Art Out no. 56 - Alternative Practices. Research in art and architecture

Nr. 56

Alternative Practices: Research in Art and Architecture

CUPRINS/ SUMMARY

Art Out Artă. Arhitectură.

Patrimoniu. Restaurare.

ART OUT – ISSN 2069-6949 ISSN-L = 2069-694

Alternative Practices: Research in Art and Architecture Echipa Editorială/Editorial Team Director/Director Director Adjunct/Deputy Director Redactor Șef/Editor-in-Chief Redactor Șef Adjunct/Deputy Editor-in-Chief Responsabili Număr/Editorial team of the current issue Coordonator număr/Issue coordinator Redactori permanenți / Editors Redactori colaboratori/ Associate editors

5 Laura Lucia MIHALCA Alexandru GĂVAN Ligia NICULAE Adriana CIOTĂU

Corectură/Proof Concept Foto/ Photo Concept Foto copertă/ Cover Photo Grafică copertă/Graphic cover Design &DTP

Adriana CIOTĂU Adriana CIOTĂU, Istvan Attila VARGA Diana MORAR-OANCEA, Andreea FOANENE, Miruna GĂMAN, Alexandra Maria VITAN, Ioana Maria STAN Carmen BOLEA, Ioana Maria CONSTANTINESCU, Adriana CIOTĂU, Adriana ȘARPE, Raluca MARIN, Adina LEHENE Ligia NICULAE, Laura Lucia MIHALCA Alexandra Maria VITAN, Ioana Maria STAN Alexandra Maria VITAN, Ioana Maria STAN Andreea RADU Andreea RADU

Mail Site Facebook

redactie@artout.ro www.artout.ro https://www.facebook.com/ArtOutMagazine/

Traducatori/Translators

Echipa Art Out mulțumește celor care au contribuit pentru realizarea acestui număr.

NOTĂ: Părerile exprimate în cadrul materialelor publicate aparțin exclusiv autorilor și nu intră în răspunderea redacției. / The opinions expressed through the published materials are owned exclusively by the authors and they are not necessarily the magazine`s responsibility.

EDITORIAL Artă și arhitectură Un cuvânt despre practici și inițiatori Adriana CIOTĂU

6

Art and architecture An idea about practices and initiators Adriana CIOTĂU Translated by Carmen BOLEA

7

COVER STORY Student sau profesor? COPIL Program „De-a Arhitectura în orașul meu” Alexandra Maria VITAN Ioana Maria STAN

17

Student or teacher? CHILD „De-a Architectura in my city” Program Alexandra Maria VITAN Ioana Maria STAN Translated by Raluca MARIN

25

INTERVIU Computational Design at MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) Interview with Aref Maksoud Adriana CIOTĂU

43

Despre designul computational în cadrul laboratorului de cercetare MAG LAB Interviu cu Aref Maksoud Adriana CIOTĂU Translated by Adriana CIOTĂU

Editorial

ARTĂ ȘI ARHITECTURĂ UN CUVÂNT DESPRE PRACTICI ȘI INIȚIATORI Adriana CIOTĂU

61

Projection informatique à MAG LAB (Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif) Entrevue avec Aref Maksoud Adriana CIOTĂU Traduit par Adina LEHENE

80

Atunci când satul tradițional românesc nu este lăsat să moară. Pasiunea, dedicarea și viziunea din spatele proiectului Casa cu Clăi, inițiat de arhitecta Laura Zaharia Miruna GĂMAN

92

When the traditional Romanian village is not left to die.

The passion, dedication and vision behind project Casa cu Clăi, initiated by architect Laura Zaharia Miruna GĂMAN

Translated by Adina LEHENE

102

RECENZII Lia Perjovsky – Timpul recompunerilor critice Andreea FOANENE

107

Lia Perjovsky – The time of critical recompositions Andreea FOANENE Translated by Adriana ȘARPE

112

DOSAR TEMATIC Căutând Pictura de Azi Diana MORAR-OANCEA

122

Searching for the Painting-Now

Diana MORAR-OANCEA Translated by Ioana Maria CONSTANTINESCU

131

Valabilitatea psihanalizei în arhitectura lui Kós și Makovecz Istvan Attila VARGA

Prin acest număr s-a urmărit scoaterea din tiparul obișnuirii a publicului asupra perceperii proprii a ceea ce înseamnă practica în domenii ca artă și arhitectură.

Interviurile și atribuțiile redactorilor colaboratori de la artiști la studenți de arhitectură, reunesc idei, experiențe, instrumente și diverse formate de învățare în domeniile artei, arhitecturii, educației critice, teoriei și practicii de zi cu zi.

Pe lângă datele aduse de acest tip de practici privind calitatea și performanțele dorite, se ia în considerare și date privind încărcătura semantică a acestor practici, care pot stimula modul de percepere si percepție a domeniilor în cauza, a imaginii acestora în spațiul public.

Totodată, dorim să punem accent pe componente integrate existente în cadrul fiecărui proiect inițiat de arhitect sau artist, astfel încât să fie clar înțeles ce presupun aceste practici.

Fiecare dintre proiectele prezente în acest număr se diferențiază prin diversele caractere ale procesului der-

ulat care sunt puse în evidență prin demersul inițiatorului, fie că este arhitectul sau artistul.

Aceste proiecte implică cercetări multi-, inter- și interdisciplinare și au ca scop punerea în lumină a unui alt aspect important al acestor demersuri și anume realizarea de parteneriate. Ceea ce arată faptul că artistul și arhitectul nu sunt numai creatori de obiecte finite dar și de relații și conexiuni.

Mai mult de atât, aceste demersuri ar trebui înțelese ca pe o acțiune continuă, permanentă, care preced demersurile intuitive a artistului și a arhitectului.

Prin aceste proiecte și participanții activi ca studenții de la arhitectură și arhitecții au dobândit informații și capacități utile în realizarea unui parteneriat, de exemplu: elevi-părinți-școală-comunitate.

Am dorit să aducem în acest număr personalități care fac parte dintr-o masă critică cu anumite valori și principii culturale, pe care vă invităm să îi descoperiți în paginile următoare ale revistei!

5

Editorial

Cover story

ART AND ARCHITECTURE AN IDEA ABOUT PRACTICES AND INITIATORS Adriana CIOTĂU Translated by. Carmen BOLEA

This number was aimed at removing the public’s habit of own perceiving what is meant by practice in areas such as art and architecture.

Interviews and attributions of collaborators from artists to students at the University of Architecture bring together ideas, experiences, tools and different learning formats in the fields of art, architecture, critical education, daily theory and practice.

In addition to the data on this kind of quality and performance practices, it is also taken into consideration the data on the semantic load of these practices, which can stimulate the perception of the domains in question and their image in the public space.

At the same time, we want to focus on existing integrated components within each project initiated by the architect or artist so that to be clear for everybody what these practices imply.

Each of the projects presented in this number is distinguished by the different characters of the process 6

that are highlighted by the initiator’s approach, whether it is the architect or the artist.

These projects involve multi-, interand interdisciplinary research and aim to highlight another important aspect of these approaches, namely to build partnerships. Which shows that the artist and the architect are not only creators of finite objects but also of relationships and connections.

Moreover, these approaches should be understood as a continuous, permanent action, which precedes the intuitive approaches of the artist and the architect.

Through these projects, the active participants as architecture students and architects have acquired useful information and capabilities to build a partnership, for example pupils-parents-school-community.

We wanted to bring in these number personalities that are part of a critical mass with certain cultural values and principles, which we invite you to discover on the next pages of the magazine!

Student sau profesor? COPIL. PROGRAM “DE-A ARHITECTURA ÎN ORAȘUL MEU” Alexandra Maria Vitan Ioana Maria Stan

Abstract: Articolul de față își propune să prezinte activitatea desfășurată în cadrul cursului opțional “De-a arhitectura în orașul meu” urmând trei direcții: scopul proiectului, modalitatea de implementare și impactul acestuia asupra elevului, respectiv al profesorului-arhitect.

Cuvinte cheie: arhitectura, copii, educație, joc, creativitate.

“Play is our brain’s favorite way of learning” (Diane Ackerman)

CREATIVITATE Între mediul profesiei de arhitect și cel al comunității există o lipsă de comunicare și de coordonare care se traduce într-o calitate scăzută a arhitecturii și a mediului construit cu directă influență asupra entității umane. Programul “De-a arhitectura” a luat naștere în anul 2011 din dorința de a ajuta copiii- viitorii cetățeni adulți- să conștientizeze și să înțeleagă mediul construit în care trăiesc, să-și dezvolte o părere critică și să participe activ în luarea deciziilor.

Atractivitatea acestui curs din perspectiva elevilor se datorează atât noțiunilor de arhitectură, cât mai ales modului de predare- discuții libere, machete, jocuri, expediții în oraș- diferit de cel aplicat în învățământul actual, în general. Cursul prezintă o flexibilitate care permite adaptarea lui în funcție de nevoile și personalitatea

7

Cover story

clasei de elevi, stimulând creativitatea. Totuși, această libertate deși dorită a reprezentat o provocare pentru noi prin nevoia de adaptare continuă, răspuns rapid la situații neprevăzute, stârnirea continuă a interesului și a creativității, transmiterea unor noțiuni de arhitectură unui grup care nu face parte din acest mediu.

Structurarea unei lecții este conceptual foarte asemănătoare cu cea a unei case: trebuie să existe un parcurs logic, să îți captiveze atenția și să te invite să o accesezi, dar totodată să lase loc imaginației și interpretării proprii, să transmită emoție și să creeze legături. Trasarea clară a unor limite, transmiterea unor informații care nu se vor reinterpretate (gata prelucrate), în spe8

Cover story

cial în primii ani de formare ai copilului, duce în timp la pierderea interesului, a creativității și a spiritului critic.

“Every definition of form restricts the material effect and with it the suggestion it projects.” În mod eronat se consideră că acest curs este doar despre arhitectură și are scopul de a forma arhitecți. Nici pe departe, rolul lui este de a susține într-adevăr copiii care au o înclinație spre această profesie, dar cel mai important de a dezvolta o gândire creativă, abilități de muncă în echipă, spirit critic, gândire strategică, calități de lider și coordonator. În cele din urmă, fiecare dintre noi devine un arhitect (“Everybody becomes an arhitect” i) construindu-și propriul drum.

MICUL ARHITECT În anul școlar 2016/2017, la Școala Generala Numărul 24 din Timișoara, împreună cu învățătoarea Claudia Kubik, am îndrumat clasa a IV-a B în cadrul orelor “De-a arhitectura”. Având experiența anului trecut, atât noi, cât și copiii, anul acesta ne-am propus sa reinterpretăm noțiunile deja învățate în anul anterior și să aprofundăm materia prin joc. În primul semestru am încercat să alocam o perioadă mai mare de timp și capitolului despre sustenabilitate, astfel încât, am reușit să facem o serie de jocuri care să îi ajute pe copii să înțeleagă acest concept. În general, pe lângă caracterul didactic și educativ al jocurilor, am încercat să le facem interactive și distractive: un joc cu pâinici, în care copiii trebuiau să rupă bucățele

de pâine astfel încât să ajungă pentru toți, joc ce s-a finalizat chiar cu mâncatul bucăților de pâine de către copii; un joc de idei pentru un oraș sustenabil: Timișoara 2017-2021-2050, jocul “actorilor” implicați în oraș, casa sustenabilă.

Prin aceste jocuri, pe lângă lărgirea ariei de cunoaștere în domeniul arhitecturii, am încercat să îi facem pe copii să își dezvăluie creativitatea într-o măsură cât mai mare, simultan cu raportarea la probleme actuale ale arhitecturii și urbanismului văzute prin ochii unor elevi de clasa a a4-a. Rezultatele au fost cu adevărat surprinzătoare, iar inventivitatea și gândirea critică cu care au abordat subiectele a fost cu adevărat neașteptată. Daca în cazul jocului cu “actorii” (clădirile ce trebuie construite, clădirile existente, pădurea, soarele, la9

Cover story

cul, copiii care se joacă etc.) au ajuns la un acord comun prin care poziționarea fiecăruia dintre ei în oraș nu perturbă existența altui obiect sau ființă, ba chiar aducea și beneficii, în jocuri mai complexe, cum ar fi imaginarea Timișoarei în viitor (2017-2021-2050), au fost idei care au tratat foarte critic situația actuală a orașului, plin de parcări și mașini, rezultând propuneri de spații verzi mari și locuri de joacă.

Ideile au fost foarte variate, iar tema orașului a oscilat între tehnologie și natură. Dacă inițial, la o primă discuție, copiii păreau că vor un oraș al viitorului, plin de roboți și mașini zburătoare, la ședințele următoare, ei și-au schimbat radical opinia, fără nici o influență exterioară, dorind un oraș înconjurat de natură. În acest fel a început și construcția “Orașului Misterelor”, un oraș înconjurat de mare, în care fiecare persoană este creativă, iar școala reprezCel de-al doilea semestru s-a bazat intă un loc în care se învață prin joc, în mare parte pe realizarea machetei deschis spre natură. pentru expoziția de final de an. În acest fel, pentru început, am încercat “Într-un colț de lume, nici prea aproape, să facem o mică recapitulare împreu- dar nici departe, se află un orășel al misna cu copiii, a tot ce am făcut până în terelor, despre care se spune că este aliacel moment, urmată de o strângere mentat în mod sustenabil, folosind crede idei pentru realizarea unui mic oraș. ativitatea ca resursă primă. Acest orășel 12

Cover story

nu este chiar un orășel, dar nici altceva nu e. Această conglomerare de activități, oameni, natură, este organizată în patru insulițe- sau cel puțin atâtea sunt cunoscute- conectate între ele prin tuneluri subacvatice. Se spune că aceste tuneluri nu au formă de tuburi, izolate fiind de mediul acvatic, ci sunt mai mult o marcare a traseului, oamenii fiind cei care se adaptează mediului și prin puterea imaginației le creează. Orașul nu ne dezvăluie prea mult, o școală, un loc de joacă și niște case, toate în relație cu natura. Probabil ca să descoperim mai mult trebuie să mai creștem. Deși legenda spune că în munte se găsește o comoară de mult ascunsă adevăratul mister este protectorul orașului pe care nimeni nu l-a văzut. Să fie norii? Sa fie soarele? Cine poate ști?

13

14

15

Cover story

Cover story

STUDENT OR TEACHER? CHILD. “DE-A ARHITECTURA IN MY CITY” PROGRAM Alexandra Maria Vitan Ioana Maria Stan Translated by Raluca MARIN

Abstract: The present article aims to present the activity carried out during the optional course “De-a arhitectura in My City”, following three guidelines: the purpose of the project, the way of implementation and its impact on the student and on the teacher-architect respectively.

Keywords: architecture, children, education, game, creativity.

Un oraș care se dezvoltă atât suprateran, cât și subteran/subacvatic. Un oraș al misterelor care se lasă descoperit treptat. Orașul în care trăim noi oare e o insuliță a acestui oraș?”

Prin aceasta macheta finala, am incercat sa ii lasam pe copiii sa fie cat mai creativi posibil, ajutandu-i totodata sa isi materializeze practic ideile. Rezultatul a fost unul care ne-a multumit, intrucat abordarea copiilor a fost una foarte inventiva, o solutie de orasel inconjurat de natura, ce se caracterizeaza prin multitudinea de activitati pe care le pot face oamenii.

16

CONCLUZIE Implicarea în acest proiect ne-a permis oscilarea între poziția de student și cea de profesor, benefică în ambele cazuri.

Din punct de vedere psihologic si social ne-a oferit ocazia de a ne identifica cu un anumit tipar de elev și oarecum de a ne analiza critic din poziția de profesor.

De asemenea, cunoscând așteptările noastre de la profesori am încercat să le aplicăm în procesul de predare. Pe lângă acest schimb continuu, copiii, prin activitățile lor, au fost o sursă continuă de energie, informații și creativitate.

WIGLEY, Mark, Constant’s New Babyon. The Hyper- Architecture of Desire i

“Play is our brain’s favorite way of learning” (Diane Ackerman)

CREATIVITY There is a lack of communication and coordination between the environment of the architectural profession and the community, which translates into a poor quality of the architecture and of the built environment with direct influence on the human entity. The program “De-a arhitectura” was created in 2011 to help children - future adult citizens - understand and become aware of the built environment they live in, develop a critical opinion and actively participate in the decision-making process.

According to the pupils’ perspective, the attractiveness of this course is due both to the notions of architecture and especially to the way of teaching − free discussions, models, 17

Cover story

games, city expeditions – which is different from the one applied in the current education system in general.

The flexibility of the course allows it to be adapted to the needs and personality of the student class, stimulating creativity. However, this freedom, although desirable, has been a challenge for us through the need for continuous adaptation, quick response to unpredictable situations, continuous stimulation of interest and creativity, transmission of some architectural concepts to a group that is not part of this environment.

The structure of a lesson is conceptually very similar to that of a house: there must be a logical path to catch your attention and invite you to ac18

Cover story

cess it, but also to leave room for your own imagination and interpretation, to transmit emotions and to create connections. Clearly establishing limits and transmitting information that is not to be reinterpreted (which are already processed), especially in the early years of the child’s education, will lead to a loss of interest, creativity and critical spirit over time.

“Every definition of f orm restricts the material efficiently and with it the suggestion it projects.”

It is erroneously considered that this course is only about architecture and is meant to train architects. Not at all! Its role is to really support children who have an inclination for this

profession, but most important to develop creative thinking, teamwork skills, critical spirit, strategic thinking, leadership and management skills.

Afterwards, each of us becomes an architect (“Everybody becomes an architect”i) building his own way.

