Cuprins A venit iarna – 4 Altă poveste de iarnă – 4 Căutăm pe nerăsuflate – 5 Clănțăne – 5 Copilăria iernii – 5 Crâmpeie de iarnă – 6 Fior de iarnă – 6 Dacă vine iarna... – 7 Dar de decembrie – 7 Eu si zăpada – 8 Fulgi de nea – 8 Încă-l mai aștept – 8 E iarnă iar – 9 Rondel de iarnă – 9 Iarna ... – 10 Iarnă – 10 Iarna cu stele de argint – 11 Iarnă în Bucovina – 11 Iarna printre păsărele – 12 Iernile copilăriei mele – 12 La noi Moșul n-a venit – 13 Mâine chiar este Crăciunul – 13 Mama Iarnă – 14 Peisaj de iarnă – 14 Mi-e sete de alb – 15 Noapte de iarnă -15
Noapte de iarnă – 15 Pe creștet lumina – 16 Portocala mecanică – 16 Poveste de iarnă – 17 Poveste despre iarnă – 18 Povestea unui fulg de nea – 18 Prin ochii unui fulg de nea – 19 S-a-nveșmântat pădurea-n argintiu – 19 Scrisoare către Moș Crăciun – 19 Seara de iarnă – 21 Stăpânul din umbră al lumii – 21 Un fulg de nea – 21 Tu iarnă – 22 Versuri albe ca de iarnă – 22
Autori: Buca Lucreția Gabriela Ana Bălan Laura Boanta Elena Buldum Daniel Ioan Țole Adrian Tirchineci Diana Adriana Matei Cătălin Codru Ana Maria Gîbu Sofia Lungu Silviu Bodi Ionela Cacuci Viorel Marele Mihai Tomiță Lăcrămioara Maftei Nicoleta Iovita Denisa Aricescu Andrei. BotoşanuSlevoacă Camelia Lungu Liliana Mandu Dida Diana Cioponea
Răzvan Claudiescu Gh. Ilie Bîrsan Ana Maria Cintian Lavinia Elena Niculicea Năzărel Lucaci Luminița Potîrniche Mariana Suciu Valetin Tufan Monica Berceanu Lăcrămioara Oprea Diana Ambruș Ioana Dima Ioana Roxana MARIANA EFTIMIE KABBOUT Necsoi Stelian Florin Matyas Roxana Andrei Mimi Hacichian Oana Uzun
Altă poveste de iarnă Abia i se vede năsucul din fular Obrajii roşii,prichindel pierdut în munţi de nea A colindat şi pe la uşa mea Cu banii câştigaţi şi-a cumpărat vioară Copilul cântă la ferestre îngheţate Până la primăvară, oamenii buni îi ascultă poveştile Seara nu cântă .Priveşte La lumina felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit Vede spiriduşii, din tolba fermecată Împrăştie praf magic de zăpadă Din troiene ies în ritm de vals cosânzene Pe fiecare fulg pluteşte un înger Dimineaţa găseşte arcuşul viorii vrăjit Trece cântând în urmă-i stelele de gheaţă se aprind Păpădia zorilor se transformă în fulgi albi de lapte Pe ce cărări departe departe l-o fi purtat Un nor azi-noapte? privind peste umăr Îşi vede fraţii dormind într-un lujer Îşi vede părinţii într-un sat liniştit Visează că iarna-i vioară şi îi cântă în strune Până la vară .Copilul doarme liniştit Toţi plâng.El nu s-a mai trezit.De atunci O femeie bătrână colindă prin nămeţi Cu o vioară în mână Gabriela Ana Balan
A venit iarna Cu nămeţi întregi de nea, A venit iarna cea grea. Cu geci groase şi fulare, Noi toţi i-am ieşit în cale. Iarna este grea, geroasă, Dar este foarte frumoasă, Pentru toţi e-o bucurie, Când pe sanie ea vine. Lucreția Buca
4
Căutăm pe nerăsuflate
Clănțăne,
Căutăm pe nerăsuflate, Fericirea în orice parte. Ne dorim o viață mai bună, Fără ură și minciună .
În păduri e gerul mare, Vine iarna ,vine frigul, Și scrășnește la-ntâmplare, Ursul e precum covrigul.
Ridică fruntea și zâmbește, Fiindcă Dumnezeu te iubește. Îți oferă fericirea, Când tu îi oferi iubirea.
Pe câmpie parcă are, Țurțuri pe-nghețate diguri, Nici omătul numai pare, Oțelit,călcat de friguri.
Acum în prag de Crăciun , Încercă să fi mai bun . Dăruiește și nu regreta , Dumnezeu Îți va inapoia.
Munții par niște sticleți, Frigul mănâncă tot pământul, Și-ale gerului cu vântul, Toți au bărbi și toți nămeți.
Laura Boanta
COPILĂRIA IERNII Și fulgii cad, iar unii zboară, Prin frigul greu și aburind. Învățând parcă-n cor să ceară, Un loc cu noi, pe-acest pământ. E totul alb cât vezi cu ochii, Un mare tablou pictat de nori. Pe deal alunecăm cu sănii Trăind copii, în oameni mari. În casă stau bunicii noștrii, Povestind de ierni bătrâne Simțind cum astfel chiar și fulgii, Rămân amintiri, de azi pe mâine, Și iarna, o inimă are, În omul cu suflet de zăpadă. În viața noastră trecătoare, Unde fulgii iubesc să cadă.
5
Totul parcă a-ncremenit, Fără glas ,și, fără voce, Numai lupul ademenit, Stă la pândă e feroce. Clănțăne din dinți odată, Pe o mierlă înghețată, Care tot face de haz, Dară lupu-i la necaz?.
