Luna Dhu-l-Hijjah, Umrah și Hajj (Pelerinajul mic și Pelerinajul mare) by Lumea Islamica

Luna Dhu-l-Hijjah Umrah și Hajj (Pelerinajul mic și Pelerinajul mare)

www.lumea-islamica.com 2014

Traducere realizată de echipa www.lumea-islamică.com Laudă lui Allah i pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra profetului Muhammad, mesagerul Lui Traducere partial www.islamqa.info

Despre:



Binecuvântatele zile ale lunii Dhu-l-Hijjah



Rugăciunea de Aid



Aid-ul



Sacrificarea unui animal de Aid Al-Adha



Ziua de Arafah



Ruga din Ziua de Arafah



Yaum An-Nahr – Ziua Sacrificiului



"Takbir"-ul în zilele de Aid



Pelerinajul la Ka’abah – Al-Hajj şi istoria acestuia



Apa Zamzam



Istorisiri din viaţa nobilului profet Avraam în Coranul cel Nobil

 Pelerinajul Mic (Umrah)  Pelerinajul Mare (Hajj)  Virtu iile i beneficiile Hajj-ului

Dhu-l-Hijjah -o lună binecuvântatăIată că ne aflam, cu voia lui Allah, la poarta celei de-a doua mari sărbători a islamului, Aid Al-Adha (Sărbătoarea Sacrificiului)

prilej

bucurie

şi

încântare

pentru

dreptcredinciosul musulman şi de întoarcere şi apropiere de Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul intru adorare şi venerare. Aşa cum Aid Al-Fitr urmează unui important moment din viaţa musulmanului, ce se repeta şi să reînnoieşte în fiecare an, şi anume Postul în luna Ramadan, tot astfel şi Aid Al-Adha coincide unui moment crucial în viaţa musulmanilor, şi anume Pelerinajul la Ka'bah.Pentru cei pe care Allah Preaînaltul i-a privilegiat cu bucuria de a putea da curs acestui stâlp al islamului şi a-şi împlini şi completa prin aceasta, cu voia lui Allah, identitatea lor ca şi musulmani, ca şi dreptcredincioşi ai religiei islamului, despre care însuşi trimisul lui Allah – Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că a fost clădit pe cinci stâlpi, şi anume: mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah şi ca Muhammad este trimisul lui Allah; Rugăciunea (As-Salat), Dania (Az-Zakat), Postul în Ramadan (As-Siam) şi Pelerinajul la Ka'bah (Al-Hajj). Acestea sunt cele două unice sărbători anuale recunoscute de islam şi tot ceea ce este instituit ca şi sărbătoare în afara acestora,

precum

zilele

naştere,

Sfântul

Valentin,

Halloween, Anul Nou .a.m.d... toate sunt rătăcire şi copiere a unor

practici

şi

obiceiuri

aparţinând

necredincioşilor

şi 3

considerate o deviere de la drumul cel drept trasat de Coran şi Tradiţiile profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), ce duce către Paradis. Şi dacă cei mai mulţi dintre noi cunoaştem binecuvântările perioadei Ramadanului şi ale sărbătorii ce îi urmează, mai puţini, însă, cunosc privilegiile şi binecuvântările perioadei ce înconjoară Aid Al-Adha, privilegii şi binecuvântări decurse tocmai din privilegiile şi binecuvântările primelor zece zile din luna Dhu-l-Hijjah şi, în special, a Zilei de Arafah, si ale actului de adorare al Pelerinajului şi al practicii Sacrificiului. Asupra acestora ne vom opripe îndelete în cele ce urmează. Primul aspect asupra căruia ne vom opri îl reprezintă binecuvântatele zile ale lunii Dhu-l-Hijjah. Luna Dhu-l-Hijjah este o perioadă de adorare, iar o perioadă de adorare aduce binecuvântări, binefaceri şi prilejul de a ne corecta credinţa şi de a ne completa lipsurile, iar Allah binecuvântează şi este Binevoitor cu cine doreşte El. Aşadar, persoana care foloseşte cu înţelepciune aceste zile, ore şi minute speciale, adorându-L pe Allah şi supunânduI-se Lui, cu adevărat este o persoană norocoasă şin este mai îndreptăţită pentru a fi binecuvântată de Allah, cu voia Sa. Primele zece zile ale lunii Dhu-l-Hijjah sunt o perioadă binecuvantata atât pentru pelerini cât şi pentru cei care nu realizează Pelerinajul, iar răsplata pentru faptele bune este mutiplicata în aceste zile. 4

Imamul Ibn al-Qayyim (Allah să fie mulţumit de el) a spus:"Într-adevăr aceste zile sunt cele mai excelente zile pentru Allah." i aceasta a fost confirmat în Sahih Al-Bukhary de către Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) care a relatat că mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvnatarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:"Nicio altă faptă nu e mai bună decât faptele făcute în aceste zile". Atunci companionii (Allah să fie mulţumit de ei!) au întrebat: "Nici măcar Al-Jihad (lupta pentru cauza lui Allah)? Iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: "Nici măcar Jihad-ul de dragul lui Allah, cu excepţia cazului în care un bărbat pleacă la Jihad riscându-şi viaţa şi averea de dragului lui Allah şi se întoarce fără nimic.”(Bukhari) Spune Allah Subhanahu wa Ta'ala în traducerea sensurilor Coranului cel Nobil: “Pe zori / Şi pe cele zece nopţi.” [Coran, 89: 1,2] Ibn Abas (Allah să fie mulţumit de el!), a spus: "... “cele zece nopţi” reprezintă primele zece zile din Dhul-Hijjah" (luna Pelerinajului din calendarul islamic). Şi, de asemenea, spune Allah Subhanahu wa Ta'ala, în traducerea sensurilor: ‘’Şi cheamă-i pe oameni la Pelerinaj şi ei se vor îndrepta către ţi ne pe jos şi pe cămile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depărtări, /Pentru a vedea unele avantaje ale lor şi pentru a pomeni numele lui Allah în zile hotărâte asupra vitelor cu care El i-a înzestrat. ‘’Mancati din ele

şi daţi să mănânce şi celui nefericit şi sarac’’!’ ’[Coran 22:27,28] Ibn Kathir (Allah sa aiba mila de el!) a spus: ‘’ Ibn Abbas spune că, ’’zilele hotărâte’’ sunt cele zece zile de Dhul-Hijjah.’’ Sheikhul

Islamului

Ibn

Taymiyyaha

fost

întrebat

(rahimahullah) cu privire la cele zece zile de Dhu-l-Hijjah şi ultimele zece nopţi de Ramadan, care sunt mai bune? A răspuns:‘’Cele zece zile de Dhu-l-Hijjah sunt mai bune decât cele zece zile de Ramadan, în schimb cele zece nopţi de Ramadan sunt mai bune decât cele zece nopţi de Dhu-l-Hijjah.’’ (Majmoo’ al-Fatawa vol.25 p.287) Referitor la acest răspuns ImamIbn al-Qayyim alJawziyyah

(rahimahullah)

spus:

‘’Dacă

persoană

înţeleaptă meditează un pic asupra acestui răspuns, îl va considera suficient şi complet, pentru că nu sunt zile în care acţiunile sunt mai bune decât în primele zile de Dhul-Hijjah, zile în care se găseşte Ziua de Tarwiyah (prima zi de hajj), ziua de Arafah şi ziua de Nahr (Ziua Sacrificiului). În schimb, ultimele nopţi de Ramadan sunt nopţile pe care mesagerul lui Allah (salallahu aleihi wa sallam) le trăia adorându-l (cu cea mai mare ardoare) pe Allah, şi printre care se găseşte Laylat-ul Qadr, (noaptea) care e mai bună decât o mie de luni.’’ (Majmoo’ al-Fatawa 6/100). Aşa cum aminteam deja, zilele Dhu-l-Hijjah sunt cele mai binecuvântate si de aceea musulmanii ar trebui să profite de acestă ocazie. Printre binecuvântările lui Allah pogorate asupra 6

noastră se numără i aceea că El ne-a oferit multe moduri prin care să realizăm fapte bune şi să-L adorăm, astfel că musulmanii pot fi în permanenţă acitvi şi consecventi în adorarea Stăpânului lor. În continuare ne vom opri numai asupra câtorva dintre multitudinea de fapte bune pe care le putem face în aceste binecuvantate zile, dintre care amintim: Hajjul şi Umrah sunt cele mai bune fapte carora am putea să le dam curs. Abu Huraira (Allah să-l aibă în mila Sa!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:“Între o 'Umrah şi altă 'Umrah este iertare a păcatelor ce s-au făcut (între ele); iar un Pelerinaj (Hajj)

acceptat

(de

Allah)

are

altă

răsplată

decât

Paradisul."(Bukhari, Muslim) Postul: Ţineţi post cât mai multe zile posibil şi, în special, în Ziua de Arafah. Postul e unul dintre cele mai bune fapte. Allah, dintre toate faptele bune, a ales pentru El postul după cum este arătat într-un Hadis Qudsy:"Toate faptele fiilor lui Adam (oamenilor) sunt pentru ei înşişi, cu excepţia postului, care este pentru Mine şi Eu sunt Cel care îl va răsplăti pentru post." (Bukhari) Este sunnah să se postească în Ziua de Arafah (a nouă zi a lunii Dhul Hijjah) pentru cei care nu efectuează Hajjul.

Abu Qatada (Allah să -l aibă în mila Sa!) a relatat: Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost întrebat în legătură cu inerea postului în ziua de Arafah, iar el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:“(Postul în Ziua de Arafah) reprezintă o spălare a păcatelor anului trecut şi a anului ce urmează.” (Muslim) Este important de precizat în cazul postului în zilele lunii Dhu-l-Hijjah posibilitatea combinării intenţiilor de a posti, astfel încât o persoană care posteşte poate intenţiona ca întruna şi aceeaşi zi să postească pentru recuperarea unei zile din Luna Ramadan şi, în acelaşi timp să-şi formuleze intenţia de a posti cu intenţia de a obţine Mulţumirea lui Allah în aceste binecuvântate zile, precum şi intenţia de a posti urmând exemplul profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de a posti lunea şi joia, dacă, spre exemplu, ziua de Dhu-l-Hijjah se nimereşte a fi luni sau joi. Aşadar, pentru una şi aceeaşi zi de post se pot formula în acest caz trei intenţii, iar răsplata, cu voia lui Allah, va fi pe măsură. Înmulţirea

actelor

adorare

fa ă

Allah

Subhanahu wa Ta’ala... dzikr (pomenirea lui Allah), precum şi toate celălalte fapte iubite de Allah, cum ar fi rugăciunea, sadaqah (milostenia), Qiyamu-l-layl (rugăciunea de noapte), citirea Coranului... Realizaţi cât mai multe rugăciuni Nauafel (voluntare, neobligatorii) Reciati şi memoraţi Coran 8

Abţineţi-vă de la nesupunere şi păcate pentru că nesupunerea este unul dintre factorii care atrag mânia lui Allah. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:"Într-adevăr Allah are un simţământ "alGhayrah" (onoare, prestigiu şi mânie dacă îi este încălcată porunca) şi aceast simţământ "al-Ghayrah" este stârnit atunci când

persoană

face

lucruri

care

Allah

le-a

interzis."(Bukhari, Muslim) Aşadar, dreptcredinciosului musulman i se impune pe cât de mult posibil să se ţină departe de mânia lui Allah.Supunerea şi oprirea de la toate acele lucruri pe care Allah le-a interzis este o formă de adorare şi un mod de a câştiga dragostea lui Allah. Străduiţi-vă să vă cereţi iertare într-un mod cât mai sincer pentru că a regreta şi a cere iertare înseamnă că v-aţi întors la calea lui Allah. Ideea de căinţă ("tawbah") presupune renunţarea la toate acele fapte care nu îi plac lui Allah, într-o manieră deschisă sau ascunsă, un puternic sentiment de regret datorat lucrurilor pe care le-am făcut, abandonarea imediată a faptelor neplăcute, precum şi convingerea şi hotărârea de a nu ne mai reîntoarce vreodată la ele. Şi atunci când dreptcredinciosul musulman poate îmbina căinţa cu faptele bune în cele mai virtuoase zile amintite de Allah, acesta reprezintă, cu adevărat, un semn al reuşitei sale.

Şi Allah Preaînaltul spune:Însă aceia care s-au căit, au crezut şi au făcut bine, aceia vor fi printre cei care izbândesc. [Coran, 28:67] Faceţi acte de caritate. Participaţi la rugaiunea Aid şi la predică ("Khutbah"). Referitor

Rugăciunea

'Aid

(rugăciunea

sărbătoare), exista o serie de reguli, dintre care şi aceea că rugăciunea de Aid este obligatorie pentru toţi musulmanii, femei şi bărbaţi, tineri sau bătrâni.Ca şi susţinere a acestei afirmaţii este i faptul că dacă, spre exemplu, prima zi de Aid cade într-o zi de vineri, atunci rugăciunea de Aid areîntâietate, fiind obligatorie participarea la aceasta, iar în ceea ce priveşte rugăciunea de vineri, ea va deveni în acest caz opţională. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să facă această rugăciune în congregaţie (în grup), iar intervalul orar specific acesteia se consideră a fi după răsăritul soarelui, rugăciunea începându-se fără adhan şi fără iqamah (chemările la rugăciune), după cum este semnalat în cele mai autentice relatări. Rugăciunea de Aid are două rakt (unităţi de rugăciune). Prima unitate de rugăciune începe, ca şi orice alte rugăciuni cu formula "Allahu Akbar" (numită "takbirat al-ihraam"), după care se face de mai multe ori takbir, iar la cea de-a doua unitate de rugăciune se face de 5 ori takbir, fără a-l număra şi pe cel pe care îl rostim când ne ridicăm din prima raka'a. 10

Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus: Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să facă de 7 ori takbir la începutul primei raka'a şi de 5 ori la începutul celei de-a doua raka'a. De asemenea, cu privire la ridicarea mâinilor la fiecare takbir şi cu rostirea anumitor formule între un takbir şi un altul, cele mai autentice relatări arată faptul că profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu obişnuia să ridice mâinile la fiecare takbir şi nici să rostească ceva între două takbir-uri, deşi lăsa o mică pauză între acestea; aşadar aceasta este singura modalitatea corectă şi dreaptă de urmat. Este menţionat faptul că atunci când termina de rostit takbir-urile, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) începea să citească Surat Al-Fatihah, apoi din Surat Qaf, atât în prima, cât şi în cea de-a doua unitate de rugăciune, care sunt continuate apoi ca şi orice altă rugăciune obişnuită. Cel

care

înârzie

rugăciunea

Aid

trebuie

să

recupereze, rugându-se, după ce imamul a terminat, partea de rugăciune pe care a pierdut-o, ca şi în cazul celorlalte rugăciuni obişnuite. Este

sunnah,

adică

urmare

exemplului

profetului

Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să se ţină o predică de către imam ("khutbah") după rugăciunea de Aid.

Participarea la khutbah de după rugăciunea de Aid este opţională, spre deosebire de participarea la rugăciunea de Aid, care este obligatorie. Legat, de asemenea, de rugăciunea de Aid există o serie de acte preferabile şi care urmează exemplul nobilului nostru profet Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), cum ar fi, spre exemplu, îmbăierea generală pentru rugăciunea de Aid, purtarea celor mai alese veşminte, plecarea din casă în cazul rugăciunii de Aid Al-Adha fără a mânca şi întoarcerea grabnică pentru a mânca din animalul sacrificat (spre deosebire de Aid Al-Fitr în cazul căruia profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu ieşea până când nu mânca), mersul la moschee pe un drum şi întoarcerea pe un alt drum. Aid-ul este pentru fiecare musulman prilej de bucurie şi încântare şi întărire a relaţiilor dintre musulmani şi a unităţii şi fraternităţii acestora, prin adunarea lor şi a interesului şi ajutorului reciproc, precum şi prilej de a spori legătura cu rudele de sânge, felicitându-i, vizitându-i şi ajutându-i pe cei aflaţi în nevoie, şi toate acestea neavând alt scop decât mulţumirea lui Allah şi obţinerea unei preaminunate rasplati. Având în vedere, însă, timpurile pline de ispite şi încercări pe care le trăim, dreptcredinciosul musulman ar trebui să aibă grijă să nu transforme această comoară binecuvântată într-un prilej de a atrage asupra lor mânia lui Allah.

