scenele de viaţă din jurul lui, îndeosebi modul în care înalta societate, care îl înconjura, îşi petrecea timpul. Rămâne adeptul realismului, într-un colorit cald îmbinat cu sensibilitate. Una dintre petrecerile mondene susţinute în atelierul cel mare al artistului a fost imortalizată în Bal costumat în atelier, din 1885, lucrare care se
www.artout.ro
14
Patrimoniu în pericol
“
Balurile mascate au fost adoptate de români începând cu 1830, după modelul celor de la marile curţi ale Europei. Repaos la bal mascat şi Dominoul verde, 1882, aflate în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României, exemplifică această cochetă modă a vremii, ca protipendada să participe la baluri mascate, locul unde idilele se năşteau mai uşor, ascunse sub anonimatul măştilor.
păstrează în patrimoniul Muzeul Național de Artă al României. Deşi această compoziție nu este datată, putem deduce periodizarea datorită faptului că pe unul dintre pereţii atelierului este panotată lucrarea Ţiganca, realizată în 1884. Cu un uimitor realism, artistul redă nenumăratele tablouri pe care le avea panotate în atelier, permiţându-ne să recunoştem fiecare lucrare în parte, mobilierul sculptat de el, vasele cu flori, sfeşnicele cu lumânări aprinse, tapiseria şi frumoasele sculpturi ce decorează uşile. Atelierul văzut în perspectivă este populat de persoane din înalta societate, domni în frac şi graţioase doamne în domino, angajaţi în discuţii, probabil despre ultimele picanterii ale vremii.xii În Atelierul cel mare al artistului, lucrare aflată în patrimoniul Muzeului Municipiului București, Muzeul Theodor Aman, pe care o putem data 1885 după același criteriu folosit în cazul compoziției mai sus menționate, artistul se pictează la şevalet, portretizând o elegantă doamnă aşezată pe un fotoliu, în centrul camerei, în timp ce în planul din dreapta, în jurul unei mese, doamne cu pălării discută iar prietenii artistului îi admiră dexteritatea. Compoziția ilustrează tendinţele lui Aman, cea realistă şi cea academinstă, pe care reuşeşte să le armonizeze. Din concepţia academistă i se trage desenul detaliat al ambianţei, în timp ce modul de a aranja dezordonat personajele pe pânză, care se mişcă liber şi degajat prin atelier, dovedesc viziunea realistă a artistului. Astfel, în timp ce redarea detaliilor atelierului are tendinţa să încarce compoziţia, mişcarea degajată a personajelor o echilibrează și dinamizează. Pe lângă faptul că aceste lucrări sunt documente sociale de epocă, ale unei lumi a loisirului, faţă de care artistul nu mai simţea nimic (aşa cum îi povestea şi fratelui său, Alexandru), din punct de vedere artistic ele indică perioada de maturitate a artistului, tocmai prin echilibrul pe care a reuşit să îl stabilească între cele două curente artistice. Fiind o fire foarte receptivă la
“
schimbările din jurul lui, Aman nu se va lăsa depăşit de epocă, nici în alegerea temelor tratate şi nici în modul de a executa o compoziţie.xiii Pe observaţia directă a petrecerilor date în aer liber de protipendadă, sunt bazate compoziţiile Pe terasă la Sinaia, Petrecere în familie, Petrecere cu lăutari, lucrări din aceeaşi perioadă de maturitate. Pictarea la “locul faptei” îi îngăduie artistului posibilitatea de a utiliza o pensulaţie mai largă şi mai liberă, procedeu influenţat în mare parte de stilul lui Munkacsy. Puternice documente de epocă sunt lucrările care înfăţişează aspecte şi moravuri ale societăţii apuse, tematică abordată şi de Mihaly Munkacsy, după cum am văzut una dintre sursele de inspiraţie ale lui Aman. În Petrecere în familie, lucrare existentă în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României (în două variante), care are loc în grădina de la Corlăţel sau lângă via văduvei lui Alexandru de la Drăgăşani, aproximativ spre finalul deceniului 8, invitaţii participă la discuţii aşezaţi în jurul unor mese, în timp ce Aman, cu pălăria pe cap, se reprezintă conversând cu soţia oarecum izolaţi de restul, în planul secund al compoziţiei. Chiar dacă îi plăcea sau nu să fie înconjurat de lumea aceasta frivolă, Aman nu avea cum să se desprindă, căci făcea parte din ea şi era nevoit ca măcar ocazional, prin intermediul seratelor și petrecilor organizate în grădină, să întreţină genul acesta de relaţii cu clientela lui formată din moşieri şi politicieni. Nervul cu care sunt realizate lucrările, face din artist un adevărat reporter al eleganţei şi frivolităţii bucureştene. În compoziţia Petrecere cu lăutari, lucrare ce se păstrează în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României, artistul redă un colţ de grădină luxuriantă, acoperită de portice neoclasice, în sânul căreia doamne cu rochii cu turnură, însoţite de onorabili domni, stau aşezate în jurul unor măsuţe rotunde, ascultând o romanţă cântată de lăutari. Spiritul lui de observaţie surprinde în ambele lucrări oameni cu
www.artout.ro
15
atitudini blazate, cu priviri absente, persoane care îşi omoară timpul clevetind, mai ales la petreceri. După cum îi mărturisea fratelui său, Alexandru, într-o scrisoare mai veche, artistul invita la astfel de petreceri şi lăutari pentru a nu se plictisi doamnele. Deşi lăutarii au fost chemaţi pentru a trezi la viaţă doamnele apăsate de tristeţe, ele rămân mai departe închise în indiferenţa lor, artistul redând obiectiv acest aspect. Dacă ne gândim la voioşia cu care ţăranii lui Aman dansează în hore, vom sesiza antiteza pe care artistul o face, într-o manieră delicată totuşi, între cele două clase sociale ale epocii. Tot într-o scrisoare adresată fratelui său Alexandru, pictorul mărturisea: “Sînt dezgustat de lumea pe care o cunoşti foarte bine şi pe care nu o mai pot suferi.”. Ceea ce mai surprinde artistul în compoziția Petrecere cu lăutari şi pare destul de neverosimilă este arhitectura clădirii, ale căror arcade şi coloane nu pot fi recunoscute ca aparţinând unei construcţii autohtone. Dat fiind faptul că Aman a călătorit în multe ţări, mai mult ca sigur a fost inspirat de construcţiile văzute, permiţându-i să redea un cadru imaginar neoclasic.xiv În cei 60 de ani de viaţă, artistul Theodor Aman a abordat toate genurile plastice, în unele fiind o încoronare a trecutului, iar în altele un adevărat deschizător de drumuri. În pictura de gen, abia existentă până la el, Aman s-a manifestat ca artist realist, dovedind înclinaţia lui firească spre pictura plină de detalii, oglindind în ea îndeosebi moravurile înaltei societăţi de atunci, o societate frivolă, în pas cu ultima modă pariziană. Un adevărat reporter al realităţilor societăţii româneşti de secol XIX, Aman este cel mai desăvârşit reprezentant plastic al motivului petrecerii aristocratice.
Patrimoniu în pericol
i. Petronela Neagu, Destinul unui artist – Theodor Aman, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, p. 75. ii. Alexandra Bediran, Theodor Aman şi Orientul, în Centenar Theodor Aman, Ed. Venus, Bucureşti, 1991, p. 110. iii. Adrian-Silvan Ionescu, Balurile din secolul al-XIX-lea, Fundaţia culturală D’ale Bucureştilor, Bucureşti, 1997, p.7. iv. Petronela Neagu, Destinul unui artist – Theodor Aman, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, pp. 8790. v. Ibidem, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, pp. 115- 125. vi. Radu Bogdan, Theodor Aman, Ed. de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, p. 63. vii. Ibidem, Ed. de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, p. 63. viii. Petronela Neagu, Destinul unui artist – Theodor Aman, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, pp. 135-136. ix. Radu Bogdan, Theodor Aman, Ed. de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, p. 65. x. Adrian-Silvan Ionescu, Balurile din secolul al-XIX-lea, Fundaţia culturală D’ale Bucureştilor, Bucureşti, 1997, p. 21. xi. Petronela Neagu, Destinul unui artist – Theodor Aman, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, pp. 158-159. xii. Radu Bogdan, Theodor Aman, Ed. de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, p. 93. xiii. Ibidem, p. 165. xiv. Petronela Neagu, Destinul unui artist – Theodor Aman, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1973, p. 166.
“
În cei 60 de ani de viaţă, artistul Theodor Aman a abordat toate genurile plastice, în unele fiind o încoronare a trecutului, iar în altele un adevărat deschizător de drumuri. În pictura de gen, abia existentă până la el, Aman s-a manifestat ca artist realist, dovedind înclinaţia lui firească spre pictura plină de detalii, oglindind în ea îndeosebi moravurile înaltei societăţi de atunci, o societate frivolă, în pas cu ultima modă pariziană.
“
www.artout.ro
16
Patrimoniu în pericol
Insula Muzeelor din Berlin
ADA MUNTEAN
Abstract: Insula Muzeelor din Berlin este denumirea jumătății nordice a unei insule aflate în districtul Mitte al Berlinului. Aceasta găzduiește un complex de cinci muzee internaționale, ce ocupă partea de nord a insulei – și anume: Muzeul Vechi, Muzeul Nou, Galeria Națională Veche, Muzeul Bode și Muzeul Pergamon. Insula Muzeelor din Berlin a primit din partea UNESCO statutul de membru al Patrimoniului Universal, fiind proiectată pentru a fi “un sanctuar al artei și științei”. Cele cinci muzee care sunt incluse în Insula Muzeelor sunt situate între Kupfegraben și râul Spree. Acest grup extraordinar de muzee a fost început de Regele Frederich Wilhelm al III-lea, configurându-se ca unul din cele mai importante puncte de atracție culturală din capitala Germaniei, atât din punct de vedere al artelor plastice, cât și din punct de vedere arhitectural. Keywords: Insulă, Muzeu, Berlin, Patrimoniu Insula Muzeelor din Berlin este denumirea jumătății nordice a unei insule aflate în districtul Mitte al capitalei Germaniei. Aceasta găzduiește un complex de cinci muzee internaționale, ce ocupă partea de nord a insulei – și anume: Muzeul Vechi, Muzeul Nou, Galeria Națională Veche, Muzeul Bode și Muzeul Pergamon. Insula Muzeelor din Berlin a primit din partea UNESCO statutul de membru al Patrimoniului Universal. Aceasta a fost proiectată pentru a fi “un sanctuar al artei și științei”. Cele cinci muzee care sunt incluse în Insula Muzeelor sunt situate între Kupfegraben și râul Spree. Acest grup extraordinar de muzee a fost început de Regele Frederich Wilhelm al III-lea, care a făcut posibilă construcția Muzeului Regal în 1830 – astăzi Altes Museum (Vechiul Muzeu). Muzeul a fost construit pentru a permite și publicului larg să poată vedea comorile regale de artă ale Germaniei. Cu toate acestea, insula nu a fost concepută până în jurul anului 1840, când Friedrich August Stuler a făcut propunerea de a crea un centru cultural pe insulă, ideea fiind receptată pozitiv de lume la acea vreme. În 1859 Muzeul Nou a fost terminat pentru ca, mai târziu, în anul 1876 să fie finalizată și Vechea Galerie Națională. Muzeul Kaiserului Friedrich (astăzi Muzeul Bode) a fost adăugat în anul 1904 și ultimul muzeu
– Pergamon, a fost și el terminat în anul 1930. Din păcate, aproape 70% din edificii au fost distruse în timpul celui de-al doilea Război Mondial și după terminarea războiului, colecțiile au fost împărțite între Berlinul de Est și cel de Vest.
La sfârșitul secolului al XX-lea un program de reconstrucție și remodernizare a fost inițiat, iar menirea sa a fost restaurarea celor cinci muzee. Vechea Galerie Națională (Alte Nationalgalerie) a fost redeschisă in 2001 cu mare fast. Aici se găsește una dintre cele mai mari colecții de sculpturi și picturi din secolul al 19-lea din Germania. De asemenea, se găsesc numeroase opere de artiști germani din acel secol, dar și câteva opere ale unor impresioniști francezi.
www.artout.ro
17
Patrimoniu în pericol până la sfârşitul anilor ‘80 au fost restaurate câteva părţi ale clădirii, care poartă numele „Muzeul Bode” din anul 1956. Restaurarea completă nu a avut însă loc înainte de reunificarea Germaniei. Datorită faptului că Insula Muzeelor a fost inclusă în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO, guvernul federal a decis ca toate clădirile din complex să fie restaurate. Muzeul Bode, o clădire cu o suprafaţă de 25.000 de metri pătraţi, dispune acum de cea mai modernă tehnică de securitate. De asemenea, multe elemente decorative ale Muzeului Bode, care au fost afectate de război, au fost restaurate sau chiar reconstruite. De pildă, aşa-numita cameră Tiepolo, o încăpere în stil rococo, deosebit de bogată în elemente decorative, fusese distrusă în timpul războiului şi a fost reconstruită complet pe baza informaţiilor furnizate de câteva fotografii din perioada interbelică
Restaurat și redeschis în 1966, Muzeul Vechi (Altes Museum) găzduiește exponate grecești și romane, deși a fost inițial proiectat pentru a expune comorile artistice ale Familiei Regale. Construit de cel mai mare arhitect al orașului, Karl Friedrich Schinkel, clădirea seamănă cu un templu grecesc corintian. Muzeul s-a închis în 2009 pentru noi renovări. Muzeul Bode s-a redeschis în 2006 după aproape 10 ani de renovări, costurile ridicându-se la 152 de milioane de euro. Clădirea a fost edificată cu un secol în urmă. Opera arhitectului Ernst von Ihne a fost un muzeu de artă care dispunea de suficient spaţiu pentru un număr impresionant de exponate din diferite epoci. Clădirea istorică a avut însă de suferit în urma celui de-al Doilea Război Mondial şi a epocii socialiste din fosta Germanie de Est. Astăzi edificiul străluceşte în toată splendoarea de altă dată. Acest muzeu expune o colecție amplă de sculpturi, una dintre cele mai mari colecții numismatice din lume și o selecție de picturi de la Gemaldegalerie. Construcţia edificiului aflat în extremitatea de nord a aşa-numitei Insule a Muzeelor din Berlin a fost iniţiată în 1880 de Wilhelm Bode. Acest asistent directorial al Muzeelor Regale a avut în vedere înfiinţarea unui muzeu al Renaşterii. Arhitectul de curte Ernst-Eberhard Ihne a realizat apoi acest proiect, iar în 1904 împăratul Wilhelm I. a deschis oficial clădirea construită în stil neo-baroc, care se numea în acele timpuri încă „Muzeul Kaiser Friedrich”. Aproape jumătate din clădire a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar la sfârşitul anilor ‘40 s-a hotărât iniţial demolarea edificiului. Nu s-a ajuns însă atât de departe datorită numeroaselor proteste ale cetăţenilor. Din anii 50
Muzeul Nou (Neues Museum) a fost redeschis în 2009 și găzduiește o colecție de opere de artă greceşti si egiptene. Neues Museum expune aproape 9.000 de piese de colecţie, majoritatea preistorice şi din antichitate. Inaugurat în 1859, bombardat şi părăsit sub regimul comunist al Republicii Democrate Germane, Neues Museum a fost renovat de arhitectul britanic David Chipperfield. Şase ani de muncă şi un buget de 212 milioane de euro au avut ca rezultat o construcţie neoclasică cu un interior luminos, unde formele moderne arată urme ale istoriei, precum şi urme de gloanţe şi obuze, într-un decor de marmură şi beton. Acest muzeu are o legatură cu Altes Museum. Cel mai celebru exponat al muzeului este bustul Reginei Nefertiti. Unul dintre cele cinci extraordinare muzee care se găsesc pe Insula Muzeelor este Muzeul Pergamon. Este cel mai nou dintre aceste muzee, fiind deschis în 1930. Numele acestuia este dat de Altarul Pergamon,
www.artout.ro
18
un monument enorm care ocupă o întreagă cameră în muzeu. Proiectat de Alfred Messel și mai târziu de Ludwig Hoffman, Muzeul Pergamon a fost construit pentru a completa muzeul din apropiere, Muzeul Kaiser Wilhelm (acum Muzeul Bode), care devenise prea mic pentru a găzduit exponatele aduse aici în urma lucrărilor germane de escavare din toată lumea. Ideea noului muzeu a apărut în 1907 și ducerea acestei idei la bun sfârșit a luat 20 de ani, din 1910 până în 1930. A fost deschis într-una dintre cele mai tumultoase perioade ale Germaniei și a fost și el distrus aproape complet în timpul bombardamentelor din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Din fericire, multe dintre exponate au fost depozitate în alte părți pentru a fi ținute în siguranță, iar exponatele mai mari ce nu au putut fi mutate au fost zidite pentru a fi protejate. În 1945, o parte a colecției originale a fost dusă în Rusia și se găsește încă la Muzeul Hermitage sau la Muzeul Pushkin. O parte dintre obiecte au fost returnate în anii 1950 dar din cauza legii rusești privind restituirile multe au ramas încă în cele două muzee. Muzeul Pergamon din Berlin este împărțit în trei secțiuni diferite: Colecția Antică, Muzeul de Artă Islamică și Muzeul Orientului Apropiat. Departamentul de Antichităti grecești și romane este cel mai lăudat și cu siguranță este una dintre cele frumoase zone ale muzeului. Vizitatorii pot vedea câteva exponate uriașe, cum ar fi Altarul Pergamon (180-160 î.Hr.); acesta este atât de mare încât este găzduit de o sală întreagă. Construită în Pergamon, Asia Mică, ca un altar al lui Zeus, structura gigant este piesa de rezistență a muzeului. Tot aici poate fi admirată și minunata poartă romană care era intrarea în piața din Milet, tot din Asia Mică, de pe teritoriul Turciei de astăzi. Muzeul Orientului Apropiat este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai importante
Patrimoniu în pericol
muzee ce expun colecții de antichităti din Babilonia, Persia și Asiria. Vechile comori orientale ce se găsesc aici reprezintă 6000 de ani de istorie a Orientului Apropiat expuse în 14 camere cu o suprafață de 2000 de metri pătrați. Vizitatorii muzeului nu trebuie să rateze Poarta Ishtar din Babilon și fațada sălii tronului Regelui Nebuchadnezzar. Există și un model al Turnului Babel în Sala Babiloniană. Muzeul de Artă Islamică, orientat în principal pe Orientul Mijlociu, inclusiv Egipt și Persia, prezintă tot felul de exponate de artă din secolul al IX-lea până în secolul al XIX-lea. Aici sunt expuse bijuterii, sculpturi în lemn, textile, exponate de caligrafie, ceramică și altele. În Muzeul Pergamon se poate admira o colecție de antichități grecești și babiloniene, printre care se numără și Poarta Ishtar din Babilon dar și enormul Altar Pergamon. Pe insulă există și alte clădiri importante. Una dintre ele este Domul, Catedrala protestantă a Berlinului, construită la sfârșitul secolului al 18-lea ca o replică la Basilica San Pietro din Roma. Chiar lângă Catedrala din Berlin se găsea Stadtschloss, un palat enorm din secolul al 19-lea. În 1950, clădirea care era considerată un simbol al militarismului prusac a fost demolată de Germania de Est și in 1976 a fost înlocuită de Palast der Republik, care în 2006 a fost și el demolat. În anul 2007 un proiect pentru reconstrucția vechiului palat (Stadtschloss) a fost aprobată de Parlament. În apropierea fostului palat se afla Marstall, grajdurile regale. Clădirea mare în stil baroc este doar o aripă a fostului complex construit în 1669 de arhitectul olandez Michael Matthias Smids. Clădirea este folosită astăzi drept bibliotecă și arhivă. Insula Muzeelor din Berlin se configurează astfel ca unul dintre cele mai importante puncte de atracție culturale din capitala Germaniei, atât din punctul de vedere al artelor plastice, cât și din punct de vedere arhitectural.
