Agoniseste pentru viata de dupa moarte by Lumea Islamica

Agoniseste

pentru Viata de dupa moarte!

Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul spune în Coranul cel Nobil: 18. O, voi cei care credeţi, fiţi cu frică de Allah! Şi fiecare suflet să bage de seamă ce trimite înainte pentru Ziua de mâine (Ziua Judecăţii). 19. Nu fiţi ca aceia care Lau uitat pe Allah şi pe care El i-a făcut de aceea să uite de ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. [Coran, 59:18-19] De asemenea Allah spune: 64. Şi nu este această viaţă lumească decât joacă şi glumă, însă în Lumea de Apoi este viaţa cea adevărată! Dacă ei ar şti! [Coran, 29:64] Invatati au definit inteligenta în cel mai profund sens ca fiind adaptarea, acomodarea, în raport cu viitorul. Din acest punct de vedere au făcut oamenii de ştiinţă diferenţa între cei inteligenţi şi cei mai puţin inteligenţi, întrucât cei mai puţin inteligenţi trăiesc în trecut, în vreme ce cei mai inteligenţi trăiesc în viitor. Asadar inteligent este acel om care se gândeşte si planica confruntările viitorului şi nu preaslăveşte trecutul chiar şi în pofida realităţii lui crunte. In aceste versete Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul atrage atenţia asupra celor ce ne aştepta după moarte, întrebând: “Oare ţi-ai pregătit tu provizii pentru momentul morţii tale?!” “Oare ţiai agonisit tu o bună provizie pentru ziua în care te vei îndrepta din propria ta casă către mormânt?!” “Oare ţi-ai făcut tu vreo provizie care să îţi fie de ajutor în momentul în care toate plăcerile fi-vor sfârşite?! În momentul în care în mormântul tău fivor pierduţi pentru tine soţia ta, şi neamul tău, şi copiii tăi, şi 2

afacerile tale, şi călătoriile şi plimbările tale, şi petrecerile şi timpul petrecut cu cei dragi, cu toate…?! ” Cel înţelept este acela care şi-a făcut o bună provizie, înainte de a Îl întâlni pe Allah Azzauageal. Allah Preaînaltul cunoaşte intenţiile ce îl pun în mişcare pe om pentru a da curs anumitor fapte şi acestea sunt cele în lumina cărora va fi el socotit. Iar acceptarea faptelor de către Allah este legată de intenţia celui care le da curs şi spune Prainaltul: 19. El [Allah] cunoaşte hainia din ochi(25) şi ceea ce ascund piepturile. [Coran, ghafir:19] Se spune că povestea unul dintre fraţi, studentul unui renumit învăţat cum că acesta obisnuia din când în când sa-l duca la inmormantari si morminte şi îi spunea: O, tu, fiule, cu adevărat aceasta este destinaţia noastră, cu adevărat această este destinaţia noastră!” Aşadar, o, tu, omule, adu-ţi aminte de moarte! Adu-ţi aminte aminte de ea în toate împrejurările în care te afli şi făţi o bună provizie pentru aceasta prin constuirea spre exemplu a unei fundaţii care să susţină răspândirea islamului, căci islamul este fapta, dăruire şi dezvoltare superioară – dar intenţiile tale să fie sincere, iar faptele tale să fie intru servirea dreptcredincioşilor şi al întăririi lor prin cunoaşterea pe care tu o deţii, şi prin averea ta, şi prin poziţia ocupată de tine, şi să fie acestea ghidate si trasate de orânduirea divină care te pune în mişcare, şi sa faci in acest fel ca reamintirea mortii sa fie pentru tine o oprire de la deviere, şi căutam adăpost la Allah de aceasta. 3

Ia aminte, dragă musulman, oare ar putea cineva să se trezească mâine în aceeaşi situaţie şi în acelaşi împrejurări ca şi ieri? – Cu siguranţă că nu!