THE LITTLE ARCHITECT In the school year 2016/2017, at the Elementary School No. 24 in Timisoara, together with the teacher Claudia Kubik, I guided the 4th grade B during the classes “De-a arhitectura”. Having the experience of the past year, both we and the children decided this year to reinterpret the notions learned in the previous year and to deepen our knowledge through games. In the first semester

we tried to spend more time on sustainability, so we managed to make a series of games in order to help children understand this concept.

In general, besides the didactic and educational nature of the games, we tried to make them interactive and entertaining: a game with bread, in which children had to break off the pieces of bread so that they could be enough for all, ended with the children eating all the pieces of bread; a game of ideas for a sustainable city: Timisoara 2017-2021-2050, the game of “actors” involved in the city, a sustainable house. Through these games, besides widening the area of knowledge in the field of architecture, we have tried to make the children reveal their creativity to a 19

Cover story

greater extent, as well as approaching the current problems of architecture and urbanism, as seen through the eyes of some pupils from the 4th grade. The results were really surprising, and the ingenuity and critical thinking with which they tackled the subject were really unexpected.

Whereas in the game with “actors” (the buildings to be built, the existing buildings, the forest, the sun, the lake, the children playing etc.) they have reached a common agreement according to which the position of each of them in the city does not disrupt the existence of another object, but was even beneficial, in more complex games such as imagining Timisoara in the future (2017-202122

Cover story

2050) there were ideas that critically approached the current situation of the city, which is full of car parks and cars, resulting in suggestions for large green spaces and playgrounds.

The second semester was largely based on creating the model for the year-end exhibition. In this way, at the beginning, we tried to recapitulate briefly with the children everything we had done up to that moment, followed by a brainstorming for creating a small city.

There was a wide variety of ideas and the theme of the city oscillated between technology and nature.

If at the beginning, during the first discussion, the children seemed to

want a future city full of robots and flying cars, at the next meeting, they radically changed their opinion without any influence from the outside, wanting a city surrounded by nature. This is how the construction of the “City of Mysteries” has begun, a city surrounded by the sea, in which each person is creative and a school is a place open to nature, where you can learn through games.

“In a corner of the world, not too close, but also not too far, there is a small city of mysteries, which is said to be sustainably powered, using creativity as a prime resource. This city is not just a small city, but it is not something else either. This aggregate of activities, people and nature is organized into 23

Cover story

Interview

Computational Design at MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) Interview with Aref Maksoud Adriana Ciotău

four small islands − or at least as many are known − connected to each other by underwater tunnels. These tunnels are said to be non-tubular, being isolated from the aquatic environment, but they are rather a mark of the route and people are the those who adapt to the environment and they create them by using the power of imagination.

The city does not reveal too much to us, a school, a playground and some houses, all in relation to nature. Maybe we have to grow in order to discover more. Although the legend says that there is a long hidden treasure in the mountains, the real mystery is the protector of the city that no one has ever seen. Is it the clouds? Is it the sun? Who knows?

A city that develops both aboveground and underground/ underwater. A city of mystery that is gradually being discovered. Is the city we live in an island of this city?”

With this final model, we tried to allow children be as creative as possible, helping them materialize their 24

ideas. We were pleased with the result, as the children’s approach was very imaginative, a solution for a city surrounded by nature, characterized by the variety of activities people can perform.

CONCLUSION Being part of this project, we could oscillate between the position of a student and that of a teacher, which was beneficial in both cases. From a psychological and social point of view, this gave us the opportunity to identify ourselves with a certain student pattern and somewhat to critically analyze ourselves from the teacher’s position. Also, having in mind our expectations from the teachers, we tried to apply them in the teaching process. In addition to this continuous exchange, children have been a permanent source of energy, information and creativity, through their activities.

WIGLEY, Mark, Constant’s New Babyon. The Hyper- Architecture of Desire i

In order to understand about this interest in using new technologies in the design process, in an academic environment, we discussed with the architect Aref Maksoud, director of the MAG LAB Laboratory (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) and Professor at the University of Catalonia, Barcelona.

Adriana Ciotău: As director of the MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) could you talk about the axis of orientation that this laboratory is undertaking?

Aref Maksoud: MAG LAB was founded in 2008 in collaborating with young architects, engineer, artists and biologists with strength on advanced computational design knowledge, techniques and experiences. MAG LAB is a design platform to explore emergent architectural system by the innovative digital technology and applications to respond social dynamics and environmental forces.

MAG LAB focuses on optimizing complex geometry with parametric design tools in conjunction with economic

efficiency, structural performance, environmental impact, and programmatic progress.

MAG LAB aims to create an adaptable spatial organization by integrating architecture, landscape, infrastructure and urban planning, of which the formal consequences are generated through a variety of information in order to accommodate more possibilities of future.

25

Interview

Besides the architectural practice, MAG LAB has consistently been involved in the academic field, teaching at various occasions, institutes and universities.

MAG LAB “Materials - Advanced Architecture – Generative Laboratory” operates a non-corporate architectural practice, engaged in teaching, pedagogic initiatives, exhibitions, publications, as well as the formulation of original, challenging contemporary building projects. Importantly, it is our task as architects to provide the spatial imagination necessary for constructing a new sensibility, as well as for designing innovative and viable buildings.

Adriana Ciotău: What was the methodology that stayed at the base of MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) development?

Aref Maksoud: We are investigating the potential of using parametric software to analyse the attributes of spaces using 26

Interview

Space Syntax methodology and implementing the outcomes of the design project.

A key aim of our LAB researchers is to test the performance of the available software and identify its strengths and weaknesses.

Our LAB methodology is to focus on the study to offer discrete methods in parametric design to solve problems during the design process (programming, site planning, massing, structure planning, and facade planning).

The objective of the methodology is to explore the uses of parametric design method and feasibility.

This methodology enables our designers to do many iterations and monitor changes during the design process.

However, our methodology needs a higher skill in logical thinking during the process, which demands time.

Adriana Ciotău: Is there a certain transition, of this laboratory, from the first

developments to the more recent developments?

Aref Maksoud: Very good question! Actually at the first years of the LAB Work and researchers we were focusing on the digital application of parametric design more than physical, while the recent years we were focusing on the usage of the digital tools on producing physical models, prototypes and installations, with the supports of 3d printing techniques, moving forwards to build real scale projects such as installations and pavilions did by MAG LAB recently.

So actually we are trying to update our LAB always and follow up the fast evolution of parametric design domain.

In other Words: the principles with creating forms rules are modified during over time due to external factors, researchers and inputs. And according to that, we are able to predict the results of generative algorithms; the problem is in the design of evolutionary.

27

Interview

Adriana Ciotău: Could you tell us how the rapid development of parametric tools for architectural design has allowed MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) to diversify its practice?

Aref Maksoud: Design techniques, whose origins date back to the first half of the twentieth century, does not specify precisely way how to create forms - it is only the result of the rich imagination of an architect who uses previously observed in nature in shapes which he creates, of course, a few years ago we were not able to print our parametric models directly in few hours, also we are not able to support our design visualization by using virtual reality as nowadays, the rapid development of the technologies, in general, is moving us from step to another every day, and actually it’s a challenge for us to stay updated always with the fast development of the technologies, for instance, years before we were able to mimic nature with our designs but for sure not as we do now, I mean using the recent technologies for mimicking nature in our design has changed a lot and developed more according to the evolution of parametric tools, software and fabrication technologies.

The evolution of technologies has opened different doors for MAG LAB especially that an important role of our lab is the research work, nowadays MAG LAB is working more with 3d printing techniques and new generative tools 32

Interview

that reflected very much in our design and build projects, researchers and workshops too.

Adriana Ciotău: Could you tell us more about the design process that MAG LAB is using through parametric modelling?

What does this design process involve?

Aref Maksoud: As a start, I would like to explain that a parameter based design explorations inevitably require a unified master model that represents the current design state, where each parameter being explored is essentially a critical sub-case of this master model.

Our parametric design process has a constantly changing design state, and actually, it is beneficial to maintain a master model that is flexible and adaptive.

We start a case study of each parametric design from the beginning of schematic design to end of construction document phase. By maintaining the master model as a platform-free software code, in con-

trast to platform-dependent methods, the case study illuminates the advantages of documenting the generative logic behind design variations in a way that allows greater flexibility and a higher level of alignment with design intent.

We are focusing that in our design process, every design requirement was considered as a set of interrelated spatial relationships which will define the social interactions and behavioural structure in/around the project. These relationships became the framework of the design, defining how different aspects of the project, such as spatial organisation, programmatic requirements, and engineering come together. Actually, our parametric modelling process allowing us to improve the efficiency of workflow and also helping to make the most informed design decisions within a very compressed project period.

33

Interview

Our team in such process are able to have greater control of the design and details, with much greater precision than a conventional construction process; giving the clients, contractors, and even students in related projects a much better understanding and control of the project.

And as a technology that we are using throughout the design process, we are using 3d printing techniques, laser and CNC machines, virtual reality techniques too and this year we will start using the robotic systems Adriana Ciotău: How important is this tendency for parametric experimentation in architecture?

Aref Maksoud: I believe that this question has been answered by dif34

Interview

ferent architects and designers, but I’ll try to express my opinion as a researcher and architect.

I think it’s as important as we think in our future because I see the parametric experimentation as future of design, architecture and life too.

All design work has to do with proportions and relationships. Parametric work has to do with algorithms and geometric relationship like is used in Sketch Pad. Every time you change one thing everything related to it changes accordingly without you having to think what else has to change proportionately. In normal architectural design, you have to think about it carefully and make sure you make the corresponding all around

changes but because of parametric experimentation “as you named It” in computerized programming all that is done for you.

Saves allot of time and is more likely more accurate. It is also conforming architectural design to purpose so space and shape needs are made more readily identifiable. It becomes more immediately rationalised and aesthetics can be criticised early.

While we should not forget that the important a part of the parametric experimentation is the parametric techniques which offer obvious advantages for engineering in general and manufacturing processes, now architects emerge from applying these methods in their creation of design suggesting solutions at an earlier stage of the process.

35

Interview

Adriana Ciotău: Can you tell us more about the modes of investigation that students are using in developing an architectural project?

Aref Maksoud: Well, as an authorized tutor by McNeel company “Seattle – USA” and from my broad range of teaching experience, as visitor Professor in Bio digital Architecture Master and PHD program and as Professor at AIU “Arab International University” I could tell you that the development process of parametric design is depending on the experimental study and the researchers, because in parametric design we don’t or we can’t expect the result

in some studies, it is not drawing 3d models or computer aided drafting, its computer-aided design which is totally different, and according to inputs changing, the outputs always changes. The principles of experimental study and testing are important, but may not always enable students to understand ideas or concepts, answer their questions.

That’s why our students are using different methods of investigation in different workshops and circumstances.

These methods include (in no particular order) testing with trials, errors, identifying and classifying, modelling, pattern seeking, and researching.

37

Interview

Adriana Ciotău: Do you think that the role of the students will change, in light of these advancements in technology? Or is this already changing with every workshop that MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) is releasing?

Aref Maksoud: Well; the role of the students is always depending on the researchers and experimental study since the studying phase of the undergraduate and postgraduate students is the best time to do the experimental and research studies.

And I think the technology was the best solution to support the students’ researches and experiments, and actually, the evolution in technologies has opened many doors to the stu38

Interview

dents to get advantages of it during their studies and work later.

So the role is the same but the use of technologies is changing according to the advancements in technology.

For instance; according to MAG LAB workshops, the role of the students is to bring together the creative ideas and visions and keep in mind the needs of those that will be using the new space done by the generative tools, and that’s depending on the level of the awareness of the students, and that’s why MAG LAB workshops are different and not repeated, trying to move the students always from level to another and increase their awareness of using the parametric and generative tools.I could split the aspects of the students work into different

main roles or phases- the design, documentation, and construction roles, and actually the technologies knowledge (tools, software, fabrications technologies) has a great deal and impact on each role.

For us as MAG LAB; the variety of roles means that there is also a variety of workshops and researches.

Some workshops inside the lab teaching the basic levels of parametric design, another could be to move the students to advanced level in parametric design, or digital fabrication, Fashion and products fabrication techniques, working in other workshops in constructions and outside the Lab, while in other workshops building using the technologies of fabrications such as 3d printings, etc…

39

Interview

Adriana Ciotău: Do you believe that students need to get more involved in 3d printing? Would this give the design industry the impetus it needs?

Aref Maksoud: Sure yes! Nowadays the 3d printers are available in every architectural laboratory, architectural faculties, studios and even schools.

It becomes part of our life nowadays throughout the big diversity of its technologies, you can see in the market now a 3d printer for kids! For cookies! But at the same time for cement and concrete, medical and biology!

We as a MAG LAB are pushing our students to work with 3d printers and discover its techniques and research for different strategies and 40

Interview

tricks to use it, but not only to use it as a way to produce a model! What I mean that it could be used by the students to produce structural models to not only a design model, or experimental models, process, etc…

3D printing is often cited as a STEM (Science Technology Engineering and Mathematics) tool or something that can assist teaching staff. In my opinion, it’s an important tool for preparing students for their future careers and teaching them valuable skills. These are not the only important aspects of implementing 3D printing in educational programs.

It serves as an extra revolutionizing tool to aid in many areas of education and provides teachers with new ways of getting their message across!

It’s a Hands-on learning through 3d models - Especially for art and technique classes, it is great to use the prototyping capabilities to make students’ creative ideas and designs come to life.

Adriana Ciotău: What do you think are the main reasons and challenges that will mark the architecture of the coming years and why?

Aref Maksoud: The main challenges are work with nature inputs in more advanced level, mimicking nature way of life and start to find an alternative of the deficiency done by the human!

We as researchers and architects are looking for architecture which is made from content and Form, where content should be very important.

And I think that in the past years, with the internet and other visual platforms; the students, architects and designers have focused mainly on the form and elegance part, and not so much on the content.

The content is our inputs and outputs too, we live in the content, we use it every day… If we don’t work the content, we will end up doing the only form as I mentioned before, not Architecture anymore.

And this is really a risk and danger choice, we should not focusing on the image only, but on the inside; not only elegance but performance too, we should try to find a way to improve people’s lives in the buildings we design.

41

Interview

Interviu

Computational Design at MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) Interview with Aref Maksoud Adriana Ciotău

Pentru a înțelege ce presupune și cum se manifestă acest interes pentru utilizarea noilor tehnologii în procesul de design, în cadrul unui mediu academic, am discutat cu arhitectul Aref Maksoud, director al laboratorului MAG LAB (Materials-Advanced Architecture-Generative Laboratory) și profesor în cadrul Universității Internaționale din Catalonia, Barcelona, Spania.

Adriana Ciotău: What can we expect to see emerge in digital design next?

Aref Maksoud: In my opinion, in upcoming years I expect more involvement of robotics systems in the digital process of the design.

Now we got drones, virtual reality, and robotic arms which involved greatly in the design and fabrication too, it started to emerge a few years ago with the conceptual ideas, now we have seen many advanced serious applications of it in design, fabrication and architecture.

42

We could repeat your question in a different way; as what is after Digital design era? It’s the post-digital era, where all today’s infants will grow up in a Post-Digital Era. Digital technology is clearly here to stay and the phrase Post-Digital looks forward not to its end, but to its ubiquity; and in fact, to the point where it becomes so ubiquitous that it ceases to be interesting.

Adriana Ciotău: În calitatea dumneavoastră de director al laboratorului MAG LAB, ne puteți spune despre pașii pe care acest laborator îi urmărește în procesul de cercetare în designul computațional?

Aref Maksoud: Laboratorul de cercetare a fost înființat în anul 2008 și se bazează pe colaborarea unui număr mare de experți în designul computațional, de la arhitecți, ingineri, artiști și biologi. MAG LAB ca și platformă de design computațional explorează un sistem emergent în arhitectură prin tehnologia digitală și tehnici de aplicare în designul computațional pentru a răspunde dinamicii sociale și a mediului de marketing. Acest laborator, se concentrează pe optimizarea ge-

ometriei complexe cu instrumente de proiectare parametrică în combinație cu: eficiența economică, performanța structurală, impactul asupra mediului și progresul programatic. Totodată, MAG LAB se bazează pe cercetarea și inovarea spațială prin integrarea arhitecturii, a infrastructurii și a planificării urbane, a cărei consecințe formale sunt generate de informații variate pentru a se adapta mai multor posibilități în viitor.

43

Interviu

MAG LAB operează o practică arhitecturală non-corporativă, implicată în predări, inițiative pedagogice, expoziții, publicații, precum și la realizarea unor proiecte de construcție contemporane. Este important ca noi arhitecții să furnizăm imaginea necesară implementării unei sensibilități prin construirea unor clădiri inovatoare și viabile.

Adriana Ciotău: Care este metodologia adoptată de acest laborator de cercetare?

Aref Maksoud: Investigăm potențialul utilizării software-ului parametric în cercetarea și inovarea spațială prin metodologia de Sintaxă Spațială și urmărim implementarea rezultatelor proiectului de design.

Un obiectiv cheie ale acestor cercetări realizate de acest laborator este de a testa performanța software-ului disponibil și de a identifica punctele forte și punctele slabe ale acestuia.

44

Interviu

Metodologia acestui laborator constă în concentrarea noastră asupra studiului pentru a oferi metode discrete în proiectarea parametrică, în vederea rezolvării problemelor ce pot apărea în timpul procesului de proiectare (programare, planificare a sitului, planificare de structură și planificare a unei fațade de clădiri).

Una dintre obiectivele metodologiei este de a explora utilizările metodei de proiectare parametrică.

Această metodologie permite proiectanților noștrii să facă multe cercetări și să monitorizeze procesul de proiectare. Cu toate acestea este necesar de o mare capacitate în aplicarea unei gândiri logice în timpul procesului de proiectare, ceea ce necesită timp.

Adriana Ciotău: Se poate vorbi despre existența unui caracter de tranziție a acestui laborator?