19
www.artout.ro
Patrimoniu în pericol
Patrimoniul ca parte a Securității Naționale -cazul României-
LIGIA NICULAE
Abstract: This current article brings to the fore the nexus between national heritage and national security, as it is mentioned in the Romanian National Defense Strategy of 2015 to 2919. It is a bold approach on a topic rather forgotten than debated in the Romanian politics, that of perserving the national heritage. Keywords: national security, national heritage, national defense În 2015 s-a publicat Strategia Națională de cele două, strategiile asumate de președintele Traian Apărare a Ţării1 pentru perioada mandatului lui Klaus Băsescu (2007 și 2010) au schimbat discursul spre Iohannis. Această strategie reprezintă practic viziunea necesitatea cooperării și importanței României președintelui României pentru perioada mandatului pe plan regional și internațional, lăsând totuși său. Intitulat „O Românie deoparte aspectele ce țineau puternică în Europa și în lume”, de securitatea personală documentul de 23 de pagini a cetățenilor asigurată aduce în discuţie punctele prin reformele menite să Ce este însă interesant este vulnerabile și necesar de a fi protejeze de factorii de faptul că analizând strategiile protejate pentru asigurarea instabilitate interni. Ce este de apărare ale României, până securității naționale. Ce este însă interesant este faptul în 2015 nu s-a discutat despre însă semnificativ în această că analizând strategiile de strategie este faptul că pentru apărare ale României, până patrimoniul național. prima oară de după căderea în 2015 nu s-a discutat despre sângeroasă a comunismului, patrimoniul național. Cu patrimoniul național este alte cuvinte, în documentul văzut ca parte a securității aprobat în noiembrie 20082 naționale. Cu alte cuvinte, distrugerea patrimoniului nu se aduce în discuție patrimoniul, ci doar dezvoltarea poate fi considerată atentat la securitatea națională. potențialul cultural3 . Strategia din 2010 discută despre Strategia de Apărare a Țării pentru perioada 2015- dimensiunea intelectuală, educațională și culturală 2019 este al cincilea astfel de document elaborat a securității naționale4 , dar totul pus în contextul de când România este un stat democratic și a fost culturii de securitate și nu al culturii naționale5 . Din prezentat de președintele Iohannis în fața Camerelor nou, în strategia din 2010 nu se face mențiune despre reunite ale Parlamentului României pe 22 iunie patrimoniul național. 2015 în calitatea sa nu doar de şef al statului, dar și Cât despre rapoartele CSAT6 în 2004 nu de principalul responsabil al gestionării problemelor apar menționări în raportul anului, vis-a-vis de care vizează securitatea fiind șef al CSAT și al Armatei patrimoniu, educație, cultură. În raportul CSAT Române. din 2005 se menționează „Consiliul a recomandat Cronologic, prima strategie a fost asumată de Guvernului să sprijine Ministerul Culturii și Cultelor președintele Emil Constantinescu în 1999, strategie în aplicarea măsurilor de protejare a valorilor de pur vestică, subliniind astfel dorința României de ieșire patrimoniu cultural național cu semnificație majoră din eterna tranziție către democrație, pentru ca a doua pentru identitatea etno-culturală a poporului român”7 strategie să fie asumată de președintele Ion Iliescu în pentru ca în raportul pe 2006 din nou să nu se facă 2001, din nou o confirmare a dorinței de alăturare precizare vis-a-vis de patrimoniu. La fel în 2007, 2008, (din punct de vedere strategic) vestului Europei, 2009, 2010, 2011 și 2012. De menționat este faptul punctând dorința de includere a României în Uniunea că din 2012 nu mai sunt puse pe site-ul CSAT-ului Europeană și NATO. După includerea României în rapoartele anuale. La o cercetare mai amănunțită
‘‘
,,
20 www.artout.ro Patrimoniu în pericol descoperim că rapoartele pentru anii 2013, 2014 și domeniul patrimoniului național9. Pe baza acestora 2015 sunt doar menționate în presă, dar la o simplă putem spune că se trage un prim semnal de alarmă căutate a omului interesat de raportul anual descoperă față de stadiul de degradare și nepăsare al autorităților că nu poate fi citit. față de patrimoniu. Dar perioada de după? Se pot Întrebarea majoră este dacă din 2004 până în observa proiecte de protejare a patrimoniului, dar 2012, dată până la care sunt disponibile online cu toate acestea retrocedările s-au făcut pe bandă rapoartele CSAT s-a făcut o singură menționare despre rulantă, procesele pentru retrocedarea operelor de patrimoniu în anul 2005, întrebarea legitimă este de artă sunt încă pe rol, ca să nu mai vorbim de recentul ce? La o scurtă întoarcere până în 2005 descoperim că caz al Cumințeniei Pământului. Până la acest moment, avem de-a face cu scandalul Mona Muscă, Ministru doar ca simplă menționare s-au retrocedat tablouri și al Culturii în perioada 29 decembrie 2004 - 22 august obiecte de patrimoniu de la Muzeul de Artă din Bacău, 2005, ministru care pleacă din guvernul Tăriceanu peste 70 de muzee au pierdut sau au fost pe punctul ca urmare a scandalului colaborării Monei Muscă cu de a-și pierde sediile, 4000 de cărți (de patrimoniu) Securitatea, scandal care a ținut titlurile ziarelor pentru ale Bibliotecii Pedagogice au fost pierdute, România a o perioadă lungă de timp. Cu un puternic suport pierdut Curțile Gojdu din Budapesta, iar alte astfel de liberal și o imagine aproape imaculată până la deconspirarea acesteia ca și colaborator, ministrul Muscă este înlocuit cu Adrian Iorgulescu, cel (....)dacă din 2004 până în 2012, dată până la care care va conduce Ministerul Culturii și sunt disponibile online rapoartele CSAT s-a făcut o Cultelor până pe 22 decembrie 2008. singură menționare despre patrimoniu în anul 2005, Cu toate acestea, revenind la anul 2005, întrebarea legitimă este de ce? observăm faptul că la 15 februarie 2005 întră în vigoare Hotărârea nr. 78/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, hotărâre care abrogată prin Hotărârea 9/2009 tot privind organizarea și obiecte, clădiri sunt pierdute sau distruse fără însă a se funcționarea Ministerului Culturii, Cultelor și trage un semnal major de alarmă. Patrimoniului Național. Hotărârea a fost la rândul ei Revenind la Strategia Națională de Apărare a Țării abrogată în 2010 prin Hotărârea nr. 90/2010 privind publicată în 2015, în cadrul acesteia se menționează organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, că: hotărâre care este în vigoare la acest moment. Se observă, la nivelul anului 2005, faptul că, „ […] o Românie puternică își apără valorile, interesele până la momentul respectiv, Ministerul Culturii și simbolurile care o definesc, bunurile naționale și s-a implicat în realizarea unor proiecte precum: resursele naturale, precum și instituțiile care o reprezintă. Programul de reabilitare, modernizare şi dotare Prioritate trebuie acordată educației și sănătății, a aşezămintelor culturale din mediul rural şi mic protejării patrimoniului, mediului înconjurător, dar și urban; Programul privind consolidarea, restaurarea susținerii domeniilor de excelență.” (Strategia Națională şi modernizarea monumentelor istorice din România de Apărare a Țării 2015-2019, p. 3) şi Programul Naţional eGISPAT, realizarea unui Putem spune că această menționare apare și ca sistem informaţional geografic (MIS) pentru protecţia urmare a faptului că a fost publicată Strategia Sectorială patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie şi în Domeniul Culturii și Patrimoniului Național pentru monumente istorice)8. Acestea vin ca bază a faptului perioada 2014-20201⁰ de către Ministerul Culturii. În că în 2005 s-a descoperit, la nivel instituțional, că cadrul acestui document (de 473 pagini) se precizează existau o serie de disfuncționalități și vulnerabilități faptul că România se aliniază politicilor europene în legătură cu patrimoniul național, printre care: vis-a-vis de cultură și protejarea patrimoniului, nepăsarea și proasta gestionare a patrimoniului de că respectă documentele internaționale ce vizează către autorități, lipsa de educație și nerespectarea domeniul culturii, dar mai ales că dorește stabilirea legislației, inventarierea defectuoasă a patrimoniului unei linii de evoluție pentru protejarea patrimoniului arhitectural, lipsa fondurilor pentru sprijinirea național. Nimic referitor la patrimoniu ca parte a proprietarilor, dar mai ales lipsa personalului de securității naționale. Se menționează însă la pagina control din instituțiile publice și a specialiștilor pe 18 faptul că cultura este un cadru sustenabil pentru
‘‘
,,
21 Patrimoniu în pericol www.artout.ro coeziune socială și pace, însă ca urmare a directivei nu distrugerea patrimoniului o amenințare la UNESCO, deci nu ca parte introdusă de Ministrul din securitatea națională? România. Mergând mai departe cu analiza, observăm faptul că această menționare în Strategia de Apărare a dus la proiecte de legi prin care să se menționeze faptul că neprotejarea, pierderea sau distrugerea reprezintă o amenințare la siguranța națională. Fostul Ministrul al Culturii, Vlad Alexandrescu, a cerut în Este sau nu distrugerea mod public crearea și aderarea la un pact național patrimoniului o amenințare pentru patrimoniu, pact la care ar fi trebuit să adere la securitatea națională? partidele politice. Demersul fostului ministru a venit ca urmare a situației dezastruoase în care se află patrimoniul. Propunerea a fost trimisă președintelui Iohannis, însă aceasta a rămas fără răspuns, pentru ca după, liberalii Puiu Hașoti și Octavian Motoc să Bibliografie
‘‘
,,
‘‘Revenind la pactul ministrului
Alexandrescu, acest pact venea pe baza constatărilor că monumentele de patrimoniu, bisericile fortificate din Transilvania, clădirile și alte astfel de obiective sunt într-o stare de degradare continuă
,,
propună un proiect de lege prin care patrimoniul să fie protejat sub incidența amenințărilor la securitatea națională. Revenind la pactul ministrului Alexandrescu, acest pact venea pe baza constatărilor că monumentele de patrimoniu, bisericile fortificate din Transilvania, clădirile și alte astfel de obiective sunt într-o stare de degradare continuă, tocmai de aceea se cerea aprobarea unui buget de 0.2% din PIB pentru conservarea și protejarea patrimoniului. Acum situația pare a fi neschimbată, patrimoniul din nou fiind uitat. Având în vedere situația actuală, dar și faptul că România are o rată de absorbție a fondurilor europene foarte mică pentru patrimoniu, dublat de faptul că statele lumii încep să accepte faptul că distrugerea patrimoniului trebuie inclusă în categoria amenințărilor la securitatea națională, de ce România nu este interesată de protejarea identității și trecutului?! Închei astfel printr-o întrebare simplă: Este sau
1. Documentul poate fi consultat la: http://www.presidency.ro/ files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf accesat ultima oară la 1 mai 2016. 2. HG nr. 30/2008 privind aprobarea Strategiei nationale de aparare a tarii Strategia Nationala de aparare a tarii disponibil online la http://www.dreptonline.ro/legislatie/hg_strategie_nationala_aparare_tara_30_2008.php accesat ultima oară la 1 mai 2016. 3. Idem. 4. Strategia Națională de Apărare a Țării 2010, disponibil online la: https://www.antena3.ro/media/comcsatap.pdf accesat ultima oară la 1 mai 2016. 5. Conform Strategiei, cultura de securitate desemnează „valori, norme, atitudini sau acțiuni care determină înțelegerea și asimilarea conceptului de securitate și a celorlalte concepte derivate: securitate națională, securitate internațională, securitate colectivă, insecuritate, securitate cooperativă, politica de securitate etc”. Vezi mai multe în: Strategia Națională de Apărare a Țării 2010, p. 29, disponibil online la: https://www.antena3.ro/media/ comcsatap.pdf accesat ultima oară la 1 mai 2016. 6. http://csat.presidency.ro/documente/Raport_ CSAT_2004_1ro.pdf; http://csat.presidency.ro/documente/ Raport_CSAT_2005_2ro.pdf; http://csat.presidency.ro/documente/Raport_CSAT_2006_3ro.pdf; http://csat.presidency.ro/documente/Raport_CSAT_2007_4ro. pdf; http://csat.presidency.ro/documente/Raport_CSAT_2008_38ro. pdf; http://csat.presidency.ro/documente/Raport_ CSAT_2009_5727ro.pdf; http://csat.presidency.ro/documente/RAPORT_ CSAT_2010_14398ro.pdf; http://csat.presidency.ro/documente/RAPORT_ CSAT_2011_14399ro.pdf; http://csat.presidency.ro/documente/RAPORT_ CSAT_2012_14400ro.pdf; 7. http://csat.presidency.ro/documente/Raport_ CSAT_2005_2ro.pdf P.9 8. http://www.cultura.ro/uploads/files/StrategiaPCN.pdf p. 5. 9.Idem. 10. http://www.cultura.ro/uploads/files/STRATEGIA_%20SECTORIALA_IN_DOMENIUL_CULTURII_2014-2020.pdf
www.artout.ro
22
Patrimoniu în pericol
National Heritage as part of National Security - Case study: Romania – LIGIA NICULAE Translated by ALEXANDRA ȘERBĂNESCU
Abstract: Articolul de față își propune să scoată în evidență legătura dintre patrimoniul național și securitatea națională, după cum este menționată în Strategia Națională de Apărare a României începând cu 2015 până în 2019. Este o abordare îndrăzneață a unui subiect mai degrabă uitat decât dezbătut de către politicienii din România, și anume conservarea patrimoniului național. Cuvinte cheie: securitate națională, patrimoniul național, apărare națională
Romania’s National Defense Strategy was issued in 2015 as part of President Klaus Iohannis’ agenda. Practically, the strategy represents the president’s vision during his serving his mandate. Named A Strong Romania in Europe and in the World, the document has 23 pages in which he discusses vulnerable points and the necessity to protect them in order to ensure national security. Significant for this strategy is the fact that for the first time after the fall of the Communist era, national patrimony is seen as part of our national security. In other words, destroying patrimony may be considered as a threat to national safety. The National Defense Strategy for 2015-2019 is the fifth document of its kind since Romania became a democracy and was presented by Iohannis in front of the committees gathered at the Romanian Parliament on the 22nd of June not just as the President but also as the main person responsible for managing issues in regards to security as chief of the Supreme Council of National Defense (SCND) and the Romanian Army. Chronologically speaking, the first such strategy was the responsibility of President Emil Constantinescu in 1999, a strategy that was highly influenced by the West, thus underlining Romania’s wish to escape from the endless transition towards democracy and the second strategy was issued by
President Ion Illiescu in 2001, again a confirmation of the wish to join forces with Western Europe, stressing on Romania’s wish to be included in the European Union and NATO. After Romania got included in both unions, the strategies issued by President Traian Băsescu in 2007 and 2010 changed the discourse towards the necessity of cooperation and Romania’s importance locally and internationally, putting aside issues regarding the citizens’ personal safety as ensured by reforms that were meant to protect them from variable, local factors. What is interesting is the fact that if we were to analyze the Romanian national strategies, we’ll see that there was no talk of national patrimony until 2015. In other words, in the 2008 approved document there is no mention of patrimony but of developing cultural potential. In the 2010 strategy there is mention of the cultural, intellectual and educational dimension of national security, but in the context of cultural security not of national culture. Again, the 2010 strategy does not mention national patrimony. In the 2004 SCND reports there is no mention of patrimony, education or culture. In 2005, the report mentions the fact that: “The Council recommended the Government should support the Ministry of Culture in applying measures for protecting valuable, national and cultural heritage with great significance for the ethno-cultural
www.artout.ro
identity of the Romanian people” only to have the 2006 report not mentioning anything about the patrimony yet again. The same case is for 2007, 2008, 2009, 2010, 2011 and 2012. It is worth mentioning that fact that starting with 2012, the SCND has stopped posting its annual reports on the site. At a closer look, we can see that the reports for 2013, 2014 and 2015 have only been mentioned in the press but after a simple internet search, you will find out that these cannot be read. Since between 2004 and 2012 is the period when the SCND reports were available online and had only one mention about the national heritage in 2005, the main and legitimate question is why? By briefly looking back in 2005, we can see that there was the Mona Muscă scandal. Muscă was the Minister of Culture during 29th December – 22nd August 2005 as she left the Tăriceanu government as a result of the scandal about the collaboration between her and the Securitate which held the front pages of newspapers for weeks on end. Having a massive liberal support and an almost immaculate image which was eventually deconstructed by the revelation of him being a collaborator, Muscă was replaced by Adrian Iorgulescu who served his mandate until 2008. All things considered, going back to 2005, we can see that on 15th February 2005, Decision nr. 78/2005 was enforced with regards to the organization and functioning of the Ministry of Culture, a decision which was annulled through Decision 9/2009, also with regards to the organization and functioning of the Ministry of Culture and National Heritage. The decision was yet again annulled in 2010 through Decision nr.90/2010 with regards to the organization and functioning of the Ministry of Culture, a decision which is still currently valid.