Este imposibil ca un om să poată

rămâne fără de întrerupere intr-una şi aceeaşi situaţie. Căci exista in ceea ce-l priveşte pe om boli şi dureri şi moarte. Şi totodată există în cazul omului si posibilitatea de a se întoarce la Allah cu căinţa. Dacă ai întâmpinat tu moartea cu onoare si intelepciune, atunci cu adevărat ca nu te vei mai gândi tu la nimic după aceasta, căci cu adevărat trecutul nu mai este în mâinile tale. A fi erou si a detine inţelepciunea şi puterea sta în a trăi în viitor si pentru si catre viitor înainte de a te ajunge pe tine acest moment al despărţirii. Mormântul reprezintă începutul părăsirii vieţii lumeşti – primul pas în trecerea dinspre Viaţa Lumească către Viaţa de Apoi. Şi oare este cineva care ar putea nega moartea? Cu adevărat un om înţelept şi care este consecvent întru dobândirea

izbândei

după

moarte

este

acela

care

îşi

agoniseşte o bună provizie pentru mâine şi trăieşte pentru viitor, întrucât este el un om cu o minte luminată, în vreme ce cel care trăieşte în trecut este un om cu un orizont îngust întrucât trecutul nu se întoarce şi nici nu ţi se poate potrivi întru a trăi în el. Dacă pe om l-a luat o durere de măsea şi nu poate dormi întreaga noapte, şi îşi aminteşte de o mie şi o sută de ospăţuri la care a mâncat cele mai bune mâncăruri, oare aceste amintiri îi vor opri lui durerea pe care o resimte?! – Cu siguranţă că nu! –

Aşadar, îndrăzneală şi curajul si intelepciunea îl reprezintă puterea de a trăi în viitor. Nu se înalta omul în relaţia sa, prin supunere şi adorare, cu Domnul său, decât prin fapte drepte şi bune şi din care el să nu urmărească niciun folos şi niciun interes expres pentru această Viaţă

Lumească.

Căci

Allah

este

Creatorul

cerurilor

şi

pământului, iar omul este umilul Sau supus pe care El l-a dăruit cu binecuvântarea fiinţării sale, şi l-a binecuvântat pe el cu cele necesare traiului, şi l-a binecuvântat cu o minte înţeleaptă şi l-a călăuzit… Si tu, o, omule, oare ce ai făcut tu pentru a Il întâlni pe Domnul tău? Se poate că faptele tale să fie legate în mod exclusiv de interesele tale personale însă nu te vei putea înălţa tu prin aceste fapte condiţionate de interese, ci te vei înălţa tu prin acele fapte cărora le dai curs de dragul lui Allah şi nu ai tu în urma lor niciun interes explicit de atins. Mărimea ta la Allah, pentru Allah este pe măsură faptelor tale bune. Şi îndrăzneala şi curajul şi intelepciunea consta în a trăi viitorul şi nu a trăi în trecut si sa nu uiti că cel mai periculos eveniment ce te-ar putea aştepta în viitor nu poate fi altul decât moartea. A spus Allah Preaînaltul: 1.

Binecuvântat

fie

Acela

care

are

în

mâna

Lui

împărăţia şi este cu putere peste toate, 2. Acela care a făcut moartea şi viaţa, ca să vă încerce pe voi, [pentru a vedea] care dintre voi este mai bun întru faptă. Şi El este 5

Puternic [şi] Iertător [Al-’Aziz, Al-Ghafur]. [Coran, Mulk:12] Omul în această viaţă Lumească are numeroase alternative şi numeroase şi felurite cai de a alege, însă în momentul morţii sale nu va găsi el decât două alternative posibile în faţa sa, şi nu mai există alta în afara acesteia – şi pentru aceasta şi în versetul de mai sus a pus Allah în Cuvântul Sau “moartea” înaintea “vieţii” datorită importantei şi însemnătăţii sporite a morţii, întrucât atunci când se naşte un om, în faţa lui există zeci de mii de oportunităţi şi moduri în care îşi poate trăi viaţa, însă atunci când i se înfăţişează lui Îngerul morţii nu are el în faţa sa decât două drumuri posibile, fără de un al treilea, si cu adevarat nu există o altă casă după Viaţa Lumească, decât sau Raiul, sau Iadul.” Atunci când un om vede un cortegiu funerar, cu adevărat destinaţia acestuia este fie Raiul, ori fie Iadul, şi faptele celui ce este purtat au fost pecetluite şi au fost încheiate toate cele ce îl priveau pe el. Aşadar ţi se impune ţie să ai teama de Allah şi să I te supui Lui, astfel încât să clădeşti între tine şi mânia lui Allah şi pedeapsa Lui o pavăză, care să nu te lase pe tine pedepsit şi să te apere de pedeapsa Iadului, şi aceasta pavăză aşadar, nu poate fi alta decât teama de Allah şi pioşenia. A spus trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): “Temeţi-vă şi protejaţi-vă de Iad, chiar şi cu o bucăţică de curmală (dată ca milostenie).”[Bukhari, Muslim] Imaginează-ţi tu că ai împodobit casa ta într-o manieră foarte stilată! – Oare aceasta îţi va fi ţie de vreun folos în Ziua Judecăţii? 6

