Cine este Allah?

Cine este

Cel care raspunde la intrebarea

"Cine este Allah?" este Allah Insusi

www.lumea-islamica.com islamica.com 2014 1

Slava lui Allah, Cel care a luminat cu lumina revelatiei inimile dreptcredinciosilor si i-a scos din intunecimile necredintei la lumina, si i-a calauzit pe drumul celui Preamultumitor.

Si au fost cele mai marete texte coranice si cele privind sunnah Profetului (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa!) care vorbeau despre Allah, Domnul tuturor lumilor, Creatorul tuturor oamenilor, Facatorul cerurilor si al pamanturilor. Daca i-ar fi lasat Allah pe oameni fara calauzirea divina, ei si-ar fi trait viata in intunecimi.

Iar cea mai de pret binecuvantare cu care Allah ne-a binecuvantat este calauzirea pe Calea cea dreapta si faptul ca ne-a dat posibilitatea sal cunoastem pe Allah prin ceea ce ne-a fost revelat.

Dreptcredinciosul musulman intelege si mai mult binecuvantarea acestei stiinte luminate atunci cand priveste la invatatii cei fara credinta, dintre savanti si filosofi, a caror stiinta, in loc sa ii apropie de Allah, i-a dus departe de Acesta, pana acolo unde au considerat existenta aparuta fara a avea un Creator preexistent si Vesnic. Aceste presupuneri si vorbe s-au nascut din intunericul necredintei aflat in mintile lor si in locul ajungerii la calauzire (asa cum ei credeau) a fost calauzirea lor ratacire, si drumul lor deviere si i-a amagit satana si i-a purtat pe ei spre iad si spre mania celui Preaputernic. Iar unii dintre ei, desi stiinta lor le-a dat prilejul de a ajunge la adevarul existentei unui Creator, aceasta nu i-a condus la corecta cunoastere a Acestuia si, implicit, nici la posibilitatea adorarii Sale in modalitatea in care Acesta trebuie sa fie adorat.

Dintre ei fac parte si "al-mushrikin" – care, desi au recunoscut existenta lui Allah, i-au facut Lui asociati, adorandu-i si pe altii alaturi de Acesta Preaslavitul si Preainaltul. Si dintre ei sunt aceia care adora soarele, luna, pomii, pietrele. Si dintre ei sunt dintre aceia care adora oamenii sau vacile. Si dintre ei sunt cei care L-au asemanat pe Allah cu 2

creatiile Sale si l-au desenat sub forma oamenilor sau a animalelor, Preamarit si Preaslavit fie Allah, Care nu are pe nimeni egal, si El este Unicul demn de lauda si adorare. Si dintre ei fac parte si aceia care cred ca au stiinta in unele chestiuni ce il privesc pe Allah, fara a avea insa nici un indiciu bazat pe revelatie (si, implicit, inexistent in Coran si sunnah) atribuindu-i Lui Allah ceea ce El Insusi Preaslavitul si Preainaltul nu si-a atribuit; sau negand/anuland atribute si actiuni pe care Allah Insusi si lea atribuit, cum ar fi Auzul Sau, Vederea Sa, Puterea Sa, asezarea Sa pe tronul Sau, cuvantul Sau, posibilitatea de a fi vazut in viata de apoi.

Si numai folosirea mintii, a intelectului, a capacitatii de gandire si intelegere umana in demersul cunoasterii lui Allah este (in forma individuala) o metoda refuzata si inadecvata Maretiei lui Allah ale carui atribute si actiuni nu pot fi intotdeauna percepute si intelese de capacitatea

limitata

de

cunoastere

a

omului.

Creatorul

nostru,

Atoatestiutorul, are adevarata stiinta in ceea ce ne priveste si stie limita capacitatii noastre de cunoastere.