23
Patrimoniu în pericol
and Modernization of Historical Monuments in Romania Programme and The eGISPAT National Programme for the Construction of a Geographically Informational System (MIS) for the Protection of National and Cultural Immovable Patrimony (Archeology and Historical Monuments). These projects came as a result of the revelation that in 2005 there was a series of irregularities and vulnerabilities at an institutional level with regards to national heritage, such as: the authorities’ disregard and ill-management of the patrimony, the lack of education and disrespect for the legislation, the poor inventory of architectural patrimony, the lack of funding for supporting the owners and especially the lack of inspections in public institutions and of specialists on national heritage. This is enough for us to be able to attract attention on the stage of degradation and the authorities’ disregard for our national heritage. What about the following period? We may notice some projects on protecting
‘‘ (...) if we were to analyze the Romanian national strategies, we’ll see that there was no talk of national patrimony until 2015. ,,
We can see that until 2005, the Ministry of Culture did involve itself into getting several projects to completion such as: The Rehabilitation, Modernization and Improvement of Cultural Sites from the Rural Area and Small Urban Towns Programme, The Consolidation, Restoration
the patrimony yet the retrocessions were done one after the other like in an assembly line, the processes for retroceding artwork are still ongoing and not to mention the recent case of Cumințenia Pământului. Until now, just as a simple mention, paintings and objects of patrimony have been retroceded to the Museum of Art in Bacău, over 70 museums have lost or were on the verge of losing their headquarters, 4000 books (from the patrimony) from the Pedagogical Library have been lost, Romania lost the Godju Market in Budapest and other such objects and buildings are now lost or
www.artout.ro
destroyed without anyone revolting against it.
24
Going back to the National Strategy of Defense issued in 2015, there is the following mention: “[…] A Romania that is strong will protect her values, her interests and the symbols that define the national goods and natural resources as well as the institutions that represent her. Education and health should be prioritized; we must protect our heritage, our environment and also support our fields of excellence” (National Defense Strategy 2015-2019, pg.3) We may say that this issue was included as a result of the Department Strategy for Culture and National Heritage issued by the Ministry of Culture for 2014-2020. In this 473 page document there is a mention of the fact that Romania is in line with the European policies regarding culture and moreover, the fact that it wishes for the establishment of a line of progress for protecting national heritage. Nothing about heritage as part of national security. On page 18, there is a mention of the fact that culture is a sustainable environment for social cohesion and peace, but
‘‘
loss or destruction of heritage as a threat to national security. Vlad Alexandrescu, the former Minister of Culture, has publicly demanded for the creation of a national truce with regards to our heritage, a truce that should be signed by all political parties. The former Minister’s proposition came as the result of the disastrous situation in which our heritage continuously remains. Having been sent to President Iohannis, the proposition fell on deaf ears only for liberals Puiu Hașoti and Octavian Motoc to later propose a law through which national heritage should be protected on account of threats made to national security.
Going back to former Minister Alexandrescu’s truce, it was built on the observations that monuments, fortified churches in Transylvania, buildings and other such tourist objectives are in an advanced stage of degradation and because of this, there was the demand for allowing a budget of 0.2 % of the GDP to restoring and preserving the patrimony. Today it seems that everything remained unchanged, the issue of our heritage forgotten. Taking into consideration our current situation, along with the fact that Romania has a very low rate of obtaining European funds for our patrimony and doubled by the fact that the world’s states have begun accepting that destroying patrimony must be included in the category of threats to national security, Romania is not interested in protecting its past and identity.
(...) we must protect our heritage, our environment and also support our fields of excellence” ,, this is the result of UNESCO’s proposition and not introduced by the Romanian Minister. Going further with the analysis, we can see that this mention in the Defense Strategy led to proposing laws that should deem the ill-keeping,
Patrimoniu în pericol
I’d like to end with a simple question: Is destroying national heritage a threat to national security or is it not?
25
www.artout.ro
Patrimoniu în pericol
Patrimoniul văzut prin ochii liceenilor ELENA-DIANA SMEU
Abstract: We, as a species, are trying to conserve the spiritual and material heritage that all of us have with the view that our descendants will enjoy and will learn from it vital matters of life. But what are this young people thinking about heritage right now? Keywords: patrimony, heritage through the eyes of the young, patriotism, spiritual and material heritage
Patrimoniul este ceea ce ne rămâne nouă, ca despre patrimoniu ni se vorbește doar din punct oameni, după ani de curgere a istoriei. În principal, de vedere material, nu se pune accent pe latura vizează totalitatea bunurilor pe care le transmitem sa spirituală, nu învățăm că limba română, spre ca masă urmașilor, iar UNESCO a propus un exemplu, face parte din patrimoniu, nu doar plan de protejare a bunurilor culturale și naturale național, ci și internațional. Cunoaștem foarte din lume, unanim recunoscut la nivel mondial, bine spațiile protejate din România, dar nu ni se pe care îl consider o inițiativă extraordinară punctează că aceeași grijă trebuie să o manifestăm și benefică pe termen lung. În al doilea rând, și față de vocabularul limbii române, de cântecele patrimoniul semnifică și valorile spirituale care Din păcate, despre patrimoniu ni se vorbește ne sunt insuflate și pe care le transmitem mai departe, din această doar din punct de vedere material, nu se pune dorință de conservare a ființei umane, prin esența accent pe latura sa spirituală(...) existenței sale. Aceste două fațete ale patrimoniului sunt general valabile și se contopesc în definiția ultimă populare pe care le învățăm în clasele primare sau al acestui termen. Privitor la această perspectivă, poate de anumite concepții și atitudini care merită am interogat vocea tânără, în jurul căreia a fi păstrate. Din această perspectivă, ar trebui gravitează această idee și la care se raportează realizată o schimbare, mai ales pentru ca profesorii acest concept de conservare pentru generațiile să ne insufle dragostea pentru ce ne înconjoară, viitoare, despre ce înseamnă patrimoniul pentru pentru valorile românești și internaționale, lucru ei. Termenul acesta îl întâlnim destul de des, care se uită să ne fie amintit în cumulul vertiginos ca elevi, în materialele școlare, în manuale de de manuale și lecții stufoase, pur teoretice și rigide. geografie și de arte, bineînțeles. Se observă Pentru început, fiind la vârsta de 16 ani, totodată și dorința profesorilor de a marca rolul îmi pot expune în acest material opinia. patrimoniului în educația școlară. Nu de puține Astfel, pentru mine, patrimoniul înglobează ori am realizat la orele de curs proiecte despre totalitatea realităților care sunt asociate omului anumite monumente sau minuni naturale, și îi determină esența. Din acest motiv, fiecare protejate de UNESCO, pentru a putea fi mult acțiune, sentiment, vorbă, alegere și produs ale mai conștienți de importanța lor. Din păcate, omului sunt în sine elemente ale patrimoniului.
‘‘
,,
www.artout.ro
26
De asemenea, fiecare persoană în parte este parte a acestuia și influențează caracteristicile de care dispune, iar una dintre ele ar fi diversitatea extraordinară. În același timp, fiecare dintre noi este răspunzător de ceea ce lăsăm în urmă, de ce transmitem unei lumi ulterioare nouă, nu numai prin ceea ce facem, ci prin ceea ce suntem. Pentru mine, existența și prosperitatea patrimoniului semnifică o generație viitoare mult mai conștientă de problemele pe care le avem, care să fie capabilă să le combată și care să fie responsabilă, sensibilă și convinsă de a atinge un ideal lumesc al firii. Îmi doresc totodată ca cei mai mulți dintre noi să conștientizeze acest lucru și să devină persoane care să își însușească datoria de a face cât mai bine și de a transmite valori ca toleranța, iubirea și
Patrimoniu în pericol
progresul prin exemplu urmașilor, încă din aceste momente. În continuare, acestea sunt câteva opinii ale liceenilor cu privire la rolul patrimoniului în ceea ce privește propria persoană, mulți dintre ei conștientizând importanța lui, faptul că nu reprezintă doar produse arhitecturale sau minunății naturale, că ei sunt până la urmă elemente esențiale ale acestui proces și sunt răspunzători de condiția și evoluția sa, lucru care l-au înțeles alternativ, din cărți, din propria experiență extracurriculară, și nu în școală.
‘‘ În același timp, fiecare dintre noi
este răspunzător de ceea ce lăsăm în urmă, de ce transmitem unei lumi ulterioare nouă ,, - ”În viziunea mea, patrimoniul ne caracterizează pe noi ca națiune și contribuie la formarea unei imagini despre țara noastră. Acesta înglobează toate valorile, cultura și minunile naturii prin care se desăvârșește ideea de frumos. În lipsa unui patrimoniu nu am avea o istorie, o poveste, un element prin care să înfrumusețăm trecerea timpului. România nu ar fi doar o bucată de pământ anostă spre care doar gravitația ne atrage, ci și un sentiment de patriotism, atașament față de complexitatea sufletului românesc.”Teodora, 16 ani
Munții sunt minunați, în acest cadrul natural mă pot exterioriza și de aceea pentru mine patrimoniul înseamnă natura. Dar pădurea, implicit, patrimoniul României este în pericol și trebuie făcută o schimbare pentru a ne putea bucura în continuare de ea.” –Maria, 16 ani.
- „Pentru mine, patrimoniul este reprezentat de valorile culturale ale unei țări și ale unui popor. Monumentele, tradițiile și obiceiurile mi se par foarte importante și trebuie rămână și urmașilor noștrii. Mi se pare că ceea ce face un român să fie român sunt tocmai tradițiile acestea pe care le - „Eu, patrimoniul îl asimilez cu natura moștenește și la fel, ceea ce îl face pe un francez, fiecărei țări, acest lucru îl consider important. francez și pe un american, american.” - Ștefan, 15 Pădurea este o comoară, pentru că ne asigură ani sănătatea, dar în același timp un loc de agrement.
www.artout.ro
27
Patrimoniu în pericol
- „Patrimoniul înseamnă cum trăim și valorile pe care ni le insuflă poporul, comunitatea, țara, datinile păstrate de sute de ani, care continuă să fie trasnmise mai departe și apreciate. Toate acestea consider că mă influențează pe mine și sunt patrimoniul meu.” - Delia, 15 ani.
- „Totalitatea valorilor morale și materiale ale locului natal, originar, ce creionează sentimentul de bucurie, în starea sa cea mai pură, scoțând la iveală patriotismul onest și mândria de a fi român. Asta înseamnă pentru mine patrimoniul.”Alexandra, 16 ani
- „Şi faptul că am învățat să fac cruce cu mâna dreaptă face parte din patrimoniul meu, moștenit de mine de la părinții mei, care au deprins acest lucru de la bunici și așa mai departe. Orice gest pe care îl fac, orice convingere de a mea și modul în care văd lucrurile sunt elemente ale patrimoniului personal, care în fine, sunt eu. Deci, patrimoniul fiecăruia este persoana sa.” - Vlad, 16 ani
- „Patrimoniul este un tezaur național protejat de lege care are rolul de a oferi informații și experiențe inedite și publice.”- Raluca, 16 ani
- „Patrimoniul este tezaurul fiecărei țări, care include partea financiară, precum artefactele din muzee, pentru că și cea mai mică monedă face parte din patrimoniu, dar și pe cea spirituală, proprie, a fiecărei persoane.” - Ștefania, 16 ani - „Eu cred că patrimoniul este legat de suflet, despre cum vibrează sufletul nostru în anumite situații, lucru pe care îl moștenim de la strămoși, cu toate că pare a fi o creație a noastră.” - Andreea, 16 ani - „Patrimoniul este o cheie spre cunoaștere. Este orizont sufletesc nemărginit de cunoaștere atât a eului străbunilor cât și pătrunderea în notele mentalității specifice acelei perioadei. Patrimoniul este creionat prin analizarea lucidă și rațională a evenimentelor, învelite într-o aura de mister. Prin patrimoniu se poate înțelege oportunismul spre redarea cât mai exactă și detaliată a tradițiilor și datinilor, a valorilor spirituale cât și materiale, astfel protejându-se și conservându-se taina păstrării creației.” - Adelina, 16 ani - „Este resursă de interes public și național, care include toate informațiile și caracteristice unei națiuni.” - Rebeca, 16 ani
- „Dragoste.”- Miruna, 16 ani.
www.artout.ro
28
Patrimoniu în pericol
Patrimony as seen through the eyes of high school students ELENA-DIANA SMEU Translated by: TEODORA LAZA
Abstract: Noi, ca specie, încercăm să păstrăm patrimoniul spiritual și material pe care fiecare dintre noi il avem. Facem asta deoarece ne dorim ca urmașii noștri să se bucure de el și să învețe din el lucruri importante despre viață. Insă oare ce cred acum tinerii despre patrimoniu? Cuvinte cheie: patrimoniu, patrimoniul privit prin ochii tinerilor, patriotism, patrimoniu spiritual si material. Patrimony is what is left to us during the course of history. Mainly, it refers to all goods we’ve amassed and transmitted to our descendants and UNESCO proposed a plan that was unanimously agreed upon, designed to protect natural and cultural goods around the world. I consider it a good initiative, a very benefic one for the future. Secondly, patrimony means spiritual values which are shared with us, and which we will in turn share with the next generations out of this wish to preserve the essence of human nature.
songs that we learned in primary school or maybe of some ideas and attitudes that deserve to be preserved. This should be changed, especially because we should be taught how to love everything around us, how to love Romanian and international values, a thing that is neglected because of the huge amount of textbooks and lessons which are rigid and theoretical. For me, a sixteen years old teenager, patrimony means all realities associated to men, which determine his essence. Because of that, each action, each feeling, each word and each choice of man is part of the patrimony. Patrimony also refers to every human being and his characteristics which influence the patrimony, one of those characteristics being its extraordinary diversity. At the same time, each of us is responsible for what we leave behind, for what we send to the next generation, not only by what we are doing but also by what we are. For me, the simple existence and prosperity of patrimony means a future generation which will be more concerned about our problems. A generation capable of fighting these problems, a responsible generation, sensitive and determined to reach an ideal. I wish everyone to be aware of these things and to become individuals that are willing to do good and to transmit certain values like tolerance, love, progress.
