Spirit Militar Modern Nr. 1-2 din 2013 by Ministerul Apărării Naționale

CUPRINS 2 / P`trunderea \n sufletul unui om \ntotdeauna \mbog`]e[te, Elena DAVID 5 / Cultura organiza]iei militare, colonel Alexandru JIANU 16/ Inteligen]a emo]ional` versus imaginea ideal` a comandantului militar, Florentina PESCARU 21/ G#ndirea critic`, GabrieiCristian STAN, Adriana-Aurelia ALECU 28 / Frica de psiholog – o abordare a rela]iei psihologiei aplicate cu managementul resursei umane, Gabrieia-Daniela MU{IN~ 31/ Riscul suicidal la militari, Mihai TURCU 38/ Influen]a misiunilor anterioare asupra stresului individual în teatrele de opera]ii, Virginia Claudia NEAC{U, Cristina NEDEA 42/ |n]elegerea traumei de r`zboi. Modalit`]i de tratament, Maria-Magdalena MACARENCO 51/ Comunicarea cu oameni dificili, Elvira SUCIOAIA 55/ Psihologia opera]ional` [i impactul s`u asupra \n]elegerii omului, colonel dr. Cristian DOBRE 51/ Comunicarea cu oameni dificili, Elvira SUCIOAIA 60/ PSIHOMIL – edi]ie aniversar` –, colonel dr. Adrian PRIS~CARU

38 31

TRUSTUL DE PRES~ AL MINISTERULUI AP~R~RII NA}IONALE

Revista Spirit militar modern se afl` la pozi]ia 5041 din Catalogul publica]iilor difuzate de RODIPET. Revista Spirit militar modern a fost fondat`, \n anul 1938, Cdr. (r) dr. EDMOND CRACSNER Prof. univ. dr. colonel (r) SEPTIMIU Revista „Spirit militar modern” public` de generalul dr. CONSTANTIN ATANASIU CHELCEA, colonel (r) TUDOR NICULA, articole pe teme de psihologie, colonel (r) dr. DUMITRU POPOVICI, SPIRIT MILITAR MODERN sociologie [i teoria educa]iei, cu colonel. psih. dr. ADRIAN aplicabilitate la domeniul militar. www.presamil.ro Corectur`: PRISACARU, colonel ALEXANDRU Redac]ia nu-[i asum` Anul XX  1-2 (135-136) / 2013 ELENA POTOROAC~, JIANU, dr. AURELIA CAN~ responsabilitatea pentru punctele de OPRINA MELCIOIU Redactor coordonator: DIFUZARE: tel. 322.82.87/160 vedere exprimate de autori. DELIA PETRESCU ADRESA REDAC}IEI: Foto: EUGEN MIHAI, Manuscrisele nu se înapoiaz`. e-mail: delia.petrescu@presamil.ro B-dul Unirii nr. 57, bloc E4, sector 3, PETRIC~ MIHALACHE, Tel. 322.66.34, 322.82.87/128 ISSN: 1223-172X Oficiul Po[tal 4, C~T~LIN OVREIU Tip`rit la Centrul Tehnic-Editorial C.P. 4-159, Cod 030827, Bucure[ti Tehnoredactare computerizat`: al Armatei smm@presamil.ro ROXANA MATEI 144 CONSILIUL {TIIN}IFIC:

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

Prof. univ. dr. C`t`lina Tudose:

P~TRUNDEREA ÎN SUFLETUL UNUI OM ÎNTOTDEAUNA ÎMBOG~}E{TE Profesor doctor C`t`lina Tudose apar]ine unei categorii rare de oameni cu în]elepciunea [i valoarea profesional` recunoscute, cu un comportament rafinat [i mai ales plin de omenie. Profesia de psihiatru cere mult` aprofundare pentru c` bate spre alte dimensiuni. Nu e facil` plimbarea prin sufletul omenesc. Trebuie s` te bucuri de mult` putere de deta[are, de un puternic echilibru l`untric, de o special` fine]e în gândire, dar [i de un mare rafinament [i subtilitate în metodele de lucru. – Cât` lume vine la psihiatru [i cum st`m noi românii la acest capitol? – Cred c` noi românii travers`m un nivel nevrotic generalizat, cu anxietate, cu mult` iritabilitate, parcurgem un registru depresiv ce sugereaz` clar un dezechilibru suficient de 2

semnificativ, distribuit difuz în popula]ie [i tradus prin intoleran]`, comportamente impulsive, care provin în cea mai mare parte din insatisfac]ii, din incapacitatea de a face fa]` problemelor. Suntem o popula]ie în permanent` c`utare, în derut`, la un nivel ce nu intersecteaz` psihiatria, dar care ne cre[te mult vulnerabilitatea pentru îmboln`virea psihic` [i care lesne se pot observa. {i cine vine dintr-o societate lini[tit`, organizat`, mai armonioas` sesizeaz` rapid aceast` stare de fapt. Din punct de vedere psihopatologic, adic` referitor la prevalen]a tulbur`rilor psihice în popula]ia româneasc` cred c` nu ne deosebim prea mult de alte ]`ri. La nivel european tulbur`rile depresive se situeaz`, ca frecven]`, pe primul loc în clasamentul „bolilor creierului” urmate de demen]e [i apoi de tulbur`rile anxioase. Frecven]a este mare în condi]iile vie]ii moderne când primeaz` competi]ia, iar libertatea de alegere nu este u[or de gestionat. |n plus societatea rom#neasc` aflat` într-un prelungit [i dureros proces de tranzi]ie este, dup` cum spuneam,

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

 S-a n`scut la 29 decembrie 1952, în Bucure[ti.  Este doctor în [tiin]e medicale, specialitatea

psihiatrie.  Profesor universitar la catedra de psihiatrie din Universitatea de Medicin` [i Farmacie Carol Davila Bucure[ti.  Pre[edinte al Societ`]ii Române Alzeheimer.  {eful Sec]iei II a Clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”.

mult mai vulnerabil` [i prea pu]in preg`tit` pentru a face fa]` nivelului ridicat de stres al lumii de ast`zi. – Se spune c` problemele de suflet cu sau f`r` medic trec. Dumneavoastr` ce p`rere ave]i?

– Pot „s` treac`”, dar de cele mai multe ori cu suferin]e, cu „cicatrici” care înseamn` sc`derea calit`]ii vie]ii [i a bucuriei de a tr`i, decizii gre[ite, ratarea unor posibilit`]i favorabile de evolu]ie a persoanei, randament sc`zut etc. Pot

trece deci, dar cu urm`ri care ar fi putut fi evitate, prin interven]ii terapeutice adecvate. Fiecare dintre noi are o anumit` vulnerabilitate fa]` de îmboln`virea psihic`, unii sunt mai „puternici, mai rezisten]i” [i ace[tia sunt de obicei persoanele armonioase psihic, inteligente, care se bucur` de o re]ea autentic` de prieteni, de propria familie, care au satisfac]ii în profesia aleas` au hobby- uri prin care reu[esc s` se relaxeze. Ei vor face fa]` mai u[or unor necazuri, unor traume psihice, unui nivel sus]inut de stres, dar fiecare dintre noi, pe de alt` parte are resurse limitate. Atunci c#nd ele sunt epuizate este necesar` interven]ia unui specialist. Cu cât educa]ia este mai ridicat`, cu atât persoana apeleaz` mai u[or la un specialist. Am cunoscut de exemplu persoane f`r` niciun fel de acuze psihice, dar care, [tiind c` urmeaz` s` traverseze un episod de via]` foarte complicat, au apelat dinainte la ajutorul unui terapeut. Astfel s-au preg`tit pentru a face fa]` din punct de vedere emo]ional situa]iei traumatizante cu care trebuiau s` se confrunte. Un om educat [tie s` previn` astfel de lucruri. În lume s-au f`cut eforturi foarte mari pentru cre[terea nivelului de informa]ie al popula]iei mai ales în domeniul depresiei. Anglia, Statele Unite ale Americii au organizat campanii sus]inute de educa]ie a popula]iei, antrenând massmedia pentru informarea corect` asupra bolilor psihice asupra tratamentelor ca [i pentru destigmatizarea bolilor psihice ca de exemplu foarte multe persoane refuz` medica]ia antidepresiv`, deoarece au

tot felul de prejudec`]i, referitoare la toxicitatea crescut`, la dependen]a pe care ar genera-o, ambele nefiind adev`rate. Ignoran]a este cel mai mare du[man al psihiatriei [i nu numai... – Suf erin]a de zi cu Suferin]a zi are o norm` de suportabilitate pentru fiecare individ în parte, dar grani]ele dintre norm` [i boal` sunt uneori destul de v`tuite. Cum le trasa]i dumneavoastr` [i în func]ie de ce? – În psihiatrie exist` criterii de diagnostic validate de sute de ani de experien]` clinic` [i reconfirmate periodic de c`tre comunit`]ile profesionale interna]ionale; deci boala este definit` prin seturi de criterii/ simptome clare. Astfel, pentru un specialist este relativ u[or s` diferen]ieze o tulburare depresiv` de intensitate patologic`, de o stare de triste]e fireasc` în fa]a unui eveniment de via]`, tr`iri pe care cu to]ii le avem, chiar dac` pentru nespeciali[ti situa]iile pot p`rea destul de asem`n`toare. La fel, un psihiatru are instrumentele clinice necesare pentru a stabili nivele diverse de intensitate psihopatogic`, adic` de gravitate a unei boli psihice. O depresie sever` este detectat` întotdeauna de specialist, chiar dac` persoana poate disimula depresia afi[ând o mimic` zâmbitoare. O depresie profund` se rezolv`, dar numai cu tratament [i prin spitalizare. – Am în]eles c` depresia nu are leg`tur` cu bun`starea sau invers, cu cultura sau incultura, dar o logic` are? – Unele tipuri de depresii, spunem noi, sunt reactive, apar deci ca o

reac]ie la evenimente nepl`cute pe care persoana în cauz` le-a tr`it, sunt comprehensibile, oricine poate în]elege u[or rela]ia de cauzalitate între dispozi]ia depresiv` [i evenimentul care a provocat-o. Dar [i aici declan[area depresiei ca [i intensitatea îmboln`virii sunt determinate de vulnerabilitatea persoanei. Sunt oameni care trec prin situa]ii similare, unii le fac fa]`, în timp ce al]ii nu. Factorii de vulnerabilitate pentru o tulburare psihic` sunt [i ei destul de bine identifica]i. De aceea preven]ia tulbur`rilor s`n`t`]ii mintale este foarte important`; în ]`rile dezvoltate se acord` mare importan]` strategiilor de preven]ie, ceea ce presupune educa]ie, înc` de la vârste mici, din copil`rie [i adolescen]` pentru a controla [i diminua factorii de risc. Alte depresii nu au nici o logic` nu sunt provocate de nici un necaz, nu sunt ameliorate prin bun`stare, apar „din senin” [i sunt a[a numitele boli endogene. Au un important determinism genetic, presupun modific`ri ale neuromediatorilor cerebrali [i, beneficiaz` cu prioritate de tratament medicamentos, ob]inându-se remisiuni complete în cele mai multe cazuri. Ele se asociaz` cu diferite tipuri de psihoterapii comportamentale. În România exis` înc` mult` stigmatizare referitor la depresie [i la boli psihice în general; cel mai adesea oamenii se jeneaz` s` recunoasc` c` au probleme, se tem s` mearg` la consult la un psihiatru, prefer` s` sufere decât „s` se afle”. {i de multe ori consecin]ele sunt tragice, suicidul fiind cea mai frecvent` complica]ie a

unei depresii severe, netratate. A[a c` ar fi necesar` o schimbare a atitudinii generale a popula]iei. – Cu ce se confrunt` tinerii acum pe acest segment? – La tineri sunt frecvente tulbur`rile de adaptare. Majoritatea ies foarte nepreg`ti]i din sistemul actual de educa]ie, în sensul c` toleran]a la frustrare este mic`, asumarea responsabilit`]ilor redus`, încrederea în sine cel mai adesea este sc`zut`. P`[esc cu nesiguran]`, dar cu nivele de a[teptare foarte mari, prea mari [i în care domin` realiz`rile materiale [i mult mai pu]in cele spirituale. Intra]i în via]a de adult, cu solicit`rile obi[nuite de la un loc de munc`, se adapteaz` greu, accept` cu dificultate s` se subordoneze unei autorit`]i ierarhice, rezilien]a atinge cote minimale. De aceea sunt foarte frecvente comportamentele adictive, începând cu dependen]a de fumat, alcool, droguri majore pân` la, mai nou [i foarte frecvent, consumul de etnobotanice. Îmi aduc acum aminte de genera]iile de studen]i, de reziden]i din anii ’90-’92 când aveam un num`r foarte mare de voluntari, to]i veneau cu entuziasm, dornici s` fac` ceva util. Acum îns` este foarte greu; aspectele materiale sunt prioritare, este adev`rat, mul]i tineri au dificult`]i financiare, sunt importante,nu pot fi negate. Da sunt [i tineri care dispun de venituri consistente, ma[ini extrem de scumpe... [i totu[i disponibilitatea lor fa]` de nevoile celorlal]i este alarmant de sc`zut`. Desigur, exist`, din p`cate, într-o mult mai

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

mic` propor]ie [i tineri competitivi, optimi[ti, cu atitudine pozitiv` fa]` de via]`, fa]` de munc`, sunt tineri care provin din familii care le-au oferit o educa]ie superioar`, cu încredere în via]`, în oameni, în valorile tradi]ionale ale umanit`]ii. O alt` problematic` de s`n`tate mintal` este aceea legat` de epuizarea la locul de munc`; este vorba îndeosebi de tineri care lucreaz` în sistemele bancare, în companii multina]ionale etc. Muncesc 12 -1 4 ore/zi, nu reu[esc s`-[i fac` o familie, banii [i cariera primeaz`; este o lupt` acerb` pentru acumularea material` dincolo de orice echilibru al persoanei. – Spune]i-ne v` rog, câteva cuvinte despre depresia postnatal`, cât de natural` e apari]ia ei [i când ar trebui s` dispar`? – Se poate vorbi despre depresii de intensitate u[oar`, depresii reactive, care apar la persoane vulnerabile, care au mai mul]i factori de risc (sarcin` nedorit`, dificult`]i materiale, probleme de cuplu, absen]a partenerului etc.) [i în declan[area c`rora un rol important îl are [i dezechilibrul hormonal provocat de na[tere; de obicei depresia se remite, spontan, în 2-3 s`pt`mâni. Dar exist` [i depresii severe, psihotice, cu apatie, lips` de energie, dezinteres fa]` de copil, convingeri delirante care pot conduce la grave tulbur`ri de comportament pân` la pruncucidere. De obicei, debuteaz` relativ 4

brusc, în prima lun` dup` na[tere, iar comportamentul mamei este, în mod evident, modificat; necesit` spitalizare de urgen]` [i tratament sub supraveghere medical` special`, situa]ie în care se pot ob]ine remisiuni bune sau foarte bune. – Exist` o ecua]ie intelectual` a fiec`rui pacient, iar tu ca specialist trebuie s` aplici cea mai corect` tactic`. E fascinant s`

specialitatea endocrinologie. La scurt timp îns` de la începerea studiilor mi-am dat seama c` îmi place psihiatria, c` este o specialitate deosebit de complex`. Fiecare om este altfel, iar comunicarea în psihiatrie este autentic`. De aceea nu dezechilibreaz`, din contr` p`trunderea în sufletul unui om întotdeauna îmbog`]e[te, chiar dac` te confrun]i cu suferin]a. Psihiatrii st`pânesc ceva ce în alte specialit`]i nu e absolut

fii util, e în`l]`tor s` fii de ajutor ajutor.. Cum v` reechilibra]i dumneavoastr` care naviga]i în min]ile [i-n sufletele atâtor oameni? – S` [ti]i c` nu psihiatria a fost alegerea mea. Ini]ial am dorit s` fac endocrinologie pentru c` am avut [ansa s` cunosc [i s` lucrez în timpul facult`]ii cu cercet`tori de elit` din acest domeniu, oameni care m-au fascinat pur [i simplu. Întâmplarea îns` a f`cut s` ajung la psihiatrie, pentru c` la examenul de secundariat nu era nici un loc la

necesar, [i anume empatia, adic` dobândirea capacit`]ii de a în]elege ceea ce simte cel`lalt. – Nu v` cople[esc uneori dramele din jurul dumneavoastr`? – Nu, nu! Persoanele care au o suferin]` psihic` sunt foarte directe cu terapeu]ii lor, a[a cum am mai spus, este vorba despre o comunicare autentic`. Dac` reu[e[ti s` stabile[ti într-adev`r o rela]ie terapeutic`, apoi o alian]` terapeutic`, rezultatele nu vor întâzia s` apar`, iar satisfac]ia este foarte mare. În profesia mea sunt situa]ii, deloc pu]ine, în care

