Fondator: Mălina Netcă Redactor șef- adjunct: Anca Șerpe Maya Ianolia Liliana Mandu Corectori: D. Moise Ioneta Almăjanu-Anton Denisa Balosin Promovare: Adrian Dragomir Laura Hozoc Design: Anna E. Puiu Fotografi: Lavinia Humeniuc Alexandra Horheana Sergiu Pruteanu
Vrei să-ți expui creațiile?
Sau să câștigi cartea Vrei să preferată? citești cele mai interesante interviuri?
[ Nu ne rezervăm dreptul de autor asupra materialelor primite. Fiecare colaborator are dreptul de a folosi atât numele său sau un pseudonim. Revista A.V.A nu va răspunde de materialele ce se dovedesc a fi plagiate. Autorul în cauză va oferi explicații, el fiind singurul răspunzător. ]
Scurt istoric: Revista A.V.A a fost fondată pe
data de 17 aprilie 2013. Atunci ea lua pentru prima dată contact cu publicul și aștepta cu nerăbdare un feedback. Din fericire am primit doar încurajări și sfaturi, astfel a început să fie o apariție lunară, numărul colaboratorilor crecând cu fiecare număr. Această revistă s-a născut din dorința de a avea la un loc toate domeniile culturii și de a-i aduce mai aproape pe făuritorii lor. Revista A.V.A își dorește să pătrundă în inimile voastre prin originalitate și creativitate, de aceea ea este caracterizată prin diversitate și naturalețe. Dorim să împreunăm cât mai multe forme de artă și dacă se poate cât mai multe culturi. CULTURA ADUCE OAMENII APROAPE Noi așa credem. Tu? ISSN 2344 - 32XX ISSN-L 2344- 32XX
s
COLABORATORI
Concursul nostru s-a încheiat și avem o noua câștigătoare: Buca Ianolia Marina! Felicitări și te rugăm să ne contactezi pentru a primi premiul ! Menționăm că la concursurile organizate prin tragere la sorți poate participa oricine, indiferent că face sau nu parte din echipa A.V.A
Mulțumim de asemenea Editurii Litera pentru sponsorizare!
Iar pentru voi, avem un nou concurs de această dată mai interesant: ce trebuie să faceți? Simplu: Să răsfoiți revista, să descoperiți secțiunea goală și să o completați cu autorul vostru preferat iar apoi să ni-l spuneți și nouă pe adresa netca.malina@gmail.com Ce puteți să câștigați? Nimic mai mult decât cartea voastră preferată de la acel autor!
Lăcrămioara Maftei, Pașcani Mariana Huza, Târgu Mureș Sebastian Andro, Iași Claudia Țopa, Botoșani Mihai Popescu Oana Berdilă, București George Gîtlan, București Valentina Geambușu, Mioveni Constantin Triță, Olt Marian Hotca, Baia Mare Luca Cipolla, Italia Camelia Boldu, București Bianca Elena Asăvoaei, Constanța Mihai Tomiță, București D.H. , Botoșani Elena Buldum, București Roxana Codin, București Maria Emanuela Coman, Ploiești Karelia Mihaela Neacșu, București Marius Mig, Constanța
Vocea A.V.A. – 6 De vorbă cu... – 8 Doine pământești – 16
Renasc din nou – 16 Cerul – 16 Condiția de OM – 16 Eminescule – 17 Mi-e dor... – 17 Polen de cuvinte – 18 Acuarelă – 18 Versuri pe carte – 18 Meditație (2) bobi de piatră – 19 Insignifiant – 19 Emtiness – 19 Lampadina/ Becul – 20
CUPR
Esența notelor Zâmbește și d Micii colec Proză sc O minune
Recenz Statui imp Film vs c Gânduri pe
Scrisoa
RINS
pe portativ – 21 descoperă – 23 cționari – 24 curtă – 26 banală – 26
zie – 27 pozante – 30 carte – 33 e alese – 39
are – 39
Județele României, centre culturale – 41 Tradiționalismul – 44 „ Caragialisme contimporane ” – 46 Lansare de carte – 48 În vizită pe la... – 51 Arta cinematografiei - 53
Vocea A.V.A
VIATA CA O MIRARE SUB UN SEMN DE INTREBARE !? Viaţa...ce este viaţa ? Am citit atât de multe păreri despre acest subiect, am văzut atât de multe definiţii date vieţii încât tind să cred că fiecare om o vede şi o defineşte în felul său. Înainte de toate, înainte de a găsi cea mai potrivită definiţie, trebuie să poposim o secundă pe aleea sufletului nostru, să ne găsim starea de spirit potrivită şi apoi să începem să vorbim despre viaţă. Fiecare om are viaţa sa ! Fiecare om are o poveste, un fir epic al evenimentelor ce s-au derulat de-a lungul anilor săi şi care au alcătuit viaţa. În concepţia personală, pentru mine viaţa reprezintă o înşiruire de evenimente pe care am început să le realizez din ziua în care Dumnezeu m-a ales să exist şi care se vor sfârşi când tot El va decide să nu mai fiu.
Viaţa, aşa cum este ea, este un dar oferit nouă, muritorilor de rând, pentru a lăsa un semn în calea trecerii noastre prin ea. Îmi place să o asemăn cu o carte, cu coperţi groase, iar fiecare zi să o văd ca o nouă filă întoarsă. Uneori ne place să dăm filele înapoi, să retrăim evenimentele din trecut iar alteori suntem nevoiţi să rupem fila pentru a avea puterea să mergem mai departe. Răsfoind filă cu filă, la un moment dat ajungem la Sfârşit şi abia atunci realizăm cu adevărat ce a însemnat acel semn de întrebare : CE ESTE VIAŢA ? Lăcrămioara Maftei, Pașcani
Matematic vorbind, viaţa este o ecuaţie cu atât de multe necunoscute, una dintre ele eşti chiar tu . De cele mai multe ori, ne simţim ca o întrebare permanentă mirându-ne de toate provocările ce se abat peste noi. Suntem precum păsările călătoare, am ajuns să migram spre alte ţinuturi pentru a ne atinge scopurile şi ţelurile. De cele mai multe ori migram în propriul suflet, căutând să aflăm o rază
Revista A.V.A / 6
Vocea A.V.A
de soare , o oază de linişte , un răspuns la eternele: de ce? Uneori le aflăm mai devreme, alteori mai târziu, în cele mai dese cazuri: niciodată . Se spune că viaţă este frumoasă, viaţă este darul nostru cel mai de preţ, întrebarea eternă şi permanentă constă în: atunci de ce nu este mai simplă? Se prea poate că noi înşine să ne-o complicăm ? Şi asta pentru că ne plac atât de mult ecuaţiile matematice , complicaţiile suervenite , pentru a nu lâncezi mental, vorbind? Mai cred că, ne plac atât de mult soluţiile şi răspunsurile ce dau fără virgulă , încât facem că pe vremea copilăriei , mergem la finalul cărţii să vedem dacă răspunsul nostru coincide cu răspunsul acelora care-au rezolvat cu mult înaintea noastră acele exerciţii . Involuntar, ne duplicăm ,după care ne mirăm cât de mult ne asemănăm la reacţii . Psihologic vorbind suntem diferiţi , sentimental poate şi mai diferiţi, însă reacţiile pot coincide în cele mai dese cazuri . Ne-ntrebam uneori cum ar fi dacă în viaţă toate s-ar obţine mult mai uşor, ne-am plictisi, am înceta să mai luptăm? Apoi ne mirăm de profunzimea acestei întrebări, de cele mai multe ori ,acţionăm încercând să simplificăm lucrurile, oare metodă matematică o fi funcţionând şi în acest caz? Simplificând prin eliminare nu-
mitorii de acelaşi fel , pot rămâne cei necunoscuţi şi cum ştim ce anume ar trebui simplificat pentru că viaţă să nu mai atârne între cele două trăsături: mirare şi întrebare !? Cred că niciodată nu vom găsi răspunsul exact , uneori obosim să îl mai căutăm ,trăim doar clipă şi momentul, ori poate nici nu ar trebui căutat un astfel de răspuns . În concluzie viaţă este un dar, chiar dacă o trăim ordonat sau haotic , cu toţii suntem ecuaţii ale ei şi plutim mereu între un semn de-ntrebare , mirându-ne de propriile reacţii
Revista A.V.A / 7
Liliana Mandu, București
De vorbă cu...
Reporter: Bună Chris te rog să le vorbești cititorilor A.V.A puțin despre tine Chris Simion: Vorbim prin ceea ce facem. Cărțile și spectacolele mele sunt suma a ceea ce sunt. Am crescut în Maramureș, în Ieud și acolo am învățat să aspir spre o viață întru credință și simplitate. Nu mi-a ieșit întotdeauna dar din toate căderile am învățat. După ce depășești mocirla și te scalzi în mizerie, apreciezi altfel curățenia și ai altfel nevoie de simplitate. În loc de „ buna ziua ” salutăm „ Lăudăm pe Isus ” și se răspunde „ în veci Amin ”. Am citit primele cărți la lumina lumânării sau a lămpii de gaz pentru că nu aveam electricitate. De-acolo s-a născut și nevoia mea de scris, la 15 ani iar la 16 mi-a fost publicată prima carte. George Pruteanu spunea că sunt „ un fel de pui de Cioran în fustă lungă și neagra” iar motu Pittiș se întreba „ Chris Simion nu ești cumva o reincarnare a mea? ”. Până astăzi am reușit să termin 8 povești. Cele mai cunoscute romane sunt „ Ce ne spunem când nun e vorbim” și „ În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine”. Am semnat regia la 29 de spectacole de teatru printre care amintesc „ Mecanica inimii ”, „ Hoții de frumusețe ”, „ Maitreyi ”, „ Oscar și Tanti Roz ”, „ 7 Blesteme ”, „ Dragostea durează 3 ani ”. Am inițiat Festivalul de Teatru Independent Undercloud care se întâmplă între 1-11 septembrie la Muzeul Țăranului Român și este singurul festival independent care se va transforma de anul acesta, de la cea de a 7 a ediție în bursă de spectacole. În acest sens sperăm să deschidem o zonă de export a spectacolelor independente de valoare. Undercloud se deosebește prin calitate, nu prin cantitate. Considerăm Undercloud suma a tot ceea ce este mai bun în independent astăzi.