These two sides of the concept of patrimony are equally valid and come together in its final definition. With this perspective in mind, we asked the young population that is interested in this concept of preserving goods for the future generations what patrimony means for them. As children we meet the word patrimony often, especially in geography and art textbooks, so, we can notice the desire that teachers have to mark the importance of patrimony during school. We had many assignments on certain monuments or natural wonders protected by UNESCO because teachers wanted us to become aware of their importance. Unfortunately, only the material aspect of the patrimony is presented to us, not the spiritual one. We don’t learn, for example, that Romanian is part of the international patrimony, not just the national one. We know very many things about places that are protected by law in our country, Next I would like to present some opinions of but nobody tells us that we should take the same care high school students regarding the role of cultural with the Romanian vocabulary, or Romanian folk heritage; many of them are aware of its importance
29 Patrimoniu în pericol www.artout.ro and they see beyond architectural masterpieces or patrimony and at the same time, an influence on me.“ natural wonders, they see themselves as important –Delia 15 years old elements in this process and are responsible for the condition it’s in and its progress. They haven’t been “The simple fact that I learned to make the sign of the taught these things in schools but rather out of their cross using my right hand is part of my patrimony. own experiences and by reading books. I inherited this from my parents, and so did they from their parents and so on. Any gesture I make, -”Patrimony is that thing that makes a country any thought or any perspective that I have is part of special, not because there is a famous painting that is my patrimony, which in the end defines me. In the very precious and not because someone painted that end everyone’s patrimony is really himself.” – Vlad 16 painting thinking that he will be famous. The main years old reason he painted that is because he was thinking only of his national identity and his people. Patrimony does ”The patrimony of a country is its treasures, the not mean very valuable things belonging to a country, material aspect as well as the artefacts displayed it means the thoughts and feelings of the artists who in a museum. Even the smallest coin is part of the helped create art.” – George, 16 years old. patrimony. It also includes the spiritual aspect which is unique for every person.” – Ștefania 16 years old. -‚ In my opinion, patrimony characterizes us as a nation and helps us construct an image about us as ” Patrimony is somehow linked to the soul, the way in a country. This image contains all our values, culture which our heart beats in certain situations. We inherit and natural wonders through which beauty is defined. it from our ancestors even if we think that we’re Without patrimony we would not have history, an actually creating it.” - Andreea, 16 years old. element that embroiders the passage of time. Romania is not only a simple patch of land on which we’re “Patrimony is the key to knowledge. It’s an endless pulled by gravity but it also inspires in us a feeling of source of knowledge that taps into the minds of our patriotism and love for the Romanian soul.”- Teodora, ancestors and their perspectives on those times. By 16 years old clearly and rationally analyzing the course of events, that are also shrouded in an aura of mystery, we can - ”I personally think patrimony is related to the come to the idea of patrimony. Patrimony can also be characteristics of each country and I find that understood as the opportunity to convey tradition important. The woods are a treasure because they and spiritual and material values so as to preserve the provides us not only with fresh air but also with a secret to creation.” Adelina 16 years old. great place for recreation. Mountains are wonderful, here I can be myself and that’s why for me, patrimony ” It is a resource of national and public interest which means nature. What we must know is that if we still includes the information and characteristics of a want to have this patrimony, we have to make a change nation” – Rebeca 16 years old because it is in great danger.” –Maria, 16 years old. ”All material and moral values of our birthplace -“ For me, patrimony is represented by the cultural represent our patrimony. They are the feeling of values of a country and its people. The monuments, happiness in its most pure aspect, letting out the most the customs seem very important to me and they have sincere patriotism and the pride of being Romanian.” to remain the same for our descendants. A man is a – Alexandra 16 years old Romanian because of the customs of the country he inherits. This rule is applied for an American and his - ”Patrimony is a national treasure protected by customs or a Frenchman. He is American or French law which is intended to provide information and because he inherited some cultural values.” Ștefan, 15 experiences.”- Raluca, 16 ani years old. - ”Love”- Miruna, 16 years old -”The way we live is dictated by patrimony and values shared by our communities, the customs that have been kept for hundreds of years and which continue to be transmitted and appreciated are also very important in defining the way we live. I consider all these as my
www.artout.ro
30
Patrimoniu în pericol
Căluşul, doina, ceramica de Hor Expresii ale identităţii româneşti în Patrim Abstract: Lumea satului a dat naştere unei culturi spirituale anacronice a cărei valoare este astăzi recunoscută de cel mai înalt for internaţional dedicat educaţiei, ştiinţei şi culturii, UNESCO, în cadrul Patrimoniului Imaterial al Umanităţii. Key words: tradiţii, obiceiuri, UNESCO, patrimoniu imaterial, doină, căluş, ceramică, Horezu, colindat, cultură, sat, tezaur
Satul este o lume sui generis prin modul în care locuitorii săi se raporteză la tot ceea ce îi înconjoară. Aici, “timpul are nesfârşită răbdare”, iar omul e mai apropiat de pământul de unde şi-a avut izvorul. Îi înţelege poveştile, îi frământă oscioarele bătrâne de când lumea, iar drept recompensă, pământul îi dă voie omului să făurească viaţă. Privind lumea altfel, prin prisma unui legământ mistic cu locul, cu timpul şi cu natura, legătură mijlocită de un judecător atotputernic de la cuvântul căruia nu se dezice, ţăranul şi-a creat o cultură spirituală proprie,
povești cu tâlc și, de cele mai multe ori, legi după care lumea rurală s-a ghidat vreme îndelungată. Tradițiile românilor sunt diferite de la o zonă la alta și iau forme în funcție de spiritul fiecărei regiuni sau comunități. Cele mai multe obiceiuri îşi au originea în cultul pagan al strămoşilor noştri, iar astăzi s-au transformat în celebrări ale credinţei ortodoxe. Sunt parte a identităţii noastre întrun context mondial şi tocmai din Sursă foto: Clujul Văzut Altfel Sursă foto: Clujul Văzut Altfel acest motiv care depăşeşte tot ceea ce noi am putea accepta trebuie prin simţuri şi raţiune. protejate şi conservate, iar UNESCO a ecunoscut Creațiile acestei culturi – tradiţii, datini, valorea a câtorva din aceste elemente de cultură credinţe, snoave, legende, vrăji, blesteme, spirituală, şi anume dansul căluşarilor, doina, descântece, basme, balade, doine, superstiţii, ceramica de Horezu şi colindatul în ceată. ritualuri, obiceiuri - sunt anacronice. Tradițiile, obiceiurile și superstițiile sunt lecții de viață,
www.artout.ro
31
Patrimoniu în pericol
rezu, colindatul în ceată. moniul Imaterial al Umanităţii UNESCO IULIA IANCU
Dansul Căluşarilor “…ca o cometă spre soare ...” Din negura timpurilor, pe când oamenii se închinau Soarelui, a apărut acest dans ritualic cu semnificaţii mistice, care astăzi doar mai înveseleşte atmosfera sărbătorilor. Cu toate acestea, faima sa a depăşit de mult frontierele ţării şi astfel, din 25 noiembrie 2005 a intrat pe lista Patrimoniului Imaterial al Umanităţii UNESCO. De Rusalii e mare hărmălaie în sate. O ceată formată din 7 sau 11 flăcăi se adună şi jocul începe. Pământul e frământat sub picioarele lor energice, aerul e tăiat cu beţele de alun frumos decorate, iar dansatorii nu au stare. Se aruncă în aer, se tăvălesc pe jos şi tot aşa, în timp ce vătaful îi îndeamnă să danseze şi mai repede pe măsură ce ritmul se înteţeşte.
cetele de căluşari merg din sat în sat pentru a-i vindeca pe cei suferinzi. Vătaful lor este cel care identifică spiritual bolii şi apoi atinge cu steagul, un baston care are la capăt o legătură de usturoi, pelin şi un şnur roşu, pe unul dintre flăcăii cetei, iar căluşarul desemnat va pica la pământ preluând asupra sa răul care, astfel, iese din cel bolnav. Aşa cum se poate observa, căluşarii nu interpretează un simplu dans, destinat distracţiei, ci misiunea lor este una de tămăduire, iar fiecare etapă a ritualului are o semnificaţie adânc înrădăcinată în tradiţia transmisă încă din perioada precreştină.
Sursă foto: Jurnal de Buzău
Sursă foto: Adevărul despre daci
Un bolnav blestemat de iele, fete frumoase, dar păcătoase este adus în mijlocul grupului. La capul lui e aşezată o oală, iar la sfârşitul dansului, oala e făcută bucăţi şi astfel, ielele sunt alungate. Jocul a încetat… sau ritualul?! Sunt căluşarii sau ceata zeului cabalin, Calus. Ei poartă costume viu colorate peste care sunt petrecute “harnaşamentele”, ei fiind un fel de herghelie divină care luptă cu Răul întruchipat de Rusalii (Iele). Acest ritual îşi are originea în cultul roman, căluşarii find cei care anunţau echinocţiul de primăvară. Dansul magic al căluşarilor este unul al vindecării. Acest ritual se execută în perioada Rusaliilor, când
Doina “este tristeţea chiar în veselie (…)” „Dorul, îmi pare singura caracteristică originală a cântecelor româneşti”, spunea George Enescu, iar din dor s-a născut doina; foc lăuntric, tristeţe, durere, toate aceste stări sufleteşti au fost traduse în note muzicale şi transpuse pe portativ. Astfel, doina a devenit un gen specific muzicii tradiţionale româneşti, iar valoarea sa la nivel mondial a fost recunoscută oficial pe 2 octombrie 2009, când a devenit parte a Patrimoniului Imaterial al Umanităţii UNESCO.
32 www.artout.ro Patrimoniu în pericol Ba mai mult, doina este legătura noastră cu un trecut mult prea îndepărtat, însă, se consacră abia în secolul al XVIII-lea, când, în lucrarea „Descriptio Moldavie”, Dimitrie Cantemir aminteşte de etimologia cuvântului “doină” ca aparţinând limbii vorbite de daci. În secolul al XX-lea, Vasile Alecsandri a definit acest gen muzical drept „cea mai vie expresie a sufletului românesc. Ea cuprinde simţirile sale de durere, de iubire şi de dor. Melodia doinei, pentru cine o înţelege, este chiar plângerea duioasă a patriei noastre după gloria sa trecută. Ea este cântecul cel mai frumos, cel mai jalnic, cel mai cu suflet ce-am auzit eu pe lume.” Cunoscută şi drept “cântec de codru” în zona Bihorului sau “cântec de peste deal” în regiunea de est a Banatului, melodioasa exteriorizare a dorului poate fi acompaniată şi de diferite instrumente muzicale: ţambal, fluier, nai, vioară sau aşa cum obişnuiau să folosească bătrânii de umbra prispei, frunză de pară sau solzi de peşte. Sursă foto: Historia
Ceramica de Horezu, “un meşteşug tradiţional unic” Între 3-7 decembrie 2012, ceramica de Horezu a devenit parte a Patrimoniului imaterial al Umanităţii UNESCO, fiind o particularitate pentru comunitatea de meşteri olari din România. Născută din pământul Olteniei, ceramica de Horezu este o artă a cărei confecţionare poate fi privită drept un ritual: “bărbaţii sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curăţat, porţionat şi udat, frământat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primă din care sunt confecţionate vasele roşiatice de Horezu. (...) Femeile sunt acelea care decorează obiectele folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care desenează modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramică." (UNESCO) În decorarea vaselor, motivele şi culorile sunt inspirate din arta paleocreştină. Cele mai populare simboluri sunt: Cocoşul, Şarpele, Spirala, Soarele, Crucea, Păunul, Pomul vieţii, Peştele, Păstorul, iar dintre culori, cele mai des folosite sunt: verde, maro, roşu, galben, alb. Cocoşul este pasărea care vesteşte prima, răsăritul – o nouă zi, un nou început. De asemenea,
33 Patrimoniu în pericol www.artout.ro ştim cu toţii cine este cel mai mândru stăpân al curţii zburătoarelor. Această pasăre este şi simbolul curajului, puterii şi bărbăţiei. Pomul vieţii ne aminteşte de copacul din care Eva a luat mărul, ispitită de şarpe, nesocotind porunca Domnului. Poziţia sa liniară, cu coroana orientată către cer şi cu rădăcinile adânc înfipte în pământ creează o legătură între cer şi pământ, între fertilitate şi spiritualitate, echilibrând forţele universului. Şarpele este un personaj care, cred eu, a fost nedreptăţit. O împinge pe Eva spre neascultare, însă, îi oferă cheia către cunoaştere, îndemnând-o să guste din roadele Copacului Vieţii. Merg mai departe cu interpretarea şi consider că şarpele le-a oferit primilor oameni, şansa de a-şi modela propriul destin, eliberându-i. Se spune că fiecare casă de la sat are şarpele ei, numit şi Ştima-Casei sau Ceasornicul-Casei, şi nu este bine ca acesta să plece din casă. Plecarea lui este semn de moarte, iar cei mai bătrâni susţin că el moare odată cu stăpânul casei. Culorile folosite în ceramica din Horezu spun o frumoasă poveste a moştenirii culturale, provenind atât din perioada romană, cât şi din cea bizantină. Roşu este culoarea folosită încă din antichitatea romană, iar alb, verde şi galben amintesc de tradiţia bizantină.
Colindatul de ceată bărbătească, “corindatul ficiorilor” Începând cu 3-7 decembrie 2013, un nou element al tezaurului spiritual românesc face parte din Patrimoniul imaterial al Umanităţii UNESCO, colindatul de ceată bărbătească sau aşa cum se spune în Oaş, corindatul ficiorilor, un obicei comun cu Republica Moldova. Unică în toată lumea, ceea ce i-a şi atras înscrierea pe lista celor mai importante bogăţii spirituale ale umanităţii, tradiţia colindatului în ceată bărbătească îşi are rădăcinile adânc ancorate în vremuri de demult, o formă a acestui obicei fiind regăsită chiar în perioada romană când se obişnuia să se anunţe astfel solstiţiul de iarnă.
Sursă foto: Alba 24
www.artout.ro
34
Abia din secolul al XVII-lea, însă, putem vorbi de colindat în forma pe care o cunoaştem şi astăzi, e adevărat, cu mici modificări impuse de modul în care a evoluat şi s-a dezvoltat societatea. A umbla cu colinda, hurta sau zoritul sunt denumiri ale aceluiaşi obicei care îmbină folclorul muzical, literar şi coregrafic, transmise din moşistrăomşi prin tradiţia oralităţii. Grupul colindătorilor sau ceata, haita, roata, malanca, vălăret sau hurdughie, învaţă colindele specific zonei de la bătrânii satului, iar apoi pornesc să colinde toate gospodăriile din sat în ajunul Crăciunului sau, mai rar, de Anul Nou. Venirea colindătorilor este prilej de mare onoare pentru gospodărie, iar fenomenul este extraordinar de urmărit. De la costume, organizarea ierarhică în ceată şi până la cântecele străvechi ce sunt adevărate imnuri închinate sărbătorilor, acest obicei este o celebrare a tezaurului spiritual românesc.
Patrimoniu în pericol
România este o ţară extrem de bogată spiritual şi cultural, dar în iureşul a tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru uităm cât suntem de norocoşi că trăim într-o ţară cu tradiţii deosebite, o încununare a moştenirii antice alături de cea actuală, ortodoxă. Faptul că avem incluse atât de multe obiective în programul UNESCO (bisericile din Moldova, Mănăstirea Hurezi, satele cu biserici fortificate din Transilvania, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, centrul istoric din Sighişoara, bisericile din lemn din Maramureş, Delta Dunării, dar şi elemente imateriale, doina, colindatul, căluşul şi ceramica de Horezu) ar trebui să ne facă să conştientizăm bogăţia de care dispunem şi să învăţăm să respectăm acest tezaur, să-l valorificăm şi să-l promovăm ca parte a indentităţii noastre în context european şi mondial.
Sursă foto: Ziarul Lumina
www.artout.ro
35
Patrimoniu în pericol
Căluşul, doina, Horezu ceramics, group carolling. Romanian identity as expressed on the UNESCO Intangible Cultural Heritage list IULIA IANCU Translated by TEODORA GRECU
Abstract: The village created an anachronic space of spiritual culture whose value is today recognized by the highest international forum dedicated to education, science and culture, UNESCO, as part of the Intangible Cultural Heritage list. Keywords: traditions, customs, UNESCO, Intangible Heritage, doină, căluş, ceramics, Horezu, carolling, culture, village, treasure The village is a sui generis world from the way its inhabitants relate with everything around them. Here, “the time has endless patience” and man is closer to the earth from which he’s been made. He understands its stories, he tends to its old bones since time immemorial, and as a reward, the earth allows the man to give life. With a different perspective on the world, having a mystical covenant with the place, time and nature, a tie mediated by an all-powerful judge whose
Romanian traditions differ from an area to another with regards to the spirit of each region or community. Most customs originate in the paganism of our ancestors and have transformed today into orthodox celebrations. They are part of our identity
Photo source: Clujul Văzut Altfel
word he respects, the Photo source: Clujul Văzut Altfel peasant has created his own spiritual culture, which exceeds everything that we could possibly accept through our senses and reason. This culture’s creations – traditions, heritage, beliefs, folk tales, legends, spells, curses, fairy tales, songs, superstitions, rituals, and customs – are anachronisms. Traditions, customs and superstitions are life lessons, moral tales and often laws that the rural world has guided itself after for centuries.
and this is why they have to be protected and preserved. UNESCO has recognized the value of some of these spiritual cultural elements such as the Căluşari dance, the “doina” type of song, Horezu ceramics and carolling in groups.
The Căluşari Dance “…like a comet to the sun ...” This ritual dance filled with mystical symbols appeared since the dawn of times, when people still
36 www.artout.ro Patrimoniu în pericol bowed to the Sun. Now it only cheers up the holiday - iele. This ritual originates from Roman culture, them atmosphere. Nevertheless, its fame went beyond the being the ones who announced the spring equinox. borders of the country and on 25th November 2005 Their magic dance is one of healing. This ritual is it entered the UNESCO list of Intangible Cultural performed during the Pentecost, when the lads go Heritage. from village to village to heal the sick. The chief is On the Pentecost day the villages are crawling the one who identifies the illness and then he touches with people. A group of 7 or 11 lads gather and the one of the lads with the banner which is a cane with dance begins. The ground shakes at the stomp of their garlic, absinthe and a red ribbon at the end and the energetic feet, their beautifully decorated hazel canes touched one will fall to the ground and take the evil cut through the air. The dancers are restless. They upon himself and so the ill man is healed. jump high in the air and roll on the ground while the As you can see, the căluşari are not simply performing chief dancer nudges them to dance even faster as the a dance for fun. Their mission is to heal and every step rhythm accelerates. of the ritual has a deep traditional significance dating An ill man, cursed by beautiful but sinful fairies, from the pre-Christian era. is brought to the middle. A pot is placed next to his Doina “is sadness even in happiness (…)” “Longing seems to me the only original characteristic of the Romanian songs”, said George Enescu. Doina was born from longing. Inner fire, sadness, pain – all these feelings were translated into music. Doina became a genre specific to traditional Romanian music and its value was recognized on the 2nd October 2009, when it became a part of the UNESCO Intangible Cultural Heritage. Furthermore, doina is our link to a distant past, but it was consecrated only in the 18th century when Dimitrie Cantermir mentions the etymology of the word “doină” as belonging to the language spoken by Photo source: Jurnal de Buzău Dacians, in the paper “Descriptio Moldavie”. Vasile Alecsandri defined this genre as “the head and is crushed at the end of the dance. Thus, the liveliest expression of the Romanian soul. It expresses fairies are banished. The dance is over… or the ritual?! They are căluşari or the troop of the caballine god, its feelings of pain, love and longing. Doina is the Calus. They are wearing colourful costumes with soft cry of our country for its previous glory, for those “harnesses” over. They are some sort of divine herd that battles the Pentecost Evil embodied by the fairies
Photo source: Adevărul despre daci
Photo source: Historia
www.artout.ro who understand it. It is the most beautiful, sorrowful, soulful song that I have ever heard.” Known as “the forest song” in the Bihor region or “the song from over the hill” in the eastern part of the Banat region, the musical expression of longing can be accompanied by various musical instruments: cimbalom, flute, panflute, violin, or as the elders used to sing, with a pear tree leaf or fish scales.
37
Patrimoniu în pericol
Photos source: Author’s personal archive
Horezu ceramics, "a unique traditional craft" Horezu ceramics, "a unique traditional craft" Between the 3rd and 7th December 2012, the Horezu ceramics became part of the UNESCO Intangible Cultural Heritage list and this is a particularity for the community of Romanian master potters. Born out of the soil of the Oltenia region, the Horezu ceramics represent an art whose creation process is a ritual: “the men extract the clay, which is, later, cleaned, cut, and wet, kneaded, trampled, and mixed, becoming the raw material from which the reddish Horezu pots are made. (...) The women decorate using special techniques and instruments with which they The Tree of life reminds us of the tree from which draw traditional motifs. Skill and talent to mix shapes Eve took the forbidden fruit, tempted by the snake, and colours define the personality and uniqueness of disregarding God’s orders. Its linear position, with its sky-oriented crown and with the roots deep into the this type of ceramics.” (UNESCO) ground, creates a link between the sky and the earth, The motifs and colours used to decorate the pots fertility and spirituality, balancing the forces of the are inspired from the Paleo-Christian art. The most Universe. popular symbols are: the Rooster, Snake, Sun, Cross, Peacock, Tree of life, Fish, Shepherd, and the most used colours are: green, brown, red, yellow, white. The rooster is the bird that first announces the dawn – a new day, a new beginning. We all know that he is also the most proud master of the coop. This bird is the symbol of courage, strength and manhood.