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

suntem singurele persoane care de]in informa]ii importante din via]a unui om, ceea ce presupune o mare responsabilitate. Pot s` v` spun c` pentru mine este infinit mai greu s` fac fa]` rela]iilor [i adesea conflictelor de zi cu zi cu oamenii a[a-zis s`n`to[i. Mi se par extrem de obositoare rela]iile false, superficiale, ce inund` în ipocrizie. Iar din p`cate, societatea noastr` sufer` un fel de proces de alienare – adesea o atutudine direct`, corect` este considerat` inadecvat`. – Po]i fi psihiatru [i pentru tine însu]i? – Nu, dar prev`z`tor da, în sensul solicit`rii unui ajutor, a unei analize mai atente [i mai aprofundate a unor situa]ii. – Ceva v` repro[a]i? – Între educa]ia mea [i ceea ce trebuia s` fac, a[a cum a fost în cazul multor oameni, era o sciziune undeva, iar ca s` merg pe drumul meu am fost uneori prea p`tima[`, am investit prea mult` energie. Consider c` a[ fi avut o eficien]` mai mare dac` nu m` implicam a[a de mult din punct de vedere emo]ional. – Ast`zi dac` ar veni la dumneavoastr` un copil, la fel de p`tima[ [i care investe[te la fel de mult emo]ional a]i fi în stare s`-l corecta]i [i s`-l reconstrui]i mai puternic? – Cred c` da, numai c` dorin]a, valorile, nevoia intern` trebuie s` îi apar]in`. De obicei, cine are acest crez [i for]a interioar`, poate fi u[or ajutat, doar c` nu po]i s`di astfel de lucruri. Toate trebuie ajustate [i corectate pe parcurs. De fapt cred c` asta este [i menirea mea! Interviu realizat de Elena DAVID

CULTURA ORGANIZA}IEI MILITARE Colonel Alexandru JIANU

Odat` definit termenul de cultur`, este descris` influen]a sa asupra procesului formativ al personalit`]ii umane [i particularit`]ile culturii militare. Armata ca institu]ie cu rol de socializare secundar`, de preg`tire a ofi]erului ca viitor lider. În continuare, sunt expuse rezultatele unui studiu realizat în scopul identific`rii elementelor culturii organiza]ionale specifice Academiei For]elor Terestre. De asemenea, sunt enumerate o serie de metode pentru men]inerea, consolidarea [i adaptarea la cerin]ele prezentului a culturii organiza]iei militare, astfel încât s` faciliteze construc]ia noului tip de lider din cadrul for]elor armate.

Cultura profesiei militare – subsecven]` a culturii globale În Antichitate reflec]iile despre cultur` erau fragmentare. Termenul însu[i a fost folosit de c`tre romani cu în]elesuri limitate. Romanii întrebuin]au acest termen în în]elesul originar de cultivare a p`mântului. Dup` Cicero, cercul din jurul lui Scipio folosea termenul de cultur` ca sinonim cu literatura [i umanitatea. La greci era subîn]eles cu tot ceea ce serve[te pentru înf`ptuirea umanit`]ii. Hora]iu îl folosea, de asemenea, în în]elesul de cultivare a spiritului. Ideea de cultur` îmbrac` cele mai diverse în]elesuri [i interpret`ri. O accep]ie în

acest sens este cea etic`, ca proces [i stare de cultivare, în lumina unui ideal de perfec]iune mai mult sau mai pu]in universalist. Cultura este o stare sau un habitus general al inteligen]ei asociat` cu ideea de perfec]iune; stare general` de dezvoltare intelectual` [i moral` a societ`]ii în întregul ei, modul integral de via]` material`, intelectual` [i spiritual` a unei societ`]i. Influen]ele pe care le exercit` cultura asupra personalit`]ii în formare sunt de dou` genuri diferite. Pe de o parte, exist` influen]ele care deriv` din comportamentul modelat cultural al familiei extinse fa]` de copil, aceste influen]e începând s` ac]ioneze înc` din momentul na[terii [i având

o importan]` uria[` în timpul copil`riei, iar pe de alt` parte, exist` influen]ele care deriv` din observarea sau înv`]area sistematic` de c`tre individ a modelelor de comportament caracteristice societ`]ii în care se dezvolt`. Multe dintre modele nu îl afecteaz` direct, dar ele îi ofer` variante pentru elaborarea propriilor sale r`spunsuri la diferitele situa]ii existen]iale. De[i, cultura oric`rei societ`]i determin` nivelurile mai profunde ale personalit`]ii membrilor s`i prin tehnicile speciale cu ajutorul c`rora îi educ` pe copii, influen]a ei nu se opre[te totu[i aici. Ea continu` s` formeze restul personalit`]ii lor, furnizândule modele [i pentru r`spunsurile lor specifice. Acest proces continu` de-a

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

lungul întregii vie]i. Pe m`sur` ce se maturizeaz` [i apoi îmb`trâne[te, individul uit` permanent modelele de r`spuns care au încetat s` fie eficiente [i înva]` modele noi, mult mai adecvate locului s`u actual în societate. În fiecare moment al acestui proces, cultura serve[te drept ghid. Ea îi furnizeaz` individului nu numai modele pentru rolurile pe care [i le schimb`, ci [i certitudinea c` aceste roluri vor fi în linii mari compatibile cu sistemele valoare – atitudine adânc fixate în el. Toate modelele unei aceleia[i culturi tind s` manifeste un fel de coeren]` psihologic` total diferit` de conexiunile lor func]ionale. Cu rare excep]ii, individul „normal” care ader` la ele nu va fi nevoit s` fac` ceva incompatibil ca nivelurile mai profunde ale structurii personalit`]ii sale. A[adar, consider`m cultura drept factor dominant în determinarea tipurilor fundamentale de personalitate, fapt care confer` stabilitatea seriei personalit`]ilor de statut [i, 6

implicit, stabilitatea oric`rui sistem sau subsistem social. Cultura profesiei militare, ca parte subsecvent` a culturii globale, „înarmeaz`” pe militari cu un sistem de cuno[tin]e, atitudini [i deprinderi necesare îndeplinirii în cele mai bune condi]ii a profesiunii alese. Altfel spus, cultura organiza]iei militare cuprinde ansamblul valorilor materiale [i spirituale, modelelor culturale [i normelor de comportament necesare exercit`rii meseriei armelor, la nivelul cerin]elor structural - func]ionale specifice. În afara unui con]inut comun, internalizarea elementelor culturale specifice organiza]iei militare se diferen]iaz` corespunz`tor condi]iilor de stare privind statutul [i rolurile atribuite în institu]ia militar`, în termeni de arme, grade, func]ii [i atribu]ii / misiuni. Componentele factorului cultural se afl` într-o strâns` leg`tur`, se condi]ioneaz` reciproc [i chiar se suprapun par]ial. Un exemplu gr`itor îl reprezint` faptul c` performan]a

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

tehnicii militare nu poate fi separat` de producerea sa, din perspectiv` [tiin]ific`, tehnologic` [i economic`, dar nici de cuno[tin]ele, efectele, aptitudinile, atitudinile [i comportamentele utilizatorului, toate acestea interac]ionând [i chiar suprapunându-se par]ial. Principalii factori care determin` puterea militar` a statelor pot fi împ`r]i]i în dou` grupe: 1. factori în care elementele consecutive sunt: factorul politicodiplomatic, economic, tehnic, [tiin]ific, moral, militar; 2. factori în care predomin` elementele naturale, dar care sunt, întro m`sur` mai mare sau mai mic`, modifica]i prin activitatea de transformare a omului: factorul geografic, factorul demografic. Mijloacele materiale create de societate care servesc preg`tirii [i purt`rii r`zboaielor fac parte din valorile materiale ale culturii militare. În aceast` categorie sunt incluse:  for]a economic` a statului [i ritmul ei de dezvoltare, nivelul [i

capacitatea industriei militare [i a celorlalte ramuri ale economiei na]ionale (agricultur`, transport) care satisfac nemijlocit nevoile for]elor armate, atât în timp de pace, cât [i mai ales în starea de mobilizare general` din timp de r`zboi;  armamentul [i tehnica militar` din înzestrarea for]elor armate [i a celorlalte componente ale sistemului de ap`rare;  baza tehnico-material` a instruirii [i educ`rii trupelor;  alte mijloace materiale necesare pentru sprijinul trupelor. Elementele naturale se includ în aceast` categorie numai în m`sura în care au fost supuse ac]iunii de transformare a oamenilor (de exemplu, terenul amenajat din punct de vedere genistic, ploile provocate artificial [i folosite ca arm` geofizic` etc.). În aceast` ecua]ie, folosind exclusiv termeni tehnici, locul prioritar îl ocup` armamentul [i tehnica militar` sub aspect cantitativ, dar [i calitativ, rolul lor hot`râtor în asigurarea unei for]e de lupt` ridicate fiind subliniat de speciali[tii militari din toate timpurile. Engels sintetiza acest lucru în cunoscuta sa formulare: progresele tehnicii, de îndat` ce deveneau aplicabile [i erau efectiv aplicate în domeniul militar, determinau imediat, aproape în mod for]at [i adesea împotriva voin]ei conducerii militare schimb`ri, ba chiar revolu]ion`ri în modul de a duce lupta. {tiin]a, ca for]` nemijlocit` de produc]ie [i ca form` a con[tiin]ei sociale, este legat` cel mai strâns de latura cognitiv` a culturii. Ca izvor al puterii militare, se asociaz`

nemijlocit cu tehnica, în cadrul factorului tehnico – [tiin]ific. Revenind la tema central` a preocup`rilor noastre – omul, nu trebuie s` uit`m c` el, ca produs al unei culturi cu un anumit nivel de dezvoltare cultural` organiza]ional` [i de preg`tire profesional`, descoper`, st`pâne[te [i traduce în fapt elementele acestei ecua]ii, adic` pune în mi[care tehnica. Aspectul semiotic al culturii î[i exercit` influen]a sa determinant` asupra fenomenului militar prin ansamblul simbolurilor [i semnifica]iilor proprii unui sistem cultural dat, dar, mai ales, prin limbajul militar [i simbolurile specific militare. Ca parte component` a culturii, limba serve[te la conservarea [i transmiterea ei, la generalizarea social` a valorilor [i modelelor culturale, la crearea de noi valori spirituale. Fenomenul militar a f`cut necesar` apari]ia unui limbaj specializat – limbajul militar – cu ajutorul c`ruia are loc procesul comunic`rii valorilor [i normelor socioprofesionale admise, îndeob[te ale valorilor [i normelor specific militare. Totodat`, în via]a militar`, o serie de obiecte [i fenomene (stema ]`rii, drapelul de lupt` al unit`]ilor, uniformele [i gradele militare, decora]iile, semnalele date cu goarna sau cu alte mijloace vizuale [i auditive etc.) sau din anumite modele de comportament (salutul [i onorul militar, pozi]ia de drep]i, pasul de front etc.) cap`t` semnifica]ii deosebite, care cer reac]ii precise [i asem`n`toare din partea militarilor. Cu cât limbajul militar [i simbolurile militare sunt mai bine însu[ite de cadre [i trup` cu atât mai bine func]ioneaz` organismul militar.

Profesionalizarea ca modalitate de internalizare a culturii socioprofesionale Generic, profesia semnific` un tip de activitate social` ce se exercit` pe baza unei preg`tiri profesionale, a unei calific`ri. Aceasta desemneaz` complexul de cuno[tin]e teoretice [i deprinderi practice dobândite de o persoan` prin preg`tire [i se exprim` prin meseria sau specializarea însu[it`. Constituirea profesiilor a

coordonat` este corelat` solicit`rilor de ac]iune cu ac]iunile ca atare. Este coordonat` de reac]ia de r`spuns. Sub acest raport, profesia implic` for]a r`spunsurilor înv`]ate la solicit`rile practice imediate. Cea de-a doua coordonat` presupune corela]ia (necesar`) între obiectivele ac]iunii (mai ample [i mai profunde decât r`spunsul imediat la solicit`rile imediate) [i contextul ac]iunii. În aceast` perspectiv`, „modelul profesional” încorporeaz` atât sensul transformator (de perspectiv`) al ac]iunii

agentul ac]iunii profesionale. Max Weber subliniaz` importan]a profesiilor în societatea modern` [i vede în procesul profesionaliz`rii trecerea de la o ordine social` tradi]ional` la o ordine în care statutul fiec`ruia va depinde de sarcinile pe care le îndepline[te [i în care alocarea posturilor de munc` se va efectua dup` criterii ra]ionale de competen]` [i specializare. Profesia este o voca]ie; ea nu mai este mo[tenit` ca un destin, ci este dorit` [i asumat`. Talcott Parsons avea în vedere ca principal

avut loc în cadrul procesului amplu [i de durat` de profesionalizare a muncii. Profesia este expresia muncii organizate [i orientate social (prin finalit`]ile de etap` [i de durat` lung` ale societ`]ii), tipologia [i calitatea realiz`rii profesiilor („preg`tire” [i „exercitare”) dând m`sura direct` a poten]ialului evolutiv al unei societ`]i mature. „Modelul profesional” se constituie la intersec]ia a cel pu]in dou` coordonate. Prima

profesionale, cât [i relevan]a practic` de net`g`duit a raport`rii profesiei la mediul de ac]iune (mediul profesional [i cel social de ansamblu), la rela]iile intraprofesionale dintre agen]ii ac]iunii [i la conducerea grupului de ac]iune (ca „secven]`“ necesar` pentru întregirea func]ional` a „modelului profesional”). Toate acestea alc`tuiesc, în linii mari, „arhitectura modelului cultural al profesiei”. Între coordonatele acesteia este „plasat”

criteriu al profesiei (profesionaliz`rii), urm`rirea succesului, reu[ita institu]ional` valorificat`, achizi]ia diferitelor simboluri de recunoa[tere. Dac` analiz`m aceste dou` opinii privind profesionalizarea individului vom în]elege rolul deosebit pe care îl are în acest proces asimilarea valorilor de cultur`, a normelor [i modelelor comportamental-ac]ionale pe care societatea încearc` s` le impun` oric`rui individ. Ori, acest proces de

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

internalizare a valorilor culturii nu se poate realize decât printr-un amplu [i permanent proces de psihosocializare, în cadrul c`ruia factorul cultural cap`t` consisten]`.