Tocmai din acest motiv i-a trimis pe profeti si a pogorat asupra lor revelatia si le-a pogorat lor Carti - indrumare si intelepciune, pentru ca oamenii sa poata ajunge la corecta intelegere si cunoastere a Stapanului lor Cel Preainalt si Prea demn de slava si lauda Atoatecunoscatorul. Si nu exista nici un om inzestrat cu credinta si ratiune care sa nu recunoasca faptul ca cel care detine stiinta completa asupra Naturii lui Allah este Insusi Allah; si nu exista stiinta mai cuprinzatoare decat stiinta atotcuprinzatoare a lui Allah.

Si recunoscand acestea, omul va sti ca ceea ce le-a fost pogorat trimisilor si profetilor lui Allah, raspunde la aceasta mareata intrebare: cine este Allah?

3

Allah i-a trimis pe toti trimisii Sai, si a trimis toate cartile acestora, tocmai pentru a raspunde la aceasta intrebare. A spus Allah: “Spune: „Mi s-a revelat mie cã Domnul vostru este un Domn unic! Oare voi sunteti supusi vointei Lui [musulmani]?” (Surat Al-Anbia': 108). Cu adevarat, Allah le-a impus tuturor trimisilor Sai sa spuna oamenilor ca intreaga revelatie pe care Allah a pogorat-o poate fi rezumata, isi afla chintesenta, in aceste cuvinte – "Dumnezeul vostru este un Dumnezeu Unic". Asa cum se mentioneaza si in urmatorul verset “Si Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fãrã sã nu-i revelãm lui: „Nu existã altã divinitate în afarã de Mine, deci adorati-Mã peMine!” (Surat Al-Anbia': 25).

Asadar, primul raspuns la intrebarea “cine este Allah?” cuprinde in sine tocmai miezul religiei islamice, si anume "at-tauhid", adica unicitatea lui Allah.

Maretia acestei intrebari “cine este Allah?” poate fi regasita si in faptul ca Allah a raspuns El Insusi, fara a lasa in sarcina nimanui altcuiva acest raspuns, nici uneia dintre creatiile Sale si nici macar trimisilor Sai. Ci, Allah le-a revelat lor aceasta, pogorandu-le lor mesajul profetiei, ca raspuns la aceasta intrebare. Cu adevarat, Allah Preaslavitul si Preainaltul ne-a vorbit despre natura Sa, atributele si numele si actiunile Sale in raport cu creatiile Sale si procesul facerii lor. El ne-a dezvaluit tot ceea ce exista in acest univers ca si indiciu al maretiei Creatorului si Facatorului lor, preaslavit fie El. Allah a raspuns la aceasta intrebare in Cartea Sa, in numeroase pasaje, in forme multiple si diverse. Si daca am pune aceasta intrebare inaintea versetelor in care Allah vorbeste despre Sine Insusi, vom gasi aceste versete ca si raspunsuri perfecte la intrebarile noastre; In aceasta se afla, inca odata, un indiciu al Maretiei lui Allah si a Atotstiintei Sale asupra naturii fintei umane si a posibilelor intrebari si framantari carora ar putea sa le caute raspuns.

4

Daca vei intreba -cine este Allah?- poti gasi in mod indubitabil urmatorul raspuns in Surat Al-Ikhlas: “Spune: "El este Allah, Cel Unic!/Allah-us-Samad!/El nu zãmisleste si nu este nãscut/si El nu are pe nimeni egal!".

Daca vei intreba inca odata, vei gasi, de asemenea, urmatorul raspuns in Surat Al- Baqarah, 255: “Allah! Nu existã divinitate afarã de El, Cel Viu, Vesnicul [Al-Qayyum! Nici atipirea, nici somnul nu-L cuprind!

Ale Lui sunt cele din ceruri si de pre pãmânt! Cine este acela care ar putea mijloci la El fãrã de îngãduinta Lui? El le stie pe cele din fata lor si pe cele din urma lor. si ei nu pricep nimic din stiinta Sa în afarã de ceea ce El voieste. Tronul Lui se întinde peste ceruri si peste pãmânt si nu-I este grea pãzirea lor. El este Preaînaltul, Mãretul [Al-Aliyy, Al’Azim]!”