I believe the Snake is a character that has been wronged. It pushes Eve to disobedience, but it also gives her the key to knowledge, advising her to taste the fruits of the Tree of life. Going further with my interpretation, I think that the snake gave the first men the chance to make their own destiny and freed them. It is said that every house from the village has
38 www.artout.ro Patrimoniu în pericol its snake, called the House-Nymph or the House- to watch. From the costumes, the hierarchy in the Clock, and that it is bad luck if it leaves the house. troupe to the ancient songs that are truly hymns for His departure is a death omen and the elders claim the holidays, this custom is a celebration of Romanian that it dies along with the master of the house. The spiritual treasures. colours used in Horezu ceramics tell a beautiful story of cultural heritage, coming from the Roman Romania is a culturally and spiritually rich and Byzantine periods. Red has been used since the country, but in the rush of everything we forget how Roman Antiquity and white, green and yellow remind lucky we are to live in a country of such particular us of the Byzantine tradition. traditions, a crown jewel of ancient heritage, along with the current orthodox one. Going carolling in an all-male group, “the Having so many places in the UNESCO carolling lads” programme (Churches of Moldavia, Monastery
of Horezu, Villages with Fortified Churches from Transylvania, Dacian Fortresses from the Orastie Starting with the 3rd-7th December 2013, a new Mountains, Historic Centre of Sighisoara, Wooden element of the Romanian spiritual treasures is part of Churches of Maramures, Danube Delta, but also the UNESCO Intangible Cultural Heritage: an all- intangible elements, doina, carolling, căluş, and male carolling troupe or as they call it in Oaş, Horezu ceramics) should make us aware of the the carolling lads, a custom shared with The Republic richness we posses and make us learn to respect our of Moldavia. The uniqueness of this tradition is what treasures and develop and promote them as a part of our identity in the European and world context.
Photo source: Alba 24
got carolling on the list of the most important spiritual heritages of humanity. All-male carolling troupes date back from distant times, a form of it found even in the Roman era when this was the way to announce the winter solstice. Only since the 18th century can we begin talking about carolling as we know it today, with little modifications required by the way that the society has evolved. A umbla cu colinda, hurta sau zoritul are roughly names of the same custom that combines musical, literary and choreographic lore, orally transmitted from generation to generation. The carollers or ceata, haita, roata, malanca, vălăret, hurdughie learn the songs of the area from the elders and then they start carolling at every house from the village on Christmas’ Eve or, more rarely, on New Year’s Eve. The arrival of the carollers is a great honour for the household and the phenomenon is extraordinary
39
www.artout.ro
Patrimoniu în pericol
A blend of classical and modern in metals, ceramics and glass restoration laboratories Dr. PETRONELA FOTEA
Chief of the Department of Conservation-Restoration Romanian Peasant National Museum Translated by ALEXANDRA ŞERBĂNESCU
Abstract: Restorers toil for preserving our cultural heritage. A practice as a savior of heritage involves knowledge in various fields, the ability to assess a fair balance situations, passion and respect for the industry and for the cultural heritage entrusted. Keywords: conservative restoration, interventive restoration, rust converter, interns
It is well known that modern man is 15 interns and future restorers who have interested in the past, in great life experiences participated in the metals, ceramics and glass and cultures, apart from the permanent desire restoration laboratory and today, they work in for novelty. An indubitable truth is what Mihail specialized labs at the Romanian Peasant Museum, Kogălniceanu declared at the beginning of the “Dimitrie Gusti” Village National Museum, the course on national history at Academia the Romanian History National Museum, the Mihăileană: “history is a testament left by our History Museum in Ploieşti, the Museum in ancestors’ ancestors so that we may make sense of Teleorman and the Carpaţii Răsăriteni Museum our times and guide our future”. A large number Complex. 2 of experts, restorers included, have wisely brought The metal, ceramics and glass restoration this truth to its full potential. They have made a laboratory (as it is called today) at the Museum credo of bringing to date the vestiges of past civilizations and history is a testament left by our ancestors’ their values of science, culture ancestors so that we may make sense of our and art in order to present them as a public good that has been times and guide our future Mihail Kogălniceanu and still is soliciting great effort and knowledge due to its old age. From the very beginning, I would like to applaud of History and Art in Bucharest (as it was called the group of restorers from the restoration in 1984) took shape in late 1983, early 1984 when laboratory of the Museum of Bucharest, who Mister Dan Illiescu, metals restorer, was transferred have laboured for almost three decades salvaging from the National Museum of Romanian History. the museum’s patrimony and implicitly, that He had been part of the restoration school shaped of our country. Along many years, experts after the Russian model at the National Museum involved themselves and laboured in the name and in 1977 he was awarded with the Certificate of this specialty despite the social and economic for graduating the “Fundamentals of Scientific disadvantages that come with this life, but we also Restoration – specialty: metals” programme. should not forget those restorers who gave up and During the years, the restoration group has willingly stopped pursuing this activity.1 handled cultural pieces of decorative art from the museum’s patrimony, inventory lists unearthed During 1993-2008, there have been approximately from archeological sites set up by the institution
‘‘
,,
40
www.artout.ro
as well as religious artifacts from the museum’s patrimony. Since the 80s, during the metals, ceramics and glass restoration activities at the Museum of Bucharest, the experts have been using instruments loaned from other fields such as medicine and activities related to it: drying chamber, scales, instruments used by dentists and tools used by jewelers, locksmiths and carpenters. Starting with 2010 and still ongoing today under the current management, the lab has received modern machinery specific to this field. By furnishing the lab, the aim to prepare the Museum of Bucharest to handle one of the most important national priorities, which is that of restoring the entirety of the national patrimony, is set. It is true that despite acquiring the new machinery, the experts did not get rid of the old ones, several of which are still functional (e.g. the water distiller machine). Practicing the profession of “saviour of national patrimony” demands a vast knowledge in a variety of fields, the ability to rightly evaluate each situation and case, to solve unforeseen situations during the interventions and elaborate new procedures. You have to work with the raw material so it must be well researched. All restoration interventions must
‘‘ Practicing the profession of
“saviour of national patrimony” demands a vast knowledge in a variety of fields(...)
,,
start with analyzing the state of degradation of a certain piece and the factors that contributed to its current state, and then taking into account the best methods that will preserve the components, the historical message and ensuring the artifact stays permanently intact. During these three decades, there have been three periods in the metals, ceramics and glass restoration interventions conducted at the Museum of Bucharest, each period with its
Patrimoniu în pericol
corresponding ideas, guidelines and materials: -First period: following a doctrine and dominated by two tendencies, one of restoring the artifact based on the style that characterizes and fits a certain piece and the second, that of respecting the artifact so much as to forbid whatever intervention that would go beyond a simple maintenance of the piece; -Second period: historical restoration, the main aim of this new idea and all interventions done by the restorers have been in the favour of preserving the artifacts as close to the state in which the past has left them as possible, respecting thus the history of each artifact; -Third period: bringing the piece up to date, in which it is permitted, under certain circumstances, along with historical restoration, an intervention that completes and is loyal to the piece.
‘‘ Since the 80s, during the me
restoration activities at the Mu experts have been using instru
fields such as medicine and act
In regards to the method of restoration, I would like to address the following question: conservative restoration or interventive restoration? However, it is known that conservative restoration proposes to stabilize the degradation processes and keep the piece as it is during the restoration-conservation interventions while interventive restoration goes as far as creating a striking difference between the initial look of the cultural piece and the final one. Such a restorative activity represents a true act of creation; a cultural piece is reborn within its original shape. In my opinion, choosing between conservative and interventive restoration depends on the situation as generalizations must be disregarded in this field. Following this line of history, after further
41
Patrimoniu în pericol (1)The group of restorers from the metals, ceramics and glass restoration laboratory between 1984-2015: Niţă Olguţa, Rodica Munteanu, Iliescu Dan, Liana Dupont, Ciurilă Simona, Ionescu Gheorghe (Gini), Ciobanu Mihaela, Fotea Petronela şi fotografii Vlad Coliţă şi Panchici Elisabet. (2)Information provided by Mister Dan Iliescu, Ionescu Gheorghe and Rodica Munteanu;
www.artout.ro
research I’ve come to realize that the principles of restoration haven’t been changed for 40 years, neither have the methods of intervention but the machinery and instruments are different. I have to admit that the expert bears no fault here. In 1985, in metals restoration labs, Siltan was used as a rust converter, which is a Romanian product made by the Electrotechnical Institute of Research and Design in Bucharest while today Fertan is used, which is produced by CTS, Italy. Another category of materials used in restoring inorganic material are epoxy resins. There are also different producers here: for example, during 1985-1990 the Siba epoxy resin was being used and after 1995 they switched to Araldite because Siba went off the Romanian market. Another type of resin which has been used Bibliography and it’s still being used today is Araldite Ay 103, which is fluid and polymerizes in 24 hours. -Photograph from the archive of the metals, ceramics and glass
etals, ceramics and glass
useum of Bucharest, the uments loaned from other
tivities related to it
,,
laboratory from the Museum of Bucharest; -Brandi, Cesare, Restoration Theory, Meridiane Publishing House, Bucharest, 1996; - Information provided by the lab employees; -Farmakovski M.V., Conserving and restoring museum collections, translated from Russian, Ministry of Culture, Bucharest 1954; -Fotea Petronela, From repairing to restoring silver cultural artifacts. XIX-XX centuries, Museum of Bucharest, 2013 -Morey William, Conserving metal antiques, from the digging site to the museum, Technica Publishing House, Bucharest, 1998 -Topics for doctoral research under the supervision of prof. Ioan Opriş, Valahia-Târgovişte University, Oscar Print Publishing House
Images explained Instead of drawing conclusions, I would like to wish the group of restorers from the Museum of Bucharest, as well as the rest of the colleagues, a long life and the strength to carry on because restoration is perfectly equal to passion, patience and faith. With what we do everyday, every hour and every minute is to set another small stone at the base of the great wall which is preserving our national culture.
-Fig.1 Picture of experts and interns at Nottara, 1997; -Fig.2 Graduation certificate, Dan Iliescu; -Fig. 3 Machinery in the metals, ceramics and glass restoration laboratory, Museum of Bucharest in the 80s; -Fig.4 Metal, ceramics and glass lab facilities, MB, 2010; -Fig.5 Conservative restoration, glass vase, University site 2011, taken from the archive of the metals, ceramics and glass restoration lab, MB; -Fig.6 Roman vase, consolidated with epoxy resin in 1985, taken from the Dan Illiescu archive; -Fig.7 Data sheet for Siltan, taken from Ionescu Gheorghe (Gini); -Fig.8 Data sheet for Fertan, CTS Italia, taken from the archive of the metals, ceramics and glass restoration lab, MB; -Fig.9 Călăraşi sword, migration period, restored with Fertan, restorer Petronela Fotea, MB.
www.artout.ro
42
Patrimoniu în pericol
Clasic şi modern în laboratoarele de restaurare metal, ceramică, sticlă Dr. PETRONELA FOTEA Şef Secţie Conservare-Restaurare Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Abstract: Restorers toil for preserving our cultural heritage. A practice as a savior of heritage involves knowledge in various fields, the ability to assess a fair balance situations, passion and respect for the industry and for the cultural heritage entrusted. Cuvinte cheie: restaurare conservativă, restaurare integrativă, convertor de rugină, stagiari Este cunoscut faptul că oamenii timpurilor moderne au manifestat pe lângă o permanentă dorinţă de noutate şi un interes pentru trecut, pentru marile experienţe de viaţă şi cultură consumate. Ceea ce spunea Mihail Kogălniceanu la deschiderea cursului de istorie naţională al Academiei Mihăilene că „istoria este testamentul lăsat de strămoşii strămoşilor ca să slujească la tălmăcirea vremii de faţă şi de povăţuirea vremii viitoare” este un adevăr incontestabil. Numeroşi specialişti, printre care se numără şi restauratorii, au fructificat cu înţelepciune acest adevăr. Aceştia şi-au făcut o vocaţie şi un crez din a aduce în actualitate vestigiile civilizaţiilor trecute, valorile ştiinţei, culturii şi artei pentru a le construi ca bun comun, pentru vechimea căruia au fost şi sunt solicitate tot mai multe energii şi cunoştinţe. Încă de la început aş vrea să fac un Laudaţio pentru colectivul de restauratori ai Laboratorului de restaurare din cadrul MMB-ului, care timp de aproximativ trei decenii au trudit pentru salvarea patrimoniului muzeului şi implicit al ţării. De-a lungul vremii în cadrul laboratorului au activat specialişti care s-au încăpăţânat datorită vicisitudinilor vieţii economice şi sociale să activeze şi să trudească pentru acestă specialitate, dar să nu uităm pe aceia restauratorispecialişti, cei care au cedat şi au părăsit cu voia lor această activitate . Pe parcursul anilor 1993-2008 în cadrul laboratorului de restaurare metal, ceramică, sticlă au urmat stadiu de practică aproximativ 15 viitori restauratori, iar astăzi aceştia lucrează în laboratoarele de specialitate aparţinând Muzeului Ţăranului Român, Muzeul Naţional al Satului, ”Dimitrie Gusti”, Muzeul Naţional de Istorie al României, Muzeul de Istorie din Ploieşti,
Fig.1 Imagine cu specialiştii şi stagiarii în laboratorul MMB-ului, la Nottara, 1997
Fig.2 Certificat de Absolvire, Dan Iliescu
43 www.artout.ro Muzeul Judeţean Teleorman, Complexul Muzeal al Carpaţilor Răsăriteni .
Patrimoniu în pericol
Laboratorul de restaurare metal, ceramică, sticlă (aşa se numeşte acum), al Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti (aşa se numea în 1984), a luat fiinţă la finele anului 1983, începutul anului 1984, când domnul Dan Iliescu – restaurator metale, a fost transferat de la Muzeul Naţional de Istorie al României. Este acel specialist format la şcoala de restaurare conturată la Muzeul Naţional după modelul rusesc, iar în 1977 a obţinut Certificatul de Absolvent al programului „Bazele restaurării ştiinţifice-specialitatea metale”. Prin mâinile colectivului de restaurare, de-a lungul vremii, au trecut bunuri culturale, de artă decorativă din patrimoniul muzeului, inventare decopertate din şantierele arheologice derulate de-a lungul timpului de instituţie, dar şi obiecte de cult aflate în patrimoniul muzeului. În activitatea de restaurare metal, ceramică, sticlă în cadrul MMB-ului, încă din anii 80, specialiştii s-au folosit de aparatura şi instrumentarul preluat din alte domenii de activitate cum ar fi medicina şi activităţile conexe ale acestei: etuvă, balanţă, instrumentarul medicilor stomatologi, dar şi unelte folosite de bijutieri, lăcătuşi, tâmplari.
Fig. 3 Aparatură Laboratorul de restaurare metal, ceramică, sticlă MMB, din anii 80
Fig.4 Dotare laborator metal, ceramică, sticlă MMB, 2010
44 www.artout.ro Începând cu anul 2010, continuând şi în zilele noastre cu actuala conducere, spaţiul laboratorului a fost modernizat cu aparatură modernă specifică domeniului. Prin dotarea şi reamenajarea laboratorului se urmăreşte alinierea Muzeului Municipiului Bucureşti la una din cele mai importante priorităţi naţionale şi anume cea privind restaurarea întregului patrimoniu naţional mobil. Cert este un lucru, că odată cu achiziţiile noi, specialiştii nu s-au debarasat de aparatura veche, care o parte din ele sunt încă funcţionale (ex. aparatul de apă distilată).
