Allah Al Qadir by Lumea Islamica

‫هللا‬ ‫القدير العظيم‬ Allah Al Qadir Cel Atotputernic www.lumea-islamica.com 2014 1

Allah Al Qadir Cel Atotputernic Cu adevărat toată lauda I se cuvine lui Allah, Îl lăudăm și căutăm ajutor la El, și ne cerem iertare de la El, și căutăm adăpost la Allah de răul sinelui nostru și de faptelele noastre rele. Cel pe care Allah îl călăuzește nu poate fi rătăcit, iar cel rătăcit nu poate fi călăuzit; mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Allah Unicul, care nu are

nimeni

egal

și

mărturisesc

că

Muhammad

(Pacea

și

binecuvântarea lui Allah fie asupra Sa!) este supusul și trimisul Său. „O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah, așa cum se cuvine să fie

frica

și

să

vă

săvârșiți

din

viață

decât

fiind

musulmani!”[Surat Al-Imran, 102] „O, voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă și a făcut din aceasta și pe perechea ei și care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați și femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă înconjurați [unii pe alții] și [fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]!”[Surat An-Nisa,1] „O, voi cei care credeți! Fiți cu frică de Allah și spuneți vorbe adevărate, / Pentru că El să vă îndrepte faptele voastre și să vă ierte greșelile voastre! Acela care este cu supunere față de Allah și față de Trimisul Său va dobândi mare izbândă. ”[Surat Al-Ahzab, 70-71] Cu adevărat cea mai bună vorbă este Cartea lui Allah și cea mai bună îndrumare este îndrumarea profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!); și cele mai rele lucruri sunt

înnoirile (fără temei în religie) și fiecare astfel de înnoire este inovație, și fiecare inovație este rătăcire, și fiecare rătăcire este destinată Focului. Nu Îl poți adora și nu I te supune în cel mai bun mod cu putință Domnului

și

Stăpânitorului

tău

decât

cunoscându-L.

Pentru

că,

cunoscându-l, te vei apropia de El și vei ajunge să Îl iubești și vei ajunge să I te supui Lui între iubire și teamă, împlinind astfel și scopul în virtutea căruia ai fost tu creat. Așadar, scopul existenței tale este tocmai adorarea lui Allah Preaînaltul, însă nu vei putea face tu aceasta decât cunoscându-l pe El, Preaînaltul, prin cunoașterea numelor și atributelor Lui, prin cunoașterea Cuvântului Său pe care l-a pogorât și a Tradițiilor nobilului Său profet – Muhammad (Pacea și binecuvântare lui Allah fie asupra sa!), cât și prin contemplarea perfecțiunii creațiilor Sale, Preaînaltul, căci dacă vei privi imprejurul

tău,

Stăpânitorului

totul tău,

îți

însă

vorbește trebuie

despre să

măreția

existe

acolo

Creatorului niște

și

urechi

dreptcredincioase care să audă și niște ochi dreptcredincioși care să poată vedea. Și ceea ce întristează inimile este că, de multe ori, trăim un colosal paradox – deși toți ne numim pe noi înșine musulmani și supuși ai lui Allah, de multe ori îi vedem pe unii dintre noi trăind și acționând ca și cum Allah nici măcar nu ar exista! Astaghfirullah! – cerem iertarea lui Allah! – Și îi auzi rătăcind în iluzii și spunând … – dacă îmi pun hijab, nu o să mai fiu suficient de frumoasă și nu o să mă mai mărit…. Dacă nu iau acest împrumut de la bancă, o să stau pe drumuri… Dacă nu continui să mint și să îi cânt în strună șefului meu, copiii mei vor muri de foame. Ș.a.m.d. ... Nenumărate astfel de afirmații și credințe, de parcă ar fi uitat cei care le afirmă că Allah este Unicul care îndestulează cu cele 3

necesare traiului, El, Unicul, este Cel care deține cunoașterea absolută asupra binelui și a răului, și tot ceea ce alege pentru noi este ceea ce ne este cel mai potrivit cu putință. Spune Allah Preaslăvitul și Preaînaltul în Nobilul Coran:„inna Allahb ala kuli saiin Qadir….” Această formulă se repetă în nenumărate rânduri în Nobilul Coran, în aceeași formă sau în alta, dar exprimând una și aceeași idee, și anume că Allah este Cel cu putere peste toate și în toate – și orice ți-ar putea trece prin minte și tot ceea ce nici măcar nu îți trece prin minte, Allah este capabil de a face aceasta, și El este Cel cu putere în tot și în toate - în cunoaștere/ în creație/ în îndestulare/ în predestinare. El are puterea de a crea – și l-a creat pe Iisus fără de tată, și l-a creat pe Adam din nimic și el este Cel care zi de zi, fără oprire, creează nenumărate dintre creațiile Sale; și El este Cel ce deține puterea de a îndestula, și El este Cel care dă fiecăreia dintre creațiile Sale cele necesare traiului, și El uimește prin Puterea și Capacitatea Sa. Allah este capabil chiar de lucruri pe care mintea ta se poate afla în imposibilitatea de a le pricepe, așa cum sunt poveștile despre oameni care sufereau de boli incurabile și s-au vindecat, spun unii, “ca prin minune”, dar de fapt prin Puterea lui Allah; și povestea unora care au ieșit teferi nevătămați în urma unor căzături de la diverse înălțimi și după câteva zile mergeau și alergau ca și cum nimic nu li s-ar fi întâmplat; și așa mai departe…. Discuția despre Atotputerea și Capacitatea lui Allah este lungă și încântătoare, însă timpul pe care îl avem la dispoziție este limitat. Și pentru aceasta vom încerca să rezumăm un pic discuția noastră și să ne