Elena Buldum
La geam zărim cu bucurie, Bradul, cu credință-mpodobit. O! Frumoasă copilărie, Cu drag bine ai revenit. Daniel Ioan Țole
Crâmpeie de Iarnă Iarnă măiastră, Mi-ai pus la fereastră, Albe ‘nghețate, Cu ger parfumate; Flori. De streșini atârni Frânturi de cununi, În plâns ascuțiți, De lacrimi ciopliți; Țurțuri. Ai mire pământul, Ce-ți păstrează veșmântul. Ca voal de mireasă, De Gheață-Crăiasă, Zăpada! Pe culmea ‘nghețată, Se-adună în gloată Și-n sănii la vale-n Vacarm de urale, Ți-aduc osanale; Copiii. Dar noaptea pripită I-alungă într-o clipă, Iar vântul și gerul Îngheață și cerul, Năvalnic doar lemnul Mai dănțuie mîndru; În sobe... Ofrande de fumuri Se ‘nalță în turnuri. În tărâmuri cu zâne,
La focuri divine, Ne poartă cu vorba; Bunica. Doar un lup mai tomnatic, De ger cam apatic, Mai strigă la Lună. Se plânge că Iarna; Deloc, năzdrăvana, Nu știe de glumă. De ochi se agață Și-i coase cu ață Din fir de poveste, Din Iarnă crâmpeie, În vise strecoară Moș Ene. Adrian Tirchineci
Fior de iarnă Mă doare când îmi aştern cuvintele omăt în versuri şi paginile tac de fiecare dată în aceeaşi limbă nu ştiu câte ierni ar trebui să mai dezgheţ pentru a-mi atinge geniul creator cu ce-ar mai fi de scris fără de grijă când din condei ţâşnesc ecouri iar foaia mea velină ar putea şi ea fi o poezie scrisă cu cerneală albită-n călimară Diana Adriana Matei
6
Dacă vine iarna...
Dar de decembrie
Dacă iarna vrea să vină... Eu te rog, pofteşte-o-n casă, Să mă tulbure pe mine... Tu, rămâi... aşa... frumoasă...
m-ai găsit unde-am rămas cu o iarnă în urmă inventând jocuri din culorile lui noiembrie rătăcite sub alb cel mai bine îmi ieșeau combinațiile lui roșu chiar dacă pentru puțin timp
Domoleşte... numai focul, N-aş voi să se aşeze... Lângă noi să-i stea norocul ... de nu vrea, să lumineze... Dacă vrea să ne-mpresoare... Cu albastrul ei de vis, Lasă-i uşa descuiată... Eu am să rămân închis S-o aşezi în cap de masă... Ca pe-un oaspete de seamă, Dă-i din vinul bun şi negru... Şi-nainte... dă-i şi-o zeama. Spune-i să îşi amintească... De tot anul ce-a trecut, Şi să plece în tăcere... Nu-i sfârşit făr` de-nceput Să-i asculţi cuvântul rece... Care dă poveţe-n scris, Mie dă-mi un ceai că-mi trece... Somnul bun... în somnul vis. Dacă vezi că îmi răceşte... Ochii care-s muţi de tine, S-o cinsteşti precum voieşte... Mie... o să-mi fie bine. Şi-aş mai vrea să-ţi fie bine... Să nu uiţi că te-am iubit, Iarna asta... mie-mi vine, Ca un viscol nesfârşit.
Cătălin Codru
7
privirea am lipit-o de albastrul care cobora din când în când să fie mângâiere cât treceai însingurat pe sub plopii încărunțiți acolo unde dansam amândoi valsul uitării am complotat cu norii cu luna cu umbra să te-nsoțească în ceasuri mohorâte până și timpul și-a reprogramat zborul în ritmul tău am revenit ascunsă în vise dincolo de fereastra care luminează noaptea pregătită să împart necuvintele rog gândurile mele să adune din strălucirea fulgilor liniște frumusețe iubire le pun centura de siguranță și le dau drumul...
Fulgi de nea
acum știu ce sunt ce ești unde suntem când scriu pentru cine...
Ana Maria Gîbu
Eu și zăpada Sunt singură,dar nu am timp De plictiseală sau visare. Un musafir vine timid Tocmai din cer,la mine-n vale... Și cum alunecă ușor, Ies repede până afară, Să fiu eu prima, să strecor Din primii fulgi și în cămară. Să am acolo,în borcan, Pentru vremuri mai grele. Să pot vorbi cu ea,să am Lumina,ce vine din stele. Vreau să o-ntreb cum este sus, Dacă ea mă vede pe mine, Și vreau să cred într-un răspuns Că da,mă vede...și chiar bine! Zăpada-i albă și gingașă, Și-n podul palmei se topește, De ani de zile-i nărăvașă, Nimic în drum nu o oprește! Eu și zăpada ne iubim... Căci ce e sus, este și jos, Iar toată viața cât trăim, Nădăjduim în ce-i frumos! Sofia Lungu
Zâmbește copile,e fulgul de nea Ce-ți pică pe-obraz că o pură stea! Surâzi tu drag suflet cu pielea-ți cea caldă Și fugi să te joci în albă zăpadă. Aleargă tu vesel prin neaua ce grea, Căci timpul tot trece,ca fulgul de nea. Profită acum în ani de speranță De copilăria-ți dulce,căci ai doar o șansă! Zâmbește drag suflet căci mă încălzești Cu inocentă-ți pură ce o emanezi, Zburdă sălbatic și fii fericit Ignoră copile gerul cel cumplit! Privește-n juru-ți ,e doar fericire, Doar zâmbete calde în fețe zglobie, Simte tu iubirea ce zboară în vânt, Trăiește-ți fericirea în al iernii cânt.. Silviu Bodi
Încă-l mai aştept... Învăluit în mister, cerul îmi pare sită Care cerne alene fulgi de nea obositi... Topindu-se în palmă ca pe fierbinte plită Îşi aşteaptă sfârşitul, parcă, linişiţi... Strâng în pumni o iarnă-ntreagă, rece Şi realizez că an de an alunec în efemer, Că timpul mult prea repede trece De când am încetat să sper. Privirea îmi e aţintită în fereastră, Deşi mi-au spus ca nu există Moşul. Ochii-mi tot măsoara bolta albastră Căutând acestei minciuni rostul... Ionela Cacuci
8
E IARNĂ IAR
Parcă te miri de forfota iscătă; De unde au atâta energie Ce dintr-o dat-a fost descătuşată, În iarna ce-a creat o feerie?