Patrimoniu în pericol
A practica profesia de salvator al patrimoniului implică cunoştinţe din varii domenii, abilitatea justului echilibru în aprecierea unei situaţii, în studiul fiecărui caz, în rezolvarea fenomenelor sau situaţiilor inedite ivite pe durata intervenţiilor sau în elaborarea de noi proceduri. Se lucrează cu materia, deci aceasta trebuie cunoscută. Toate intervenţiile de restaurare trebuie să pornească de la starea de degradare a bunului respectiv, analizând factorii care au contribuit la starea de conservare prezentă, să se ia în calcul cele mai bune metode şi tratamente, care să confere stabilitate materialelor componente, să conserve mesajul istoric şi documentar şi să asigure permanenţa artefactului. Pe parcursul celor aproape trei decenii se pot indentifica în mare trei perioade pentru restaurarea patrimoniului mobil din metal, ceramică, sticlă din cadrul MMB-ului, iar fiecărei perioade corespunzându-i anume idei, anume directive şi anume materiale: - Perioada I doctrinară, a fost dominată de două tendinţe, una a fost aceea a restaurărilor doctrinare bazate pe ideea unităţii de stil ce trebuia să caracterizeze orice artefact restaurat, a doua, a fost ideea respectului faţă de artefact împins până la interzicerea oricărei intervenţii care ar fi trecut dincolo de o simplă întreţinere; - Perioada II restaurarea istorică, preocuparea de bază şi toate acţiunile întreprinse de restauratorii adepţi ai noii teorii s-au îndreptat către conservarea artefactelor pe cât posibil în starea în care ni le-a lăsat trecutul, respectându-se, cu alte cuvinte, istoria fiecărui artefact;
Fig.5 Restaurare conservativă, vas sticlă arheologică, Şantier Universitate 2011, preluare din arhiva Laboratorului de restaurare metal, ceramică, sticlă, MMB
Referitor la metodologia restaurării mi-aş permite următoarea întrebare: restaurare conservativă sau integrativă? Dar, este ştiut faptul că restaurarea conservativă este acea restaurare ce îşi propune stabilizarea proceselor de degradare şi păstrarea obiectului în forma în care a ajuns la momentul - Perioada III restaurarea actuală în cadrul căreia efectuării lucrărilor de restaurare-conservare, în timp se admite, în anume condiţii, alături de restaurarea ce restaurarea integrativă reprezintă acea restaurare istorică şi o restaurare cu completări, aceasta făcându- care poate merge până acolo încât între aspectul iniţial al bunului cultural degradat şi aspectul final al acestuia se loial. diferenţa să fie impresionantă. Asemenea activitate fac din restaurare un veritabil „act de creaţie” asupra unui
45 Patrimoniu în pericol www.artout.ro bun cultural care a renăscut în forma de început. După sunt neschimbate de patruzeci de ani, metodologia părerea mea, „opţiunea” între restaurarea integrativă şi intervenţiei nicicum, în schimb aparatura şi cea conservativă este o chestiune de cazuistică, orice materialele de intervenţie sunt diferite. Trebuie să generalizare fiind exclusă pentru acest domeniu. recunosc că vina nu o poartă specialistul. Dacă în Mergând pe firul istoriei, după o cercetare mai anii 1985 în laboratoarele de restaurare metale ca aprofundată am realizat că principiile restaurării şi convertor de rugină se folosea Siltan, un produs Fig.6 Vas roman, consolidat cu răşină epoxidi anii 1985, preluare arhiva Dan Iliescu
Fig.7 Fişa tehnică Siltan, preluare de la Ionescu Gheorghe (Gini)
Fig.8 Fişa tehnică Fertan, CTS Italia, arhiva Laboratorului de restaurare metal, ceramică, sticlă, MMB
www.artout.ro
46
Patrimoniu în pericol
Fig.9 Sabie Călăraşi, perioada migraţiilor, restaurare cu Fertan, restaurator Petronela Fotea, MMB
românesc al Institutului de Cercetăre şi Proiectare pentru Electrotehnică din Bucureşti, astăzi se foloseşte -Arhiva fotografică a Laboratorului de restaurare metal, ceramică, sticlă Muzeul Municipiului Fertan, produs de firma CTS, Italia. Bucureşti; O altă categorie de materiale folosite în restaurare material anorganic sunt răşinile epoxidice. Şi aici sunt -Brandi, Cesare Teoria restaurării, Ed. Meridiane, diferenţe de producător însă: de exemplu în anii 1985- Bucureşti, 1996; 1990 se folosea răşină epoxi Siba, după 1995 deoarece aceasta a ieşit de pe piaţa românească s-a folosit - Informaţii orale preluate de la angajaţii gama Araldite. O altă gamă de răşină care s-a folosit laboratorului; şi înainte şi se găseşte şi acum este Araldite Ay 103, -Farmakovski M.V., Conservarea şi restaurarea fluidă şi cu polimerizare la 24 de ore. colecţiilor de muzeu, traducere din lb.rusă, Ministerul În loc de concluzii aş vrea să urez atât colectivului Culturii, Bucureşti, 1954; de restauratori din cadrul MMB-ului, cât şi colegilor din ţară viaţă lungă, putere de muncă în continoare şi -Fotea Petronela, De la reparaţii la restaurarea faptul că restaurarea este perfect egală cu pasiunea, cu bunurilor culturale din argint. Sec.XIX-XX, Muzeul răbdarea şi credinţa. Noi, prin ceea ce facem zi de zi, Municipiului Bucureşti, 2013; ceas de ceas, minut cu minut nu facem altceva decât să aşezăm o mică piatră din marele zid care se numeşte -Morey William, Conservarea antichităţilor metalice de la săpătură la muzeu, Bucureşti,Ed. Tehnică, 1998; păstrarea culturii naţionale. -Subiecte şi teme de cercetare doctorală sub îndrumarea prof. Ioan Opriş, Univ. ValahiaTârgovişte, Ed. Oscar Print.
Bibliografie
www.artout.ro
47
Patrimoniu în pericol
Patrimoniul Siriei, în pericol LAURA LUCIA MIHALCA
Abstract: The situation of the immobile patrimony at the international level could be perceived as one fringed world map, better maintained in some areas, where there are interest and fund, but also favorable conditions good climate, workforce and know-how - and worst-kept in other areas. If we see things in that shadow, Syria not only that detains an impressive and valuable mobile and immobile patrimony, but it is a subject of tuff attempts to survive. The theme of this issue brings into discussion the dangers which is subject the UNESCO patrimony. I have chosen to present the situation of the Syrian patrimony, with the conviction that the greatest danger could be seen in a war zone, with a dynamic geography, in a continuous process of changes.
Keywords: patrimony, restoration, UNESCO, Syria, war, danger. Patrimoniul cultural reprezintă ansamblul de valori care ar trebui asigurate transmiterii generațiilor viitoare. Tot soiul de lucruri, obiecte, locuri poartă aceste valori. Trebuie însă să reținem că patrimoniul nu este reprezentat doar de lumea tangibilă, ci și de obiceiuri, limbă și alte aspecte ale unei civilizații. Situația patrimoniului imobil la nivel internațional ar putea fi percepută asemeni unei hărți franjurate a lumii, mai bine întreținută în anumite zone, acolo unde există interes și fonduri, dar și condiții prielnice - climă, mână de lucru și know-how - și mai prost întreținută în alte zone. Dacă privim lucrurile așa, Siria nu doar că deține un patrimoniu mobil și imobil impresionant și valoros, dar este supus unor grele încercări de supraviețuire. Tema acestui număr aduce în discuție pericolele la care este supus patrimoniul mondial UNESCO. Am ales sa prezint situația patrimoniului din Siria, având convingerea ca pericolul cel mai mare este într-o zonă de război, cu o geografie dinamică, în schimbare. Cercetătorii departamentului de preistorie și arheologie ai Universității Granada din Spania au arătat1 că moștenirea culturală este baza care reușește să (re)creeze legătura cu istoria noastră, implicând o valoare simbolică. Aceasta este cheia de înțelegere a altor popoare și expresia ultimă, marca unei societăți. Amintim în acest sens că guvernul sirian a semnat un acord în cadrul Convenției de la Haga, document prin care țările semnatare se angajează să protejeze și
conserve proprietatea culturală în situații de conflict armat (Álvarez, 2004). Interesant este că printre numele mari care semnează această convenție se numără, de fapt, principalele țări implicate în cadrul războiului din Siria. Dincolo de asta, trebuie apreciat faptul că în anul 1970, guvernul sirian a certificat înțelegerea convenției internaționale care prevede măsuri pentru interzicerea și prevenirea importului și exportului ilicit și a transferului de proprietate culturală, lucruri care fac subiectul unor ample anchete în prezent pentru că comerțul cu artefacte și obiecte de artă este unul din cele mai înfloritoare în acest moment. În 1972, s-a resemnat convenția, obligându-se părțile sa-și acorde asistență la solicitare, pentru protejarea antichităților și artefactelor. Siria devine unul din cele mai interesante subiecte în domeniul conservării și restaurării patrimoniului, întrucât înglobează atât elemente specifice patrimoniului material, cât și a celui imaterial.
48 www.artout.ro Patrimoniu în pericol Statul cuprinde șase regiuni înscrise pe lista siturilor Ruinele rămân să spună povestea unei drame a moștenire culturală UNESCO: centrul istoric al umanității, iar în tot acest timp, statele lumii elaborează orașelor Damasc, Alep și Bosra, situl Palmyra, castelele noi strategii pentru putere, cucerire, apărare sau Crac de los Caballeros și Qal' at Salah El-Din și satele distrugere. La nivel internațional, asistăm la pierderea vechi din nordul țării. sau chiar distrugerea definitivă, în unele locuri și Siturile culturale în pericol în conflicte armate sunt cazuri, a unui patrimoniu extrem de valoros, dată amenințate de bombardamente și focuri de armă care fiind vechimea sa și diversitatea pe care o prezintă. nu par a se opri. Jafurile și demolările sunt alte riscuri la care sunt supuse unele zone. Mai mult, s-au făcut 1. Watfa Shadi, Mustafa Bashar - SYRIAN ARCHAEOLOGICAL demersuri pentru dublarea numărului de proprietăți HERITAGE: PAST AND PRESENT, SCIENTIFIC CULTURE, înscrise pe lista UNESCO. Înscrierea unui sit pe Lista Vol. 1, No. 3, (2015), pp. 1-14 Patrimoniului Mondial în Pericol permite alocarea de 2. Pentru mai multe detalii despre Lista UNESCO a Patrimoniului asistență imediată din fondurile pentru patrimoniul mondial în pericol vizitați http://whc.unesco.org/en/danger/ în pericol. De asemenea, acest lucru permite alertarea comunității internaționale cu privire la aceste situații în speranța că așa se pot uni eforturile pentru a salva aceste situri pe cale de dispariție. Înscrierea pe această listă cere Comitetului Internațional să dezvolte și adopte, consultându-se cu statele semnatare ale convenției, a unui program de măsuri de corecție și monitorizare a situației sitului.2 În teorie, situația este bine reglementată. În practică, însă, în ciuda numeroaselor convenții și reglementări stabilite de UNESCO, se constată că nu există o autoritate capabilă să controleze total piața ilegală a comerțului cu artefacte și să asigure protecția necesară moștenirii culturale a statelor lumii. Asistăm astfel zi după zi la dezrădăcinarea, demolarea, distrugerea și, în final, pierderea, unor părți însemnate care compun una din cele mai vechi civilizații ale lumii, reliefată de orașe antice, situri arheologice și colecții muzeale. De la începutul conflictului în Siria, UNESCO a lansat un apel public pentru conservarea și protejarea moștenirii culturale a acestei țări, trăgând un semnal de alarmă și alertând comunitatea internațională cu privire la riscul exportul ilicit. Statele aleg să se raporteze diferit cu privire la situația din Siria. Un exemplu ar fi o inițiativă a Rusiei care, la prima vedere, dat fiind contextul internațional actual, ar putea părea puțin neobișnuită: organizarea unui concert extraordinar în inima ruinelor cetății antice Bibliografie din Palmyra, la doar două luni după retragerea Daesh. O ală inițiativă interesantă este Shirīn - o inițiativă a - Regional training on Syrian cultural heritage: addressing the issue of illicit trafficking, raport final și recomandări, Amman, 10comunității internaționale de cercetători care activează 13 februarie 2013 în domeniul arheologiei, artei și istoriei Vechiului - The World’s Heritage, our collective memory, is in danger, News Orient Apropiat. Comunitatea adună specialiști in Conservation, vol. 46, februarie 2015 care au lucrat în Siria în 2010 și reprezintă înaltele - Watfa Shadi, Mustafa Bashar - SYRIAN ARCHAEOLOGICAL instituții de învățământ și centrele de cercetare din HERITAGE: PAST AND PRESENT, SCIENTIFIC CULTURE, Vol. 1, No. 3, (2015), pp. 1-14 Europa, America de Nord, Oceania, Asia de V si Asia i.Watfa Shadi, Mustafa Bashar - SYRIAN ARCHAEOLOGICAL de E, scopul principal fiind acela de a sprijini părțile HERITAGE: PAST AND PRESENT, SCIENTIFIC CULTURE, guvernamentale și organizațiile nonguvernamentale Vol. 1, No. 3, (2015), pp. 1-14 în eforturile lor de a conserva si salva moștenirea ii.Pentru mai multe detalii despre Lista UNESCO a Patrimoniului mondial în pericol vizitați Siriei (situri, monumente și muzee). http://whc.unesco.org/en/danger/
www.artout.ro
49
Patrimoniu în pericol
Satele tradiționale românești vs.
satele tradiționale nordice ALEXANDRA FLOREA1 Abstract: The best way to learn about the culture of a country is the visual one. The old buildings speak for themselves, they communicate unspoken ideas about the history of a nation. That’s the reason why architectural restoration is so important in representing at a large scale of a small part of the world. The question is: Are we still doing it right? Keywords: village, Romania, Norway, comparison, traditional architecture. Restaurarea de arhitectură reprezintă un subiect delicat în contextul neîntrerupt al evoluției tehnologice, în care progresul înseamnă ralierea, din ce în ce mai evidentă, la valorile și cutumele occidentale. Acceptarea modelelor străine nu este, de cele mai multe ori, benefică pentru dezvoltarea țării, cu atât mai puțin din punct de vedere cultural. Preluarea modelelor culturale ale Occidentului dezbină, încetul cu încetul, ideea de națiune, de cultură proprie. Ajutați de legi care nu interzic aportul occidental puternic și ieftin, de cele mai multe ori, oamenii se complac în situația creării unui confort sporit cu puțini bani, fără a putea să vadă imaginea de ansamblu, fiecare „ creând „ după propriul gust. Se tot vehiculează ideea adoptării unor sisteme educaționale provenind de la țările nord europene, dar situația creată la nivelul arhitecturii cel puțin, exprimă un puternic accent occidental, copiat și înțeles greșit. Acest lucru este din ce în ce mai evident în satele românești, iar județul Maramureș nu face excepție. Gradul sporit de civilizație al țărilor nordice a făcut posibilă crearea unei uniformizări vizuale la nivel arhitectural, clădirile administrative, culturale, rezidențiale, etc. având un numitor comun. Clădirile- tip construite în Norvegia creează o unitate stilistică la nivelul orașelor și satelor. Iar în ceea ce privește restaurarea de arhitectură, accentul cade pe prezervarea corectă și durabilă a clădirilor. Pe de altă parte, puțina restaurare care se mai face în România, în cazul în care nu se decide demolarea respectivei bucăți de istorie, nu mai are nicio legatură cu tehnicile vechi și potrivite care ar trebui folosite, ci se încearcă refacerea clădirii respective cu materiale cât mai ieftine posibil. Deși sunt într-adevar și clădiri restaurate potrivit funcțiunii pe care o aveau inițial, acestea sunt puține, exemplele de „așa nu” primând adesea. După anii ’90, a venit un val de așa-ziși „ restauratori”, care pretindeau doar partea financiară a lucrării, restaurarea în sine făcându-se de mântuială la foarte multe clădiri istorice. În anul 1999, când Ion Caramitru era ministrul Sursa: https://upload.wikimedia.org
www.artout.ro
50
Patrimoniu în pericol
Sursa: http://www.cimec.ro/Monumente/unesco/
Culturii și Cultelor, 8 biserici de lemn din Maramureș au fost incluse pe lista Patrimoniului UNESCO. Dar în zilele noastre? Ce alte biserici / clădiri au mai fost incluse în Patrimoniu? Biserica „ Sfinții Arhangheli „ din comuna Sarasău, județul Maramureș a fost construită în Evul Mediu, între secolele XV – XVI. Această biserică este valoroasă prin stilul său arhitectonic- turla din lemn tipică Maramureșului și structura pe zid- și prin vechimea multiseculară. Este inclusă pe lista monumentelor istorice dar, la o privire mai atentă, se observă lipsa totală de atenție din partea autorităților în domeniu, din biserică păstrându-se astăzi doar altarul, părți din pictura murală, o masă foarte valoroasă și cripta care adăpostește mormintele familiilor Man și Iurca. În cazul de față, județul Maramureș are privilegiul de a găzdui 8 dintre minunile ecleziastice incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO- 1. Biserica Intrarea în Biserica Maicii Domnului; 2. Biserica Sfântul Nicolae ( Budești ); 3. Biserica Sfânta Paraschiva ( Desești ); 4. Biserica Nașterea Maicii Domnului ( Ieud- Deal ); 5. Biserica Sfântul Arhanghel ( Plopiș ); 6. Biserica Sfânta Paraschiva ( Poienile Izei ); 7. Biserica Sfântul Arhanghel ( Rogoz ); 8. Biserica Sfântul Arhanghel ( Surdești )- , fiind surclasat de Norvegia, ce deține 28 de biserici incluse pe lista patrimonială, observându-se o discrepanță majoră între cele două, comparația cu Norvegia fiind eligibilă din punct de vedere arhitectural, datorită influențelor creștine de care s-a bucurat această zonă de prin jurul anului 1000 e.n., în timpul domniei lui Olaf II. Deși tradiția românească susține construcția masivă în lemn, numărul bisericilor ( și nu numai ) care au ajuns să fie incluse pe lista Patrimoniului Mondial este foarte mic. Preocuparea pentru construcțiile „ noi „ și corupția autorităților din domeniul conservării și restaurării contribuie la scăderea dramatică a interesului pentru prezervarea arhitecturii vechi. De asemenea, neștiința populației privind importanța culturală a arhitecturii vechi constituie o piedică în recunoașterea României ca izvor cultural. Norvegia, pe de altă parte, deține un avantaj sigur în sensul implicării autorităților în conservarea și restaurarea clădirilor istorice. Dintre cele aproape 1000 de biserici din lemn care s-au construit în Norvegia în perioada răspândirii creștinismului, au supraviețuit vitregiilor timpului 28. Toate aceste biserici au fost conservate și restaurate fidel concepțiilor originale. După circa 100 de ani de la debutul creștinismului în această zonă a Scandinaviei, construcția de biserici din lemn a început să scadă în amploare. Pe de altă parte, în Maramureș se află unele dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii de lemn din țara noastră, adevărate capodopere ale stilului, fiind, fără urmă de îndoială, una dintre culmile construcției în lemn din Europa. Totuși, preocuparea pentru conservarea și restaurarea clădirilor de lemn din România este mică, aviditatea după putere, bani și centre ale întruchipării lor fiind un subiect cât se poate de actual.
