Newsletter Cognosis ~Iulie 2013 ~
1
Şcoala de Vară Cognosis 2013
And here it comes, finally! Şcoala de Vară Cognosis, mult aşteptată atât de cei trecuţi prin această experienţă, cât şi de boboceii ce vor lua parte pentru prima dată la acest proiect.
Şcoala de Vară este la cea de-a VII-a ediţie, iar anul acesta vom învăţa cu toţii cum să devenim SuperEroi, la Cluj, în perioada 12-18 August. Acest proiect a adus în fiecare an 100 de participanţi din toată ţara. Ceea ce oferă Şcoala de Vară sunt momente memorabile, noi prietenii, voie bună şi oameni faini şi bineînţeles informaţii preţioase pentru toţi cei ce îndrăgesc psihologia. Anul acesta printre module se numără Psihodrama, Terapie Ericksoniană şi NLP. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere in ceea ce priveste SDV – la prima vedere a unor fotografii din timpul ediţiilor trecute unde am văzut oameni frumoşi, cu zâmbetul pe buze, activităţi interesante şi joculeţe, care mai de care mai faine şi mai captivante. Deşi sunt bobocel într-ale SDV-ului şi va fi prima ediţie la care voi participa, sunt sigură că mă voi îndrăgosti iremediabil de acest proiect.
Vă aşteptăm cu drag la Cluj să devenim SuperEroi într-ale psihologiei!
2
3
Ediţii trecute ale Şcolii de Vară
4
Testimoniale Şcoala de Vară 2012
„E ceva din culisele SDV ce ai transmite viitorilor participanţi?
„Acolo unde plăcile tectonice ale şcolii şi vacanţei se întâlnesc, se încalecă şi se întrepătrund, acolo se naşte SDV-ul. De-aia va să devină cutremurător...Fiţi vulcanici!”
„Pentru mine , participarea la SDV a însemnat un moment de reflecţie asupra propriei vieţi. De ce? Pentru că a fost acel “click” care mi-a dat posibilitatea să mă regăsesc şi să-mi bombardez EGO-ul cu experienţe pozitive . Mai mult , am reuşit să stabilesc prietenii solide cu o parte din oamenii care au fost prezenţi şi nu în ultimul rând , am realizat că voi avea ce să povestesc nepoţilor.
"Vise, dorinţe, nevoi, bucurie, tristeţe, nedumerire, lumină, umbră.. Toate acestea şi nu numai s-au întâmplat aici, la Şcoala de Vară Cognosis 2012. Am învăţat foarte multe, am uitat probabil tot pe atâtea.. Cu speranţa că toate acestea vor continua şi ne vom reîntâlni oriunde pe acest pământ sau în acest univers"
"Ying si yang, zâmbet şi lacrimi, lumină şi întuneric, furtună şi linişte, mişcare şi repaus, vară şi iarnă, soare şi lună, vis şi realitate, apropiere şi respingere, joc şi seriozitate, minte şi inimă, toate într-un fluviu de timp în care barca SDV îşi arată strălucirea.”
Maftei Vacaru Alexandra
5
De ce lași totul pe ultima sută de metrii?
Astăzi o să încep articolul cu o imagine:
E o imagine pe care tocmai am creat-o în paint, după principiul KISS – Keep It Short and Simple. Bănuiesc faptul că te regăsești în acestă imagine. Dacă greșesc, te rog să mă scuzi și să-mi permiți să te felicit. Eu admir foarte mult oamenii care sunt atât de disciplinați încât reușesc în majoritatea cazurilor să facă munca treptat, la timp, să nu amâne. Inclusiv pentru asimilarea și procesare informațiilor, e mai bine să se facă treptat decât totul odată. Uită-te la colegii tăi care citesc în timpul anului cât își aduc aminte după trecerea examenelor, și la cei care citesc doar în sesiune. Probabilitatea este mult mai ridicată pentru cei care citesc în timpul anului să rețină mai multe, pentru că învățarea treptată le permite să proceseze aprofundat informația și să creeze mai multe legături între concepte, să ancoreze noțiunile mai solid în structurile cognitive. Bun. Ai primit bibliografia, proiectele de semestru încă nu. Te uiți peste liste și-ți spui „vreau de anul acesta să mă apuc din timp”. Faci primul pas și îți iei o parte din cărți, descarci o parte din articole, le organizezi și... iei o pauză. Îți spui că mai este timp și că nu are nimic dacă începi de MÂINE.