Si repetand intrebarea ti se va raspunde in Surat Al-Hashr, 22-24: “El este Allah, afarã de care nu este alt dumnezeu, stiutorul celor nevãzute si al celor vãzute. El este Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim]./El

este

Allah,

afarã

de

care

nu

este

alt

dumnezeu:

Stãpânitorul [Al-Malik], Cel Sfânt [Al-Quddus], Fãcãtorul de pace [AsSalam], Apãrãtorul Credintei [Al-Mu'min], Veghetorul [Al-Muhaymin], Cel Tare [Al-'Aziz], Atotputernicul [Al-Jabbar], Cel Preaînalt [Al-Mutakabbir].

Mãrire lui Allah! El este mai presus de ceea ce voi Îi asociati./El este Allah: Fãcãtorul [Al-Khaliq], Creatorul [Al-Bari'], Dãtãtorul de chipuri [AlMusawwir]. Ale Lui sunt numele cele mai frumoase. Pe El Îl laudã cele din ceruri si cele de pre pãmânt. El este Cel Puternic [si] Întelept [Al-'Aziz, Al-Hakim].

-Cine este Allah?Si Allah iti raspunde si in Surat At-Talaq, 12: “Allah este Cel ce a creat sapte ceruri si tot atâtea pãmânturi. Între ele coboarã porunca [Sa], 5

pentru ca sã stiti cã Allah este cu putere peste toate si cã Allah cuprinde toate lucrurile cu stiinta [Sa].”

Si ori de cate ori ai repeat intrebarea, Allah Preamaretul si Preainaltul, Atoatestiutorul iti va raspunde.

-Cine este Allah?“Allah este lumina cerurilor si a pãmântului. Lumina Lui seaman cu o firidã în care se aflã o lampã. Lampa este într-un vas de cristal, iar acesta pare a fi o stea scânteietoare. Ea se aprinde de la un pom binecuvântat, un mãslin, nici de rãsãrit, nici de apus, al cãrui ulei aproape cã lumineazã fãrã sã-l fi atins focul. Luminã peste luminã! Allah cãlãuzeste cãtre lumina Sa pe cine voieste El si Allah dã oamenilor pilde.

Iar Allah le stie pe toate”. (Surat An-Nur: 35) -Cine este Allah?“El este Cel care este Domn în cer si care este Domn pe pãmânt; El este Cel Intelept [si] Atoatestiutor [Al-Hakim, Al-'Alim]!” (Surat AlZukhruf, 84) “Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Cel care le-a fãcut pe toate! Asadar, adorati-L pe El! si El este peste toate ocrotitor!/Privirile nu-L ajung, însã El prinde toate privirile. El este Cel Blând [si] Bine stiutor [Latif, Khabir]!” (Surat Al-An'am: 102103) Allah ni se prezinta pe Sine in acest gen de versete, prin specificarea atributelor de maretie pe care le detine si departarea naturii sale de orice neajuns sau deficit, atribute prin care El poate fi venerat si laudat si slavit si preamarit.

Cele mai marete versete din Cartea Sa sunt tocmai acele versete prin care Allah ni se face cunoscut pe El Insusi. Si desi, cu adevarat, Coranul in totalitatea sa este Cuvantul lui Allah, unele versete se 6

valorizeaza fata de altele in functie de subiectele la care se refera, iar versetele care fac referiere la Allah sunt dintre cele mai marete versete prin maretia subiectului lor si s-au innobilat prin el.

Din acest motiv "ayat al-kursy" este considerat cel mai maret verset din Coran, si Surat Al-Ikhlas reprezinta o treime de Coran, asa cum a fost specificat in unele relatari corecte despre trimisul lui Allah (Pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa).

Si exista, de asemenea, si o alta forma in care Allah se prezinta pe Sine Insusi, raspunzand la mareata intrebare -Cine este Allah?- prin prezentarea creatiilor Sale si a actiunilor Sale asupra lor, precum si a intelepciunii decurse din creatia acestora.