Aref Maksoud: Este o întrebare foarte bună! De fapt, în primii ani de activitate al laboratorului ca cercetători neam concentrat pe aplicarea digitală a designului parametric în timp ce, în ultimii ani ne-am concentrat pe utilizarea instrumentelor digitale pentru producerea de modele fizice a prototipurilor si a instalațiilor. Acest lucru a fost posibil datorită tehnicilor de tipărire 3d.

Cu alte cuvinte: principiile cu regulile de creare a formelor sunt modificate pe parcursul timpului datorită factorilor externi, cercetătorilor și tehnicilor de producție. Și în acest sens putem prezice rezultatele algoritmilor generativi; problema constă în proiectarea evoluționară.

Adriana Ciotău: Ați putea să ne spuneți cum dezvoltarea rapidă a instrumentelor în proiectarea parametrică a permis laboratorului MAG LAB să își diversifice practica?

45

46

47

48

Interviu

Aref Maksoud: Tehnicile de design a căror origine datează încă din prima jumătate a secolului al XX-lea nu specifică exact modul în care se crează formele, acesta este rezultatul doar al imaginației bogate a unui arhitect care folosește în formele pe care le crează, formele observate anterior în natură.

Desigur, acum câțiva ani nu reușeam să tipărim modelele noastre parametrice direct în câteva ore, de asemenea, nu eram capabili să ne susținem vizualizarea proiectelor prin utilizarea realității virtuale ca în zilele noastre.

Dezvoltarea rapida a tehnologiilor, în general, ne îndreaptă cu fiecare pas către o altă tehnică în fiecare zi și de fapt este o provocare pentru noi să fim la curent mereu cu dezvoltarea rapidă a tehnologiilor. De exemplu, cu ani în urmă puteam să imităm natura cu desenele noastre, dar cu siguranță nu așa cum o facem acum. Adică folosirea tehnologiilor actuale de imitare a naturii în designul nostru s-a schimbat foarte mult și s-a dezvoltat mai mult în funcție de evoluția instrumentelor parametrice, a software-ului și a tehnologiilor de execuție.

Evolutia tehnologiilor a deschis diverse porți pentru MAG LAB mai ales că un rol important al laboratorului nostru este activitatea de cercetare. În prezent MAG LAB lucrează mai mult cu tehnici de imprimare 3d și cu noi instrumente generatoare, ceea ce s-a reflectat foarte mult în proiectele noastre și în execuția lor, în cercetări și ateliere de lucru.

50

Adriana Ciotău: Puteți să ne spuneți mai multe despre procesul de proiectare pe care MAG LAB îl utilizează prin modelarea parametrică? Ce implică acest proces de proiectare?

Aref Maksoud: În primul rând, aș vrea să explic că explorările în design computational sunt bazate pe parametrii ce necesită în mod inevitabil un model principal unificat care reprezintă starea actuală de proiectare, în care fiecare parametru explorat este în esență un caz particular.

Procesul nostru de proiectare parametrică se află într-o stare în continuă schimbare și de fapt, este benefic să menținem în această situație un model principal care este flexibil și adaptabil.

Prin menținerea modelului principal ca un cod de software fără o platformă, spre deosebire de metodele dependente de platformă, prezintă avantajele documentării logicii generative în

Interviu

spatele variațiilor de proiectare într-un mod care permite o mai mare flexibilitate și un nivel superior de aliniere cu proiectul intenționat.

Ne concentrăm asupra faptului că în procesul nostru de proiectare, fiecare cerință a fost considerată ca un set de relații spațiale interdependente care vor definii interacțiunile sociale și structura comportamentală în jurul proiectului. Aceste relații au devenit cadrul de proiectare, definind modul în care diferite aspecte ale proiectului cum ar fi organizarea spațială, cerințele programatice și ingineria se reunesc.

De fapt, procesul nostru de modelare parametrică ne permite să eficientizăm fluxul de lucru și, de asemenea, să ajutăm la luarea celor mai informate decizii de proiectare într-o perioadă de proiectare foarte comprimată.

Echipa noastră în acest proces are ca-

51

Interviu

pacitatea de a avea un control mai mare asupra designului și a detaliilor, cu o mai mare precizie decât un proces de constructie conventional. În procesul de proiectare folosim tehnici de imprimare 3d, CNC, tehnici de realitate virtuală, iar în acest an vom folosi sistemele robotizate.

Adriana Ciotău: Cât de importantă este această tendință de experimentare parametrică în arhitectură?

Aref Maksoud: Cred ca la această întrebare au răspuns deja diferiți arhitecți și designeri, dar voi încerca să îmi exprim propria mea părere ca cercetător și ca arhitect.

Cred ca aceasta tendință va fi la fel de importantă în viitor ca și acum, pentru 52

a timpului și este mult mai eficient.

De asemenea, acest mod adaptează designul architectural scopului său, astfel încât nevoile de spațiu și formă sunt mai ușor de identificat. Ea devine mai rationalizată și estetica sa poate fi criticată mai din timp.

Totodată, nu ar trebui să uităm că o parte importantă a experimentării parametrice constă în tehnicile parametrice care oferă avantaje evidente pentru inginerie în general și pentru procesele de fabricație, acum arhitecții par să aplice aceste metode în proiectele lor sugerând soluții într-o etapă anterioară a procesului.

că văd experimentarea parametrică ca fiind viitorul designului, al arhitecturii și al vieții.

Toate lucrările de proiectare presupun proporții și relații; Lucrarea parametrică presupune algoritmi și relații geometrice așa cum este folosită în Sketch Pad. De fiecare dată când schimbați un lucru, tot ceea ce are legătură cu acesta se modifică în mod constant, fără să trebuiască să vă gândiți ce altceva trebuie să schimbați. În designul architectural obișnuit trebuie să vă gândiți cu atenție și să vă asigurați că faceți modificările necesare dar datorită experimentării parametrice “așa cum ați numit-o” în programarea computerizată totul se face automat.

Acest mod reprezintă o economisire

Interviu

Adriana Ciotău: Ne puteți spune mai multe despre modalitățile de investigare pe care studenții le folosesc în dezvoltarea unui proiect de arhitectură?

53

Interviu

Aref Maksoud: În calitate de tutore autorizat de compania McNeel “Seattle –SUA” și din vasta mea experiență didactică, în calitate de profesor invitat la programul de masterat și doctorat în arhitectură bio digitală și ca profesor la AIU “Arab International University” pot să vă spun că dezvoltarea procesului de design parametric depinde de studiul experimental și de cercetători, deoarece în proiectarea parametrică nu ne așteptăm la rezultate directe în unele studii, deoarece nu este vorba de desenarea modelelor 3d sau schițarea asistată pe calculator, ci de proiec-

tarea asistată de calculator, care este cu totul altceva și depinde de modificarea datelor de intrare, a datelor de ieșire ce se modifică întotdeauna. Principiile studiului experimental și ale testelor sunt importante, însă aceastea nu le pot permite întotdeauna elevilor să înțeleagă idei sau concepte, să răspundă la întrebările lor.

De aceea studenții nostrii folosesc diferite metode de investigare în diferite circumstanțe. Aceste metode includ identificarea și clasificarea, modelarea, căutarea de modele și cercetare.

55

Interviu

Adriana Ciotău: Credeți că rolul studenților se va schimba, în lumina acestor progrese tehnice? Se poate vorbi de o schimbare a rolurilor cu fiecare atelier pe care laboratorul MAG LAB îl lansează?

Aref Maksoud: Rolul unui student depinde întotdeauna de cercetări și de studiul propus spre a fi experimentat; studiile la care se înrolează studenții reprezintă cel mai bun moment pentru a realiza studiile experimentale și de cercetare.

Consider că tehnologia implementată în mediul academic, reprezintă cea mai bună soluție pentru a susține cercetările și experimentele studenților. De fapt, evoluția tehnologiilor a deschis uși studenților pentru a obține diverse avantaje în 56

Interviu

timpul studiilor dar și în proiectele demarate după terminarea studiilor.

Ca și o concluzie, rolul studenților este același deși modul de utilizare a tehnologiilor se schimbă în funcție de progresele tehnologice. De exemplu, în cadrul atelierelor a laboratorului MAG LAB, rolul studenților este acela de a reunii ideile si viziunile creative și de a ține cont de nevoile celor care vor folosi spațiul pe care îl delimitează intrumentele generative, aceasta depinde de nivelul de conștientizare al studenților. De aceea, atelierele demarate de laboratorul MAG LAB sunt diferite și nu repetitive, încercând astfel să aducă mereu studenții la un alt nivel de conștientizare cu privire la utilizarea instrumentelor parametrice și generative.

Se pot grupa rolurile studenților astfel: în roluri de proiectare, documentație și construcție dar aici se țin cont și de cunoștințele pe care studenții le au asupra diverselor tehnologii (instrumente, software, tehnologii de fabricare).

Pentru laboratorul MAG LAB, această varietate de roluri înseamnă existența unei o mari diversități de ateliere și cercetări.

Unele ateliere de lucru din cadrul laboratorului se axează pe designul parametric, alte ateliere își îndreaptă atenția asupra proiectării parametrice sau fabricare digitală, modă și tehnici de fabricare a produselor pe când în alte ateliere se optează pe folosirea tehnologiilor de fabricație, cum ar fi imprimanta 3d ș.a.

57

Interviu

Adriana Ciotău: Credeti ca studenții ar trebui să se implice mai mult în imprimarea 3d? și totodată: Credeți că acest lucru ar da industriei de design impulsul de care are nevoie?

Aref Maksoud: Sigur că da! În zilele noastre, imprimantele 3d sunt disponibile în toate laboratoarele de arhitectură, în facultățile de arhitectură, în studiouri și chiar în școli. Această tehnică este astăzi parte a vieții noastre, datorită marii diversități a tehnologiilor sale. A apărut pe piață imprimanta 3d pentru copii! …pentru realizarea de prăjituri!

Dar, în același timp, pentru utilizarea sa în domenii ca medicină și biologie!

Acest laborator, îi îndeamnă pe studenți să lucreze cu imprimanta 3d, să descopere diverse tehnici de prelucrare și să caute diferite strategii și trucuri pentru 58

Interviu

a o folosi, dar să o folosească nu doar ca o modalitate de a produce un model!

Mă refer la faptul că aceasta ar putea să fie folosită de către studenți și pentru a produce modele structurale, nu numai pentru realizarea unui model de design sau pentru modele experimentale, procese etc.

Imprimanta 3d este adesea prevăzută ca un instrument STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică) sau acel instrument ce poate ajuta cadrul didactic. În opinia mea, imprimanta 3d reprezintă un instrument important pentru pregătirea studenților pentru viitoarea lor carieră și pentru a-I învăța abilități valoroase. Acestea nu sunt singurele aspecte importante ale implementării imprimării 3d în programele edu-

caționale. Aceasta servește ca instrument revoluționar pentru a ajuta în multe domenii ale educației și oferă profesorilor noi modalități de experimentare.

Putem spune ca este o metodă de învățare direct prin intermediul modelelor 3d mai ales pentru cursurile de artă și tehnici, este minunat să folosiți abilitățile de prototipare pentru a face ca ideile studenților să prindă viață.

Adriana Ciotău: Care credeți că sunt principalele rațiuni și provocări ce vor marca arhitectura în următorii ani?

Aref Maksoud: Principalele provocări sunt lucrul cu resursele naturale la un nivel cât mai avansat, imitarea modu-

lui de viață al naturii și începerea găsirii unor alternative la anumite deficiențe.

Ca și cercetători și arhitecți căutăm să accentuăm prin arhitectura creată relația dintre formă și conținut, unde conținutul capătă o anumită importanță. În ultimii ani, datorită internetului și a altor platforme vizuale, studenții, arhitecții și designerii s-au concentrat în principal pe formă și nu atât de mult pe conținut.

Conținutul reprezintă sursa și obiectivul nostru, trăim în conținut, îl folosim zi de zi. Dacă nu ne preocupăm de conținut, vom ajunge să facem doar o simplă formă, dar nu arhitectură. Într-adevăr, este o alegere pe care arhitectul trebuie să o facă și anume să 59

Interviu

Entrevue

PROJECTION INFORMATIQUE A MAG LAB (MATERIAUX - ARCHITECTURE AVANCEE - LABORATOIRE GENERATIF) ENTREVUE AVEC AREF MAKSOUD Adriana CIOTĂU Traduit par Adina LEHENE

Pour comprendre ce qui implique et comment se montre cet intérêt pour l’utilisation des nouvelles technologies dans le processus de conception, dans un environnement académique, nous avons discuté avec l’architecte Aref Maksoud, directeur du Laboratoire MAG LAB (Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif) et professeur de l’Université Internationale de Catalogne, Barcelone, Espagne. nu se concetreze doar pe imagine, ci și pe interior, nu numai pe eleganță, ci și pe performanță. Ar trebui să se încerce găsirea unei modalități de a îmbunătății viețile oamenilor în clădirile pe care le proiectăm.

Adriana Ciotău: Putem vorbi deja de noi tendințe în designul digital?

Aref Maksoud: În opinia mea, în următorii ani ne putem aștepta la o implicare a sistemelor de robotică în procesul digital al designului. Acum avem drone, procedee tehnologice ca realitatea virtuală și instrumente robotice care sunt folosite în proiecte și în fabricație.Totul a început să apară cu câțiva ani 60

în urmă pornind de la idei conceptuale. Acum vedem multe aplicații avansate în design, producție și arhitectură!

Aș putea reformula întrebarea într-un mod diferit: Ce urmează după epoca de design digital? Este vorba despre era post-digitală...toți copiii de astăzi vor crește într-o epocă post-digitală. Tehnologia digitală este în mod clar aici pentru a rămâne, iar era post-digitală așteaptă nu la sfârșitul acestei perioade, ci la omniprezența sa, de fapt, până când aceasta va devini atât de omniprezentă încât încetează să mai fie interesantă.

Adriana Ciotău: En tant que directeur du MAG LAB (Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif), pourriez-vous nous parler de l’axe d’orientation que ce laboratoire entreprend?

Aref Maksoud: MAG LAB a été fondé en 2008 en collaboration avec des jeunes architectes, ingénieurs, artistes et biologistes ayant de fortes connaissances, techniques et expériences en matière de projection informatique avancée. MAG LAB est une plate-forme de projection pour explorer le système d’architecture émergente grâce à la technologie digitale innovante et aux applications pour répondre aux dynamiques sociales et aux forces de l’environnement.

MAG LAB se concentre sur l’optimisation

de la géométrie complexe avec des outils de projection paramétrique en conjonction avec l’efficacité économique, les performances structurelles, l’impact environnemental et le progrès programmatique.

MAG LAB vise à créer une organisation spatiale adaptable en intégrant l’architecture, le paysage, l’infrastructure et l’urbanisme, dont les conséquences formelles sont générées par une variété d’informations afin d’accueillir plus de possibilités dans l’avenir.

61

Entrevue

Outre la pratique architecturale, MAG LAB a toujours été impliqué dans le domaine académique, enseignant à diverses occasions, des instituts et des universités.

MAG LAB “Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif” poursuit une pratique architecturale non-entreprise, est engagé dans l’enseignement, des initiatives pédagogiques, des expositions, des publications, ainsi que dans la formulation des projets des bâtiments contemporains originaux et aguichants.

Il est important de mentenir notre tâche, en tant qu’architects, est de fournir le nécessaire de l’imagination spatiale à la construction d’une nouvelle sensibilité, ainsi qu’à la projection de bâtiments innovants et viables.

Adriana Ciotău: Quelle a été la méthodologie qui est séjournée à la base du développement de MAG LAB (Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif)?

62

Entrevue

Aref Maksoud: Nous étudions le potentiel d’utilisation des logiciels paramétriques afin d’analyser les attributs des espaces en utilisant la méthodologie de la Syntaxe Spatiale et la mise en œuvre des résultats du projet de conception.

L’un des principaux objectifs de nos chercheurs du LAB est de tester la performance du logiciel disponible et d’identifier ses ressorts et ses faiblesses. La méthodologie de notre LAB consiste à se concentrer sur l’étude afin d’offrir des méthodes discrètes de projection paramétrique pour résoudre des problèmes au cours du processus de projection (programmation, planification du site, masse, planification de la structure et planification de la façade).L’objectif de la méthodologie est d’explorer les utilisations de la méthode de projection paramétrique et sa faisabilité. Cette méthodologie permet à nos concepteurs de faire de nombreuses itérations et de surveiller les changements pendant le processus de projec-

tion. Cependant, notre méthodologie nécessite une compétence plus élevée dans la réflexion logique pendant le processus, ce qui exige du temps.

Adriana Ciotău: Y a-t-il une certaine transition de ce laboratoire, depuis les premiers développements jusqu’à ses plus récents développements?

Aref Maksoud: Très bonne question! En fait au cours des premières années du LAB le travail et les chercheurs ont été concentrés sur l’application numérique de la projection plus paramétrique que physique, alors que dans les dernières années nous nous sommes concentrés sur l’utilisation des outils numériques pour la production des modèles physiques, des prototypes et des installations avec le soutien des techniques d’impression 3D, en avançant à construire des projets à grande échelle tels que les installations et les pavillons réalisés récemment par MAG LAB. Donc, en fait, nous essayons 63

Entrevue

de mettre à jour notre LAB toujours et de suivre l’évolution rapide du domaine de la projection paramétrique. En d’autres termes: les principes de la création de règles des formes sont modifiés au long du temps en raison des facteurs externes, des chercheurs et des entrées. Et selon cela, nous pouvons prédire les résultats des algorithmes génératifs. Le problème est dans la projection évolutive.

Adriana Ciotău: Pourriez-vous nous dire comment le développement rapide des outils paramétriques pour la projection architecturale a permis à MAG LAB (Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif) de diversifier sa pratique?