6
Toate bune și frumoase, episodul „e și mâine o zi” se repetă până când vezi că de săptămâna viitoare începi sesiunea. Acum, care cred eu că sunt principalele motive pentru care amănâm. Eu cred că acestea sunt: 1) Autoeficacitatea scăzută Cred că din cauză că nu avem încredere în propriile capacități de a obține un rezultat pozitiv într-un domeniu specific ajungem să amânăm. Cum am putea rezolva acest lucru? Crescând autoeficacitatea. Cum creștem autoeficacitate? Ne uităm la sursele acesteia, conform lui Bandura, sursele autoeficacității sunt: a. Experiența proprie – mă uit în trecutul meu și caut un episod unde nu am amânat și am reușit să fiu disciplinat. Dacă atunci am putut, acum de ce nu aș putea? Nu am fost tot eu, a fost altcineva? Dacă s-a putut în trecut, de ce nu se poate și-n prezent? b. Învățarea vicariantă – mă uit la cei din jurul meu, sau la cei pe care-i admir și cu care am trăsături sau valori comune. Dacă ei pot, și sunt aproape ca și mine, nu înseamnă că pot și eu? c. Persuasiune verbală – vorbesc cu cineva care obișnuiește să fie disciplinat, să nu amâne, și-l rog să-mi spună cum reușește, să-mi aducă argumente prin care să mă convingă (persuasiune pe ruta centrală, după modelul lui Petty și Cacioppo) că pot și eu. d. Factori fiziologici – ia să mă gândesc la o un episod în care mă simțeam plin de încredere. Închid ochii și încerc să retrăiesc acea situație, încerc să-mi imaginez ce vedeam, ce auzeam, ce făceam de simțeam încredere până reușesc să retrăiesc sentimentul de încredere. (tehnica imageriei mentale) 2) Perfecționismul
După părerea mea, perfecționismul este al doilea factor care duce la amânare.
7
De ce să nu mă apuc acum de lucru? Pentru că nu am toate condițiile necesare, pentru că nu am mâncat/dormit suficient, pentru că nu am suficientă lumină, pentru că scaunul acesta e super inconfortabil, pentru că e departe sala de lectură, pentru că e prea cald, pentru că e prea frig, etc. Niciodată nu o să fie toate condițiile complete. Niciodată nu o să fie lucrurile perfecte pentru că nu există perfecțiunea. E un ideal spre care e bine să tindem, însă, e totodată înțelept să înțelegem că nu-l vom atinge niciodată și că de cele mai multe ori a face un lucru, cât putem noi de bine, chiar dacă nu perfect, e mai bine decât a nu-l face deloc. Soluția: chiar dacă faci tot ceea ce ține de tine să iasă lucrurile bine, acceptă imperfecțiunea. Hai la treabă, eu cred că se poate!
Cristi Pavel
8
Identitatea muzicală
Este adevărat să spunem că toată lumea are o identitate muzicală? Identitatea în muzică se ocupă cu acele aspecte ale identității muzicale care sunt definite social, roluri culturale și categorii muzicale. Diferite cercetări ne aduc în vedere faptul că muzica poate fi folosită tot mai mult ca un mijloc prin care ne formulăm și ne exprimăm identitățile noastre individuale. Folosim asta nu doar pentru a ne reglementa propriile noastre stări și comportamente de zi cu zi, dar de asemenea pentru a ne prezenta noi, celorlalți, în modul în care preferăm. Preferințele noastre muzicale pot forma o declarație importantă a valorilor și a atitudinilor noastre, iar compozitorii și cântăreții folosesc muzica lor pentru a exprima viziunea lor distinctă asupra lumii.