Se spune că un om îşi strângea prietenii la fiecare sfârşit de săptămână în casa sa primitoare şi impunătoare, în întâlniri stilate şi cu mult bun gust, şi avea el numeroase proprietăţi, şi maşini şi afaceri, şi în fiecare vară facea numeroase sejururi în strainatate. Într-o bună zi însă, amicii săi au fost înştiinţaţi că a el murit şi au mers la moschee la slujba de înmormântare. Dar, din păcate, atunci când a dorit să ţină un mic discurs despre omul al cărui periplul în această scurtă şi trecătoare Viaţa Lumească tocmai

sfârşise,

sheikhul

care

oficia

rugăciunea

înmormântare nu a găsit să spună altceva despre el decât: “…Fraţii mei în islam, cu adevărat fratele vostru a fost el dintre cei care făceau chemarea la rugăciune, aşadar cereţi voi coborarea indurării lui Allah asupra sa!”… Si nu a mai găsit el alte cuvinte sau o altă propoziţie pe care să o fi putut spune despre el, şi oricine poate trage din aceasta o lecţie importanta – şi anume aceea că i se impune omului să facă dintre fapte bune cele despre care cei care l-au cunoscut să găsească cuvinte bune cu care să îl amintească mai mult de cinci sau zece minute dupa ce el va fi murit. Cu adevărat era acest om despre care vorbeam, Allah să îl ierte, aşa cum povesteau prietenii săi dintre cei care făceau chemarea la rugăciune si obişnuiau ei atunci când făceau rugăciunea împreună să îl roage pe el să facă chemarea la rugăciune, şi aceasta este o faptă prin care s-ar putea apropia el de Allah, însă, din păcate, eleganta şi fineţea sa, şi casa sa, şi călătoriile sale, şi poziţia sa socială … nu îi vor folosi lui cu nimic întru a se apropia de Allah şi a atrage asupra sa mulţumirea Acestuia, Preaînaltul. 7

Aşadar, dragă omule, ai tu nevoie de fapte care să nu fie legate în niciun fel de interesele ce conturează Viaţa ta Lumească, ai nevoie de fapte cărora să le dai tu curs de dragul lui Allah, pentru a putea tu ca în Ziua Judecăţii să spui: “O, Allah, am dat eu de mâncare unui sărman, şi am pus eu bazele unui loc în care să se înveţe religia lui Allah, şi am ajutat nişte orfani, şi am contribuit la o fundaţie de binefacere, de dragul Tau.” Fiecărui dreptcredincios i se impune lui să cheme la credinţa în Allah, şi să folosească toată vârsta sa în acest sens – aşa cum ar fi să chemi tu la credinţa în Allah şi constanta în supunerea faţă de Acesta – precum să îi chemi pe fii tăi, şi pe fraţii tăi, şi pe prietenii tăi, şi pe colegii tăi, să facă rugăciunea în congregaţie la moschee, şi ca şi cum ai da cuiva o înregistrare cu pomenirea lui Allah, sau ai convinge o soră de importanta şi însemnătatea acoperirii corespunzatoare şi a hegeabului în islam. Un dreptcredicnios nu trebuie să fie el negativist în raport cu societatea să şi să se retragă el departe de aceasta, ci, dimpotrivă, se impune ca el să se integreze în comunitatea din care face parte şi să fie o sursă de bunăvoinţă şi oferire de sfaturi pentru ceilalţi. De multe ori se intampala ca un om să o întâlnească spre exemplu pe nepoata sa, fiica fratelui său şi sa discute el cu ea vrute şi nevrute despre viaţa ei şi despre studiu şi despre ieşirile ei cu prietenii şi să îi facă complimente în privinţa frumuseţii ei şi a hainelor ei elegante, însă nu îi trece lui nici măcar prin minte aceea că ar putea-o sfătui în privinţa obligativităţii acoperirii sale corespunzătoare şi a hegeabului, a cărui lipsa atrage asupra fratelui său, tatăl ei musulman o imensă pedeapsa. 8