Aref Maksoud: Les techniques de projection dont les origines remontent à la première moitié du XXe siècle, ne spécifient pas précisément comment créer des formes - ce n’est que le résultat de l’imagination riche d’un architecte qui utilise les formes observées précédemment dans la nature parce qu’il les crée. Bien sûr, il y a quelques ans, nous ne pouvions pas imprimer nos modèles paramétriques juste en quelques heures, aussi que nous n’étions pas en mesure de soutenir notre visualisation du project en utilisant la réalité virtuelle comme aujourd’hui.

Le développement rapide des technologies, en général, nous stimule chaque jour d’une étape à l’autre, et en fait, c’est une provocation pour nous de rester toujours à jour avec le développement rapide des technologies. Par exemple, il 68

Entrevue

y a quelques ans nous pouvions imiter la nature par nos projets, mais bien sûr, pas comme on le fait maintenant. Je veux dire que l’utilisation des technologies récentes pour imiter la nature dans notre projection a beaucoup changé et s’est développée davantage selon l’évolution des outils paramétriques, des logiciels et des technologies de fabrication. L’évolution des technologies a ouvert différentes portes pour MAG LAB, en particulier un rôle important de notre laboratoire est la recherche. Aujourd’hui, MAG LAB travaille de plus en plus avec les techniques d’impression 3D et les nouveaux outils générateurs qui sont reflétés beaucoup dans notre conception et la construction de nos projets, aux chercheurs et dans les ateliers.

Adriana Ciotău: Pourriez-vous nous parler de plus sur le processus de projection que MAG LAB utilise à l’aide

de la modélisation paramétrique? En quoi consiste t-il?

Aref Maksoud: Au début, j’aimerais expliquer que les explorations de projection basées sur des paramètres requièrent inévitablement un modèle maître unifié qui représente l’état de projection actuel, où chaque paramètre exploré est essentiellement un sous-cas critique de ce modèle maître. Notre processus de projection paramétrique a un état de projection en constante évolution et, en fait, il est avantageux de maintenir un modèle maître flexible et adaptable.

Nous commençons une étude de cas de chaque projection paramétrique du début de la phase de projection schématique jusqu’à la fin de la construction. En conservant le modèle maître en tant que code de logiciel sans plate-forme, contrairement aux méthodes dépendant de la plate-forme, l’étude de cas met en lumière les avantages de documenter

69

Entrevue

la logique générative derrière les variations du projet de manière à permettre une plus grande flexibilité et un niveau d’alignement plus élevé avec l’intention de projection. Nous nous concentrons sur le processus de la projection, chaque exigence de projection a été considérée comme un ensemble de relations spatiales interdépendantes qui définira les interactions sociales et la structure comportementale dans/autour du projet.

Ces relations sont devenues le cadre de la projection, définissant la façon dont les différents aspects du projet, tels que l’organisation spatiale, les exigences programmatiques et l’ingénierie, se conjuguent. En fait, le processus de modélisation paramétrique nous permet d’améliorer l’efficacité du flux de travail et d’aider à 70

Entrevue

prendre des décisions de projection les plus informées au cours d’une période de réalisation du projet très compressée.

Notre équipe dans un tel processus peut avoir un meilleur contrôle de la projection et des détails, avec une précision beaucoup plus grande que dans un processus de construction conventionnel. Ça donne aux clients, aux entrepreneurs et même aux étudiants dans des projets connexes une meilleure compréhension et un meilleur contrôle sur le projet.

Et en tant que technologie que nous utilisons tout au long du processus de projection, nous utilisons les techniques d’impression 3D, les machines laser et CNC, des techniques de réalité virtuelle et cette année nous allons commencer à utiliser les systèmes robotiques.

Adriana Ciotău: Quelle est l’importance de cette tendance pour l’expérimentation paramétrique dans l’architecture?

Aref Maksoud: Je crois que cette question a été répondue par différents architectes et concepteurs, mais j’essaierai d’exprimer mon opinion en tant que chercheur et architecte.

Je pense que c’est aussi important que la façon dont nous pensons à notre avenir, car je vois l’expérimentation paramétrique comme l’avenir de la projection, de l’architecture et de la vie aussi.

Tous le travail de la projection doit traiter les proportions et les relations. Le travail paramétrique doit traiter les algorithmes et la relation géométrique comme en Sketch Pad. Chaque fois qu’on change une chose, tout ce qui s’y rapporte change en conséquence sans avoir à penser ce que d’autre doit être changé

71

Entrevue

proportionnellement. Dans la projection architecturale habituelle, on doit réfléchir soigneusement et s’assurer d’ajouter les modifications correspondantes. L’expérimentation dite paramétrique dans la programmation informatisée, fait tout cela déjà. Ça économise beaucoup de temps et c’est plus précis. C’est également conforme à la projection architecturale ainsi que les besoins d’espace et de forme deviennent plus facilement identifiables.

On devient plus rapidement rationalisé et l’esthétique peut être critiquée plus tôt.

Bien que nous ne devrions pas oublier que l’importante partie de l’expérimentation paramétrique est la technique par-

amétrique qui offre des avantages évidents pour l’ingénierie en général et pour les processus de fabrication. Aujourd’hui les architectes arrivent à appliquer ces méthodes dans leur création de projection suggérant des solutions à un stade antérieur du processus.

Adriana Ciotău: Pouvez-vous nous parler plus sur les modes d’investigation que les étudiants utilisent pour développer un projet d’architecture?

Aref Maksoud: Eh bien, en tant que tuteur autorisé par la société McNeel “Seattle - USA” et selon mon large éventail d’expérience en enseignement, comme professeur invité en Master d’Architecture 73

Entrevue

Bio Numérique et en programme de doctorat et professeur à l’AIU “L’Université Internationale Arabe”, je pourrais dire vous que le processus de développement de la projection paramétrique dépend de l’étude expérimentale et des chercheurs, car, dans la projection paramétrique, nous ne nous attendons pas ou ne nous attendons pas dans certaines études à un résultat. On ne dessine pas de modèles 3D ou on n’esquisse pas assisté par l’ordinateur, mais on conçoit assisté par l’ordinateur qui est totalement différente et selon les changements d’entrée, les sorties changent toujours. Les principes de l’étude expérimentale et des tests sont importants, mais ils ne permettent pas toujours aux étudiants de comprendre les idées ou les concepts, de répondre à leurs questions.

74

Entrevue

C’est pourquoi nos étudiants utilisent différentes méthodes d’investigation dans différents ateliers et circonstances. Ces méthodes incluent (pas dans un ordre particulier): les tests par des essais, des erreurs, l’identification et la classification, la modélisation, la recherche du schéma et la recherche.

Adriana Ciotău: Pensez-vous que le rôle des étudiants va changer, dans la lumière de ces progrès technologiques? Ou cela change-t-il déjà avec chaque atelier que MAG LAB (Matériaux - Architecture avancée - Laboratoire génératif) lance?

Aref Maksoud: Eh bien, le rôle des étudiants dépend toujours des chercheurs et de l’étude expérimentale dès la phase d’étude des étudiants de premier cycle et de troisième cycle – c’est le meilleur mo-

ment pour effectuer des études expérimentales et de recherche. Et je pense que la technologie est la meilleure solution pour soutenir les recherches et les expériences des étudiants, et en fait, l’évolution des technologies a ouvert de nombreuses portes aux étudiants pour en profiter lors de leurs études et travaux ultérieurs.

Le rôle est, donc, le même, mais l’utilisation des technologies évolue en fonction des progrès technologiques. Par exemple, selon les ateliers MAG LAB, le rôle des étudiants est de rassembler les idées et les visions créatives et de retenir les besoins de ceux qui utiliseront le nouvel espace réalisé par les outils générateurs et cela dépend du niveau d’achèvement des étudiants. Voilà pourquoi les ateliers MAG LAB sont différents et ne se répètent pas, essayant de déplacer les étudiants toujo75

Entrevue

urs d’un niveau à l’autre et de croître leur sensibilité à l’utilisation des outils paramétriques et génératifs.

Je pourrais diviser les aspects du travail des étudiants en différents rôles ou phases principales: les rôles de projection, de documentation et de construction et même les connaissance sur les technologies (outils, logiciels, technologies de fabrication) ont beaucoup de force et d’impact sur chaque rôle. Pour nous, MAG LAB, la variété des rôles signifie qu’il y a également une variété d’ateliers et de recherches. Certains ateliers dedans le laboratoire renseigne les niveaux de base de projection paramétrique, des autres pourraient s’occuper de passer les étudiants à un niveau avancé dans la projection paramétrique, la fabrication numérique, la mode et les techniques de fabrication 76

Entrevue

des produits, dans d’autres ateliers on travaille à l’intérieur et à l’extérieur du laboratoire, lors qu’autres ateliers utilisent les technologies de fabrication telles que l’impression 3D etc.

Adriana Ciotău: Croyez-vous que les étudiants doivent s’impliquer davantage dans l’impression 3D? Cela donnerait-il à l’industrie du design l’impulsion dont elle a besoin?

Aref Maksoud: Bien sûr que oui! De nos jours, les imprimantes 3d sont disponibles dans tous les laboratoires d’architecture, dans les facultés d’architecture, dans les studios et même dans les écoles. Cela fait partie de notre vie quotidienne dans toute la grande diversité de ses technologies, on peut trouver maintenant sur le marché une imprimante 3d pour les

enfants, même pour faire des gâteaux!

Mais en même temps pour le ciment et le béton, la médecine et la biologie!

Nous, en tant que MAG LAB, soutenons nos étudiants à travailler avec les imprimantes 3D et à découvrez ses techniques et à rechercher de différentes stratégies et astuces pour les utiliser, mais pas seulement pour les utiliser comme moyen de produire un modèle! Ce que je veux dire est qu’ila pourraient être utilisées par les étudiants afin de produire des modèles structurels et non seulement pour créer un modèle de projection, ou des modèles expérimentaux, des processus etc. L’impression 3D est souvent citée comme un outil STEM (Science, Technologie, Ingénierie et Mathématiques) ou quelque chose qui peut aider le personnel enseignant. À mon avis, c’est un outil impor-

tant pour préparer les étudiants à leurs futures carrières et leur enseigner des compétences précieuses. Ce ne sont pas les seuls aspects importants de la mise en œuvre de l’impression 3D dans les programmes éducatifs. Elle sert d’outil révolutionnaire supplémentaire pour aider dans de nombreux domaines de l’éducation et pour offrir aux étudiants de nouvelles façons de diffuser leur message!

C’est un apprentissage pratique grâce aux modèles 3D, particulièrement pour les cours d’art et de technique. Il est formidable d’utiliser les capacités de prototypage pour que les idées et les projections créatives des étudiants viennent à vivre.

Adriana Ciotău: Quelles sont, selon vous, les principales raisons et défis qui marqueront l’architecture des années à venir et pourquoi?

77

Entrevue

Entrevue

début et notre but, nous vivons dans le contenu, nous l’utilisons tous les jours... Si on ne travaille pas sur le contenu, on finit par faire la seule forme que j’ai déjà mentionné et non plus d’architecture.

Et c’est vraiment un risque et un choix dangereuse. On ne doit pas se concentrer uniquement sur l’image, mais sur l’intérieur, pas seulement sur l’élégance mais aussi sur la performance. Nous devrions essayer de trouver un moyen d’améliorer la vie des gens dans les bâtiments que nous concevons.

Aref Maksoud: Les principaux défis sont de travailler avec des données d’entré naturales à un niveau plus avancé, imitant le mode de vie de la nature et commencent à trouver une alternative à la carence causée par l’être humain. En tant que chercheurs et architectes, nous recherchons l’architecture qui provient du contenu 78

et de la forme, où le contenu devrait être très important. Et je pense que ces dernières années, avec l’Internet et les autres plates-formes visuelles, les étudiants, les architectes et les concepteurs se sont concentrés principalement sur la forme et l’élégance et pas tellement sur le contenu.

Le contenu est également notre

Adriana Ciotău: Que pouvons-nous espérer voir émerger à la suite dans la projection numérique?

Aref Maksoud: À mon avis, dans les années à venir, je m’attends à une plus grande implication des systèmes robotiques dans le processus numérique de la projection. Aujourd’hui, nous avons des drones, de la réalité virtuelle et des bras robotisés qui ont beaucoup contribué à la projection et à la fabrication. Ça a commencé à émerger il y a quelques années avec les idées conceptuelles et de nos jours nous avons vu nombreuses de ses applications sérieuses et avancées dans la projection, la fabrication et l’architecture.

On pourrait reformuler votre question d’une manière différente: QU’est-ce que c’est après l’époque de la projection numérique? C’est l’ère post-numérique, où tous les

bébés d’aujourd’hui grandiront dans une ère post-numérique. La technologie numérique est évidemment là pour rester et la phrase Post-Digital attend avec impatience pas sa fin, mais son omniprésence et, en fait, le moment où elle devient si omniprésente qu’elle cesse d’être intéressante.

79

Interviu

Interviu

ATUNCI CÂND SATUL TRADIȚIONAL ROMÂNESC NU ESTE LĂSAT SĂ MOARĂ. PASIUNEA, DEDICAREA ȘI VIZIUNEA DIN SPATELE PROIECTULUI CASA CU CLĂI, INIȚIAT DE ARHITECTA LAURA ZAHARIA Miruna GĂMAN

Sat, omenie, patrimoniu, salvare. Cam așa s-ar putea rezuma proiectul Casa cu Clăi demarat de arhitecta Laura Zaharia. Un proiect plin de căldură sufletească, muncă și dorința de a ne salva trecutul și a-l valorifica în prezent, astfel încât să nu ne uităm istoria. Care este însă povestea din spatele acestui proiect, ce obstacole au fost în calea sa și ce se speră să se reușească prin intemediul său?

Miruna Găman: De ce ați ales să deveniți arhitect?

Laura Zaharia: Nimic spectaculos – am virat la sfârsitul liceului spre arhitectură, îngrozită fiind de ideea unei meserii prea tehnice în domeniul politehnicii.

M.G.: Descrieți-vă un pic cariera și studiile.

L.Z.: Studii – Institutul de Arhitectură ”Ion Mincu.” Am prins ‘revoluția’ în anul IV de studiu așa că, ceea ce a urmat a avut un grad de diluție destul de mare, în anii aceia in care toate reperele erau dislocate. Timp de 8 ani am lucrat în cadrul unei firme specializate pe construcții din lemn și respectiv în cadrul 82

fostului centru județean de proiectări, după care, împreună cu soțul meu am fondat un birou de proiectare ce are capacitatea de a elabora proiecte complexe în domeniul construcțiilor civile și industriale. Din 2008, mă preocup de problematica arhitecturii tradiţtionale, în paralel cu munca de la firmă.

M.G.: De ce provocări, obstacole și reușite ați avut parte în carieră?

L.Z.: Complexitatea domeniului este cea mai mare provocare. Consider că, după 25 de ani de muncă în domeniu, mai am multe de învățat.

Provocări: complexitatea meseriei.

Mi-a luat ceva timp să înțeleg obiectul de arhitectură de la nivel macro până la nivel micro. De la amplasarea geografică, la încadrarea în țesutul construit în care este amplasat, la preluarea reperelor istorice ale zonei, la respectul față de vecini, la interesul clientului pentru funcționalitate/stabilitate/utilități, la detalii sănătoase, la cochetărie… și lista poate continua până la nivel nano. Obstacole: modul de lucru dificil cu autoritățile publice care aplică legislația fără consecvență,

destul de personalizat de la o localitate la alta, uneori abuziv și alteori permisiv. Sau faptul că șantierul este o luptă continuă pentru ca proiectul de arhitectură să fie respectat.

Reușite: cea mai grozavă reușită este mulțumirea unui client satisfăcut de materializarea proiectului într-o construcție pe gustul său. Reușite sunt și cele câteva proiecte în care triada client-arhitect-executant s-a bazat pe încredere reciprocă și toate intențiile au concurat înspre buna finalizare a construcției, cu respectarea proiectului – nu sunt multe, și chiar și în aceste cazuri finalizarea lucrărilor (care durează câțiva ani) mă găsește în altă etapă cognitivă, bineînțeles critică la trecutele creații.

M.G.: Care credeți că este rolul arhitectului în societatea contemporană din România, în special în mediul rural?

L.Z.: Din păcate marea majoritate a arhitecților se limitează la a mulțumii clientul și la a proiecta o construcție pe placul acestuia. Meseria acesta are o componentă educativă ce ar trebui să

fie mai dezvoltată în rândul arhitecților astfel încât nivelul de înțelegere a mediului construit de către masele largi să fie mai ridicat. În zona rurală situația este și mai gravă, oamenii sunt obisnuiți să construiască într-un mod ”vernacular” și îi încurcă ”hărțiile” de care au nevoie pentru ca totul să fie legal.

Este mult de lucru pentru a demonstra rolul pozitiv al arhitectului, inclusiv în ceea ce ne privește pe noi, arhitecții.

Un prim pas excepţtional în acest sens este programul ”De-a arhitectura” ce se desfășoară prin intermediul Ordinului Arhitecților din România, în școli.

M.G.: Dintre toate proiectele dumneavoastră, care vă este cel mai drag și de ce?

L.Z.: Îmi este dragă activitatea în domeniul arhitecturii tradiționale; iubesc natura și pesemne că această arhitectură puternic ancorată în mediul în care s-a format îmi dă o justificare bună pentru meseria aleasă.

M.G.: Prima vizită în satul Mara; Cum a început povestea?

83

Interviu

L.Z.: O excursie de documentare în Țara Maramureșului în cadrul proiectului Grupului de Lucru RURAL realizat de Ordinul Arhitecților din România, pentru colectarea de informații și imagini pentru „Ghidul de arhitectură, pentru încadrarea în specificul local din mediul rural” din aceasta zonă etnografică.