Reporter: Te rog să ne spui ce înseamnă pentru tine munca de regizor? Ce anume simți atunci când lucrezi cu oamenii? Chris: Mie îmi place să spun povești și să mă hrănesc cu ele. Poveștile fac ca viața să iasă din rutină, din banal. Îi iubesc pe acto-
Revista A.V.A / 8
De vorbă cu...
„ Poveștile fac ca viața să iasă din rutină, din banal ” Revista A.V.A / 9
De vorbă cu... rii cu care lucrez, indiferent cât de dificili sunt datorită ciufuteniei lor mă determină să fiu într-un anumit fel, să nu rămân la un nivel superficial, să caut profund și să ating zone care mă scot din confort. În plus eu am vrut să fac psihologie înainte de teatru așa că tot ceea ce întreprind scenic are legătură cu prima mea pasiunea…. mintea umană.
„ Dacă iubirea este răspunsul...atunci puteți repeta întrebarea? ” Reporter: Te rog să ne vorbești puțin despre lumea teatrului. Cum îți alegi piesele ce urmează a fi puse în scenă? Chris: Citesc foarte mult și mă decid să montez doar textele
care mă ard, care mă costă și care consider că pot avea mai mult decât o valoare literară. Îmi place să fac dramatizări și să montez proză, mai
Revista A.V.A / 10
De vorbă cu... O S C A R Ș I T A N T I R O Z
puțin dramaturgie. Este mult mai dificil și soliciți actorul la un alt tip de joc, de tehnică decât la o piesă de teatru scrisă pe scene sau acte. Pe dramatizări lucrezi ca după un scenariu, ca la un film, este o muncă secvențială, incomodă, în care nu acumulezi de la o scenă la altă decât în etape, nu continuu. Dar tocmai asta mă fascinează, te joci cu un puzzle care are șansa să iasă un spectacol plin de magie
Reporter: Vorbește-ne puțin despre cărțile tale; ce teme abordezi în general? Chris: Scriu despre ceea ce trăiesc. Plec de la mine și mă duc până acolo până unde îmi permite imaginația.
Reporter: Am aflat că ai fost prima jurnalistă româncă care i-a luat interviu lui Klaus Meine. Ai dori te rog să ne povestești puțin despre acest lucru și despre ce a urmat apoi?
Revista A.V.A / 11
De vorbă cu...
Chris: Aveam 16 ani, lucram pentru revistă VIP, aveam acredi-
tare la concertul Scorpions din acel an. La conferința de presă mi s-a stricat reportofonul și nu am putut înregistra nimic. Eram disperată că mă voi întoarce în redacție fără material. Așa că mi-am făcut o strategie și am aplicat-o. M-am dus pe stadion la concert, am ajuns în back stage, am solicitat managerului de turneu să îi trimită un bilețel lui Klaus Meine în care îi povesteam cine sunt, ce am pățit și ce vreau. Cine intră în back stage primea câte un bilețel pe care îl rugam să îl ducă solistului. Evident același text, aceeași rugăminte de interviu. Am trimis 18 bilete. Într-un final a venit impresarul lor, o tipă scundă de înălțime, cu părul vâlvoi care mi-a promis că după cântare îmi va acorda interviul. Și s-a întâmplat. S-a ținut de cuvânt. După concert, am așteptat să își revină, m-au chemat în cabina lor și mi-au acordat interviDRAGOSTEA DUREAZĂ 3 ANI
OMUL PESCĂRUȘ
ul în exclusivitate. Singurul, de altfel. Le-a plăcut modalitatea mea de a ieși din situația în care mă aflam, au considerat că e un mod original de a le lua interviu și asta i-a determinat să mi-l acorde
Reporter: Cartea „ Ce ne spunem când nu ne vorbim” s-a bucurat de un real succes. Care este defapt
Revista A.V.A / 12
De vorbă cu... povestea ei? Chris: Povestea ei o aflați când citiți cartea . Eu nu o să o dezvălui. O să spun doar că am scris-o în 8 ani.
Reporter: Există o continuare a acestei cărți?
Chris: În viața noastră de zi cu zi.
Reporter: Crezi că în ziua de azi a fi artist este un mod de viață? Chris: Nu numai în ziua de astăzi, în orice zi. Reporter: Ce altă meserie ai fi ales dacă nu ai fi fost scriitor/scenarist?
Revista A.V.A / 13
De vorbă cu...
Chris: Drumul inițial era psihologia.
Reporter: Ce ne pregătești pe viitor în ceea ce privește aparițiile literale și teatrale? Chris: Urmează “40 de zile” scrisă în 40 de zile la Editura Trei si retiparirea unor cărți mai vechi precum “Spovedania unui condamnat”.
Te rog să adresezi un mesaj cititorilor A.V.A
Nu există nimic întâmplător în viața asta și nimic din care să nu învățăm ceva. Este ușor să te lamentezi și să vezi partea goală a paharului. Încearcă să faci exercițiul de a trata cu umor viața și cu relaxare, nu cu încrâncenare și o să simți că nu ești singur. Deschide-ți sufletul și mintea și o să te convingi că ce trăim noi acum are o continuare undeva dincolo de concret, în metafizic, că există Dumnezeu și există viață după moarte. În momentul în care simți toate astea , scara ta de valori este alta. O să faci tot ce o să fii în stare să îți salvezi sufletul și să fii liber. Mulțumesc mult pentru timpul acordat
Revista A.V.A / 14
De vorbă cu...
Revista A.V.A / 15
Doine pămân tești
Renasc din nou
Cerul
Ce trist... ce vină am că te-am iubit? Ai fost în visul meu, poate te-ai rătăcit... Credeam, că eşti a mea minune si tacere -Ai fost, dar vei rămâne doar o amintire!-
Aruncă o stea zăpadă, zăpadă de lumină, pe creștetul tău, de pe negură lină, a cerului, clopot gigant...
Azi plec... nu vreau să mai privesc o clipă în urmă; Nu pot iubi nicicând o umbră, nu vreau ca florile să plângă În urmă las păreri de rău, norii cenuşii uşor se risipesc... Un cer senin cu raze de lumină din nou mă încălzesc! Mă îndrept zâmbind, spre un tărâm nou Iubire simt ! Ea arde, este în sufletul meu! De inimă am să ascult mereu Trăiesc, zâmbesc, renasc din nou! Mariana Huza, Târgu Mureș
condiția de OM Condiția de OM nu-i pentru toți Dar s-o obții tu sigur poți Dacă ești cald, mângâietor, Dacă ștergi cerul de un nor. Să nu încerci ca să o ai Dacă din suflet tu nu dai Celui ce plânge și suspină O rază într-o zi senină.
Năframa de stele picură,se-agită,tremură, cântă fără glas,cu ecou, în înalt... Atinge lumina noaptea valurilor tale și adoarme scufundată-n ea, mângâiată de sclipirea ochilor tăi negri, univers feeric... Mihai Popescu
De ești cel blând mediator Și de conflicte stingător Dacă iubești pe omul drag Avea- vei numai flori pe prag! Oana Berdilă, București
Revista A.V.A / 16
Doine pămân tești
Eminescule Virtutea țării românești, Ce ai surprins al vieții rost, De peste-un veac, tu strălucești, Ești stea, o stea pe cerul nost. Un cer, ce ai pictat sublim, Cu mândre epitete Și dăruit ne-ai să-l simțim Și-l soarbem, seci de sete. În ale tale scrieri bate, O inimă senină, Un suflet cald, ce-n lung străbate O dragoste deplină. În pieptul tău izbea un imn, Avid de vitejie, Desăvârșit și filotim, Sculptat cu măiestrie. O patrie ai văduvit, De vârstă timpurie Și-n urma ta, am moștenit, O-ndurerată glie. Căci des, cuprins de forța ta, Încerc să nasc noi versuri Și reușesc a mă-ncurca, Într-ale vieții sensuri.