Şi ar trebui ca în zilele de Aid, şi, de altfel, în orice alte zile, să stăm departe de tot ceea ce ne-a fost interzis, cum ar fi ieşirea femeilor musulmane în fata bărbaţilor străini de ele în haine neadecvate, machiate şi parfumate, participarea la întruniri şi petreceri în care muzica, amestecarea bărbaţilor şi femeilor, poate, uneori chiar băutură, (Allah să ne păzească!) sunt prezente, practicarea salutului strângându-se mâna între bărbaţi

şi

femei

şi

aşa

mai

departe

dintre

acte

şi

comportamente condamnate de credinţa islamului şi care îl pot conduce pe om spre rătăcire şi pierzanie, spre flăcările iadului, de care căutăm adăpost la Allah Preaînaltul! Sacrificarea unui animal în ziua Aid al-Adhaeste, de asemenea, o altă fapta bună care îl va aduce pe rob mai aproape de Domnul său, Preaslăvitul şi Preaînaltul. Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a încurajat sacrificarea unui animal de către fiecare familie care găseşte mijloacele necesare de a a face aceasta, ca şi semn de adorare şi supunere faţă Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul. Aşa cum arătau unii învăţaţi ai islamului, condiţiile menţionate de sunnah profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) privind berbecul ce va fi sacrificat se referă la faptul ca vârsta acestuia să treacă de 6 luni, să fie sănătos, nevătămat, să fie ales dintre cele mai bune şi mai frumoase animale pentru că sacrificarea lui reprezintă un

act de adorare a lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, iar răsplata va fi pe măsură, in shaAllah! Sacrificarea animalului se face după rugăciunea de Aid, din el înfruptându-se familia, cât şi cei nevoiaşi cărora li se va da milostenie, la libera alegere a celui care face sacrificiul, iar celui care doreşte să sacrifice un animal în ziua de Aid îi este interzis să îşi taie unghiile şi părul până ce nu a fost sacrificat animalul sau. Răsplata este înmulţită, in sha Allah şi aveţi foarte mult de câştigat, aşa că străduiţi-vă să realizaţi cât mai multe fapte bune în aceste zilebinecuvântate. Şi dintre cele mai privilegiate zile din luna Dhu-l-Hijjah se numără şi Yaum Al-Arafah (Ziua de Arafah) - cea de-a nouă zi din luna Dhul-Hijjah. Ea este ziua în care pelerinii se adună pe Muntele Arafaat, rugându-se şi implorându-l pe Stăpânul lor, Preaînaltul. Ziua de Arafah are o importanţă deosebită în Islam datorită faptului că în această zi Allah a desăvârşit revelaţia mesagerului Sau – Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Omar ibn Khattab (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat despre un evreu care a venit la el şi i-a spus:"O, conducător al dreptcredincioşilor! Este un verset în Coran care, dacă ne-ar fi fost revelat nouă, am fi declarat aceea zi, zi de sărbătoare?" Omar l-a întrebat: "Care verset?" Evreul a răspuns:"În ziua 14

aceasta am desăvârşit religia voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi."[Coran, 5:3]. Atunci, Omar (Allah fie mulţumit deel) a răspuns: "Noi ştim în ce zi şi unde a fost revelat acest verset mesagerului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). A fost revelat când stătea pe Muntele Arafah, într-o zi de vineri." De asemenea, Ziua de Arafah este ziua în care Allah a făcut un important legământ cu urmaşii lui Adam (Pacea lui Allah fie asupra lui!), cu toată omenirea, Subhan Allah = Slavă lui Allah! Ibn Abbas (Allah fie mulţumit de el) a relatat că mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Când Allah l-a creat pe Adam (Pacea lui Allah fie asupra lui!) Allah a făcut legământ cu el într-un loc numit Na'maan în ziua de Arafah, după care i-a extras din el pe toţi urmaşii săi care vor fi născuţi până la sfârşitul lumii, generaţie după generaţie, şi i-a răspândit pe toţi în faţa Lui pentru a face cu ei un legământ. Li s-a adresat lor direct, spunându-le: "Oare nu sunt Eu Stăpânul vostru?" iar ei cu toţi au răspuns: "Ba da, mărturisim că aşa este!" Şi Allah, Preaslăvitul şi Preaînaltul, nea lăsat să înţelegem apoi de ce a pus toată omenirea să mărturisească că El, Unicul, este Creatorul lor şi că nu există altă divinitate care merită să fie adorat în afara Sa. Şi a spus Preaînaltul că: "Am făcut aceasta în cazul în care voi (oamenii) aţi spune în Ziua Judecăţii "Cu siguranţă, noi nu am ştiut 15

despre aceasta. Noi nu am avut nici o idee că Tu, Allah, erai Stăpânul nostru. Nimeni nu ne-a spus că ar trebui să te adorăm numai pe Tine"...(extras dintr-un hadis catalogat ca sahih de Al-Albani) Aşadar,

adevărat,

Ziua

Arafah

este

binecuvântată şi nu poate exista un alt legământ mai important şi mai valoros decât acesta. Ziua de Arafah este ziua iertării păcatelor, a eliberării din Focul Iadului pentru oamenii prezenţi pe Muntele Arafaat. A'ishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:

"Nu există altă zi în care Allah eliberează mai

mulţi oameni din Foc decât ziua de Arafah. El se apropie şi îi întreabă mândru pe Ingeri: Ce îşi doresc aceşti oameni (pelerini?)"si le iarta lor din Indurarea Samare. De asemenea, postul în ziua de Arafah reprezintă o sunnah şi reprezintă o ispăşire a păcatelor. Hunaydah ibn Khaalid a relatat de la soţia sa că soţiile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) au spus: "Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) obişnuia să ţină post în a nouă zi din luna Dhu-lHijjah, ziua ‘Aashurah (a zecea zi din luna Muharram), în cele trei zile (de mijloc) ale fiecărei luni (ale calendarului Islamic) şi în zilele de luni şi joi..." (Sahih, al-Albani în Sahih Abi Dawood vol.2, no.462)

În Sahih Muslim este relatat că mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a fost întrebat despre postul în ziua Arafah, iar el a spus:"Postul în Ziua de Arafah ispăşeşte păcatele din anul trecut şi anul următor."(Muslim) Acest post este mustahabb (preferabil) doar pentru cei care nu merg în Pelerinaj, nu şi pentru pelerini, deoarece nu a existat această practică pe vremea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Alalh fie asupra lui!) şi într-o relatarea el chiar a interzis postul pentru pelerini în această zi. Imamul At-Tirmidhi (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: "Oamenii de ştiinţa considera că este recomandat postul în ziua Arafah cu excepţia pelerinilor aflaţi pe Muntele Arafah". (Jaamiut-Tirmidhi (3/377) Referitor la ruga din Ziua de Arafah, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus că cea mai bună rugă este ruga din Ziua de Arafah. Sheikh Saalih al-Fawzan a spus: Printre alte beneficii ale hajj-ului este şi "ruga de Arafah”, iar profetul Muhammad (salla Allahu alahi wa sallam) a spus:“Cea mai bună ruga este rugă din ziua Arafah, ruga pe care eu şi profeţii de dinaintea mea am spus-o: Laa ilaaha illa Allaah, uuahdahu laa shariika lahu, lahu-l-mulk uua lahu-l-hamd uua huuă 'alla kulli shay'in Qadiyr1 .” (Ahmad şi Tirmidhi, autentificat de Al-Albani)

Nu există altă divinitate în afară de Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni asociat, a Lui este Împărăţia şi a Lui este Laudă şi El este peste tot cu putere

Yaum An-Nahr (Ziua de Sacrificiu):Cea de-a zecea zi a lunii Dhu-l-Hijjah este cea mai importantă zi a Haji-ului. Este cunoscută

sub

denumirea

Yaum

An-Nahr

(Ziua

Sacrificiului)şi marchează momentul unuia dintre cele mai importante ritualuri al Hajji-ului şi sfârşitul acestuia - sacrificiul. În

această

zi,

musulmanii

sărbătoresc

generozitatea

şi

binecuvântările lui Allah. Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Cea mai importantă zi a Hajji-ului (Pelerinajului) este Ziua Sacrificiului".(Abu Dauud catalogat ca sahih de Al-Albani) Imamul Ibn Taymiyyah a spus: "Cea mai importantă zi a săptămânii este ziua de vineri, părere împărtăşită de toţi învăţaţii, iar cea mai importantă zi a anului este Ziua Sacrificiului. O parte a învăţaţilor considera cea mai importantă zi a anului ca fiind Ziua de Arafah. Totuşi, prima opinie este cea corectă pentru că în Sunnah este relatat că profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: "Cea mai importantă zi pentru Allah este Ziua Sacrificiului, apoi Ziua Qarr (ziua în care musulmanii ajung în Mina)." (Abu Dauud catalogat ca sahih de Sheikh Al-Albani) (Majmoo al Fatawa vol: 25, pp.288). Ziua Sacrificiului este cunoscută şi sub denumirea de Eid Al-Adha - Sărbătoarea Sacrificiului şi este una din sărbătorile pe care Allah le-a destinat musulmanilor.

Mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra lui!) a spus: "Ziua Al-Fitr, Ziua An-Nahr şi zilele AtTashreeq (cele trei zile care urmează Zilei Sacrificiului) sunt zilele noastre de sărbătoare; acestea sunt zilele noastre în care mâncăm şi bem."– ceea ce indica şi interzicerea postului în aceste zile – (Ahmad, catalogat sahih de Albani) Una dintre acţiunile cărora dreptcredinciosul musulman ar trebui să le dea curs în aceste zile este şi "takbir"-ul, adică rostirea formulei "Allahu Akbar" = Allah este Cel mai Mare. Sheikhul Ibn Taymiyyah (Allah să fie mulţumit de el) a spus: “Cel mai corect mod de a face Takbir, este acela cu care au fost de acord şi predecesorii săi, dar şi învăţaţi şi imamii companionilor, şi anume, începând a face Takbir de la rugăciunea de Fajr (în zori) în ziua de Arafah (a 9-a zi de Dhul-Hijjah) şi până în ultima zi de sărbătoare (a 13-a zi a lunii Dhu-l-Hijjah), după fiecare rugăciune. (Majmoo al-Tatawa (24/220)) Imamul Al-Khattaabee (Allah să fie mulţumit de el) a spus: "In eleptiunea care stă în a face Takbir este că în perioada ignoran ei oamenii obişnuiau să facă sacrificii pentru Taaghooti lor (obiectele pe care le adorau, idolii). De aceea Takbir –ul a fost recomandat pentru a arăta că sacrificarea se face ca un act dedicat în totaliatea lui Allah, menţionând numai numele Său. (Fath al-Baree)

În ceea ce priveşte formula prin care se rosteşte Takbir – ul nu exista nici o relatare clară, autentică de la mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui). Totuşi, companionii au relatat o serie de formulări, una dintre ele fiind cea a lui Ibn Mas'ood (Allah să fie mulţumit de el): Allahu Akbar, Allahu Akbar, La Ilaha illa Allah, Allahu Akbar, Allahu Akbar ua lillahi-l-hamd (Sahih Irwaa al-Ghaleel (650), Daraqutne, ibn Shaibah) Ceea ce în traducere în limba romana ar însemna - Allah este Cel mai Mare, Allah este Cel mai Mare, Nu există altă divinitate în afară de Allah, Allah este Cel mai Mare şi lui Allah îi aparţine toată lauda. Este indicat ca în aceste zile să realizaţi cat mai mult Tahlil2, Takbir3 şi Tahmid4 Aşa cum spune Allah Preaînaltul în Coranul cel Nobil:"Şi preamăriţi numele lui Allah în zilele indicate... [Coran, 22:22] Când a fost explicat acest verset s-a spus că ar fi vorba de primele zece zile din luna Dhu-l-Hijjah. Învăţaţii recomanda ca în aceste zile să se facă cat mai mult Dzikr (pomenirea lui 2

rostirea formulei "la ilaha illa Allah" rostirea formulei "Allahu Akbar” 4 rostirea formulei "Alhamdulillah – lillahi-l-hamd” 3

Allah), deoarece mesagerul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa!) a spus:"Nu exista zile mai importante pentru Allah sau în care faptele sunt mai plăcute pentru El decât aceste 10 zile, aşa că faceţi mai mult Tahlil, Takbeer şi Tahmid în aceste zile"(Ahmad) Ishaaq a relatat de la învăţaţii Taabi’in ca în aceste zile obişnuiau să spună: Allahu-Akbar, Allahu-Akbar Laa-ilaaha-illAllah, Allahu-Akbar, Allahu-Akbar; ua-lillaahil-hamd. Este un lucru plăcut să se ridice vocea atunci când se spune Takbir în pieţe, case, străzi, moschei şi în alte locuri, dovada fiind spusele lui Allah PreaÎnaltul:"... pentru că voi să-L preamăriţi pe Allah, pentru că v-a călăuzit pe voi.."[Coran, 22:37] Imamul Bukhari a consemnat ca Ibn Umar şi Abu Hurayra (Allah să fie mulţumit de ei) ieşeau în pieţe în primele zece zile ale lunii Dhu-l-Hijjah şi oamenii repetau după ei Takbir când aceştia spuneau Tabkir. (Sahih Al-Bukhary) Conform individual.

învăţăturilor

Pronunţarea

Sunnah,

Takbir-ului

Takbir în

trebuie

adunare,

spus fiecare

pronun ând Takbir în acelaşi timp, nu este permisă pentru că nu ne-a fost transmisă această practică de la generaţiile anterioare ale companionilor şi ale celor care i-au urmat. Acesta regulă se aplică pentru orice fel de pomenire a lui Allah (dzikr), cu excepţia cazului în care o persoană nu ştie ce să spună si este ajutată de o alta prin rostirea împreună cu ea. În

acest caz el poate repeta în acelaşi timp cu altcineva până învăţă să spună singur. Zilele

început

ale

lunii

Dhu-l-Hijjah,

precum

şi

Sărbătoarea Sacrificiului = Aid Al-Adha sunt înnobilate de unul dintre cele mai importante evenimente şi acte de adorare din viaţa dreptcredinciosului musulman, şi anume, Pelerinajul – Al-Hajj. Din punct de vedere lingvistic, cuvântul "Hajj" înseamnă "a porni spre un loc". Din

punct

vedere

islamic,

Hajj-ul

referă

Pelerinajul efectuat anual de musulmani la Mekkah, cu intenţia de a realiza anumite ritualuri religioase. Hajj-ul şi ritualurile sale au fost prescrise de Allah în timpul profetului Ibrahim (Avram - Pacea fie asupra lui!!), căruia lui şi fiului său Ismail (Pacea lui Allah fie asupra lor!) Allah Preaînaltul le-a încredinţat construirea Ka'bei - Casei lui Allah (în sensul de loc de rugăciune) şi spune Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul în Coranul cel Nobil: "Şi adu-ţi aminte când noi iam arătat lui Avram locul casei (al-Kabbei), zicându-i: "Nu-mi face Mie nimic ca asociat şi curăţeşte Casa Mea pentru aceia care o înconjoară şi pentru aceia care stau în picioare rugânduse şi pentru cei care se prosternează!"[Coran, 22:26] După construirea Ka'bei, Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra lui!) venea în fiecare an pentru a realiza Pelerinajul, iar după moartea sa această practică a fost continuată de fiul său, Ismail (Pacea lui Allah fie asupra lui!). 22

Odată cu trecerea timpului, însă, atât modalitatea de realizare a Pelerinajului cât şi scopul acestuia, au fost modificate. Odată cu răspândirea idolatriei în Peninsula Araba, Ka'bah şi-a pierdut puritatea ca şi loc de rugăciune şi idolii au fost aşezaţi în interiorul acesteia. Pereţii săi au fost acoperiţi cu poezii şi picturi, şi chiar o pictură reprezentându-i pe Isus şi mama sa Maria, în cele din urma peste 60 de idoli fiind aşezaţi în jurul Ka'bei. În timpul Pelerinajului propriu-zis, atmosfera din jurul lăca elor sacre ale Ka'bei era asemănătoare cu cea a unui circ.

Bărbaţii

şi

femeile

înconjurau

Ka'bah

dezbrăca i,

susţinând că ei trebuie să se prezinte în faţa lui Allah aşa cum au fost născuţi. Rugăciunile lor au fost deviate de la pomenirea sinceră a lui Allah şi au fost reduse la bătăi din palme, şuierături şi suflatul în goarne. Chiar şi talbeeyah (formula rostită de pelerini în momentul efectuării Pelerinajului) a fost modificată prin adăugirea: "Nimeni nu este asociatul Tău decât cel căruia Tu îi permiţi. Tu eşti Stăpânul său şi Stăpânul lucrurilor pe care el le posedă." Sacrificările erau făcute, de asemenea, tot în numele lui Allah. Totuşi, sângele animalelor sacrificate era împroşcat pe pereţii Ka'bei, iar carnea era atârnată pe stâlpii care înconjoară Ka'bah, sugerând credinţa că Allah cere sângele şi carnea acestor animale.