Si intreband -Cine este Allah?- vei gasi cu siguranta raspunsul: “El este Acela care vã plãmãdeste în mitre, precum voieste. Nu este altã divinitatea în afara Lui, Atotputernicul, Înteleptul [Al-Aziz, Al-Hakim]./ El este Acela care ti-a pogorât Cartea. În ea sunt versete deslusite - si ele sunt temeiurile Cãrtii - si altele nedeslusite. Cei cu înclinare [cãtre rãtãcire] în inimi le urmãresc pe acelea în care este nedeslusire, în cãutarea vrajbei si în cãutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaste tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrãdãcinasi în stiintã spun: "Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru!" Dar nu cugetã astfel decât cei dãruiti cu judecatã”. (Surat Al Imran: 6, 7) “Spune: “O, Doamne, Stãpân peste toate! Tu dai stãpânirea aceluia care voiesti Tu si iei stãpânirea de la cel care voiesti Tu. Tu îl cinstesti pe cel care voiesti Tu si îl umilesti pe cel care voiesti Tu. În mâna Ta se aflã Binele si Tu esti Cel care are putere peste toate./ Tu faci sã intre noaptea în zi si faci sã intre ziua în noapte. Tu faci sã se iveascã viul din mort si faci sã se iveascã mortul din viu si Tu îl dãruiesti [cu cele necesare 7

traiului] pe cel care voiesti Tu, fãrã a tine socotealã”. (Surat Al Imran: 26, 27) “Allah este Cel care a trimis Cartea cu Adevãrul si cu Balanta. si de unde sã stii? Poate cã Ceasul este aproape./Încearcã sã-l grãbeascã aceia care nu cred în el, însã aceia care cred sunt cu teamã de el si stiu cã acesta este Adevãrul. Iar aceia care se ceartã asupra Ceasului, se aflã în rãtãcire adâncã./ Allah este Binevoitor cu robii Sãi. El dãruieste cele spre vietuire cui voieste El. El este Tare, Puternic [Al-Qawiyy, Al-'Aziz]”. Si spune Allah preainaltul si preaslavitul in continuarea acestor versete: “Acela care voieste sã semene [ogorul] Lumii de Apoi, aceluia îi vom spori Noi semãnãtura, iar acela care voieste sã semene [ogorul] acestei lumi, aceluia îi vom da Noi din ea, însã el nu va avea parte în Lumea de Apoi”.

(Surat As-Shura: 17-20).

-Cine este Allah?“Allah este Cel care face sa se crape semintele si sâmburii. El da viata la ceea ce este mort si face sa moara ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, va lasati voi abatuti [de la El]? / El face sa se iveasca zorile si a statornicit noaptea pentru odihna si Soarele si Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotarârea si rânduiala Celui Puternic [si] Atoatestiutor [Al-'Aziz, Al-'Alim]./ El este Cel care v-a fa‫م‬cut stelele, pentru ca sa va calauziti dupa ele în întunericurile uscatului si ale m‫م‬rii.

Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care stiu./El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet si v-a dat loc de odihna si loc de repaus. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep./ El este Acela care a facut sa coboare apa din cer. Apoi, prin ea, Noi am facut sa încolteasca toate plantele, din care dupa aceea am facut sa iasa verdeata, din care scoatem garunte, unele peste altele, iar din curmali -din mladitele lor- ciorchini 8

desi si gradini de struguri, maslini si rodii, asemanatoare si diferite unele de altele. Priviti la fructele lor când rodesc, crescând când se coc! in aceasta sunt semne pentru oamenii care cred.” (Surat Al-An'am: 95-99).

Allah este Cel care vã creeazã pe voi în slãbiciune, apoi dupã slãbiciune vã dã putere, iar dupã putere dã slãbiciune si cãruntete, cãci Allah creeazã ceea ce voieste si El este Atoatestiutor [si] Atotputernic [Al’Alim, Al-Qadir]. (Surat Ar-Rum: 54).