Pentru aceasta era dintre motivele distrugerii neamului lui Israel si aceea că nu se sfătuiau ei unii pe altii şi nu se susţineau intru facerea de fapte bune şi nu opreau ei de la ceea ce era rău şi nepermis. A spus Allah Preaînaltul: 79. Nu s-au oprit unii pe alţii de la fărădelegile pe care le-au săvârşit. – Şi ce fapte rele au săvârşit! [Coran, 5:79] Drumurile către Creator sunt numeroase, şi poate fi numărul lor cât şi numărul creaţiilor lui Allah. Si poate fi apropierea de Allah intru adorare, fie prin oferirea unui sfat bun, fie prin chemarea cuiva la credinţa în Allah, fie prin convingerea oamenilor în privinţa religiei, fie prin oferirea suportului văduvelor şi orfanilor în Ramadan, şi căutarea celor nevoiaşi pentru a le oferi o mână de ajutor de dragul lui Allah şi sperând la raspalta Acestuia, căci aceste sunt cu adevarat faptele prin care omul se poate înălţa. Exista zeci şi sute şi mii de fapte bune cărora le-ai putea da curs, chiar şi dacă nu esti prea bogat, şi poţi tu chiar şi numai să sfatuiesti pe cineva în privinta religiei lui Allah – şi orice fapta bună prin care tânjeşti tu spre obţinerea multumirii lui Allah te poate apropia de Acesta. Se spune că unul dintre fraţii musulmani care nu era un învăţat şi-a propus să se implice pe calea răspândirii religiei lui Allah - a strans un număr consistent cu casete ce conţineau lecţii de religie, a făcut o listă cu toţi membrii familiei sale, mai apropiaţi şi mai îndepărtaţi, apoi a început, pe rând, să le ofere lor aceste casete spre a le asculta rugându-i să le innapoieze dupa aceasta, pentru a putea fi oferite mai departe si altcuiva. 9

Şi stă în puterea ta a fi folositor oamenilor si dacă ai tu o anumită meserie, sau ai tu experienţă într-o anumită privinţă, aşa cum, spre exemplu un simplu electrician ar putea să îşi pună experienţa sa pe calea lui Allah, reparând, de dragul lui Allah, ceva în casa unui frate de-al său dreptcredincios nevoiaş, sau într-o şcoală, sau într-o moschee. Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul este cu ştiinţa asupra tuturor celor cărora le da curs un om, şi atunci când omul Îl va întâlni în Ziua Judecăţii pe Domnul şi Stăpânitorul sau spunând: “O, Allah, am făcut aceasta de dragul Tău şi pentru a atrage asupra mea Mulţumirea Ta!” cu siguranţă că Allah va şti cel mai bine intenţiile sale şi ce l-a împins întru a da curs acestor fapte. Există şi oameni care nu fac nici măcar o mişcare decât dacă li se plăteşte lor pentru aceasta, şi nu fac ei nimic decât aşteptând sa li se intoarca lor cu un favor şi elogiul celor în slujba căruia s-a pus; dar există totodată şi oameni care ştiu că Allah este Cel care ştie ceea ce este

ascuns şi ceea ce este lăsat la

vedere şi de fiecare dată când are un mic răgaz îşi reaminteşte el şi se întreabă pe sine însuşi oare ce a agonisit el pentru momentul morţii sale, şi ce a agonisit el pentru sălăşluirea sa în mormânt?! Dacă ai spune: “Am făcut aceasta, şi aceasta, şi aceasta…” Oricât de mult ai fi făcut tu dintre fapte, Allah Preaînaltul ştie aceste fapte ale tale, şi ştie intenţiile ce te-au pus în mişcare intru săvârşirea acestora. Poţi tu să vorbeşti despre faptele bune cărora le dai curs şi poţi uneori să îi convingi pe unii dintre oameni de acestea, şi 10