Muzica este un cuvânt foarte mic pentru a cuprinde ceva ce ia atât de multe forme, la fel cum sunt culturile sau identitățile sub-culturale, Cook menționând ”În lumea de astăzi, a decide ce muzică să asculți e o parte importantă în a decide de a anunța oamenii nu doar ceea ce vrei să fii...ci ceea ce ești”. Acest concept de identitate ne permite să ne uităm la interacțiunile variate dintre muzică și individ, ideea de sine ca un fel de aspect de bază relativ neschimbată a personalității noastre individuale, a dat liber spre o imagine mai puțin statică și mai mult dinamică a sinelui, ca pe ceva ce este în mod constant reconstruit, renegociat, în concordanță cu experiențele, situații și alți oameni cu care interacționăm zi de zi. Preferințele oamenilor variază în funcție de starea lor de spirit, de ora din zi, de situația lor socială, multe alte situații ce se schimbă în mod constant. Complexitatea acestor reacții și relația lor cu alte aspecte ale vieții de zi cu zi sunt vizibile într-un organism, ceea ce ne arată faptul că muzica poate avea pe termen scurt efecte tranzitorii, precum și o influență 9
mai profundă asupra comportamentului și a convingerilor noastre, ceea ce rezultă un continuum al situațiilor în care ne angajăm și diferitele genuri de muzică. Cei mai mulți ascultăm muzica la diferite nivele de angajament, ceea ce reglează starea de spirit în diferite contexte, implicați în diferite activități. Probabil cei care sunt mai angajați sunt mult mai integrați în identitate, aceasta fiind constant reconstruită. Conform unui studiu o listă cuprinzând tipurile muzicale și trăsăturile de personalitate asociate acestora ar relata următoarele: iubitorii de blues, jazz sunt persoane cu respect față de sine însuși, creative, sociabile, le place compania oamenilor însă le place să aibă intimitatea lor, aprofundează subiectele, gândirea pozitivă este însoțită de încrederea în propria persoană. Persoanele ce ascultă muzică pop, dance, sunt în general persoane extravertite, sociabile, lipsite de creativitate, sârguincioase, insă identificăm dizarmonie cu propria ființă, e important pentru ei să interacționeze cu oamenii, să participe la evenimente unde e lume, distracție, să aibă mulți prieteni și să socializeze mult. Fanii muzicii hard rock, hip-hop sunt persoane creative, amabile, în armonie cu propria ființă în mare parte având o stimă de sine scăzută, sunt caracterizați de aprofundare, mereu de încercare a noului, de căutare de senzații tari, extreme. De către cei din jur pot fi priviți ca fiind rebeli ce activează pentru pasiunile lor, iar un stereotip al populației fiind acela că rockerii sunt sataniști...stereotip eronat de altfel. De-a lungul timpului s-a cercetat mesajele subliminale regăsite în versuri, care din punct de vedere psihologic trec de bariera emisferei stângi (cea rațională) și se duc în partea dreaptă, mai emotivă și insitinctivă a inconștientului. Ascultătorii de muzică clasică sunt persoane introvertite, în armonie cu propria ființă, în căutare de descoperire a necunoscutului, fac parte din înalta societate, aspiră mereu la mai mult, conform unor studii sunt persoane inteligente cu un nivel ridicat al IQ-ului.