Valen]ele sociologizante ale culturii Organiza]iile militare îndeplinesc o multitudine de func]ii, printre care [i aceea care vizeaz` generarea, men]inerea [i transmiterea pe termen lung, din genera]ie în genera]ie, a valorilor ce definesc specificul lor. În condi]iile schimb`rii inevitabile, permanente sau ciclice pe calea recrut`rii fondului s`u uman, organiza]ia militar` trebuie s` asigure p`strarea principiilor de organizare a tipului specific de activitate. De aceea, achizi]iile de experien]` socioprofesional` [i informa]iile caracteristice 8

se p`streaz` [i se transmit prin sisteme de origine [i importan]` social` specifice, care nu sunt altceva decât ansamblul rela]iilor specifice. Noile genera]ii intr` în colectivitate fie prin op]iune, fie printr-un anume mod de recrutare, dar pentru a putea îndeplini rolurile încredin]ate în interesul dezvolt`rii respectivelor colectivit`]i, vor prelua normele [i valorile care fac posibil` activitatea, vor fi înv`]ate s` se comporte, s` ac]ioneze într-un mod consecvent cu acestea. Folosirea termenului de socializare, integrare [i responsabilitate, cu în]elesuri de o mare diversitate impune, de la bun început, un efort de definire, îndreptat cu deosebire spre particularizarea acestor no]iuni, aplicându-le con]inutul la sectoare [i structuri sociale specifice. Analiza personalit`]ii umane presupune [i studiul

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

procesului de socializare, proces prin care individul se formeaz` ca persoan` în cadrul colectivit`]ii în care sa n`scut [i din care face parte. Peisajul accep]iilor date conceptului de socializare este divers, uneori f`cându-se încerc`ri de substituire sau de definire a acestei no]iuni prin altele, cum ar fi: integrare social`, înv`]are social`, adaptare social` [i chiar acomodare social`. Socializarea reprezint` un proces de integrare prin adaptarea persoanei la via]a social` prin însu[irea în cadrul familiei, [colii, institu]iilor, organiza]iilor etc. a produselor culturale care îi permit convie]uirea în societate: limba [i alte mijloace de comunicare, modelele culturale ale societ`]ii respective, modurile de gândire, profesiunea, normele [i valorile morale, juridice, [tiin]ifice, politice, rolurile sociale etc. Apreciem c` socializarea

este procesul de transmitere c`tre indivizii umani a cuno[tin]elor de baz` din societate [i de deprindere a modului de a utiliza corect, de orientare a noilor genera]ii spre valorile [i idealurile sociale prin care se realizeaz` cunoa[terea, asimilarea [i traducerea în comportament, de c`tre ace[tia, a normelor generale de conduit` social`, a valorilor [i idealurilor care le permit convie]uirea în societate. În realizarea socializ`rii se produce o ac]iune dinspre societate spre individ, prin intermediul institu]iilor sociale care promoveaz` norme, valori [i modele comportamentale sociale dezirabile, iar el r`spunde, fie prin cunoa[tere, acceptare, internalizare [i traducere în comportament, în cazul în care vorbim despre un individ socializat, fie prin respingere, ceea ce înseamn` c` avem de-a face cu unul nesocializat.

P.L. Berger [i B. Berger subliniaz` distinc]ia ce trebuie f`cut` între socializarea primar`, prin care individul devine membru participant la via]a social` [i solicitarea secundar`, datorit` c`reia individul devine membru al unei colectivit`]i specifice [i î[i însu[e[te normele ce fac posibil` activitatea acelei colectivit`]i. De fapt, în leg`tur` cu tipurile de socializare, întâlnim diferite încerc`ri tipologizante, care îns` urm`resc modul de manifestare a proceselor de socializare de-a lungul vie]ii individului, amploarea [i modul particular în care se produc influen]ele mediului în multiplele ipostaze pe care le tr`ie[te omul. Majoritatea autorilor abordeaz` trei tipuri de socializare. Un prim tip îl constituie socializarea primar`, care are rol primordial în formarea personalit`]ii, deoarece se produce începând de la na[terea omului, coincide cu dezvoltarea [i transformarea indivizilor umani de-a lungul copil`riei [i pân` la stadiul de adult. Acest proces se realizeaz` sub influen]a hot`râtoare a unor factori sociali, cum ar fi: familia, [coala, organiza]iile economice, politice [i culturale, sistemul de practici [i valori sociale din colectivitatea dat`. Al doilea tip al socializ`rii îl reprezint` socializarea secundar`, în]eleas` ca procesul prin care omul adult (îndeosebi) î[i însu[e[te noi norme [i valori, î[i asum` noi roluri sociale. Aceasta se produce în cadrul institu]iilor [i organiza]iilor sociale specializate cum sunt: [coala, armata, organiza]ii sindicale, politice sau apolitice, are un caracter preponderent formal (oficial) [i conduce la înv`]area sistematic` a deprinderilor

reprezint` totdeauna un produs al unei socializ`ri negative, deoarece uneori, negarea unor valori tradi]ionale [i inven]ia altora noi constituie o cale de progres [i schimbare social`. În sprijinul acestei idei vine [i A.Toffler, care sus]ine c` în societate conflictul e nu numai necesar ci, între anumite limite, chiar dezirabil.

de munc` specifice unei profesii, formarea atitudinilor politice caracteristice unei anumite ideologii de partid, însu[irea a tot ceea ce a creat mai valoros omenirea etc. Spre deosebire de socializarea primar`, procesul socializ`rii secundare are nu numai un ritm specific, dar [i un con]inut specific. Noile achizi]ii de norme [i valori pot intra în conflict cu cele noi, re-socializarea f`cându-se într-o perioad` cu atât mai îndelungat` cu cât este vizitat` o vârst` mai înaintat`. {i, în sfâr[it, al treilea tip îl constituie socializarea anticipativ`, care este constituit`, în special, din influen]ele organizate ale mediului asupra individului [i care preg`te[te persoana pentru

în urma c`ruia persoana cap`t` conformitate fa]` de ceea ce a[teapt` grupul sau colectivitatea, rezult` c` ea poate fi conform` cu cerin]ele, valorile [i normele socialmente admise [i dezirabile [i, în acest caz, s-ar putea vorbi de o socializare pozitiv`, dup` cum pot fi situa]ii contrare primului aspect, marginale, în raport cu cerin]ele admise de societate, dar conforme cu cerin]ele unor grupuri particulare sau a unor subculturi, caz în care se poate vorbi de o socializare negativ`. Din aceast` modalitate teoretic` de abordare a socializ`rii sub aspect pozitiv rezult` c` persoana î[i însu[e[te [i se comport` conform modelului valorico-normativ promovat de societate. Abordarea sub

Pornind de la în]elegerea socializ`rii ca un complex de procese, în cadrul c`ruia au loc formarea [i cultivarea personalit`]ii pentru un mediu social particular, se

practicarea unor noi roluri sociale în raport cu care aceasta nu este înc` angajat`. A[a se întâmpl` cu tân`rul înainte de intrarea într-o form` de înv`]`mânt, în armat` sau de schimbarea unei anumite func]ii etc. Deoarece socializarea este un proces

aspect negativ explic` modul în care persoana î[i însu[e[te [i promoveaz` un comportament marginal, încalc` normele [i valorile acceptate de societate, adic` se încearc` explicarea sociologic` a fenomenului de devian]`. Consider`m, îns`, c` devian]a nu

impune eviden]ierea tr`s`turilor institu]iei ost`[e[ti, ale etosului militar [i modului specific prin care acestea restructureaz` personalitatea acelora care îmbr`]i[eaz` profesia militar`. În acest scop, avem în vedere acele norme [i valori care au efecte

Contribu]ia culturii organiza]iei militare la socializarea viitorilor lideri

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

asupra ac]iunilor desf`[urate în armat` [i desemneaz`, într-un fel, con]inutul socializ`rii realizate înc` de la stadiul în care se g`se[te la admiterea în institu]iile militare de înv`]`mânt [i pân` la momentul ie[irii din sistemul militar. Dat` fiind specificitatea institu]iei militare generat` de scopul s`u care este lupta armat` (violen]a acceptat` social), a fost obiectiv necesar ca, dincolo de determin`rile sociale generale, armata s`-[i proiecteze un sistem organiza]ional apt s`-i ofere instrumente pentru a face fa]` permanentelor provoc`ri. Între caracteristicile principale ale organiza]iei militare trebuie ar`tat, în primul rând, tocmai modul particular de separare de celelalte organiza]ii sociale, separare realizat` prin simboluri, însemne, ritualuri etc., ce implic` de la 10

bun început, o „ini]iere” a tuturor celor care urmeaz` s`-i devin` membri. Din aceast` perspectiv`, rolul de militar implic` înv`]area acestor cuno[tin]e [i ritualuri specifice. Astfel, intr`m de la bun început în domeniul responsabilit`]ii, al necesit`]ii însu[irii ansamblului de norme [i valori ce descriu profesia militar`. Pentru organiza]ia militar`, valori ca: autoritatea, disciplina, ierarhia, respectul [i loialitatea fa]` de [ef, cooperarea [i colaborarea, precum [i subordonarea intereselor individuale celor ale grupului (subunit`]ii) sunt absolut necesare din punct de vedere func]ional. În al doilea rând, formalizarea [i aplicarea standardelor competen]ei profesionale [i ale responsabilit`]ii au condus la realizarea unei organiz`ri corespunz`toare. Astfel, normele de comportament în rela]iile

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

dintre militari, pe toate treptele ierarhice [i func]ionale sunt strict reglementate, formalizate, iar rolurile ce trebuie îndeplinite sunt descrise în am`nunt în regulamentele militare. Sub acest aspect, grupul militar este distinct, rela]iile formalizate (oficializate) fiind dominante (sunt institu]ional promovate în acest sens), latura informal` a raporturilor interpersonale fiind considerat` secundar` [i deci, mai pu]in luat` în seam`. De asemenea, armata, unit`]ile sale constitutive se definesc printr-o centralizare strict` a raporturilor de conducere, prin unitatea de comand`, printr-o subordonare necondi]ionat` de jos în sus. Astfel, armata este singura organiza]ie în care [eful are dreptul [i, în acela[i timp, este obligat s` stabileasc` prin ordin comportamentul celor din subordine, inclusiv s`-i priveze de libertatea juridic` în situa]ii reglementate. Armata, ca organiza]ie social` este caracterizat` în principal de o structur` rela]ional` stabilit` pe vertical`, fapt care înt`re[te fenomenologia autorit`]ii. Cadrul normativ al organiza]iei militare este centrat pe reguli de exprimare a puterii, purtând astfel amprenta normelor comportamentale [i rela]ionale pentru fiecare treapt` ierarhic`. Datorit` îns`, rolurilor asociate puterii, descrierile normative pentru rela]ionarea formal` pe orizontal` au o cuprindere mai redus` din punctul de vedere al con]inutului. Drept exemplu, s` insist`m pu]in asupra unei particularit`]i [i anume conformismul ce caracterizeaz` armata. Ca institu]ie a statului, armata este caracterizat` printr-un riguros sistem de control

social, care men]ine comportamentul tuturor membrilor s`i în cadrul modelelor, normelor diferite [i programate. Pentru armat`, executarea f`r` discu]ie a ordinelor, disciplina [i ascultarea au drept scop evitarea manifest`rilor de nesiguran]` la nivelul execu]iei, asigurarea coeziunii unit`]ilor [i subunit`]ilor de lupt`. Men]inerea [i consolidarea conformismului sunt consolidate [i prin sistemul de sanc]iuni negative (pedepse) sau pozitive (recompense, premii), prin realizarea unui raport optim între latura restrictiv` [i represiv` a controlului social, sus]inut de o autonomie juridic` relativ`. Acest cadru comportamental [i valorico-normativ specific armatei influen]eaz` cu certitudine mediul de manifestare a individului în raport cu institu]ia militar`. Tân`rul se raporteaz` la mediul social militar ca o fiin]` social` con[tient` prin ac]iunea social`, iar aceast` raportare constituie un proces complex, cu o anumit` structur`. În cadrul rela]iei tân`rul militar – armat`, cele dou` componente se manifest` activ, ele au ca punte de contact sistemul de norme [i valori militare, pe de-o parte [i con[tiin]a [i atitudinile individuale pe de alt` parte, fiind posibile minimum trei ipostaze (situa]ii). Aceste ipostaze depind de nivelul de socializare al individului, de adeziunea sa la sistemul de norme [i valori, de posibilit`]ile lui cognitive [i ra]ionale în dep`[irea pozitiv` a lor ori în înf`ptuirea actelor creatoare, asumarea r`spunderii pentru ac]iunile ini]iate în situa]ii nereglementate, aleatoriu generate de ac]iunea de lupt`. O prim` ipostaz` este

aceea în care normele [i structurile organizatorice ale armatei se impun tân`rului, care [i-a ales cariera militar`, ca ceva din afara lui, ca ceva formal (în unele cazuri particulare chiar ostil), iar acesta nu le în]elege necesitatea din cauza nivelului sc`zut de cunoa[tere, uneori respectându-le formal sau alteori înc`lcându-le dup` nevoile de moment, trìnd astfel sub ap`sarea fricii sau cu team` de for]a coercitiv` a institu]iei. Totul se reduce la îndeplinirea sau neîndeplinirea unor obliga]ii, unor îndatoriri, armata înf`]i[ându-i-se sub forma unui ansamblu de obliga]ii [i restric]ii în satisfacerea nevoilor sale imediate. În aceast` situa]ie tân`rul apare [i se simte ca manipulat de armat`, iar gradul sù de libertate este sub nivelul posibilit`]ilor create de societate, nefiind în m`sur` s` [i-l realizeze pe deplin. În a doua ipostaz`, între tân`r [i armat` se realizeaz` o coresponden]`, individul este deschis spre sistemul de norme [i valori specifice domeniului militar, le con[tientizeaz`, este în m`sur` s`-[i motiveze ac]iunile pornind de la în]elegerea rolului sù în organiza]ie, a necesit`]ii normelor [i valorilor, a comportamentelor caracteristice, cât [i a cerin]elor care decurg din noul sù statut. Ambele ipostaze se constituie ca un mod pregnant de manifestare a institu]iei militare în raport cu posibilit`]ile tinerilor, uneori mai limitate, de a reac]iona în consecin]` cu respectivele cerin]e. În a treia ipostaz` tân`rul, aderând la sistemul de norme [i valori, la modelul de comportament militar [i le însu[e[te, le dep`[e[te pozitiv prin crea]ie [i

asumare a riscului (este cazul specific situa]iei de lupt` propriu-zis`), datorit` unor posibilit`]i superioare de cunoa[tere. El este animat de idealuri sociale autentice str`b`tute de un înalt umanism, de un înalt sim] al datoriei, fiind în stare de sacrificii pentru realizarea lor. Aceast` raportare la mediul social militar este profund activ` [i participativ` [i vom spune c` un asemenea tân`r se afl` în stadiul realiz`rii depline în plan militar. Odat` integrat în noul mediu de via]`, tân`rul care a optat pentru profesiunea militar` va trebui s` fac` fa]` îns` [i unui set aparte de cerin]e care decurg din noul s`u status în formare. Avem în vedere un volum corespunz`tor de deprinderi

[i competen]e specifice, un ansamblu de atitudini [i valori morale, un ansamblu de norme [i regulamente cu privire la ierarhia militar`. Armatele lumii se schimb` odat` cu schimbarea de ansamblu a lumii. Aceasta înseamn`, înainte de toate schimbarea programelor de formare profesional` a agen]ilor ac]iunii militare [i îndeosebi, a celor ce vor gestiona astfel de ac]iuni. Înlocuirea vechiului tip de ideal de conduc`tor militar (comandantul militar) cu managerul (liderul militar) reprezint` noua provocare pe care sfâr[itul secolului XX o pune în fa]a armatei. Noul tip de ofi]er, de lider militar va fi un tip pragmatic care î[i va fundamenta autoritatea mai pu]in pe autoritatea conferit` de

func]ie, [i mai ales pe leadership-ul personal. Aceast` nou` condi]ie de statut [i rol nu trebuie s` exclud` principiile de func]ionare a culturii militare. O asemenea idee sus]inut` de c`tre S. Huntington [i M. Janowitz – remarcabili psihologi [i sociologi americani – argumenteaz` ideea c` ofi]erul modern trebuie s` fie un profesionist, un expert în „managementul violen]ei” (V. M. Agabrian, 1998, p.53). În viziunea lui S. Huntington, ofi]erul modern trebuie s` se remarce prin calitatea de expert, prin responsabilitate [i prin spiritul de corp. Sunt calit`]i indispensabile ofi]erului modern pe care acesta nu le poate dobândi decât printr-un efort

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

intelectual aparte, printr-o înalt` specializare, printr-o experien]` [i instruire deosebit`. Cultura profesional` militar` este cea care va ad`uga la capacit`]ile integrative [i adaptive, dobândite de viitorul ofi]er, în primii ani ai carierei sale, noi posibilit`]i de a-[i îmbun`t`]i performan]ele, noi competen]e [i noi abilit`]i formative În]elegem astfel, de ce o matrice a proiect`rii con]inuturilor înv`]`mântului militar modern axat pe o cultur` modern`, va trebui s` includ` cinci competen]e fundamentale: ofi]er cet`]ean, lupt`tor, specialist în arm`, educator [i conduc`tor, ca fundamente ale celor cinci capacit`]i cadru: cunoa[terea, comunicarea, adaptarea, transformarea, conducerea (Dumitru Iacob, 1996). Pornind de la aceste considerente, vom încerca în cele ce urmeaz` s` eviden]iem principalii indicatori ai procesului de internalizare a elementelor culturale specifice mediului militar atât din perspectiva tinerilor veni]i s` se preg`teasc` pentru cariera militar`, cât [i a celor care au c`p`tat deja o experien]` în domeniul gestiunii ac]iunilor militare.