Din nori pufoşi ce prevesteau schimbarea, De dimineaţă începu să cadă Albind pământul cât cuprinde zarea, Fulgi jucăuşi, steluţe de zăpadă.
Pe uliţă, un clinchet lin răsună.. Sunt zurgălăi, ce-atârnă într-o salbă Şi-un mândru cal trecu ca o furtună Trăgând uşor peste zăpada albă,
Sătucul meu, e parcă din poveste... Căzând din cer, zăpadă albă, pură Acoperă, case păduri şi creste... Tărâm de vis în mijloc de natură.
O sanie, ivită ca din basme; Pocnind din bici, un moş semeţ o mână... Şi om şi cal, dispar precum fantasme În fulgii denşi, a ierni-acum stăpână.
Şi peste tot e mare veselie Din hornuri, blând, a prins să se Pe derdeluş sunt mulţi copii cu sănii înalţe Cuprinşi sunt toţi, de mare bucurie Urcând la deal, mai cad făcând mătănii. Fuior de fum, rotindu-se în valuri; Călduţ va fi când vin să se descalţe Înfriguraţi, copiii de pe dealuri. În ochii lor, vezi lesne încântarea Se bucură de proaspăta zăpadă E-aşa frumos, şi-atâta veselie Îmbujoraţi, de chiot umplu zarea Şi mă gândesc, aşa, parcă de-odată Când se-mbulzesc, şi când mai cad Cât de puţin ne trebuie să ne fie grămadă. Chiar temporar, fruntea înseninată. Viorel Marele
RONDEL DE IARNĂ Să ningă blând pe fruntea ta... Așa-i frumos , așa ți se cuvine . Să-ți fie cald , să-ți fie bine , Când prea devreme va-nopta... Dorul de tine când revine , Tristețea mă apăsa grea... Să ningă blând pe fruntea ta... Așa-i frumos , așa ți se cuvine .
9
În parc dorm urmele albite . E-o liniște de cor ceresc... Pe-alei trec sopte ce plutesc În amintiri ce plâng rănite... Să ningă blând pe fruntea ta... Mihai Tomiță
Iarna... A venit, aşa-deodată Iarna cea mult aşteptată ! Cu zăpadă, bucurii Şi brăduţ pentru copii.
Iarnă
Colo-n deal, la săniuş, S-a făcut un derdeluş... Săniuţa iute fuge De ai vrea, n-o poţi ajunge.
Dulce iarnă în cămară Multe bunătăți pe rafturi Duduie printre pereți căldura Care îmbie la povești.
Ghemotoace mari şi mici Urcă dealul mai pe brânci, Cu obrajii ca de joc Îmbrăcaţi cu un cojoc.
Gerul toți l-am ocoli Printre flori pe câmp am da noi iama Însă cum ar suna cântul de colinde.. Vara?
De pe hornul casei mele Fumul iese cu putere. Fulgii mari şi albi s-adună Pe căpiţa dinspre şură.
Viscolind printre nămeți Admirăm sclupturi diverse Dăruite de înghețul Strecurat printre copaci.
Mos Crăciun, cu sacul mare, Vine-n fugă, pe cărare, Cu cadouri, jucării, Pentru copilaşi hazlii.
Pe săniuțe alunecăm Și sorcova o ascultăm Ce anunță că în lume Vine că să ne slujească Dragostea nepământească.
- Moşule, cel drag şi scump O-ntrebare vreau să-ţi pun : La copiii cei săraci Le-ai adus cadouri dragi ? Moşule, eu te iubesc, Dar, te rog, să mă-nţelegi Nu-mi doresc cadouri mari Vreau un strop de fericire Şi pe mama lângă mine....!
