Eugen Emeric CHVALA
Lacrimi corupte (poeme) LACRIMI CORUPTE Făcut-am din teamă o criptă în care-mi aştern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că şperţ, mii stele ce zac în antreul ce-aşteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat şemineul din paşi-mi pierduţi şi stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viaţa-i doar scrum, priveşte-i plăpânda dantelă ce zace-aruncată în drum. Iertare vă dau şi vă cer lumina să cadă în ploi cuvântu-mi e tot ce ofer în noapte, pe câteva foi.
GÂND Întorc privirea către ţine străin şi-uitat frate-al meu şi îţi trimit gânduri de bine din zări îndepărtate de tranşeu. … Mă doare tristeţea-ţi ce frânge trăiri ce mai ieri luminau corola-ţi ce azi plânge, plânge de doruri ce-odat’ nu erau. Mă lasă s-aprind candeluţa ca paşi-mi să poată căta
cărarea cea oablă, uliţa, spre Eu-l din inima ta. … Mustrat-am mai ieri rătăcirea ‘cercând să îţi şterg lacrima de vină nu este zidirea ci norul din inima ta.
NU-I NIMENI gânduri rebele se risipesc printre stele şi doruri mă-ncearcă în suflet… mărgele şi clipe se duc durut şi departe nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. e trista-nserarea şi dulce plouă cu stele tăcut în noapte şi-aproape … nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape.. braţele-mi sunt aripi deschise ferestre zâmbind larg deschise în noapte durut de departe şi … nu-i nimeni din lacrimi suflet s-adape..
MONUMENTALISME iertat să-mi fie-n asta lume ca pentru un motiv anume cerşesc atenţia mărita pentru trăirea cea rostită nu poţi să fii nici porc, nici zeu în platosa-mbracat, se ştie când platoşa-i biet expozeu iar tu aiurea în pustie şi pumni de baţi în pieptul tău ţipându-ţi pleava de mândrie
nu eşti decât un ceoifizeu ce de onoare habar-nu ştie da cu pumnii tare, tare şi din mâini şi din picioare etalează-ţi tu talentul că-ţi vor face monumental unul mare, mare, mare fără cap, doar cu picioare unul bine-umplut cu paie orgoliu’ să nu-ţi se-ndoaie e greu să ţii în frâu suspicii ce te ridica sau … coboară uşor s-aprinzi e, artificii dar ai de grija… te doboară !
PLACIDOTROCUL plâng norii-n cenuşa zimţata şi muşcă din rana cea nouă …ce dacă? cui pasă de haina-mi căzută de vorbă trântită amară şi slută? cui pasă că zgârii cu unghia-n cer când vise se nasc şi pier în mister, ca … cel cer al meu străin e acum, ca vraja s-a rupt şi-i moartă în drum? placid mă tocmesc cu vântul răscruce de ce nu mi-ai spus că otrava e dulce?
SĂ-MI FIE SLOVA ULTIM SUSPIN ! e vina mea ca braţul l-am deschis c-am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât … mister e vina mea ca ţie eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ţi un oftat e vina mea ca nopţi am plâns cu şuvoi ca azi eu vreau să fiu doar eu .. nu doi
e vina mea ca rău nu pot să fac ca la şicane nu pot decât să tac e vina mea ca-n litere m-am scris ca azi nu pot.. nu am nimic de zis. e vina mea ca ieri am fost prezent ca azi nu sunt decât un „el” absent e vina mea că am sperat prea mult ca sufletu-mi, acum, e unul surd şi mut e vina mea, o ştiu.. n-o repeta nu ma-ncarca.. te rog, cu vina ta e vina mea şi mi-o asum deplin ieri am venit dar.. nu ştiu de-o să mai vin.
VREAU SĂ TAC eu vreau să tac să spăl obida din căuşul eu-lui meu să lepăd mantia de ceoifizeu înfiptă în pupila mea de cei care mă cred o biată peruzea.. eu.. nu-s decât un biet nimic crescut în arşiţa vâltorii, un mic habarnuştiu, terifiant mâncând pământ din patima grandorii . căuş îmi pun şi creieru-mi golesc , îmi las circumvoluţiunea stearpă şi mă ..încet... desbetelesc de vocile ce nu sunt harpă . eu vreau să tac acum . nici ieri, nici mâine... eu vreau să tac nedefinit, vreau sufletul să-mi fie pâine şi ochii un albastru infinit. renasc umil,doar colb pe cărăruie firavă zbatere de vânt speranţă-n inima încă e vie eu vreau să tac într-un cuvânt.
UITAT-AM... uitat-am azi de cele sfinte şi cerul nu mai da folos, uitat-am rostul Tău Părinte, nimic nu ne mai da prisos.
Uitat-am ce e în Biserici, cătăm cu ochii la lumini, rămas-am doar nişte neferici cu inima îngropată spini. Nu ne mai poartă gându-n ruga, Cămară Ta nu o mai ştim, astăzi suntem mereu pe fugă, de mult uitarăm buni să fim. Ne plac înalte catedrale şi aurul dintransele, uităm cu totul de ocale şi să iubim aproapele. Tu, Cruce Sfânta, părăsită de noi cei efemeri şi mici, ia de la mine rea ursită, din Iad, Tu poţi să mă ridici. O suflete-al meu 'ntristat, deschide poartă iar spre Cer şi leapădă al tău oftat. atât eu vreau. atât îţi cer. .......... Mă iartă Tu, Iisuse Sfinte, că vrednic nu-s, ci păcătos, transformă-mi lenea în virtute şi patimă din gând glodos.
Mă iartă şi Tu, Maică Sfânta, vezi, rogu-Te nevoia mea, ajută-mă, în biruinţă să mă întorc, Măicuţa mea.
Mă iartă tu, ţăran al gliei ce prin brazdisuri te-ai culcat, să fii coloana veşniciei credinţei ce noi am uitat. Oh, lacrimă ce-mi arzi obrazul usucă-n veci păcatul meu, ajută-mă s-aplec geniunchiul către Iisus, Fratele meu. Tu, suflete ce simt că suferi fruntea îţi 'pleacă-n umilinţă, cu dragoste să te acoperi şi cu prea sinceră căinţă.
SE CRAPĂ ZORII Se crapă zorii şi-odată cu ei păşesc ,încet, tăcuţi şi ei ... norii.
Eu.. p-acolo... gustând amarul cărărilor pustii ... te-aştept că să revii. Se crapă iar zorii, în clipe albastre, în clipe sihastre, şi tac.. iar tac norii eu.. pe-aciiii ... gustând în taină din ce a mai rămas te-aştept că să revii.
DECÂT ORICE, ORICUM Decât orice, oricum ori slugă la stăpân
e vina mea ca braţul l-am deschis c-am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât … mister e vina mea ca ţie eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ţi un oftat e vina mea ca nopţi am plâns cu şuvoi ca azi eu vreau să fiu doar eu .. nu doi e vina mea ca rău nu pot să fac ca la şicane nu pot decât să tac e vina mea ca-n litere m-am scris ca azi nu pot.. nu am nimic de zis. e vina mea ca ieri am fost prezent ca azi nu sunt decât un „el” absent e vina mea că am sperat prea mult ca sufletu-mi, acum, e unul surd şi mut e vina mea, o ştiu.. n-o repeta nu ma-ncarca.. te rog, cu vina ta e vina mea şi mi-o asum deplin ieri am venit dar.. nu ştiu de-o să mai vin. Decât orice, oricum ori slugă la stăpân, ... mai bine fie-mi slova ultimul suspin ! -----------------------------------Eugen Emeric CHVALA Galaţi, 18 martie 2016