Prins de vâltoarea astei vieți, Mă rog, mă rog la tine, Să nu mă judeci, să mă ierți, Căci demn, nu sunt de tine. Și de există un apoi, Un rai fără de fine, O singură dorință voi, Să te-ntalnesc pe tine. Sebastian Andro, Iași
Mi-e dor... Mi-e dor de lumină, de lumină în sufletul meu. De aceea voi îmbrăca straiul întunecat de Cenuşăreasă a inimilor. Am să cerşesc. Am să cerşesc în Calea Lactee, mă voi ruga stelelor după o fărâmă de strălucire. Am să cerşesc florilor, le voi cădea în genunchi pentru un strop de nectar. Am să le cer păsărilor din curcubeu, un ciob. Voi cerşi mării sclipirea nisipurilor. Voi cerşi ochilor tăi, Vară, o picătură de dragoste. Doar atât. Va reuşi să împrăştie cenuşa din inima mea. Claudia Țopa, Botoșani
Revista A.V.A / 17
Doine pămân tești
Acuarelă Polen de cuvinte Cum pot să zbor când aripile-s frânte, Un gând fugar adesea mă minte, Cum pot să râd cu lacrimile sfinte, Prin ochiul vieţii,… polen de cuvinte. În joc ameţitor gândul meu valsează, Cu amintirea şi dorul se intersectează, Speranţa din mine în cuvinte oftează, O lume în versuri desculţe vibrează. Păduri de vise îmi legeni în tăcere, Tu ştii să alinţi şi suflet şi durere. În vorbe mute, izvorăşti plăcere, Eşti otravă dulce şi fagure de miere Valentina Geambușu, Mioveni
Versuri pe carte Am doar litere de scrum... Închise în templul livresc Și zâmbete pale mistuite de fum În cosmosul cărturăresc. Două cuvinte suspendate-ntr-o carte Țin drept armonia din haos Când fila astăzi se împarte: Între muncă asiduă și repaos.
Întind copacii frunzele-nspre cer, În rugăciune îngeri să coboare Şi scuturând al stelelor mister, Aruncă umbra blândă pe covoare. Vrajită-i luna-n margine de noapte Şi înlemnită în culori astrale, Pictate ireal şi-ascuns...de şoapte, Când primăvara-i la-nceput de cale. Ridică pomii...ramuri dantelate, Când bate vântul rece, mătăsos, La porţi de infinit şi libertate, Deschise-n taină...gândului frumos. Pare un basm cu zâne neştiute De cavaleri uitaţi înspre mirare Şi-n dimineţi de curcubeu pierdute, Întind copacii...frunzele-nspre soare. Constantin Triță, Olt
Am pus și trandafiri între pagini Să înflorească uscatele cuvinte, Dar frunzele au mucezit pe la margini Și au rămas ca înainte: La fel de albe, necăjite Uscate lipsite de valoare Poate gri și agrofite... Moarte, pline de paloare. Marian Hotca, Baia Mare
Revista A.V.A / 18
Doine pămân tești
meditație (2) ( bobi de piatră) amintește-mi ori de câte ori vezi că mă pierd în lumea din cana de cafea sau când alerg pe drumuri babiloniene spre ceruri că poarta ascunsă în spatele casei mă readuce mereu în mijlocul deșertului albastru unde păsări de foc au cuib nu mă lăsa nicodată să-mi iau zborul în ceea ce pare văzduh antic unde copiii poartă sandale înroșite îngropați până la glezne în mormane de cearșafuri rupte nu-mi mai permite să spun că imposibilul este posibil doar pentru că țin în pumni inimi învechite care sună a nou chiar dacă mă lovești mă arunci mă îmbrâncești mă înjuri stânca de vise nu se sfărâmă Gîbu Ana Maria, Dorohoi
insignifiant m-aș fi făcut mic de tot într-un colț acolo al inimii tale nici nu m-ai fi simțit cum te dor n-aș fi contat nici cât o lacrimă chioară într-un ochi orb
emtiness nu nu mai caut raspunsuri intrebarile sunt pierdere de timp de minti de tot iar eu nu mai am nimic de pierdut sunt gol ca o cutie a milei George Gâtlan, București
Revista A.V.A / 19
Doine pămân tești
Poezii bilingve Lampadina
Bec
E pure esterno da un idioma italo-ghego, sento la riva dell’Eire, 7 colpi sordi di fucile ed un corpo trasmigrato il mio davanti a un muretto sulla rogia vecia, gente stupita, lì ancora nell’agonia dell’ultima notte, lenti e cannocchiali, quale età, l’uomo nei pressi di Saturno e noi a contemplare, a occhio nudo? Due poli, una sola resistenza, ma è quella che ti nasce, propaggine tra gli opposti che genera la vita e vita, sempre.
Și chiar străin de un idiom italo-gheg, aud malul de Eire, 7 lovituri surde cu pușca și un trup transmigrat al meu în fața unui zid mic peste rogia vecia, lumea surprinsă, acolo din nou în agonia ultimei nopți, lentile și ocheane, ce vârstă, omul lângă Saturn și noi contemplând, cu ochiul liber? Doi poli, o singură rezistență, dar e cea care te naște, butaș printre opusuri ce generează viața și tot viață.
Luca Cipolla, Italia
Revista A.V.A / 20
Esența notelor pe portativ
În care zi a creaţiunii a creat Dumnezeu sunetul? Sau crezi că El pur şi simplu a lăsat ca acesta să apară de la sine? S-ar putea să fi apărut în mod spontan, dar nu din întâmplare ci cu intenţie. ”Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt” – Faptele Apostolilor 2:2-4 Sunetul nu poate călători prin spaţiul cosmic, pentru că acolo este vid. Dacă ai fi pe o planetă fără atmosferă şi ai spune ceva unui prieten aflat la doar câţiva metri de tine, prietenul tău ar zări buzele tale mişcându-se dar nu ar auzi nimic. Sunetele au apărut de îndată ce a apărut ceva care să le producă şi ceva care să le transmită. Geneza 1.2 ne spune că “Duhul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor.” Mişcarea pe apă a putut produce unde sonore. Şi azi Duhul se va mişca pe deasupra sufletului tău. Să-i audă inima ta vâjâitul tandru îţi dorim. Când închizi
ochii se aude mai bine cum bate Duhul Descoperim pas cu pas ştiinţa care „propulsează” sunetul. Sunetul este purtător de informaţii pentru toate fiinţele ce populează Terra. Folosim sunetul pentru calcularea distanţelor si pentru comunicare; depăşindu-i viteza cu echipamentele noastre de zbor. Am compus simfonii pentru a ne armoniza cu universul şi l-am trimis în spaţiul cosmic pentru a comunica altor civilizaţii mesajul nostru de pace. “Sunetul este o undă mecanică, care este o oscilaţie a presiunii transmise printr-un mediu solid, lichid sau gaz, compusă din frecvenţe audibile şi de un nivel de volum suficient de mare pentru a fi auzit.” Sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni prin teoria armoniei numerice. Diferentele dintre sunete apar ca niste raporturi numerice, iar sunetele sunt determinate matematic. Pitagora stabileste raporturile numerice prin principalele intervale muzicale: octava 2:1, cvinta 3:2, cvarta 4:3 si ton 9:8. Sunetele sunt si totodata redau ceva din vechile amintiri ale oamenilor,
Revista A.V.A / 21
Esența notelor pe portativ
fără ele nu ar fi existat comunicare și nici muzică. Corpurile ceresti emit sunete, ca orice corp aflat in miscare. Fiecare producand un sunet diferit, conform marimii si vitezei sale de miscare, astfel luand nastere un sunet armonic produs de sferele in miscare numit “muzica sferelor”. Sunet pe care noi nu-l percepem distinct pentru ca traim in aceasta muzica si o auzim tot timpul. Primele dispozitive complexe și artificiale de reproduce a sunetelor sunt instrumentele muzicale. Arheologii au descoperit instrumente de suflat din oase de animale care datează de acum mai bine de 50.000 de ani. Menestreii de atunci erau mult mai respectați decât muzicanții de astăzi pentru simplul fapt că la vremea aceea nu existau dispozitive automate de reproducere sau înregistrare a sunetului. Și tocmai aici începe povestea noastră. Dacă trăiai în Persia anilor 850 cu siguranță ai fi auzit de cei trei frați Banū Mūsā. Nu numai pentru că ei sunt creditați cu inventarea primului instrument muzical mecanic, o orgă alimentată de puterea apei, ce reda muzică de pe niște cilindri pe
care îi schimba automat, dar și pentru alte 99 de invenții colosale precum flautul automat și programabil. Sunetele flautului erau produse cu ajutorului aburului sub presiune, iar stăpânul său îl putea regla după mai multe tipare pentru a obține diferite sunete. În volumul său „The Museum of Music: A History of Mechanical Instruments”, publicat 1967, Charles B. Fowler spunea despre flautul automat era de fapt „o orchestră robot care executa peste 50 de mișcări faciale și ale corpului pe durata fiecărei melodii selectate”. Camelia Boldu, București
Informații preluate de pe internet
Revista A.V.A / 22
Zâmbește și descoperă
- Domn profesor poate fi cineva pedepsit pentru un lucru pe care nu l-a făcut? -Bineînțeles că nu, Andrei - Ok, atunci să nu mă pedepsiți că nu mi-am făcut tema
Alex o întreabă pe mama: - Mami de ce e tati chel? - Pentru că are multă minte și părul a trebuit să-i cadă. -Atunci, tu de ce ai atât de mult păr? - Mergi și taci !
- Sorine știi care e cea mai frumoasă zi din an? - Crăciunul? -Nu nu! E atunci când ne predăm cărțile!
Descoperă că...
O cravată obişnuită este făcută din aproximativ 110 de larve de vierme de mătase. 10% din totalul de alimente de pe planetă sunt consumate de insecte. Turnul Eiffel are 2.500.000 de nituri. Merele sunt mai eficiente decât cafeaua în a te înviora dimineaţa.