Muzica, băutura, adulterul şi alte acte de imoralitate erau răspândite printre pelerini, iar concursurile de poezie au devenit o parte importantă a Pelerinajului. În cadrul acestor competiţii poeţii glorificau curajul şi splendoarea bărbaţilor din tribul lor şi spuneau povesti exagerate despre laşitatea şi zgârcenia celorlalte triburi. Se întreceau şi în generoazitate atunci când şefii de trib făceau mâncare în cazane enorme şi îi hrăneau pe pelerine doar pentru a deveni recunoscuţi pentru generozitatea lor. Prin

urmare,

oamenii

abandonat

învăţăturile

strămoşului şi conducătorului lor Ibarahim (Pacea fie asupra lui!). Casa Sfântă, construită numai pentru adorarea lui Allah a fost profanată de păgâni, iar ritualurile pe care le satbilise pentru ei au fost complet denaturate. Această situaţie tristă a continuat apropare 2500 de ani. Însă după aceasta îndelungată perioadă a venit timpul să i se răspundă rugăminţilor lui Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra lui!) care se rugase spunând: "Doamne trimite-le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale şi să îi înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să îi curateasca pre ei. Doară Tu eşti Atotputernic, Înţelept.”[Coran, 2:129] Şi, cu adevărat, un bărbat pe nume Muhammad ibn Abdullaah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a fost născut în acelaşi oraş în care, cu mii de ani în urmă, Ibrahim (Pacea fie asupra lui!!) Îl implorase pe Domnul si Stăpânul său. 24

Timp de 23 de ani, profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a făcut totul pentru răspândirea mesajului monoteismului, al Unicităţii lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul - acelaşi mesaj cu care Ibrahim şi toţi ceilalţi profeţi au fost trimişi - şi a instaurat legea lui Allah pe pământ. El a depus tot efortul pentru a preamări Cuvântul lui Allah şi victoria sa asupra necredinţei a culminat cu distrugerea idolilor din interiorul Ka'bei, care a redevenit centrul universal al credincioşilor care adorăO Singură Divinitate adevărată. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) nu numai că a curăţat Ka'bah de lucrurile murdare, dar a şi restabilit ritualurile Pelerinajului care fuseseră instaurate din porunca lui Allah în timpul lui profetului Avraam - Ibrahim (Pacea fie asupra lui!!). Astfel, în Coranul cel Nobil au fost revelate ordine precise cu scopul de a elimina toate falsele ritualuri care erau răspândite în perioada preislamică. Allah a interzis toate actele indecente şi ruşinoase, şi spune Preaînaltul: "Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta…”[Coran, 2:197] Competiţiile intre poeţi prin care îi slăveau pe strămoşi şi reuşitele conducătorilor de trib au fost oprite, şi, în schimb, Allah le-a spus: "Şi dacă aţi împlinit rânduielile voastre, pomeniţi-L salvându-L pe Allah, aşa cum îi pomeniţi pe părinţii

voştri, ba chiar cu şi mai mare râvna să-L pomeniţi."[Coran, 2:200] Şi competiţiile făcute pentru a arăta care este mai generos de dragul fălirii au fost, de asemenea, interzise. Desigur, hrănirea pelerinilor înfometaţi a fost încurajată pentru că aceasta parctică se realizea şi pe vremea lui Ibrahim (Pacea fie asupra lui!), dar Allah a poruncit ca sacrificarea animalelor pentru hrănirea pelerinilor să se facă doar pentru a căuta mulţumirea lui Allah şi nu pentru a căuta să devină faimoşi sau pentru a fi lăudaţi de ceilalţi oameni. Allah spune: "...Pomeniţi numele lui Allah asupra lor, când ele se află cu piciorul legat pregătite pentru a fi junghiate. Apoi, când ele cad pe o parte, mâncaţi din ele şi daţi să mănânce şi celui nevoiaş care nu cere şi celui care cere cu umilinţă.” [Coran, 22:36] În ceea ce priveşte lamentabila practică a împroşcării sângelui animalelor pe pereţii Ka'bei şi a atârnării lor pe altare, Allah i-a informat foarte clar că: "Nu vor ajunge la Allah carnea şi sângele lor, ci va ajunge evlavia voastră (Taqwaa)..."[Coran, 22:37] Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a interzis şi înconjurarea Ka'bei de către oamenii dezbrăcaţi, iar argumentul pe care îl foloseau păgânii pentru a justifica această practică a primit o replică foarte aspră în întrebarea pusă de catre Allah Preainaltul care a spus:"Spune: Cine a oprit podoaba orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi?”[Coran, 7:32] 26

O altă practică care a fost interzisă de textele Nobilului Coran a fost aceea de a pleca în Pelerinaj fără a lua nici o provizie în călătorie. În perioada preislamică, unii oameni care se considerau “mutawakkiluun” (oameni care îşi pun în totalitate încrederea în Allah) cerşeau mâncare pe tot parcursul călătoriei pentru a realiza Pelerinajul. Ei considerau acest comportament ca pe un semn al evlaviei şi ca pe o dovadă a credinţei pe care o aveau în Allah. Totuşi, Allah a precizat oamenilor că una dintre condiţiile de bază pentru realizarea Pelerinajului este aceea de a avea destule provizii pentru călătorie. Allah spune: "... Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia!..”[Coran, 2:197] Astfel, toate practicile preislamice care erau bazate pe ignoranţă, au fost desfiinţate, iar Pelerinajul a redevenit un model de evalvie, de teamă şi supunere faţă de Allah, de puritate, de modestie şi stricteţe. De acum, când pelerinii ajungeau la Ka'bah nu mai găseau carnavalele şi zburdălnicia şi neseriozitatea care înainte ocupau mintea pelerinilor. Acum, pomenirea lui Allah se făcea la fiecare pas şi fiecare act de adorare şi sacrificiile erau dedicate numai lui Allah, Preaslavitul si Preaînaltul. Acesta este Pelerinajul care merită să fie răsplătit cu Raiul, aşa cum şi profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) spunea: "Răsplata unui Hajj acceptat este Raiul."

Fie ca Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi cu privilegiul de a-I vizita Casa şi de a realiza Pelerinajul întocmai aşa cum l-a realizat şi profetul Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), amin. Aşadar, Hajj-ul este supunere şi adorare şi o şcoală, un prilej de educare, pentru sinele omului, şi în acelaşi timp un prilej de apropiere şi întoarcere la Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul

intru

adorarea

sinceră

şi

devotată

numai

Acestuia. Şi Subhan Allah = Slava lui Allah, fiecare dintre faptele şi evenimentele

care

marchează

Hajj-ul

sunt

îmbibate

conotaţii şi semnificaţii istorice şi religioase şi au o puternică încărcătură afectivă pentru cei pe care Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul i-a ales să fie dintre "zuuaar Ar-Rahman" = "vizitatorii Celui Milostiv", cei pe care Preaînaltul i-a ales şi i-a binecuvântat cu privilegiul de a-I vizita Preasfânta Sa Casa. Fie că Allah Cel Generos să ne facă dintre aceştia cât mai curând cu putinţă, amin! Şi astfel, atunci când face Tawaaf (cele 7 rotiri în jurul Ka'abah, în sens invers mersului acelor de ceasornic) pelerinul îşi aminteşte de "părintele" lui Ibrahim (aleihi sallam), care a construit Casa pentru a fi un loc de adunare pentru omenire şi un loc de siguranţă, şi care i-a chemat pentru a efectua Pelerinajul la această Casă. Şi Profetul nostru Muhammad (salla Allahu alaihi wa sallam), de asemenea, i-a chemat 28

pentru a efectua acest Pelerinaj la această Casă. Moise, Iona şi Isus (Pacea lui Allah fie asupra lor!) au efectuat, de asemenea, Pelerinajul la această Casă. Această casă a fost un simbol şi un loc de întâlnire pentru aceşti Proroci; şi cum ar putea fi altfel, de vreme ce Însuşi Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul, Domnul şi Stăpânitorul tuturor acestora,

i-a

poruncit

lui

Ibrahim

(aleihi

sallam)

să

construiască şi să o cinstească?! Şi când bea el din apa Zamzam, îi este amintita binecuvântarea pe care Allah a revărsat-o asupra omenirii, sub forma acestei ape sfinte, din care milioane de oameni au băut de-a lungul veacurilor, dar niciodată ea nu a secat, Subhan Allah = Slava lui Allah. Atunci când bea această apă pelerinul este încurajat să facă

"du'aa

(sa

roage),

conform

spuselor

profetului

Muhammad (salla Allahu alaihi wa sallam): „Apa Zamzam este bună (îţi va fi de folos) pentru orice nevoie pentru care o bei."(Ibn Maajah, Ahmad) (Acesta este un hadis hasan, clasificat ca atare de Ibn al-Qayyim - Allah să aibă milă de el în Zaad al-Ma'aad, 4/320). Şi legat de apa Zamzam, să nu uităm, de asemenea că acesta este şi numele renumitului izvor din Mekkah. Este râul lui Ismail, fiul lui Ibrahim (Avraam) - Pacea şi binecuvântarea fie asupra lor – râul prin care Allah Cel Generos şi Dăruitor a stins setea micuţului Ismail. Sărmana să mama cauta apa pentru el, şi nu găsea nicăieri, într-un loc deşertic, lipsit de 29

orice urmă de vieţuire. Urca în continuu pe vârful muntelui şi cobora, cu inima strânsă de teamă şi de durere pentru sărmanul ei prunc înfometat şi însetat, până când Allah l-a trimis pe Îngerul Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa!) care a lovit pământul cu aripile lui şi apa a ţâşnit, Subhan Allah = Slava lui Allah! Învăţaţii spun că este recomandat pentru pelerinii care efectuează Hajj sau Umrah şi pentru orice musulman, în general, să bea din această apă, aşa cum este consemnat în Sahih Bukhari că ar fi făcut şi Profetul (sallallahu alahi wa sallam). Avem o relatare de la Abu Dharr (Allah să fie mulţumit de el) că profetul Muhammad (sallallahu alahi wa sallam) a spus în legătură cu apa Zamzam că: “Este o binecuvântare, este

hrană şi potolire (a foamei şi setei)(Muslim). Al-

Tayaalisia adăugat într-o altă versiune "Este vindecare pentru cei bolnavi" Aceasta

înseamnă că acea persoană care bea apă

Zamzam nu mai are nevoie de niciun alt întăritor sau supliment şi se va vindeca de boala lui, in sha Allah (cu voia lui Allah), dar toate acestea cu condiţia de a o bea cu convingere, sinceritate şi credinţă. Învăţaţii deasemenea au menţionat că este recomadat să bem apa Zamzam, şi anume: - Îndreptaţi în direcţia Ka'abah

- Să spunem Bismillah (In numele lui Allah!) - Să bem 3 înghiţituri, cu pauză între ele - Să îl lăudăm pe Allah la final – să spunem "Alhamdulillah" - Să nu bem din picioare (aşa cum de alfel nu este recomandat se bea nici o altă apă/băutura, şi referitor la aceasta, învăţaţii în islam au menţionat hadisul de la Ibn Abaas (Allah să fie mulţumit de el!) care a spus că i-a dat profetului (sallallahu alahi wa sallam) apa Zamzam şi el a băut stând în picioare este sahih şi se găseşte în Sahih Bukhari, ceea ce indică faptul că este permis să bem din picioare (nu este haram), dar este Makrooh (neplăcut, nerecomandat). Învăţaţii spun, de asemenea, că cel care bea apa Zamzam ar putea să-şi stropească cu câteva picături capul, fa a şi pieptul, să facă multă du’aa (rugi) şi să o bea cu credinţa că aceasta îi va aduce beneficiu, atât în această Viata Lumeasca, cât şi în Viaţa de Apoi. Şi aceasta conform relatării despre profetul Muhammad (sallallahu alehi wa sallam) care a spus: "Apa Zamzam este (folositoare) pentru scopul pentru care a fost băută"(Ibn Maajah) Unii învăţaţi recomandă oamenilor să ia apă şi să ducă în ţările lor, pentru că ea este vindecare pentru cei care caută vindecarea. S-a relatat că soţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) - Aisha (Allah să fie mulţumit de ea) a 31

luat nişte apă Zamzam într-un recipient şi a spus: “Mesagerul lui Allah (sallallahu alahi wa sallam) a adus apa cu el şi obişnuia să le dea bolnavilor să bea din ea.(Tirmidzi) Consensul învăţaţilor este ca o persoană se poate chiar spăla cu apa Zamzam, dar au sfătuit ca aceasta spălare să nu fie pentru îndepărtarea impurităţii majore (najaasah), acesta fiind nerecomandat (makrooh). Revenind la faptele şi evenimentele specifice Hajj-ului, atunci când va face – As-Saa'y, adică parcurgerea distanţei dintre As-Safaa’ şi Al-Maruah, pelerinul, cu siguranţă, îşi va fi amintit de testul îndurat de Haajar, mama lui Ismal şi soţia lui Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra lor!) şi modul în care ea a fugit înainte şi înapoi între As-Safaa’ şi Al-Maruah, în căutarea apei, care l-ar fi putut salva pe micuţul ei fiu însetat, Ismail. Şi amintindu-şi răbdarea şi stăruinţa acestei femei în faţa acestei posibile calamităţi şi permanenta sa încredere şi îndreptare către Domnul ei, aceasta va fi un prilej de înţelegere pentru pelerin ca aceasta este atitudinea cea mai potrivită în orice gen de situaţie. Şi când un om îşi aminteşte lupta şi răbdarea şi stăruinţa şi credinţa acestei biete femeie, poate că va găsi mai uşor de suportat propriile sale problemele. Statul în picioare (al-uuquuf) pe Muntele Arafaat îi va aminti, poate, pelerinului de mulţimea de oameni printre care se va afla în Ziua Judecăţii, aşteptând socotirea sa. Şi dacă fie şi numai pentru câteva ore omul se va simţi obosit de la atâta 32

stat în picioare într-o mulţime de mii de oameni, cum va fi oare statul sau în mulţimea de oameni desculţi, goi, temători, timp de cincizeci mii de ani în Ziua Judecăţii? Fie ca Allah să ne aibă pe fiecare dintre noi în paza Sa şi să ne răsplătească pe noi şi pe cei dragi nouă cu Paradisul, fără a fi socotiţi, amin! Şi când arunca pietricele la Jamaraat, pelerinul musulman se antrenează, de asemenea, pe sine însuşi întru a se supune Lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul într-o formă absolută şi necondiţionată, chiar dacă el nu înţelege motivul, raţiunea şi înţelepciunea aflată în spatele acestei aruncări (ramy), şi, în pofida faptului că nu pot face legătura între aceste prescrieri şi scopul lor, aceasta este o manifestare de completa supunere şi adorare a Domnului sau Cel Unic, Allah. Şi când la sfârşitul Pelerinajului el sacrifică ofranda sa (alhady), îi este amintit de marele eveniment când nobilul nostru profet Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!) s-a supus comenzii Domnului Sau Care îi cerca credinţa şi supunerea faţă de El, Preaînaltul, de a-l sacrifica pe fiul sau preamult dorit şi iubit, Ismail (Pacea lui Allah fie asupra sa!), şi aceasta după ce el crescuse deja şi devenise un ajutor pentru tatăl său. Omul îşi aminteşte astfel că pentru cel a cărui credinţa este dreaptă, nu există loc pentru emoţii şi ezitări care să meargă împotriva Prescriptiilor şi nici a Interdicţiilor Lui Allah. Acest lucru îl învaţa să răspundă la ceea ce Allah îi impune cu înţelepciune, aşa întocmai cum şi Ismail i-a răspuns tatălui său Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!) atunci când acesta i-a povestit despre visul în care Allah îi poruncea să îl sacrifice, aşa după 33

cum bine este amintit în Coranul cel Nobil:“O, tata! Fã dupã cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine - dacă vă voi Allah - printre cei răbdători!” [Coran, 37:102] Şi pentru această minunată supunere a sa, l-a răsplătit pe Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!) Domnul său şi a trimis în locul fiului pe care i se ceruse să îl sacrifice un berbec ca şi jertfa, căci Allah este Milostiv Îndurător şi nu îi face pierzători pe supuşii Săi dreptcredincioşi, chiar dacă îi supune uneori la cele mai grele şi diverse teste şi încercări. Iar când pelerinul iese din starea de ihraam şi lucrurile care au fost interzise devin din nou permise, aceasta îl învaţa o lecţie despre roadele răbdării şi că, după greutate vine uşurinţă.