Casa din Mara era fasciantă: proporțiile ideale și lucrătura fină a lemnului ce se citeau de sub ”zdrențele” acoperișului deformat m-au impresionat mult, mai ales că aflasem de la săteni că era locuită. După care a urmat prima postare pe Facebook și … tot restul.

M.G: Care a fost forța care a impulsionat proiectul ”Casa cu Clăi” și ce înțeles a dorit acesta să aibă?

L.Z.: Există o categorie de oameni foarte sensibili la valorile traditionale, care suferă când văd felul în care satele se auto-mutilează cu construcții mari și colorate, în timp ce vechile structuri traditionale sunt puse pe foc sau vândute ca materie primă pentru mobila antichizată.

Aceşti oameni au reacționat, atât cu mesaje de susținere, cât și cu donații.

Datorită lor a fost posibilă finalizarea proiectului Casei cu Clăi!

Casa cu Clăi este o acțiune-manifest: prin acest gest care are o notă dramatică (dat fiind că s-a actionat într-o manieră similară la clădi86

Interviu

rea celor de la SMURD – respectând bineințeles proporțiile dintre domeniul sănătății și cel al construcțiilor) am dorit să demonstrăm că orice efort de a salva o casă tradițională merită să fie făcut, că acești martori ai trecutului nostru trebuie să fie tratați cu tot respectul ca în cazul grijei pe care o avem atunci când ne ocupăm de bunicii și de păarinții noștrii.

M.G: Implementarea proiectului a decurs conform așteptărilor? Cum a decurs recondiționare și care au fost etapele sale specifice care se regăsesc și la acest proiect?

L.Z.: Da, proiectul a decurs foarte bine. Îmi făceam griji că nu vom putea strânge banii necesari dar ne-am încadrat la fix: au mai rămas câțiva bănuți pe care îi vom folosi pentru a publica o mică broșură a Casei cu clăi.

Despre principalele etape:

- 9 noiembrie 2016 - începe demolarea acoperișului degradat și a planşeului din lemn; sunt înlăturate segmentele degradate din bârnele peretelui de pe fațada posterioară și parțial din peretele interior; este recompus soclul prin reașezarea pietrelor componente; sunt schimbați 3 stâlpi ai prispei și grinda principală; este refăcută balustrada; este refăcut planșeul din lemn; este refăcută structura acoperișului; este lețuit acoperișul și se montează folia hidroizolantă;

- 26 noiembrie 2016 – etapa 1 este finalizată și casa poate intra în iarnă, în siguranță;

- 6 februarie 2017 – începe montajul învelitorii de draniță;

- 24 aprilie 2017 – se finalizează lucrările.

Aici trebuie să amintesc de proprietarul casei, Gheorghe Bohotici, care a decedat la frumoasa vârstă de 86 de ani, cu foarte puțin timp înainte de a-și vedea casa acoperită cu draniță.

M.G.: Ce reacții a generat proiectul în rândul arhitecților și al comunității locale?

L.Z.: Este nevoie de multe asemenea acțiuni ca efectele să fie vizibile în calitatea spațiului rural construit. Fără să mă preocup de culegerea impresiilor, am observat că oamenii sunt încantați de finalizarea proiectului (atât colegii mei arhitecți cât și internauții, chiar și localnicii), chiar dacă unii dintre ei au fost puțin sceptici la început.

M.G.: Care a fost impactul proiecului Casa cu Clăi asupra publicului local și regional (spre exemplu: Au devenit mai conștienți de valoarea patrimoniului? Se implică mai mult?)

L.Z.: Prin proiectul Casa cu Clăi, nu cred că am cucerit adepți noi pentru păstrarea caselor tradiționale, nici în spațiul virtual și nici pe plan local. Însă celor sensibili la acest subiect cred că le-am insuflat puțin curaj, și o parte din ei - cei care vor avea

posibilitatea - vor acționa în acest sens; În general aceștia sunt cei ce locuiesc la oraș și tânjesc după familie și modul de viață tradițional. În rândul sătenilor, care privesc proiectul Casa cu Clăi ca pe o curiozitate, modelul ar putea să fie preluat dacă ar găsi o modalitate să genereze venit. Și modalitatea cea mai simplă este amenajarea căsuței ca spații de cazare, fără a încerca să ofere confort și lux, ci simplitate și auteticitate. Turiștii sătui de”all inclusive” ar putea experimenta viața la țară și apropierea de natură. Abia după ce modelul se va răspândi în acest fel, ideea respectului față de construcțiile tradiționale va fi sădit în sufletele sătenilor și va prinde rădăcini.

Oricum, este clar că orice acțiune de salvare a construcțiilor tradiționale (și cuprind aici și porțile, gardurile, șurile și alte anexe gospodărești) va avea un efect restrâns dacă autoritățile locale nu înțeleg importanța istoriei pentru dezvoltarea unei localități și nu iau măsuri ferme în acest sens.

M.G.: Ce dificultăți a întâmpinat proiectul?

L.Z.: În mediul rural este dificilă găsirea unei soluții pentru a plăti meșterii și furnizorii locali – aceștia nu sunt pregătiți a face față cerinţelor fiscale și cred că ar fi foarte 87

Interviu

necesare campanii de informare și consiliere a sătenilor pentru ca să-și poată pune în valoare abilitățile în mod legal și să poată trăi decent pe seama lor.

Ne-am făcut griji din pricina vremii care nu a fost foarte prietenoasă: s-a lucrat mult în frig și ploi reci de noiembrie pentru că era important ca structura acoperișului să fie refăcută înainte de venirea iernii, ca să putem înveli casa cu folie. Noroc cu meșterii care sunt căliți și nu se lasă înmuiați (la propriu și la figurat) ușor. Meșterul Ion are 71 de ani dar este ”verde ca un brad” și se simte în largul lui cocoțat pe acoperișurile caselor.

Singura dificultate reală a fost decesul proprietarului – un prag sensibil, peste care am trecut foarte greu. Proprietarul și casa formau un tot unitar.

Acum casa a rămas orfană (deși este negociată între mulți moștenitori) și suntem foarte îngrijorați pentru viitorul ei.

M.G.: Cum putem atrage și implica mai mult publicul în astfel de acțiuni? De ce ar fi importantă implicarea publicului?

L.Z.: Grupul de acțiune care s-a coagulat spontan pentru salvarea Casei cu Clăi se gândește să se constituie în mod oficial într-o asociație care să urmărească multiplicarea acțiunilor de reabilitare a caselor tradițion88

Interviu

ale. Urmăreste chiar mai mult: să se implice în acțiuni de conștientizare asupra valorilor tradiționale și asupra calității spațiului rural, și asta se poate face numai prin implicarea publicului - atât publicul-țintă (locuitorii satelor) cât și publicul-săgeată (oaspeții prin intermediul cărora pot fi puse în valoare comorile locale). ”Cum” vom face - asta va fi provocarea majorăa a asociației. Am putea organiza workshop-uri pentru meșteșuguri legate de construirea caselor tradiționale din diferite zone etnografice: confecționarea învelitorilor de draniță, confecționarea manuală a țiglei ceramice, dulgherit, confecționarea cărămizilor de chirpici, tencuieli de lut, construirea cuptoarelor, etc. Aceste sesiuni practice ar putea fi destinate atât celor din oraș cât și tinerilor de la sate – ca modalitate de calificare prin care ar putea stăpânii un meșteșug pe urma căruia să poată trăi, contruibuind totodată la păstrarea tradițiilor locale.

Un alt plan pentru implicarea publicului, cu bătaie mai lungă, s-ar putea materializa atunci când mai mulți proprietari de căsuțe tradiționale s-ar constitui într-un circuit turistic al autenticității, care odată funcțional ar arăta sătenilor beneficiile materiale ce le pot avea de pe urma bătrânelor căsuțe, contribuind astfel la multiplicarea lor. Iar turiștii încântați ar deveni”calul troian” prin

care construcțiile tradiționale ar reveni în sufletele sătenilor.

M.G.: În ce grad a fost acoperit proiectul de mass-media? A fost de ajuns pentru a ajuta la dezvoltarea acestei inițiative?

L.Z.: Sunt foarte încântată de promovarea pe care am avut-o în cadrul mass-media, mai cu seamă că astfel am avut dovată sensibilității publicului și a mass-mediei pentru acest subiect. Consider că a fost de ajuns din moment ce am reușit să adunăm fondurile necesare și să finalizăm lucrarea.

M.G.: Care au fost momentele dumneeavoastră preferate din timpul proiectului?

L.Z.: Reactia internauților și momentele în care vedeam că o persoană necunoscută tocmai a făcut o donație, cât de mică, și fără să atragă atenția nimănui asupra gestului său.

M.G.: S-a dorit ca proiectul să fie un precedent în ceea ce privește recondiționarea caselor tradiționale și în aplicarea tehnicilor de restaurare și protecție a patrimoniului din mediul rural? A reușit?

L.Z.: Da, am dorit sa creăm un model – nu neapărat un model de restaurare (lucrările au fost făcute în mare grabă din cauza iernii care se apropia rapid) ci un model uman prin care să arătăm că aceste case merită să fie salvate și păstrate pentru sănătatea spirituală a comunității locale. Dacă a reușit, vom putea spune în

timp și dacă va fi multiplicat ca process, în mod spontan.

M.G.: Care este viitorul/starea patrimoniului rural în România? Ce strategii putem adopta?

L.Z.: Viitorul este trasat deja, satul își dorește (r)urbanizare. Totuși acest proces nu trebuie să fie sălbatic și să strivească toate valorile tradiționale.

Așa cum orașele au grijă de centrele istorice care devin atracția lor centrală, tot așa trebuie ca și satele să se preocupe de urmele trecutului și să învețe să și le îngrijească.

M.G.: Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?

L.Z.: Înfiinţarea și activitatea în cadrul Asociației ROST – care va avea ca scop (ambițios) ”reconstrucția satului maramureșan pe baza moștenirii de factură tradițională, ținând cont de toate posibilitățile moderne ce generează confort în condiții de respect a naturii și a mediului înconjurător”.

90

91

Interview

Interview

WHEN THE TRADITIONAL ROMANIAN VILLAGE IS NOT LEFT TO DIE. THE PASSION, DEDICATION AND VISION BEHIND PROJECT CASA CU CLĂI, INITIATED BY ARCHITECT LAURA ZAHARIA Miruna GĂMAN Translated by Adina LEHENE

Village, kindness, heritage, salvation. This would be a rough summary of the project Casa cu Clăi, initiated by architect Laura Zaharia.

A project filled with warmth, work and a desire to salvage our past and make use of it in the present, so that we do not forget our history. What is the story behind this project, what obstacles did it encounter and what did the people involved hope to achieve through it?

ed. For 8 years I had worked in a specialized woodworking company and in the former county design centre, after that, together with my husband, I founded a design office that has the capacity to develop complex projects in the field of civil and industrial engineering. Since 2008 I have been concerned with the problems of traditional architecture, in parallel with working at the office.

Miruna Găman: Why did you choose to become an architect?

Laura Zaharia: Nothing spectacular - I turned to architecture by the end of high school, being terrified by the idea of a too technical craft in the field of polytechnics.

M.G.: What challenges, obstacles and successes have you had in your career?

L.Z.: The complexity of the domain is the biggest challenge. I think that, after 25 years of work in the field, I still have a lot to learn.

Challenges: the complexity of the job. It took me some time to understand the architecture object from the micro- to the macro- level.

From geographical location to fit it in the built-up structure where it is found, to including the historical landmarks of the area, to respecting the neighbours, to the custom-

M.G.: Describe a little your career and your studies.

L.Z.: Studies - Institute of Architecture “Ion Mincu”. I caught the ‘revolution’ in the fourth year of study so what followed had a rather high degree of dilution in those years when all of the landmarks were dislocat92

er’s interest for the functionality/ stability/utilities, to healthy details, to coquetry ... and the list can continue up the nano level.

Obstacles: The difficult collaboration with the public authorities that apply the laws without consistency, quite customized from one locality to another, sometimes abusive and sometimes permissive. Or the fact that the work on site is a continuous struggle for the architectural project to be respected.

Successes: The greatest success is the satisfaction of a customer satisfied with the materialization of the project in a building to its liking.

Successes are also the few projects in which the client-architect-executor tried was based on mutual trust and all the intentions completed towards the good completion of the construction, respecting the project - there are not many, and even in these cases the completion of the works (which last a few years) finds me in another cognitive stage, of course, critical with regard to the past works.

M.G.: Which is in your opinion the role of the architect in the contemporary society in Romania, especially in the rural areas?

L.Z.: Unfortunately, the great majority of architects limit themselves to pleasing the customer and to design a building to his liking. This job has an educational component that should be more developed among architects so that the level of understanding the built environment by the broader masses to be more elevated. In the rural area, the situation is even worse, people are used to building in a “country” way and the “papers” they need for everything to be legal confuse them.

There is a lot of work to demonstrate the positive role of the architect, including regarding us, the architects. An exceptional first step in this direction is the program “De-a arhitectura”, which is carried out in schools through the Order of Architects in Romania.

M.G.: Of all your projects, which is your dearest and why?

93

Interview

L.Z.: I love my work in the field of traditional architecture; I love the nature and probably this architecture, strongly anchored in the environment in which it is formed, gives me a good justification for the chosen profession.

M.G.: First visit to the village Mara how did the story begin?

L.Z.: A documentary trip to the Maramureş Country within the project of the RURAL Working Group made by the Order of Architects in Romania for collecting information and images for the “Architecture Guide for framing in the local specificity of the rural environment” from this ethnographic area.

The house from Mara was fascinating: the ideal proportions and the fine woodwork that were read from the “rags” of the deformed roof impressed me a lot, especially since we found out from the villagers that it was inhabited.

Then followed the first Facebook post and ... all the rest.

M.G: Which was the force that promoted the “House with Haystacks” project and what did it want to mean?

L.Z.: There is a category of people very sensitive to the traditional values which suffer when they see how villages are self-mutilated with large and colorful buildings, while the old traditional structures are put on fire or sold as raw material for antique furniture. These people reacted, both with 96

Interview

supportive messages and donations.

Thanks to them it was possible to finish the House with Haystacks Project!

The House with Haystacks is a manifest action: through this gesture that has a dramatic note (given that it acted in a similar manner to the building of SMURD – respecting, of course, the proportions of the health and the constructions fields) we wanted to demonstrate that every effort to save a traditional house deserves to be done, that these witnesses of our past must be treated with all due respect as in the case of the care we have for our grandparents and our parents.

M.G: Did the implementation of the project proceed as expected? How the reconditioning carried out and which were its specific steps to be found in this project too?

L.Z.: Yes, the project went really well.

I was worried that we would not be able to raise the necessary money, but we fitted it perfectly: there is a few more money left that we will use to publish a little brochure of the House with the Haystacks.

About the main steps: - November 9, 2016 - the demolition of the degraded roof and of the wooden floor begin; the degraded segments of the beams of the wall on the rear façade and part of the inner wall are removed; the socket is recomposed by rebuilding the component stones; three pillars of the

porch and the main beam over the porch were replaced; the balustrade is restored; the wood floor is restored; the roof structure is restored; the roof is boarded and the hydro insulation sheet is laid; - November 26, 2016 - step 1 is completed and the house can enter the winter safely; - February 6, 2017 - begins covering the roof with shingle; - April 24, 2017 - the works are completed.

I need to remember here of the house owner, Gheorghe Bohotici, who died at the beautiful age of 86, very shortly before seeing his house covered with shingle.

M.G.: What reactions did the project generate among architects and the local community?

L.Z.: Many such actions are needed to make the effects visible with regard to the quality of the built-up rural space.

Without being interested in collecting impressions, I noticed that people are delighted with the completion of the project (my architect’s colleagues and the netizens, the local people too), even if some of them were a little sceptical at first.

M.G.: Which was the impact of the House with Haystacks on the local and regional audience (for example: Have they become more aware of the value of the heritage? Do they get involved more?)

L.Z.: By the House with Haystacks project, I do not think we have conquered new followers for preserving the traditional houses, neither in the virtual space nor locally. But to those who are sensitive to this subject, I believe we have encouraged them a bit and some of them - those who will have the chance to - will take action in this regard.

Mainly, they are the ones who live in the city and long for the family and the traditional way of life.

Among the villagers, who look at the House with Haystacks project as a curiosity, the model could be copied if they found a way to generate income. And the simplest way is to set up the cottage as accommodation, without trying to offer comfort and luxury, but simplicity and authenticity. Tourists sick of “all inclusive” could experience the country life and get close to nature.

It is only after the model is spread this way that the idea of respect for traditional buildings will be planted in the souls of the villagers and will make roots.

However, it is clear that any rescue action on traditional buildings (including gates, fences, barns and other household annexes) will have a limited effect if the local authorities do not understand the importance of history to the development of a locality and they do not take firm action in this sense.

97

Interview

M.G.: What difficulties did the project face?

L.Z.: In rural areas, it is difficult to find a solution to pay local craftsmen and suppliers - they are not prepared to cope with the tax requirements and I think it would be very necessary to inform and advise the villagers so that they can use their abilities legally and to live well on their behalf.

We were worried about the cold weather that was not very friendly: we worked a lot in cold and cold rains of November because it was important for the roof structure to be restored before winter came so we could wrap the house with a sheet. We were lucky with the craftsmen who are hardy and don’t get affected by it easily. Master Ion is 71, but he is “green like a fir tree” and he feels comfortable on the rooftops of the houses.

The only real difficulty was the death of the owner - a sensitive threshold, over which we have gone very hard.

The owner and the house formed a whole. Now the house remains an orphan (although it is negotiated between many heirs) and we are very worried about its future.

M.G.: How can we attract and engage the public more in such actions? Why would public involvement be important?

L.Z.: The action group that spontaneously gathered to rescue the 100

Interview

House with Haystacks is considering to formally establish an association that aims at multiplying the rehabilitation of traditional houses actions. It aims even more: to engage in awareness actions over the traditional values and the quality of rural space and this can only be done by engaging the public - both the target audience (the villagers) and the arrow audience (the guests through which they can make the local treasures worthwhile).