Într-o zi cartea de matematică s-a sinucis De ce? Avea o mulțime de probleme
Revista A.V.A / 23
Micii colecționari
O lume
Asăvoaei Bianca Elena, Constanța
Revista A.V.A / 24
Micii colecționari
colorată
Revista A.V.A / 25
Proză scurtă
O
MINUNE
BANALĂ
Pe greierul meu îl cheamă Negrișor . Negrițor și-a piedut vocea la începutul primăverii . Tristețea ne-a copleșit pe amândoi. Multe seri ne priveam în ochi în tăcere, încercând să ne păstrăm speranța . În jurul nostru, natura își vedea, indiferentă, de treaba ei . Și a venit seara zilei de 20 aprilie 2014. Era seara Luminată. Era ajunul de Paste. Am mers la biserică. Negrișor se afla la locul său, în buzunarul cameșei mele . Când lumea aflată alături de noi a început să se bucure și să cânte “ HRISTOS A ÎNVIAT ! “ am auzit vocea , atât de draga mie , vocea lui Negrișor. Cânta alături de noi ! Mihai Tomiță, București
Revista A.V.A / 26
Recenzie
Această carte este prima dintr-o serie de mai multe volume. În prezent, în Română sunt traduse doar patru volume captivante. Aceste cărţi se găsesc în ediţia de buzunar la un preţ convenabil pe diferite siteuri, dar şi în librării. Cammie Morgan poate fi considerată ca o simplă elevă la Colegiul Gallagher pentru Tinere Excepţionale. O şcoală de fete normală- evident, normală doar dacă la orice şcoală s-ar preda arte marţiale avansate la ora de Educaţie fizică, cunoştinţe despre cele mai noi arme ale războiului chimic la orele de Ştiinţe, iar elevele ar primi distincţii pentru spargerea codurilor CIA la orele de Informatică. Totuşi acestea se petrec în interiorul şcolii unde activităţile sunt ascunse de ochii celor ce nu ar trebui să ştie adevărul. Acele persoane care nu ar trebui să ştie sunt destul de multe spre ghinionul lui Cammie.
Revista A.V.A / 27
Recenzie
Cum am spus la început, Cammie Morgan sau zis şi cameleonul, poate fi considerată o simplă elevă, dar este total pe dos. Putem spune că eroina noastră numai simplă nu este. Deşi şi-ar dori să fie atunci când se întâmplă ceva neprevăzut cum ar fi apariţia unui anumit băiat. Din moment ce ColegiulGallagher este de fapt o şcoală pentru... SPIOANE, lui Cammie nu ar trebui să îi fie greu să se întâlnească cu acel băiat. Totuşi câteodată ce pare uşor este mai greu decât ce pare complicat. Deşi Cammie vorbeşte fluent paisprezece limbi străine nu ştie cum să comunice cu un băiat obişnuit. În niciuna din acele paisprezece limbi. Ea mai este capabilă şi să omoare pe cineva în şapte feluri diferite cu mâinile goale, dar nici asta nu o ajută când încearcă să se apropie de el. Poate, dar doar poate, dacă el ar şti cine este Cammie Morgan, adică o elevă de nota zece şi fata celei care deţine Colegiu Gallagher, poate că lucrurile ar fi mai uşoare. El nu cunoaşte adevărul şi Cammie nu are de gând să îl dezvăluie, iar prietenele ei cele mai bune sunt total de acord cu ea. Împreună ele pregătesc totul pentru ca îndrăgostita de Cammie
să poată merge la întâlnire fără ca persoanele nepotrivite să ştie. Sigur Cammie poate să-i asculte convorbirile telefonice, ceea ce îi oferă un mare avantaj faţă de celelalte fete. Şi infiltratul în calculatorul lui ca un hacker sau urmărirea prin oraş cu iscusinţa unui adevărat James Bond, o ajută să descopere multe lucruri folositoare de care are nevoie dacă vrea să creeze un personaj perfect. Dar cât de perfect poate fi cineva care este într-un fel câteva ore şi alte ore este altfel? Ei bine, nici o persoană care minte , aşa cum face Cammie nu poate fi perfectă. Se spune că minciuna are picioare scurte. Oare este adevărat? Sincer, unele minciuni nu ies niciodată la suprafaţă pentru că nimeni nu le dă suficientă importanţă. Totuşi în cazul eroinei noastre nu se pune problema de importanţă. Ba chiar minciuna ei primeşte mai multă importanţă decât ar trebui. Asta se întâmplă de obicei când ai o mamă spioană sau profesori care sunt angajaţi datorită abilităţilor pe care le au. Poate că lucrurile ar putea să meargă dacă nu ar fi ceva rău ca o elevă de la Colegiul Gallagher să se întâlnească cu un băiat obişnuit. Ştiind toate astea poate vi se pare
Revista A.V.A / 28
Recenzie imposibil ca aşa zisa relaţie a lui Cammie să meargă. Însă am menţionat mai sus că tânăra nu este o persoană obişnuită şi este un motiv foarte bun pentru care numele ei de cod este Cameleonul. Ea reuşeşte foarte bine să se ascundă prin mulţime. De fapt dacă ea ar vrea nici prietenele ei cele mai bune nu ar putea să o găsească într-o mulţime de oameni. De fapt, nimeni nu ar putea. Cammie îşi merită numele de Cameleon, dar asta nu înseamnă că se ascunde mereu. Iar cineva care se întâmplă să fie la vedere este uşor de găsit. Mai departe depinde de voi ca să aflaţi cine este un spion mai bun. Poate Cammie cu ajutorul prietenelor ei va reuşi să construiască ceva alături de acel băiat sau poate că minciuna ei va fi descoperită şi ce se întâmplă când un băiat obişnuit ştie de fetele spioane? Ceva bine, ceva rău? Eu am aflat deja, dar acum este timpul vostru să aflaţi cum este viaţa unei spioane. Amuzant? Poate. Periculos? În unele situaţii. Complicat? Cu siguranţă.
D. H. , Botoșani
Revista A.V.A / 29
Statui impozante
Sfântul Gheorghe În una din zile citeam câteva rânduri despre semnificația numelui Gheorghe și am descoperit că în limba greacă înseamnă” lucrător al pământului” . Ce frumos! Îmi spuneam în mintea mea. Și marea majoritate a țărilor, în special, statul autonom Catalonia din Spania, îl sărbătorește cu foarte mare bucurie ca fiind ziua îndrăgostiților. Este o zi de sărbătoare foarte printre cele mai frumoase de aici, unde se cumpără cărți și se dau cadouri și flori, în special trandafiri. În arabă de exemplu, am citit, că toată lumea îl recunoaște ca pe un profet, El khdr” o “Khudir” ce înseamnă verde, se povestește că a băut din fântâna vieții și s-a transformat în imortal, prizând o culoare verde băindu-se în astfel de apă. La mijlocul vârstei medii a Ocidentului din puținele povești crezute de bisercă a acelei epoci, se știe că a fost un mare soldat, cavaler și un bun
Revista A.V.A / 30
Statui impozante
luptător de arme. Multe legende sunt scrise și foarte multe au vorbit despre acest Sfant de-alungul timpului se știe doar că s-a născut în Capadocia sec. III, actuala Turcie, și-a dispărut prin sec IV în orașul Lida, din Israel. Se mai povestește că părinții săi erau fermieri și aveau foarte mulți bani. Și l-au crescut pe copilul Gheorghe în spritul credinței creștine. La un moment dat, se naște legenda dragonului, unde îl prezintă pe Sfânt ca pe un soldat sau cavaler de arme care luptă cu dârzenie împotriva unui monstru înfiorător, ce trăia într-un lac și ținea terorizată toată populația din aceea regiune situată în Libia. Numitul animal ajunsese să mânânce două oi pe zi pentru a-și potoli foamea, și desprindea în aer un mare miros ce contamina cam tot ce era viu. Asta până când, fermierii au rămas fără oi și au început să-i aducă câte o persoană vie ce le alegeau în urma unei tragere la sorți. Și într-o bună zi, a fost aleasă pentru a fi mâncată de această bestie fata regelui, dar curajul Sfântului Gheorghe a salvat-o de la pieire pe prințesă și acolo unde s-a scurs sângele dragonului crește un trandafir, în semn de mare dragoste și prietenie. Legenda a fost scrisă în sec XIII Santiago de la Vorágine unde se vorbește foarte mult în “Legenda de aur”.