Întâmplările din iarnă Ne îmbie să sperăm La ziua ce se naște mâine La binele din lume La simplitate La Tine Doamne! Nicoleta Iovita
Lăcrămioara Maftei
10
11
Iarna cu stele de argint… Se plimbă timpul, se roteşte… Fulgii timizi se prind în joc E vremea sfintelor colinde Ce le-ascultăm din loc în loc… În zile reci de iarnă blândă Soarele nu o să se-ascundă… Simţim căldură sufletească! Zâmbet din ceata îngerească… În coşuleţul din cămară Am strâns miros de primăvară, Cu gândul meu îl voi trimite, Pe drumurile mult albite… Scrisori de dor, poveşti nescrise Au apărut în mintea mea, Şi parcă aş scrie cu magia, Desprinsă dintr-un fulg de nea…
IARNĂ ÎN BUCOVINA A nins fără contenire Două zile chiar mai bine... Şi-acum slaba fulguire Din văzduh încă mai vine Nori ce sunt în risipire Din puţinul lor mai cern Ici şi colo -n strat subţire Noul strai ce-şi mai aştern E devreme -i dimineaţă Totul pare adormit Încă netezit la viaţă Sub fundalul troienit
S-a inserat pe la ferestre, Tu îmi vorbeşti, eu te alint… În suflet ard visele noastre, Se-aprind ca stelele de-argint. E timpul să te ţin de mână, Să scutur şoapte de iubire, Brad, cetină… tresar, iubite! Ninge din nou cu fericire… Dulceaţa stelelor din cer, E un sărut trimis de tine, Iubitule, te chem şi-ţi spun: Mai stai o iarnă lângă mine ! Denisa Aricescu
Pe tabloul ce-ţi apare Zăreşti formele de casă Răsărind în depărtare De sub greul ce le-apasă Precum micile iglouri Înşirate prin fiord Ca vedenii ori ecouri Amintind de polul nord Liniştea se risipeşte Când dedată-n depărtare Cor de voci se desluşeşte Şi-a copiilor strigare Vine Popa cu vestirea Spusă-n glasul ce-i vibrează Cu, Icoana “ şi Psaltirea Că-i Ajun de Bobotează
Înşiraţi pe drumul mare Ori suiţi pe vreun morman Răspund popii la cântare Kir-alessa - Iordan Când Părintele termină Slujba mică de citit Gospodarii ies să vină Cu ce au de împărţit Colăcei făcuţi în casă Mere, nuci şi bani mărunţi Precum inima îi lasă Dar s-ajungă dacă-s mulţi Şi alaiul se tot duce Prin troiene, prin zăpadă Însoţindu-şi Sfânta Cruce Toţi sătenii ca s-o vadă De prin case ies bătrânii Şi aşteaptă pe la porţi Să dea, la întinsul mâinii De pomană, pentru morţi
IARNA PRINTRE PASARELE Zgribulite-ntr-un copac Ciripesc trei pasarele: -Hrana nu mai e prin parc Ce ne facem , turturele ? Nu sunt boabe, nici seminte Iar ogorul a-nghetat Vom muri fara graunte -Ce ziceti, zburam spre sat ? Poate-acolo intr-o curte Printre pasari mari si mici Vom gasi boabe si fructe Aruncate de bunici. Si de ne-or vedea flamande Ne vor da cu mana lor Frimituri dintr-o painica Coapta colo in cuptor. Camelia Lungu
Iernile copilăriei mele
Apoi liniştea se lasă Peste marea de zăpadă Oamenii intrând în casă Lângă sobă să mai şadă
Iernile copilăriei mele dulci erau că mărul copt au rămas doar fărâmele şi un dor mult prea necopt.
Dar copii n-au şedere Şi se cer să ias-’afară Sticlind ochii de plăcere Că-i venită iarna iară...
Aveam zâmbetul curat ... şi bunici că avuţie lacrimi multe-au picurat le strângeam într-o cutie.
Andrei. Botoşanu-Slevoacă
...Serile ne aduceau ... cântece PREA legănate doi bunici ne fredonau
12
...inimile PREA curate . Mirosea frumos în tindă dulce fir de busuioc mai prindeam şi în oglindă că să am şi eu noroc . În cuptorul sobei noastre ce frumos se rumeneau dovleci puşi pe la ferestre ...în tăcere ,ei dormeau . ...O pisica blând torcea firul dalbelor poveşti printre gene ne privea cu dorinţe aşa fireşti . Totul era că de poveste un tablou prea inedit azi privesc şi nu mai este tot ce-n urmă -am iubit .
Sunem pustii, fără părinți...și singuri, cu-n frate mic... si sufletul ni-i trist, că-n viața noastră, n-au înflorit muguri; mă mir și eu în ger, cum mai rezist! Sunt trist că azi...ninge din nou; ne chinuie frigul și-n oase intră iar... ne-adăpostim la gura de metrou și Moșul nu ne vede, să aduc-un dar. Pe lângă noi trec, copiii surâzând; cu haine groase și-n brațe, jucării! doar noi...sărmani copii - mai zic în gând că n-am avut ghete, să le pot lustrui. Poate că de-aia Moșul n-a venit... mă simt pierdut...pierdut am să rămân; trăind de azi pe mâine din cerșit și printre oameni cu sufletul păgân.
Mai păstrez şi azi în suflet ...iernile ce le iubeam amintirea-mi este cuget ce bogată, mai eram ! Liliana Mandu
LA NOI, MOȘUL N-A VENIT! A mai trecut o zi și înc-o noapte și-am așteptat în frig și ploaie... am auzit spunându-se în șoapte, precum că vine...Moșul Nicolae.
Dida Diana Cioponea
MÂINE ESTE CHIAR CRĂCIUNUL Mâine este chiar Crăciunul, Azi e ziua de Moş Ajun, Diseară vine Moş Crăciun, Şi îmi primesc cadoul. În an şi an cu colind vin mereu, Să-ţi cînt de Moş Ajun, Vîntul bate, dar îţi urez doar eu, Un Fericit Crăciun.
Cu toţi copiii cîntăm în cor, Când se-aprindeau luminile-n ferești, Colind vechi şi bun, vedeam cum toți copiii-i scriau carte... Doar e iarnă, este vremea lor, și azi te-aștept, Moșule...pe unde ești? Timpul de Moş Crăciun. să-ți scriu, de litere n-am avut parte.