“How” will we do - this will be the major challenge of the association.

We could organize workshops for crafts related to the construction of the traditional houses from different ethnographic areas: making the roof shingles, handmaking ceramic tile, carpentry, making the adobe bricks, clay plastering, building ovens etc. These practical sessions could be for both the citizens and the youth in the villages - as a qualifying way for them to master a craft that they can do for a living, helping at the same time to preserve local traditions.

Another plan to engage the public, of a long term, could happen when more traditional cottage owners would form a touristic tour of authenticity, which once settled would show the villagers the material benefits they can have on the old cottages, thus contributing to their multiplication. And the

excited tourists would become the “Trojan horse” through which the traditional buildings would return to the souls of the villagers.

M.G.: To what extent was the project advertised? Was it enough to help to develop this initiative?

L.Z.: I am very happy with the promotion that we have had in the media, especially that we had thus the proof of the public’s and the media’s sensitivity for this subject. I think it was enough since we managed to raise the necessary funds and complete the work.

M.G.: What were your favourite moments during the project?

L.Z.: The netizens’ reaction and the moments when I was seeing that an unknown person just made a donation, no matter how little, and without drawing anyone’s attention to its gesture.

M.G.: Was the project meant to be a precedent in terms of restoring the traditional houses and applying the techniques of restoration and protection of the heritage in rural areas? Did it make it?

L.Z.: Yes, we wanted to create a model - not necessarily a model of restoration (the work was done in a very big rush due to the rapidly approaching winter) but a human model to show that these houses deserve to be saved and preserved

for the spiritual health of the local community.If it made it, we will be able to tell this in time and also whether this will be multiplied as a process spontaneously.

M.G.: Which is the future/state of rural heritage in Romania? What strategies can we adopt?

L.Z.: The future is already drawn, the village wants (r)urbanization.

However, this process must not be savage and crush all the traditional values. As cities take care of the historical centres that become their central attraction, so the villages should care about the traces of the past and learn to care for them.

M.G.: Which are your plans for the future?

L.Z.: Establishing and working within the ROST Association which will (ambitiously) aim “the reconstruction of the village of Maramureş on the basis of the traditional inheritance, taking into account all the modern possibilities that generate comfort in terms of respect nature and the environment”.

101

Recenzie

Recenzie

LIA PERJOVSKY – TIMPUL RECOMPUNERILOR CRITICE

Andreea FOANENE

Am întâlnit-o personal pe Lia Perjovschi în data de 9.05.2017 la CALINA Spațiu de Artă contemporană din Timişoara. De numele Perjovschi ştiam din timpul Liceului de Artă de la Sibiu. Mărturisesc că m-am apropiat de lucrările artistei în anii studenţiei, când profesoara de istoria artei Ileana Pintilie ne-a transmis pasiunea pentru arta contemporană românească, prezentându-ne lucrări ale artiştilor: Lia şi Dan Perjovschi, Constantin Flondor, grupul SIGMA, Ion Grigorescu şi alţii. În curând se împlinesc 10 ani de când am terminat facultatea şi, da, o cunoşteam pe Lia Perjovschi de mai mult de zece ani prin intermediul lucrărilor sau al textelor din cărţile de specialitate. Cu toate acestea, am simţit că întâlnirea cu artista 102

a fost o experienţă unică, necesară, catalizatoare, hrănitoare, folositoare.

Lia Perjovschi a revenit la Timişoara cu aceeaşi sinceritate şi deschidere cu care s-ar întoarce la Viena, New York, Zürich, Sydney sau Sibiu. Discuţia s-a purtat aşa cum artista a dorit: dincolo de limitele clasice ale timpului, dincolo de filtrele stilistice, istorice, într-un spaţiu ideatic pe care artista l-a caracterizat de mai multe ori, cu argumente valide, drept post-istoric.

Galeria a fost plină. Artista şi-a început discursul abrupt, direct, prin câteva cuvinte de prezentare, urmate de o suită de imagini diferite ca provenienţă, mesaj şi încadrare cronologică. Relevanţa înşiruirii fotografiilor prezentate se desprinde din perspectiva propusă de artistă. Aceasta a

selectat şi a clasat o seire de imagini care ar putea avea un impact asupra comportamentului uman. Aşadar, selecţia personală a Amaliei Perjovschi reprezintă un punct de vedere subiectiv. Subiectivitatea perspectivei artistei exprimă fascinaţia acesteia pentru cunoaştere, creativitate, diversitate şi dezvoltare. În prezentarea concepută pentru evenimentul de la CALINA Spațiu de Artă contemporană, artista a filtrat imagini care surprind rezultatul actului artistic în diferite forme: de la picturi rupestre vechi de 40.000 de ani din peşterile din sudul Franţei până la fotografia “Copilul pândit de vultur” care a i-a adus lui Kevin Carter premiul Pulitzer în 1994. Artista de origine română ne-a împărtăşit detalii din timpul studenţiei şi a vieţii din perioada comunistă, a educaţiei primite şi a luptei

pentru a recupera anii şi cunoştinţele teoretice care lipseau din setul de noţiuni culturale absorbite în perioada formării la Universitatea de Arte din Bucureşti.

Alegerea de a fi artist este o mărturie vie, continuă, o decizie argumentată, imperativă, specifică existenţei asumate a Liei Perjovschi. Poate cea mai importantă alegere a veiţii ei. „Am dat de 6 ori la facultate până să intru. Erau mai multe pile decât locuri pe atunci.”i– ne-a destăinuit artista. Astăzi, ea are posibilitatea de a alege între a fi curator, teoretician, arhivist, cercetător, artist. Alege să fie artistă pentru că acesta este statutul care o reprezintă cel mai bune şi pentru că din această poziţie nu trebuie să spună “Nu” celorlalte. Libertatea înglobată statutului artistic îm103

Recenzie

bracă haina diversităţii pe care o poate cuprinde realitatea creatorului care îţi asumă acest destin.

Muzeul Cunoaşterii este un proiect demarat în 1999 şi găzduit astăzi la parterul spaţiului familiei Perjovschi din Sibiu.

Voi ajunge la acest muzeu cu prima ocazie posibilă. După felul în care ne-a fost prezentat de artistă, l-am perceput ca pe un alter-ego al Liei Perjovschi, ca pe o întrupare a organizării libertăţii dorite şi dobândite de artistă, ca pe un joc asumat, ca pe o strategie concomitentă de cunoaştere, de ordonare şi de reacţie.

“I-a luat foarte mulți ani să pună la punct un sistem care leagă toate obiectele și cărțile într-un muzeu. A citit obsesiv, și-a luat tone de notițe, a ordonat și catalogat, a stat cu ochii pe conexiunile din104

Recenzie

tre informații, și-a conceput vizualizări de date pe hârtie. “Asta e lucrarea mea.

E lucrarea Cum-poți-să-supraviețuieștiîn-condițiile-pe-care-le-am-avut. Între comunism și capitalism, în tranziție, fără informație / cu informație”. Lia mai spune despre ea că, într-un fel, e și detectiv. Un detectiv dizzydent, fiindcă-n vremurile astea cum altfel să fii decât dizzyii?”

Transparenţa de care a dat dovadă artista ne-a animat pe toţi cei prezenţi în spațiul de artă contemporană Calina la început de mai 2017. În urma întâlnirii cu Lia Perjovschi am hotărât să selectez şi să notez trei idei. Nu ştiu dacă sunt cele mai importante părţi ale discursului acesteia, dar pentru mine au sens.

1.Timpul este important, ireversibil, intangibil, finit. Momentul creativ

este poate cel mai profesionist instrument de care dispune cultura actuală.

Provocarea nu mai este una de ordin demiurgic, ci franklensteinian. Colajul este tehnica actualităţii. Artistul contemporan nu abundă în a inventa lucruri, stări sau imagini excepţionale, el le poate manipula, critica, decontextualiza şi recontextualiza pe cele deja existente. Într-o perioadă a postconsumerismului şi globalizării, într-un moment în care spaţiul, tehnicile de lucru sau opţiunile estetice se pot diversifica exponenţial, Timpul rămâne un principiu vertical, grav, valoric, indisolubil, flexibil, prielnic schimbării numai prin acţiune şi viziune. În lipsa intervenţiei, el rămâne materie inertă, conformă, informă, stereotipală. Artista ne-a mărturisit că uneori, animată de energia conceperii unei lucrări, se plasează într-o

luptă cu timpul, încercând să-i piardă noţiunea şi să fixeze momentul prin concentrare, acumulare de idei şi elaborarea acestora. Pe măsură ce vorbea despre relaţia personală cu timpul, mi-au venit în memorie două lucrări ale artistei, pe care le-am perceput sub semnul jocului ironic cu formele primare ale existenţei umane: Testul Somnului (Oradea, 1988) şi Magia Gestului/Legături (Bucureşti, 1989)iii.

2.Trăim şi creem într-o societate a spectacoluluiiv şi acest aspect prezintă o serie de faţete a căror relevanţă valorică facilitează natura evolutivă, socială, terapeutică sau critică a operei de artă.

Libertatea nu mai este un ideal, ci un instrument. Din această perspectivă, diversitatea actului artistic - stilistică sau tematică - devine direct conectată de 105

Recenzie

Review

LIA PERJOVSKY – THE TIME OF CRITICAL RECOMPOSITIONS Andreea FOANENE Translated by Adriana ȘARPE

statutul cult al artistului şi al publicului. Prezentul nu mai poate fi un timp al simplei ignoranţe, întrucât în timpul şi spaţiul vitezei, al rapidităţii diseminării informaţiilor, individul poate alege între acumularea de forţe prin cunoaştere sau lipsa acţiunii. Rezultat al pseudovalorificării, relativizarea şi pierderea valorilor rezistă ca variantă a unei realităţi care poate deveni pustie în mijlocul unui preaplin informatic. În acest context, artista a insistat asupra naturii comunicaţionale a artei, asupra demistificării unor constructe şi impresii distructive, precum „primul din clasă” sau „primul din rând”. Ea ne-a subliniat de mai multe ori că fiecare dintre noi contează şi că fiecare trebuie să găsească locul său prin cercetare sinceră faţă de sine şi faţă de valorile care primează pentru el.

3.Valoarea economică a actului artistic este incomensurabilă. Preţul unei lucrări este o formă abstractă a proiecţiei pe care cumpărătorul o acceptă în raport cu opera de artă. În concluzie: Punct. Şi de la capăt !

Fragment din prezentarea Lia Perjovschi/ SENS – Programul ARTISTHETEACHER organizat de CALINA Spațiu de Artă contemporană , Timişoara, 9 mai 2017. ii Andra Matzal, “Lia Perjovschi: Nu poți să fii decât un om revoltat”, Scena9, Sursa : http://www. scena9.ro/article/lia-perjovschi-muzeul-cunoa%C8%99terii (ultima accesare : 10.05.2017). iii Ileana Pintilie, Acţionismul în România în timpul comunismului, Idea Design&Print, Cluj, 2002, pp.106-107. iv Artista a amintit în discursul ei de volumul „La societé du spectacle” publicat în 1967 de Guy Debrod şi accesibilă şi în limba română. Înţelegând modalităţile de funcţionare, de interacţiune, precum şi strategiile de supravieţuire ale spectacolului, Guy Debord depistează şi denunţă mecanismele spectaculare ale societăţii postmoderne. i

106

I met Lia Perjovschi on the 9th of may 2017 at CALINA Space for Contemporary Art in Timisoara.

I have heard of the name Perjovschi while I was studying at the Art High School in Sibiu. I confess that I got to know her works during my years as a university student when Ileana Pintilie, art history professor who shared her passion for contemporary art showing us the works of Lia and Dan Perjovskchi, Constantin Flodor, SIGMA group, Ion Grigorescu and others. Almost 10 years passed since I finished colleague and I can say I have known Lia for more than 10 years through her art or with the help of books.

However I felt that the meeting with the artist was a unique, needed, useful and fruitful experience. Lia Perjovschi cam back

to Timisoara with the same honesty as she would to New York, Zürich, Sydney and Sibiu. Th discution was held as she desired: beyond the common limitations of time, beyond stilistic filters, in a place of ideas,which was often characterized by the artist, with valid arguments, as being post-historical.

The gallery was full. The artist started her discourse abruptly, with a few words about herself followed by a sequence of images with different messages, backgrounds and age. The photos are relevant to the artist’s perspective. She selected a series of images that may have an impact on human behaviour. So Perjovschi’s personal selection represents a subjective point of view. This subjectivity ex107

Review

presses her fascination with creativity, knowledge, diversity and development. For her presentation for CALINA, the artist chose images that reflect the result of the artistic act in various forms: from 40 000 year old cave paintings from the south of France to the photo „The tarving Child and The Vulture ” that brought Kevin Carter the Pulitzer award in 1994.

The Romanian artist shared details from ehrn she was a student and from her life in comunism about her education and her fight to get back the years and the information that was missing from the knowledge she absorbed when studying at the Bucharest Art University.

108

Review

The choice of being an artist is a continuous testimony, an imperative decision that characterizes Perjovschi’s existence. Maybe the most important decision she has ever made.”I had tried 6 times before I got into University. Back then there were more arrangements made than there were places.”i – declared the artist. Today she has the possibility of choosing among being a curator, theoritician, researcher, artist. She cooses to be an artist because this is the status she is most fitted for and beacuse from this position she does not have to say „no” to the others. The freedom of being an artist allows the creator who chooses this destiny to always be different.

Knowledge Museum is a project started in 1999 and can be found at the ground floor of Perjovschi’s building in Sibiu. I plan to visit it as soon as I get the chance. As the artist presented it to us I perceived it as her aler ego, as the embodiment of desired and gained freedom, as a game, a strategy.

It took her many years to organize a system that ties toghether all the objects and books in the museum. She read obsessively, took down notes, put in order and categorized, paid attention to the connections between information and created blueprints of the whole project.”This is my work of art. My how-one-

can-live-in-my-conditions work.

Lia also said that she was some sort of detective. A dizzy detective because how else can one be during these times if not dizzyii.

Lia Perjovskchi’ s personality personality brought energy to the audience present at the Contemporary Art Space Calina in May 2017. After meeting her I decided to write down 3 ideas. I cannot say whether they are the most important ones but they impressed me..

1.Time is importanr, irreversible, untouchable and infinite.

The creative moment is maybe the most important tool of the 109

Review

culture right now. The challange is no longer a divine one, but frankenstainian. The collage is trending. Contemporary artists do not create brand new images or feelings,but rather they manipulate, criticize, change the ones existing already. In a moment of postconsumerism and globalization, a moment when artistic techniques and estetic options may become more diversified, the time remains a valuable, untouchable, fexible principle that allows changes to occur only when taking action with a specific vision. Without this, it remains inert, stereotipical, compliant matter. The artist stated that sometimes, when 110

Review

the energy of creating something takes over her, she begins a fight with the time, trying to alter it through concentration and working on her ideas. While she was talking about her relationship with the time I recalled two of her works, works that I interpreted as under the sign of an ironic game with the primal forms of existence: The Test of The Sleep(Oradea, 1988) and The Magic of the Gesture/Ties (Bucharesti, 1989)iii.

2.We live and create in a society of spectacle and this helps the evolutive, social, terapeutic and critique nature of art.

Freedom is no longer an ideal but a tool. Acoording to this

idea, artistic diversity- stylistic or thematic- becomes connected to the artist and the public’s culture. The present can no loger be a time of ignorance in a time and space of fast information sharing one can choose between acumulating knowledge and doing nothing. Loosing the real values may be the result of pseudovalorification in a an empty reality in the middle of a process of oversharing. Thr artist insisted on the communication aspect of art, on downgrading some destructive concepts such as „the first in line” or „the firt in class”. She undurlined several times that each an every one of us is important and has to find

their way through finding themselves and realising which are the vallues they care for.

3.The economic valuea of the artistic act is enormous.The price of a painting is an abstract form of the projection the buyer accepts regarding the work of art.

To sum up:The end. Now lets start over!

Extract from the presentation Lia Perjovschi/ SENS – The program ARTISTHETEACHER organized by CALINA Space of Contemporary Art , Timişoara, 9 may 2017. ii Andra Matzal, “Lia Perjovschi: You can only be a rebel”, Scena9, Sursa : http://www.scena9.ro/article/ lia-perjovschi-muzeul-cunoa%C8%99terii (last search : 10.05.2017). iii Ileana Pintilie, Acţionismul în România în timpul comunismului, Idea Design&Print, Cluj, 2002, pp.106-107. i

111

Dosar tematic

Dosar tematic

CĂUTÂND PICTURA DE AZI Diana MORAR OANCEA

Abstract: The artistic context is very dynamic and has now on the top of the list the Cluj „School of Painting” a real brand that can become a real mouvement in art. The Museum from Bistrița had in aprilie the opening of the exibition from de Cluj University called „Painting/Now” Cuvinte cheie: pictură, Cluj, școală, peisaj, industrial, culoare, portret Contextul artistic actual este unul extrem de dinamic și versatil, tendințele sunt caracterizate de impulsuri novatoare, de descoperire a unor noi forme de expresie sau de valorificare a modelelor clasice. Caracterul subiectiv al tuturor componentelor este cel ce face și mai complex raportul dintre artist și privitor/ colecționar/galerist și ceilalți actori implicați. Cu toate acestea, în ultima perioadă un adevărat brand artistic numit Școala de la Cluj s-a impus la cele mai înalte niveluri internațion112

ale. Acest adevărat fenomen artistic a început să se afirme începând cu anul 2009 atingând mai multe puncte culminante până azi precum includerea unor artiști tineri în rândul celor recrutați de marile galerii ale lumii, vânzări cu sume record ale unor lucrări, expoziții în muzee cu renume și viziune recunoscute unanim. Probabil că dacă am merge la Cluj am vrea să vizităm această instituție. Dar nu e așa ceva. Este mult mai mult- e o trăire. Această efervescență creatoare a fost cultivată de Universitatea de Artă și Design din Cluj prin programul didactic axat pe studiu clasic, pe racordarea la actual, pe marcarea pe arta figurativă și pe dezvoltarea fiecărui student într-o direcție proprie. Aceste aspecte au fost apoi sudate prin relațiile interpersonale dintre studenți-masteranzi-doctoranzi–profesori care s-au angajat în proiecte comune din care fiecare a avut de învățat.