Allah este Cel care a creat cerurile si pãmântul, precum si ceea ce se aflã între ele, în sase zile, si apoi S-a asezat pe Tron. Voi nu aveti în afara Lui ocrotitor si nici mijlocitor. Oare voi nu vreti sã luati aminte?/El cârmuieste toate lucrurile din cer si de pre pãmânt. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cãrei mãsurã este de o mie de ani, dupã cum numãrati voi./Acesta este stiutorul lumii celor nevãzute si a celor vãzute, Atotputernic [si] Îndurãtor [Al-'Aziz, Ar-Rahim],/Care a fãcut desãvârsit tot ceea ce a creat. Asadar, [El] a creat omul din lut, la început,/Apoi i-a fãcut pe urmasii lui dintr-o apã anume dispretuitã [sperma]./Apoi l-a plãsmuit pe el si a suflat în el duhul Sãu. Si v-a dat vouã auzul, ochii ºi inimile. Însã voi îi aduceti atât de putin multumire! (Surat As-Sajda: 4-9) “Allah nu este nedrept fata de nimeni, nici cat greutatea unui graunte de praf, iar daca este o binefacere El o inmulteste si da din partea Sa rasplata mare”. (Surat An-Nisa'a: 40) Allah dã din belsug cele spre vietuire cui voieste El dintre robii Sãi sau le împutineazã lor. Allah este a toate stiutor./Iar dacã tu îi întrebi cine pogoarã apa din cer si învie cu ea pãmântul, dupã ce el a fost mort, ei rãspund: “Allah!” Spune: “Slavã lui Allah!” Însã cei mai multi dintre ei nu pricep. / Si nu este aceastã viatã lumeascã decât joacã si glumã, însã 9

în Lumea de Apoi este viata cea adevãratã! Dacã ei ar sti! (Surat AlAnkabut: 62-64) El este Cel care v-a creat pe voi din tãrânã, apoi dintr-o picãturã, apoi dintr-un cheag de sânge. Apoi El vã face sã iesiti copii mici, pentru ca apoi sã ajungeti la maturitate si apoi sã fiti bãtrâni – însã unii dintre voi sunt omorâti mai înainte-, si sã ajungeti la un termen hotãrât. Poate cã voi veti pricepe./El este Cel care dã viata si dã moarte si, dacã hotãrãste un lucru, El spune: "Fii" si el este. (Surat Ghafir: 67-68) Repetati aceste versete si cugetati asupra lor! Veti vedea ca ele nu fac altceva decat sa vi-l faca cunoscut pe Allah, Maretul Facator al cerurilor si al pamantului si a ceea ce se afla in ele si intre ele, Daruitorul celor necesare traiului, Cel Drept, Unicul Demn de lauda si adorare si El este Cel la care ne vom intoarce in Ziua Judecatii.

Nobilul Coran este plin de versete de asemenea gen, care iti umplu inima de credinta si liniste si de sentimentul de preamarire a maretiei lui Allah Cel Preaslavitul.

Marele invatat Ibn al-Qaym considera ca in continutul textelor coranice se concretizeaza insasi definirea lui Allah, ceea ce da prilejul inimilor noastre de a se lega de Acesta. Si spunea Ibn al-Qaym ca daca vei reflecta asupra discursului Coranului, vei regasi: un Suveran care poseda tot ce exista si El este Unicul demn de toata lauda situatia tuturor lucrurilor se afla in mana Sa si ele isi au originea in El si la El se intorc El se intinde peste intreg regatul Sau, nu-I este ascuns nimic din ceea ce se afla in ascunzisurile regatului Sau, Cunoscator a ceea ce se afla pana si in sinele supusilor Sai, Cunoscator al celor lasate sa se iveasca, precum si al celor ascunse de catre acestia 10