13
Este sărbătoare cu veselie şi joc, Să cîntăm colinde pentru voi, În casa neamului cu noroc, Cu colind, ne primiţi şi pe noi ? Împodobeşte bradul cu noroc, Şi covrigi şi cozonac, Lemnele ce ard acum la foc, Cu colindele care-mi plac. Şi te las cu bine de Crăciun, Fii sănătos, fii mai bun, Doar este un frumos Crăciun, Vesel, împlinit şi bun. Răzvan Claudiescu
Mama Iarnă Au bătut la ușa mea... Trei puiuți de fulg de nea Vor să îmi spună vădit Mama Iarnă a sosit Eu îmi rearanjez casa Nu îmi las nepusă masa Adunând încă din vară Hrană pentru Mama Iarnă Ce a venit de departe Cu al ei farmec aparte Căci fulgișorii zglobii Îi bucură pe copii Din mantia ce stă să cadă Facem oameni de zăpadă Brazii... sunt împodobiți Doar am fost copii cuminți
Globulețele s-așează Instalații luminează Camerele sunt curate Pentru a dormii la noapte E Iarnă , cu toții știu... A se juca până târziu Vom merge să colindăm Gazde să tot încântăm Noi cântăm cu veselie Și împărțim doar bucurie Moș Crăciun va trece-n zare Cu daruri pentru mic și mare Mama Iarnă, începe bine Și se termină-n suspans Când un fulg mai mare-i ține... Valsul ultimului dans Iar când Mama Iarnă pleacă Și gerul ce a fost în treacăt Ieșind, copii or să vadă Ghiocei de sub omăt Gh. Ilie Bîrsan
Peisaj de iarnă În troianul de zăpadă Ce-a brăzdat întregul sat, Fulgii mari ce stau grămadă, La povești s-au așezat. O poveste cenușie, Dintr-un coș s-a ridicat Și pe-acolo cine știe? Vine Moșul încărcat! O idee dintr-un pom A căzut imediat.. Toate crengile ce dorm Pregătite-s de iernat.
14
Mi-e sete de alb Satul e pustiu, nici urmă Peste albul presărat, Doar Grivei cu nas de brumă Este tare încântat. O poveste ce așteaptă Toți copii la jucat, Pe-o sanie fermecată Ca-ntr-un basm s-a-nfiripat. Ana Maria Cintian
NOAPTE DE IARNĂ In sobă , focul, liniştit, îşi toarce firul vieţii sale pe un divan,s-a tolănit pisica,jinduind cu jale un şoricele-n ritmuri line se luptă-n pod cu un ştiulete fără răgaz, pic de ruşine, şi-l forfecă pe îndelete. Afară ,viscolul se luptă cu tot ce-n cale-i se iveşte şi, lacom, ca un lup se -fruptă din ele păna-și potolește furia sa nestăvilită de leu turbat, de neînvins, peste zăpada troienită pe-ntregul sat de vis cuprins. Într-o astfel de atmosferă, inspiră-te,bătrâne bard, şi cântă viața efemeră ca lemnele ce-n sobă ard ca să-nțeleagă orișicine că lumea este un trist vis şi totul trece-așa cum vine cu mult elan și-n pas precis. Năzărel Lucaci
15
Fulgi de albe dorinţe cad cu repeziciune peste inima mea... Se îmbulzesc, mă sărută şi mă răsfaţă cu clipe de iubire. Mi-e sete de alb, de zăpada de visuri, bătătorite de paşii încrederii, de stelele aprinse în focul cuvintelor, de fiorul dragostei noastre. Mi-e dor de clinchetul sufletului tău, dăngănit de dor, ce-mi făcea inima să cânte colindul cu iz de eternitate. Lavinia Elena Niculicea
Noapte de iarnă Străzile par capitonate cu nori, Calc cu grijă,mă înfășor În urmele lăsate de noapte. Cerul a dat drumul la pene de cocori, S-a mai întâmplat de multe ori Dar ca acum niciodată, Să fie zăpadă curată Peste toate aceste umbre maculate de timp. Pernele zeilor s-au spart în Olimp Și ninge de-o oră -jumate. Îți vine să pleci de acasă pe nemâncate, Să te apuci să guști, Puțin câte puțin, Din vata de zahăr ce s-a depus pe zid, Pe gard,pe troiță. Luna suspendă sus pe-o poliță, Te ajută să treci
Pe potecile reci umbre păşesc prin vise dăruind Fără să cazi în neștire. sărbători Trecătorii par o plăsmuire De fantomatice chipuri. sărută magia anotimpurilor Am văzut altă dată sub nisipuri aşternute pe umerii oamenilor de Astfel de ochi. zăpadă Închiși,pe jumătate triști, cresc lumi imaculate viscolind cu Gene ninse,scrobite, poveşti Ceața rece depusă în orbite, la usa sobei trosneşte mirosul din Doar prin ochelar cozonacii bunicii Poți vedea mai clar Pe ce urme sigure să calci. suflet înfiorat de clinchetul clopoDrumurile sinuoase fug telor de gheaţă Care-ncotro de sub pași, minuni îţi impodobesc azi bradul Alunecă șoseaua la vale. la marginea pădurii au poposit sănii Un om de zăpada se-ndreapta de șale alunecă pe raze de lună cu parfumul Și privește spre case. credinţei Mâine dimineață va fi un om de gheață târziu Translucid. darnice iubiri îţi aştern pe creştet Mai e un pic și-l ucid lumina... Mariana Suciu Durerile de oase. Din vreascurile rămase Portocala mecanică Și-ar face un foc Să-și dezmorțească picioarele, Pâlpâie o candelă la răsărit, Să se bage într-un șopron acolo unde anatomia n-a avut Și rezemat în baston cusur. Să ațipească puțin. Răsuflă-un felinar stingher Luminița Potîrniche în zona inimii şi se-nveleşte-n portocală – zburdă-n faţa sentimentelor, Pe creştet lumina se decojeşte de pulpă-n ceaceaful timpului cutat. ninge stelele se aştern la picioarele pământuluiÎşi agaţă pulpa la uscat pentru zilele de iarnă, neputincios zâmbeşte cerul colorează cu alb într-o iarnă cu ochii şi-şi unge apoi cu miere fâşiile trecute de vreme, larg deschişi cât lumea unui copil călătorind pe ar- încercare a unei reanimări. Iarna se-adună lupii şi urlă-n ipile îngerilor
16
cerc ca-ntr-un ritual închinat naşterii fiului Ra în uman. Mai târziu – un strop de lumină se-aşază pe epidermă – acel strop cald al tărâmului natal.