oprim pe scurt la câteva dintre sensurile și semnificațiile pe care învățații în islam le-au atribuit numelui lui Allah. Atributul lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul de a fi Atotputernic se regăsește în Nobilul Coran în forma a trei nume, decurgând din același atribut, și anume: Al-Qaadir, Al-Qadiyr și al-Muqtadir. Toate aceste nume au ca și rădăcină lexicală în limba arabă cuvântul “qudrah” și “taqdiyr”. Învățații în islam au făcut diferența între sensurile acestor două cuvinte și au arătat că dacă “qudrah” este legată de forță și putere, “attaqdiyr” este legat de știință și pricepere; așadar, Domnul nostru Cel Preaslăvitul și Preaînaltul nu este doar Preaputernic, asupra a tot și a toate, ci El își desfașoară Atotputernicia Sa prin cunoaștere și pricepere. Și au spus învățații în islam că Allah Al-Qadiyr (Cel Atotputernic) este Cel care are puterea de a face să existe ceea ce nu există și a face să dispară ceea ce există – și El creează și El face să dispară ceea ce mai înainte a creat. El este Al-Muqtadir care are puterea de a corecta/îmbunătăți situația creațiilor Sale într-o modalitate în care numai El, Preaînaltul, este Capabil de a face aceasta. Și se întâmplă uneori să te simți tu într-o problemă și o încurcătură din care nu vezi tu nici o ieșire și nici o rezolvare pentru ea, însă Allah Preaslăvitul și Preaînaltul, la El se află întotdeauna soluția și rezolvarea tuturor problemelor noastre. Al-Qadiyr, au spus învățații în islam, este Acela care este capabil de a acționa fără a avea nevoie de nici un ajutor și nici o susținere și nici un intermediar între El, Preaînaltul, și țelul/scopul Său.În ceea ce ne privește însă, dacă am vrea să mergem din București la Constanța, spre exemplu, am putea face aceasta în jumătate de oră prin intermediul 5

avionului, și în 3-4 ore cu mașina; și dacă am merge pe jos... numai Allah știe când am putea ajunge…. Și dacă vrem să ajungem la apa de băut, atunci aceasta nu poate fi făcută decât prin intermediul săpării unui puț; și dacă vrem să putem culege fructe proaspete, atunci nu putem ajunge la acestea decât prin intermediul plantării unor pomi roditori; Ș.a.m.d. . Omul, printre caracteristicile sale, se numără și aceea că este el “slab” în natura sa, și dacă a ajuns el la atingerea țelui lor, nu a făcut el aceasta decât printr-un anumit “mijloc’ sau “intermediar”, și își completează, își compensează slăbiciunea lui prin “instrumente” și nu este el astfel caracterizat printr-o putere absolută, și nu este el Qaadir și nici Muktadir. Allah însa, Preaslavitul, așa cum Însuși Preaînaltul spune în Nobila Sa Carte: „….innama amruhu ida arada shaian…..an iaqulu lahu kun fa iakun” Al-Qaadir este Cel cu o putere absolută și căruia nu îi este nimic cu neputință. Al-Muqtadir este Cel care este capabil de a orândui situația întregii existențe prin Puterea și Înțelepciunea Sa, și a pus în tot și în toate o măsură și un optim de existent și funcționare. Și a spus Allah Preaslăvitul și Preaînaltul: ……inna kulli shain khalaqnahu bi-qadar…. Cunoașterea fiecăreia dintre numele lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul

are

numeroase

consecințe

asupra

drepcredinciosului

musulman, și tot astfel și numele lui Allah de Al-Qadiyr = Atotputernic.

Dacă te vei întreba poate de ce ar trebui să cunoaștem numele lui Allah Al-Qadiyr, unii dintre învățații în islam au răspuns deja la această întrebare. Și de ce ar trebui omul să Îl cunoască pe Allah și să Îl iubească? – Tocmai pentru că El este Al-Qadiy = Cel Atotputernic, iar omul, prin natura sa, îl iubește pe cel puternic; și dacă vei privi la comunitățile umane, vei vedea că, oriunde se află un om puternic, oamenii roiesc în jurul lui, pentru a se asigura că sunt în relații bune cu el. Căci omul eliberează sufletul său de teamă și neliniște prin încrederea sa într-unul dintre cei puternici dintre oameni... cum ar fi oare, dacă și-ar pune încrederea în Domnul și Creatotrul acestor oameni?!Omul îl iubește pe cel puternic și cel care este puternic este respectat, iar Allah este Cel mai Puternic dintre cei puternici. Și acesta este ea și taina dreptcredinciosului – nu în aceea că ar fi el dintre cei puternici, ci este el dintre cei mai slabi dintre cei slabi, însă este pus el în paza Celui Atotputernic. Și vezi uneori un copil mic cu care nu ești tu să greșești în vorbirea ta cu el cu niciun cuvânt și nici măcar cu o literă și nici măcar să te răstești tu cumva la el, și aceasta nu pentru că nu ai avea putere chiar să îl bați tu pe el, însă tatăl său este un om puternic și influent și te temi tu de el, și acest copil astfel este el puternic prin tatăl său, și nu prin sine însuși. Tocmai aceasta este și taina dreptcredinciosului musulman, și care, în pofida slăbiciunii sale, se simte el puternic, pentru că își trage el puterea din Puterea lui Allah. Și dacă ai dorit să fii tu cel mai puternic dintre oameni, atunci pune-te în grija lui Allah, “tauakkal “ala Allah!”. Dacă intri în contact cu un dreptcredincios, vei găsi tu că are el un moral foarte ridicat, în vreme ce el nu găsește în jurul său oameni care 7

să îl susțină, și nici mulți bani cu care să se ajute și nu este secretul lui altul decât încrederea sa desăvârșită în Allah. Situația dreptcredinciosului musulman în relația sa cu Allah se caracterizează prin aceea că știe el că întreaga creație se află în Mâna lui Allah, iar el este cu Allah. Și omul, dacă a resimțit puterea, se întărește el împotriva adversarilor lor și împotriva poftelor și dorințelor sinelui său și împotriva dușmanilor săi. La polul opus, însă, sentimentul slăbiciunii aduce cu el ipocrizia, minciuna, sentimentul de inferioritate și teama.Si dacă vei fi tu cu Allah, îți vei ridica tu capul fără îngâmfare și fără a te smeti față de vreunul dintre semenii tăi și fără stricăciune, însă vei resimți tu că Allah este cu tine, Allah nu te părăsește, Allah nu te lasă pradă adversarilor tăi. Și dacă vei fi tu cu Al-Qadiyr (Cel Atotputernic) vei resimți tu un sentiment de putere, iar dacă vei cunoaște tu Atotputernicia lui Allah, îți vei simți tu slăbiciunea în fața Sa, Preaînaltul. Și omul, dacă se înalță el prin Allah, resimte puterea, iar dacă pricepe el Puterea lui Allah, resimte el nimicnicia sa și se educă pe el însuși în relația sa cu Allah.Și ești tu, așadar, în nevoie de a cunoaște Atotputerea lui Allah pentru a te opri tu la limitele care te caracterizează. Uneori, vezi unii oameni care se smetesc, amenință, nedreptățesc, ca și cum Allah nici nu ar exista, iar acela ale cărui acțiuni se desfășoară în acest sens este cu adevărat un om naiv și ignorant și nu ia aminte cum că Allah Preaslăvitul și Preaînaltul îl va lovi pe el si îi va arăta lui adevărata lui mărime și îl va întoarce și îl va opri pe el la mojicele lui granițe. Tu ești în nevoie de a Îl cunoaște pe Allah al-Qadiyr (Cel Atotputernic) pentru a te înălța prin El, și pentru a te împuternici prin El, 8