Unicul care conduce in regatul Sau - aude si vede - da si opreste - rasplateste si pedepseste - inobileaza si injoseste - creeaza si indestuleaza cu cele necesare traiului - face sa moara si face sa invie - predestineaza si decide si organizeaza toate ordinele coboara de la El, cele mai minore si cele mai insemnate si la El se intorc toate, nu se misca nici macar un atom, decat cu voia Sa si nu cade nici macar o frunza fara ca El sa o stie sa cugetam si asupra faptului in care se preamareste pe El Insusi si cum isi indeamna supusii si ii indruma spre ceea ce le poate oferi fericirea si izbanda si ii atrage catre aceasta si ii avertizeaza de ceea ce ii poate distruge, si li se face cunoscut supusilor Sai prin numele si atributele Sale si se face iubit de ei prin binecuvantarile pe care le pogoara asupra lor si le reaminteste binecuvantarea Sa asupra lor si le impune ceea ce este obligatoriu pentru ei, si ii avertizeaza in legatura cu posibilitatea privariilor de aceste binecuvantari si le reaminteste de ceea ce le-a promis lor ca innobilare daca I s-au supus si ceea ce le-a prescris lor din pedepse daca nu I se vor supune‌ Subhan Allah! Slava lui Allah – Domnul nostru si Unicul demn de lauda!

11

Subhan Allah (Slava lui Allah) maretia lui Allah se vede in toate creatiile sale oricat de mici sau de mari ar fi. Miracolul stiintific al "casei paianjenului" in Coran.

Subhan Allah (Slava lui Allah) maretia lui Allah se vede in toate creatiile sale oricat de mici sau de mari ar fi.

Acum cateva zile rasfoiam o carte care se numeste "Beit alankabut", adica "Casa paianjenului". Fara a fi o carte de insectologie, cartea se refera la "shirk", adica a-I face asociati lui Allah, in sensul considerarii ca in afara de Allah Preaslavitul si Preainaltul mai exista si altii care ar putea dispune toate oranduielile acestei lumi.

Cartea, cu o prefata semnata de insusi marele sheikh Salih ibn Fawzan al-Fawzan porneste de la urmatorul verset existent in Nobilul Coran: „Pilda acelora care au luat ocrotitori în locul lui Allah este ca pilda pãianjenului care si-a fãcut o casã; dar cea mai slabã casã este casa pãianjenului, dacã ei mãcar ar fi stiut!/Allah stie orice cheamã ei în locul Sãu, cãci El este Cel Puternic [si] Întelept [Al-'Aziz, Al-Hakim]./Si aceste pilde Noi le dãm oamenilor, dar nu le înteleg decât cei priceputi” [Surat Al-Ankabut: 41-43]. Verset in care se face o analogie intre cei care cauta adapost la creatii ale lui Allah, crezand ca acestia le vor putea fi de vreun folos si aflandu-se astfel intr-o falsa siguranta, ca si paianjenul care este adapostit de una dintre cele "mai slabe case", asa cum se mentioneaza in acest verset.

In aceasta carte se arata cum, pornind de la acest verset, pe baza unor cercetari stiintifice privind lumea insectelor, poate fi ilustrat miracolul stiintific existent in acest verset referitor la "casa paianjenului".

Privind din punct de vedere gramatical, la prima vedere se observa o discordanta intre substantivul "ankabut" = "paianjen" care este de genul masculin, si predicatul "ittakhadat" = "a luat/ si-a facut", care 12

indica o actiune facuta de cineva de genul feminin. Si departe de a se putea strecura vreo eroare sau vreun neadevar in Cuvantul lui Allah, Preaslavitul si Preainaltul, cercetarile privind lumea paianjenilor au arat ca numai femelele panjan au capacitatea de a-si construi casele, pentru ca ele singurele, spre deosebire de masculi, sunt dotate in partea inferioara a corpului cu un aparat specializat pentru producerea fibrelor si firelor necesare pentru constructia casei. Subhan Allah!

Asadar, in urma cercetarii la care ne refeream s-au facut urmatoarele constatari: 1. Masculul paianjen nu poate construi o casa, cea care are aceasta sarcina fiind de fapt femela paianjan, care detine un aparat specializat pentru producerea firelor necesare in constructia casei, aflat in josul partii anterioare a corpului acesteia, constitutia masculului nepresupunand, insa, un aparat asemanator.