Poveste de iarnă
Valentin Tufan
Moș Crăciun vine toamna Cu sania trasă de litera 2 Ninge cu un singur delir Pe 2 drumuri despărțite de poeme Alunecă literele pe derdelușul-metaforă Iuhu-urile copiilor din noi Se ceartă pe bucata de zăpadă Câștigă cel ce cerșește la fereastră Un colț de pâine înmuiat în iubiri De unul singur Ne dăm pe gheață cu pungile de sânge Grupa 0 Până ajungem la dumnezeire întâlnim acolo un partener cu RH negativ îi dăm cadou nimicul dintre 2 spasme viscolește. Moș Crăciun se salvează în Photoshop De avalanșa pornită pe drumul de timpuri Răsuflă ușurat Doamne, ce viață mi-a dat ca dar moartea Ce anotimp mi-a compus poeziile Ce astăzi e azi printre atâtea trecuturi Câte inimi din noi pleacă Să ducă jucării copiilor necuminți Câte ferestre stau deschise în viscol Câți genunchi se pleacă Rugăciune pentru Moș Crăciun Ninge cu jăratic Peste copilăriile noastre Ne prăvălim peste fugile dintre 2 puncte
17
Cădem în prăpastia dintre 2 fulgi de nea Moș Crăciun plânge la pianul din colț Am pus punct iubirii Stă în paranteze acum suflecându-și sufletul Ne numărăm jumătățile pe degetele de la picioarele îngerilor Moș Crăciun și-a fotografiat copilăria A pus-o într-un sac L-a trimis pe Dumnezeu să-i dea drumul pe horn Exact în căsuța cea mai săracă de la marginea numelui tău Ninge Craciunul vine ca anul trecut Fără moși. Viscolește. Deschid o carte Cu brazi împodobiți de mâini de copil Tremur de dor Moș Crăciun numai are sanie Vine pe poteca dinspre călcâi La fereastră îmi lasă o bucată de cuvânt Cadou suprem fără fundiță În cutia de carton se odihnește bunica Moartea ei stă în vârful creionului meu Moș crăciun, uite,
Povestea unui fulg de nea Am fost atât de cuminte Că a nins pe toate literele din cu- S-a desprins din cer un fulg de nea, Cel mai gingaș și mai frumos, vântul bătrân Adu-mi cadou sinuciderea iernii Rupt parcă dintr-o stea Cu florile ei mirosind a maturitate!Și-acum plutește lin în jos. Monica Berceanu
Poveste despre iarnă Tu,iarnă friguroasă, Suflete reci încălzești, Inimi de gheață topești, Praf de poveste dăruiești. Tu,iarnă înflorești Prin flori de gheață la ferestre, Prin lemnele ce-n foc trosnesc, Prin sărbători ce ne unesc. Decembrie mult așteptat, De oameni mari și iubitori, Copii mici și crezători... În Moș Crăciun și-a lui desagă. Vârste mari și vârste mici, Într-o simplă iarnă caldă... Sentimente,sărbători... Unde toți suntem copii. Lăcrămioara Oprea
Se uită-n jur la ai săi frați, El - țanțoș, mândru și fălos, Ei - mici, plăpânzi și înghețați. Va avea o sarcină măreață, De acest lucru e convins, Căci el e cel ce a fost prins Pe coroana reginei de gheață. O mie de gânduri l-au cuprins… Să-l transforme mâinile zglobiilor copii Într-un om de zăpadă i-ar plăcea, Dar perfecțiunea sa va pieri Legat fiind de ceilalți fulgi de nea. Ar putea să se prindă într-un pufos covor, Să ocrotească pământurile înghețate Și să scârțâie simpatic sub picior. Dar cine-i va mai admira a sa complexitate? Și-ar dori atât de mult să-mpodobească Părul unei fete-ndrăgostite, Pe buzele-i arse de iubire să se topească, Ori în palma sa fierbinte… Dar călătoria se apropie de sfârșit; Mai privește o dată înapoi Și cade pe pământ îngrozit, Transformându-se în mocirlă și noroi… Diana Ambruș
18
S-a-nveșmântat pădurea-n argintiu Prin ochii unui fulg de nea Sunt un fulg, purtat de vânt Purtat pe culmi, pe dealuri reci Purtat într-un necunoscut. Toată natura a îngheţat; Toată natura a murit, Totul e trist şi obosit; Văd oameni rumeni în obraji, Văd copii bucurându-se de iarnă Dar eu tot un fulg rătăcit rămân Ce nu-şi găseşte locul, de odinioară Rătăcesc ca un hoinar, în lumea asta sobră Într-o lume fără sens Într-o lume fără soartă, Aud un clinchet de clopoţel Ce vesteşte Ajunul, Văd oameni bucuroşi pe străzi Prevestind Crăciunul. Dar sufletul tot trist îmi e Că doar este de gheaţă, A îngheţat cândva de mult Într-un ţinut rece de gheaţă, Unde totul este alb, îngheţat, fără de viaţă Aceea este lumea mea, una îngheţată. Unde nimeni nu a pătruns, Şi nu v-a pătrunde niciodată Aceasta este povestea mea, A unui fulg ce-i prins în gheaţă. Ioana Dima
S-a-nveșmântat pădurea-n argintiu, Natură-n adormire mă-nfioara, Totul în jur e trist și e pustiu, Doar eu, nu pot visa la primăvară. S-a-nveșmântat pădurea-n argintiu, Ce nebulos, copacii-au amorțit, În suflet e devreme, în amintiri, târziu Și înghețat, mi-e gându-n asfințit. S-a-nveșmântat pădurea-n argintiu, E iarnă cruntă peste fiecare, Cu tine-n orice clipă vreau să fiu, E singură dorință arzătoare. Ioana Roxana
Scrisoare pentru Moş Crăciun Voi face-aşa cum am promis. Da! Îi voi scrie mult şi bine, Lui Moş Crăciun care, din vis, În fiecare iarnă, vine... Am să îi scriu că îmi doresc... Tot ce-mi doresc e doar să fie Pentru cei dragi ce mă iubesc O mare, mare bucurie! Pentru măicuţa mea aş vrea Să fie multă sănătate, Căci, moşule, să ştii, din ea Nu va păstra nici jumătate! Va dărui şi la străini Şi se va bucura, ştiu bine, De s-ar putea, măcar puţini, Să afle clipe mai senine.