Încrederea sau tensiunea căutărilor care s-au acumulat au dat forță absolvenților să participe activ la mediul artistic și să se implice și în alte proiecte precum cele de curatoriat, de organizare a unor galerii proprii, de asociere cu alți artiști ca și ei și de pătrundere în spațiul internațional cu lucrări bine realizate tehnic, dar și conceptual.

O astfel de colaborare apare și în expoziția intitulată „Painting/Now” care a fost vernisată în data de 28 aprilie la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și curatoriată de Andrei Ciurdărescu și de Alina Berbecar.

Este o adevărată incursiune în dimensiunile subiective ale artiștilor care expun și care în egală măsură ne sondează modul de percepere a artei. Lucrările monumentale figurative sau abstracte fixează momentul actual, acel Acum, dar care e mereu altul pentru fiecare artist. Tematica

cuprinde subiecte clasice peisajul natural- exuberant sau artificial-industrial, ireal, raportul omului cu peisajul, cu sine și cu lumea în general, statutul imaginii în structurile percepției actuale. Cei 11 artiști oferă viziuni coerente și clare ale unor abordări subiective bazate pe studiu, cercetare și interpretare. Atmosfera din sălile de expoziție confirmă forța de expresie asupra privitorilor deoarece în momentul pătrunderii în acele spații simți vibrația și autenticitatea demersurilor. Și ști imediat că acele una sau două lucrări expuse fac parte dintr-un proiect mult mai mare care de asemenea este coerent, cursiv, nou, actual și ancorat în momentul Acum.

Tematica peisajului deopotrivă luxuriant spre sufocant sau cu intervenții majore din partea oamenilor apare la Anca Bodea cu „Electric Paradisum ”, Andrei Ciurdărescu cu „Gi113

Dosar tematic

Dosar tematic

spațiul vegetal este estompată de statuile care apar ca substitute umane, niște simboluri ale unei prezențe. La o primă privire le acordăm însuflețire, deoarece aparența este una atât de convingătoare și doar în acel moment realizăm răsturnarea raportului dintre viu și neviu, ca o metaforă a trecerii timpului, a efemerului și a perenității.

ardini dello splendore”, Ioan Sbârciu cu „Peisaj transilvan”, Valentin Marian Ionescu cu „Trans-form II” , Dan Măciucă cu „Summer garden”, Alexandra Ioana Șerban cu „From inside to outside”. Tehnica folosită preponderent este cea a culorilor în ulei pe pânză care oferă reprezentărilor forță cromatică dar și autenticitate.

Anca Bodea propune imagini tulburătoare ale unui spațiu natural plasat undeva între figurativ și abstract, în care domină albastruri într-o paletă largă de nuanțe și valori, ca o imprimare a cerului în structurile terestre. Paradisul albastru este împânzit de texturi și forme vegetale, care se 116

constituie într-o perdea ce ascunde ochilor noștri ceva, poate chiar absența sau prezența altor forme de viață. Lucrările redau momente alese în mod precis de artistă care fac parte dintr-un Paradisum autonom, concret în care noi, privitorii reușim pentru scurte momente să aruncăm câte o privire, ca un flash. Acea privire însă, parcă ne privește înapoi.

Lucrările lui Andrei Ciurdărescu ne poartă în spații naturale în care omul a deținut controlul cândva- grădinacare apare ca și simbol al unui mircro-peisaj guvernat conform unor reguli dar care acum a fost abandonat. Această detașare a omului de

Tablourile dlui prof.univ.dr. Ioan Sbârciu au o forță magnetică, un fel de mister nealterat care ne e oferit spre meditație. Atmosfera „Peisajului transilvan” trezește în privitor o serie de senzații precum simțirea mirosului umed și reavăn al pământului, simțirea rugozității scoarței și catifelarea mușchiului de copac, liniștea găsirii cărării spre un luminiș, freamătul frunzelor, amintirile personale ale întâlnirilor cu pădurea. O întreagă desfășurare de trăiri elementare care încet, încet ne-au devenit mai străine.

Acest raport este redat acum într-o manieră aparte situată între redările clasice și cele moderne, într-o tehnică impecabilă, cu contraste atent dozate și intervenții gestuale de mare rafinament.

Alexandra Ioana Șerban cuprinde în spațiul limitat al pânzei întreaga solitudine și decreptire a spațiilor industriale. Simțim golul lăsat de trecerea timpului, autodistrugerea lentă a suprafețelor și încremenirea timpului.

Lipsește creatorul acestui mediu artificial, timpul și-a marcat trecerea,

iar procesul acesta va continua, pare însăși tema ancestală a creației și a creatorului- când creația ajunge să își dezumanizeze creatorul. „Summer garden”, „Amid Parck” sau „Oxidation” evocă deja stilul ușor de recunoscut al lui Dan Măciucă. Imaginile aflate în pragul dintre figurativ și abstract sunt dominate de un suflu viu care pare un substitut al prezenței umane – ritmul pulsului sau al respirației. Culorile, materia și texturile sunt vibrate prin mijloace gestuale care ne indică la rândul lor mișcarea și tensiunea artistului pe parcursul demersului de creație. Doar câteva volume statice și grele punctează compozițiile și reușesc prin asta să le potențeze chiar acel efect dinamic.

Valentin Marian Ionescu oferă o altă abordare a interpretărilor spațiului prin compozițiile care recompun peisajul în cadrul peisajului și îi acordă structuri novatoare, geometrice și rafinate. Contrastul dintre liniile expresive și calde este susținut de suprafețele care decupează forme unghiulare în care plinul și golul apar ca elemente inter-șanjabile, iar raportul dintre planurile apropiate și îndepărtate este permanent ajustat pentru a oferi impresia de monumentalitate.

Relația artistului cu sinele, cu lumea și cu natura transpare din lucrările artiștilor Kudor Duka Istvan cu „Portret”, Vereș Szabolcs cu „Tors”, Gagyi 117

Dosar tematic

Botond cu „The collector from V.R.” , Istvan Betuker cu „Weigh of paradise”, Cristian Lăpușan cu„War of worlds” și Ioana Olăhuț cu „Diurnal”. „Portretele” realizate de Kudor Duka Istvan emană forță, ne fixează, ne privesc și ele, ne intrigă.

Acestea par o incursiune într-o mai lungă istorie de reveniri, refaceri și corecturi, care au generat în final impregnarea suprafeței asemenea unui negativ fotografic. Tehnica picturală folosită de artist pare să fie una inversă, adică prin dislocarea și îndepărtarea fină a materiei, până la esențializarea trăsăturilor și păstrarea doar a celor necesare până când chipurile devin adevărate simboluri ale sinelui.

Vereș Szabolcs oferă o abordare diferită a portretului, chiar dacă tipul redării este unul clasic, analitic, viziunea e una nouă în care identitatea personajului redat ne este negată. Ceea ce ne este accesibil este spatele personajului, umbra aruncată pe perete și peretele.

Privitorul este pus în situația de a completa elementele necunoscute și de a participa imaginativ la lucrare, fapt ce are un efect neliniștitor.

Compozițiile lui Gagyi Botond decupează elemente reale, ireale, artificiale sau umane și le redau într-o formulă realcătuită rezultând 118

Dosar tematic

imagini noi, cu elemente simbol care generează o tensiune aparte.

Privindu-le nu poți fi decât mișcat pentru că reinterpretarea este atât de firească, chiar ușor romantică, deoarece fiecare dă senzația că face parte dintr-un univers metafizic independent.

Lucrările lui Istvan Betuker reinterpretează relația omului cu lumea în care trăiește, atât la nivelul lucrărilor cât și la nivel real. Compozițiile redau personaje în mărime naturală care se îndreaptă în spațiu spre un punct care nu este redat. Acest tip de acțiune face ca relația privitorului cu lucrarea și cu galeria însăși să se schimbe pentru că nu mai e pus în situația de a observa, de a înțelege ce apare expus, ci e acum îndreptat de artist să intuiească finalitatea, adică unde se îndreaptă personajul sau el însuși.

Cristian Lăpușan dă prin lucrările sale o altă semnificație a cuvântului Acum. În „War of worlds” sunt puse în relație aspectele personale cu cele care țin de cotidian și impactul pe care îl au. Evenimentele dure de istorie recentă: zonele de conflict, migrația, violența, sărăcia, sunt asociate cu aspecte ale unei existențe normale și comode.

Efectul obținut este foarte puternic deoarece suntem puși în fața unui proces de selecție a ceea ce e ire-

al și nu știm care e acela: indiferența, neimplicarea sau violența și abuzurile. „Diurnal” și „Nocturnal”, tablouri realizate de Ioana Olăhuț, sunt adevărați poli de raportare a persoanei la problemele care azi sunt atât de prezente: agresivitatea, foamea, suferința, neliniștea. Abordarea metaforică și cromatica solară a primei lucrări este echilibrată de aspectele grotești ale celei de-a doua. Tensiunea pe care o simțim din imaginile create, gravitatea cu care este transmis mesajul, ne apare doar puțin mai optimist prin prezența fluturilor irizați.

Statutul imaginii este o temă abordată de aproape toți artiștii prezenți în expoziție, dar mai ales de Ioana Popa cu „Somewhere in Romania” și Mihai Guleș cu„Prisma I”. Ioana Popa surprinde prin lucrările sale ideea de instantaneu, de selfie, de imagine făcută rapid, pe care apoi o fracționează în elemente celulare mișcătoare, detaliind anumite zone sau estompându-le. Imaginile astfel obținute dau impresia unei realități care a devenit superficială și căreia în zadar îi căutăm profunzimi, căci vom găsi spații neclare.

turii care poate deveni un tip de soclu pentru corpuri geometrice cvasi-vizibile. Elementele gestuale, suprapunerile, detaliile picturale atât de bine compuse sunt dominate de elemente grafice precise care cer ochiului să le compună pentru a putea primi corporalitate.

Corpurile geometrice astfel redate au o alură inefebilă și chestionează relația dintre plin/gol și de a fi/a nu fi a reprezentării.

Implementarea unor metode viabile pe termen lung au făcut posibil ca Acum să putem vorbi de Școala de la Cluj. Mediul artistic internațional urmărește activ evoluția studenților, absolvenților și a profesorilor de la Cluj, iar genul de reprezentare figurativ realist cu pasaje abstracte tinde să devină mai mult decât o mișcare artistică, poate chiar un curent. Această expoziție ar putea fi o radiografie a unui moment, a unei generații care a acumulat experiențele și cunoștințele pentru a dezbate pe pânză temele clasice deja ale omenirii. E o fixare a unui moment în timp. E însăși clipa. Asta e Pictura Acum. „Painting/ Now” de la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud devine din acum- Aici.

„Prisma I”, dar și celelalte lucrări din serie realizate de Mihai Guleș, ne oferă o imagine diferită a pic119

Dosar tematic

Dosar tematic

SEARCHING FOR THE PAINTING-NOW

Diana MORAR OANCEA Translated by Ioana CONSTANTINESCU

Abstract: The artistic context is very dynamic and has now on the top of the list the Cluj „School of Painting” a real brand that can become a real movement in art.

The Museum from Bistrița had in April the opening of the exhibition from de Cluj University called „Painting/Now” Keywords: painting, Cluj, school, landscape, industrial, colour, portrait The present artistic context is extremely dynamic and versatile and the trends are characterized by innovative moves, by the discovery of new means of expression or by the identification of the common models. The subjective nature of all components is the one who makes the relationship between the artist and the viewer/collector/gallerist, on one hand, and the other actors involves, on the other, even more complex. Nevertheless, lately, a true artistic brand called The School 122

of Cluj has established itself at the highest international levels. This true artistic phenomenon began to make itself noticeable starting with 2009, having reached many important stages, such as including some young artists among those recruited by major galleries around the world, selling works at great amounts of money, holding exhibitions in well-known museums and having an unanimously recognized perspective. If we were to travel to Cluj, we would probably want to visit this institution. But there is more to it than just a mere institution - it is a feeling. This creative ebullience was practiced by the Art and Design University of Cluj through the teaching programme based on the common study, on the present day, focusing on figurative art and on the development of each student in their own direction. These matters were then connected through

the interpersonal relationships between students - Master students PhD students - teachers who shared projects from which everyone had something to learn. The confidence or the intensity of the overall research have motivated the graduates to actively participate in the artistic environment as well as to be involved in other projects such as curating, organizing their own galleries, associating with other artists like them and entering the international environment with well executed works, both at a technical and at a conceptual level.

Such a cooperation also appears at the “Painting/Now” exhibition which was held on the 28th of April at the Bistrița-Năsăud Museum Complex and curated by Andrei Ciurdărescu and Alina Berbecar. It is a true immersion into the subjective dimensions of the artists,

who exhibit and explore our way of perceiving art. The figurative or abstract monumental works mark the present moment (Now), which is, however, different for every artist.

The theme comprises of common topics, such as the natural-effusive or artificial - industrial/unreal landscape, the relationship between man and landscape, himself and the world in general and the status of the image in the structures of current perception. The 11 artists provide coherent and clear images of some subjective approaches, based on study, research and interpretation. The atmosphere within the exhibition halls confirms the power of expression over the viewers, because upon entering those exhibition spaces you feel the vibration and the authenticity of their approaches. At that moment you know that those exhibited works are part of a much larger project 123

Dosar tematic

Dosar tematic

The works of Andrei Ciurdărescu carry us in natural spaces where the man was once in control - the garden which appears as a symbol of a micro-landscape ruled by some principles, but which has now been abandoned. This detachment of the man from the vegetal space is obscured by the statutes which appear as human substitutes, some symbols of a presence. At a first glance, we give them life, because the appearance is so convincing and only at that moment we realize the overthrow of the relationship between the living and the dead, as a metaphor for passing the time, for the temporality and immortality.

that is also coherent, new, modern and anchored in the moment Now. The theme of the almost suffocating lush landscape or the one where people highly intervened appears in the works of Anca Bodea in “Electric Paradisum”, Andrei Ciurdărescu in “Giardini dello splendore”, Ioan Sbârciu in “Peisaj transilvan”, Valentin Marian Ionescu in “Transform II” , Dan Măciucă in “Summer garden”, Alexandra Ioana Șerban in “From inside to outside”. The main technique used is that of painting in oil colours on canvas; this gives a chromatic power and authenticity to the works.

124

Anca Bodea brings forth disturbing images of a natural space situated somewhere between figurative and abstract, where a wide range of blue tones and values reign, like a print of the sky in the terrestrial structures.

The blue paradise is filled with vegetal textures and shapes, which form a curtain that hides something from us, maybe even the absence or the presence of other life forms. The works, which render specific moments chosen by the artist, are part of an autonomous actual Paradisum, where we, the viewers, manage to cast a glance, like a flash. That glance, however, seems to return to us.

The paintings of Prof. Ioan Sbârciu PhD. have a magnetic force, a kind of unaltered mystery which offers us the opportunity to contemplate. The atmosphere of “Peisajul transilvan” sparks a series of sensations within the viewer, such as the feeling of the wet and moist smell of earth, the feeling of the roughness of the bark and the smoothness of the moss, the peacefulness of finding the path to a clearing, the rustling of leaves and its own memories of the forest. This is an entire array of common feelings which have slowly become unknown to us.

This relationship is now rendered in a special manner, situated be-

tween the classic and the modern renderings, using an impeccable technique, with carefully measured contrasts and refined gestures.

Alexandra Ioana Șerban encompasses the entire solitude and the shattering of industrial spaces, within the limited space of the canvas. We feel the void left by the passage of time, the slow self-destruction of the surfaces and the time freezing. The creator of this artificial environment is missing, time has marked its passing and this process will continue - this seems to be the ancestral theme of creation and creator, when the creation dehumanizes its creator.

“Summer garden”, “Amid Parck” or “Oxidation” present the recognizable style of Dan Măciucă. The images that are at the borderline between figurative and abstract are dominated by a waft of life which seems to be a substitute of the human presence - the pulse or breathing rhythm. The colours, the matter and the textures vibrate through gestural means that also show the movement and the tension of the artist during the creation process. Only some static and hard volumes pinpoint the works and thus succeed in emphasizing that particular dynamic effect.

125

Dosar tematic

Valentin Marian Ionescu offers a different approach to the interpretations of space through the works, which recompose the landscape within the landscape and gives it innovative geometric refined structure. The contrast between the expressive and the warm lines is underlay by the surfaces which cut angular shapes in which the emptiness and the fullness appear as interchangeable elements and the relationship between the close and distant planes is constantly adjusted in order to give the impression of monumentality.

The relationship between the artist and itself, the world and nature is revealed through the works of the artists Kudor Duka Istvan in “Portret”, Vereș Szabolcs in “Tors”, Gagyi Botond in “The collector from V.R.” , Istvan Betuker in “Weigh of paradise”, Cristian Lăpușan in “War of worlds” and Ioana Olăhuț in “Diurnal”. „Portretele” made by Kudor Duka Istvan transmit power, they are looking straight at us and they intrigue us. They seem to be an immersion into a long history of restorations and alterations which eventually led to the impregnation of the surface as in the case of a photographic negative. The pictorial technique used by the artist seems to been a 126

Dosar tematic

reversed one, namely done through the pulling apart and the smooth removal of the matter, up to emphasizing the features of the characters and keeping only those necessary ones until the faces become true symbols of oneself.