Indicatori ai procesului de „culturalizare” militar` Putem considera c` acest proces este un tip specific de socializare secundar`, prin care tinerii se preg`tesc pentru o ocupa]ie cu totul nou` pentru ei: vor deveni militari de profesie, vor deprinde într-o perioad` determinat` de timp mânuirea armelor. În aceast` situa]ie este 12

implicat procesul însu[irii modelului comportamental militar [i respect`rii normelor ce fac posibil` men]inerea [i dezvoltarea activit`]ii subunit`]ii sau unit`]ii. În acela[i timp îns`, acest proces are consecin]e asupra preg`tirii profesionale a militarului, asupra controlului personal [i valorilor, asupra form`rii personalit`]ii umane în general. Ceea ce este particular pentru „culturalizarea” militar`, se refer` la faptul c`, mediul social în care intr` tân`rul este mult prea specific pentru el, c` se produce o anumit` discontinuitate, o anumit` destabilizare a sistemelor de rela]ii anterioare intr`rii în sistemul militar. Pe baza celor descrise pân` aici, am putea defini socializarea militar` ca un ansamblu de procese de însu[ire [i internalizare a normelor [i valorilor militare, de înv`]are a comportamentului specific institu]iei ost`[e[ti, procese

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

organizate sau spontane, con[tiente sau incon[tiente, inclusiv cele care la prima vedere nu par a avea un con]inut militar manifest, dar care influen]eaz` îndeplinirea rolului acordat tân`rului în armat`. Influen]area socializatoare a armatei continu` procesele de psihosocializare la care este supus individul de la na[tere, consolidându-se în plan moral, cet`]enesc [i profesional. Acest deziderat nu poate fi conceput [i realizat f`r` prezen]a unor condi]ii absolut necesare, pe care trebuie s` le îndeplineasc` tinerii: existen]a unor capacit`]i intelectuale normale, realizarea unui nivel de formare intelectual`, structurare psihic` normal`. Exprimarea aforistic` armata te face om \ntreg are la baz` faptul c`, armata – plasat` la vârsta decant`rilor [i a orient`rilor ferme, a op]iunilor pe termen lung în via]a unui om – contribuie din plin la maturizarea psihic` [i social` a

tân`rului, la cristalizarea tr`s`turilor fundamentale ale personalit`]ii sale. Studiul concret al proceselor de psihosocializare din armat` se poate realiza pe baza urm`toarelor dimensiuni [i respectiv, a unor indicatori corespunz`tori acestora: a) gradul de con[tientizare a menirilor sociale, a obiectivelor [i sarcinilor institu]iei militare cu rol formator, de c`tre tinerii care au optat pentru cariera militar`:  nivelul de în]elegere a obiectivelor [i misiunilor armatei;  cunoa[terea [i însu[irea normelor militare de comportament, a misiunilor [i sarcinilor subunit`]ii (unit`]ii) de apartenen]` [i atitudinea fa]` de acestea;  atitudinea fa]` de pozi]ia social` a militarilor; b) motiva]ia pentru dobândirea de rezultate superioare în preg`tirea militar` în dobândirea de competen]e necesare unui viitor ofi]er:  rezultate ob]inute la toate categoriile

de preg`tire (instruc]ie de specialitate, instruc]ia tragerii, preg`tire tactic`, cunoa[terea [i exploatarea armamentului [i tehnicii din dotare, cunoa[terea fundamentelor managementului militar;  activitatea de asigurare material`;  activitatea administrativ-gospod`reasc`; c) starea [i practica disciplinar`: num`rul abaterilor disciplinare [i al evenimentelor deosebite;  tendin]e ce se manifest` (cre[tere, descre[tere);  urm`rile abaterilor de la normele regulamentare asupra capacit`]ii de lupt` a unit`]ii (subunit`]ii);  respectarea caracterului regulamentar al pedepselor [i recompenselor;  influen]a manipul`rii sistemului de pedepse [i recompense; d) comportamentul studen]ilor-militari la apari]ia unor factori perturbatori (atunci când exist`);  st`pânirea de sine;  eficien]a ac]iunilor individuale [i colective în situa]ii deosebite (trageri de lupt`, calamit`]i, accidente);  reac]ii la diferite zvonuri; e) rela]ii interumane:  cooperarea [i întrajutorarea;  atitudinea [efilor fa]` de subordona]i;  autoritatea real` a [efilor;  respectul [i stima subordona]ilor fa]` de [efi; f) climatul psihosocial:  stilul de conducere al comandan]ilor ([efilor) [i implica]iile lui asupra st`rii de spirit [i a randamentului subordona]ilor;  m`sura în care militarii sunt consulta]i pentru solu]ionarea unor probleme;  gradul de valorificare a inteligen]ei, creativit`]ii [i ini]iativei militarilor;  m`sura în care militarii au satisfac]ia eforturilor depuse;  solu]ionarea problemelor ridicate de militari, raporturilor, sesiz`rilor, reclama]iilor;  manifest`ri de indiferentism, blazare,

conservatorism, calomnieri, jigniri, fric]iuni interpersonale;  aprecieri nerealiste, negativiste la adresa militarilor; g) condi]ii de munc` [i via]`:  condi]ii de cazare, hr`nire, asigurare material`;  modul de percepere de c`tre militari a acestor condi]ii;  starea de s`n`tate [i preocup`ri de asigurare medical`;  satisfacerea nevoilor spirituale;  organizarea timpului liber.

Concluzii rezultate din studiile [i cercet`rile efectuate Abord`rile analitice ale culturii organiza]ionale au conturat mai multe modele care asigur` un cadru de analiz` profund` a conceptului de cultur` organiza]ional` [i un mijloc de identificare a implica]iilor ei practice. Unul dintre aceste modele este cel elaborat de profesorul Charles Handy, în cartea sa Understanding Organizations (1985), model pe care îl coreleaz` cu cele patru „ideologii” identificate de Roger Harrison: cultura de tip Putere, cultura de tip Rol, cultura de tip Persoan`. 1. Cultura de „tip Putere” Controlul este exercitat mai ales prin intermediul unor persoane-cheie alese special, conform unui num`r restrâns de reguli; deciziile sunt luate, în mare m`sur`, ca efect al echilibrului de influen]e mai curând, decât pe temei procedural sau pur logic. Organiza]iile de acest tip de cultur` pot r`spunde rapid la evolu]ia evenimentelor, depind puternic, în asigurarea unei reu[ite continue, de hot`rârile celor de la centru. Aceste culturi las` controlul mai mult în

seama unor personane individuale, [i mai pu]in în cea a unor comitete. Performan]a este apreciat` dup` rezultate. Atmosfera din aceste culturi poate p`rea dur` [i aspr`, reu[ita fiind înso]it` de un moral sc`zut [i de o fluctua]ie pronun]at` a for]ei de munc`, din cauza e[ecurilor individuale sau a p`r`sirii acestui cadru competi]ional. Aceste culturi pot fi tot atât de nepl`cute, pe cât de eficace. Nu este o cultur` pentru managerii c`rora le place via]a lini[tit`. 2. Cultura de „tip Rol” Cultura de tip Rol este tipic` organiza]iei clasice, formale, cunoscut` probabil mai mult prin conceptul de birocra]ie [i care poate fi reprezentat` grafic printr-un templu. Acest tip de organiza]ie este caracterizat prin puternice sectoare func]ionale sau specializate. Exist` un grad înalt de formalizare [i standardizare, activitatea sectoarelor func]ionale [i interac]iunea dintre ele fiind controlate prin reguli [i proceduri, prin definirea posturilor [i a autorit`]ii conferite acestora, a modalit`]ii de comunicare [i prin reglementarea litigiilor dintre sectoarele func]ionale. Pozi]ia ierarhic` este sursa de putere în aceast` cultur`. Oamenii sunt selecta]i în func]ie de îndeplinirea satisf`c`toare a rolului lor, puterea personal` nefiind acceptat`, iar puterea profesional` a expertului fiind tolerat` numai pe locul lui propriu, regulile [i procedurile reprezint` metode majore de influen]are. Pentru individ, cultura de „tip Rol” ofer` securitate [i o ocazie favorabil` de a dobândi o specializare profesional`. Dar aceast` cultur` este

nemul]umitoare pentru personane ambi]ioase, orientate spre putere, care doresc s`-[i exercite controlul asupra propriei munci sau care sunt interesate mai mult de rezultate decât de metode. O cultur` de „tip Rol” pare s` satisfac` managerii c`rora le plac securitatea [i predictibilitatea, care vor s` aib` succes mai degrab` prin îndeplinirea rolului decât prin realizarea de contribu]ii personale uimitoare [i care sunt mai interesa]i s` devin` din ce în ce mai exper]i în aplicarea metodologiei acceptate, decât s`-[i îmbun`t`]easc` rezultatele personale. 3. Cultura de „tip Sarcin`” Aceasta este orientat` c`tre sarcina profesional`. Accentul în cadrul acestei culturi este pus pe executarea sarcinii, c`utându-se asigurarea tuturor resurselor adecvate [i a oamenilor potrivi]i pentru fiecare nivel al organiza]iei, care sunt apoi l`sa]i s` se descurce cât pot de bine. Cultura de „tip Sarcin`” depinde de mobilizarea întregului grup, în scopul îmbun`t`]irii eficien]ei, precum [i de identificare a individului cu obiectivele organiza]iei. Ca atare, aceasta este o cultur` de echip` în care rezultatele grupului se situeaz` înaintea obiectivelor individuale [i a celor mai multe divergen]e dintre pozi]ii [i stiluri. Influen]a se bazeaz` mai mult pe puterea profesional` decât pe puterea pozi]iei sau cea personal` fiind, de asemenea, mult mai larg dispersat` decât în alte culturi. Aceast` cultur` este cea mai adecvat` tendin]elor curente ale schimb`rii [i adapt`rii,

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

libert`]ii individuale [i diferen]elor sociale sc`zute, dar nu poate fi adecvat` tuturor împrejur`rilor. Managerul dintr-o cultur` de „tip Sarcin`” s` fie flexibil [i încrez`tor în capacitatea sa de a ac]iona într-o atmosfer` instabil` [i, probabil, de scurt` durat`.

un punct central. Ea are rostul de a-i servi [i de a-i ajuta pe membrii ei, promovându-le interesele proprii, f`r` nici un obiectiv global. Din studiile întreprinse constat`m c` în cadrul institu]iei militare func]ioneaz` toate cele patru tipuri de culturi

centrat` pe sarcin` [i pe persoan`. Acestea indic` persoan` existen]a unei nevoi de autorealizare conform a[tept`rilor [i intereselor profesionale ale studen]ilor. Pentru ei este foarte important` contribu]ia individului [i activitatea în sine, atât prin modul [i resursele utilizate în

El trebuie s` a[tepte s` fie judecat în func]ie de rezultate [i s`-i plac` s` coordoneze munca unor colegi care pot fi mai exper]i decât el însu[i în realizarea diferitelor aspecte ale sarcinii. Fiecare membru al echipei se a[teapt` la un oarecare control asupra propriei munci. Se consider` c` aceasta este cultura preferat` de majoritatea managerilor de nivel mediu.

organiza]ionale. Acestea coexist` în organiza]ia militar`, laolalt` cu elementele subculturale ale fiec`rui militar, contribuind împreun` la complexitatea vie]ii „de cazarm`”, care reprezint` o permanent` surs` de surprize, nelini[ti [i frustr`ri, dar [i de oportunit`]i pentru cei care o tr`iesc. În cadrul unui demers ini]iat pe un lot de studen]i pentru identificarea elementelor culturii organiza]ionale în Academia For]elor Terestre, s-au desprins urm`toarele concluzii: Din punct de vedere al preferin]elor studen]ilor pentru o anumit` cultur`, pe primul loc în preferin]ele studen]ilor se afl` o cultur`

realizarea acestora, cât [i prin promovarea satisfacerii necesit`]ilor [i intereselor personale, a valorilor, a tipului [i gradului de competen]`, a rela]iilor [i scopurilor profesionale. Altfel spus, mediul în care î[i desf`[oar` activitatea, trebuie s` le satisfac` nevoile de înv`]are [i de formare, în acord cu op]iunea lor pentru cariera militar`. Cultura centrat` pe putere [i rol este preferat` de studen]i doar în limitele în care autoritatea le satisface nevoile de structurare a sarcinilor [i de exercitare a controlului asupra îndeplinirii acestora, dar, în acela[i timp, aceasta face dovada competen]elor profesionale (nevoia recunoa[terii

4. Cultura de „tip Persoan`“ Acest tip de cultura este mai nou întâlnit. Ea exist` în pu]ine organiza]ii, de[i mul]i ader` la unele dintre valorile ei. În cadrul acestei culturi, individul reprezint` 14

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

autorit`]ii deontice asociat` sarcinilor / obiectivelor de înv`]`mânt specifice institu]iei). De men]ionat c` rolurile asociate autorit`]ii formale sunt mai pu]in relevante pentru studen]i, acestea fiind derivate în exclusivitate din obiectivele promovate de c`tre institu]ie (sarcina define[te rolul). Studen]ii investiga]i doresc ca puterea s` derive [i din for]a exemplului personal, iar liderul formal s` de]in` suficient` putere [i abilit`]i pentru a se apleca spre oameni [i nevoile lor. Concluzia desprins` din demersurile prezentate eviden]iaz` necesitatea continu`rii procesului de transformare a înv`]`mântului militar din For]ele Terestre de la un model institu]ional tradi]ional la unul modern, care s` asigure consonan]a dintre nevoile institu]iei (nevoile de instruire [i formare în raport cu misiunile structurilor specifice categoriei de for]e, cu obliga]iile / angajamentele asumate de aceasta fa]` de N.A.T.O. / U.E., cu modelele de func]ionare a institu]iilor de înv`]`mânt din structurile militare euroatlantice) [i expectan]ele personalului instruit [i format în acestea. Acest fapt implic` reconsiderarea atitudinii institu]iei militare, în general, în cazul nostru, a institu]iilor de înv`]`mânt militar, cu privire la identificarea modalit`]ilor de optimizare a climatului organiza]ional, ca realitate perceput` [i tr`it` de c`tre elevi, studen]i [i cursan]i, prin intermediul personalit`]ii, nevoilor [i aspira]iilor lor.

Modalit`]i de men]inere a culturii organiza]iei militare Modalit`]ile prin care o organiza]ie func]ioneaz` [i este condus` pot avea atât

efecte inten]ionate, cât [i efecte neinten]ionate în men]inerea sau schimbarea culturii organiza]ionale. Organiza]ia încearc` s` angajeze persoane care se potrivesc culturii organiza]iei. În plus, culturile sunt men]inute prin eliminarea angaja]ilor care în mod frecvent se îndep`rteaz` de activitatea [i comportamentul acceptat. Metodele specifice de men]inere a culturii organiza]ionale sunt îns` mult mai complicate decât angajarea sau concedierea anumitor persoane. Cele mai adecvate metode de consolidare a culturii organiza]ionale militare trebuie s` aib` în vedere:  felul în care comandan]ii/[efii reac]ioneaz` la incidentele critice [i la crizele organiza]ionale;  rolul model`rii, înv`]`rii [i antren`rii în arta conducerii [i desf`[ur`rii ac]iunilor militare;  criterii stabile [i f`r` echivoc de aplicare a sanc]iunilor;  criterii clare [i justificate exclusiv de nevoile institu]iei pentru angajare, selec]ie, promovare [i eliminare din organiza]ie;  promovarea ordinii, disciplinei, ritualurilor, ceremoniilor [i evoc`rilor faptelor de arme. Un exemplu gr`itor care a condus la erodarea culturii organiza]iei militare a fost aruncarea în derizoriu a execut`rii ordinului. Ac]iunea hot`rât` a militarilor pe timpul evenimentelor din decembrie 1989 a avut la baz` executarea necondi]ionat` a ordinelor. Ulterior, acuza]iile societ`]ii civile la adresa acestora, tocmai pentru executarea ordinelor, a creat confuzie în rândul militarilor în ceea ce prive[te executarea

acestora, iar efectul prezentului, cu mici excep]ii, a determinat consolidarea statutului ordinului, în reprezentarea multor militari, drept un fapt desuet. Un adev`r dureros [i, în acela[i timp, deosebit de periculos.