19
Despre tăticul meu din cer, Tu sigur eşti că nu-ţi voi scrie, Şi, totuşi, nu crezi c-ai putea Să-i faci şi lui o bucurie?
Şi nici pământul nu-l uita! Ne este casă şi ne ţine Să învăţăm a mai spera Că-n fiecare an ce vine,
Să-i spui că surioara mea E înger şi, pe-alei cu soare, Împarte flori şi-o va afla Ca pe o fericire mare!
Călătorind din vis în gând, Sub bradul cu beteală-albastră, În fiecare dar, pe rând, Vei pune fericirea noastră...
Celor de-aici ce-n zi de zi Se străduiesc să mă-nţeleagă, Să le aduci câte un dar, Un dar micuţ... o viaţă-ntreagă!
Şi-acum, închei scrisoarea mea, Iar tu să nu mă-ntrebi cu cine Ţi-o voi trimite, nici n-ai vrea Să ştii de ce n-am scris de mine.
Pentru prieteni dragi, de poţi, S-aduci lumina ce-nfloreşte Şi de-ţi va fi prea greu, la toţi, Te-ajut să o împarţi frăţeşte.
Eu stau la rând, privind cum vii Şi, Doamne, cât va fi de bine, Când tot ce-am scris vei împărţi Acestei lumi, în nopţi divine!
Iar pisicuţei mele, da, Un peştişor cam plin de viaţă, Cu ochiul i-a făcut aşa, Dintr-un acvariu, ieri, în piaţă...
Şi... să nu uit, îţi mulţumesc! Cu drag, Mariana. Te iubesc. MARIANA EFTIMIE KABBOUT
Şi nu-ţi mai scriu că l-a visat, Că de atunci atât rosteşte: „Of, moşul cred că m-a uitat!” Şi-n loc de miau, azi, strigă: „Peşte!” Iar mai apoi, la V. I. S. -ul meu, I-a pus gând rău o supărare, Şi tare bine ar mai fi Dacă-ai sădi în el un soare! Acum, tu, moşule, aşa-i Că scurtă e a mea scrisoare? Şi dacă loc a mai rămas, Să nu uiţi lumea noastră mare!
20
Seara de iarnă seara își aprinde iar ici-colo câte-un felinar pe uliț-acum răsună strigăte de voie bună. săniile vin în lanț tot în lungul unui șanț și adâncă urmă lasă în zăpada cea pufoasă și pe-un dâmb, mai într-o parte purtându-și fesul pe-o parte, de-ai zice că stă să-i cadă, sade omul de zăpadă . stă acolo și privește, purtând pipa ștrengărește, pe sub cetina cea verde, parcă nu-i vine a crede.
Un fulg de nea Un fulg plăpând de nea Ți s-a topit pe buză, Altul pe buza mea, Și iarna se amuză. În părul tău, o stea, S-a așternut alene, Vreau să mă joc cu ea, Dar altele-s pe gene. Și te sărut ușor, Ca,fulgii să-i topesc, Pe-obraji, pe ochi, în păr Și buzele-ți strivesc. Roxana Andrei
cum putut-a ieri Costel să uite un năsturel să i-l prindă-n haina-i rece înainte ca să plece ... Necsoi Stelian
STĂPÂNUL DIN UMBRĂ AL LUMII “Maestre, dă radioul mai încet. Vreau să ascult muzica divină a iubirii.” “Azi vom prezenta știrile de la ora 5,” se aude vocea unei crainice de la radio. Maestru e surd de o ureche. Nu aude bine. “Maestre, dă radioul mai încet. Vreau să aud cum cad fulgii din cer. Vreau să îi privesc cum se așează pe ramuri.” Maestru a băut încă o gură de vin din sticla de un litru. A adormit. A plecat departe... în lumea viselor, moșneagul. Stăpânul din umbră al lumii închide radioul și privește cum cad fulgii de nea peste cavoul din cimitirul înghețat al lumii. Florin Matyas
21
Tu iarnă E iarnă, Tu fulg de nea, Căzut la mine-n palmă Îmi aduci bucurii, și-o droaie de zăpadă Îmi aduci amintiri, frumoase din copilărie Unde iarna era o veselie... O, ce visuri frumoase se tot îndeplineau Odată cu zăpadă și sania zburau Și bradul nostu când noi îl împodobeam Era frumos, căci cu familia stăteam Tu fulg de nea, Îmi ești o amintire De voi putea iubi ceva cum te iubesc pe tine Îmi duci sufletul pe creste Unde crăiasă iernii, îmi țese o poveste. O, cum trec anii, în urmă de privești Nici fulgul meu nu mai este că-n povești Nici bradul nu mai este brad Iarna pleacă, ce păcat! Mimi Hacichian
Versuri albe ca de iarnă
Când îngeri în zăpadă noi făceam, Și nimeni și nimic nu există. Afară ninge,e tot alb Plutesc pe nea spre locul nosȘi plec spre locul unde tu m-ai sărutat Simt un fior de gheață -n suflet și suspin tru, Și tremur,nu de frig,de dor Iar inimă-mi în flăcări ar putea topi, nebun Tot lacul de omăt din jur! Tresar și-aud în zare păși Și știi,sunt mii de fulgi pe cer grăbiți cum vin, Ce-mi cad pe păr și se topesc Știu că ești tu! Iubirea mea! Șoptind ușor numele tău. Afară ninge,e tot alb...Îmi Nu mai zăresc nimic împrejur, Decât doar vag o amintire-a noastră veche, amintesc,ești tu! Oana Uzun
22
23