și pentru a își trage puterea ta din relația cu El, Preaînaltul, pe de-o parte, iar pe de altă parte - pentru a te aprecia tu la reala ta mărime și pentru a te opri la limitele tale, și pentru a nu te lungi tu mai mult decât ți-ar fi îngăduit. Dacă ai considerat tu strictețe/putere??? Cum că Allah este cu putere peste toate, în toate privințele, Allah Cel Atotputernic îți va da ție, și te va îmbogăți pe tine, și te va întări pe tine, și te va proteja pe tine, și te va face pe tine izbânditor, și te va însănătoși pe tine și te va apăra pe tine. Dacă vei fi tu convins și nu te încearcă nicio îndoială cum că Allah este cu putere peste toate, te afli tu sub acoperirea lui Allah, și Mila sa, și ocrotirea Sa. Dacă te-ai legat tu de El și ai știut cu credință că El, Preînaltul, este Cel Atotputernic, și ai tăiat tu orice speranță de ajutor legată de oricine altcineva în afara Sa, și te-ai îndreptat tu numai către El, și te-ai delăsat de creațiile Sale, atunci aceasta este religia adevărată, căci religia adevărată presupune credința absolută în Unicitatea lui Allah și să tai tu orice speranță legată de vreuna dintre creații și să îți legi tu speranța sa de Cel Adevărat și să fii tu deznădăjduit în raport cu cei creați și să te îndrepți tu către Domnul celor care au fost creați. Al-Muqtadir este Acela care are o putere absolută și El este Cel care stăpânește și are puterea deplină asupra creațiilor Sale. Și dacă a simțit omul că vreunul dintre semenii săi are vreo putere asupra sa, va avea cea mai mare grijă de a se afla cu el în cele mai bune relații cu putință. Cum ar trebui să fie relația omului cu Allah, știind el că Allah este clipă de clipă cu putere asupra sa?! – Se va opri el de la nedreptate și de 9

la manifestarea forței în relațiile cu semenii săi, și va fi în faptele lui milă și bunătate. Printre indiciile Măreției lui Allah se numără și acela că Puterea lui Allaah este completă, absolută și perfectă, și nu cunoaște nici un deficit, în vreme ce puterea și capacitățile creațiilor Sale sunt incomplete, imperfecte și limitate, și nu are el puterea de a beneficia de ele decât prin Voia lui Allah. Dreptcredinciosul adevărat ar trebui astfel să știe că în aceasta se află o măreață

înțelepciune și ea este, în același timp, una dintre

binecuvântările lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul, pentru că cel creat, dacă ar fi lăsat în grija sa și pe propriile mâini, nu s-ar putea conduce el decât la pierzanie. Și astfel se impune adevăratului musulman să știe că nu există forță și putere decât prin și cu Allah, și să caute ajutorul la Allah în sensul completării capacităților sale în sensul adorării și supunerii față de Allah și al ajutorului pentru parcurgerea cu succes a drumului ce duce către Rai, cu Voia lui Allah, și să știe că Allah este peste toate cu putere, și El este Cel care nu are pe nimeni asemenea Lui și El este Unul Unicul îndreptățit întru a fi Adorat, și El este Unul Unicul care îi poate fi de vreun folos, atât în această Viață Lumească, cât și în Viața de Apoi. Dintre obligațiile care se impun cu necesitate unui drept credincios musulman este și aceea de a Îl aprecia pe Allah și a Îl preamări pe măsura

Atotputerniciei

și

Măreției

Sale,

Preaînaltul,

iar

dreptcredinciosul musulman poate face aceasta prin:  A-i atribui lui Allah Preaînaltul acele atribute și calități pe care El Însuși și le-a atribuit și să creadă în ele și să le afirme ca aparținâdu-I, fără a Îl asemăna creațiilor Sale. 10

 sporirea pomenirii lui Allah (“adz-dzikr”) în orice moment și în orice circumstanță și începerea tuturor acțiunilor prin pomenirea numelui Său, și

preaslăvirea

Lui

și

elogierea

lui

prin

rostirea

formulelor

–

“Alhamdulillah” = “Laudă lui Allah!”, “La ilaha illa Allaah!” = “Nu există altă divinitate demnă de a fi adorată în afară de Allah!” , “Allahu Akbar!” = “Allah este Cel mai Mare!”.  urmarea tradițiilor nobilului Său profet – Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și considerarea cuvântului acestuia ca fiind superior cuvântului oricui altcuiva dintre oameni, indiferent de cât de privilegiată ar fi poziția acestuia.  să creadă în Cartea Sa pentru că este Cuvântul Său, și să judece între oameni în conformitate cu ea.  să pună la loc de cinste ritualurile religioase specific religiei Sale, precum Rugăciunea, Az-Zakaat, Postul, Pelerinajul etc.  să stea departe de ceea ce Allah a oprit și a interzis, și dintre cele mai mari pe care Allah le-a interzis – “ash-shirk” – a Îi face asociați lui Allah.  să dea curs celor pe care Allah i le-a prescris și dintre acestea, de cea mai mare importanță, este prescripția de a crede în Unicitatea lui Allah și de a Îl uniciza întru adorare și de nu a îi asocial Lui nimic întru aceasta, slavă lui Allah! Allah Preaslăvitul și Preaînaltul este uimitor în Puterea Sa asupra a tot și a toate; și Măreția Sa reiese din toate acțiunile Sale și din tot ceea ce El, Preaînaltul, creează. Pentru a încerca să pricepem cât mai îndeaproape Măreția și Atotputerea lui Allah vădită în creațiile Sale, în cele ce urmează ne vom opri asupra a doar câteva dintre nenumăratele exemple a ceea ce 11