2. Femela paianjen nu isi incepe constructia casei decat in momentul in care ajunge la pubertate si este pregatita din punct de vedere fiziologic pentru imperechere; in aceasta perioada incepe sa-si construiasca locuinta, care reprezinta un adevarat centru de atractie pentru masculul, incapabil, prin natura sa, de a-si construi o casa.

3. Femela paianjen isi construieste casa din fire pe care le tese in modalitati artistice si geometrice / arhitecturale specifice, astfel incat sa fie deosebit de sensibila la orice vibratie exterioara; firele sunt, de asemenea imbibate cu o substanta lipicioasa careia nu-i scapa nici o insecta, odata ajunsa in perimetrul sau ori s-a apropiat de acesta si aceste fire imobilizeaza insect cazuta in plasa paianjenului pan ace soseste femela paianjan pentru a o ucide.

4. Dupa consumarea imperecherii si terminarea precesului de fecundare, femela paianjen va pleca intr-un loc indepartat si sigur pentru a isi 13

depune ouale. In acest timp, masculul ramas acasa se simte in siguranta pana ce femela se intoarce pentru a-l ucide, iar apoi il mananca – si nu se poate altfel, pentru ca in chiar tesuturile din care este alcatuit acesta se afla material absolut necesara in procesul maturarii ale oualor de paianjen.

Si concluziile pe care le trage autorul cartii mai sus mentionate pe baza acestor constatari sunt urmatoarele: 1. In mod cert si absolut casa paianjenului este "cea mai slaba casa" din punctul de vedere al constructiei si preciziei firelor sale care nu-l pot apara pe locuitorul ei nici de arsita, nici de inghet, si nici macar de vreun inamic.

2. Si in pofida "slabiciunii sale" casa paianjenului este o cursa necrutatoare pentru orice insect sau musculita i-ar trece prin preajma.

3. Si "slabiciunea" casei paianjenului nu se rezuma doar la aspectul fizic, material, al acesteia, ea continand in esenta sa si o "slabiciune" simbolica, spirituala, atat timp cat se constituie ca o "siguranta mincinoasa" pentru masculul paianjen care este ucis chiar in timpul in care el se crede in perfecta siguranta in propria casa.

Si s-ar putea face o analogie perfecta intre casa paianjenului si aceia care si-au luat drept stapani si carmuitori altii decat Allah, cerand de la ei izbanda, aducandu-le jertfe, adorandu-i, crezand ca le vor fi de vreun folos. Si acestia nu sunt decat asemenea masculului paianjen intr-o "siguranta mincinoasa", pentru ca cei in care ei se incred nu sunt decat minuscule si neajutorate creatii ale Preamaretului, Atoatestiutorului, Cel in puterea caruia sta orice El isi doreste, netrebuind pentru aceasta decat sa spuna a ceva "Fii!" si acesta va fi, Preainaltul, Unicul demn de slava si lauda si de a fi adorat – Allah.

14

Subhan Allah! Preamarit si Preaslavit fie Allah, Creatorul celor vazute si nevazute! Cine si-ar fi imaginat ca o insecta atat de mica si neinsemnata – precum painjenul – poate ascunde in natura sa o poveste atat de fabuloasa.

Si dupa cum se poate observa, in incercarea noastra de a raspunde la mare intrebare care a fost pusa despre Allah, referinta noastra a fost Allah Preainaltul si Preaslavitul Insusi. Deoarece Allah este "ghayb" (adica absent

din

campul

perceptiei

noastre,

necunoscut

prin

simturi,

imperceptibil); nu L-am privit si nu L-am vazut, ci ne-a fost impus sa credem in El si sa ne temem de El, fara a-L putea prcepe in mod fizic, si tocmai aceasta este esenta adevaratei credinte.

Fie ca Allah sa ne faca dintre aceia ale caror piepturi sunt pline de credinta adevarata, credinta care sa ne conduca spre Paradis si spre a-l vedea cu adevarat pe Domnul si Stapanul nostru Cel Preainalt – Allah, pentru ca asa cum ni s-a promis prin mesajele profetilor (Pacea lui Allah fie asupra lor!) cea mai mare placere, fericire, a oamenilor Paradisului este tocmai vederea fetei lui Allah. Fie ca Allah sa ne faca dintre acestia!