uneori pe toţi oamenii; şi poţi uneori să tinzi prin acestea către atragerea Mulţumirii lui Allah asupra ta, şi poţi uneori să cauţi interese legate de Viaţa Lumească, însă Cel care cunoaşte intru exactitate toate acestea nu este altul decât Allah, Ştiutorul a tot şi a toate, al celor văzute şi al celor nevăzute, subhan Allah – slavă lui Allah. Probabil că ar trebui ca întotdeauna să ne punem în Paza lui Allah şi să îi cerem Acestuia Preaînaltul călăuzirea şi protecţia Sa. Să îi cerem lui Allah să ne apere pe noi de a fi alţii mai buni practicanţi decât noi ale celor pe care noi le ştim. Şi se poate că spre exemplu, un om să caute ştiinţă, şi să citească interpretarea anumitor sure din Coran, sau diverse hadisuri şi să înţeleagă el semnificaţiile acestuia în cel mai pătrunzător mod cu putinţă, însă să nu le aplice pe ele. Şi se poate să vină altcineva care doar sa auda aceste sensuri şi semnificaţii şi să le şi pună în aplicare, cu voia lui Allah. Si astfel, se poate că acest om care nu are atâta ştiinţă precum cel dintâi să aplice el ceea ce a auzit, deşi este el mai puţin bogat în ştiinţă, şi a cules astfel roadele acestei grandioase religii, subhan Allah – slavă lui Allah! Aar trebui ca, deasemenea, să ne rugăm lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să nu ne lase pe noi să ne înfrumuseţăm în faţa oamenilor ascunzând ceea ce ar putea atrage asupra noastră mânia lui Allah, aşa cum, spre exemplu, povestea cineva că ar fi văzut odată un om ieşind din moschee purtând cea mai elegantă şi mai impecabilă îmbrăcăminte, şi având imaginea unuia în adevăratul sens al cuvântului dreptcredincios, însă ajunşi la maşina acestuia, în ea era aşteptat de soţia sa …mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, iar aceasta nu era cu siguranţă o 11

situaţie pe care un dreptcredincios să o fi putut accepta pentru sine însuşi, şi Allahu Al-Musta’an – Cel la care se caută ajutorul. De asemenea, să ne rugăm lui Allah Preaînaltul sa ne lase pre noi să spunem vreo vorbă sau să facem vreo faptă dintre cele care Îl mulţumesc pe Allah şi să căutăm de fapt prin aceasta mulţumirea altcuiva decât El, Preaînaltul. Aceasta pentru că se poate întâmpla că de multe ori să vorbeşti tu intru dreptate, dar să urmăreşti prin aceasta mulţumirea lui “x” sau “y” dintre cei ce se afla în preajma ta, şi astfel, deşi fapta căreia tu i-ai dat curs este o faptă bună, întrucât nu ai făcut-o sincer şi devotat de dragul lui Allah, probabil că nu îţi va putea fi ţie o bună provizie pentru Viaţa de Apoi. Mai mult un bun musulman ar trebui să caute adăpost la Allah de a fi dat el însuşi ca şi pildă pentru ceilalţi, adică de a fi el “povestea” şi “pilda” din care ceilalţi să ia aminte. – Viaţa este ca o piesă de teatru – în ea se afla podeaua scenei şi tot în ea se afla şi spectatorii… Şi se spune că cei care au menţinut drumul drept în religia lui Allah ar fi ei spectatorii, ce stau aşezaţi şi văd pildele pe care le da Allah prin poveştile ce îi caracteriazeaza pe ceilalţi, fără a fi el personajul principal al poveştii, şi Allah să ne păzească pre noi toţi, amin. Zi de zi auzim zeci de ştiri şi de întâmplări, dar înţelepciunea consta tocmai în a te pune la adăpost de mânia lui Allah şi de a ta pune la adapost de a fi tu însuţi în situaţia de a fi dat ca şi pilda altora şi căutam adăpost la Allah de aceasta. Pentru că atâta vreme cât nu ai încetat tu întru a fi pe drumul cel drept, nu va înceta Allah să te aibă pe tine sub pavăza Sa, 12

însă dacă nu vei fi tu consistent pe cale cea dreaptă, poţi deveni tu însuţi povestea şi întâmplarea care se va trece de la unul la altul prin gurile oamenilor. Spune Allah Preaînaltul: Însă

zis:

„Doamne,

depărtează

mai

mult

distanţele noastre!” Însă ei au fost nedrepţi faţă de ei înşişi, aşa încât Noi i-am făcut [subiecte de] legende şi iam risipit pe ei, despărţindu-i. Întru aceasta se află semne pentru cel răbdător şi mulţumitor! [Coran, 34:19] Erau ei nişte persoane, nişte oameni, şi i-am făcut noi nişte întâmplări si niste subiecte de legemde… Allah sa ne apere pe toti! Astfel, ca în fiecare dimineaţă, fiecare om ar trebui să se oprească pentru o clipă din tumultul acestei vieţii şi să se întrebe, să îşi stabilească, si să îşi propună sa faca faptele bune de dragul lui Allah, tinzând către atragerea asupra sa a Mulţumirii Acestuia, iar cel care a uitat de Allah Preaînaltul, a uitat de fapt de el însuşi şi de destinaţia spre care ar dori să se îndrepte după această scurtă şi pasagera Viaţa. Spune Allah Preaînaltul: 19. Nu fiţi ca aceia care L - au uitat pe Allah (au nesocotit poruncile Lui) şi pe care El i-a făcut de aceea să uite de ei înşişi! Aceştia sunt nelegiuiţii. [Coran, 59:19] Unii învăţaţi în ştiinţa interpretării sensurilor Coranului au spus că uitarea în sensul nesocotirii poruncilor lui Allah,, i-a făcut pe ei să uite de ei înşişi, iar când a uitat omul de Allah cu bună 13

ştiinţă, şi nu este interesat de chestiunile legate de religie, şi nu ia în seamă nici măcar vreun verset şi nici măcar vreun hadis şi nici măcar vreo prescriptie religioasă, iar dacă cumva ai îndrăznit să îi spui lui despre ceva anume cum că aceasta ar fi haram îţi va spune el: “…Nu, nu fi aşa de exact, nu insista atât de mult,… cu adevărat Allah este Iertător Îndurător, nu-ţi face tu griji, de-acum şi până în Ziua Judecăţii…Allah ne face nouă sorţi de izbândă…” Aacesta este un exemplu dintre acei oameni, care pentru că au ignorant ei legile şi prescripţiile lui Allah şi s-au făcut uitaţi în privinţa acestora, au uitat ei de fapt propriile lor sine şi au pierdut din vedere nevoia lor de a se proteja pe ei înşişi de răul Vieţii de Apoi şi de flăcările Iadului prin strângerea unei bune provizii pentru de după moarte. Acest om a uitat el ca el este cea mai insemanta dintre creaţiile lui Allah şi că dacă ar respecta el prescripţiile şi legile lui Allah, ar putea fi el mai presus chiar şi de Îngeri, căci aceştia se supun ordinelor lui Allah, prin natura lor, ca o calitatea intrinsecă a acestora, fiind ei creaţii fără de voinţă proprie, în vreme ce omul a fost el înzestrat de către Creatorul său, Preaînaltul, cu voinţă proprie, şi pentru aceasta, supunerea şi adorarea şi pioşenia să poate fi mai presus de cele ale Îngerilor, pentru că în cazul omului ele izvorăsc din voinţa sa proprie, în acelaşi timp în care ar fi putut el deasemenea să aleagă să nu creadă, şi Alah să ne păzească de tot ce e rău! Omul

poate

ridica

deasupra

nivelului

îngerilor

prin

supunerea şi pioşenia să deliberate, şi în acelaşi timp s-ar putea coborî el sub nivelul animalităţii, dacă s-ar lăsa pradă poftelor şi dorinţelor sale immediate şi efemere. Şi aceasta întrucât Îngerii 14

sunt intelect fără de dorinţă, iar animalele sunt dorinţa fără de intelect în vreme ce omul, subhan Allah – slavă lui Allah este definit de intelect şi dorinţa împreună. – Şi dacă intelectul sau a stăpânit dorinţele sale, s-ar putea situa chiar şi deasupra Îngerilor, în vreme ce dacă dorinţele şi poftele sale au stăpânit intelectul sau, a ajuns el şi Allah să ne apere . Omul ar trebui să dea sinelui sau valoare şi sa se teama de a îl duce în pierdere şi pieire. El să îşi amintească de valoarea pe care Allah Preaslăvitul şi Preainaltul a pus-o în el, şi Care l-a făcut pe el dintre cele mai insemnate creaţii ale Sale, şi a pus în slujba sa toate celelalte pe care le-a creat pentru a îi fi lui de trebuinţă. Omul este cel care a luat în grijă să Universul (“al-‘amaanah” – în limba arabă), atunci când tot ceea ce există a refuzat, cu teamă, să facă aceasta, însă acesta nu e nici pe departe un act de nesăbuinţă şi naivitate, ci mai curând vădeşte natura aspiraţiilor înalte ale fiinţei umane. Însă, dacă el a acceptat această “amaanah”, această responsabilitate, şi nu o va onora el într-o modalitatea propice, atunci, cu adevărat, va deveni el, şi căutam adăpost la Allah de aceasta, un om caracterizat de nedreptate şi ignoranta. Atunci când omul uita de Allah, şi de respectarea prescripţiilor Acestuia, uita de fapt cine este el însuşi, uită de statutul său privilegiat la Allah, uită că Allah l-a pus pe el pe cea mai inalta poziţie dintre creaţiile Sale, uită că are el anumite îndatoriri de îndeplinit şi pentru care va fi socotit. El uită el că Allah i-a dăruit lui întreg Universul pentru a fi pus în slujba sa, i-a dăruit lui mintea, şi o natură dreaptă înnăscută, şi calea cea dreaptă (al-