învățații în islam numesc “minunile științifice ale Coranului”, de această dată cu aspecte legate de dezvoltarea embrionului uman, spune Allah Preaslăvitul și Preaînaltul în Nobilul Coran: „A fost creat dintr-o apă aruncată, ce iese dintre coloana vertebrală şi coastele toracice.” Și, având în vedere că, coastele toracice împreună cu coloana vertebrală şi sternul alcătuiesc ceea ce se numeşte în anatomie cavitate toracică, iar aparatul reproductiv responsabil pentru tot ceea ce este legat de perioada prenatală a noului născut se află în regiunea lombară, respectiv cavitatea pelvină, probabil că mulți se vor întreba ce legătură are cavitatea toracică, pieptul și coastele cu crearea embrionului. Acest verset sfânt nu poate fi înţeles însă decât în lumina embriologiei, anatomiei şi funcţiei organelor bărbatului şi ale femeii. Iată câteva detalii ştiinţifice care îl explică: 1. Crearea organelor sexuale: În cea de-a opta săptămână de sarcină, grupul de celule din care se vor alcătui ulterior organele sexuale ocupă un loc în partea superioară a embrionului, acolo unde se vor constitui ulterior oasele coloanei vertebrale şi coastele toracice, adică în cutia toracică. Testiculele nu vor coborî în scrotul lor, la fel şi ovarele nu vor coborî în zona bazinului femeii decât în fazele ulterioare. 2. Din punct de vedere fiziologic: Sursa nervoasă a comenzilor care controlează erecţia şi procesul de ejaculare la bărbat se află în măduva coloanei vertebrale, în zona dorsală (D9, D10, D11), adică în interiorul oaselor coloanei vertebrale şi coastelor toracice. Si se poate observa precizia din cuvintele lui AllahPreaînaltul.„Ce iese dintre coaste și piept (pelvis și piept)dintre coloana vertebrală şi coastele toracice.”[Surat At-Tariq, 7]. 12

Adică nu din coloana vertebrală şi coastele toracice, aşa cum şi-au închipuit unii, dând numeroase interpretări acestui verset. De aceea, orice maladie care afectează măduva spinării din zona toracelui, în centrul erecţiei şi ejaculării situat între coloana vertebrală şi coastele toracice, îl face pe bărbat impotent din punct de vedere sexual, deoarece el îşi pierde capacitatea de erecţie şi de ejaculare. 3.Vasele sangvine: Vasele sangvine care aprovizionează aparatul genital, atât la femeie cât şi la bărbat, pornesc dintr-un loc situat din punct de vedere anatomic între coloana vertebrală şi coastele toracice, adică din artera aortă şi vena cavă inferioară şi orice afecţiune a acestor vase sangvine împiedică operaţiunea de ejaculare la bărbat şi de ovulaţie la femeie. Nu mai există lichid care sa se elimine în cazul producerii unei afecţiuni în centrii nervoşi sau în vasele sangvine care furnizează organelor sexuale simţul şi alimentarea, fiindcă nervii şi vasele sangvine care au legătură cu organele sexuale au un rol principal în procesul de eliminare a lichidului seminal la bărbat. Iar centrul acestor nervi şi vase sangvine se află între coloana vertebrală şi coastele toracice. Acest verset şi detaliile ştiinţifice prezentate pe scurt pot explica totodată și sensul versetului în care Allah Preaînaltul spune: „Și când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor, şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi,[zicându-le]: „Nu sunt eu Domnul vostru?”, au răspuns ei: „Ba da, facem mărturie!”, pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără grijă de aceasta!”[Surat Al-A’raf, 172] Așadar, tot ceea ce există în om, începând cu picătura sa şi ajungând la creierul său după ce se trece prin celelalte membre şi organe ale sale, depun mărturie despre existenţa Creatorului. Şi cu cât 13

omul devine mai învăţat, cu atât sporeşte şi credinţa lui şi încrederea în existenţa lui Allah. De aceea, Allahse adresează în multe din versetele Sale unui neam de oameni care ştiu, care înţeleg, care aud şi care pricep, precum:  „[...] Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud...”[Surat Ar-Rum: 23]  […] Iar in aceasta sunt semne pentru un neam care aude.”[Surat Yunus: 67]  „[...] Întru aceasta sunt semne pentru un neam de oameni care pricep. ”[Surat Ar-Ra’d: 4]  „[...] Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep. ”[Surat AlAn’am: 98] Un alt verset uimitor al Nobilului Coran este si acela in care Allah Preainaltul spune: „O, omule! Ce te-a înşelat pe tine în privinţa Domnului tău Cel Cinstit,/ Care te-a creat, te-a întregit şi ţi-a dat statură dreaptă.” Să medităm la acest discurs impresionant! De la cine vine şi cui se adresează? De la AllahCel Generos! „El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Ştiutorul celor nevăzute şi al celor văzute. El este Cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim]. / El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu: Stăpânitorul [Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Făcătorul Veghetorul

pace

[As-Salam],

[Al-Muhaymin],

Cel

Apărătorul Tare

Credinţei

[Al-’Aziz],

[Al-Mu’min], Atotputernicul

[Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir]. Mărire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociaţi. / El este Allah: Făcătorul [Al-Khaliq], Creatorul [Al-Bari’], Dătătorul de chipuri [Al-Musawwir]. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El Îl laudă cele din ceruri şi cele de pre 14

pământ. El este Cel Puternic [şi] Înţelept [Al-’Aziz, Al-Hakim]. ﴿ ”[Surat Al- Haşr: 22-24] Şi se adresează omului, acestui duşman învederat, nedrept şi ignorant, neliniştit şi temător, zgârcit, disperat, necredincios, vesel şi mândru, oponent şi slab, stricător pe pământ, vărsător de sânge, cu excepţia unui mic număr dintre semenii lui care îndrumă şi merg pe calea cea bună a credinţei. Si ce ciudat este acest duşman învederat..si spune Allah: „Oare nu vede omul că Noi l-am creat pe el dintr-o picătură! Şi iată că el ne este Nouă duşman învederat!”[Surat Ya-Sin: 77] A fost creat dintr-o singură celulă şi după nouă luni s-a transformat în aproximativ o sută de mii de miliarde de celule. Şi el ştie acest lucru şi-l vede cu proprii săi ochi. Şi cu toate acestea mai sunt încă unii care îl tăgăduiesc în mod deschis pe Creator, cu toate că nu pot să nege aceste lucruri în sufletul lor, atunci când rămân singuri – spune Allah „Şi când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor, şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: „Nu sunt Eu Domnul vostru?”, au răspuns ei: „Ba da, facem mărturie!”, pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără grijă de aceasta!”[Surat Al - A’raf: 172] A fost început el cu o picătură al cărei diametru nu depăşeşte o zecime de milimetru şi după nouă luni lungimea sa a crescut de cinci mii de ori. Şi el ştie şi vede acest lucru. Dar cu toate acestea mai există unii care atribuie existenţa omului unor teorii slabe, cum sunt hazardul, evoluţionismul sau apariţia sa din neant. Si incurcată este chestiunea acestui necredincios, cel mai certăreţ, asa cum spune Însuși Allah: „[...] Dar omul este cu adevărat nelegiuit şi necredincios. " [Surat Ibrahim: 15