Vereş Szabolcs offers a different approach of the portrait: even though the type of the rendering is a classic analytic one, the perspective is a new one in which the identity of the portrayed character is negated.

The back of the character, the shadow casted on the wall and the wall itself are the only aspects accessible to us. The viewer has to fill in the unknown elements and to creatively participate in the work; that has an unsettling effect.

The works of Gagyi Botond take real/unreal or artificial/human elements and render them in a reintegrated form, resulting new images with symbols that create a particular state of tension. Looking at them makes you feel impressed because the reinterpretation is so natural, even slightly romantic, and each of them gives the impression that they are part of an independent metaphysical universe.

The works of Istvan Betuker reinterpret the relationship between man and the world he is living in, both

at the level of his works and the real level. The works portray life-size characters which are headed (in space) towards a point that is not rendered. This type of action makes the viewer’s relationship with work and with the gallery itself to change, because it is no longer in a position to observe and to understand what is exhibited, but it is now guided by the artist to infer the finality, namely whereto the character or he himself are headed.

Through his works, Cristian Lăpușan gives another meaning to the word Now. In „War of worlds”, the personal aspects are connected to the daily ones and their impact. The harsh events of recent history (the conflict areas, migration, violence, poverty) are associated with aspects of a normal and comfortable existence.

The final effect is very strong, because we are put in front of a selection process of what is not real; and we don’t know what that is: indifference, uninvolvement or violence and abuse.

The paintings “Diurnal” and “Nocturnal” made by Ioana Olăhuț are true elements which depict the person relating to the present day problems: aggressiveness, hunger, suffering and uneasiness. The metaphorical approach and the solar chromatic of the first work is bal-

anced by the grotesque aspects of the second one. The strain coming from the created images, the sobriety with which the message is being transmitted seem a bit more optimistic through the presence of hued butterflies.

The status of the image is a theme used by almost all artists within the exhibition and especially by Ioana Popa in “Somewhere in Romania” and Mihai Guleș in “Prisma I”. Within her works, Ioana Popa captures the idea of an instantaneous shot, of selfie, of a quickly taken image, which she then splits into cellular moving elements, detailing certain areas or blurring them. The images thus obtained give the impression of a reality which has become shallow and in which we seek profound meanings in vain, for we shall only find vague spaces.

“Prisma I”, as well as other artworks from this series made by Mihai Guleș, offers us a different image of the painting which could become a kind of support for quasi-visible geometric shapes. The gestural elements, the overlaps, the pictorial details, which are so well executed, are dominated by precise graphic elements that require the viewer to recompose them in order to receive corporeality. The geometric shapes thus 127

Dosar tematic

Dosar tematic

VALABILITATEA PSIHANALIZEI ÎN ARHITECTURA LUI KÓS ŞI MAKOVECZ Istvan Attila VARGA

rendered have an ineffable aspect and question the relation between fullness/emptiness and what is/ what isn’t a part of the representation.

The implementation of some viable long-term methods led to us talking Now about the School of Cluj. The international artistic environment follows the evolution of the students, the graduates and the teachers from Cluj and the realistic figurative type of representation, with abstract landscapes, tends to become more than an art movement, maybe even an art current. This exhibition could be radiography of a moment, of a generation which gathered experiences and knowledge in order to present on canvas the classic topics of humanity. It is a moment fixed in time. It is the very moment. This is the Painting Now. “Painting/ Now” from the Bistrița-Năsăud Museum Complex turns from now into - Here.

130

Abstract: After publishing several studies about the architect Kos Karoly, I started discovering his architectural expression. However, with great misfortune, I could not come to understand why he was so greatly influenced by these forms. This is why in the following study I am trying to analyze him together with Makovecz and to offer a new interpretation, to be frank, resulting in many open-questions.

Keywords: Kos Karoly, Makovecz Imre, architectural language, psychoanalysis.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, în monarhia Austro-Ungară a luat naştere psihanaliza prin Freud, iar acest curent, într-un mod exemplar a fost reprezentat în cultura maghiară de Fereczi Sandor. El fiind coleg şi primul reprezentant a lui Freud in Ungaria, iar dacă Freud era considerat papa psihanalizei, Ferenczi a fost văzut Lutherul acesteia deoarece a încercat să reformeze psihanaliza lui

Freud, adică a încercat să pună în egală măsură accent pe partea teoretică cât şi pe ceea practică, adică pe terapie. În plus, Fereczi Sandor, se diferenţiază de Freud prin studierea relaţiilor interumane şi relaţiilor dintre om şi obiect. În același timp deja şi oamenii de cultură încep să fie influenţaţi de noile idei aduse din Viena sau autohtonizate de Ferenci. Astfel, chiar din al doilea deceniu al secolului trecut teoriile psihanalizei aveau să manifeste influenţe puternice asupra scriitorilor (Antall, 1994) dar şi asupra artiştilor plastici (Galler, 2004, 24). În perioada interbelică psihanaliști din Ungaria înființează „Magyarországi Pszichoanalitikus Egyesület”, desființată între 1949-1958, care după reînființare îşi continuă activitatea fără întreruperi. În ceea ce priveşte caracterul şcolii psihanalitice din Budapesta este un dat în mare parte naţional şi presupune o diferenţierea de freudism prin accentul pus pe relaţia mamă-copil, şi analiza influenţelor primite de copil la 131

Dosar tematic

o vârstă fragedă. Aceasta să datorează în principal raportării diferite de către Freud şi Ferenczi, la identitatea evreiască, iar la sfârşitul secolului XIX începutul secolului XX, evrei din Ungaria identificându-se mai bine cu naţiunea maghiară, deci şi Ferenczi s-a putut identifica cu sentimentul naţionalist maghiar.

(Hárs, 1993) În această istorie a psihanalizei, se desfăşoară parţial şi viaţa arhitectului Kos Karoly. El s-a născut în 1883 la Timişoara, de unde se va muta la Sibiu. În final, se stabilește în 1893 la Cluj, unde va studia la Colegiul Reformat. În vara anului 1900 vizitează pentru prima dată Ţara Călatei, iar în 1901, vizitând din nou aceste meleaguri, se îndrăgostește de viitoarea sa soţie, dar anul următor părăseşte Clujul, înscriindu-se la facultatea de inginerie din cadrul Universității Tehnice din Budapesta. Între timp îşi descoperă pasiunea pentru arhitectură, frecventând localuri boeme şi se hotăreşte să se transfere la Facultatea de Arhitectură.(Kuszálik, 2003) Astfel, în perioada petrecută la Budapesta, în care frecventa localurile boeme unde să întâlnea cu oameni de cultură, scriitori şi artişti plastici din capitala Ungarie este foarte probabil să fi primit şi el influenţe dinspre noile idei ale psihanalizei. Cel puţin la începutul autobiografiei recunoaşte că în general copilăria are ceea mai mare influenţă asupra copilăriei unei persoane(Kos, ,5-10), ceea ce arată o clară influenţă a şcolii psihoanalitice maghiare.

132

Dosar tematic

După prezentarea, unui arhitect care a trăit începutul psihanalizei, doresc să prezint un alt arhitect, care a trăit maturitatea acestei curent, de aceea am ales să prezint pe Makovecz Imre. Viaţa lui începe la data de 20 Noiembrie 1935, moment în care teoria psihanalitică era deja cunoscută, dar sunt slabe şanse să se fi intâlnit cu aceste teorii în copilarie. El și-a desfăşurat studiile universitare între 1954-1959 la Universitatea Tehnică din Budapesta, unde a studiat şi Kos.(Papp) în această perioadă deşi era desfiinţată uniunea psihanaliştilor, totuşi avea acces la lucrările existente, cu toate acestea nici el nu menţionează să fi citi scrierile lui Freud, Ferenczi sau ale altor psihanalişti, cu toate acestea consider, de asemenea, că în urma discuţiilor unor pasaje citite, descoperă cel puţin în a doua jumătate a secolului ideile lor. În sfârşit, prin anul 1962, Makovecz a obţinut diploma de arhitect, proiectând prima biserică în 1983.

(Papp) Deşi poate părea o prezentare biografică, dacă considerăm că psihanaliza poate fi aplicată şi asupra persoanelor, care au trăit înainte ca Freud să fi dezvoltat teoria. Totuşi sunt de acord cu Anca Oroveanu şi susţin şi eu că după apariţia şi conştientizarea teoriilor lui Freud (şi al lui Ferenczi în cazul de faţă), aplicarea psihanalizei este mai relevantă.(Oroveanu, 2000, 23-27).

Biserica reformată de pe Calea Moţilor din Cluj, fiind cunoscută în general sub numele de Kakasos templom (Biserica cu Cocoş). Această biserică a

fost proiectată de arhitectul Kos Karoly, între 1912-1913, putând fi observate continuarea ideilor apărute şi manifestate parţial la planul bisericii catolice din Zebegeny.(Anthony, 2002, 260). Faţada vestică a bisericii este foarte complexă1, prezentând toate elementele limbajului arhitec-

tural ale lui Kos. La primul nivel prezintă un portic semicircular flancat în extrados de un timpan triunghiular.

Al doilea nivel prezintă cinci ferestre semicirculare alungite, iar nivelul frontonului prezintă trei ferestre patrulatere, toate ferestrele fiind împărțite de colonete. Înspre sud 133

Dosar tematic

faţadei este adosat un turn patrulater, pe acoperişul căreia sunt patru turnuleţe de colţ, iar turnul central este decorat cu un medalion circular, în centru cu un cocoş(de aici primind şi supranumele). Înspre nord faţadei este adosat un alt turn, aceasta fiind circular, la primul nivel are o fereastră semicirculară, iar la doilea nivel prezintă o fereastră patrulateră şi îngustă. În cazul în care analiza bisericii ar presupune ca scop principal al acestui studiu, aş prezenta şi celelalte faţade. Însă, acum mă opresc aici fiindcă se regăsesc toate elementele reprezentative pentru Kos. Spaţiul interior şi în acest caz, ca şi în general la biserici, este unul prestabilit de dogmă şi nu format de arhitect. Astfel avem amvonul pe peretele sudic, masa domnului fiind în centru, în est şi vest avem câte o tribună. Mobilierul bisericii este compus de bănci şi în tribuna vestică îşi găseşte loc orga.

Atât porticulul semicircular, cât şi ferestrele semicirculare prezintă influențe dinspre stilul romanic, iar contraforturile, de pe latura sudică, prezintă influenţe gotice, la fel ca şi ferestrele alungite. În schimb, ferestrele patrulaterale sunt influenţe ale arhitecturii vernaculare, cel mai probabil ale arhitecturii bisericilor din lemn. (Varga, 2016) Per ansamblu biserica are aspectul unei biserici medievale, specifice Ţării Călatei fiind combinaţia echilibrată a stilu134

lui romanic şi gotic. În timp ce unul dintre cele două turnuri care flanchează faţada este mai mic, acesta prezintă clară dovadă a influenţei bisericii reformate din Mănăstireni.

Deci, la o analiză mai atentă se poate stabili că aceste elemente provin dintr-un substrat, inconștient până la un moment dat, care au fost asimilate de Kos Karoly, în copilărie la Sibiu şi în adolescenţă în verile petrecute pribegind în Ţara Călatei.

(Kos, 1991, 9-27) Dintr-un strat, cel conştient, a asimilat influențe în timpul studenţiei, la cursul de arhitectură medievală.(Kos, 1991, 4050) În final, substratul-inconştient şi stratul-conştient s-au exteriorizat în momentul în care s-a format asociaţia Fiatalok şi s-a creat o ideologie, ce propaga importanţa creerii unui stil naţional.(Rus-Cacovean – Péterffy, 2012, 5) După ce am clarificat contextul în urma căruia a asimilat aceste influenţe, mai rămâne o întrebare la care poate să răspundă doar psihanaliza: De ce, aceste forme şi nu altele? Adică, de ce a fost atât de puternic influenţat de spiritul medieval/romantic?

Biserica de pe strada Donath, din Cluj-Napoca s-a construit între anii 1998 - 2008(Bibza, 2008), planul bisericii fiind realizat între anii 1994-1997, de renumitul şi deja cunoscutul arhitect Makovecz Imre, care pe lângă aceasta a mai proiectat numeroase biserici, printre altele

Dosar tematic

şi la Timişoara. Dar este de menţionat că planul original a fost parţial adaptat la realităţile regionale (Bibza, 2008), fiind vorba de singura biserică organică din oraş, iar nici forma arhitectonică nu este una obişnuită.

Corpul central are forma unei cupole, înspre nord şi sud prezentând câte o deschidere semicirculară, cu trei intrări, în timp ce în partea estică se ridică un portal colosal, aparent de inspiraţie japoneză. Înspre N-E, N-V, S-E şi S-V se ridică câte un turn patrulater toate cu turnuleţe de colţ, fiind de inspiraţie autohtonă.

Alegerea materialului dă dovadă de inovaţie, inspirându-se din mişcarea ecologică contemporană, fiind deci specifică arhitecturii organice(folos-

ită des în construcţia bisericilor după 89). În ceea ce priveşte forma de cupolă a corpului central, deşi pare de inspiraţie antică, acesta reprezintă în esenţă o încercare de a se rupe de formele arhitecturii clasice şi reprezintă dorinţa de a da formelor existente o funcţie nouă. De asemenea, caracterul oriental, al portalurilor poate fi văzută ca şi o reutilizare a formelor existente într-o funcţie nouă, ce nu ar fi fost posibil în urmă cu un secol, dar nici în perioada interbelică. Fiindcă la formele arhitecturii lechneriene2, care încearcă să introducă elementele orientale, apare reacţia lui Kos şi a arhitecţilor din grupul Fiatalok, dar acuma arhitecutra lui Makovecz apare sub 135

Dosar tematic

semnul globalismului, fiind condus de alte idei decât secessionul. Astfel, fiind vorba de o altă perioadă şi profilul psihianaltic este diferit la Makovecz, faţă de Kos. În schimb se regăsesc şi elemente specifice arhitecturii eclesiastice a lui Kos Karoly la biserica de pe Donath, aceste elemente comune fiind reprezentate de turnuleţele de colț, pe care Makovecz le-a adaptat personalității sale post-moderniste prin înlocuirea turnuleţelor de la colţurile nord-estic, nord-vesitc, sud-estic şi vestic cu o formă dinamică sugerând o flacără. În concluzie urmând evoluţia profesională şi personală, al acestor doi arhitecţi şi analizând operele lor se poate afirma într-adevăr că se manifestă un caracter personal, psihic, şi în arhitectură, la fel ca şi restul artelor vizuale sau în literatură. Funcţia utilitară al construcţiilor nu este una exclusivă, intevenind şi dorinţa arhitectului de a se manifesta într-un mod original, iar acestă caracteristă are o parte conştientă, dar este dedublată şi de o parte inconştientă (specifică viziunii lui Claude Lévi-Strauss)3. Arhitectul, la fel ca artiştii în general, nu este conştient de toate influenţele, de toate dorinţele şi de toate elementele introduse, întroducând din această şi elemente inconştient, ce pot fi interpretate doar prin aplicarea metodei psihanalitice.

136

1Dacă este să comparăm cu celălalte biserici ale lui Kos Karoly este chiar ceea mai complexă biserică, de aceea am ales să analizez această operă al arhitectului.

2 Când vorbesc despre formele arhitecturii lechneriene, mă refer la operele arhitectului Lechner Odon, fiind cel mai cunoscut arhitect al secessionului din Ungaria. De altfel Kos Karoly in autobiografie recunoaste că grupul numit Fiatalok, apare ca şi o reacţie impotriva acestui stil introdus de Lechner.

3 În viziunea lui Claude LeviStrauss (spre deosebire de Freud) inconştientul este întotdeuna vid(!): „La fel de străini de imagini ca stomacul de alimentele care trec prin el” Bibliografie: 1.Antall József „Megnyitó beszéd” în: Harmat Pál, Freud, Ferenczi és a magyarországi pszichoanalízis, Bethlen, Budapest, 1994, pp. 3–9.

2.Anthony Gall, Kós Károly muhelye. The Workshop of Kós Károly, Ed. Mundus, Budapest, 2002.

3.Bibza István, „Isten csodáinak temploma”, Orszagepito, nr. 19, 2008, pp. 2-7.

4.Gellér Katalin, A magyar szecesszió, Corvina, Budapest, 2004.

5.Hárs György Péter „A Budapesti Pszichoanalitikai iskola regénye”, în: Múlt és Jövő, an 1993, nr. 2, pp. 3948.

6.Kós Károly, Kós Károly életrajz, Kriterion, Bucureşti, 1991.

7.Kuszálik Péter „Életrajzi áttekintés”, în Kuszálik Péter, Kós Károly emlékkönyv, Mentor Kiadó, Marosvásárhely, 2003.

8.Oroveanu Anca, Teoria europeana a artei si psihanaliza, Meridiane, Bucureşti, 2000.

9.Papp Éva, Makovecz Imre, http://www.omikk.bme. hu/archivum/makovecz/htm/makoveczkronol.pdf.

10.Rus-Cacovean Ioana - Péterffy Miklós, Károly KÓS, UTILITAS, Cluj-Napoca, 2012.

11.Varga Istvan Attila, „Influenţa bisericilor de lemn asupra lui Kós Károly”, în Caiete Silvane, nr. 135, pp.

30-32.

Lista ilustraţiilor: 1.Biserica reformată de pe strada Moţilor.

Sursă: http://pctrs.network.hu/clubblogpicture/5/2/5/_/525574_300334003_big.jpeg 2.Biserica reformată de pe strada Donath. Sursă: https://i.ytimg.com/vi/4AlQrYF91jg/maxresdefault.jpg

Nr. 57 Art and Security