Cel care răspunde la chemarea Lui Allah va avea

parte de bucurie şi fericire, dar această bucurie nu poate fi cunoscută de către oricine, ci, cu adevărat, numai de catre aceia care au gustat dulceaţa ascultării şi a supunerii, aşa cum este, spre exemplu, şi bucuria resimţită de cel care posteşte atunci când rupe postul lui, sau de către cel care se roagă Qiyaam

în

ultima

parte

nopţii,

după

terminat

rugăciunea, Subhan Allah = Slava lui Allah. Şi când, în sfârşit, pelerinul a terminat de efectuat toate ritualurile de Hajj aşa cum au fost prescrise de către Allah şi în modul în care Îi sunt plăcute lui Allah Preaînaltul, el are speranţa ca Domnul său îi va ierta lui toate păcatele, aşa cum profetul Muhammad (salla Allahu alaihi wa sallam), ne-a binevestit într-un hadis sahih (relatare autentică): "Oricine 34

face Hajj de dragul Lui Allah şi nu are relaţii sexuale (cu soţia sa), nu comite păcat, sau nu se ceartă pe nedrept în timpul Hajj-ului, se va întoarce (acasă) ca în ziua în care mama lui i-a dat naştere (adică fără nici un păcat).” (Bukhari, Muslim) Aşadar,

conştiinţa

acestui

fapt

îl

îndeamnă

dreptcredinciosul musulman proaspăt întors de la Hajj să înceapă o nouă pagină în viaţa lui, o pagină albă şi imaculată, fără de păcat. Şi când vine înapoi la soţia şi copiii săi, şi trăieşte bucuria reuniunii, aceasta îi aminteşte de o şi mai mare bucurie, şi anume bucuria reuniunii lor în Paradis, in sha Allah = cu voia lui Allah. Acest lucru îi reaminteşte, de asemenea, că cea mai mare pierdere poate fi pierderea propriului sine şi a familiei sale în Ziua Învierii, după cum adevăr spune Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul în Coranul cel Nobil: “Cei care pierd sunt aceia care şi-au pierdut sufletele lor şi familiile lor în Ziua Învierii! Aceasta este pierderea!" [Coran, 39:15] Aceasta îl va face, aşadar, să lupte din răsputeri pentru a se salva pe sine însuşi, cât şi familia lui şi a-şi da şansa fericirii şi reîntâlnirii veşnice în Grădinile Paradisului, printr-o continuă şi nestrămutată devoţiune întru adorarea lui Allah, Unicul, Care nu are pe nimeni egal, în toate aspectele vieţuirii sale. Hajj-ul este, cu adevărat, un eveniment major în viaţa oricărui om care simte şi trăieşte ca un adevărat musulman, ca un adevărat şi devotat supus lui Allah.

Imploram acceptarea Pelerinajului pentru cei pe care Allah i-a binecuvântat în acest an cu privilegiul de a-I vizita Preasfânta Sa Casa şi ne rugăm Lui, Preinaltul, să ne întărească intru supunerea noastră faţă de El şi să ne binecuvânteze şi pe noi întru a fi pelerini la Ka'abah, cât mai curând, in sha Allah = Cu voia lui Allah, amin! Aşa după cum bine se poate observa, unele evenimente legate de luna Dhul Hijjah si Aid Al-Adha, şi, în special, ritualul Hajj-ului sunt legate de istoria de viaţa a nobilului profet al lui Allah – Avraam (Ibrahim - Pacea lui Allah fie asupra sa!), figură proeminentă şi elevată, atât în credinţa idaismului, cât şi a creştinismului şi a islamului. Măreţia şi nobleţea caracterului acestui nobil Profet sunt descrise însă într-o limpede şi strălucitoare lumina în versetele Nobilului Coran. Ibrahim (Pacea lui Allah fie asupra sa!) este în sinea sa un model de om şi un exemplu de urmat pentru oricine nădăjduieşte într-o călăuzire binecuvântată şi intru a-şi trăi viaţa fiind, cu adevărat, supus şi devotat numai lui Allah, Unicul, Preaslăvitul şi Preaînaltul, tânjind la răsplata Domnului său şi la obţinerea Paradisului. In cele ce urmeaza vom puncta cateva evenimente din viata acestuia in lumina stralucitoare si limpede a versetelor coranice. Şi pe măsură ce te afunzi în cunoaşterea lui Avraam (Pacea lui Allah fie asupra sa!), imaginea-i din ce în ce mai luminată...

Viaţasa s-a conturat ca o străduinţă neîntreruptă pe calea propovăduirii Unicităţii Domnului său şi a supunerii faţă de Acesta. El era întotdeauna gata să se jertfească până la ultima picătură de sânge pe calea Unicului şi de-a Pururi Veşnicului său Stăpânitor. Civilizaţia în contextul căreia Avraam avea să vadă lumina zilei era aceea în care oamenii rătăciseră calea cea dreaptă şi se închinau idolilor necuvântători şi neputincioşi ciopliţi în piatră. Insa pe el (Pacea lui Allah fie asupra sa!) l-a ales Allah sa fie dintre cei calauziti.  75 – Şi aşa i-am arătat Noi lui Avraam împărăţia cerurilor şi a pământului, pentru ca el să fie dintre aceia care cred cu convingere  76 – Când noaptea l-a acoperit, a văzut el o planetă şi a zis: ”Acesta este Domnul meu!” Şi când ea a asfinţit, a zis el: “Eu nu-i iubesc pe cei care apun!”  77 – Şi când a văzut el Luna răsărind, a zis el: “Acesta este Domnul meu!”. Dar când a apus, a zis el: ”Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi din neamul celor rătăciţi!”  78 – Şi când a zărit Soarele răsărind, a zis: “Acesta este

Domnul

meu!

Acesta

este

mai

mare!”

Apoi,

când a asfinţit, a zis el: “O, neam al meu, eu sunt nevinovat

pentru

tot

ceea

voi

îi

asociaţi

(lui

Allah)! 37

 79 – Ci eu îmi îndrept faţa cu credinţă doar către Cel care

creat

(din

niciodată

voi

neant) mai

cerurile

dintre

şi

pământul;

cei

ce-I

fac

şi Lui

asociaţi!”  81 – Şi s-a certat neamul lui cu el, însă el le-a zis: “Voiţi voi să vă certaţi cu mine asupra lui Allah, când El m-a călăuzit? Eu nu mă tem de ceea ce-I alăturaţi voi,

căci

întâmplă)!

numai

Domnul

meu

voieşte

Domnul

cuprinde

meu

totul

(se

ştiinţa

(Sa). Voi nu vă amintiţi?  82 – Cei care cred şi nu amestecă puritatea credinţei lor cu nedreptatea, aceia sunt în siguranţă şi ei sunt bine călăuziţi.  83 – Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam

împotriva

neamului

său.

Noi

îi

ridicăm

trepte pe cei pe care voim. Domnul tău este Înţelept şi Atoateştiutor.  84 – Şi Noi i-am dăruit lui pe Isaac şi pe Iacob şi pe amândoi i-am călăuzit – şi pe Noe l-am călăuzit Noi încă

şi

mai

înainte

–

şi

printre

urmaşii

săi

sunt

David, Solomon, Iov, Iosif, Moise şi Aaron – şi astfel îi răsplătim noi pe cei care fac bine –  85. Şi Zaharia, Ioan, Isus şi Elie – toţi fiind printre cei cuvioşi!  86. Şi Ismail, Eliseu, Iona şi Lot – pe toţi i-am preaales Noi deasupra lumilor (seminţiilor)!

87. Şi aşişderea am ales Noi pre mulţi dintre părinţii lor

şi

dintre

urmaşii

lor

şi

dintre

fraţii

lor

şi

i-am

călăuzit Noi pe un drum drept. [Coran,6] i a incercat el (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) să îi deschidă ochii i ca il calauzeasca catre lumina islamului pe cel mai drag dintre oamenii săi – propriul său tată. 74 – (Adu-ţi aminte când) Avraam i-a zis lui ’Azar, tatăl său: „Tu iei idolii drept zei?! Eu te văd împreună cu neamul tău într-o rătăcire limpede!” [Coran, 6] Însă straduinta sa a fost de prisos...  114 – Cererea de iertare a lui Avraam pentru tatăl său nu a fost decât din pricina unei făgăduinţe pe care i-a făcut-o. Dar când i-a devenit limpede că el este vrăjmaş al lui Allah, atunci s-a dezlegat de el. Avraam era milos şi blând.

[Coran, 9]

 41 – Şi pomeneşte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet!  42 – Când i-a spus el tatălui său: ”O, tată! Pentru ce te chinui tu la ceea ce nu aude, nu vede şi nu-ţi este de nici un folos?  43 – O, tată! Mi-a venit mie ştiinţa care nu ţi-a venit ţie! Deci urmează-mă şi te voi călăuzi pe un drum drept!  44 – O, tată! Nu te închina la Şeitan, căci Şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! 39

 45 – O, tată! Mă tem să nu te atingă o pedeapsă de la Cel Milostiv şi să devii un aliat al lui Şeitan!  46 – I-a răspuns: „O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacă nu încetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacă departe de mine pentru vreme îndelungată!”  47 –A zis: „Vei avea numai pace (din partea mea)! Mă voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, căci El este binevoitor cu mine.  48 – Eu mă despărţesc de voi, ca şi de ceea ce chemaţi

voi

în

locul

lui

Allah

şi-L

voi

chema

Domnul meu!  49 – Şi după ce s-a despărţit de ei şi de ceea ce adorau în locul lui Allah, Noi i-am dăruit lui pe Isaac şi pe Iacob şi din fiecare Noi am făcut un profet.  50 – Şi le-am dăruit Noi din îndurarea noastră şi iam făcut Noi să fie lăudaţi de oameni.  58 – Aceştia sunt cei de care Allah s-a îndurat dintre profeţi, din urmaşii lui Adam, din aceia pe care Noi iam purtat cu Noe, din urmaşii lui Avraam şi ai lui Israel şi din aceia pe care Noi i-am călăuzit şi i-am ales. Iar când versetele Celui Milostiv li se recitau, ei cădeau

prosternându-se,

plângând...

[Coran, 19] i nu a cedat el în încercarea sa de a-i conduce către căăuzire....

 52 – Şi când le-a zis el tatălui său şi neamului său: ”Ce sunt aceste chipuri la care voi vă închinaţi?”,  53

I-au

răspuns

ei:

“Noi

i-am

aflat

părinţii

noştri închinându-se la ele.”  54 – A zis: “Voi şi părinţii voştri aţi fost în rătăcire învederată”.  55 – Au zis ei: “Tu ai venit la noi cu Adevărul sau tu eşti dintre aceia care glumesc?”  56 – Iar el a răspuns: “Ba nu! Domnul vostru este Stăpânul cerurilor şi al pământului, care le-a creat pe

ele,

iar

sunt

unul

dintre

aceia

care

vă

mărturisesc vouă despre aceasta.  57 – Şi, (jur) pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voştri, după ce veţi întoarece spatele, îndepărtânduvă”  58 – Şi i-a făcut pe ei fărâme, afară de cel mai mare dintre ei, astfel încât să se întoarcă spre el.  59 – Au zis ei: “Cine a făcut aceasta cu zeii noştri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiţi!”  60

–

zis

unul

dintre

ei:

„Am

auzit

fecior

pomenindu-i pe ei. El se cheamă Avraam.”  61 – Au zis: „Aduceţi-l dinaintea oamenilor pentru ca el să facă mărturie!  62 – Au zis (atunci): „Tu ai făcut aceasta cu zeii noştri, Avraam?”  63 – A răspuns el: „Ba a făcut-o cel mai mare dintre ei, acesta! Întrebaţi-i dacă ei pot cuvânta!” 41

 64 – Atunci s-au întors la sufletele lor şi au zis: “Aşadar, voi sunteţi cei nelegiuiţi!”  65

–

Apoi

întors

capetele

lor

(zicând):”Tu

ştii

prea bine că aceştia nu vorbesc!”  66 – Şi a zis el:”Dar oare voi vă închinaţi, în loc de Allah, la ceva ce nu vă este de nici un folos şi nici nu vă poate face nimic rău?  67 – Uff! Pentru voi şi pentru tot ceea ce adoraţi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeţi?”  68 – Au zis: „Ardeţi-l şi ajutaţi-i pe zeii voştri, dacă voi vreţi să faceţi (ceva pentru ei)!”  69 – Dar Noi am zis: „O, foc! Fii răcoare şi linişte pentru Avraam!”  70 – Ei au vrut un vicleşug împotriva lui, însă Noi am făcut ca ei să fie cei mai în peirdere.  71 – Şi Noi l-am mântuit pe el şi (asemenea) şi pe Lot pe pământul pe care l-am binecuvântat pentru oameni. [Coran, 21]  4 – Aţi avut voi o pildă frumoasă în Avraam şi în aceia care au fost alături de el, atunci când ei au zis către neamul lor: „Noi ne lepădăm de voi şi de cele pe care le veneraţi în locul lui Allah. Ne lepădăm de voi. Duşmănia şi vrajba s-au ivit între noi pentru totdeauna, până când voi veţi crede numai în Allah!” Dar (nu vă ţineţi) de cuvântul lui Avraam către tatăl său: „Mă voi ruga de iertare pentru tine cu toate că eu nu voi avea nici o putere pentru tine la Allah!” 42

(*nu

vă

bazaţi

promisiunea

înainte

aceasta,

şti

căci că

tatăl

făcut

său

este

duşman învederat al lui Allah) Doamne, în Tine ne încredem, şi la Tine ne întoarcem cu credinţă şi la Tine este întoarcerea (în Ziua de Apoi),  5 – Doamne, nu ne face pe noi încercare pentru cei care nu cred şi iartă-ne nouă, Doamne, căci Tu eşti Cel Puternic şi Înţelept!”  6 – Voi aţi avut în ei o pildă frumoasă, pentru cel ce nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi. Dacă, însă, cineva Deajuns

întoarce pentru

Demn

spatele, Sine

(să

ştie

(Al-Ghaniyy)

că) şi

Allah El

este

este Cel

Laudă.

[Coran, 60] i a fost asuprit el de neamul său....  83 – Printre cei care au urmat (calea lui Noe) s-a aflat Avraam,  84 – Când a venit el la Domnul său cu inima curată  85 - Şi când le-a zis tatălui său şi neamului său: ”Pe cine adoraţi voi?”  86 – Voiţi voi, prin minciună, alţi dumnezei afară de Allah?  87 – Ce credeţi voi despre Stăpânul lumilor?  88 – Şi a aruncat el o privire spre stele  89 – Şi a zis:”Eu sunt bolnav!”  90 – Şi s-au întors de la el, îndepărtându-se.

 91 – Apoi s-a întors către zeii lor şi le-a zis: “Voi nu mâncaţi?  92 – De ce nu vorbiţi?”  93 – Apoi s-a năpustit asupra lor şi i-a lovit cu mâna dreaptă.  94 – Atunci s-au apropiat de el în fugă.  95 – Şi le-a zis el: “Vă închinaţi voi la ceea ce ciopliţi,  96 – În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?”  97

–

zis

ei:

“Înălţaţi

pentru

altar

şi

aruncaţi-l în flăcări!”  98 – Au voit să viclenească împotriva lui, dar Noi iam

făcut

să

fie

cei

umiliţi!

[Coran, 37]  26 – Şi când a zis Avraam tatălui său şi neamului său: „Eu mă dezic de aceia la care vă închinaţi voi,  27 – Afară de Cel care m-a făcut pe mine şi care mă va călăuzi!”  28 – Şi el a făcut-o (această afirmaţie a Unicităţii lui Allah) un cuvânt care să rămână pentru urmaşii săi. Poate că ei se vor întoarce (la credinţa lui Allah cel Unic).  29 – Şi Noi le-am dăruit acestora şi părinţilor lor (neamului din Mekka) bucurie, până ce a venit la ei Adevărul (Coranul) şi un trimis care să facă lucrurile

desluşite. [Coran, 43] i pe acela care caută călăuzirea, îl călăuze te Allah din mare Mila Sa...  51. Şi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam călăuzirea pe drumul cel drept, pentru că Noi îl cunoşteam. [Coran, 21]  260

–

Şi

(adu-ţi

aminte

când)

Avraam

zis:

„Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi?!” I-a răspuns: „Tot nu crezi?” El i-a zis: „Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea!” El (Allah) i-a zis atunci: „Ia patru păsări şi taie-le mărunt, apoi pune

fiecare

munte

bucată

din

ele,

apoi

cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allah este Atotputernic şi Înţelept!” [ Coran, 2] i

Allah

îi

dă

lui

putere

peste

necredin a

ignoran ilor...  258 – Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânia? Şi a zis Avraam: „Domnul meu

este

acela

care

dă

viaţă

şi

viaţa”.