minhagi) şi dorinţele, pentru a se înălţa prin ele, intru adorare şi supunere, către Domnul cerurilor şi al pământurilor. Dacă ai uitat de Allah şi de respectarea ordinelor şi prescripţiilor Sale, ai uitat tu de fapt de rostul existenţei tale pe faţa pământului şi ai ignorant tu ceea ce Preaslăvitul şi Preaînaltul Însuşi ne-a evidenţiat: “Şi nu am creat oamenii şi djinii decât pentr a mă adora pe Mine” Şi uiţi tu taina existenţei tale în această Viaţă Lumească şi anume aceea de a aduna binele pentru Viaţa de Apoi, şi ai uitat tu care sunt cele ce îţi pot fi ţie folositoare după moarte… Îl uita oamenii pe Allah lăsându-se purtaţi de poftele şi dorinţele lor şi trăind doar aşa cum doresc ei, şi fac tot ce vor şi cum vor si cand vor, nefiind opriţi de nimeni şi nu se opresc ei de la nimic dintre cele la care tânjesc din grădinile Vieţii Lumeşti. Ei nu au luat în seamă nici Coranul, nici legile islamice, şi nici ceea ce ne-a fost lăsat nouă de nobilul nostrum Profet – Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – nu au fost ei nici dintre care s-au lăsat călăuziţi şi nici dintre cei acre au chemat la călăuzire. Cei care s-au bucurat de grădinile Vieţii Lumeşti, uitând de Allah, nu se vor înfrupta din Grădinile Paradisului, decât aceia de care a avut mila Allah şi care s-au căit inaite de a veni moartea la ei, moartea care închide toate uşile în urma ei… Căutam ajutor la Allah de cruntă rătăcire! Incheiam cu câteva cuvinte pe care le-am citit de curând:

…Noi nu suntem locuitorii băştinaşi ai Pământului, ci noi ne tragem din Paradis, de acolo de unde străbunul nostru Adam a locuit la început …Numai că am coborât aici pentru o vreme, pentru a da un test scurt, rapid, apoi de vom întoarce cu rapiditate… …Aşadar, străduieşte-te să faci tot ceea ce îţi stă în putinţă sa faci parte din caravana celor dreptcredincioşi care se vor întoarce la prea scumpă şi mult întinsa noastră patrie…. …Nu-ţi pierde timpul, şi nu te pierde pe tine, pe această minuscula Planeta…. …Despărţirea nu înseamnă călătorie, şi nici distanta, şi nici despărţirea de cel iubit, până şi moartea nu înseamnă despărţire, ne vom întâlni noi în Viaţa de Apoi… ….Însă adevărata despărţire este aceea de a fi unul dintre noi în Iad, şi altul în Paradis…. O, Allah, fă ca noi toţi, împreună cu toţi cei dragi noua să ne întâlnim, prin Mila Ta, în Grădinile Paradisului şi fereste-ne pe noi de Foc, amin! Khairu azzad Aşadar, să Îl rugăm pe Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să întărească paşii noştri pe calea cea dreaptă şi să ne dăruiască pe noi cu o bună provizie pentru Viaţa de Apoi şi să nu lăsăm această Viaţă Lumească să ne acapareze şi să ne rătăcească, căci adevărata noastră viaţa şi şi adevărata fericire vor fi pentru noi în Viaţa de Apoi, cu voia lui Allah!