Vis de iarnă Decembrie În decembrie peste-a îngheţului punte Îmi intră iarăşi lupii gri şi slabi în curte, Şi urlând la lună-şi cer bucăti din mine, Partea lupului, partea ce li se cuvine, Şi aud gheare pe piatra udă de afară, Şi vad haita cum se-nghesuie buluc pe scara, De usa se izbesc si imi musca din podea, Si văd sclipiri de nebunie în privirea rea. Cu disperare în uşă trainic mă proptesc, Şi-mi aud ligamente rupte cum plesnesc, Tâmpla mi se zbate şi inima-mi sparge pieptul, Teroarea se aşează încetul cu încetul. Pe gaura nezidită-n minte-mi intră-n casă, Fără suflet îmi aleargă corpu-n transă, Orb, nebun în întuneric mă-mpiedec de covor, Şi cad urlând în visul meu adânc de muritor. Mă trezesc. Cred, de ce, nu ştiu, că e seara de crăciun, De fapt, stai, nu, sunt sigur că e doar ajun, Îmi dau seama că mi-e foame, şi mă pun la masă, Şi găsesc din pâinea de-alaltăieri rămasă. Dar ce contează când toţi prietenii-s la mine, Îi văd din nou şi-i simt, şi mi-e cald şi bine, Azi econom nu sunt! Tăiem cei doi cartofi rămaşi, Ospăţ ce-n poveste să rămână la urmaşi! Mâncaţi, prieteni ce-aţi venit cu toţii azi la mine, Ce dacă-i numai mucegai, din iubire pofta vine! Şi râd cu toţi prietenii-n jur, şi-i îmbrăţişez, Şi le spun ce dor de ei şi cât de des la ei visez, Băutura să curgă-n valuri, să ne ducă-n mare, Azi ne scufundăm uitând de zile de crăciun amare. Ah iubito,ai venit, cum să-mi găsesc cuvinte oare Să descriu cât mi-ai lipsit şi cât de-adânc mă doare Să te ştiu uitată-n mormântul ăla gri si rece, Rămâi, aşteaptă măcar până când ninsoarea trece,
Rămâi, Să te sărut până când buza mi se rupe şi mă doare, Stai, Stai şi ascultă de crăciun lacrimile ce-mi curg şiroaie, Stai, te rog, rămâi... Mă trezesc. Ianuarie În ianuarie strâng pe trupu-mi haine roase, Prin găuri frig îmi intr-adânc în oase, Şi pe străzi mă târăsc buimac şi rece, Zâmbesc fără de dinţi la lumea care trece, Şi mă scuipă-n treacăt cum le vine, Ca-ntr-un câine cu piciorul dau in mine; Dar e totul bine, nimeni nu poate vede, Nici de-ar vedea nu ar putea a crede Că pe sub haine-mi atârnă pietre rare, Diamante, jaduri, care mai de care, Că bocancii-mi sunt din piele rară, fină, Iar de aur vechi îmi e toată mâna plină. Mă trezesc. Mă uit la ceasul din podea şi sar voios din pat, Negura-mi intră albă prin peretele crăpat, Cu o mână dibace-nchei la cămaşa nasturi, Un costum de catifea cu alta pun alături, Iar cu cealaltă-mi iau o haină, cea mai bună, Cea din piele de leoaică, de leoaică brună, Şi mă uit la ninsoarea ce se cerne-ncet afară, Oare-o fi azi mai dulce sau ca ieri amară? Şi plec grăbit, mă aşteaptă cei ce mă iubesc, Azi trebuie din nou despre mine să vorbesc: Vă mulţumesc, dragii mei, c-aţi venit de ieri, Şi la uşa către mâine aţi lăsat poveri, Şi veniţi cu inima-n palmă şi cugetul curat, Nu mă doare care zi din viaţă mi-aţi furat, Asta fi v-ar doar de mâine, azi e înca ieri, Iar ianuarie e etern , Şi timpul aleargă-n nicăieri. 24
Mă trezesc. Februarie Pe zece-am plecat de-acasă a doua oară. Şi de-atunci sunt străin de-a mea ţară, Cu sacii-n spate şi speranţă care stă să moară, Şi ce-i speranţa daca nu o boală gravă, rară, Care ţine sufletul aici, in lanţuri şi în chingi, Aşteaptă să te strici, să te-mpuţi si să te stingi, Si tot ea te-mbată cu vedenii şi cu şoapte, Uite, este cineva la intrare-n miez de noapte! Cine ca să fie oare, cum să-mi bată-n usă, Când numai o fereastră se ridică din cenuşă, Cine ştie că-s pierdut şi că mă sting departe? Ah, tu eşti, intră, aşează-te la masă, moarte, O să-mi spui ce numai pentru mine-i pus deoparte, Şi râzând fără de dinţi în noapte o să pleci? Sau o să citesc din nou in orbite goale, reci Că sunt doar un străin ce departe moare Într-un vis de noapte rece de februarie? Mă trezesc. Şi încep să numar stele de-unul singur. Cu privirea aş vrea să-ncerc să fur, De pe cerul înstelat, măcar şi doar o stea, Ca să-mi lumineze ceru-n iarna mea, S-alung din suflet plumbul de februarie, Să uit de-al meu etern ‘să nu uiţi Darie’. Şi-mi las capul ca sa cadă, şi mă uit in jos, De ce să uit în sus, e totul de prisos, Nici o stea nu o să cadă pân-aici la mine, Nici o stea al meu februarie rece ca s-aline. Theo Cosmin
25