51
Patrimoniu în pericol În afara bisericilor incluse în Patrimoniu și restaurate ca atare, ce se întâmplă cu situația existentă în satul românesc? Satele care găzduiesc aceste biserici, în afara câtorva case care au fost păstrate de către proprietarii lor înspre glorificarea trecutului, adăpostesc creații " moderne " care ies din orice tipar ce încearcă să refacă o bucățică de istorie. Am putea face o comparație justă între două colțuri diferite ale Europei, satul maramureșean Breb și comuna norvegiană Røros. Satul maramureșean Breb aparține administrativ de comuna Ocna Șugatag, fiind atestat documentar, sub numele actual de Breb, în 1715. La 20 martie 1360 este menționat sub numele de Vallis Olahalis sau Hodpataka, care s-ar traduce prin „ valea romanească „ sau „satul pârâului cu brebi” ( breb= animal european înrudit cu castorul american ). În anul 1359, mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome unor familii de boieri locali. Aceste diplome ( acte regale cu titlu nobiliar prin care se recunoștea stăpânirea pământului ) erau acordate cnejilor care excelaseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. În ceea ce privește satul Breb, pe tot parcursul secolului XV, diplomele regilor, printre care cele ale lui Ladislau sau Vladislav consemnează domnia satelor Brebul și Copaciu, lui Petru Ghergheș din Sarasău, care intrase în conflict cu Nan Pop din Giulești. Acesta ocupase o parte din moșiile celor două sate. Ambele parți au fost citate în prezența personală a regelui. La peste 500 de ani de întemeierea satului, Breb încă mai are acea aură medievală care-l face să fie atât de special. Însă, din păcate pentru cultura acestuia, a ajuns să fie acaparat de construcții cu iz de noutate, care nu fac decât să șteargă, puțin câte puțin, amintirea veche a satului și a caselor care-l populează. Comuna Røros a fost creată în secolul al XVII- lea, după descoperirea minereului de cupru în regiune. Minele și topitoria și-au încetat activitatea în 1977 după 333 de ani de exploatare. Orașul și siturile miniere au început să fie protejate din anul 1930 și, după o clasare în lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1980, o extensie a acestei clasări a fost obținută în 2010. Ea acoperă tot spațiul denumit " Circumferința ", zonă de privilegii delimitată din secolul XVII de către regele danezo- norvegian Christian IV. Diferența majoră dintre satul Breb și comuna Røros constă în puterea de decizie pe care o au autoritățile din cele două țări. Dacă în satul Breb există case făcute din BCA așezate sfidător în spatele unei porți scuptate în lemn la 1600, în comuna Røros, interdicțiile de a construi într-un stil care ar distona puternic cu mediul înconjurător s-au pus în aplicare. Neincluse în Patrimoniul UNESCO, au rămas și case care n-au văzut lumina modernității în județul Maramureș. Dar, tristul adevăr este că, de cele mai multe ori, proprietarii caselor sau ai pensiunilor care s-au www.artout.ro
52 www.artout.ro Patrimoniu în pericol deschis în zonă își doresc modernitate și confort, chiar dacă asta înseamnă să trunchieze imaginea pitorească a vechiului sat românesc. Casele si bisericile specifice Maramureșului oferă abordări arhitecturale inedite din diferite perioade de timp, exprimând o mare varietate de modele și măiestrie adoptate în aceste construcții, încadrând România ca vârf de lance în ceea ce privește construirea în lemn în întreaga Europă. Apropierea impertinentă a caselor tradiționale de „ falsa modernitate „ produce o ruptură stilistică la nivelul satului românesc, creând două povești diferite, una care spune despre păstrarea tradiției și a spiritului național din generație în generație și cea de-a doua, care amintește de preluarea greșită a unor invenții moderne. Dacă ar fi să comparăm situațiile din cele două țări, am înclina periculos de mult balanța în favoarea Norvegiei, când vine vorba despre restaurarea și conservarea istoriei rămase. De-a lungul timpului, comuna Røros a trecut prin etape importante care au decis aspectul său ulterior. Totul s-a făcut treptat, începând cu salvarea uneia dintre cele mai frumoase case ale comunei - Casa Aspaas – în anul 1900 și continuând cu proclamarea primei legi privind salvarea clădirilor în Norvegia, în anul 1920, etc. Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro Abia în 2010, se obține o lege care declară întreaga zonă a "Circumferinței " ( o mare parte din comună ) ca fiind încadrabilă în Patrimoniu. Acestea fiind stabilite, localnicii nu au avut autoritate ulterioară de a face reparații sau îmbunătățiri care nu corespundeau legilor date de autoritățile locale. Întrebarea care rămâne este: La noi de ce nu se interzice demolarea, deteriorarea sau intervențiile injuste asupra caselor maramureșene tradiționale? Deși cu o istorie veche de câteva sute de ani, satul Breb este o combinație nu foarte fericită de oameni care par a fi trăit inclusiv la 1700 și de oameni cărora nu le mai plac lucrurile tradiționale, muzica tradițională, preferând, în schimb, aportul occidental ieftin impus cu mare dibăcie. Chiar dacă n-ar îndeplini condițiile cerute pentru a fi încadrat în Patrimoniul Mondial, satul Breb merită să fie salvat de “ cataclismul cultural “ în care, din ce în ce mai multe dintre satele românești, cad pradă pe zi ce trece. Neștiința oamenilor și ignoranța autorităților vor conduce spre pieire puținul adevăr care a mai rămas din satul tradițional românesc. Sursa: http://www.alamy.com
1. anul III, Facultatea de Arhitectură, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „ Ion Mincu „ București
www.artout.ro
53
Patrimoniu în pericol
Traditional Romanian villages vs. Traditional Scandinavian villages ALEXANDRA FLOREA Translated by ALEXANDRA ȘERBĂNESCU
Abstract: Cea mai bună metodă de a descoperi cultura unei țări este de a o privi. Însele vechile clădiri îți povestesc despre ideile nerostite ale istoriei unei natiunti. De accea restaurarea arhitecturală este atât de importantă în reprezentarea la nivel internațional unei mici părți de lume. Întrebarea este: încă ne ocupăm de asta așa cum se cuvinte? Keywords: sat, România, Norvegia, comparație, arhitectură tradițională
Architectural restoration is a delicate subject in the context of an ever-developing age of technology and progress increasingly demands the adoption of Western values. Accepting foreign models is oftentimes not the best solution for the development of a country, especially from a cultural point of view.
buildings. On the other hand, the restoration that is being done in Romania, unless the authorities decide to demolish that piece of history, has no concern of the old techniques that should be used but instead, the building is restored with materials as cheap as they can get.
Applying Western cultural models can slowly deconstruct the idea of a nation and its own culture. Because of laws that do not forbid the heavy and cheap adoption of Western values, people end up in the situation of creating comfort with little money, without seeing the big picture, each “creating” it according to their own tastes. There is this rumour of adopting the educational systems of northern European countries but with regards to architecture, this seems like a Western model that has been simply copied and thus misunderstood. This has become increasingly obvious in Romanian villages and Maramureș County is no exception.
Although there are some buildings that have been restored according to their initial function, they are few and examples of “this should not be done” are many.
In the highly civilized Scandinavian countries there is a visual uniformity with regards to architecture and administrative, cultural, residential etc. buildings have a common denominator. In Norway, these buildings create a stylistic uniformity in cities and villages and in regards to architectural restoration, the focus is on the correct and durable preservation of the
After the 90s, a so-called wave of “restorers” has emerged who were only interested in the financial part of the process, the restoration itself being done haphazardly on many historical buildings. In 1999 when Ion Caramitru was the minister of Culture, 8 wooden churches in Maramureș were included on the UNESCO World Heritage list. How about today? What other churches or buildings made it on the list? The Sfinții Arhangheli church in Sarasău, Maramureș County was built in the Middle Ages, between the 15th-16th centuries. This church is valuable through its architecture – the wooden spire typical of Maramureș and the brick structure – and through its multisecular age. The church is included on the historical monuments list but at
54
www.artout.ro
a closer look, we can see the complete disregard of the authorities as today, out of the entire church, there are only the altar, bits and pieces of the mural painting, a very valuable table and the crypt of the Man and Iurca families left. Today, Maramureș County has the privilege of hosting 8 religious monuments that have been included on the UNESCO World Heritage list - 1. The Intrarea în Biserica Maicii Domnului church; 2. The Sfântul Nicolae church ( Budești ); 3. The Sfânta Paraschiva church( Desești ); 4. The Nașterea Maicii Domnului church ( Ieud- Deal ); 5. The Sfântul Arhanghel church ( Plopiș ); 6. The Sfânta Paraschiva church ( Poienile Izei ); 7. The Sfântul Arhanghel church( Rogoz ); 8. The Sfântul Arhanghel church ( Surdești ) – just behind Norway which has 28 churches included on the list and here we can see a major difference between the two, the comparison with Norway being legitimate from an architectural point of view due to the Christian influences around the year 1000 A.D during the reign of Olaf II.
Patrimoniu în pericol
1000 wooden churches that were built during the dissemination of Christianty, only 28 have survived the ravages of time. All of these churches have been preserved and restored according to their initial concepts. After approximately 100 years from the beginning of Christianty in this Scandinavian region, the building of wooden
‘‘
The preoccupation for “new” buildings and the corruption of the authorities in the preservation and restoration fields contribute to the dramatic decrease in the interest for preserving old architecture.
Although Romanian tradition advocates for using wood in construction, the number of churches (and many other buildings) that have been included on the World Heritage list is very low. The preoccupation for “new” buildings and the corruption of the authorities in the preservation and restoration fields contribute to the dramatic decrease in the interest for preserving old architecture. Moreover, the population remains uninformed about the cultural importance of old architecture and this is another setback in recognizing Romania as a cultural site.
,,
churches slowed down. On the other hand, in Maramureș County, there are some of the most representative monuments of wooden architecture in our country, true masterpieces that are undoubtedly some of the top wooden constructions in Europe. Still, the preoccupation for preserving and restoring wooden constructions in Romania is low as the thirst for power, money and other imagined priorities constitute a major contemporary problem. Apart from the churches included in the World Heritage list and restored as such, what is the current situation of the Romanian villages? The villages that host these churches, apart from some that were kept by their owners as to glorify the past, have some “modern” creations that completely disregard the proper way to restore a piece of history.
We could make a legitimate comparison between two different corners of Europe, the Breb village in Maramureș and the Norwegian village Røros. The village Breb is part of the Ocna Șugatag region, On the other hand, Norway has the advantage documented for the first time in 1715 under its of implicating the authorities in the preservation current name, Breb. On the 20th of March 1360, and restoration of historical buildings. From over the village is mentioned under the name of Vallis
www.artout.ro
55
Olahalis or Hodpataka, which would translate as “Romanian valley” or “the village of the creek with beavers” (breb - European animal related to the American beaver). In 1359, more than half of the Maramureș territory was given to families of local boyars through written documents. These documents (royal acts that recognized the ownership of the land) were given to the Knyaz who were valiant in battles against Bogdan al Moldovei. With regards to the village, during the 15th century, the royal acts, among the ones of Ladislau or Vladislav, accord the ownership of the villages Breb and Copaciu to Petru Ghergheș from Sarasău who was in conflict with Nan Pop from Giulești because he had taken over a part of the lands from the two villages. Both parties spoke in the presence of the king himself. 500 years later, Breb still has that medieval aura that makes it so special. However, unfortunately for its culture, it’s now buried by “new” constructions that are slowly erasing the memory of the villages and the houses that form it. The Røros village was established in the 17th century, after the discovery of copper ore in the region. The mines and foundries ended their activity in 1977 after 333 years of exploitation. The town and the mining sites got their protection in 1930 and after being included on the UNESCO World Heritage list in 1980, an extension of was obtained in 2010. It covers that entire space named “Circumference”, a privileged area delimited in the 17th century by the Danish-Norwegian king Christian IV. The major difference between Breb and Røros is the power of decision-making of the authorities from both countries. While in Breb there are houses made of AAC, defiantly placed behind a gate sculpted in wood in the 1600s, in Røros there are interdictions to build in a style that would be in complete discordance with the environment. There are also houses that were never modernized in Maramureș.and have not been included in the UNESCO list. But the sad truth is that, oftentimes, the owners of the houses or of the boarding houses that have been opened in the region wish for modernity and confort even if this means ruining the picturesque image of the old Romanian village. The houses and the churches that are specific to Maramureș have been built in unique
Patrimoniu în pericol
architectural styles from different time periods and have a variety of models and craftsmanship embedded in their construction, making thus Romania a top example of wood construction in the whole of Europe. The impudent appropriation of a “false modernity” produces a stylistic rupture with regards to the Romanian village by creating two different stories, one about maintaining tradition and the national spirit from generation to generation and the other, the misappropriation of modern inventions.
If we were to compare the situations of these two countries, we would tend to favour Norway when it comes to restoring and preserving the remaining history. In the course of time, Røros went through important stages that determine his ulterior overall look. Everything was made step by step, beginning with preserving one of the most beautiful houses in the region- the Aspaas House – in the 1900s and continuing with issuing the first law with regards to preserving building in Norway in 1920, etc. In 2010 a law was issued that declared the entire area of the “Circumference” (a large part of the region) as fit for being included in the World Heritage list. As a result, the locals lost their authority to make repairs or additions that did not correspond with the laws issued by local authorities. The question remains: Why is it not forbidden in our country to demolish, deteriorate or badly intervene in the traditional houses in Maramureș? Although it has a history of hundreds of years, Breb looks like an unhappy combination of people who seem to have been alive since the 1700s and people who do not enjoy traditional things, traditional music but cheap Western appropriation sneakily integrated. Even if Breb did not meet the requirements to be included in the World Heritage list, the village deserves to be saved from the “cultural cataclysm” in which many Romanian villages seem to have fallen. The disinformation of the people and the ignorance of the authorities will drive to the ground the little truth that remained from the traditional Romanian village.
www.artout.ro
56
Patrimoniu în pericol
Orientalism -situri distruse din Patrimoniul UnescoALIA ZARIOSU Abstract: 2015 was the year of destruction many cities, buildings and books of the UNESCO Heritage. These sites became victims of the way islamist militants choose to comunicate their message. They are religiously motivated and this cultular war is saw as a propaganda campaign. Keywords: UNESCO, ISIS, war, cultural damage
Siria: Palmira este oraşul antic situat în deşertul sirian, fiind în secolul I d.Hr. sub stăpânire romană. Bulevardele şi impresionantele temple au fost conservate de climatul deşertic. În secolul al XX-lea a fost una dintre cele mai mari destinaţii turistice din Siria. Acest sit arheologic se află pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO din anul 1980. ISIS a cucerit oraşul Palmira, iar în luna mai a anului 2015 au confiscat ruinele antice din apropierea oraşului. Deşi au promis că templele şi coloanele vor rămâne intacte, în august l-au executat pe arheologul sirian Khaled al-Asaad. A urmat distrugerea Templul lui Baalshamin, care era cel mai bine păstrat templu din Palmira, având o vechime de 1900 de ani. După doar câteva zile, Templul lui Baal a fost efectiv „aplatizat”.
Arcul de Triumf in 2006
Mănăstirea Mar Elian a fost „cucerită” în august, când militanţii ISIS au pus stăpânire pe oraşul al-Qaryatain, de lângă Palmira. A fost un sit important de pelerinaj, dar şi un adăpost a sute de creştini sirieni. Mănăstirea dedicată unui sfânt din secolul al IV-lea a fost demolată cu buldozere.
Arcul de Triumf pe 27 martie
www.artout.ro
57
Irak: Oraşul Ninive datează din secolul al VII-lea inaintea erei noastre şi a fost la un moment dat cel mai mare oraş din lume şi ultima capitală a impreiului asirian, fiind situat pe malul estic al râului Tigru. În anul 3000 î.Hr. a devenit centrul religios pentru cult al zeiței mesopotamiană Iștar. Cele mai multe dintre sculpturile sit-ului au fost adăpostite în Muzeul Mosul.
Patrimoniu în pericol ISIS a demolat părţi ale sitului, însă nu se ştiu cu exactitate daunele. Moscheea Profetului Yunus a fost şi ea demolată de către luptătorii ISIS cu explozibil, deoarece consideră venerarea profeţilor de neîngăduit. Moscheea a fost construită pe partea de sus a unei biserici creştine, care la rândul său a fost construită pe una dintre cele două movile care formau oraşul Ninive.
BIBLIOGRAFIE: http://news. nationalgeographic. com/2015/09/150901isis-destruction-lootingancient-sites-iraq-syriaarchaeology/ http://www.theguardian. com/world/2015/apr/05/ isis-video-confirmsdestruction-at-unescoworld-heritage-site-onhatra http://www.topinspired. com/top-10-unescoworld-heritage-sites-inthe-middle-east/
Jihadiştii au dărâmat tot zidul înconjurător al oraşului şi poarta Mashqi („Poarta lui Dumnezeu”) Muzeul şi Biblioteca din Mosu au fost de asemenea vizate de distrugeri. S-au ars mii de manuscrise rare, documente şi cărţi. Peste 100.000 de cărţi şi manuscrise au fost arse, dintre care multe făceau parte din lista de rarităţi a UNESCO. Biblioteca Mosu, care a fost deschisă în 1921, a fost demolată folosind explozibil. Muzeul era al doilea cel mai mare din Irak, după cel din Baghdad. Din muzeu au fost distruse sculpturi preislamice. Colecţiile recent distruse datează din perioada asiriană și elenistică. Nimrud, prima capitală asiriană, a fost fondată acum 3200 de ani. Decorul său era menit să arate bogăţia şi putearea imperiului. Situl este foarte masiv, iar o parte din oraş nu a fost încă descoperit şi, poate din fericite, rămâne protejată în subteran.
http://stiri.tvr.ro/ vandalismul-cultural-isis-distruge-sistematic-situri-dinpatrimoniul-umanitatii_64353.html http://time.com/4065290/syria-cultural-heritage/ http://www.ziare.com/international/statul-islamic/statulislamic-a-distrus-poarta-lui-dumnezeu-1417212 https://ro.globalvoices.org/2015/02/245 http://www.revista22.ro/membrii-gruparii-stat-islamicau-distrus-un-muzeu-si-o-biblioteca-in-irak-mii-decarti-rare-si-manuscrise-au-fost-arse-53663.html
SURSE FOTO: http://edition.cnn.com/2015/06/24/middleeast/syriaisis-palmyra-shrines/
58
www.artout.ro
Patrimoniu ĂŽn pericol
World Heritage Sites in Albania: Berat and Gjirokastra XHENIS SHEDU Abstract: Berat and Gjirokastra are two historic centres which are part of the Cultural Heritage List of UNESCO. In both towns, the combination between byzantine and ottoman style dominates due to long invasions which have greatly influenced the Albanian style. This mixture of styles shows how Albanians live together in peace and solidarity. The towns have a fascinating history, beautiful local legends and many important manuscripts such as the Purple Codex of Berati. Keywords: cultural heritage, tradition, Balkan, Illyrian, byzantine, symbol, codex, bazaar
Epitaph of Gllavenica
Albania is a small country situated in the southwest of the Balkan Peninsula known as the land of the eagles. Cultural and spiritual Albanian heritage is the most precious resource that the Albanian State owns, along with its natural beauties and human resources. Two towns have been listed in 2005 and respectively in 2008 as part of the Cultural Heritage of UNESCO thanks to their universal and extraordinary cultural value: Berat and Gjirokastra. Both towns are urban centres with approximately similar architectural structures.