Asa cum spuneam, Allah este "ghayb", este din punctul de vedere al capacitatii noastre de a-l percepe un "necunoscut", iar modalitatea de cunoastere a "ghayb"-ului nu este decat increderea in indrumarea cea dreapta care a venit de la Allah, Preasfantul si Preainaltul (prin intermediul revelatiei).

Si nu ne este permis sa vorbim despre "ghayb" ("necunoscut") fara a avea un indiciu sau o dovada clara. Allah a spus Cel Preainalt: “Si nu urma [lucrul despre] care nu ai cunostinta! Auzul si vazul si inima, pentru toate acestea vei fi întrebat!” (Surat Al-'Isra': 36) Drumul adevarului pe care Allah ne-a calauzit isi are seva in credinta in Allah, dupa care luam de la Allah revelatia pe care ne-a trimis15

o (prin intermediul profetilor Sai) si credem in ea, si, prin ea, il cunoastem pe Domnul nostru cu atributele si numele si actiunile Sale. Si, de asemenea, ii cunoastem pe ingerii Sai, pe trimisii si profetii Sai si raiul si iadul Sau, si ne cunoastem prin ea chiar si pe noi insine si universul ce ne imprejoara, si ceea ce vrea Allah de la noi.

Tocmai aceasta este si semnificatia vorbelor ce i-au fost atribuite lui Ibn 'Abaas (Allah sa fie multumit de el!) care spunea: "L-am cunoscut pe Domnul meu prin Domnul meu, si de n-ar fi fost Domnul meu, nu L-as fi cunoscut pe Domnul meu" (care in limba araba suna ca si un poem spunand: " 'ariftu rabby bi-rabby // ua lau laa rabby maa 'ariftu rabby).

Daca noi am inteles ceea ce ne spune Allah despre sine Insusi, atunci L-am cunoscut cu adevarat pe Allah, prin Allah si am fost adusi pe Calea cea dreapta ("sirat almustaqym"), si ne-am absolvit de nestiinta si necredinta (in a-I face asociati lui Allah –"shirk") si ne-am alaturat neamului dreptcredinciosilor si am devenit cunoscatori ai lui Allah, si buni practicanti ai religiei noastre si nu vom mai avea nici o nevoie de spusele si refectiile filosofilor si nici de acele oranduiri religioase deviate pe care le urmeaza cei rataciti si cei pecare Allah s-a maniat, si nu-ti mai pot fi de niciun folos nici teoriile savantilor din vest, chiar daca aceste pot cuprinde explicatii complexe. Si aceasta pentru ca in Ziua Judecatii, Domnul nostru nu ne va intreba in nici un caz despre ce au decis oamenii de stiinta mai noi sau mai vechi, ci, cu siguranta, ne va intreba despre ceea ce El Insusi ne-a revelat si ne-a fost facut cunoscut prin avertizarile Domnului nostru, Preaslavitul si Preainaltul.

Si spune Allah in Surat Al-Mulk (8-10): “Aproape cã plesneste de mânie. De fiecare datã când este aruncatã o ceatã nouã, pãzitorii sãi îi întreabã: "Oare nu a venit la voi un prevenitor?"/ Iar ei vor zice: "Ba da!

A venit la noi un prevenitor, însã noi l-am învinuit de minciunã si am zis: 16

Allah nu a trimis nimic, iar voi nu sunteti decât în mare rãtãcire!"/Si ei vor zice: "Dacã noi am fi ascultat si am fi priceput, nu am fi printre oaspetii Vãpãii!"

Si telul nostru in incercarea de a-L cunoaste pe Domnul si Stapanitorul nostru ar trebui sa fie tocmai perpetuarea si innoirea credintei in Allah in inimile noastre, prin patrunderea semnificatiei discursului pe care Allah il are despre Sine Insusi si, implicit, despre atributele, numele si actiunile Sale.

17