Adaptarea culturii organiza]ionale Adaptarea culturii organiza]iei militare se realizeaz` în general prin acelea[i modalit`]i ca [i cele folosite pentru men]inerea culturii. Este de dorit concentrarea aten]iei comandan]ilor/[efilor spre elemente noi ale culturii care s` satisfac` noile cerin]e ale prezentului privind adaptarea reac]iei militarilor la anumite crize din via]a organiza]iei, reconsiderarea criteriilor de acordare a recompenselor, precum [i a celor pe baza c`rora se recruteaz`, selecteaz` [i promoveaz` personalul, în scopul unui r`spuns optim al institu]iei. Acelea[i metode folosite pentru a men]ine cultura organiza]ional` pot servi [i la adaptarea ei. Cultura ar putea fi adaptat`, de exemplu, prin:  schimbarea obiectivelor conducerii;  schimbarea modalit`]ilor de rezolvare a situa]iilor critice;  reconsiderarea criteriilor de recrutare de noi membri;  reconsiderarea criteriilor de promovare în organiza]ie;  reconsiderarea criteriilor de recompensare;  promovarea ritualurilor [i ceremoniilor specifice. De exemplu, cultura organiza]ional` actual` las` impresia c` se îndreapt` spre pedepsirea asum`rii riscurilor [i inova]iilor [i spre recompensarea evit`rii riscului. Pentru a

contracara un astfel de fenomen, militarii pot fi încuraja]i s`-[i stabileasc` obiective mai riscante sau mai inovative în [edin]ele de instruc]ie (antrenament) [i de stabilire a obiectivelor, în activit`]ile de apreciere a performan]elor, existând posibilitatea de a fi r`spl`tite pentru încerc`ri mai riscante, chiar dac` ele uneori nu reu[esc decât atingerea unor obiective sigure care nu implic` o comportare inovativ`. În schimbarea culturii organiza]ionale sunt dou` aspecte care trebuie studiate cu aten]ie. Primul, dup` cum afirma Peter Drucke, este c` schimbarea comportamentului se poate realiza numai dac` se bazeaz` pe cultura existent`, iar al doilea aspect rezult` din dificultatea aprecierii precise a culturii organiza]ionale. Astfel, adaptarea culturii institu]iei militare necesit` centrarea pe specificul fiec`rei persoane în scopul eficientiz`rii acesteia, prin adoptarea urm`toarelor tipologii culturale:  cultura de tip \ntreprinz`tor radicalist: promoveaz` persoanele care î[i asum` riscuri mari [i au rezultate rapide, indiferent dac` ac]iunile lor sunt bune sau rele;  cultura de tip „munc` mult`, satisfac]ie mare” : încurajeaz` personalul care î[i asum` riscuri mici cu rezultate rapide, prin men]inerea unui nivel ridicat de ac]iune cu risc redus;  cultura de tip pune tot ce ai \n joc: timpul în care persoanele afl` rezultatele deciziilor de mare amploare fiind lung (de ordinul anilor), are ca efect men]inerea lor în sarcin`, cu eforturi sus]inute;  cultura de tip „proces” : aplicabil

persoanelor care apreciaz` foarte greu ce fac, dar în schimb se concentreaz` asupra modului de ac]iune. Schimb`rile/ remodel`rile reu[esc atunci când: - cultura precedent` a fost în]eleas`: noua cultur` nu se poate dezvolta decât dac`, atât comandan]ii/[efii, cât [i subordona]ii în]eleg de unde pornesc ac]iunile; personalul din subordine are idei despre o cultur` mai bun` [i doresc s` ac]ioneze potrivit convingerilor lor; - g`sirea celei mai eficiente subculturi în organiza]ie [i folosirea ei ca un exemplu din care personalul s` înve]e; - g`sirea metodei de a ajuta persoanele s`-[i îndeplineasc` sarcinile mai eficient; - perspectiva unei culturi noi s` func]ioneze ca principiu de ghidare pentru schimbare; - faptele vorbesc mai tare decât cuvintele. BIBLIOGRAFIE Barnard, Chester, Func]iile executivului, Bucure[ti, Editura Cartier, 2003. Culegere de texte de sociologie militar`, Bucure[ti, Editura INFO-TEAM, 1998, p. 67. Duu, Petre, Determin`ri [i dimensiuni ale profesionaliz`rii armatei României, în „Organiza]ia militar` coordonate psihosociale”, Caiet documentar nr. 3/ 2005, Bucure[ti, 2005. Habian, Liviu; Constantin Telespan, Managementul organiza]iei militare. Previziunea, Sibiu, Editura Academiei for]elor terestre, 2003, p. 7. Institu]ii [i Organiza]ii, Ia[i, Editura Polirom, 2004, p. 44. Niculae, Claudiu, Schimbarea organiza]iei militare. O perspectiv` (neo)institu]ionalist`, Bucure[ti, Editura Tritonic, 2004, p.30. Irimia, Ion, Armata [i societatea, Bucure[ti, Editura AISM, 2003, p. 45. Merce, Eugeniu, Considera]ii privind organiza]ia militar`, în „Revista Academiei Trupelor de Uscat”, nr.1 (13), Trimestrul 1, Sibiu. Moskos, Charles, Armata, mai mult decât o ocupa]ie?, Bucure[ti, Editura Ziua, 2005, p. 157. Ni]`, Marian, Introducere în sociologia militar`, Bucure[ti, Editura I.N.I., 1999, p. 23, 157.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

INTELIGEN}A EMO}IONAL~ VERSUS IMAGINEA IDEAL~ A COMANDANTULUI MILITAR Florentina Pescaru Abordarea unui astfel de punct de vedere ne-a condus c`tre un teoretician ([i strateg militar) unanim recunoscut în plan militar: Carl von Clausewitz1. Punctul de plecare ales de autor pentru definirea acestui gen de militar (comandant de excep]ie) îl reprezint` propria evaluare a sensului general acceptat al no]iunii de geniu: O capacitate mental` extraordinar de dezvoltat` pentru o anumit` ocupa]ie. În lucrarea sa – recunoscut` ca fiind de referin]` în domeniu – el identific` [i discut` o serie de caracteristici care structureaz` personalitatea unui comandant militar de excep]ie. Din punct de vedere psihologic, putem

grupa aceste caracteristici definite de autor în dou` mari categorii, ce vizeaz` structura cognitiv` [i cea de personalitate personalitate, ar`tate explicit în Tabelul 1.1. Din punct de vedere intelectual, von Clausewitz taxonomizeaz` trei componente principale ale geniului militar: 1. Fondul de cuno[tin]e. Geniul militar trebuie s` de]in` o baz` solid` de cuno[tin]e, mai ales în domeniul strategiei militare. Îns` von Clausewitz postuleaz` c` aceste cuno[tin]e trebuie asimilate atât de bine încât s` devin` ca [i înn`scute [i s` influen]eze direct percep]iile [i hot`rârile comandan]ilor [i militarilor din subordine. În opinia noastr`,

modificarea percep]iei comandan]ilor [i a militarilor din subordine precum [i influen]area hot`rârilor acestora face referire la puterea [i logica argumentativ` a geniului militar [i nu la crearea unei consonan]e afective cu scopul obnubil`rii ra]iunii acestora. Este deosebirea fundamental` (credem noi) între influen]area hot`rârilor celor din subordine în institu]ia militar` [i – s` zicem – influen]area hot`rârii de a cump`ra un produs oarecare, în cazul unei activit`]i de marketing. Dup` cum arat` Clausewitz, cuno[tin]ele comandantului trebuie transformate într-o capacitate real` (op. cit., p. 123). Acest lucru creeaz` – la acei comandan]i care devin genii militare –

Tabelul 1.1. S t ru c tu ra co g n it iv`

S t ru c t u ra d e p e r so n a lit a t e

C uno [t in ]e cupr inz`toa re (de fin it ca fon d de cun o[tin ]e)

Cur aj

Int ui]ie

Hot `râ re

Pr ezen] ` de spir it

T` rie de car acter

Sim] de o rienta re în spa ]iu R a]iona men t sensibil ( discrimina tor iu)

Autoco ntro l Cut ezan]`

F er mitate a ho t`r ârilor (cap acita tea de a lu a ho t`r âri r apide [i cor ecte în cond i] ii de incer titudine)

Ener gie [i vig oar e

În] eleger ea natu rii uma ne În] eleger ea concept ului de fr ic] iun e

Amb i]ie ( pen tru ono rur i [i r enu me) Fe rm ita te [i stabilita te

Expe rien ]` de via] `

Cap acitate d e sup orta re

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

abilitatea de a percepe situa]ia real` în contexte de nesiguran]` [i haos haos. 2. Intui]ia. Este cea care îi permite geniului militar s` sesizeze rapid realitatea ce r`mâne de obicei nesesizat` sau care este perceput` doar în urma unor studii [i reflec]ii aprofundate. 3. Capacitatea de a lua hot`râri rapide [i corecte în condi]ii de incertitudine. Reprezint` capacitatea de a aprecia rapid [i corect o situa]ie [i îi confer` unui geniu militar prezen]a de spirit necesar` pentru a face fa]`, rapid [i încrez`tor, situa]iilor neprev`zute. Sensul acestei defini]ii se reg`se[te – par]ial dar semnificativ – în ceea ce dr. Gerti Senger [i dr. Walter Hoffman afirm` despre coeficientul de personalitate personalitate: pentru succesul [i e[ecul în via]`, coeficientul de personalitate – suma tuturor calit`]ilor personale [i sociale – reprezint` un termometru pentru dinamica personalit`]ii, la fel de hot`râtor ca [i coeficientul de inteligen]`2. Din punct de vedere grafic, am realizat o reprezentare spa]ial` (matematic`) a geniului militar în concep]ia lui von

Intuiţia Cunoştinţe minime

Nivel maxim de intuiţie

Geniul militar (după von Clausewitz)

Em Nivel minim de intuiţie

Cunoştinţe vaste şi orizont de cultură Cn

Indecizie şi nesiguranţă Siguranţă de sine şi calcul ‘rece’

Fond de cunoştinţe acumulat

Tn Legenda

Capacitatea de a lua hotărâri rapide în condiţii de incertitudine

Em = Expert militar In = Nivelul intuiţiei ptr. un expert militar Cn = Volumul de cunoştinţe necesare unui expert militar Tn = Lentoarea în hotărâri

Geniu militar

Expert militar

Comandant militar

Ierarhia militar ă

Militar

Fig. 1.1. : Reprezentarea grafică a componentelor geniului militar în concepţia lui von Clausewitz

Clausewitz, considerând c` ierarhia militar` este situat` între un nivel minim (militar obi[nuit), nivele intermediare ale deciziei militare, nivelul de expert militar [i, la cel mai înalt nivel, cel de geniu militar. Ne vom opri doar pentru un moment din acest lan] ideatic pentru a aduce în discu]ie (în scopul stabilirii unei paralele între concepte), modelul inteligen]ei emo]ionale lui Robert Wood [i Harry Tolley. Vom ilustra sub form` grafic` (Figura 1.2.) componen]a inteligen]ei emo]ionale definit` de ace[ti

autori [i vom relua defini]iile date de ei pentru a le pune în corela]ie cu factorii stabili]i de von Clausewitz. Din dorin]a unei precizii conceptual – lingvistice ridicate amintim c`, la baza studiului nostru a stat calitatea conceptului de inteligen]` emo]ional` emo]ional`, privit prin prisma specificului cultural românesc, [i care trebuie s` exprime gradul de precizie al sintezei dintre laturile [i însu[irile esen]iale ale obiectelor, fenomenelor sau abstractiz`rilor în]elese prin prisma acestui concept. Defini]ia este absolut necesar` la stabilirea

sensurilor semantice ale inteligen]ei emo]ionale, având în vedere semnificatul3 [i semnificantul4 s`u. Demersul nostru cognitiv nu este îns` complet [i clar dac` nu circumscriem inteligen]a emo]ional` unui scop bine definit [i care ne va ajuta s` în]elegem similitudinile [i diferen]ele cu care putem opera pe parcursul cercet`rii. Astfel, Wood [i Tolley afirm` despre componentele inteligen]ei emo]ionale urm`toarele: 1. autoreglarea reprezint` capacitatea de a ne dirija [i controla propria stare emo]ional` (Wood, Tolley, 2003, p. 15). Se pune ([i ne punem) întrebarea: care este scopul acestui (auto)control? Dac` ne referim la rela]ia om (individ) – colectivitate (societate) [i admitem c`, de regul`5, individul se diferen]iaz` de colectivitate prin egocentrism [i pune pe primul plan interesele personale, atunci putem admite c` autoreglarea st`rilor emo]ionale este realizat` pentru ob]inerea unei consonan]e afective aduc`toare de beneficii [i de care altfel, nu ar avea parte dac` [i-ar exprima liber

Conştiinţa de sine Empatia

Abilităţile sociale Motivaţia Autoreglarea

Fig. 1.2.: Reprezentarea grafică a componentelor inteligenţei emoţionale după R. Wood şi H. Tolley SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

st`rile emo]ionale. Putem exprima echivalentul celor de mai sus prin sintagma capacitate de disimulare. În]elepciunea popular` a concretizat aceast` caracteristic` prin forme lingvistice precum: s` te faci frate cu dracul pân` treci puntea; a fi [iret la vorb` [i ascu]it la coada ochiului; a fi cu dou` fe]e, a avea dou` limbi; a trage clopotele de pe urma cuiva; a auzi c` toac` dar nu [tie la ce biseric`; a c`uta cuiva în barb`; a cinsti urechile cuiva; a unge pe cineva cu miere; a-i face cuiva umbr`; a-i atinge coarda sub]ire; a-i cânta din cobz`; a-i cânta în strun`; a intra sub pielea cuiva; a linge cizma cuiva; a se închina la toate icoanele; corbul numai la mor]i scoate ochii, iar lingu[itorii la cei vii; cotoiul s-a c`lug`rit [i s-a jurat c` nu mai m`nânc` [oareci; fere[te-te de lingu[itori, dac` nu vrei s` mori; lingu[eala dulce mult aduce; interesul poart` fesul; a umbla cu pup`za prin iarmaroc [.a.; 2. con[tiin]a de sine. Con[tiin]a de sine se observ` prima dat` la copilul mic în jurul vârstei de trei ani, în clipa în care î[i 18

însu[e[te pronumele EU [i încearc` s` se manifeste ca o personalitate în opozi]ie cu cerin]ele familiei. Este în]eleas` ca acea capacitate de a ne cunoa[te [i de a ne în]elege sentimentele (idem, p. 15). Cu alte cuvinte, con[tiin]a de sine ne arat` care ne sunt dorin]ele, nevoile, cât de mari sau cât de mici sunt acestea în raport cu mediul în care tr`im, în raport cu dorin]ele, nevoile [i aspira]iile celorlal]i. Astfel, cei cu o con[tiin]` de sine bine conturat` se simt capabili s` evalueze corect [i s` rezolve eficient diversele probleme ale vie]ii. Ei manifest` încredere în sine, ac]ioneaz` cu fermitate în vederea atingerii scopului urm`rit [i nu-[i pierd încrederea în sine nici în cele mai dificile confrunt`ri. Încrederea în sine îi mobilizeaz` [i îi conduce mai u[or spre succes. La un nivel maxim îns`, o astfel de con[tiin]` de sine este de neclintit. Întreaga lume îi este deschis` [i subiectul va sim]i din plin nevoia de activitate, având [i mult` ini]iativ`. În fa]a celui mai îndr`zne] plan nu va da înapoi [i va fi foarte fericit