În țara noastră sărbătoarea Sfântului Gheorghe de biserica ortodoxă este sărbătorită cu mare fast. Mi-a atras atenția Statuia Sfântului Gheorghe din Cluj, reprezentând omorând balaurul, este o copie a Statuii Sfântului Gheorghe din Praga, originalul realizat de meșterii clujeni Martin și Gheorghe, la sfârșitul Evului Mediu. Copia a fost realizată în anul 1904 de restauratorul Kálmán Lux (18801961). Statuia a fost amplasată în jurul anului 1900 în ”Piața Sf Gheorghe” în prezent ”Piața Lucian Blaga În anul 1960, statuia a fost mutată în mica piață din fața Bisericii Reformate-Calvine de pe str. Kogălniceanu nr.21, locație considerată mai
Revista A.V.A / 31
Statui impozante
potrivită pentru vizitatori. Pe soclul statuii este prevăzută inscripția A.D. MCCCLXXIII HOC OPUS IMAGINIS S. GEORGII PER MARTINUM ET GEORGIUM DE CLUSSENBERCH CONFLATUM EST, în traducere:„A[nul] D[omnului] 1373 Această operă îl reprezintă pe S[fântul] George [și este] de Martin și George de Clussenberch (Cluj) făcută.” Sfântul este reprezentat îmbrăcat în zale, ucigând un balaur, al cărui corp este acoperit cu solzi identici zalei de pe armura sfântului. Observarea acestui amănunt l-a inspirat pe poetul și filosoful Lucian Blaga să scrie poemul intitulat
”In fata unei statui a Sfintului Gheorghe”. Într-o piaţă veche mi-e popasul. Adast să-mi umplu înc-o dată ceasul privind la o statuie de aramă, rămasă-aci din veacuri de candoare. O vrajă-n preajma ei mă cheamă. E sfîntul care a purces călare cu suliţa bălaur să omoare. Cînd sfîntul s-a pornit pe cel coclaur să-nfrunte – hotărît, dar fără ură primejdia, a îmbrăcat armură lucrată-n ochiuri ca din solzi de saur. Cine şi cum îl învăţase-anume că-nvingătorul, dacă vrea să-nvingă, e nevoit să semene cu-nvinsul? Cine i-a spus lui, focului prin lume, în zale de reptilă să se-ncingă? Sosit de undeva din dimineaţă, se bate-acum la blestemata gîrlă. Cum seamănă în şea, luptînd cu braţul, el însuşi, Sfîntul Gheorghe, c-o şopîrlă!
Astăzi, sunt foarte bucuroasă pentru că și străbunicul meu și unchi de-ai mei au purtat numele de Gheorghe. Deci, numele Sfântului Gheorghe, este și va rămâne pentru poporul român și pentru multe țări,un motiv de sărbătoare și un nume de referință pentru foarte multe persoane. Este și va rămâne o carte de vizită ce o vom purta cu bucurie, toate generațiile viitoare.
Elena Buldum, București
Revista A.V.A / 32
Film vs. Carte
“ Gândurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna în constelații “ Când mă gândesc la “Sub aceeași stea” ,văd un cer presarat de stele ,în mijloc aflându-se două dintre ele cu o strălucire ce emană speranță ,iubire și trăire dincolo de orice greu întâlnit.Rostind doar atât : “-Bine? - Bine “ Este povestea specială a lui Hazel Grace Lancaster,în vârstă de 16 ani ce suferă de cancer tiroidian cu metastaze pulmonare,o pasionată de lectură dar mai ales a autorului Peter Van Houten. Părinții săi consideră că trăiește într-o depresie continuă și sunt de părere că cel mai bine ar fi să urmeze cursurile unui “Grup de sprijin” .Hazel nebănuind ,că făcând acest lucru viața sa se va schimba radical.La revenirea în locașul Grupului de Sprijin îl întâlnește pe Augustus Waters care o încântă ,încă de la primul contact vizual și astral aș putea spune. Augustus suferă de aceeași boală cumplită ca și Hazel numai că pe el îl afectează la nivelul oaselor.A venit la această întâlnire pentru prietenul său Isaac,care îi este apropiat și lui Hazel.Este încrezător ,cu un caracter
Revista A.V.A / 33
Film vs. Carte
nemaiîntâlnit având o putere de a trăi explozivă ce ne face să ne întrebăm unde a ascuns-o pe toată ? Este un luptător. “Fără suferință, cum am putea ști ce e bucuria ? “ “Mă tem de uitare ,a spus el după o clipă. Mă tem de asta așa cum se teme orbul din proverb de întuneric.” (Augustus Waters) Relația celor doi începe să ia amploare odată cu invitația lui Gus pentru a merge la el acasă să vadă un film. Descoperă că au multe în comun ,încă de la acea zi petrecută împreună.Visul lui Hazel este să știe continuare cărți “O durere supremă “ scrisă de autorul ei preferat . Cum acesta nu a mai avut de gând să scrie nimic un timp îndelungat, Augustus îi îndeplinește visul care totodată devine și al lui spunându-i că o va duce să-l cunoască pentru a afla sfârșitul povești.Cu doar câteva zile înainte ca visul să prindă culoare, Hazel are un atac cumplit provocat de boala suferită ,doctorii aducându-i la cunoștință ,că îi va afecta și mai mult sănătatea o asemenea călătorie.Un timp crede că nu va afla niciodată continuarea,dar mama sa îi face bucuria de ai da vestea că îi va însoți în această escapadă “Deși era visul lui și nu al meu,m-am lăsat legănată de el. La urma urmelor ,și el se lăsase legănat de al meu.” (Hazel Grace) Chiar dacă descoperă că Van Houten nu este exact așa cum reiese din carte ,ei nu se descurajează vrând cu tot dinadinsul să afle conținutul pentru care au venit.Petrec momente pline de fericire în această călătorie care îi fac să
Revista A.V.A / 34
Film vs. Carte
fie o singură ființă.Gus si Hazel sunt echipa perfectă ce ai spune că niciodată nu va fi desparțită. “Sunt îndrăgostit de tine și nu am chef să-mi refuz simpla plăcere de a spune lucruri adevărate.Sunt îndrăgostit de tine și știu că iubirea e doar un strigăt neant și că uitarea este inevitabilă și că suntem cu toții condamnați și că va veni o zi când toată munca noastră va fi prefăcută în pulbere și știu că soarele va înghiți unicul pământ pe care-l vom avea vreodată și sunt îndrăgostit de tine. “ (Augustuș Waters) “Nu există a încerca ,i-am spus.Există numai a face.” (Hazel Grace) Finalul cărții ne aduce lacrimi în ochi prin moartea lui Augustus.Deși credea că ,a scăpat de boală prin amputarea piciorului de la genunchi,aceasta recidivează . Nu își pierde în totalitate spiritul triumfător ,dar cu timpul realizează că sfârșitul nu este departe. Devine tot mai slăbit ,Hazel fiind alături de el tot timpul pentru al sprijini. Augustus le cere persoanelor speciale:lui Hazel și lui Isaac să recite câteva cuvinte pentru înmormântarea sa,el vrând practic să asiste la ea ,nepierzându-și umorul nici măcar în acea clipă. Este o plecare nedreaptă protagonista noastră , trezindu-se a doua zi cu gândul de a-l suna,apoi își amintește că numai se află acolo.Hazel își îndeplinește visul uitat și pierdut odată cu moartea lui Augustus ,având parte de o vizita din partea lui Van Houten ,care îi înmânează o scrisoare chiar din partea lui Gus spunând următoarele. “O iubesc.Sunt tare norocos să o iubesc ,Van Houten.Nu ai posibilitatea să alegi dacă să fi rănit în această lume,bătrâne,dar ai un cuvânt de spus legat de cine te rănește.Îmi plac alegerile mele.Sper că și ea să fie mulțumită de alegerile ei.” Un final emoționant și plin de învățătură sufletească! “Unele infinități sunt mai mari decât alte infinități. “ “Tu mi-ai oferit o veșnicie în interiorul zilelor numărate și pentru asta îți sunt recunoscătoare. “ (Hazel Grace) Această cartea mi-a transmis putere, dorința de a nu te da bătut pentru ați îndeplini visele și iubire dincolo de orice obstacole.Suntem pe acest pământ pentru a ne trăi viața ,a zâmbi ,a ne îndrăgosti chiar dacă va fi numai și pentru o zi!
Revista A.V.A / 35
Film vs. Carte
Capodopera “Sub aceeași stea” scrisă de John Green a fost ecranizată in Statele Unite ale Americii pe data de 6 iunie 2014 ,iar in România pe data de 13 iunie 2014.Am reușit să-l vad exact a doua zi de cum a apărut și mă bucur tare mult ,a fost exact cum m-am așteptat ,surprinzător,tragic,amuzant,plin de iubire și dureros de frumos. Monologul lui Hazel începe în prima secvență a filmului în felul următor Cred că putem alege felul în care spunem poveștile triste. Pe de o parte, o poți îmbunătăți. Nimic nu-i de neîndreptat, pe-o melodie Peter Gabriel. Îmi place versiunea asta la fel de mult ca următoarea fată, crede-mă. Doar că nu e adevărul. Acesta-i adevărul. Îmi pare rău.” ea fiind interpretată de cunoscuta Shailene Woodley pe care o putem vedea și în filmul “Divergent”. Pot spune că o ador nespus de mult este o actriță formidabilă ,s-a încadrat perfect în rolul personajului și m-a făcut să ma duc cu gândul exact la acea Hazel Grace din carte.Din punctul meu de vedere a fost o interpretare de nota 10.Ansel Elgort și pe el îl putem vedea de asemenea în filmul “Divergent” îl interpretează pe minunatul Augustus Waters,a fost la înălțimea personajului.M-a făcut să râd ,să savurez fiecare flirt,să plâng dar și să învăț de la el,deoarece personajul lui Gus este unul puternic iar Ansel a reușit să-l contureze cum se cuvine.