Şi

răspuns el: „Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa!” Atunci a zis Avraam: ”Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu ca să vină de la Apus”! Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi. [ Coran,2] i îngerii sunt oaspe ii acestuia... 45

 24 – Oare nu a ajuns la tine istoria despre oaspeţii cinstiţi ai lui Avraam?  25 – Când au intrat la el şi au zis: „Pace!”, iar el le-a zis: „Pace, oameni necunoscuţi!”  26 – Apoi s-a dus el pe furiş la familia lui şi a adus un viţel gras.  27 – Şi l-a apropiat de ei, zicând: “Voi nu mâncaţi?”  28 – Şi l-a cuprins pe el frica, însă ei au zis: “Nu te teme!”

Şi

i-au

vestit

lui

(naşterea)

unui

fecior

înţelept (Isaac).  29

–

S-a

lovindu-şi

apropiat

obrajii

şi

muierea a

zis:

lui,

“(Eu

văicărindu-se, sunt)

babă

stearpă…  30 – Dar ei au zis: “Aşa a grăit Domnul tău şi El este Înţelept şi Atoateştiutor.”  31

–

zis

(Avraam):

„Şi

v-a

adus

voi,

trimişilor?”  32 – Au răspuns ei: “Noi am fost trimişi la un neam de nelegiuiţi,  33 – Ca să aruncăm asupra lor pietre de lut, 34

–

Însemnate

Domnul

tău

pentru

nelegiuiţi!”

[Coran, 51]  69 – Şi au venit trimişii Noştri (îngerii) la Avraam cu veste bună. Au zis ei: „Pace!” Şi le-a răspuns el: „Pace (vouă)!” şi nu a pregetat să aducă un viţel fript.

 70 – Şi când a văzut că mâinile lor nu se întind spre el, a devenit bănuitor şi l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: “Nu-ţi fie frică! Noi am fost trimişi la neamul lui Lot”  71 – Şi muierea lui (a lui Avraam, Sara,) stătea în picioare şi a râs ea. Noi i l-am vestit pe Isaac, iar după el pe Iacob.  72 – Ci ea a zis:”Vai mie! O să nasc eu când sunt o muiere bătrână, iar bărbatul meu e un moşneag?! Acesta este cu adevărat un lucru ciudat!  73 – Dar ei au zis: “Te miri tu de hotărârea lui Allah?

Îndurarea

voastră,

adevărat

Cel

şi

locuitori

binecuvântarea ai

vrednic

acestei Laudă

lui

case! şi

Cel

Allah El

asupra

este

Vrednic

Glorie!  74 – Şi când i-a trecut lui Avraam frica şi i-a venit vestea cea bună, a vorbit el cu Noi (în apărarea) neamului lui Lot.  76 – „O, Avraam, renunţă la aceasta, căci hotărârea Domnului tău a venit, iar asupra lor se va abate o pedeapsă nestrămutată.” [Coran, 11]  51 – Şi vesteşte-i pe ei despre oaspeţii lui Avraam,  52 – Când au intrat la el şi l-au salutat, iar el le-a răspuns: “Ne este nouă teamă de voi!”

 53 – Iar ei au zis: “Nu-ţi fie teamă! Noi îţi aducem vestea

bună

(naşterii)

unui

băieţel

plin

învăţătură (Isaac)!  54 – Şi a răspuns el: “Îmi aduceţi voi mie veste bună când m-au cuprins bătrâneţile? Ce veste bună să-mi aduceţi?  55 – Au zis ei:”Îţi vestim Adevărul, deci nu fi dintre acei care deznădăjduiesc!”  56

–

răspuns

el:

“Dar

cine

deznădăjduieşte

în

privinţa îndurării Domnului său decât cei rătăciţi?”  57 – Şi le-a zis el: “Şi ce vreţi voi, o, trimişilor?”  58 – Au răspuns ei: “Noi suntem trimişi la un neam de mare nelegiuiţi,  59 – Afară de familia lui Lot pe care o vom mântui în întregime,  60 – Mai puţin pe soaţa lui!” Noi (Allah) am hotărât. [Coran, 15] Si Allah nu ii face pierduti pe cei ce se incred in El...  71 -Şi Noi l-am mântuit pe el şi (asemenea) şi pe Lot pe pământul pe care l-am binecuvântat pentu oameni. [Coran, 21]  26 - A crezut în el Lot, care a zis: „Eu purced către

Domnul

Înţelept”

meu.

este

Cel

Puternic

şi

[Coran, 29]

i răspunde El, Preaslavitul i Preainaltul, rugilor lor...

 35 – Şi (aminteşte-ţi) când a zis Avraam: „Doamne, fă această ţară un loc sigur şi fereşte-mă pe mine şi pe fiii mei să nu-i adorăm pe idoli!  36

–

Doamne,

i-au

dus

în

rătăcire

pre

mulţi

oameni. Cel ce mă va urma va fi dintre ai mei, iar cel ce nu mi se va supune..., Tu eşti Iertător şi Îndurător.  37 – Doamne, eu am aşezat o parte dintre urmaşii mei (Ismail şi urmaşii săi) într-o vale fără verdeaţă, în apropiere de Casa Ta cea Sfântă. Doamne, pentru a împlini ei Rugăciunea! Şi fă inimile unor oameni să încline cu dragoste către ei şi dă-le lor din roade spre viţuire, poate că ei vor fi mulţumitori.  38 – Doamne, tu ştii şi ce ţinem ascuns şi ce lăsăm să se vadă, căci nu-I este nimic ascuns lui Allah, nici de pre pământ şi nici din cer.  39 – Laudă Domnului meu, care mi i-a dat mie, în ciuda

bătrâneţelor

mele,

Ismail

şi

Isaac!

Domnul meu este Cel care aude rugăciunile.  40 – Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea cu sârguinţă, ca şi o parte din urmaşii mei! Şi primeşte ruga mea, Doamne!  41

–

Doamne,

iartă-mi

dreptcredincioşilor socoteala. Iar

cel

care

în

mie

Ziua

şi

în

părinţilor

care

mei va

şi

face

[Coran, 14] se

supune

lui

Allah

este

onorat

binecuvantat de Acesta... 49

 99 – Şi a zis el apoi: ”Eu mă duc la Domnul meu care mă va călăuzi.  100

–

Doamne,

dă-mi

mie

unul

dintre

cei

evlavioşi!”  101 – Şi noi i-am dat veste despre un flăcău blând (Ismail).  102 – Şi când (fiul său) a ajuns la vârsta la care putea lucra împreună cu el, a zis: “O, fiul meu! Am văzut în vis că te voi jertfi. Vezi cum ţi se pare?”

I-

a răspuns: “O, tată! Fă după cum ţi se porunceşte, căci mă vei afla pe mine – dacă va voi Allah – printre cei răbdători!”  103 – Şi când s-au supus amândoi şi l-a întins pe el pe o tâmplă,  104 – Am strigat Noi la el: „O, Avraam!  105 – Tu ai împlinit vedenia! Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc bine!”  106

–

Aceasta

fost,

neîndoielic,

încercare

răzvedită  107

–

Şi

l-am

răscumpărat

printr-o

jertfă

minunată  108 – Şi i-am lăsat Noi pentru neamurile care au venit după el (această binecuvântare):  109 – „Pacea asupra lui Avraam!”  110 – Astfel îi răsplătim Noi pe cei care săvârşesc bine;

 111

–

Fiindcă

fost

dintre

robii

Noştri

dreptcredincioşi.  112 – Şi i l-am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioşi. 113 – Şi l-am binecuvântat pe el şi pe Isaac. Dar printre urmaşii lor s-au aflat unii făcători de bine şi alţii lămurit nedrepţi faţă de ei înşişi. [Coran, 37]  131 – Când i-a zis Domnul lui: „Supune-te!”, el a răspuns: „M-am supus Ţie, Stăpân al lumilor!”  132 – Şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob, (zicând ei): ”O, fii mei, Allah v-a ales vouă religia (Islamul) şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât fiind musulmani (supuşi ai lui Allah)!”  133 – Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când i-a întrebat pe fii lui: „Pe cine veţi adora voi după moartea mea?” Şi i-au răspuns ei:

„Voim

Domnul

să-l

părinţilor

adorăm tăi

Domnul

Avraam,

Ismail,

tău

şi

(pe)

Isaac,

(pe)

Dumnezeul cel Unic. Noi numai Lui îi vom fi supuşi (musulmani)!”  134 – Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu

veţi

întrebaţi

pentru

ceea

făcut

ei.

[Coran,2] Si temeliei

onoare

poate

locului sacru de

mai

adorare

mare

decat

ridicarea

a lui Allah –

Sfanta

Casa – Al-Ka’abah... 51

 96 – Cea dintâi Casă (de închinare) ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile. 

97 – În ea sunt semne limpezi, (printre care) locul în care a stat Avraam,

iar

siguranţă.

aceala

Este

care

intră

datorie

(căutând

pace)

oamenilor

faţă

în

ea,

este

Allah

în (să

împlinească) Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre cei care nu cred, Allah nu are nevoie de aceste lumi. [Coran, 3]

 125 – Şi am făcut noi Casa loc de revenire pentru oameni

şi

refugiu

Avraam

loc

Avraam

şi

Ismail

(şi

zis):

rugăciune!” un

şi

„Ţineţi am

legământ

locul

lui

încheiat

(cerându-le):

”Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei ce se retrag pioşi în ea şi cei care fac rugăciunea şi se prosternează!” 

126 – Şi aduceţi-vă aminte când a zis Avraam: “Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul său cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi”. Şi a răspuns (Allah): “Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp, apoi îi

voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită!”

[Coran, 2]

Acesta este Avraam (Pacea lui Allah fie asupra sa!), cel căruia Însuşi Domnul său i-a acordat denumirea de „ales” al Său, după cum l-am regăsit ca fiind prezent în Coran: „Şi cine are mai bună credinţă decât acela care se supune lui Allahşi plineşte fapte bune, urmând religia lui Avraam cel drept întru

credinţă? Şi Allah l-a primit pe Avraam că „prieten”. [Coran, 4:125] Şi ce poate fi mai măreţ pentru un om decât să fie numit „prieten”/ "apropiat intim" al Celui căruia i se supune?! Şi dacă ar fi să vorbim, spre exemplu, despre oameni obişnuiţi... cum ar trebui oare să fie un sclav, un supus, pentru ca însuşi stăpânul său să-l numească propriul său prieten?! Şi „Avraam era blând, căinător şi rugător.”[Coran, 11:75]. El se apropia întotdeauna de Domnul său şi cu deplină supunere căuta pavăză şi îndrumare întru Acesta. Şi el era cel „drept întru credinţă”, şi se ruga Domnului său spunand: „Doamne, fă această ţară un loc sigur şi fereşte-mă pe mine şi pe fiii mei să nu-i adorăm pe idoli! Doamne, ei i-au dus în rătăcire pre mulţi oameni. Cel ce mă va urma va fi dintre ai mei, iar cel ce nu mi se va supune..., Tu eşti Iertător şi Îndurător. Doamne, eu am aşezat o parte dintre urmaşii mei (Ismail şi urmaşii săi) într-o vale fără verdeaţă (Meka), în apropiere de Casa Ta cea Sfântă. Doamne, pentru a împlini ei Rugăciunea! Şi fă inimile unor oameni să încline cu dragoste către ei şi dă-le lor din roade spre viţuire, poate că ei vor fi mulţumitori. Doamne, Tu ştii şi ce ţinem ascuns şi ce lăsăm să se vadă, căci nu-i este nimic ascuns lui Allah, nici de pre pământ şi nici din cer.

Laudă Domnului meu, care mi i-a dat mie, în ciuda bătrâneţelor mele, pe Ismail şi pe Isaac! Domnul meu este Cel care aude rugăciunile. Doamne, fă ca eu să împlinesc Rugăciunea cu sârguinţă, ca şi o parte din urmaşii mei! Şi primeşte ruga mea, Doamne! Doamne, iartă-mi mie şi părinţilor mei şi dreptcredincioşilor în Ziua în care se va face socoteala.”[Coran, 14:35-41] Cu adevărat, numai un caracter nobil şi un suflet curat ar fi putut naşte asemenea cuvinte şi l-a răsplătit pe el Domnul său şi l-a înălţat peste oamenii timpului său: „Şi (aduceţi-vă aminte) când pe Avram l-a încercat Domnul său cu cuvinte şi le-a împlinit şi a zis (Allah): „Eu te fac peste oameni Imam (conducător spiritual)”. A întrebat: Şi pe scoborâtorii mei? I-a răspuns: Nu-i priveşte legământul Meu pe cei nelegiuiţi” [Coran, 2:124] Şi “Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran peste toate lumile (din vremea lor)/Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este cel care Aude Totul şi este Atoateştiutor” [Coran, 3:33-34] “Avraam

fost

călăuzitor

supus

lui

Allah,

dreptcredincios, şi nu a fost dintre politeişti; El a fost mulţumitor faţă de binefacerile Lui şi El l-a ales şi l-a călăuzit pe un drum drept Şi i-am dăruit Noi bună parte în această lume, iar în Lumea de Apoi va fi el printre cei drepţi

Apoi ţi-am revelat Noi: „Urmează religia lui Avraam cel dreptcredincios, care nu a fost dintre politeişti!” [Coran, 16:120-123] Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele cu care a fost presărată viaţa nobilului nostru profet Avraam (Ibrahim – Pacea lui Allah fie asupra lui!) şi am mai putea avea încă o grămadă de povestit – despre cum a ridicat el împreună cu fiul său primul lăcaş de cult cunoscut în istoria omenirii (AlKa’abah) ce dăinuieşte până astăzi în oraşul Mekka din Arabia Saudită; despre cum el a fost cel ce a instituit obiceiul Pelerinajului la această Casă Sfântă... şi încă o grămadă de alte lucruri..., însă pentru aceasta intalnire a noastra, o să ne oprim aici... Şi aşa cum bine am văzut, cu adevărat Avraam este un model de om. Întreaga sa viaţă este o lecţie de bună-cuvinţă, înţelepciune şi supunere faţă de Unicul şi Absolutul Stăpân al tuturor lumilor. Îl rugăm pe Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să ne facă pe fiecare dintre noi câştigători în aceste binecuvântate zile şi să ne facă dintre cei ale căror cântare s-au umplut de fapte bune şi ale căror păcate au fost şterse şi să ne binecuvnateze cu privilegiul

cât

mai

curând

putinţă

oaspeţii

Preaînaltului nostru Domn, în Pelerinaj la Preasfânta Sa Casă, la Ka'abah, de Aid Al-Adha. Fie ca Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul să ne călăuzească şi să ne răspundă tuturor rugilor care aduc mulţumirea Sa şi să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi, precum şi pe cei dragi 55

nouă cu o viaţă lungă, ca un prilej de a face cât mai multe fapte bune şi de a aduce cât mai mult asupra noastră Mulţumirea lui Allah, şi să ne binecuvânteze după o viaţă lungă pe noi şi pe cei dragi nouă cu rostirea mărturisirii de credinţa în momentul morţii noastre, şi să facă mormintele noastre o Grădină dintre Grădinile Paradisului şi să ne binecuvânteze cu Paradisul fără a fi socotiţi şi cu compania profetului Muhammad (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în Paradis şi cu fericirea de a privi la Preamareata Faţa a lui Allah Preaslavitul

Preaînaltul

în

cea

mai

înaltă

treaptă

Paradisului, amin.