34]si„[...] însă omul este celmai certăreţ [dintre toate fiinţele].”[Surat Al-Kahf: 54] A pornit el dintr-o singura celulă speciala – celula sexuală sau picătura amestecată –şi după nouă luni s-au creat din ea peste o sută de feluri de celule specializate, precum celula nervoasă, celule aparatului vizual, celule aparatului auditiv, celula cardiacă, celula osoasă şi altele, fiecare cu structura si rolul ei in functionarea organismului uman. Si a cunoscut omul o parte din nenumăratele binefaceri ale lui Allah, dar cu toate acestea constatăm că cei mai mulţi oameni, aşa cum i-a descris chiar Stăpânul lumilor, nu sunt mulţumitori spunând:„[...] Dar puţini dintre robii Mei sunt mulţumitori.”[Surat Saba’: 13]si Să fie ucis omul! Cât de necredincios este el! / Din ce l-a creat pe el? / Dintr-o picătură l-a creat şi i-a hotărât [soarta]...”[Surat Abasa: 17-19] Omul secolului XX a aflat că cele mai precise detalii ale făpturilor, ale creaţiei şi ale viitorului biologic al embrionului sunt predestinate încă din faza picăturii amestecate, a cărei greutate nu depăşeşte aproximativ o milionime de gram, care după nouă luni sporeşte de peste un milion de ori, având în vedere că noul născut are aproximativ 3000 de grame. A aflat cele mai mici detalii ale creaţiei făpturii sale, dar s-a prefăcut și a uitat existenţa Creatorului şi necesitatea de a Îi aduce mulţumiri! Ciudată şi încurcată este chestiunea acestui om slab despre care spune Allah: „[...] căci omul a fost creat slab.”[Surat An-Nisa’: 28] A fost creat din ceva slab, dintr-o picătură amestecată şi continuă să rămână slab în faţa celor mai slabe făpturi, căci îl poate ucide o genă patogenă (o substanţă chimică din acidul aminic a cărei lungime nu depăşeşte câteva miliardimi dintr-un metru), sau îl poate ucide o boală virotică, microbiană sau parazitară, cauzată de fiinţe vii microscopice a 16

căror lungime sau a căror diametru nu depăşeşte câteva miimi dintr-un milimetru, sau un cheag de sânge sau de grăsime al cărui volum nu depăşeşte un bob de muştar. Şi cu toate acestea, puţini sunt aceia care au crezut şi au respectat învăţăturile celui care se află în spatele tuturor lucrurilor. „Alif. Lam. Mim. Ra. Acestea sunt versetele Cărţii. Iar ceea ce ţi-a fost revelat de către Domnul tău este Adevărul, însă cei mai mulţi oameni nu cred.”[Surat Ar-Ra’d: 1]. Si de asemenea spune Allah Preaînaltul: „Noi am propus cerurilor, pământului şi munţilor sarcina de a purta povara adevărului, dar ele au refuzat să o poarte şi le-a fost teamă de ea, însă s-a încărcat omul cu ea, căci el este tare nedrept faţă de el însuşi şi tare neştiutor.”[Surat Al- Ahzab: 72] Omul a primit să fie stăpân peste celelalte creaturi din momentul când cerurile, pământul şi munţii mai făceau parte încă din lumea necunoscutului

şi

Allahi-a

încredinţat

această

stăpânire.

Cerurile,

pământul şi munţii s-au temut de povara lor, însă omul a primit această povară. De aceea, Allaha făcut făptura lui dreaptă şi prin această îndreptare l-a făcut stăpân peste celelalte făpturi supuse lui prin porunca de la Creatorul lor: „Şi El v-a supus vouă toate cele care se află în ceruri şi care se află pe pământ; toate sunt de la El.[...] ”[Surat Al -Jathiya: 13] Sensul expresiei „Acela care te-a creat, te-a plămădit şi te-a făcut drept” înseamnă – dar Allahştie cel mai bine – că Stăpânul l-a făcut pe om drept, capabil să descopere lucrurile şi să le cântărească cu o balanţă dreaptă cu ajutorul creierului său pe care Allahl-a alcătuit să fie drept, adăugându-i ceea ce anatomiştii numesc „noul creier” (neocortexul), sau creierul care raţionează şi gândeşte. La celelalte 17

vertebrate, în afara omului, neocortexul – scoarța cerebrală nou apărută pe scara de ierarhizare a nivelului de evoluție a sistemului nervos la diverse specii și care reprezintă suportul operațiilor gândirii – este foarte mic în comparaţie cu creierul omului, în vreme ce creierul animal sau „creierul vechi” reprezintă cea mai mare parte din creierul vertebratelor, cu excepţia omului. După ce omul a acceptat povara stăpânirii, Allahl-a cinstit creându-l cu mâna Lui şi a suflat în el din duhul Lui, adică din porunca Lui. Omul a fost creat din porunca lui Allah, conform definiţiei pe care Stăpânul o dă spiritului: „Te întreabă despre Duh. Spune: „Duhul este din porunca Domnului meu!” Iar vouă nu v-a fost dată

decat putina

stiinta. ”[Surat Al- Isra’: 85] Noi suntem creaţi din porunca lui Allahşi nu din duhul lui Allah, în accepţiunea pe care cei mai mulţi oameni o dau duhului. În mod logic, nu se poate accepta ca vreo altă creatură ar putea să aibă vreo calitate comună sau asemenea Creatorului sau. Și spune de asemenea, Preaînaltul: „Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: „Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!”[Surat Luqman: 14] „Noi i-am poruncit omului să le arate părinţilor săi. Mama sa l -a purtat cu dureri şi l –a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni.[...] ”[Surat Al-’Ahqaf: 15] Slăbiciunea

este

slăbirea.