Actorii secundari precum Natt Wolf în rolul lui Isaac, Laura Dern , a interpretat-o pe mama lui Hazel , Sam Trammell în personajul tatălui lui Hazel , Willem Dafoe în rolul scriitorului Peter Van Houten dar și mulți alți au dus această istorisire spre perfecțiune. Nu este o simplă poveste ce ne pune în evidență doi suferinzi de cancer,există nenumărate de genul ,însă aceasta este diferită prin simplul fapt,că cei doi nu
Revista A.V.A / 36
Film vs. Carte vor mila noastră vor doar să-și trăiască viața și iubirea de care se bucură pe parcursul întâlnirii lor.Hazel este liniștită , luptătoare și plină de viață vrând să-și ducă mărețul său vis la îndeplinire.Nu vrea ca cineva să o compătimească,este mulțumită de ceea ce are ,îi este greu să se apropie de noi persoane ,însă atunci când o face ,atunci când iubește se dedică în totalitate,de aceea o apreciez și mă regăsesc în personajul ei.Augustus este un bun prieten, când Isaac se desparte de iubita lui ,îl ajută să se descarce și își petrece timpul cu el jucând jocuri video.O scenă amuzantă din film este chiar ideea lui Gus de a arunca cu ouă în mașina și casa fostei iubite a lui Isaac,am râs copios pe seama asta.Ar trebui să avem fiecare în noi un Augustus Waters Scena care m-a emoționat cel mai mult a fost cea în care Hazel este pusă de Gus să citească cuvintele scrise pentru înmormântarea sa ,deoarece vrea să asiste la ea(numai el fiind capabil de asta);dar și cea de la sfrâșitul filmului, un sfârșit trist ,plin de suspine dar si senin pentru că putem vedea cerul după furtună. Gus si Hazel se completează reciproc precum un puzzle bine definit.Îi îndrăgesc pentru dăruirea lor ,pentru ambiția,copilăria și înțelegerea de care dau dovadă unul față de celălalt ,mai ales în situația în care se găsesc.Deși acest puzzle este despărțit în două bucăți prin pierderea lui Augustus ,ei tot vor rămâne un total infinit,perfect plin de imperfecțiuni. Un film în care am găsit citatele mele preferate din carte,un film la care nu m-am putut abține să nu plâng dar și să râd în același timp,să visez către un infinit plin de stele.Povestea tragic de sublimă și jucăușă a celor doi protagoniști m-a făcut să conștientizez cât de importantă este viața ,cât de important este să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima ,cât de important este să știm că,deținem o putere nemărginită în noi prin care putem ridica si cele mai dificile poveri ce ne stau în realizarea micului nostru “univers”.A da și să nu uitam viața nu trebuie să fie perfectă,mai ales atunci când iubești!
Revista A.V.A / 37
Film vs. Carte
Citiți cartea și vizionați filmul pentru că nu veți regreta nicio secundă. Ok?!
Roxana Codin, București
Revista A.V.A / 38
Gânduri pe alese
Scrisoare Draga mea, A trecut mult timp… poate mai mult ca niciodată... dar mi-am făcut curaj şi iată-mă vorbindu-ţi. Nu te speria. Nu sunt aici să te dojenesc. Ştii şi tu, uneori chiar mai bine decât mine însumi, ce greşeli ai făcut. Ştii... şi totuşi, parcă le-ai face la nesfârşit... Ţi-am promis din prima zi în care am păşit alături de tine pe acest drum anevoios că-ţi voi fi alături şi că te voi lăsa să-ţi faci propriile greşeli pentru că vreau să înveţi din ele, nu vreau să-ţi impun nimic, nu vreau să îţi coordonez eu viaţa... vreau să ţi-o trăieşti aşa cum îţi doreşti, să iubeşti, să speri, să visezi, să fii optimistă... dar nu uita că viaţa nu e doar roz şi pufoasă... câteodată e pictată în atâtea nuanţe de gri şi negru încât ajungi să te îndoieşti de tot. Nu mă uita atunci, voi fi aici. Aş fi vrut să mă fi lăsat să te apăr... de el... de lumea întreagă... dar îmi şopteai mereu: „Îl iubesc şi chiar mă văd peste ani tot alături de el!” Ce aş mai fi putut face?! Mă înmuiam de tot şi intram în hibernare... Am vrut să te las să-l iubeşti în linişte, să trăiţi o poveste ca-n poveşti. Dar te rănea de atâtea ori... şi tu reveneai la el de fiecare dată... sperând... iar şi iar... că se va schimba, că se va maturiza, că te va iubi la fel de mult pe cât îl iubeşti tu... Acum... Nu, nu te dojenesc... Nu ştiu cum să-ţi spun să nu te rănesc. Acum tu îţi aminteşti doar lucrurile frumoase... Îţi aminteşti cum te strângea tare la pieptul lui după ce nu te vedea zile, săptămâni la rând... Dar de ce nuţi aminteşti cum treceau toate acele zile?! De ce nu-ţi aminteşti câte nopţi la rând puneai capul pe perna udă de lacrimi şi mâna-ţi strângea cu putere telefonul pus pe silenţios, doar doar să nu mai apuci să citeşti încă un mesaj în care te acuza de câte şi mai câte...?! Chiar ai uitat toate acele lacrimi?! Ai uitat când ai înghenuchiat în faţa lui şi l-ai implorat să nu te mai facă să suferi?! Ştiu... era atât de bine de câte ori revenea încât uitai tot... te scăldai în căldura privirii lui şi parcă tot universul tău renăştea ca şi cum ai fi fost la prima întâlnire iar... şi iar...
Revista A.V.A / 39
Gânduri pe alese
Nu uita, te rog, momentele când te dezamăgea, promisiunile pe care ţi le făcea şi nu le îndeplinea... Nu uita câte vise a vrut să-ţi calce în picioare, nu uita de câte ori ai avut nevoie de el şi el n-a fost acolo! Te rog, draga mea, nu uita... Ştiu... îţi aminteşti atâtea şi atâtea cuvinte frumoase... îţi aminteşti acel moment când ţi-a spus exact ceea ce ai vrut să auzi... şi când, chiar dacă era doar o sârmă, ai crezut că îţi va fi de ajuns pentru întreaga viaţă. Îţi aminteşti acea noapte, cu luminiţe parfumate şi petale colorate... Dar nu uita că au fost atât de puţine momentele cu adevărat nepătate... Nu uita de câte ori, dorind să-ţi ofere vise colorate, ţi le-a dăruit pe ale lui în loc de fericirea îndeplinirii dorinţelor tale... Nu şterge, te rog, 100 de nefericiri pentru doar un moment de „aşa cum ar fi trebuit să fie!” Iartă-mă, nu sunt aici să te dojenesc. Nu sunt aici să-ţi deranjez amintirile. Nu sunt aici să te rănesc amintindu-ţi dureri trecute. Dar sunt aici. Pentru tine. Sunt aici să-ţi spun să nu uiţi nimic. Să nu uiţi de câte ori ai plecat şi de câte ori ai revenit când îţi promitea că va fi altfel de data aceasta. A fost vreodată altfel?! Iartă-mă. Dar nu mă uita. Am suferit o dată cu tine de atâtea ori. Uneori, poate mai mult ca tine. M-am chinuit de atâtea ori să te ridic... iar când nu reuşeam, îţi îngropam glasul şi acţionam fără tine... Şi ce e capul fără inimă?! Nimic! Nu vreau să mai fac ceva fără să simt... dar nici tu nu face ceva fără să gândeşti... Emma
Maria Emanuela Coman, Ploiești
Revista A.V.A / 40
Județele României - centre culturale
Buzău Vulcanii noroioși Așezările rupestre Sarata Monteoru Glasul pietrei Drumul cramei Lacul Vulturilor Trovanții Platoul Meledic Herghelia Cislău Tabăra Măgura
Inf. preluate : www.turismbuzau.ro
Viaductele Cascada Casoca Colți de chihlimbar Pietroasele Barajul și lacul Siriu Focul viu Episcopia Buzăului Muzeul Crucii Masa lui Gruia Podurile de piatră Tronul lui Negru Vodă Carierele din Ciuta Lacul Mocearu Babele de la Ulmeț
Revista A.V.A / 41
Comorile noastre literare
? Revista A.V.A / 42
Comorile noastre literare
? Revista A.V.A / 43
Tradiționalismul - România RELOADED
Începuturi de gustar Revista A.V.A. își propune să aducă în paginile ei la această rubrică, partea aceea de cultură romanescă izvorâtă din anonimatul popular. De ce? Pentru că e musai să știm cine am fost ca să știm cine suntem,și pentru asta nu trebuie să lăsăm să se piardă acel specific mioritic care ne caracterizează . Cultura unui popor este suma gesturilor, ritualurilor, cunoștințele dobândite prin practică din tata-n fiu ,bucătărie, superstiții, sărbători laice,limbaj .O să încercam să aducem aici acela inedita care ține de tradiție și poate așa vom redescoperi ce frumoși suntem și ce buni. LunaAugust așa zisul Gustar,Secerar sau Măselar adună în zilele lui alături de marea sărbătoare a Sfintei Maria și altele mai puțin cunoscute majorității dar care ne vor face să ne gândim că a cinsti pământul pe care călcăm, animalele, copacii,florile,roadele,nu este nimic altceva decât recunoașterea identității și apartenenței noastre. Fără ele suntemi orfani cu suflet rătăcit! Prima zi a lunii ,cunoscută și ca Ziua Macaveilor, Macoveiul Ursului sau Ziua Ursului, “este o divinitate protectoare a urșilor, celebrată la 1 august, care a preluat numele celor șapte frați Macabei, fiii
Salomoniei și mucenicii lui Eleazar, sau al Sfântului Mucenic Macobei, prins și ars de păgâni într-un cuptor încins de flăcări (Bucovina). Întrucât în această perioadă a anului se împerechează urșii, iar apicultorii extrag ultima miere, folosită că leac pentru tămăduirea unor boli, ziua este numită și Macaveiul Ursului,Împuiatul urșilor(sunt denumiri care au ajuns până la noi, relicve ale unor sărbători precreștine care coincideau cu începerea perioadei de împerechere a urșilor)sau Macaveii Stupilor (Oltenia)- Jurnalul.roa În acestă zi nu se lucrează și nu se mulg vacile,dar se lasă vițeii la supt , așa că țăranii au numit-o Pastele Vițeiilor. Celui ce ține sarbatoarea ,ursul nu-i va mânca dobitoacele din ogradă. Gospodarii obișnuiau să lase ofrande de carne pe la locurile unde știau ei ca-și are culcușul. În august se împletesc cununițe din spice grâu și se așeaza pe frunțile copilelor, simbolizând viața îmbelșugată și ocrotirea divină ,căci în Țara Oltului există credința că “în bobul de grâu se vede chipul Domnului Hristos”. Deasemeni este vremea propice culesului semințelor negre și mărunte ale masalariței, una dintre cele mai importante plante tămăduitoare ale românilor.