DESCRIEREA PELERINAJULUI MIC (UMRAH) UMRAH este formată din patru lucruri:

ihraam,

înconjurarea

Casei

Sfinte (tawaf-circuit), saa’i între alSafa i al-Marwah, raderea capului sau tăierea părului. 1. Ihraam Ihraam înseamnă inten ia de a începe ritualurile de Hajj sau Umrah. Atunci când pelerinul dore te să intre în ihraam, el trebuie să î i schimbe hainele 56

i să facă ghusl, precum ghusl după impuritate majora, janaabah (impuritate după activitatea sexuală). Apoi trebuie să aplice orice parfum are la îndemână, la cap i la barba [N.t. Aceasta numai pentru barbati, intrucat femeilor le este interzis să folosească parfumul în prezen a bărba ilor străini de ea.]. Nu contează dacă urmele de parfum rămân după ce acesta intră în ihraam, datorită hadithului relatat în al-Saheehayn de la Aisha (Allah sa fie multumit de ea) care a spus: “Atunci când Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a vrut să intre în ihraam, el se parfuma cu cel mai bun parfum pe care îl găsea, iar eu vedeam urmele de parfum strălucind pe cap i pe barba după.”(relatat de al-Bukhaari 271, Muslim 1190). Facerea de ghusl la intrarea în ihraam este Sunnah i pentru bărba i i pentru femei, chiar i femeile care sunt la menstrua ie sau sunt lăuze, pentru că profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus Asmei bint ‘Umays care atunci când sângera datorită lăuzei să facă ghusl atunci când a intrat în ihraam, să î i înfă oare păr ile intime i să intre în ihraam. Relatat de Muslim 1209. Apoi după ce se face ghusl i se parfumează, pelerinul trebuie să î i pună hainele de ihraam i (cu exceptia femeilor care sunt la menstrua ie sau sunt lăuze) să se roage 2 rakat cu inten ia unei rugăciuni Sunnah al ablu iunii (wudu). Când pelerinul a terminat cu rugăciunea, el trebuie să se îndrepte spre qiblah i să intre în ihraam. El poate amâna ihraam-ul până când se imbarcă pe mijlocul de transport i este pregatit să plece, dar 57

trebuie să intre în ihraam înainte să lase meeqat-ul pentru Mecca. Apoi ii este recomandat să spună: Labbayk Allaahumma bi ‘Umrah (aici sunt, O Allah, pentru Umrah) Apoi el trebuie să recite Talbiyah a a cum a facut-o i profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) “Labbayka Allaahumma labbayk, labbayka laa shareeka laka labbayk.

Inna

al-hamd

wa’l-ni’mata

laka

wa’l-mulk,

laa

shareeka lak (Aici sunt, O Allah, aici sunt. Aici sunt, Tu nu ai nici un partener, aici sunt. Cu adevarat toată lauda i slava I i apar ine, i toată suveranitatea, Tu nu ai partener) Talbiyah Profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) includea i cuvintele “Labbayka ilaah al-haqq(Aici sunt, O Dumnezeu al Adevărului) Ibn

‘Umar

obi nuia

să

adauge

Talbiyei

cuvintele

“Labbaayk wa sa’dayka, wa’l-khayr bi yadayka, wa’l-raghba’ ilayka wa’l-‘aml (Aici sunt binecuvântat de către Tine i tot binele se află în mâinile Tale i dorin a i ac iunile sunt îndreptate de la Tine) Bărba ii ar trebui să î i ridice vocile când spun asta, pentru că profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Jibril a venit la mine i mi-a spus să le zic companionilor mei i celor care sunt cu mine să î i ridice vocile când recită Talbiyah.” Clasificat as sahih de al-Albaani în Sahih Abi Dawood 1599. Iar el (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Cel mai bun Hajj este acela în care 58

vocile sunt ridicate în Talbiyah iar sângele animalelor sacrificate curge.”Clasificat as hasan de al-Albaani în Sahih al-Jaami, 1112. O femeie ar trebui să recite astfel încât cei de lângă ea pot auzi, cu excep ia situa iei în care este un bărbat lângă ea, un bărbat non-mahram, caz în care ar trebui să recite încet. Dacă persoana care intră în ihraam se teme de anumite obstacole care îl pot impiedica de la a- i termina pelerinajul (de exemplu o boală, un du man, a fi oprit de la a înainta, etc) atunci el ar trebui să stipuleze o condi ie atunci când intră în ihraam spunând “Dacă sunt împiedicat, atunci ies din ihraam unde sunt împiedicat – de exemplu, dacă ceva mă împiedică de la a completa pelerinajul meu precum o boală sau o amânare, atunci voi ie i din ihraam”. Profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Dubaa’ah bint al-Zubayr atunci când a vrut să iasă din ihraam fiindcă era bolnavă, să stipuleze o asemenea condi ie i a spus: “Condi ia ta este validă între tine i Domnul tau”. Relatat de al-bukhaari 5089 si Muslim 1207. Dacă stipulează această condi ie i ceva se întamplă care să îl prevină de a- i termina pelerinajul, atunci poate ie i din ihraam i nu mai trebuie să facă altceva (de exemplu să ofere un sacrificiu ca i recompensă) Dar cel care nu se teme de obstacole care îl pot împiedica de a- i termina pelerinajul, atunci el nu mai trebuie sa stipuleze

alte

condi ii,

pentru

că

Profetul

(pacea

si 59

binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) nu a stipulat condi ii i nu le-a spus celorlalti să facă. El i-a spus lui Dubaa’ah bint alZubayr să facă asta fiindcă ea era bolnavă. Muhrim-ul (persoana care a intrat în ihraam) ar trebui să recite Talbiyah foarte mult, în special când circumstan ele i timpul se schimbă, de exemplu când ajunge la o altitudine mai mare sau într-un loc jos, sau când începe noaptea sau ziua. După asta ar trebui să îi ceară lui Allah mul umirea Lui i Paradisul i sa ceară refugiu în mila Lui de Foc. Talbiyah este prescrisă pentru ‘Umrah din momentul în care intră în ihraam până când începe Tawaaf. Atunci când începe Tawaaf, el trebuie să se oprească de la Talbiyah. Ghusl atunci când se intră în Mecca Atunci când pelerinul se apropie de Mecca, el ar trebui să facă ghusl înainte de a intra, dacă este posibil, pentru că Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a făcut ghusl atunci când a intrat în Mecca. Relatat de Muslim 1259.

2-Tawaaf Atunci când intră în al-Majid al-Haraam, el ar trebui să intre cu piciorul drept i să spună “Bismillaah wa’l-salaatu wa’l-salaam ‘ala Rasool-Allaah. Allaahumma ighfir li dhunoobi waftah li abwaab rahmatika. A’oodhu Billaah il-‘Azeem wa bi wajhih il-kareem wa bi sultaanih il-‘qadeem min al-Shaytaan il60

rajeem (În numele lui Allah, i pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra mesagerului lui Allah. O Allah, iartă-mi pacatele i deschide u ile Milei tale. Caut refugiu la Allah cel Măre i în Nobilul Său sprijin i în Eterna Lui putere

Satana).

Apoi ar trebui să se ducă la Piatra Neagră pentru a începe

Tawaaf.

trebui să atingă Piatra cu mâna sa dreaptă i să o sarute, dacă nu o poate săruta,

atunci

să

atingă cu mâna i să î i sărute mâna. Daca nu o poate atinge cu mâna, atunci ar trebui să fie fa ă în fa ă cu Piatra, să ridice mâna în dreptul ei ca i cum ar saluta-o i să spună “Allahu Akbar”, dar nu ar trebui să î i sărute mâna. Este o mare virtute în a atinge Piatra Neagra, fiindcă Profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Allah va ridica Piatra Neagră în Ziua Judecatii i va avea 2 ochi cu care va vedea i o limbă cu care va vorbi i va fi martor pentru cei care au atins-o cu sinceritate. Clasificat as sahih de al-Albaani in Sahih al-Targhib wa’l-Tarhib 1144. Este mai bine să nu ne înghesuim, deoarece hadithul în care profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Umar: “O, ‘Umar, tu e ti un barbat puternic, nu te aglomera în jurul Pietrei Negre deranjându-i pe cei slabi. Dacă 61

ai loc, atinge-o, dacă nu, stai cu fa a la ea i spune “Allahu Akbar”.Relatat de Ahmad 191, clasificat as wawiy de al-Albaani in Risaalat Manaasik al-Hajj wa’l-‘Umrah. Apoi pelerinul ar trebui să se mute înspre dreapta, cu Ka’bah în stânga, iar când ajunge la col ul Yemeni (al-Rukn alYamaani, al treilea col după Piatra Neagră), el trebuie să îl atingă,

fără

a- i

săruta

mâna

fără

zice

“Allah

Akbar”.Dacă nu îl poate atinge, atunci el trebuie să meargă mai departe i să nu se lângă

îngramădească

el. Între Col ul Yemeni i Piatra Neagra el ar trebui

să

spun

“Rabbanaa aatina

fi’l-

dunya hasanah wa fi’laakirah

hasanah

qinna ‘adhaab al-Naar (Domnul Nostru! Dă-ne în această via ă ce e bun i în via a cealaltă ce e bun i salvează-ne de la Foc.)” Relatat de Abu Dawood i clasificat as hasan de alAlbaani în Sahih Abi Dawood, 1666. De fiecare dată când trece pe langă Piatra Neagra, el ar trebui să se uite la ea i să spună “Allahu Akbar”, iar în restul Tawaaf-ului el ar trebui să recite orice dore te, precum dhikr, duaa i Coran, deoarece tawaaf în jurul Kabei a fost făcut pentru pomenirea lui Allah. In Tawaaf bărba ii trebuie să facă 2 lucruri: 62

1. Să î i descopere umărul drept (idtibaa’) de la începutul tawaaf-ului până la final. Aceasta se face punând mijlocul ve mântului superior (rida’) sub axila dreaptă, iar capătul de la rida’ peste umărul stâng. Atunci când pelerinul î i termină tawaaf-ul, el trebuie să î i pună rida’ înapoi a a cum era înainte de tawaaf, deoarece timpul pentru a-l purta cu un umăr ne-acoperit este doar în tawaaf. 2. Ar-Raml doar în primele circuite (înconjurări). Ar-Raml înseamnă mersul rapid cu pa i mici. În ultimele 4 circuite nu este raml, pelerinul trebuie să meargă normal. Atunci când pelerinul a completat 7 circuite de tawaaf, el trebuie să î i acopere umărul drept i apoi să meargă la Maqaam Ibraahim i să recite următoarele cuvinte: “ i am fãcut Noi Casa5 loc de revenire pentru oameni i refugiu6 [ i am zis]7: " ine i locul lui Avraam ca loc de rugãciune!" i am încheiat

Avraam

Ismail

legãmânt

[cerându-le]:

"Curã a i Casa Mea pentru cei care o înconjoarã i cei care se retrag pio i în Ea i cei care fac Rugãciunea i se prosterneazã!" [2:125] Apoi trebuie să se roage 2 rakat în spatele Sta iei, în prima rakah, după ce recită al-Fatiha, el ar trebui să recite Yaa ayyaha’l-kaafirun (sura al-kaafirun 109), iar în a 2-a Qul Huwa Allahu ahad (Sura al-Ikhlaas 112). Apoi când i-a terminat rugăciunea, el trebuie să se ducă la Piatra Neagră i sa o

Sanctuarul Al-Kaaba de la Mekka.

6 7

În acest verset sunt enumerate câteva dintre elementele ritualului pelerinajului la sanctuarul de la Mekka Tuturor oamenilor

atingă dacă poate. În acest stadiu este prescris doar să o atingă, daca nu poate, atunci să arate înspre ea. 3-Saa’i Apoi el trebuie să meargă afară la Mas’aa (locul pentru saa’i) iar când ajunge aproape de al-Safa’, el ar trebui să recite “... As-Safa i Al-Marwa sunt dintre rânduielile lui Allah” [2:158] i el ar trebui să zică: “Nabda’u bima bada’a Allah bihi (Incepem cu ce a început Allah)” Apoi el trebuie să se urce pe al-Safa până când vede Kabah, apoi să se uite cu fa a la ea, să î i ridice mâinile i să îl slăveasca pe Allah, i să facă duaa a a cum dore te. Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) obi nuia să zică: “Laa ilaaha ill-Allaah wahdahu laa sharika lah, lahu’l-mulk, wa lahu’l-hamd, wa huwa ‘ala kulli shay’in qadir. Laa ilaaha ill-Allaah wahdah, anjaza wa’dah, wa nasara ‘abdah,

hazamaa

al-ahzaaba

wahdah

(Nu

este

alt

dumnezeu decât Allah, nu are parteneri, Stăpanirea este a Lui, toata slava I se cuvine, El poate sa faca toate lucrurile. Nu este altă divinitate decât Allah, El i-a îndeplinit promisiunea, le-a dat victoria sclaviilor săi i a învins grupările ce erau împotriva Islamului)”.Relatat de Muslim, 1218. El trebuie să repete de 3 ori i să facă duaa între. El trebuie să facă dhikr, apoi duaa, apoi să îl recite din nou i să facă duaa i să îl recite a treia oară, apoi să coboare la al-Marwah i să nu mai facă duaa după a 3-a oara.

Atunci când ajunge la semnul verde, el trebuie să alerge cât de repede poate fără a deranja pe cineva, pentru că a fost demonstrat că profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a făcut saa’i între al-Safa i al-Marwah i a spus: “Albia râului nu este trecută decât cu străduin ă.”Relatat de

Ibn Maajah i clasificat as sahih de al-Albaani în Sahih Ibn Maajah, 2419. Albia râului (în timpul profetului, pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa, era albia unui râu secat) este zona dintre cele 2 semne verzi ce se regăsesc astăzi. Când ajunge la al doilea semn verde, el trebuie să meargă normal până când ajunge la al-Marwah. El trebuie să urce sus, să se întoarcă cu fa a spre qiblah i să î i ridice mâinile i să zică ce a zis la al-Safa. Apoi trebuie să coboare de pe alMarwah i să se îndrepte spre al-Safa, mergând în zona de mers i alergând în zona de alergat. Când ajunge la al-Safa el trebuie să facă ce a facut prima dată, i acela i lucru când se 65

întoarce la al-Marwah, până când a completat 7 circuite (de la al-Safa la al-Marwa este un circuit, i întoarcerea de la alMarwah la al-Safa este alt circuit). În timpul saa’i el poate să zică orice dhikr i duaa i să recite Quran. Nota: Versetul “... As-Safa si Al-Marwa sunt dintre rânduielile lui Allah” [2:158] trebuie recitat de pelerinul care dore te să facă saa’i atunci când se apropie de al-Safa doar la începutul lui saa’i. Nu este mustahabb să îl repete de fiecare dată când se apropie de al-Safa i al-Marwah. 4-Tăierea/raderea părului Atunci când a încheiat cele 7 circuite (al saa’i) el trebuie săî i radă capul dacă este bărbat, sau să î i taie din păr. Dacă î i rade capul, el trebuie să se radă pe tot capul, dacă î i taie din păr, atunci trebuie să î i taie de peste tot. Raderea este mai

bună

decât

tăiatul

fiindcă

profetul

(pacea

binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a făcut duaa de 3 ori pentru cei care i-au ras capul i o dată pentru cei care i lau tăiat. Relatat de Muslim 1303. Femeile trebuie să î i taie din păr de lungimea unei unghii. Cu aceste ac iuni ‘Umrah este completă. A adar Umrah este formată din ihraam, saa’i i raderea capului sau tăierea părului.

DESCRIEREA PELERINAJULUI (HAJJ) 66

Hajj-ul (pelerinajul) este un stâlp al Islamului, iar fără acest stâlp, Islamul nu ar fi complet. Tipuri de Hajj Există 3 tipuri de hajj: Tamattu’, Ifraad i Qiraan Tamattu’înseamnă intrarea în Ihraam pentru Umrah doar în lunile Hajj-ului (lunile Hajj-ului sunt Shawwal, Dhu’l-Qi’dah i Dhu’l-Hijjah). Atunci când pelerinul ajunge în Mecca, el face tawwaf i saa’I pentru ‘Umrah, î i rade sau taie părul i iese din ihraam. Iar când ziua de al-Tarwiyah, ziua 8 Dhu’l Hijjah vine, el intrăîn ihram doar pentru Hajj i face toate ac iunile din Hajj. A adar Tamattu’ implică o ‘umrah completă i un Hajj complet. Ifraad înseamnă intrarea în ihraam doar pentru Hajj. Atunci când pelerinul ajunge în Mecca i face tawaf al-qudoom (tawaf de ajungere) i saa’I pentru Hajj, dar nu î i taie/rade părul i nu iese din ihram, el rămâne în ifraam până când iese din ihraam după ce aruncă cu pietre în Jamarat al-‘Aqabah în ziua de Eid. Daca î i amână saa’I de Hajj după tawwaf-ul de Hajj, nu este nimic gre it. Qiraan înseamnă intrarea în ihraam pentru Umrah i Hajj împreună. Sau intrarea în ihraam pentru Umrah prima dată, apoi se include Hajj în asta înainte de a începe tawaaful de Hajj. Aceasta se face cu inten ia ca tawaaf-ul i saa’I să fie ambele pentru Hajj i Umrah.