Allah

Preaînaltul

grăit:„Zicând:

Doamne, oasele mele sunt slabe [...].”[Surat Maryam: 4] si „[...] dar cea mai slabă casă este casa păianjenului, [...]”[Surat Al -Ankabut: 41] 18

Durerea este greutatea, truda. Allah Preaînaltul a grăit: „V-afost prescrisă lupta, chiar dacă ea este neplăcută.[...]”[Surat Al -Baqara: 216] Sarcina şi naşterea sunt motive de slăbiciune şi de trudă pentru toate femeile gravide, însă Domnul său a pregătit-o pe femeie din punct de vedere psihic, afectiv, fizic şi mental să uite repede această experienţă dureroasă şi să nu-i rămână decât sentimentul fericit că ea a dat viaţă şi a asigurat continuitatea vieţii, că Preaslăvitul Creator, cu înţelepciunea şi orânduiala Lui, a ales-o pe ea pentru acest lucru. Și din aceasta decurge și datoria cinstirii ei, aşa cum au poruncit Allah

şi

trimisul Său. De la începutul sarcinii şi până la naştere, femeia trece prin stări şi faze de slăbire şi slăbiciune, căci i se modifică în sânge constantele biologice, după cum se modifică şi constantele fiziologice ale organelor ei. Pulsaţiile inimii se accelerează treptat, cantitatea de sânge pompată zilnic sporeşte de la 6500 de litri pe zi la începutul sarcinii, la 15000 de litri pe zi la sfârşitul sarcinii. Ciclul sangvin este şi el influenţat de sarcină, se întind arterele care transportă sângele din membrele inferioare, ca urmare a măririi volumului său de o mie de ori la sfârşitul sarcinii faţă de momentul începerii ei, apar varice, se înmulţesc hemoroizii, se produc tulburări în aparatele digestiv, urinar şi respirator, la ligamente, ca şi la alte organe. Aceasta pentru că embrionul este în uterul mamei sale o făptură parazitară care-şi absoarbe hrana de la mamă, indiferent de starea ei fizică, iar ea îl eliberează şi îl curăţă de secreţiile lui dăunătoare. Ştiinţa a descoperit că femeia gravidă trebuie să satisfacă nevoile de viaţă ale embrionului în mod obligatoriu,

indiferent de starea 19

sănătăţii ei. Sarcina este o slăbire şi o greutate crescândă pentru femeia gravidă şi din punct de vedere psihic, căci ea oscilează între teamă şi speranţă, tristeţe şi bucurie. Teama în timpul sarcinii este generată de greutăţile naşterii. De aceea, numeroase boli psihice şi nervoase apar în timpul sarcinii şi imediat după naştere. Iar bucuria pe care o simte se datorează sentimentului că ea va fi mamă şi va da viaţă. Spune Allaah: „Şi l-a născut pe el cu trudă” A devenit clar astăzi pentru medicii obstreticieni că este nevoie ca actul naşterii să fie însoţit de dureri pentru ca naşterea să decurgă normal, fără complicaţii. Cât priveşte recurgerea la mijloace pentru evitarea durerilor, fie că este vorba de anestezie locală a măduvei din şira spinării, fie că este vorba de injectare sau de inhalare de gaze anestezice, acestea fac de cele mai multe ori naşterea mai dificilă şi o împiedică pe mamă să contribuie la intensificarea contracțiilor uterului. Pregătirea psihică şi fizică a femeii în timpul sarcinii pentru a înţelege şi pentru a accepta operaţiunea naşterii este necesară pentru a şterge din mintea celor mai multe mame impresia maladivă care trezeşte spaimă din cauza durerilor naşterii. Cu toate acestea, însă, naşterea rămâne pentru un timp o experienţă dureroasă în mintea femeii, pe care însă o şterge foarte repede sentimentul de

fericire că ea a contribuit la asigurarea

continuităţii vieţii. Si spune Allah:„Apoi, i-a făcut lui drumul uşor.”[Surat Abasa: 20] Printre căile pe care Domnul Cel Preaînalt le-a făcut uşoare pentru embrion după rămânerea lui până la un termen ştiut, în uterul mamei 20

sale se numără căile ieşirii lui. De obicei, vaginul femeii nu permite decât o pătrundere de câteva degete, iar orificiul colului uterului nu permite pătrunderea decât a unui ac. Naşterea în sinea sa este un miracol fiziologic. Si spune Preaînaltul că: „El face sa coboare ploaia îmbelşugată şi El ştie ce se află în pântece. Nici un suflet nu ştie ce va dobândi mâine şi nici un suflet nu ştie încare loc de pe pământ va muri. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor.”[Surat Luqman: 34] Unii medici şi învăţaţi se întreabă de ani de zile despre sensul cuvintelor lui AllahPreaînaltul şi El ştie ce se află în pântece, mai ales că astăzi, datorită descoperirilor ştiinţei, putem cunoaşte din luna a patra sexul embrionului, iar în unele experienţe individuale acest lucru a fost posibil de la începutul sarcinii, după fecundarea ovulului femeii de un spermatozoid masculin sau feminin. Tot datorită ştiinţei, putem cunoaşte unele boli genetice care afectează embrionul încă din luna a patra, când el se află încă în uterul mamei, ca urmare a examinării lichidului amniotic în care înoată. Celor care se întreabă, fie cu bună intenţie, fie cu rea intenţie, le prezentăm următoarea explicaţie: În primul rând, în următorul hadis autentic consemnat de AlBukhari găsim explicaţia pentru confuzia din minţile unora:

"Cheile

necunoscutului sunt cinci şi nu le cunoaşte decât Allah.. Şi a recitat versetul de mai sus." [hadis autentic consemnat de Al- Bukhari] ...şi El ştie ce se află în pântece. De aceea, prin cuvintele lui Allah Preaînaltul: şi El ştie ce se află în pântece, înţelegem că El cunoaşte necunoscutul pentru ceea ce se află în utere. Nimeni în afară de Allahnu

ştie cât va trăi embrionul, când îi va sosi sfârşitul şi ce alte lucruri necunoscute i se vor întâmpla. Următorul hadis sacru detaliază ceea ce rezumă primul hadis şi lămureşte sensul cuvintelor lui AllahPreaînaltul şi El ştie ce se află în pântece."Când picătura cade în uter, Allah trimite un înger şi el zice: Doamne, creată sau necreată? Şi dacă îi răspunde lui: <<Necreată!>> o elimină

uterul

sub

formă

sânge,

iar

dacă

îi

răspunde:

<<Creată!>>atunci el întreabă: Cum să fie, Doamne, nefericit sau fericit? Când îi va fi sorocul? Şi în ce pământ va muri?"[Transmis de Abd Allah ben Mas’ud şi consemnat de Ibn abi Hatam şi de alţii]. În al doilea rând: unde a ajuns ştiinţa noastră despre embrion? Ea va rămâne deficitară – oricât de mult ar progresa – în comparaţie cu ştiinţa lui Allah cea veşnică şi atotcuprinzătoare, care ştie tot ceea ce se va întâmpla embrionului înainte de a fi creat, în timpul creării, după plămădirea lui, în timpul vieţii lui, al morţii şi al învierii lui. A trecut vreo ştiinţă dincolo de cunoaşterea sexului embrionului aflat în uter şi a unor boli genetice din miile de maladii care s-ar putea să-l afecteze? Ştiinţa lui Allaheste totală, cunoaşte toate aspectele văzute şi nevăzute. În versetul: „Allah ştie ce poartă fiecare femeie în pântece şi ceea ce lipseşte sau ceea ce este prea mult în pântece şi tot lucrul are la El măsură”.[Surat Ar-Ra’d: 8] ....găsim o detaliere a sensului cuvintelor lui Allah... şi El ştie ce se află în pântece... În al treilea rând: Cuvintele lui AllahPreaînaltul ...şi El ştie ce se află în pântece... nu înseamnă că El i-ar interzice omului să cunoască ce se află în utere. Dacă ar fi voit ca omul să nu ştie nimic despre ceea ce se află în utere, Allahnu ar fi revelat zeci de versete din Cartea Cea Sfântă şi nu ar fi descris diversele faze ale 22

embrionului. El ne-a anunţat anticipat că ne va arăta conţinutul acestor versete ulterior şi acest lucru se întâmplă astăzi. În al patrulea rând: Cunoaşterea a ceea ce se află în utere, fie că este vorba de cunoaşterea sexului embrionului, fie că este vorba de bolile genetice sau malformaţii, nu este o cunoaştere a necunoscutului. Aceste lucruri sunt predestinate, existente în ovulul fecundat, însă ştiinţa le-a descoperit în faza embrionului. În al cincilea rând: Dacă cineva se întreabă cum de ştie Îngerul încă din faza picăturii cât va trăi embrionul şi când va muri – şi acest aspect îi prezentăm în următoarele versete sfinte, în care există răspunsul convingător la întrebările sale: „Numai El este Ştiutorul necunoscutului şi El nu descoperă taina Sa nimănui, / Afară de acela pe care îl alege ca trimis şi face să meargă înaintea lui şi în urma lui păzitori”.[Surat Al-Djinn: 26-27]. „Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte.”[Surat Al -Baqara: 255] Și spune deasemenea Allah: „Nu! Jur pe Ziua Învierii! Şi nu!...Jur pe sufletul care singur se învinuieşte! / Oare socoteşte omul că Noi nu vom aduna din nou oasele sale? Ba da! Noi suntem în stare să potrivim la loc şi vârfurile degetelor sale!”[Surat Al-Qiyama: 1-4] Nu există un angajament cu adevărat decât prin credinţa adevărată şi credinţa nu este adevărată decât prin încrederea în Ziua de Apoi. Majoritatea oamenilor cred în Ziua Învierii, iar în versetul de mai sus există o dovadă logică, ştiinţifică care îl ajută pe acela care voieşte să ajungă la încrederea în revenirea la viaţă în Lumea de Apoi. AllahPreaînaltul se adresează aici omului prin intermediul unei dovezi ştiinţifice miraculoase din făptura lui, ale cărei dimensiuni le-a descoperit ştiinţa în cursul secolelor XIX şi XX. 23

Le putem prezenta simplificat astfel: crearea degetelor începe din cea de a şasea săptămână de sarcină, iar formarea lor se încheie la mijlocul lunii a cincea de sarcină, când se conturează definitiv trăsăturile lor, inclusiv amprentele care rămân neschimbate până la moarte. În pielea degetelor se află amprentele care sunt diferite de la un om la altul, cu excepţia gemenilor identici. Datorită lor se poate stabili identitatea omului şi el poate fi deosebit de ceilalţi indivizi ai speciei. Criminologia se bazează de zeci de ani pe amprentele unice pentru a se convinge de identitatea infractorilor şi persoanelor bănuite. În pielea degetelor se află o mare parte din aparatele simţului căldurii, durerii şi presiunii. Suprafaţa pielii omului atinge 1,6 metri pătraţi. Pe această suprafaţă sunt dispuse 3-5 milioane aparate care sesizează durerea, două sute de mii de aparate care sesizează căldura şi circa o jumătate de milion de aparate ale simţului tactil şi al presiunii. Degetele au un rol deosebit în activităţile practice care îl deosebesc pe om de celelalte făpturi. Ne limităm la a menţiona doar aptitudinea

scrie,

specifică

doar

omului,

printre

ale

cărei

instrumente se află şi degetele. Şi dacă nu ar fi existat scrisul, omenirea nu ar fi ajuns la stadiul în care se află astăzi şi nu ar fi existat tezaur uman. Centrii nervoşi din creier care conduc mişcarea degetelor ocupă o mare suprafaţă în creier, comparativ cu ceilalţi centrii care dirijează mişcarea

celorlalte

membre.

Cât

priveşte

vasele

sangvine,

firele

nervoase, articulaţiile, oasele şi muşchii din care sunt alcătuite degetele şi modul lor de funcţionare, toate acestea sunt minuni ale Creatorului, dar nu intrăm în detaliile lor pentru a nu îngreuna lectura cărţii. 24