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

dac` poate rezolva probleme c`rora al]ii nu le-au g`sit rezolvarea. Este genul de personalitate foarte încrez`toare [i optimist`, iar aceast` dispozi]ie îl conduce c`tre ac]iuni îndr`zne]e. Va dori îns`, cel mai mult, s` ac]ioneze independent [i refuz` de cele mai multe ori sfaturile altora considerând c` [tie sigur ce are de f`cut. Nu va primi u[or sfaturi bine inten]ionate. Un astfel de comportament va ar`ta siguran]` [i hot`râre, ceea ce îi poate influen]a [i pe ceilal]i în sens pozitiv, dar nu putem vorbi, în acest caz, de un coeficient mare de inteligen]` emo]ional`, chiar dac` este caracteristic tipului de lider [i poate manifesta sprijin [i model pentru al]ii. Pretinde aten]ie [i respect din partea celorlal]i pentru c` se consider` c` este cel mai puternic [i din aceast` cauz` nu putem vorbi de inteligen]` emo]ional`. Prin aceast` component` de trufie, orgoliu [i arogan]`, va înclina foarte u[or c`tre statutul de star. Va deveni extrem de sup`rat dac` nu îi vor fi recunoscute meritele, motiv pentru care poate intra u[or în conflict cu grupul social apropiat. Are tendin]a de supraevaluare a sinelui. Ascunde, probabil, dup` o aparent` voiciune accentuat`, sl`biciuni pe care încearc` s` le mascheze, nedorind s` le recunoasc`. La cealalt` extrem`, exist` îns` o alt` categorie de persoane de subiec]i la care con[tiin]a de sine nu s-a dezvoltat sau nu s-a putut exprima în sensul valoriz`rii. Atitudinea acestor subiec]i este permanent tem`toare. Acord` o semnifica]ie negativ` oric`ror schimb`ri de ritm cotidian, reac]ionând agitat [i speriat la orice modificare a activit`]ilor rutiniere. Cred

prea pu]in în capacitatea lor de a se aprecia [i de a se adapta la situa]ii noi. De aceea, în cazul unor situa]ii [i evenimente neprev`zute se dezorganizeaz`. Pentru confortul sinelui renun]` u[or la expunerea propriilor p`reri. Înclin` spre încredere exagerat` în autoritatea altora. Se simt inferiori fa]` de cei care îi înconjoar`. Datorit` marii neîncrederi în propria lor persoan`, au o atitudine pasiv – reflexiv` asupra locului [i rolului lor în mediul social. Structura sinelui acestei persoane este nesigur`, cu tendin]e de supraevaluare a dificult`]ilor obi[nuite. Nu au capacit`]i de decizie [i se plaseaz` în planul luptei motivelor (planul moralit`]ii) [i mai pu]in al deliber`rii (planul ra]ionalit`]ii). Sunt foarte vulnerabili la cele mai inofensive aprecieri pe care le percep ca un atac la persoan` [i o ofens` adus` sinelui propriu. Ace[ti subiec]i sunt nesiguri în decizii sau, de multe ori chiar frico[i în abordarea unei probleme. Ei evit` r`spunderile [i nu-[i asum` riscuri în activit`]i. Este categoria care se supune indica]iilor [i ordinelor altora fiind, de cele mai multe ori, mai buni executan]i decât ini]iatori. În dezvoltarea ulterioar` a personalit`]ii – care se încheie în jurul vârstei de 20 de ani – prin confrunt`ri directe [i indirecte, o persoan` începe s`-[i cunoasc` posibilit`]ile [i limitele, devenind astfel din ce în ce mai con[tient` de sine. Con[tiin]a de sine nu presupune participarea laturii morale a caracterului, îns` acceptarea propriilor dorin]e [i nevoi în armonie cu dorin]ele, n evoile [i aspira]iile celorlal]i, da. Din punct de vedere al dinamicii

factorilor componen]i ai inteligen]ei emo]ionale, con[tiin]a de sine arat` primului factor considerat, autocontrolul, cât de mult sau cât de pu]in trebuie s` intervin` pentru ca întreg demersul efectuat s` fie unul teleologic pozitiv. În]elepciunea popular` a marcat diferen]ele majore, vizibile, ale neadapt`rilor la un context social dat prin expresii [i proverbe precum: a avea fumuri în cap; a avea (a fi) obraz sub]ire; a bate cu frunte în nori; a c`lca în ace; a înc`lcat pe Breazu ca Mihai Viteazu; a-l lovi peste cofi]a cu ou`; nu-i sufl` nimeni în ciorb`; a se îmbr`ca cu pene de p`un; a se înfoia ca varza; a se umfla în pene ca curcanul; capra-i râioas`, dar ]ine coada sus [.a.; 3. motiva]ia, în accep]iunea autorilor Wood [i Tolley, reprezint` capacitatea de orientare a propriilor sentimente pentru atingerea anumitor scopuri (ibidem, p. 15). Comentariul [i punctul nostru de vedere este c` ...propriile sentimente pentru atingerea anumitor scopuri se refer` la cantitatea de energie alocat` de organism [i nu la sentimente propriu-zis. Ne exprim`m consonan]a cu definirea, de c`tre M. Zlate, a motiva]iei ca pârghie important` în procesul autoregl`rii individului, o for]` motrice a întregii sale dezvolt`ri psihice [i umane6. Roland Doron [i Francoise Parot7 definesc motiva]ia prin func]ia de

rela]ie a comportamentului: datorit` motiva]iei, trebuin]ele se transform` în scopuri, planuri [i proiecte: subiectul caut` în mod activ forme de interac]iune în a[a fel încât anumite rela]ii cu anumite obiecte sunt necesare sau indispensabile func]ion`rii... Dezvoltarea motiva]iei presupune: – canalizarea trebuin]elor (înv`]are); – elaborarea cognitiv` (scopuri [i proiecte); – motiva]ia instrumental` (mijloace [i obiective); – personalizarea (autonomie func]ional`). Într-o accep]iune mai larg`, aceea[i autori apreciaz` c` motiva]ia este înglobat` în sensul termenului de dorin]` [i c` aceasta (dorin]a) ar fi mai adecvat` cercet`rii umane. În]elepciunea popular` a concretizat sensul semantic al motiva]iei prin: a face pe dracul în patru ca s` reu[easc`; a [ti voia [i nevoia; a fi harnic ca argintul viu; a fi ca me[terul Manole; e-n stare s`-ntoarc` roata norocului [.a.; 4. empatia este definit` (de autorii

celorlal]i (ibidem, p. 15). De[i Wood [i Tolley nu fac preciz`ri suplimentare pentru a aprofunda sensul semantic al empatiei la care se refer` ei, consider`m c` exist`, din acest punct de vedere, o consonan]` între ceea ce au definit ei [i sensul reflectat de Dic]ionarul de Psihologie al autorilor Roland Doron [i Francoise Parot în care empatia este v`zut` ca: intuire a ceea ce se petrece în cel`lalt, f`r` a uita totu[i c` e[ti tu însu]i, c`ci în acest caz ar fi vorba de identificare8. În]elepciunea popular` concretizeaz` o sum` de sensuri semantice în expresii precum: a fi trup [i suflet; a fi suflet în dou` trupuri; a fi unghie [i carne cu cineva; a-i atinge coarda sim]itoare; a împ`ca [i capra [i varza; a cunoa[te pe cineva ca pe propriul s`u buzunar [.a.; 5. abilit`]ile sociale sunt date de capacitatea de a stabili rela]ii cu ceilal]i [i de a-i influen]a. Dac` la ultima parte a propozi]iei (a

prima parte a propozi]iei, cea referitoare la capacitatea (autentic` sus]inem noi) de a stabili rela]ii cu ceilal]i, este – într-adev`r – definitorie. Mai precis consider`m c` aceast` component` arat` u[urin]a cu care un subiect intr` în rela]ie (interac]iune) cu o varietate de elemente ale câmpului social fiecare având – la rându-i – forme energetice manifestate sau concretizate printr-o varietate de atitudini [i interese. Rezult`, pe cale de consecin]`, c` abilit`]ile sociale con]in cel mai mare procent din ceea ce numim, acum inteligen]a emo]ional`. Într-o alt` exprimare, abilitatea social` a unui individ poate ar`ta u[urin]a cu care acesta penetreaz` medii sociale, fie c` vorbim de penetrare a unor medii sociale „pe orizontal`”, dar cu diverse alte înc`rc`turi

modelului inteligen]ei emo]ionale agreat de noi) ca fiind capacitatea de identificare (cu un grad ridicat de par]ialitate – am ad`uga noi) pentru a descifra sentimentele

defini]iei), respectiv „de a-i influen]a”, am concluzionat, la componenta de autoreglare, c` influen]area reprezint` tocmai finalitatea acestui proces – de multe ori inhibitor de energie –

emo]ionale [i/sau morale diferite, fie vorbim de u[urin]a de penetrare a unor medii sociale „pe vertical`“, referindu-ne aici la ierarhia social` (scara

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

social`) dintr-o geocomunitate uman`. În]elepciunea popular` a concretizat astfel de abilit`]i prin expresii precum: a-l avea pe vinoncoace; a face ochi dulci tuturor; a-l pune (pe un individ) la ran`; vorbele cele dulci deschid u[a cea de fier; vorba dulce mult aduce [.a. sau exprimarea folosit` în argou a „vr`ji“ sau „vr`jeal`“. Putem puncta, în acest moment, dou` mari clase de semnifica]ii alocate inteligen]ei emo]ionale: 1. Un sens general atribuit de majoritatea autorilor referitoare la u[urin]a [i lejeritatea cu care diferi]i subiec]i intr` în rela]ii cu al]ii al]ii, comunic` cu ace[tia, fac schimb de informa]ii sau de obiecte, realizeaz` consonan]e morale [i / sau afective cu mediul social real (nu virtual), dar f`r` a inten]iona sau chiar f`r` a realiza influen]area sau manipularea celorlal]i. Într-o accep]iune mai larg`, putem face trimitere la grad de sintagma de „grad sociabilitate sociabilitate” al unui individ. 2. Un sens particular al abilit`]ilor sociale dat de componenta de influen]are [i/sau manipulare a mediului înconjur`tor înconjur`tor, mai precis a câmpului social din care individul face parte sau din

care acesta dore[te s` extrag` diferite avantaje (concretizate, în cele mai multe cazuri de forme materiale sau economice). Am f`cut preciz`rile de mai sus pentru a sublinia diferen]ele majore de abordare ale conceptului de inteligen]` emo]ional` (respectiv componentele acestuia) raportate la diverse activit`]i din domenii civile respectiv militare (ne referim aici la specificitatea domeniului militar defensiv din structura de ap`rare a ]`rii [i alte activit`]i militare, de exemplu cel de informa]ii – intelligence-ul). Revenind la analiza caracteristicilor geniului militar definit de von Clausevitz, acesta a ar`tat c`, în plus, un geniu militar trebuie s` aib` acel sim] de orientare, adic` acea capacitate de localizare în spa]iu care s`-i permit` vizualizarea câmpului de lupt` [i realizarea influen]ei terenului asupra opera]iilor. Aceast` capacitate este o component` a ceea ce se nume[te în prezent viziunea geniului militar . O asemenea viziune cuprinde totalitatea percep]iilor unui geniu militar privind dinamica armatei sale, situa]ia combatant` a for]elor proprii precum [i cea a for]elor inamicului raportate la obiectivele

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

relevante privind terenul [i lupt`. Von Clausewitz rezum` importan]a capacit`]ilor intelectuale în lupt` prin urm`toarea afirma]ie: Importan]a contribu]iei inteligen]ei este foarte clar`. Nu este deci de mirare c`, de[i pare pu]in complicat, r`zboiul nu poate fi dus cu succes decât de c`tre oameni de o inteligen]` deosebit`. (op. cit., p. 154) În ceea ce prive[te personalitatea, von Clausewitz define[te factorii componen]i ai acesteia (la fel de importan]i ca [i capacit`]ile intelectuale) la un geniu militar. Cel mai important dintre ace[tia este curajul manifestat în condi]ii grele [i curajul opiniei personale privind consecin]ele deciziilor personale pentru militarii din subordine subordine. Factori precum hot`rârea, fermitatea sau stabilitatea, capacitatea de a suporta [i t`ria de caracter sunt esen]iali pentru o conducere eficient`. Aceasta presupune men]inerea hot`rârilor luate [i motivarea trupelor9 prin spiritul de sacrificiu în vederea învingerii efectelor de uzur` ale unui r`zboi r`zboi. Cutezan]a, energia [i vigoarea trebuie s` fie îns` contrabalansate de autocontrol [i calm calm. Evident, aceste caracteristici intelectuale [i de personalitate sunt independente. Fermitatea, încrederea în sine [i t`ria

de caracter dovedite de geniile militare se datoreaz`, în mare m`sur`, nivelului con[tiin]ei de sine pe care l-au atins atins. Totodat`, energia, hot`rârea [i ambi]ia contribuie direct la aspira]ia necesar` spre educa]ie, instruire [i experien]`, esen]iale dezvolt`rii acestor cuno[tin]e [i capacit`]i. BIBLIOGRAFIE Clausewitz, C., Despre r`zboi, Bucure[ti, Editura Antet, Bucure[ti, 2000. Doron, R., Parot, F., Dic]ionar de Psihologie, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999. Muntean, G., Apa trece, pietrele r`mân. Proverbe române[ti, Bucure[ti, Editura pentru Literatur`,1966. Senger, G., Hoffman, W., Cum s` ne calcul`m coeficientul de personalitate, Bucure[ti, Editura Gemma Pres, 1998. Wood, R., Tolley, H., Inteligen]a emo]ional` prin teste. Cum s` v` evalua]i [i s` v` cre[te]i inteligen]a emo]ional`, Bucure[ti, Editura Meteor Press, 2003.

NOTE 1 Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz. S-a n`scut [i a trìt în Prusia (01.07.1780 – 16.11.1831). Istoric [i teoretician militar, Clausewitz a fost [i r`mâne personalitatea central` a gândirii militare. A devenit celebru pentru tratatul sù militar Vom Kriege, tradus în multe limbi. Exemplar` prin originalitatea, profunzimea [i marea deschidere a artei militare c`tre determin`rile exterioare, Despre r`zboi r`mâne valabil` atâta vreme cât r`zboiul este o continuare a politicii cu alte mijloace, iar scopul sù r`mâne acela de a anihila adversarul atât fizic cât [i moral. 2 Senger, G., Hoffman, W., Cum s` ne calcul`m coeficientul de personalitate, Bucure[ti, Editura Gemma Pres, 1998, p. 12. 3 Semnificat. Sens al unui cuvânt raportat la cultura din care provine sau, mai precis, la domeniul de activitate considerat. 4 Semnificant. Este o realizare material` a semnului lingvistic (ex. forma grafic`, complex sonor) ce constituie suportul unui sens atribuit. 5 Lu`m aici în considerare specificul cultural românesc. 6 Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Bucure[ti, Editura PRO HUMANITATE, 2000, p. 154. 7 Doron, R., Parot, F., Dic]ionar de Psihologie, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999, p. 512. 8 Doron, R., Parot, F., Dic]ionar de Psihologie, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999, p. 284. 9 Facem precizarea c` motivarea trupelor nu trebuie echivalat` (nici m`car asem`nat`) cu manipularea din inteligen]a emo]ional`.