Ac iunile făcute în Qiraan sunt acelea i cu cele făcute în Ifraad, cu excep ia faptului că pelerinul care face Qiraan trebuie să ofere un hadiy (sacrificiu), în timp ce pelerinul care face Ifraad nu trebuie. Cel mai bun dintre cele 3 tipuri este Hajj Tamattu’. Acesta este cel pe care Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) le-a spus companionilor să îl facă. Chiar dacă o persoana intrăîn ihraam pentru Qiraan sau Ifraad, este foarte recomandat pentru el săî i schimbe inten ia pentru Umrah, apoi să facă Umrah i să iese din Ihraam, pentru că astfel să facă Tamattu’. Pelerinul poate să facă asta după ce face tawaaf al-qudoom i saa’i-pentru că profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a făcut tawaaf i saa’I în timpul pelerinajului de adio, iar companionii erau cu el, el le-a spus tuturor celor care nu au avut un sacrificiu de animal (hadiy) săî i schimbe inten ia i săî i facă ihraam-ul pentru Umrah, săî i taie părul i să iasă din ihraam, iar apoi a zis: “Dacă nu mi-a fi adus haidiy cu mine, nu vi-a fi spus să face i asta.”

Ihraam Pelerinii sunt sfătui i să urmeze reglementarile Sunah ale ihraam-ului care au fost men ionate anterior, i anume ghusl, parfum i ruga. Apoi el trebuie să intre în ihraam, după ce î i termină rugăciunea sau după ce se urcă în mijlocul de transport Apoi dacă face Tamattu, el trebuie să spună “Labbayk Allaahumma bi ‘Umrah (Aici sunt, O Allah, pentru Umrah) ” Dacă face Qiraam, el spune: “Labbayk Allaahumma bi Hijjah wa ‘Umrah (Aici sunt, O Allah, pentru Hajj i Umrah).” Dacă face Ifraad, el trebuie să spună: “Labbayk Allaahumma Hajjan (Aici sunt, O Allah, pentru Hajj).” 69

Apoi va zice: “Allaahumma haadhihi hijjah laa riyaa’a fiha wa la sum’ah (O Allaah, acesta este un pelerinaj în care nu căutam lauda sau reputa ia).” Apoi el va recita Talbiyah a a cum Profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spunea: “Labbayka Allaahumma labbayk, labbayka laa shareeka laka labbayk. Inna al-hamd wa’l-ni’mata laka wa’l-mulk, laa shareeka lak (Aici sunt O Allah, aici sunt. Aici sunt, Tu nu ai niciun partener, aici sunt. Cu adevărat toată slava i binecuvântarea este a Ta i toată suveranitatea, Tu nu ai niciun partener).” Talbiyah Profetului (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) incluzea i cuvintele: “Labbayka ilaah al-haqq (Aici sunt, O Domn al Adevărului).” Ibn

‘Umar

obi nuia

să

adauge

Talbiyei

cuvintele

“Labbaayk wa sa’dayka, wa’l-khayr bi yadayka, wa’l-raghba’ ilayka wa’l-‘aml (Aici sunt binecuvântat de către Tine i tot binele se află în mâinile Tale i dorin a i ac iunile sunt îndreptate de la Tine) Bărba ii ar trebui să î i ridice vocile când spun asta, pentru că profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Jibril a venit la mine i mi-a spus să le zic companionilor mei i celor care sunt cu mine să î i ridice vocile când recită Talbiyah.”Clasificat as sahih de al-Albaani în Sahih Abi Dawood 1599. Iar el (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Cel mai bun Hajj este acela în care vocile sunt ridicate în Talbiyah iar sângele animalelor sacrificate 70

curge.”Clasificat as hasan de al-Albaani în Sahih al-Jaami, 1112. O femeie ar trebui să recite astfel încât cei de lângă ea pot auzi, cu excep ia situa iei în care este un bărbat lângă ea, un bărbat non-mahram, caz în care ar trebui să recite încet. Dacă persoana care intră în ihraam se teme de anumite obstacole care îl pot impiedica de la a- i termina pelerinajul (de exemplu o boală, un du man, a fi oprit de la a înainta, etc) atunci el ar trebui să stipuleze o condi ie atunci când intră în ihraam spunând “Dacă sunt împiedicat, atunci ies din ihraam unde sunt împiedicat – de exemplu, dacă ceva mă împiedică de la a completa pelerinajul meu precum o boală sau o amânare, atunci voi ie i din ihraam”. Profetul (pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Dubaa’ah bint al-Zubayr atunci când a vrut să iasă din ihraam fiindcă era bolnavă, să stipuleze o asemenea condi ie i a spus: “Condi ia ta este validă cu Domnul tau”. Relatat de al-bukhaari 5089 si Muslim 1207. Dacă stipulează această condi ie i ceva se întamplă care să îl prevină de a- i termina pelerinajul, atunci poate ie i din ihraam i nu mai trebuie să facă altceva (de exemplu să ofere un sacrificiu ca i recompensă) Dar cel care nu se teme de obstacole care îl pot împiedica de a- i termina pelerinajul, atunci el nu mai trebuie sa stipuleze

alte

condi ii,

pentru

că

Profetul

(pacea

binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) nu a stipulat condi ii i 71

nu le-a spus celorlalti să facă. El i-a spus lui Dubaa’ah bint alZubayr să facă asta fiindcă ea era bolnavă. Muhrim-ul (persoana care a intrat în ihraam) ar trebui să recite Talbiyah foarte mult, în special când circumstan ele i timpul se schimbă, de exemplu când ajunge la o altitudine mai mare sau într-un loc jos, sau când începe noaptea sau ziua. După asta ar trebui să îi ceară lui Allah plăcerea Lui i Paradisul i sa ceară refugiu în mila Lui de Foc. Talbiyah este prescrisă pentru ‘Umrah din momentul în care intră în ihraam până când începe Tawaaf. Atunci când începe Tawaaf, el trebuie să se oprească de la Talbiyah. Ghusl atunci când se intră în Mecca Atunci când pelerinul se apropie de Mecca, el ar trebui să facă ghusl înainte de a intra, dacă este posibil, pentru că Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a făcut ghusl atunci când a intrat în Mecca. Relatat de Muslim 1259. Atunci când intrăîn al-Majid al-Haraam, el ar trebui să intre cu piciorul drept i să spună“Bismillaah wa’l-salaatu wa’lsalaam ‘ala Rasool-Allaah. Allaahumma ighfir li dhunoobi waftah li abwaab rahmatika. A’oodhu Billaah il-‘Azeem wa bi wajhih il-kareem wa bi sultaanih il-‘qadeem min al-Shaytaan ilrajeem (În numele lui Allah, i pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra mesagerului lui Allah. O Allah, iartă-mi pacatele i deschide u ile Milei tale. Caut refugiu la Allah cel Măre i în Nobilul Său sprijin i în Eterna Lui putere de la 72

Satana). Apoi ar trebui să se ducă la Piatra Neagră pentru a începe Tawaaf. Apoi după ce a făcut tawaaf i s-a rugat 2 rakat, el trebuie să se ducă la Mas’a (locul pentru a face saa’i) i să facă saa’i între al-Safa i al-Marwah. Descrierea lui saa’i este amintită anterior. Pelerinul care face Tamattu trebuie să facă saa’i pentru Umrah, iar cei care fac Ifraad i Qiraan, trebuie să facă saa’i pentru Hajj, i o pot amâna până după Tawaaf al-Ifaadah. Raderea capului sau tăierea părului Atunci când a încheiat cele 7 circuite (al saa’i) el trebuie să i i radă capul dacă este bărbat, sau săî i taie din par. Dacăî i rade capul, el trebuie să se radă pe tot capul, dacăî i taie din păr, atunci trebuie săî i taie de peste tot. Raderea este mai bună decât

taiatul fiindcă profetul (pacea i

binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a făcut duaa de 3 ori pentru cei care i-au ras capul i o dat pentru cei care i lau taiat. Relatat de Muslim 1303. Femeile trebuie săî i taie din păr de lungimea unei unghii. Cu aceste ac iuni, ‘Umrah celui care face Tamattu este completă, apoi el trebuie să iasă din ihraam complet i să facă orice cei care nu sunt în ihraam fac, de exemplu să poarte haine obi nuite, să poarte parfum, rela ii intime, etc. Cei care fac Ifraad sau Qiraan, nu trebuie să- i radă capul sau să- i taie parul, nici să iasă din ihraam, ei trebuie să

rămână în ihraam până în ziua de Eid, după ce aruncă cu pietre în Jamarat al-Aqabah i î i rade capul sau î i taie părul. Apoi când vine ziua de al-Tarwiyah, care este ziua a 8-a din Dhul-Hijjah, cel care face Tamattu trebuie să intre în ihraam pentru Hajj în diminea a din locul de unde este în Mecca. Este mustahabb pentru el să facă acelea i lucruri atunci când intră în Hajj la fel cum a făcut când a intrat Ihraam pentru Umrah i anume ghusl, punerea de parfum i ruga. El trebuie să î i facă inten ia pentru intrarea ihraam-ului pentru Hajj i să recite Talbiyah i să spună “Labbayk Allaahumma Hajjan (Aici sunt, O Allah, pentru Hajj).” Dacă se teme de anumite obstacole care îl pot impiedica să termine Hajj, el trebuie să stipuleze o condi ie spunând: Dacă sunt impiedicat, atunci ie irea mea din ihraam este de unde sunt impiedicat. Dacă nu se teme de nici un obstacol, atunci nu trebuie să facă o astfel de condi ie. Este mustahabb să recite Talbiyah tare până ce începe să arunce cu pietre în Jamarat al-Aqabah în ziua de Eid. Mersul la Mina Apoi pelerinul trebuie să meargă la Mina i să se roage Dhuhr, Asr, Magreb, Isha i Fajr acolo, scurtându-le, dar fără a le combina, pentru că profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obi nuia să î i scurteze rugăciunile în Mina, dar nu le combina.

Scurtarea rugăciunilor înseamnă a face cele 4 rakat în 2 rakat. Oamenii din Mecca i ceilal i ar trebui să- i scurteze rugăciunile în Mina, Arafah i Muzdalifah pentru că Profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) obi nuia să conducă oamenii în rugăciune în timpul Pelerinajului de Adio i erau oameni din Mecca cu el, dar el nu le-a spus să ofere rugăciunile în format lung. Dacă ar fi fost obligatoriu pentru ei

să facă a a, el le-ar fi spus să facă, a a cum le-a spus în ziua de Cucerire a Meccai. Dar de când ora ul s-a extins, iar Mina a fost încorporată i este ca un cartier al Meccai, iar oamenii din Mecca nu trebuie să- i scurteze rugăciunile acolo. Mersul la Arafah Atunci când soarele răsare în ziua de Arafah, pelerinul care călătore te de la Mina la Arafah i se opre te în Namirah până în timpul de Dhuhr (Namirah este un loc înainte de Arafah), dacă poate să facă. Dacă nu poate să facă, nu 75

contează fiindcă statul în Namirah este Sunnah, dar nu este obligatoriu. Atunci când soarele trece de zenit (atunci când începe timpul pentru rugăciunea Dhuhr), el trebuie să se roage Dhuhr i Asr, 2 rakat fiecare i să le combine la timpul de Dhuhr, a a cum Profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a făcut, pentru a lăsa mult timp pentru a sta i a face duaa. Apoi după rugăciune, el trebuie să- i dedice timpul pentru a face dhikr i duaa, ridicând mâinile i uitându-se la qiblah chiar dacă muntele Arafah este în spatele lui, deoarece Sunnah este a sta cu fa a spre qiblah, nu înspre munte. Profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a stat lângă munte i a spus Stau aici, dar tot Arafah este un loc de a sta.

Duaa profetului în acest măre loc de a stat a fost: Laa ilaaha ill-Allaah wahdahu laa sharika lah, ahu’l-mulk, wa lahu’l76

hamd, wa huwa ‘ala kulli shay’in qadeer (Nu este alt dumnezeu decât Allah, fără parteneri sau asocia i, al lui este Cucerirea, toată slava i se cuvine Lui i El este cel care poate să facă toate lucrurile)”. Dacă pelerinul obose te i vrea să ia o pauză poate să vorbească cu companionii săi despre lucruri folositoare sau prin a citi căr i, în special despre lucruri ce au legătură cu generozitarea lui Allah. Apoi se poate întoarce la a se ruga la Allah. El trebuie să încerce să profite cât mai mult de sfâr itul zilei prin a face duaa. Cea mai bună duaa este duaa făcută în ziua de Arafah. Mersul la Muzdalifah Atunci când soarele apune, pelerinul trebuie să meargă la Muzdalifah. Atunci când ajunge acolo, el trebuie să se roage Magreb i Isha cu un singur adhan i 2 iqaamah. Dacă se teme că nu va ajunge la Muzdalifah înainte de miezul nop ii, el trebuie să se roage pe drum, pentru că nu este permis să amâne Isha până după miezul nop ii. El trebuie să stea peste noapte în Muzdalifah, apoi când vine răsăritul, el

trebuie

roage

să

se Fajr

devreme, cu adhan i iqaamah, apoi 77

să se îndrepte spre al-Mash’ar al-Haraam (locul moscheei în Muzdalifah) i să proclame unicitatea lui Allah i mare ia lui Allah (spunând Laa ilaaha ill-Allah i Allahu akbar) i să facă duaa a a cum dore te, până când se luminează (până când apare lumina soarelui înainte ca soarele să răsare). Dacă nu-i este u or pentru el să se ducă la al-Mash’ar al-Haraam, el trebuie să facă duaa acolo unde este, deoarece profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a stat acolo i toata Muzdalifah este un loc de stat. Atunci când recita dhikr i face duaa, el trebuie să se uite la qiblah i să- i ridice mâinile. Mersul la Mina Atunci când se luminează de tot, înainte ca soarele să răsară, el trebuie să se duca la Mina i să se grăbească prin Wadi Mahsar (valea dintre Muzdalifah i Mina). Atunci când ajunge la Mina, el trebuie să arunce cu pietre în Jamarat alAqabah, care este ultima cea mai aproape de Mecca, aruncând 7 pietre una după cealaltă, fiecare trebuie să aibă mărimea unei boabe fava, spunând Allahu Akbar la fiecare aruncare. (Sunnah la aruncat de pietre in Jamarat al-Aqabah este a sta cu fa a la Jamarah cu Mecca în partea stângă i Mina în partea dreaptă).