Berat or otherwise known as the "Town of a Thousand Windows" has the typical style of a Balkan town. For a long time, Berat has been the town of traders and craftsmen.The town is divided into 3 areas: the museum area, the protected area and the free area. Berat owns 210 museum pieces of which 150 are in very good condition and 60 of them are considered first-class pieces. Here can be mentioned a series of valuable objects. The Castle situated on a rocky hill has 24 towers and 2 gates. It was built during the Illyrian period and then burned down by the Romans. The Emperor
www.artout.ro
59
Gjirokastra
Justinian I rebuilt it during the 6th century and then it was rebuilt again in the 13th century under the Despot of Epirius.Today the Berat Castle is not just one of the biggest castles ever inhabited but it also offers a variety of styles and contributions from different periods of time: Illyrian, Roman-Byzantine, Albanian and Turkish. The Castle is also part of the old and beautiful legend of the Tomorr and Shpirag mountains. According to the legend Tomorr and Shpirag were two giants that fought each other over a girl. They killed each other during the fight and the girl cried so much that from her tears the Osum River sprung. Gorica Bridge is one of the most important historical monuments of Berat. Originally, it had 7 arches made of wood but in 1780 Ahmet Kurt Pasha rebuilt it with stone. Today the bridge is a significant symbol of the town. Some of the colonnades prove that Early Christian churches existed in the 4th-6th century in Berat. Today’s churches can be distinguished from the Byzantine and Post-Byzantine style.What is astonishingly amazing is its mural paintings created by the great master Onufri and it’s son Nikola during the 16th century. The Church of St. Mary of Blachernae (Kisha e Shen Menh Vllahernes in Albanian) is one of the churches built within the Berat Castle. Its name comes
Patrimoniu în pericol from the church that goes by the same name near the Palace of Blachernae in Constantinople. The Church of St. Mary was built in the 14th century and then rebuilt in 1578, apparently after damage caused by an earthquake. It was built in the shape of a Greek cross with four wings projecting from a central dome. It has a double entrance, one on the north side and one of the south side. As part of the new construction in 1578, Onufri painted new frescoes which remain amazingly vibrant and in relatively good condition today. The Epitaph of Gllavenica dates from around 1373. There are only three such epitaphs in the entire world. The epitaph represents the body of deceased Jesus Christ lying on the shroud and surrounded by Saints and angels. It is decorated with gold, silver and silk. The Epitaph of Gllavenica is among the most important pieces Albania inherited from the Middle Ages. Furthermore, in the Berat Castle two sacred manuscripts have been discovered in 1972: The
Gjirokastra Bazaar
Codex Purpureus Beratinus (6th century) written on a purple parchment, it’s one of 4 copies that can be found in the whole world and The Codex Aurus (9th century) written on parchment with golden letters. Both of them contain parts of the Gospel written in
www.artout.ro ancient Greek. Today they can be found in National History Museum in Tirana. The Purple Codex of Berati is part of the Memory of the World Register. The Purple Codex of Berati “Codex Purpureus“:
Gorica’s Bridge
“Beratinus Φ” is the oldest manuscript in Albania composed of only two gospels - The Gospel after Matthew and The Gospel after Mark. This Codex consists of 190 parchments coloured in purple and scarlet which look very pale today. The graph of the
The Church of St. Mary of Blachernae
60
Patrimoniu în pericol Codex is in melted silver letters. Some words are written in gold with uppercase letters of a mixed quadrant type (unicalle majuscule).Writing is continuous with no spaces between the words. The initial letters are big, with no decorations. The format of the pages is 314 x 268 millimetres. The text is divided in two columns, consisting of 17 rows per column and has a simple decorative pattern.” Gjirokastra or The Stone Town has a rich history that begins since the time of Epirus and with an unchanged urban structure. The town is divided into several areas: the fortress, the bazaar, the area with several religious pieces and the houses built in a typical
Balkan style named Barton. The Fortress was built in the 13th century and
was named Argyrokastro in connection with a famous local legend of the Princess Argjiro. Supposedly she committed suicide by jumping from the highest tower along with her newborn baby in an
www.artout.ro attempt to “save” herself and the baby and not falling in the hands of the Turk who had invaded the fortress. It is believed that the town is named after her. Centuries later the fortress would serve for military purposes by Ali Pasha Tepelena. The bazaar’s pavement is all cobbled with black stones. Once it was situated in the north-east of the fortress but after the Big Fire in the 17th century it was moved in the town center. There are more than 500 homes preserved as "cultural monuments" in Gjirokastër today. The most important religious sites are the mosques built in the 18th century. The Gjirokastër Mosque, built in 1757, is in the center of the bazaar.
61
Bibliography:
Patrimoniu în pericol
http://cannundrum.blogspot.com/2013/07/church-of-stmary-of-blachernae-berat.html http://www.unesco.al/sitet-e-trashegimise-boterore/ berati-dhe-gjirokastra http://www.historyofinformation.com/expanded. php?id=4519 http://www.albanianorthodox .com/tekste/albanologji/kodiket-e-shqiperise.pdf
Berat Castle
The Codex
www.artout.ro
62
Patrimoniu în pericol
Ce este portul popular şi de ce ar trebui să ne mândrim cu el? ANDREEA DOMIDE
Abstract: Portul popular este văzut ca un „document viu” şi mesager al culturii tradiţionale peste timp. Realizarea lui se făcea cu multă trudă şi răbdare, acesta neavând doar o funcție practică sau estetică, ci era o adevărată formă de comunicare și reprezenta un întreg sistem de simboluri și superstiții. Cuvinte cheie: artă populară românească, port popular, ţăran român, superstiţii şi simboluri, caracter unitar, evoluţie.
Portul popular reprezintă una dintre cele mai importante forme de cultură ale unui popor, care, împreună cu limba, obiceiurile şi tradiţiile, ne ajută să-l cunoaştem şi să-i descoperim rădăcinile. Pe baza lui s-au realizat numeroase cercetări cu privire la geneza istorică şi etapele principale de evoluţie , formele contemporane şi aria de răspândire, originalitatea sa în raport cu portul altor popoare sau contribuţia lui în procesul de geneză al unui popor. Portul popular este un adevărat „document viu” al patrimoniului cultural material, mesager al culturii tradiţionale peste timp. Acest subiect mi-a stârnit interesul, în primul rând, datorită admirației și dragostei față de portul popular, dar și din dorința de a cunoaște și înțelege fiecare simbol utilizat, cusătură migăloasă sau culoare vibrantă. Încă din copilărie am fost impresionată de multitudinea de culori și cusături de pe hainele tradiționale, dar nu am reușit niciodată, până acum, să aflu ce semnifică fiecare în parte. Am admirat-o pe bunica pentru răbdarea și dăruirea cu care realiza hainele magice la războiul de țesut, dar nu mi-am dat seama niciodată câtă trudă și dăruire depune pentru frumoasele veșminte.În
Sursă foto: arhiva personală a autorului
al doilea rând, din punctul meu de vedere, portul popular este forma de artă care ne reprezintă cel mai bine ca popor. Cu părere de rău descopăr că urmașii noștri nu o să știe mai nimic despre lucrurile care ne reprezintă cu adevărat. Nu mulți sunt cei care știu că la începutul
63
www.artout.ro
secolului XX, în satul românesc, oamenii purtau doar haine realizate în casă de femei harnice și pricepute. Acestea ţeseau de zor în zilele lungi de iarnă tocmai pentru ca hainele să fie purtate cu mândrie în zilele de sărbătoare. Şi dacă, în general, se organizau şezători în care femeile lucrau împreună şi depănau amintiri, ia se cosea în secret, pentru ca nimeni să nu copieze modelul şi cusăturile.
Patrimoniu în pericol
Lucian Blaga afirma că în asemănare cu cromatica altor popoare, cea românească reprezintă cazul rar al unei arte populare de natură clasică, în sensul că e măsurată discret... Prin funcţia pozitivă a golului, a câmpului ca factor ritmic prin acest mod degajat, arta populară românească reprezintă în răsărit o
‘‘
... nu cultura populară şi nici portul popular au nevoie de ajutorul inviorator al tehnicii vremurilor noi, ci oamenii tehnicii noi au nevoie într-un anume fel, de cultura populară.
,,
Nimeni nu purta „haine domnești” deoarece se considera a fi o rușine. Țăranul român a fost însoțit în fiecare moment important al vieții sale, de la naștere și până la moarte, de portul tradițional. Acest element nu avea doar o funcție practică sau estetică, ci era o adevărată formă de comunicare și reprezenta un întreg sistem de simboluri și superstiții. Deşi, în permanenţă, portul tradiţional românesc a fost supus unor evoluţii, el rămâne un simbol exterior al spiritualităţii care nu necesită intervenţii în rapor cu vremurile:... nu cultura populară şi nici portul popular au nevoie de ajutorul inviorator al tehnicii vremurilor noi, ci oamenii tehnicii noi au nevoie într-un anume fel, de cultura populară.1
Sursă foto: arhiva personală a autorului
insulă de duh european... duh al măsurii.2 Frumuseţea portului popular românesc este dată şi de unele elemente care îl fac să se diferenţieze de la o zonă la alta, deoarece gospodinele care realizau hainele erau prea perfecţioniste şi
www.artout.ro
64
orgolioase, nedorind să aibă haine asemănătoare cu satele vecine, dar şi de caracteristicile comune care, din Maramureş până la Dunăre, îi dau un caracter unitar: materia primă, croiul, coloritul, tehnicile de obţinere a motivelor ornamentale. Totuşi, diferenţele de la o zonă la alta nu sunt majore şi au fost influenţate, în general, de condiţiile naturale, de ocupaţii, de portul orăşenesc sau de cel militar. Portul popular reprezintă o mică părticică din averea națională românească care este pe punctul de a se pierde. El este mai mult decât o simplă împărțire tipologică. În spatele lui se ascund zeci de ore de tors, sute de ore de țesut și mii de ore de cusut. Toate s-au realizat cu răbdare, trudă și dăruire, iar scopul nostru este să le valorificăm și să nu le uităm în lăzile prăfuite de zestre. Acest studiu se află doar la început de drum, dorindu-se ca în etapele următoare să fie studiate mai multe subzone ale ţării. Este important să ne cunoaștem strămoșii, dar mai important este să nu uităm noi înșine de unde am plecat. Lucian Blaga spunea că veşnicia s-a născut la sat. Ea nu poate fi trecută cu vederea sau îngropată. Face parte din noi, chiar dacă relicvele ei sunt încă nedescoperite. Îmi pun speranța că într-o zi o sa fie.
‘‘ Lucian Blaga spunea că veşnicia
s-a născut la sat. ,,
Patrimoniu în pericol
Cum este valorificat portul popular de designeri? Deşi ne îmbrăcăm tot mai mult conform tendinţelor internaţionale, câţiva designeri autohtoni se întorc la origini şi ne îndeamnă să facem acelaşi lucru. Dintre aceştia îi amintim pe: Adrian Oianu: „Suflecată pân’ la brâu”, „Bucurie” şi “Romanian Punk” sunt colecţiile designerului care au ca sursă costumul românesc, ţinutele fiind însoţite de desene brodate manual sub formă de pieptare şi gulere din pânză. Dorin Negrău: prin colecţia sa intitulată sugestiv „Lost”, designerul a propus a societăţii contemporane ţinute inspirate de portul tradiţional din zona Bihorului. Elementul principal al colecţiei este chiar costumul popular realizat acum 50 de ani de către bunica designerului. Ingrid Vlasov: designer-ul român prezent de nenumărate ori la Săptămâna Modei din Paris, spunea despre colecţia sa „I feel love” că este o punte dintre trecut şi prezent, tradiţional şi modern, o concepţie pe care personal am dedicat-o marelui maestru Constantin Brâncuşi. Am folosit ca sursă de inspiraţie arta populară românească.
Valentina Vidrascu: este cunoscută mai ales pentru colecţiile inspirate din portul românesc. Aceasta a reinterpretat cu succes ia, dar şi o variantă decadentă a rochiei de mireasă.
1. Vezi Paul Petrescu, în prefaţa volumului Portul popula de sărbătoare din România, Secoşan E., Aungând la final, cu părere de rău, am descoperit Petrescu P., Editura Meridiane, Bucureşti, 1984. cât de multe s-au pierdut într-un interval 2.Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura cronologic atât de scurt. Oamenii împovărați de Humanitas, Bucureşti, 1994, p.103. trecerea timpului uită informațiile, iar acestea ajung să se piardă fără să fie așternute pe hârtie înainte. Pozele sunt cele care ne mai ajută să descoperim ceea ce începem să pierdem doar datorită faptul că acceptăm să trăim în nepăsare. Lumea este în continuă schimbare, dar asta nu ar trebui să ne împiedice să conservăm ceea ce ne reprezintă cu adevărat.
www.artout.ro
65
Patrimoniu în pericol
What is a folk costume and why we should be proud of it? Author: ANDREEA DOMIDE Translated by: TEODORA LAZA
The folk costume is one of the most important These women busily wove during winter days and forms of culture in a society. Together with language their work was worn proudly on holidays. As it was and customs, it helps us to get to know the people the custom, social evenings in which women worked better and to discover their roots. Several researches and reminisced together were organised. What is have been made that explored the folk costume’s interesting is that the traditional shirt, which is called historical origin and the main stages of its evolution „ie”, was woven in secret because they didn’t want the in time, its contemporary forms and area in which pattern and stitches to be copied. Nobody wore „royal it spread, its originality compared with other folk clothes” because it was considered shameful. costumes or its contribution to the genesis of a people. The Romanian peasant wore the folk costume This subject captured my interest especially because in every important moment of his life, from his birth of my admiration and love for the folk costume but also until his death. This element was not just practical or because of my desire to know and understand every aesthetic, it was also a real form of communication symbol, every meticulous representing a whole system stitch and every vibrant of symbols and superstitions. colour. Since childhood Even though the I’ve been impressed by Romanian folk costume the various number of has constantly evolved, it colours and stitches on remains an exterior symbol the traditional clothes, of the spirituality which but I never managed, does not need any update until now, to find out what as the time goes by. …it every particular element is not folk culture and folk means. I used to admire costume that need help from my grandmother for her today’s technology, but the patience and dedication people who deal with new when she manufactured technology somehow need the magical clothing using folk culture.1 the loom. What I never Lucian Blaga said that: realised how much effort compared with other peoples and dedication is needed chromatic colours, the for those beautiful clothes. Romanian one is the rare case In my opinion, the folk of a classical folk art, which costume is a form of art means that it is discreetly which best represents measured... because of the us as people. Sadly, I’ve positive function of the discovered that our spaces in between, because descendants will know of the field as a rhythmical Source: author’s personal archive. next to nothing about these element.2 Romanian folk art things which truly represent us. There are only a few is viewed as an island of European spirit in the East, a who know that at the beginning of the 20th century, spirit of measurement. people from Romanian villages wore only clothes that were homemade by hard-working and handy women.
66 www.artout.ro The beauty of the Romanian folk costume is given by some elements that make it different depending on the areas. The housewives who created the clothes were too perfectionist and haughty and didn’t want to have clothes similar to those from other villages but the similarities are also beautiful such as: the raw material they used, the tailoring, the colours and the different ways of obtaining the ornamental motifs. These characteristics give the costume a unitary character from Maramures to the Danube. Still, the differences from one area to another
Patrimoniu în pericol to value them, not to forget them in old hope chests. This study is only at its beginning, aiming to explore more areas of the country in the future,. It is important to know our ancestors, but even more important is to remember our origins. Lucian Blaga said that ”eternity was born in the village”. It can’t be overlooked or buried away because it is part of us even if its relics haven’t been discovered yet. I trust and hope that one day they will be. Finally, I’ve discovered, unfortunately, how much has been lost in such a short period of time. People are burdened by the passage time and so forget to put down information and they get lost. Only pictures help us discover what we lose by accepting to live in carelessness. The world is constantly changing but that shouldn’t stop us from preserving what really represents us.
How is the folk costume valorised by designers? Although we dress according to international trends, some Romanian designers have returned to their origins and invite us to do the same. These are:
Source: author’s personal archive.
aren’t that significant. They were generally influenced by natural conditions, by people’s occupation or by their civil or military clothing. The folk costume is a small part of the Romanian national heritage which is fading. It is more than a division based on some criteria, it means dozens of hours of spinning, hundreds of hours of weaving and thousands of hours of sewing. All of them were made with patience, hard-work and dedication, our aim is
Adrian Oianu: „Suflecată pân’ la brâu”, „Bucurie” and „Romanian Punk” are collections which have as source, the Romanian folk costume. These collections have outfits with handmade embroidered models such as vests and collars. Dorin Negrău: through his collection, suggestively named „Lost”, the artist brought to the forefront of contemporary society the traditional clothing found in Bihor. The central piece of the collection is the folk costume manufactured 50 years ago by the designer’s grandmother. Ingrid Vlasov: Romanian designer who was at Fashion Week in Paris many times said about his collection called „I feel love” that is a bridge between past and present, traditional and modern, an idea which I personally have dedicated to the great Costantin Brâncuși. He used as inspiration Romanian folk art. Valentina Vidrascu: is famous especially because of her collections inspired from Romanian folk costumes. She has successfully reinterpreted the national shirt called ”ie”, and also a decadent version of the wedding dress.
www.artout.ro
Patrimoniu ĂŽn pericol