Revista A.V.A / 44
Tradiționalismul - România RELOADED
( Denumire populară: nebunariţă, măselar. Preparatele de măselariţă au puternice efecte sedative, hipnotice, antinevralgice, antispasmodice. Se utilizează în stări de agitaţie – în cazul bolilor de nervi, în spasme (gastrice, esofagiene, veziculare, intestinale), în anxietate, gută, reumatism, nevralgii faciale, ulcere stomacale, tremuratul mâinilor, dureri de urechi). Obrejenia( 6 august),sărbătoare populară a schimbării veșmintelor, care se suprapune celei religioase(Schimbarea la fata),aduce cu ea împacarea cu cei certați și încheie culesul plantelor de leac,sfințirea
strugurilor și a prunelor. Cei cu apucături rele de se vor ruga în această zi vor scapa de proastele obiceiuri . Se vor stropi gradinile și livezile cu agheasmă și se vor face lumânări din”ceara de la Macavei” căci se încheie și recoltatul mierii, împărțind cu prietenii și rudele turte și vin îndulcit cu miere. Datinile i-au ținut aproape pe români și i-au facut puternici și omenoși, de aceea trebuie să facem acest ‚’’remember’’ al lor,mai ales în aceste vremuri când suntem atât de dezbinați și însingurați. Karelia Mihaela Neacșu, București
Revista A.V.A / 45
„ Caragialisme contimporane ”
Reformă cu ștaif - caragialism de buzunar Vrând să facă iar Reformă Ca să iasă norma -- normă, Ministeriu’ nostru Culturale Nu face DĂCÂT... dandanale! Bă, Proşti... da’ mulţi să fie! “Să iasă norma la hectar” -- cum spunea un alt onorabil Ministeriu al Culturii (recte Agrare), în distinsa Epocă de Aur! Cu toate că, în vremurile alea, Părintele Naţiunii ţinea cu dinţii de Intelectuali, indiferent de ramura profesională sau pătura socială din care proveneau. Nu degeaba erai obligat să urmezi minim 10 clase. Şi asta nu pentru că dădea bine cifra 10, dar cortexul tău trebuia să fie îndeajuns şi suficient de copt cât să te ajute să scrii şi să citeşti cursiv şi curat în limba maternă. Aşa se făcea că până şi “ultima roată de la căruţă” ştia a-ţi spune, şi chiar cu lux de amănunte, cine a fost Mihai Pătraşcu Viteazul, sau Ştefan Muşat cel Mare, sau Vlad Basarab Ţepeş... În schimb, analfabetismul celor care frecventează astăzi
şcoala este cu mult mai dureros decât analfabetismul acelora care nu îşi permiteau financiar să meargă la cursuri în epoca cu pricina. Păi, ce trebuinţă mai avem noi, azi, monşer, de vestita cultură “bostanieră”, sau de multapreciata “căpăţânoasă românească”, sau de celebrele “tărtăcuţe umplute” (servite musai cu garnitură de creier destupat, ci nu cu tochitură de rumeguş sablat)?!... Şi păcat... că Dacii s-au născut şi autoeducat în spiritul lui “sunt arhitectul propriului destin”; România, însă, se zbate, mocirlos, în zodia nefericitului rac: tooot înapoi tragem de vreo juma’ de mileniu încoa’... În-apoi şi În-umilinţă! Dar, ţinând cont (şi) de faptul că Mamiţa este “pretenă” la cataramă cu madam Chiriţa, nu carecumva ar trebui să ne autosesizăm propriile conştiinţi atunci când îl vedem pe Guliţă stând braţ la braţ cu domnu’ Goe la “cafiné ţentral” şi puind ţara la cale?!... Ţă-ri-şoa-ra
Revista A.V.A / 46
„ Caragialisme contimporane ”
Mă uit, cu întristare, la unii confraţi, Cum sunt ei cu limba mai mereu certaţi, Şi mi-e ciudă tare că n-am ce să fac Mult mai mult de-atâta decât ca să tac... Şi mă duc cu gândul la nenea Mitică, Şi zic: “Coane, care este, carevasăzică, Revino pentru-un secol, măcar atât să stai Cu toţi ăşti “emininche” de pământ să dai!” Cum “care nea Mitică”?! ‘Aide, măi, monşer, Că sare nenea Iancu, în stilu-i pişicher, Şi ne ia de guler... ne face ”de parale”... Cum să n-auzi tu de-a lui “Carnavale”?!... Şiaşa m-apucă dracii când vă văd pe voi, Ca nişte “pristandai”, cum “scriţi” din doi în doi, Dar ştiu că, din păcate, articulând subiectul, Tre’, culmea, mai întâi, să ştii tot alfabetul, Şi-acele două
fraze, în stilul vostru-abject, Încercaţi, biete loaze, a le scrie mai corect! Că, după ani la rândul, de-atâta criticat, După ce cu vorba şi piatra-aţi aruncat, Mă-ntrebaţi acuma – să fie vreo zi – Ce găsesc interesant în faptul de-a citi... Şi, pentru-a-nţelege, nu vă trimit departe, Ci vă condamn să puneţi mâna pe o carte, Şi-o să vedeţi atunci ce lucru ‘osebit E-n aceste gânduri ce-aici s-au scrijelit. Şi mă bucură să văd din ce în ce mai mulţi (aşa, să ştie lumea că suntem oameni culţi), Etalându-şi, cu mândrie, talentul literar – Nu ca bacalaureanzii, mimând la avatar – Să vază-o lume-ntreagă: carevasăzică, De la Râm ne tragem, nu din d’alde Mitică! Marius Mig, Constanța
Revista A.V.A / 47
Lansare de carte
Victorie prin sentiment și cuvânt Valentina Geambaşu se scrie cu “V” de la VICTORIE! Categoric cea mai mare victorie a acestui timid început de secol şi mileniu, aceşti tineri frumoşi care scriu, duc pe umeri o povară grea, incercând să pună poezia în matcă, înapoi înspre “Cântarea cântărilor”, biblica poemă de dragoste, cea care rămâne ca o apă limpede peste toate lumile şi toate veacurile, cu siguranţă cea mai frumoasă poezie de iubire din toate timpurile. În slujba tradiţiilor sănătoase moştenite – vine din Siliştea-Gumeşti, tărâm bătut fericit de vântul literaturii – Valentina Geambaşu îşi închină cu emoţie cuvântul şi atunci când scrie, sub semnul crucii înspre un Dumnezeu care îi seamănă la chip – cel căruia îi spunem “Tatăl nostru”, fără să infestăm cerul imaginaţiei cu morbul unor fantezii maladive căci noi, popor sănătos, nu credem zei, extratereştrii sau arătări cu solzi sau cozi de dragoni! – poeta se joacă de-a demiurgul încercând să dea creaţiei sale forma, culoarea şi căldura sufletului său: “Sunt a timpului prizonieră, / prin destin mereu/ Purtată de îngeri în vise,/ pe braţe de Dumnezeu, /Sunt fereastra deschisă pentru gândul tău, /În poemul vieţii”. Este, desigur, un binecuvântat şi binemeritat moment de linişte în poezia sa, o eternă chemare spre polul pozitiv al sentimentelor, spre culorile calde din curcubeu, pe sub petale îmbătătoare. Valentina aleargă pe câmpul poeziei cu exuberanţa tinerească, lăsânduse vânată de ispite, dorinţe, iluzii, vise – toate frumos îngemănate într-un buchet de versuri line, de o sensibilitate aparte, un mănunchi de versuri fine, care vorbesc de la sine :” : Tot ce scriu, scrie sufletul meu/ Pictând speranţe şi vise,/ Întro lume grăbită, / De fiecare dată…gând încolţit,/Cu care v-am zâmbit » sub titlul “DIN PETALELE SUFLETULUI MEU”.