După ce a terminat cu pietrele, el trebuie să- i taie animalul de sacrificat, apoi să- i radă capul sau să- i taie părul dacă este bărbat, femeile ar trebui să- i taie din lungime de mărimea unei unghii. Acesta este primul stadiu de ie ire din

ihraam,

care

în

devine

permis rela ii

avea intime

între so i. Apoi pelerinul

trebuie

să se întoarcă la Mecca i să facă tawaaf i saa’i pentru Hajj. Apoi vine al 2-lea stadiu de ie ire din ihraam, după care totul devine permis ce a fost interzis în ihraam. Sunnah este aplicarea de parfum atunci când pelerinul vrea să meargă la Mecca pentru a face tawaaf după aruncarea de pietre în jamarat i raderea capului, deoarece Aisha (Allah să fie mul umit de ea) a spus: Obi nuiam să îl dau pe profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) cu parfum înainte de a intra în ihraam i atunci când ie ea din ihraam, înainte de a înconjura Kabbah. Relatat de al-Bukhaari, 1539, Muslim 1189. Apoi după tawaaf i saa’i, el trebuie să se întoarcă la Mina i să stea acolo pentru 2 nop i, 11 i 12 a lunii DhulHijjah, i să arunce cu pietre în cele 3 jamarat în timpul acestor 2 zile, atunci când soarele a trecut de zenit. Este mai 79

bine pentru el a se duce la jamarat mergând, dar dacă călăre te este acceptabil. El trebuie să arunce cu pietre în primul jamarah, care este cel mai departe de Mecca i aproape de Masjid al-Khif, cu 7 pietre, una după alta, spunând Allahu akbar după fiecare aruncare. Apoi ar trebui să mai meargă mai departe pu in i să spună o duaa lungă, oricare dore te. Dacă este prea dificil pentru el să stea un timp îndelungat i să facă duaa, el trebuie să zică orice îi este mai u or pentru el, chiar dacă este pu in, pentru ca el să facă Sunnah. Apoi trebuie să arunce cu pietre în jamarah din mijloc cu 7 pietre, una după alta, spunând Allahu akbar cu fiecare aruncare. Apoi el trebuie să se mute în partea stângă, să se uite la qiblah, să- i ridice mâinile i să facă o duaa lungă dacă poate. Dacă nu, el trebuie să stea cât poate de mult. Nu trebuie să omită statul i să facă duaa pentru că este Sunnah. Apoi el trebuie să arunce cu pietre în Jamar al-Aqabah cu 7 pietre, una după alta, spunând Allahu Akbar cu fiecare aruncare, i apoi el trebuie să plece fără a face duaa după. Atunci când a terminat aruncarea de pietre în Jamarat în ziua de 12 a lunii Dhull Hijjah, dacă vrea el poate să se grăbească i să lase Mina, i dacă dore te, el poate să- i amâne plecare i să stea acolo încă o noapte, noaptea 13 i să arunce cu pietre în cele 3 Jamarat după prânz, a a cum a făcut anterior. Este mai bine a amâna, dar nu este obligatoriu decât dacă soarele a apus în ziua de 12 i el este încă în Mina, în care este obligatoriu să stea până când a aruncat cu pietre în 80

cele 3 Jamarat după prânz în următoarea zi. Dar dacă soarele apune în ziua de 12 i el este încă în Mina, dar nu din dorin a lui, a a cum a i început i s-a urcat în mijlocul de transport, dar a întârziat datorită condi iilor de trafic, atunci el nu este obligat să rămână acolo, deoarece amânarea până la apus nu a fost din alegerea lui. Tawaaf de plecare (tawaaf al-wadaa) Atunci când pelerinul dore te să plece din Mecca i să se întoarcă în ara sa, nu trebuie să plece până nu face tawaaf de plecare (tawaaf al-wadaa) pentru că profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Nici unul dintre voi nu trebuie să plece până ce nu i-a făcut tawaaf-ul în jurul Casei. Relatat de Muslim 1327. Conform altei versiuni, el le-a spus oamenilor că ultimul lucru pe care ar trebui să îl facă este tawaaf în jurul Casei, dar a făcut o excep ie pentru femeile care sunt la menstrua ie. Relatat de al-Bukhaari 1755, Muslim 1328. Femeile care sunt la menstrua ie sau sunt lăuze nu trebuie să facă tawaaful de plecare, nici nu trebuie să stea lângă u a de la al-Masjid al-Haraam pentru a- i lua la revedere, pentru că nu a fost relatat de profetul (pacea i binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Ultimul lucru pe care pelerinul trebuie să îl facă atunci când pleacă este să înconjoare Casa. Dacă după tawaaful de plecare el rămâne pentru a- i a tepta companionii sau pentru a- i pune bagajul sau pentru a cumpăra ceva, nu este ceva 81

gre it i nu mai trebuie să- i repete tawaful de plecare, decât dacă inten ionează să- i amâne călătoria, a a cum a inten ionat a călători la începutul zilei i a făcut tawaful de plecare, apoi el î i amână călătoria până la sfâr itul zilei, de exemplu, în acest caz el trebuie să- i repete tawaaf-ul de plecare pentru a fi astfel ultimul lucru pe care îl face în Mecca. NOTA: Pelerinul care intră în ihraam pentru Hajj sau Umrah trebuie să facă următoarele: 1. El trebuie să adere la tot ceea ce Allah ne-a dat ca i lege religioasă, precum rugatul în congrega ie la timp 2. El trebuie să evite tot ceea ce Allah a interzis în privin a vorbitului obscen i păcat pentru că Allah spune: “Aceluia care s-a decis sã facã Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea i cearta” (Coran 2:197) 3. El trebuie să evite să-i supere pe ceilal i Musulmani prin cuvintele i ac iunile sale 4. El trebuie să evite toate lucrurile care sunt interzise la intrarea în Ihraam: a) El nu trebuie să- i taie nimic din păr sau unghii, dar e permis scoaterea de epi sau ceva de genul. b) El nu trebuie să se dea cu parfum după ce a intrat în ihraam, nici pe corp, nici pe haine, pe mâncare sau în băutură. Nu trebuie să se spele nici cu săpun parfumat.

Dar dacă îi rămân urme de parfum de când s-a dat înainte de a intra în ihraam, nu contează. c) Nu trebuie să vâneze d) Nu trebuie să aibe rela ii intime e) Nu trebuie nici să se sărute cu so ul/so ia f) Nu trebuie să intre într-un contract de căsătorie pentru el/ea sau să aranjeze căsătoria pentru altcineva, sau să o ceară în căsătorie pe o femeie pentru el sau pentru altcineva g) Nu trebuie să poarte mănu i, dar e permis a- i înveli mâinile cu o bucată de material Aceste interziceri se aplică atât bărba ilor, cât i femeilor Următoarele se aplică doar bărba ilor:  Bărba ii nu trebuie să- i acopere capetele cu ceva ce stă pe cap. Este acceptat a- i acoperi capul cu umbrelă sau cort, a căra covora e deasupra capului (atunci când se mută dintr-o parte în alta).  Nu trebuie să poarte cămă i, turbane, pantaloni sau papuci de piele decât dacă nu găse te un izar (ve mânt ce acoperă talia), caz în care el poate purta pantaloni, dacă nu găse te sandale, poate purta papuci.  Este permis pentru bărba i să poarte sandale, inele, ochelari de soare, aparate pentru auzit, ceas de mână, curele cu portofele pentru bani.  Este permis a se spăla cu săpun ne-parfumat. Femeile nu trebuie să poarte niqaab, ce se folose te pentru a se acoperi fa a i nici burqa. Este sunnah pentru ele 83

a- i descoperi fe ele, cu excep ia situa iei în care bărba i non-mahram le pot vedea, caz în care trebuie să- i acopere fe ele atât în ihraam, cât i în alte ocazii.

Virtu iile i beneficiile Hajj-ului

1.Când a fost prescris Hajj Conform opiniei corecte, Hajj a fost prescris în anul 9 după Hijrah, anul Delega iilor (al-Wufood), în care a fost revelat Capitolul Al Imran, în care Allah spune: “Este o datorie a

oamenilorfa ã

Allah

[sãîmplineascã]

Pelerinajul

aceastãCasã, dacã au mijloacelepentruaceasta. Câtdespreaceia care

tãgãduiesc8,

Allah

are

nevoie

acestelumi9.”

[Traducerea sensurilor Coranului 3:97] 2. Hotărârea asupra Hajj-ului Hajj este o Faridah (o datorie obligatorie), unul dintre stâlpii islamului. Eviden a (ad-dalil) pentru aceasta este versetul men ionat anterior. Exista i alte eviden e care indică aceasta în Sunnah. Ibn ‘Umar a spus: “Mesagerul lui Allah (Pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: “Islamuleste

format

pecinci

(stâlpi):

marturisireacă

existăaltă Divinivate?? decât Allah i că Profetul Muhammad 8 9

Dar refuzã sã împlineascã. Allah nu are nevoie de fãpturi, ci numai ele au nevoie de El.

estemesagerulLui,

rugăciuneazilnică,

platazakatului,

Hajj

ipostul înluna Ramadan” (relatat de Al-Bukhaari, 8; Muslim, 16)

3. Este Hajj obligatoriu imediat? Da, trebuie făcut imediat pe cat de repede posibil cât mai degraba cu putin ă. Eviden a pentru aceasta este versetul men ionat

anterior.

Facerea

faptelor

imediat

este

caracteristică a regulilor din Sharia. Eviden a în Sunnah care indica acesta este: a. Abu Hurayrah, Allah să fie mul umit de el, a spus: Mesagerul lui Allah (salla Allahu alaihi wa sallam) a inut o predică (khutbah) si a spus: “O, oameni, Allah, ne-a spussăfacem Hajj, a acăface i Hajj.”[relatat de Muslim, 1337] b. Ibn ‘Abbaas, Allah sa fie mul umit de el, a spus: Mesagerullui Allah (sallaAllahualaihiwasallam) a spus: “Oricinevreasămeargă la Hajj, să se grăbească, deoarece se poateimbolnăvisau pot apăreaalteprobleme.” [relatat de

Abu

Daawood,

1732,

IbnMaajah,

2883

Ahmad,1836] Conform unei relatari a lui Ahmad: “Grăbi i-vă să face i Hajj (pelerinajul obligatoriu)pentru că niciunul dintre voi nu ti i ce vi s-ar putea întampla.” Aceste două relatari se întăresc una pe cealaltă. 4. Este obligatoriu să facem Hajj o dată în via ă? 85

Abu Hurayrah, Allah sa fie mul umit de el, a spus: Mesagerullui Allah (Pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a tinut o predica (khutbah) si a spus: “O oameni, Allah vi-a dat Hajj, asaca faceti Hajj. ”Unom a spus: “In fiecare an, o mesager al lui Allah? El a ramastăcutpânăcândomulaintrebat de treiori, atunciacesta a spus:”Daca spun da, atunciva devein obligatoriu, iarvoi nu ve iputeasăîlface i.”Apoi a zis: ”Nu ma v-am

impinge isăvazicmaimultdecât

lăsatvouă,

pentrucăceicare au venitînainteavoastră au fostdistru ifiindcă au întrebatpreamulte i s-au certat cu Profe iilor. Dacăvă spun un

săface i

lucru,

face icâtpute i

din

idacăvăinterzicsăface i un lucru, atuncievita i-l. ” (relatat de Muslim 1337) 5. Virtu ile Hajj-ului Sunt multe relatări care vorbesc despre virtu ile Hajjului, inclusiv următoarele: De

Abu

Hurayrah,

Allah

cămesagerullui

Allah

asuprasa!)

fostintrebat

arăspuns:”Credin aîn

să

fie

mul umit

el,

Allah

fie

faptăesteceamaibună.

(Pacea ibinecuvantarealui care

Allah

iînMesagerulLui”.

fostintrebat: ”Apoicare?”Elarăspuns:”Jihaad (străduin a) de dragullui Allah.” El a fostintrebat, apoi care?” El arăspuns:”Un Hajj acceptat.” (relatat de Al-Bukhaari, 26, Muslim 83) Un Hajj acceptat înseamnă: 1. Trebuie să fie plătit cu bani Halal (permis) 2. Cel care face Hajj trebuie să stea departe de rău, păcat i certuri pe perioada Hajj-ului 86

3. Cel care face Hajj trebuie să îndeplinească ritualurile conform Sunnei. 4. Cel care face Hajj nu trebuie să se laude, trebuie să îl facă doar de dragul lui Allah. 5. Hajj-ul nu trebuie urmat de păcate a. Abu Hurayrah, Allah sa fie mul umit de el, a spus: ”L-am auzit pe Profet (Pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: ”Oricine face Hajj de dragullui Allah i nu are rela iiconjugale, nu face pacate inu se ceartăpeperioada Hajj-ului, se vaîntoarceprecumînziuaîn care a fostnăscut”. (relatat de Al-Bukhari 1449, Muslim 1350) b. Abu Hurayrah, Allah să fie mul umit de el, a relatat că profetul (Pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:”Umraheste o expirare a păcatelorde la o Umrah la alta,

iar

Hajj

acceptat

are

1683,

rasplatămaimicădecâtParadisul.”(Al-Bukhaari Muslim 1349)

c. Aisha, Allah să fie mul umit de ea, a spus: Am spus, o mesager

lui

Allah,

putem

merge

în

campanile

militarepentru a lupta Jihad cu tine? El a spus:”Celmai bun Jihad este Hajj, un pelerinajacceptat.” Aisha, Allah să fie mul umit de ea, a spus:”Nu am încetatîn a merge la Hajj după

auzitaceasta

Mesagerullui

Allah

(Pacea ibinecuvantarealui Allah fie asuprasa!). (relatat de Al-Bukhaari, 1762)

d. ‘Amr ibn al-Aas, Allah să fie mul umit de el, a spus: ”Mesagerullui Allah (Pacea ibinecuvantarealui Allah fie asuprasa!) a spus: ”Hajj tergepăcatele de la un Hajj la altul.” e. Ibn Umar, Allah să fie mul umit de el a spus: Mesagerul lui Allah, (Pacea i binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: ”Cel care se luptă de dragullui Allah ipelerinul

care

face

Hajj

sauUmrahsuntoaspe iailui

Allah. El i-a chemat, iarei au răspuns, eiÎivorcere, iar El le va da.”(relatat de IbnMaajah, 2893. HadithulesteHasan i a fostclasificat ca atare de Shaykh al-Albaani in al-Silsilat al-Saheehah, 1820) 5. Beneficiile Hajj-ului Allah spuneîn Traducerea sensurilor Coranului: ”Pentru a vedea unele avantaje ale lor...” (22:28) Beneficiile sunt atât lume ti cât i spirituale. În ceea ce prive te beneficiile religioase, cel care face Hajj câ tigă plăcerea lui Allah i se întoarce cu toate păcatele iertate. De asemenea câ tigă o răsplată imensă ce nu o poate primi altundeva. O rugaciune în moscheea al-Haraam, de exemplu, este egală cu 100.000 de rugăciuni altundeva, iar Tawaaf (inconjurarea Kaabei) i Saa’y (alergatul dintre Mun ii asSafaa i al-Marwah) nu se poate face decât în aceste locuri. Alte beneficii includ i întâlnirea altor musulmani. Beneficiile lume ti includ nego ul i alte câ tiguri băne ti ce au legătură cu Hajj. 88

6. Hotărârea asupra Hajj-ului i efectele spirituale asupra unei persoane. Sunt multe virtu i ale ritualurilor Hajj-ului i multă în elepciune în spatele acestora. De exemplu: a. Atunci când o persoană călătore te pentru a face Hajj, i se aduce aminte de călătoria către Allah i Via a de Apoi. b. Cel care merge în această călătorie se echipează cu destule

provizii

care

să-l

ajute

întru

ajunge

destina ie. Cu privire la aceasta Allah a spus: ”Lua i cu voi

provizie,

dar

cea

mai

bunã

provizieeste

evlavia!”(2:197) c. Călătoria este precum o tortură, iar tot astfel este i călătoria către Via a de Apoi. Pe om îl a teaptă moartea sa, mormântul, Adunarea, Talerele i Al-Siraat, urmate apoi fie de Paradis fie de Iad. Cel binecuvântat va fi cel salvat de Allah. d. Atunci când pelerinul se îmbracă cu hainele de Ihram, i se aduce aminte de ve mântul în care va fi învelit după ce moare. Acesta îl face să renun e la păcate. A a cum a renun at la hainele sale obi nuite, a a trebuie să renun e i la păcate. e. Atunci când spune ”Labbayk Allaahumma labbayk” la Miqat, el spune că Îi răspunde Domnului său, asadar cum ar putea el să insiste în a face păcate? Atunci când spune

”Labbayk

Allaahumma

labbayk”,

spune

”răspund

interzicerilor Tale i acum ma delas de ele”. f. Atunci când intră în Casa Sacră a lui Allah, pe care a facut-o Allah un sanctuar pentru umanitate, î i aduce aminte de sanctuarul din Ziua Judecă ii, unde nu poate ajunge nimeni fără de efort. Singurul lucru care il va apăra pe om în Ziua Judecă ii este Tawhid (monoteism islamic) i evitarea Shirk-ului (facerea de parteneri lui Allah). Cu privire la aceasta Allah spune în Traducerea Sensurilor Coranului: „ i cum m-a teme eu de ceea ce voi I-a i alãturat10, când voi nu vã teme i sã-I alãtura i lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimis vouã nici o dovadã?

Care

dintre

cele

douã

tabere

este

mai

îndreptã itã la siguran ã, dacã voi ti i?”11(6:81) g. Atunci când stă în Wuquf pe muntele Arafat, aceasta îi aduce aminte pelerinului despre greutată ile oamenilor din Ziua Adunării. Dacă pelerinul se simte obosit atunci când stă într-o mul ime de oameni, cum va sta el atunci intr-o mul ime de oameni, dezbrăca i, necircumcizati, timp de 50.000 de ani? h. Atunci când face sacrificiul (Hady), el î i aduce aminte de evenimentul din via a profetului Ibrahim (Avram) pacea lui Allah fie asupra sa, care s-a supus voin ei lui Allah atunci când i-a fost cerut să î i sacrifice fiul, pe Ismail. f. Atunci când termină ritualurile de Hajj a a cum i-a cerut Allah, pelerinul speră să aibe toate păcatele iertate, a a 10 11

De zeiipe care-iadorațivoi? De ce trebuie sã vã teme i cu adevãrat.

cum se spune în hadithul: ”Oricine face Hajj de dragul lui Allah i nu are rela ii conjugale, nu face pacate i nu se ceartă pe perioada Hajj-ului, se va întoarce precum în ziua în care a fost născut. (relatat de Al-Bukhari 1449, Muslim 1350)