Șuhani Georgeta
10
Organizează-ți timpul pentru studiu printr-o simplă întrebare
Salut Azi promovez o idee. Ideea se referă la productivitate și mai puțin la managementul timpului. De ce productivitate și nu management al timpului? Pentru că productivitatea e ceva ce vrem să obținem, adică, rezultate mai ridicate în același interval de timp, comparativ cu perioada neproductivă. De ce spun asta? Pentru că timpul tot același rămâne, tot 24 de ore pe zi. Știu, sunt teorii din fizică care spun că există perioade în care timpul se dilată și se contractă, că 24 de ore pe ceas pot fi mai mult sau mai puțin. Sincer, nu cunosc foarte bine acele teorii, nu le neg pentru că ar fi ignorant, însă mă bazez pe ceea ce știu. Știu și eu cum e. Să stai toată ziua la cursuri, uneori de la 8 la 8, eventual să ai și ceva voluntariat pe lângă și să nu te poți organiza ca să înveți. Mai mult, cum e atunci când ai zi liberă și te ocupi de tot felul de mărunțișuri însă numai de ceea ce „trebuie” nu. Te uiți pe calendar, săptămânile trec, sesiunea se aproprie și bibliografia rămâne neparcursă. Era o maximă din antreprenoriat care-mi plăcea foarte mult: „cel mai important lucru este să faci în primul rând cel mai important lucru” sau „dă prioritate priorităților”. Conform celor de la Long Beach City College, California, motivul nr. 1 pentru care studenții se lovesc de eșecul academic, este organizarea proastă a sesiunilor de studiu. Nu lipsa lor de capacități cognitive necesare procesării materialelor, nu, proasta organizare, proasta prioritizare a sarcinilor. Știu că ești foarte ocupat și nu ai chef de sisteme complicate care să te ajute să devii productiv. O să vin doar cu o metodă simplă, în care va trebui să-ți pui o întrebare. 11
Întrebarea vine din metoda folosită de președintele american Dwight D. Eisenhower. Acesta a fost general de armată și primul guvernator al zonei americane din Germania ocupată, așa că folosindu-mă de stereotipul generalului care e bun strateg cu abilități de planificare dezvoltate, recomand metoda dezvoltată de acesta. Întrebarea sună în felul următor: Este important și urgent ceea ce vreau să fac acum? Dacă răspunsul este DA, fă-l. Dacă răspunsul este NU, alege să faci altceva la care răspunsul este da. Atât e tot ceea ce trebuie să reții pentru a-ți mări productivitatea. Nu trebuie decât să faci ceea ce „trebuie” în acest moment. De unde vine întrebarea? Vine de la următoarea schemă:
Este o schemă cu 4 cadrane în care poți include orice fel de activitate. Pe verticală avem axa importanței și pe orizontală axa urgenței. Întrebarea dată mai sus te duce în cadranul I și te ajută să faci ceea ce e important și urgent în primul rând și nu ceea ce e neimportant.
12
Cadranul II, adică, cel care răspunde la întrebarea „neurgent + important?” te ajută să previi situațiile urgente. Acesta este idealul, dacă ne concentrăm pe acesta vom preveni situațiile urgente și importante și se știe foarte bine că prevenția este întotdeauna mai eficientă și mai puțin costisitoare decât intervenția. De ce ți-am spus de cadranul 1 și nu de cadranul 2? Pentru că am testat multă vreme această metodă și de cele mai multe ori mă aflam în cadranul 1. Am vrut să fiu realist cu tine și să nuți recomand ceva ce eu nu am reușit foarte bine. Așadar, înainte de a te apuca de orice, pune-ți întrebarea boldată de mai sus. Dacă nu mai rămâne nimic „urgent + important” puneți și întrebarea „ceea ce vreau să fac acum e important + neurgent?” și vei trece la nivelul următor. Spor la treabă! Cristi Pavel
13
The Fun Section Un nou studiu a fost desfăşurat de o echipă de cercetători din Australia, care arată că femeile preferă bărbaţii cu păr facial în detrimentul celor “clean-shaven”. Părul facial influenţează puternic percepţiile oamenilor în ceea ce priveşte atributele sociosexuale ale bărbaţilor. Cu toate acestea, natura acestor hotărâri este de multe ori contradictorie. Au fost cunatificate părerile femeilor şi ale bărbaţilor cu privire la atractivitatea, sănătatea, masculinitatea şi stilul parental, folosind fotografii cu bărbaţi “cleanshaven”, “lightly-stubbled”, heavily stubbled” sau cu barbă.
Ȋn perioada ciclului menstrual femeile tind să considere bărbaţii cu barbă ca fiind mai atractivi. Rezultatele confirmă faptul că “barba” influenţează percepţia asupra atributelor socio-sexuale ale bărbaţilor şi sugerează că un nivel intermediar de prezenţă a părului facial este mai atractiv, în timp ce bărbaţii “full-bearded”sunt percepuţi ca fiind taţi mai buni care pot proteja şi investi în educaţia copiilor lor.
Maftei Vacaru Alexandra 14