Revista A.V.A / 48
Lansare de carte
Peisajul amplu al poeziei noastre de azi dă naştere multor dezbateri, pe deoparte căutările şi drumul spre integrare în vasta cultură a omenirii continuă benefic, pe de altă parte micile găselniţe, teribilisme locale cu efect de moment se sparg ca baloanele de săpun. Un poet constata deunăzi, pe bună dreptate, că unii confraţi scriu cuvinte pe bileţele, le amestecă într-o căciulă şi le extrag apoi aşezându-le la întâmplare, rezultatul fiind un dezastru, nu merita să se numească
poezie! Altcineva constata, pe şi mai bună dreptate, că poeţii de azi se tem tot mai mult să scrie poezie de dragoste adevărată şi o confundă cu nişte elogii aduse părţilor din corp sau mobilierului din dormitor. La polul opus alţii se plâng că este prea mult sirop, prea multă lamentaţie în poezia de amor. Valentina Geambaşu îmi mărturiseşte astfel crezul său artistic : “Poeziile mele au valoare sufletească, sunt izvrâte din realităţile mele şi din sufletul meu , pentru suflete… De felul meu am fost şi sunt o luptătoare, au fost şi sunt momente când scriu şi
Revista A.V.A / 49
Lansare de carte
plâng, plâng şi scriu ; sunt fata care zambeşte, plânge şi merge mai departe ». Avem un bagaj respectabil de emoţii, sentimente care amintesc de zborul unei rândunici deasupra lavei vulcanice. « Atunci când viaţa îţi dă lămâi, fă limonadă ». Valentina a învăţat, în tumultul vieţii, să facă poezie din lacrimi. Borges îşi imagina paradisul sub forma unei biblioteci. Adăugând acest volum, o părticică din acel paradis, autoarea îşi deschide drum luminos spre liniştea sufletească pe care a găsit-o între filele de carte şi tânjeşte să o împartă necondiţionat cititorilor săi. Dacă tot l-am amintit pe Borges, să spunem că într-una din pildele povestioarelor sale din “Cartea de nisip” – grandioasă scriitură!- se deschidea pentru fiecare o umbreluţă sub cer indiferent de credinţa individului. Poeta a cutreierat cărările şi a găsit şi pentru ea un loc călduţ sub cerul poeziei, acolo unde lacrimile curg doar ca să învingă durerea, florile se supun pioase şi zâmbetele dau bineţe sfântului soare! Gabriela Ana Bălan, Bârlad
„ Din streaşina gândului picur polen de cuvinte În dor îţi scriu cu lacrimile sfinte Mă aplec în-genunchi strofa se-nchină, În versuri dansează, muza, suavă balerină ” Valentina Geambușu
Revista A.V.A / 50
În vizită pe la...
Prin Portugalia Prima oară când am fost în Portugalia a fost în anul 2012. Nu pot spune că am căutat informații în legătura cu această țară înainte de a pune piciorul pe pământul ei. De aceea am și fost impresionată când am ajuns acolo. Oamenii sunt prietenoși, calzi, foarte ospitalieri, iar locurile sunt minunate, arhitectura lor bazându-se în special pe tradiționalism.
Faleza este locul perfect pentru a face o plimbare de seară – oceanul intr-o parte,orașul frumos în cealaltă. Au și locuri spectaculoase, cunoscute,aproape de Cascais – Boca do Inferno.
Revista A.V.A / 51
În vizită pe la...
În Lisabona se știe că specific orașului este tramvaiul și străzile în pantă pe care urci și cobori cu acesta.
Băutura lor renumită este Sangria – pot spune că e una din cele mai bune băuturi pe care le-am gustat până în acest moment.
Cel mai scurt mod de a-mi exprima experiența în Portugalia este: am fost o dată și m-a impresionat atât țara cât și oamenii, așa că în 2014 m-am întors în același loc frumos, neschimbat. Anna Puiu, Timișoara
Revista A.V.A / 52
Arta cinematografiei - 3 pași
Primul pas: Cinematografia a avut, poate, dintre toate formele artistice, cea mai rapidă traiectorie ascensională si, raportându-ne si la zilele noastre, putem afirma cu certitudine că procesul de transformare continuă cu aceeași uluitoare viteză. De-a lungul secolelor, oamenii au experimentat două dintre dispozitivele(tehnicile) ce vor deveni mai târziu elemente cheie ale cinematografiei: proiectarea imaginilor cu ajutorul luminii (folosind “camera obscura” si “lanterna magica”) si crearea iluziei mișcării prin exploatarea fenomenului optic numit “persistenta viziunii”. Aceasta din urmă se referă la capacitatea creierului uman de a reține pentru o zecime de secundă ultima imagine proiectată pe retina ochiului. Un film este creat de fapt din mii de fotografii individuale ce se succed intro ordine firească, iar între fiecare dintre acestea există o pauză, insă ochiul uman este “păcălit” de iluzia optică a continuitații. Deși ecranul cinematografului pare să fie in permanență lu-
minat, aproape jumătate din timp el este întunecat. Imaginea dă impresia ca tremură sub privirea noastră, sau cel putin așa se întâmpla în pionieratul cinematografiei, în zilele noastre viteza de proiectare a imaginilor atingând chiar si 30 de cadre pe secundă. Descoperirea si dezvoltarea acestor mecanisme s-au făcut de-a lungul unui proces gradual si au implicat un număr de inventatori din Europa, Marea Britanie si America, ce au lucrat înca din 1860 la o serie de proiecte cu grade diferite de success. Numele câtorva dintre aceștia sunt mai rezonante: Edward Muybridge, Louis Le Prince si Ottomar Anschütz, ei realizând mașini pentru proiectii ale imaginilor cu o miscare rapidă. George Eastman, fondatorul american al Eastman Kodak, Hannibal Goodwin si William Friese Greene, toți au contribuit cu prototipuri pentru filmele animate. Însă începuturile pactului cu imaginația trebuie căutat cu mii de ani in urma… Principiile si elementele ce stau astăzi la baza unor procese atât de complicate si de avansate au constituit
Revista A.V.A / 53
În 1894 “lumea cea nouă” era șocată de descoperirea facută de arheologul Austen Henry Layard care, printre ruine apartinând civilizației babiloniene, a descoperit prima lentilă convexă ce data din secolul al XIX-lea i.Hr. Tot chinezii, in vremea lui Mo Ti( filozoful care a explicat pentru prima dată fenomenul imaginii refractate folosind analogia cu vasla din furchetul unei barci), proiecteaza imagini răsturnate pe ecrane naturale printr-un orificiu pe care il numeau “locul de colectare a luminii , a razelor soarelui”. Cinemicrografia Supoziții (devenite ulterior certitudini pentru ei) legate de relația dintre obiecte si lumină au fost elaborate de catre filozofii greci Platon si Aristotel. Conform teoriei primului, ochiul uman este cel care emite lumina pe care obiectele o reflecta, in timp ce pentru Aristotel raportul era invers: obiectele in sine sunt detinatoare de lumină, pe care ochiul are proprietatea de a o vedea. In ceea ce privea reflecția imaginii, s-a observat o dependentă legată de marimea orificiului prin care se făcea proiecția: cu cât acesta era mai mic, cu atat imaginea era mai clară, in timp ce raza de lumină ce trecea prin el avea întotdeauna o formă circulară. Oamenii sunt comparați de către Platon cu niște prizonieri legati într-o pesteră, care nu pot privi înapoi si ca atare nu văd lumina soarelui ce luminează din spate. În fata lor sunt doar umbre, ale obiectelor si ale lor inșiși, proiectate pe pereții peșterii, ce reprezintă lumea sensibilă. Simțurile ne crează iluzia că umbrele pe care le vedem sunt unica lume reală, întrucat noi vedem doar lucrurile sensibile. Prima asociere dintre lumină si mișcare, ambele create de aceeasi sursă, pare a fi fost facută de Ting Huan in anul 180 d.Hr., intr-o reprezentatie ce purta numele “Tubul care face ca fanteziile să apară” . Camera obscură, atât ca obiect in sine, cât si ca fenomen optic, precursor al aparaturii de filmat si fotografiat din zilele noastre, a constituit o atracție
Revista A.V.A / 54
permanentă pentru învățații mileniului al doilea. Astfel, Yu Chao Lung construia o pagodă in miniatura pentru a observa imaginile rasturnate ce patrundeau prin orificiul ce le direcționa pe un ecran, studiind astfel divergența razelor de lumină. Efectele camerei obscure sunt explicate pe larg in 1267 de Roger Bacon, reprezentant de marc- al stiintei medievale, in tratatul său, De Multiplicatione Speciorum. Insă cel care va folosi pentru prima dată camera obscură in scopuri de divertisment va fi Arnaud de Villeneuve, un medic de meserie, dar magician in timpul liber. El a folosit dispozitivul pentru a prezenta “spectacole miscatoare” prin plasarea publicului într-o cameră întunecată, în timp ce actorii interpretau afară. Un aspect foarte interesant legat de utilizarea lanternei este acela că era considerată a avea un caracter diabolic, fiind percepută ca instrument de inducere a temerii in rândurile privitorilor. In Franta, spre exemplu, lanterna era denumită “Lanterne de Peur” (Lanterna fricii), atât principiul, cât si efectul ei constituind “făcături diavolești”. Cel căruia ii aparține descrierea completă a camerei obscure este Leonardo Da Vinci, deci din cauza “scrierii în oglinda” (invers) a acestuia, munca sa de cercetare in domeniu a fost necunoscută timp de aproape trei secole
Vom continua acest minunat drum în numărul viitor * Materiale preluate și prelucrate de pe internet
Constantin Fritz, Duisburg
Revista A.V.A / 55