GÂNDIREA CRITIC~ Gabriel-Cristian STAN Adriana-Aurelia ALECU

Lumea contemporan` este o lume complicat`. {i asta nu numai datorit` bombardamentului informa]ional, globaliz`rii, ritmului schimb`rii tehnologice, de[i [i acestea sunt de natur` s` ne asigure o por]ie zilnic` considerabil` de stres. Lumea modern` institu]ionalizeaz` alegerea ra]ional` [i o impune ca standard de via]`. În plus, democra]ia universalizeaz` modelul alegerii ra]ionale. Se presupune c` suntem complet capabili s` alegem în mod ra]ional între dou` sau mai multe alternative. Încerca]i s` evalua]i factorii care au intrat în considerare în diferitele alegeri pe care le-a]i f`cut. De c#te ori v-a]i trezit ac]ion#nd „la întâmplare”? De câte ori v-a p`rut r`u pentru alegerea f`cut`? Exist` vreun mod de a optimiza aceste alegeri? Cum putem evalua corect factorii implica]i, pierderile [i câ[tigul în fiecare caz? Exist` o metod`, o serie de metode,

o disciplin` care s` ne ajute s` func]ion`m mai bine ca agen]i ra]ionali? Ei bine, se presupune c` gândirea critic` este capabil` s` ne ajute s` facem toate acestea. G#ndirea critic` este, în acela[i timp, o atitudine, o filozofie [i un instrument. Ca instrument, ea ne ajut` s` evalu`m ra]ionamente [i argumenta]ii, s` detect`m gre[elile inten]ionate sau neinten]ionate, s`

demont`m propaganda [i manipularea. Mai mult decât atât, gândirea critic` ne înva]` s` în]elegem. Adesea citim un text din care nu în]elegem mare lucru. Din nou, gândirea critic` ne poate ajuta. Ce este, atunci, acest lucru „nou” care ne ajut` s` \n]elegem, s` ne orient`m, s` descoperim gre[elile de ra]ionament [i a[a mai departe? Exist` foarte multe defini]ii ale gândirii critice. Vom încerca s` vedem la ce este bun` gândirea critic`, apoi care sunt elementele ei [i cum func]ioneaz` [i care este rolul ei în procesul de luare a deciziei militare. Tranzi]ia [i transformarea continu` sunt realit`]i ale vie]ii. În toat` lumea, evenimente politice au loc imprevizibil [i cu vitez` uimitoare. Indicatorii economici

reflect` o volatilitate crescut` a pie]ii. Dezvoltarea tehnologic` continu` f`r` întrerupere, iar descoperirile [tiin]ifice ne dau o nou` în]elegere a propriei persoane [i a lumii noastre. Tr`im în era informa]iei, informa]ie care se dubleaz` la fiecare cinci ani. Prin prisma acestor fapte, cum ne adapt`m? Cum putem lua decizii cu atât de mult` instabilitate [i cum ne vor afecta deciziile pe noi în[ine, cariera noastr` [i familiile noastre? Suprasolicita]i de schimb`ri [i presa]i de timp, este tentant s` afl`m „solu]ii rapide” pentru a tr`i. Prefer`m mai degrab` s` lu`m decizii importante bazate pe intui]ie sau emo]ii decât s` ne facem timp s` adun`m informa]ii [i s` cânt`rim cu grij` alternativele. Media, reclamele [i altele, adesea, ne stimuleaz` dorin]a

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

pentru r`spunsuri u[oare [i rapide, ne ofer` mesaje simple, directe care spun consumatorilor ce s` fac`, ce s` gândeasc` [i ce s` cumpere. Dorin]a de a avea r`spunsuri simple este de în]eles, dar poate fi [i periculoas`. Simplificarea excesiv` a problemelor complexe conduce adesea la „solu]ii” simple care pot înr`ut`]i lucrurile. Problemele de via]` rar se prezint` pe sine ca [i chestiuni clare care pot fi izolate [i sistematic rezolvate printr-o serie de pa[i standard de urmat. De exemplu, decizia de a schimba serviciul actual. Pute]i stabili cât de mult v` place sau nu serviciul actual, cât de bine v` face]i treaba [i dac` exist` oportunit`]i de avansare. Atunci când ave]i alte oferte, chiar dac` [ti]i cum e noul serviciu, schimbarea acestuia afecteaz` multe alte lucruri. Este posibil s` trebuiasc` s` v` muta]i, s` vinde]i casa, s` perturba]i via]a copiilor sau s` l`sa]i în urm` prieteni [i rude. 22

Albert Einstein a spus c` „orice ar trebui f`cut cât mai simplu posibil, dar nu mai simplist”. Dat` fiind complexitatea lumii noastre, cum determin`m noi c#nd simplific`m o chestiune? Care decizie merit` o aten]ie considerabil`? În ce m`sur` s` d`m aten]ie sfaturilor altora [i pe cine s` ascult`m? Cum s` facem s` alegem un serviciu, o investi]ie bun` sau doctorul potrivit? S-a spus c` „a înv`]a s` gânde[ti critic este una dintre cele mai importante activit`]i ale vie]ii adultului”. [7] Scopul acestui articol este de a ar`ta cum poate fi dezvoltat` gândirea critic`. Dar ce este gândirea critic`? Nu este o metod` complicat` de logic` formal`. Nu este limitat` la abstrac]iile teoretice ale academicienilor. Nu este nici o form` de critic` sau de gândire negativ`. Gândirea critic` este pentru oricine. Este o cale de abordare a problemelor [i de luare a deciziilor.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

O singur` defini]ie a gândirii critice nu poate surprinde tot ce este ea. Dac` studia]i [i practica]i g#ndirea critic`, no]iunea va continua s` se dezvolte. Noi to]i gândim critic deja [i putem îmbun`t`]i abilit`]ile noastre de a gândi critic.

DEFINI}IE De[i exist` multe aspecte ale gândirii critice, putem cel pu]in s` începem s` o descriem. Este procesul de gândire despre gândirea proprie, o evaluare con[tient` a propriilor gânduri. Gândirea critic` poate fi în]eleas` ca o cale de deveni con[tient [i de a prelua controlul asupra procesului propriu de gândire cu scopul de a gândi mai eficient. Este procesul de direc]ionare a propriei gândiri pentru a o face mai ra]ional`, mai clar`, precis` [i coerent`. Gândirea critic` ne ajut` s` punem întreb`ri relevante, s` analiz`m dovezi oferite în sprijinul unor argumente, s` interpret`m probleme complexe [i s` lu`m decizii în]elepte. Aceasta este important mai ales cand realizezi c` multe probleme nu las` s` se întrevad` solu]ii precise.

Gândirea critic` (critical thinking în limba englez`) este unul dintre cele mai populare obiecte de înv`]`m#nt în ]`rile de limb` englez`. Se înva]` la liceu, în loc de logic`. Se înva]` la colegiu, ca preg`tire pentru a înv`]a cum se compun discursuri sau eseuri, cum se scriu articole, cum se dezbate o tez` sau un caz. Se înva]` în [colile militare ca o caracteristic` a leadershipului sau ca o caracteristic` a procesului de luare a deciziei (military decision making process – MDMP). Exist` cursuri de gândire critic` pentru juri[ti [i cursuri de gândire critic` pentru poe]i. Gândirea critic` este adesea asociat` cu filozofia, dar poate fi strict asociat` cu logica informal`. Bibliografia domeniului este imens`. Numai pe internet exist` peste 300.000 de pagini cu cursuri, materiale, seminare online de gândire critic`. Este, de asemenea, unul dintre domeniile care ofer` cele mai multe speran]e înv`]`m#ntului la distan]`. {i exist` mii de c`r]i. Dac` citim o parte din ele, vedem c` sunt foarte diferite. Unele pleac` de la probleme de filozofie, altele de la analiza textelor de ziar. Unele ne înva]` cum s` g`sim gre[eli în argumentele adversarului de discu]ie, altele vor s` ne înve]e s` analiz`m texte [i s` scriem lucr`ri. La o simpl` c`utare cu motorul de c`utare Google, pe site-ul wikipedia.ro g`sim urm`toarea defini]ie: „Gândirea critic` const` din procesul mental de analiz` sau evaluare a informa]iei, mai ales afirma]ii sau propozi]ii pretinse de unii oameni a fi adev`rate.

Ea duce la un proces de reflec]ie asupra în]elesului acestor afirma]ii, examinând dovezile [i ra]ionamentul oferit [i judec#nd faptele.” Joan Hoaglund (în Critical Thinking, Hilton, Tidewater Community College, 3rd edition, 1999) d` urm`toarea defini]ie: „Gândirea critic` este gândire reflexiv`. Cel care gânde[te critic ra]ioneaz` reflexiv. Dar cum trebuie s` fie gândirea reflexiv` astfel încât s` fie [i critic`? Gândirea critic` este reflexiv` prin faptul c` î[i urmeaz` propriul ei progres, î[i evalueaz` fiecare pas pentru a decide dac` este sau nu justificat` [i î[i corecteaz` propriile gre[eli. …Gândirea critic` nu este gândire perfect` pentru c` [i cel care gânde[te critic face gre[eli. Dar procesul de autoobservare [i autocorectare prin care trece mereu cel care o practic` îl face s` fac` mai pu]ine gre[eli dec#t cei care nu gândesc critic.” În momentul în care aducem dovezi [i argumente în favoarea unei opinii sau unei convingeri, rezultatul este un ra]ionament. Opinia sau convingerea respectiv` este concluzia unui ra]ionament. Activitatea de a analiza dac` convingerea este în fapt sus]inut` de dovezile sau motivele invocate se nume[te analiza argumentului.” Gândirea critic` se ocup` de ra]ionamente [i argumente. Pe de o parte, analizeaz` argumente gata f`cute [i caut` s` le descopere gre[elile. Pe de alt` parte, construie[te ra]ionamente sau contraargumente. Modelul este metoda Socratic`: a gândi critic înseamn` a înv`]a întâi s`-i ascult`m pe al]ii. E un lucru care

pare simplu. Nu asta facem ori de câte ori discut`m ceva? Ei bine, nu totdeauna. De câte ori a]i participat la o discu]ie la care fiecare vorbe[te altceva [i nimeni nu-i ascult` pe ceilal]i? A asculta ce spune cel`lalt înseamn` aten]ie, concentrare, dar [i respect. Gândirea critic` mai înseamn` a încerca s` în]elege]i ce vrea cel`lalt s` spun`. Critica nu se face de dragul de a distruge argumentele celuilalt, ci de dragul de a le clarifica. Uneori sunt gre[ite [i asta ne înva]` gândirea critic` s` detect`m. Din nou, modelul este conversa]ia socratic`. Ascult`m, în]elegem, r`spundem, descoperim gre[elile. {i, în sfâr[it, construim noi în[ine (sau \mpreun`) ra]ionamentul corect.

MODELUL LUI PAUL RICHARD Dr. Richard Paul a dezvoltat un model comprehensiv de înv`]are a gândirii critice. Modelul lui Paul prezint` o abordare integrativ` a gândirii critice care permite perfec]ionarea cu usurin]` a acestei abilit`]i esen]iale pentru un lider. În esen]`, acest model este u[or de studiat,

de practicat [i de înv`]at. Modelul lui Paul se prezint` ca fiind alc`tuit din dou` p`r]i complementare: elementele gândirii [i standardele intelectuale. 1. Elementele gândirii Elementele gândirii sunt opt la num`r în accep]iunea lui Richard Paul: scopul, întrebarea, informa]ia, conceptul, deduc]ia, premisa, punctul de vedere [i implica]iile. Elementele gândirii (modelul lui Richard Paul) Scopul. Gânditorii critici doresc s` stabileasc` scopul gândirii lor [i ac]iunilor lor. Apare întrebarea dac` scopul este pe aceea[i linie cu obiectivele, valorile, dorin]ele [i necesit`]ile proprii. De exemplu, cineva spune c` dore[te s` lucreze în Ministerul Ap`r`rii Na]ionale pentru c`

este un serviciu captivant [i stimulativ. Totu[i, adev`ratul motiv al c`ut`rii acestui serviciu este stabilitatea [i poten]ialul de promovare pe termen lung. G#nditorul critic caut` în profunzime în fiecare situa]ie pentru a stabili scopul [i motivele adev`rate încercând s` elimine scopurile false. Multe exemple de scopuri false pot fi g`site în media. De exemplu, titlurile articolelor adesea ascund

adev`ratul mesaj al textului. Scopurile false în mod deliberat pot avea efect în timpul r`zboiului, mai ales c#nd sunt folosite ca parte a unei campanii de opera]ii informa]ionale. În acest caz, cheia în]elegerii scopului este faptul de a fi con[tient de tendin]a proprie de autoîn[elare [i cunoa[terea opera]iilor planificate de în[elare. Întrebarea. F`r` dubii, modul de a pune întreb`ri este un element foarte important al gândirii critice. Se poate privi modul de punere a întreb`rilor în trei feluri: necesitatea de a folosi în mod continuu întreb`ri critice, interrela]ionarea. Implica]iile: – posibile – probabile – necesare Punctul de vedere: – perspectiv` – orientare Premisele – presupuneri – considerate – adev`rate Deduc]ia – concluzii Conceptul – teorii – defini]ii – legi – principii Informa]ia – experien]e – fapte – date – observa]ii Întrebarea – problema Scopul – scop – obiective Elementele gândirii întreb`rilor critice [i nevoia de a întreba [i r`spunde critic la întreb`ri la momentul potrivit. Gânditorul critic trebuie s` identifice foarte bine punctul de plecare, întrebarea de baz`. În esen]`, aceasta define[te

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

problema. De[i pare destul de u[or, lucrurile devin complicate când scenariul se schimb` [i evenimentele care apar schimb` situa]ia de la care s-a plecat. Gânditorul critic abil va evalua permanent dac` încearc` s` r`spund` la întrebarea potrivit` sau s` rezolve problema potrivit`. Richard Paul categorizeaz` întreb`rile în trei tipuri: întreb`ri despre fapte, întreb`ri ce ]in de preferin]e [i întreb`ri de ra]ionament. Pentru lideri, întreb`rile de ra]ionament devin provoc`ri dificile solicitând o foarte bun` gândire critic`. Dac` întreb`rile despre fapte au un singur r`spuns corect [i întreb`rile ce ]in de preferin]e au r`spuns multiplu, întreb`rile de ra]ionament necesit` abilit`]i în teoria argument`rii. Folosirea întreb`rilor de sondare duce la o în]elegere mai profund`, în]elegere cerut` de mediul na]ional de securitate actual. Exemple de întreb`ri de ra]ionament pot fi: care e cea mai bun` 24

metod` de a lupta împotriva terorismului? Cum putem proteja drepturile cet`]eanului dar s` men]inem [i securitatea? Informa]ia. Societatea noastr`, în general, nu duce lips` de informa]ii [i de cele mai multe ori aceasta devine o problem`. Francis Aguilar, fost profesor la Harvard, estimeaz` c` 70% din informa]iile folosite de lideri provin din afara organiza]iei lor [i 50% din informa]ii sunt din surse informale. Gânditorul critic trebuie s` determine care informa]ie este cea mai important` [i s` judece calitatea ei. Trebuie s` ]in` cont [i de prejudec`]i [i de filtrele gândirii. Trebuie s` vad` cum toate informa]iile se potrivesc una cu cealalt` [i ce leg`turi exist` între informa]ii [i întreaga organiza]ie. Aceasta este o abordare sistemic` a gândirii. Richard Paul vorbe[te despre trei moduri în care informa]ia este perceput`: informa]ie inert`, ignoran]` activat` [i cunoa[tere activat`. Informa]ia inert` este