De aici înţelegem de ce i-a redus Creatorul la tăcere cu argumente, logica şi ştiinţa Sa pe toţi aceia care se îndoiesc de posibilitatea reînvierii, cu acest verset miraculos, în pofida simplităţii lui şi al apropierii lui de înţelegerea majorităţii oamenilor. Nimeni înainte de secolul XIX nu ştia detaliile anatomiei şi fiziologiei degetelor şi particularităţile amprentelor lor unice în afară de Creatorul Preaslăvit şi Preaînalt. Si ultimul verset la care o sa ne oprim în întâlnirea noastră de astăzi este: „Ba ei sunt în încurcătură în privinţa unei noi creaţii...” Orice om înzestrat cu raţiune care a înţeles ceva despre crearea făpturii nu poate decât să repete la citirea acestui verset sfânt: Mărire Ţie, Doamne, şi mare este puterea Ta! Nu, nu a fost neputinciosStăpânul lumilor la prima creare şi nu va fi neputincios nici la cea de a doua creare. Ne-a promis nouă Adevărul şi promisiunea Lui este întotdeauna Adevăr, că noi vom afla ceva din tainele primei creări: „Voi aţi cunoscut prima creare. De ce nu vreţi voi să luaţi aminte? ”[Surat Al-Waqi’a: 62] Omul a aflat până în momentul de faţă foarte multe şi foarte puţine despre prima creare. A aflat că în natură există nouăzeci şi două de elemente din care sunt alcătuite lucrurile, începând cu hidrogenul şi sfârşind cu uraniul. Aceste elemente se combină între ele în anumite procente şi din ele se formează milioane, ba chiar miliarde de creaturi cu viaţă şi fără viaţă. Omul ştie acum că orice lucru din prima creaţie, de la cea mai mică particulă cum este atomul până la galaxii se bazează pe o rânduială bine întocmită guvernată de legi stabile, care nu pot să emane decât de la un Creator cu putere: „Oare nu au fost ei creaţi de nimeni sau ei sunt creatorii?”[Aurat At-Tur: 35]

De aceea, constatăm că adevăraţii învăţaţi sunt aceia care se tem de Allah, pentru că ei ştiu ceva despre puterea Lui de a crea. Isaac Newton, descoperitorul legii gravitaţiei în secolul XVII, afirmă:

„Această

particularizare

fiinţelor,

orânduiala

părţilor

şi

componentelor lor, potrivirea lor cu altele şi cu timpul şi spaţiul nu pot să provină decât de la un înţelept ştiutor...” Savantul inventator Hasan Kamil as-Sabbah afirmă: „Coranul Cel Sfânt este plin de îndemnuri adresate credincioşilor de a cugeta la crearea cerurilor şi a pământului, de a medita la înţelepciunea lui Allah în creaţia Sa. Legile pe care le urmează Universul nu sunt decât prescripțiile lui Allah şi voinţa Sa. Prescripțiile religiei islamice în totalitatea lor nu au alt rol decât de a-ţi dezvolte mintea şi trupul şi să le apere pe ele de ceea ce le-ar putea provoca vreun rău.” Savantul Pasteur, descoperitorul microbilor, deşi hadisele cele nobile au făcut cu mult înainte referire la ei, afirmă: „Credinţa nu împiedică nici o înălţare. Dacă aş fi ştiut mai mult decât ştiu astăzi, credinţa mea în Dumnezeu ar fi mai puternică şi mai profundă decât este în momentul de faţă.” Un savant biolog afirmă: „Faptul că m-am ocupat de ştiinţe mi-a întărit credinţa în Dumnezeu, ea devenind mai puternică şi mai solidă decât fusese înainte. Fără îndoială că ştiinţele îl ajută pe om să reflecteze mai adânc la puterea şi măreţia lui Dumnezeu. Cu cât descoperă mai multe lucruri noi în sfera cercetării şi studiilor sale, cu atât sporeşte credinţa omului în Dumnezeu. ” Darwin, a cărui teorie greşită despre evoluţie a fost speculată de materialişti, afirmă într-una din scrisorile sale: „În cele mai puternice momente de îndoială, nu am fost câtuşi de puţin ateu, dacă ateismul 26

înseamnă tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu. Am văzut mâna lui Dumnezeu în toate făpturile Sale, în mlaştină şi în pădure. Eu cred în existenţa unui Dumnezeu al acestui univers imens. ” Imamul Ali – Allahfie mulţumit de el şi să-l mulţumească pe el! – a spus: „Mă mir de acela care se îndoieşte de Allah, când el vede creaţia lui Allah. Mă mir de acela care uită de moarte, când el vede moartea. Mă mir de acela care tăgăduieşte cealaltă creare, când el vede prima creare. De aceea, ştiinţa cu toate ramurile sale şi cu deosebire cele materiale a fost o cale şi o introducere în credinţa adevărată. ” Revista Al-’Irfan, tomul 21, 1931: Teama de Allahnu vine decât împreună cu fiecare ştiinţă adevărată. Datorita acestui fapt, căutarea ştiinţei a fost considerată o datorie pentru fiecare musulman şi musulmancă. Primul verset al revelaţiei este o poruncă divină de a învăţa: „Citeşte! În numele Domnului tău care a creat, / Care l–a creat pe om din sânge închegat. ”[Surat Al-’Alaq: 1-2] Slavă și laudă i se cuvin numai lui Allah și pacea și binecuvântarea Sa

fie

asupra

nobilului

Său

profet

–

Muhammad

(Pacea

și

binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Îl rugăm pe Allah Preaslăvitul și Preaînaltul să ne sporească nouă credința și știința și să ne facă dintre aceia care L-au cunoscut pe Allah cu o adevarată cunoaștere și L-au adorat și L-au preamărit în forma în care numai El, Preaînaltul, este Demn de a fi preamărit și adorat.Fie ca Allah Preaslăvitul să ne fixeze și să ne întărească pașii pe calea cea dreaptă și să ne facă pe noi toți dintre dreptcredincioși.De asemena Îl rugăm pe Allah să ne binecuvânteze pe noi toți, cât și pe cei dragi nouă, și pe toți musulmanii, cu o viață lungă, ca un prilej de a face cât mai multe fapte bune și de a aduce cât mai mult asupra noastră Mulțumirea 27

lui Allah Preaînaltul; să ne binecuvânteze pe noi, după o viață lungă, în momentul morții noastre, cu mărturisirea de credință, și să facă mormintele noastre o gradină din Gradinile Paradisului și să ne răsplătească cu Paradisul fără a fi socotiți; deasemenea, sa ne binecuvânteze cu bucuria de a fi în compania Profetului Muhammad (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în Paradis și cu recompensa de a privi la Minunata Față a lui Allah Preaslăvitul și Preaînaltul în cea mai înaltă treaptă a Raiului! Amin! Și dacă cunoașterea lui Allah ca Unic Adorat, Creator și Stăpânitor este baza și totodată motorul credinței și supunerii dreptcredinciosului musulman, atunci credința, adorarea și supunerea acestuia nu pot fi complete decât prin cunoașterea Tradițiilor nobilului nostru Profet Muhammad (Pacea și binecuvânatarea lui Allah fie asupra sa!) și a învățăturilor și înțelepciunilor decurse din biografia acestuia.