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

nefolositoare – nu este nimic altceva decât umplutur` pentru minte. Ignoran]a activat` este periculoas` – folose[te informa]ii false drept adev`rate. Cunoa[terea activat` este puternic` – informa]ie adev`rat` care duce la o mai bun` în]elegere [i la luarea unei decizii \n]elepte. Gânditorii critici sunt în general sceptici la informa]ii [i se bazeaz` foarte mult pe standardele intelectuale pentru a-i ajuta s` evalueze date pentru a crea informa]ii care conduc la cunoa[tere. Referitor la informa]ie, un aspect important este [i lipsa de informa]ie. Liderii, în condi]ii de r`zboi, adesea simt ca [i cum nu ar avea destule informa]ii pentru a ac]iona, [i aceasta duce la amânarea unor decizii importante. Autorul Garz Klein nume[te aceast` paralizie „îndoiala care amenin]` s` blocheze ac]iunea”. El afirm` c` adesea, cei care iau decizii cred c` o decizie poate fi îmbun`t`]it` prin culegerea de mai multe informa]ii. Dar, în multe situa]ii, aceasta duce doar la oportunit`]i pierdute. Strategul militar John Boyd consider` „rapiditatea” una din cele patru p`r]i ale gândirii strategice. Boyd crede c` o organiza]ie eficient` evit` s` se împotmoleasc` în informa]ii. În cadrul ei se iau decizii bazate pe informa]iile din acel moment. În asemenea situa]ii, gândirea critic` este chiar mai important` în asigurarea judec`]ilor ra]ionale, corecte. Conceptele. Cel mai important element al gândirii critice este conceptul. Un concept este o idee sau obiect care face ca alte idei sau lucruri s` fie

inteligibile, clare. Ar fi imposibil s` în]elegem lumea f`r` s` folosim sau s` în]elegem conceptele. Iat` un exemplu simplu: conceptul de timp face ca ideea de ceas sau calendar s` fie posibil`. To]i am citit despre oameni, mari gânditori care au introdus no]iuni noi (de exemplu Albert Einstein). Ace[ti oameni au avut abilitatea s` gândeasc` în dimensiuni diferite – folosind idei cunoscute în moduri diferite. Se poate spune c` gândirea conceptual` st` la baza gândirii „în afara cutiei”. De cealalt` parte se afl` gânditorii non-critici. Problema lor este c` ei nu sunt capabili s`-[i schimbe conceptele. Ei se împotmolesc folosind acelea[i concepte sau folosind concepte incorecte pentru a interpreta lumea. Ei intr` într-o capcan` conceptual`. Dac` cineva este prins într-un singur set de concepte, poate s` gândeasc` despre lucruri într-un singur mod. De cele mai multe ori capcana este construit` de educa]ia persoanei [i sistemul de valori. Rezultatul la nivel strategic poate fi o surpriz` strategic` sau un dezastru strategic. Un exemplu poate fi dat cu 11 septembrie 2001, în Statele Unite ale Americii. Încep#nd cu acea dat`, conceptul de rachet` sau bomb` s-a schimbat [i, de asemenea, [i ideea noastr` despre cum s` ne protej`m împotriva unei asemenea schimb`ri de concept. Înainte de acea dat` eram prin[i în capcana conceptual` c` avioanele deturnate sunt folosite ca ostatici pentru r`scump`rare [i nu ca arme. Deduc]ia. Deduc]ia este procesul de gândire con[tient` care trage o

concluzie în baza interpret`rii unor premise. Deduc]iile pot fi bune sau rele, adev`rate sau false, logice sau ilogice. Cheia de în]elegere a deduc]iei este evaluarea premiselor [i aplicarea unui ra]ionament corect pentru a ajunge la concluzia corect`. În urma atacului terorist din 2004, din Spania, mul]i lideri au tras concluzii care erau false. Deduc]ia incorect` a fost c` gruparea separatist` ETA era responsabil` de carnagiu. Gânditorii critici au rezistat tenta]iei de a s`ri direct la concluzii. Ei au evaluat cu aten]ie [i au interpretat informa]iile disponibile apoi au stabilit validitatea premiselor. Acest fel de analiz` [i evaluare prudent` duce la concluzii mai ra]ionale, mai informate. Premisele. Asa cum e imposibil s` în]elegem lumea f`r` concepte, ar fi paralizant s` tr`im f`r` premise. O premis` poate fi

valori [i descriptive. Cele bazate pe valori se refer` la cum ar trebui s` fie lumea. Cele descriptive sunt mai explicite [i descriu lumea a[a cum este ea. Aceast` diferen]` între cele dou` tipuri de premise creeaz` de multe ori conflicte gânditorului critic. To]i folosim premise con[tiente pentru a ne ajuta s` planific`m ceva când exist` o lips` de informa]ii. Aceasta este o abordare logic` [i ra]ional` a gândirii. Totu[i, premisele pe care le facem în subcon[tient nu sunt întotdeauna evaluate pentru a fi validate. Gânditorii critici devin constien]i de premisele folosite. Î]i pun întreb`ri referitoare at#t la premisele simple, folosite în activitatea zilnic`, dar mai ales la acele premise ce duc la concluzii cu implica]ii majore. Un gânditor critic cu experien]` tinde s` aduc` toate gândurile [i presupunerile subcon[tiente la un nivel

vedere diferit este parte esen]ial` a gândirii critice, strâns legat` de gândirea conceptual`. Gânditorii critici cu experien]` privesc situa]iile din puncte de vedere diferite [i prin prisma diferitelor domenii ale gândirii. De exemplu, gânditorii critici pot privi terorismul prin prisma domeniului securit`]ii, domeniului politic, domeniului juridic sau a combina]iei acestora trei. Abilitatea de a folosi [i alte puncte de vedere [i considerarea unei situa]ii prin prisma altui domeniu poate fi foarte p`trunz`toare. G#nditorii critici mai \nt#i recunosc propriul punct de vedere apoi accept` alte puncte de vedere [i observ` diferen]ele. Punctul de vedere diferit este folosit pentru a în]elege [i alte convingeri [i eventual a le adopta. Implica]ii. Implica]iile

implica]iile convingerilor, opiniilor [i ac]iunilor. Conform modelului lui Paul, gânditorii critici gândesc despre implica]ii în trei moduri: posibil, probabil [I inevitabil. Când ne gândim la implica]ii, lu`m în considerare toate posibilit`]ile ra]ionale. În esen]` aceasta include orice, de la cel mai bun caz la cel mai r`u. La acest punct, se poate spune c` a fost dezvoltat tot setul a[teptat de implica]ii. Dac` acest set este cuprinz`tor, va include [i consecin]ele ac]iunii. Mai departe, gânditorul critic trebuie s` ia în considerare care implica]ii sunt cele mai probabile în scenariu. În final, identific` care implica]ii sunt inevitabile în situa]ia dat`. Acest fel de analiz` a viitorului este mai mult dec#t o simpl` ghicire. For]eaz` pe cel care gânde[te s` se concentreze pe finalitate. De aici, gânditorul critic poate u[or s` compare

ori o expunere con[tient`, explicit` a unei convingeri sau mai degrab` o convingere subcon[tient` considerat` adev`rat`. Autorii Neil Brown [i Stuart Keelez \mpart premisele în dou` categorii: bazate pe

con[tient de în]elegere, astfel încât aceste premise pot fi interogate, analizate, evaluate [i validate, respinse sau modificate. Punct de vedere. Capacitatea de a vedea lucruri dintr-un punct de

sunt ceea ce astept`m s` se întâmple dup` luarea unei decizii. Consecin]ele sunt ceea ce efectiv se întâmpl` dup` luarea deciziei. Gânditorii critici iau întotdeauna în considerare

implica]iile posibile [i implica]iile probabile cu a[tept`rile [i s` evalueze ce poate rezolva problema. A[tept`rile gânditorului critic devin a patra parte a implica]iilor, care este o implica]ie obligatorie în

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

problema dat` sau în scenariu. De[i acest model pare unul linear, el este mult mai complicat. Fiecare element al gândirii este legat simultan de celelalte elemente. Când o informa]ie nou` devine disponibil` pentru cel ce ia decizii, premisele [i deduc]iile se pot schimba. Schimb`rile în informa]ii vor genera noi întreb`ri, vor influen]a punctul de vedere sau vor necesita noi concepte. Dac` schimb`m premisele, deduc]iile/ concluziile vor fi afectate. Scopul [i implica]iile vor fi [i ele afectate. Acest tip de gândire necesit` o anume flexibilitate a min]ii. Procesul de gândire este updatat în permanen]` prin scanarea de noi informa]ii, verificarea propriilor prejudec`]i, men]inerea flexibilit`]ii conceptuale [i a unei min]i deschise.

calitatea gândirii. Aceste standarde includ: claritatea, acurate]ea, precizia, relevan]a, l`rgimea, profunzimea, logica, semnifica]ia [i corectitudinea. Gânditorii critici aplic` standardele la fiecare din elementele gândirii pentru a crea un model de gândire mai bun. Anumite standarde se pot aplica mai mult la unele elemente ale gândirii decât la altele. Dar claritatea este valabil` la toate. Oricare dintre elemente trebuie s` fie bine în]eles pentru a putea gândi critic. Claritatea nu ofer` în]elegere, dar o face posibil`. Cel mai bun mod de a aplica aceste standarde la un anumit element este punând întreb`ri legate de

2. Standardele intelectuale Elementele gândirii formeaz` cadrul gândirii critice. Standardele intelectuale joac` rolul unui set de principii care ajut` s` fie m`surat` calitatea gândirii. Richard Paul enumer` nou` standarde intelectuale pe care gânditorii critici le folosesc pentru a-i ajuta s` creasc` 26

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

acel standard. De exemplu, se poate întreba referitor la un anumit element al gândirii, este corect, este adev`rat, cum se poate verifica aceasta? Folosind standardul preciziei se poate îmbun`t`]i informa]ia. Se pot pune urm`toarele întreb`ri: este destul de precis pentru a lua o decizie? Poate fi aceast` informa]ie mai exact`? Relevan]a ne ajut` s` simplific`m gândirea critic` prin concentrarea pe rând pe o anumit` parte a scenariului, legat` de o întrebare sau de o decizie. A[a cum spuneam, persoanele normale care iau decizii sunt sufocate de informa]ii, presupuneri, puncte de vedere [i implica]ii. Fiind capabili s` întrebe cum este aceasta relevant, este un pas înainte c`tre simplificarea lu`rii deciziei. Standardele de l`rgime [I profunzime sunt strâns legate unul de cel`lalt. Luate împreun` ele sunt complementare. Cheia este s` recunoa[tem o anume armonie între aceste dou` standarde. De exemplu, gânditorii critici caut` l`rgime în punctul de vedere, concepte [i implica]ii. În acela[i timp, e nevoie de profunzime la informa]ii, concepte, premise [i întreb`ri. Aceste

standarde duc la întrebarea: avem o vedere destul de larg` cu destule detalii în planul doi [i trei al efectelor? Referindu-ne la standardul logic`, un test simplu este: are aceasta vreun sens? Sau, se potrive[te aceast` opinie cu dovezile disponibile? O minte curioas`, sceptic` este un beneficiu în gândirea critic`. Logica necesit` reflec]ia [i reconsiderarea oric`rei afirma]ii condi]ionale sau informa]ii. Standardul semnifica]iei, ca [i relevan]a, caut` s` eviden]ieze nu numai ce se aplic` situa]iei, ci [i ceea ce este cel mai important. Standardul semnifica]iei ajut` gânditorul critic s` prioritizeze informa]ia, punctul de vedere, conceptele [i implica]iile. Din punct de vedere militar, semnifica]ia poate fi privit` ca primul pas c`tre planificarea opera]iilor bazate pe efecte. Standardul corectitudine este cel mai controversat dintre toate. Apare întrebarea cine determin` ce este corect [i cum se determin` ce este corect? Ambele sunt întreb`ri bune, dar f`r` un r`spuns scurt. Introducerea corectitudinii ca standard are leg`tur` cu tendin]a individual` de autoîn[elare.

Deci, când este evaluat` corectitudinea unei decizii, gânditorul critic trebuie s` întrebe: interesele mele egoiste influen]eaz` procesul g#ndirii sau decizia mea este corect` \n toate privin]ele? Standardul corectitudine \ncearc` s` previn` gandirea egocentric`. C#nd ego-ul cuiva intervine \n procesul g#ndirii, g#nditorul critic devine contaminat cu motivele ulterioare unor decizii eronate. Ego-ul determin` scopul [i \ntrebarea central`, alege selectiv informa]iile folosind numai concepte familiare [i premise neverificate, duc#nd la concluzii gre[ite, \n timp ce se iau \n considerare puncte de vedere limitate, rezultand implica]ii nefondate. Dac` claritatea este un standard valabil la toate elementele, corectitudinea este standardul ce permite o verificare bun` a tendin]elor egocentrice. Pentru a rezolva eficient o problem` Richard Paul ne propune urm`torul model: 1. Stabili]i [i reformula]i periodic, cu claritate, scopurile, obiectivele [i nevoile dumneavoastr`. 2. Oricand e posibil lua]i problemele una c#te una. Specifica]i fiecare problem` c#t de clar [i precis pute]i. 3. Studia]i problema pentru a determina exact felul ei. Stabili]i ce trebuie s` face]i pentru a o rezolva? 4. Face]i distinc]ie între problemele fa]` de care ave]i cât de cât un control [i problemele fa]` de care nu ave]i niciun control. Concentra]i-v` eforturile pe probleme pe care poten]ial le pute]i rezolva. 5. Stabili]i informa]iile de care ave]i nevoie pentru

a rezolva problema. C`uta]i în mod activ informa]iile. 6. Analiza]i cu aten]ie [i \n]elege]i informa]iile pe care le g`si]i, pentru a trage concluzii ra]ionale. 7. Determina]i ce op]iuni ave]i pentru a ac]iona. Ce pute]i face pe termen scurt? Dar pe termen lung? Recunoa[te]i ce limit`ri ave]i în leg`tur` cu banii, timpul [i puterea. 8. Evalua]i ce op]iuni ave]i, stabilind avantajele [i dezavantajele fiec`reia. 9. Adopta]i o strategie [i urma]i-o. Aceasta poate implica ac]iune sau o gândire atent` printr-o abordare gen a[tepta]i [i vede]i. 10. Când ac]iona]i, monitoriza]i implica]iile ac]iunilor dumneavoastr`. Fi]i gata s` v` revizui]i strategia dac` situa]ia o cere. Fi]i preg`ti]i s` schimba]i analiza sau formularea problemei, pe m`sur` ce mai multe informa]ii despre problem` devin disponibile.

CONCLUZII O metod` de rezolvare a problemelor este [i procesul de luare a deciziei militare. Dac` gândirea este gre[it` atunci deciziile

sunt gre[ite [i problema nu este rezolvat`. Deciziile eronate creeaz` mai multe probleme. Prin urmare, gândirea critic` m`re[te probabilitatea rezolv`rii de probleme militare prin alegeri [i decizii mai bune. Sunt dou` tipuri de decizii luate în cadrul procesului de luare a deciziei militare: intuitive [i analitice. Pe un câmp de lupt` cu o situa]ie tactic` cu un ritm alert de schimbare, luarea deciziei intuitive este r`spunsul potrivit în situa]ii, în care timpul preseaz`. În opozi]ie, luarea deciziei analitice este un ra]ionament con[tient bazat pe descompunerea unei probleme complexe în p`r]ile ei componente pentru o cercetare mai atent` [i de obicei implic` o procedur` sistematic`. Gândirea critic` elimin` capcanele gândirii umane în ambele abord`ri ale lu`rii deciziei. Gândirea critic` ar trebui folosit` s` elimine erorile mentale în deciziile intuitive când timpul permite [i c#nd pu]in timp folosit pentru a gândi salveaz` mult mai mult timp în partea de execu]ie. Personalul din statul major trebuie în mod curent s` exerseze gândirea critic`

sub presiunea timpului pentru a îmbun`t`]i viteza de luare a deciziilor analitice în leg`tur` cu inamicul. Gândirea critic` valideaz` de fapt procesul de luare a deciziei militare. În timp ce procesul de luare a deciziei militare este standardizat subliniind ce s` se gândeasc`, calitatea deciziei luate în urma procesului este dependent` de gândirea critic` sau de lipsa ei. BIBLIOGRAFIE Jalobeanu, D., Gândire critic` [i teoria argument`rii – note de curs, Universitatea de Vest Vasile Goldi[, Timi[oara. Floyd J. Usry, Jr., How critical thinking shapes the military decision making process, Joint Military Operations Department/Naval War College, Newport, US, 2004. Military Intelligence Professional Bulletin, July-September 2006, Volume 32, Number 3, Teaching Critical Thinking Skills Across the USAIC Curriculum, by George Van Otten, PhD and Leon Leszczynski, MA. Military Intelligence Professional Bulletin, July-September 2006, Volume 32, Number 3, Critical Thinking for the Military Professional, by Colonel W. Michael Guillot, USAF. The Miniature Guide to Critical Thinking. Concept and Tools – dr. Richard Paul, dr. Linda Elder, The Foundation for Critical Thinking, 2008, Berkeley, California. http://www.criticalthinking.org. http://www.extension.umn.edu/ distribution/citizenship/DH5645.html. http://ro.wikipedia.org/wiki/ Gandire_critic`.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

FRICA DE PSIHOLOG – o abordare a rela]iei psihologiei aplicate cu managementul resursei umane Gabriela Daniela MU{IN~

Oameni care nu au citit nimic despre psihologie [i, mai jenant, al]ii care [tiu mai mult despre domeniul acestei [tiin]e/profesii, chiar nu vor s` accepte terapia sau, cel pu]in, consilierea psihologic`. Le putem focaliza aten]ia spre succesul unor metode [i tehnici de lucru, în clinic [i normal, pentru eficientizarea activit`]ilor omului concret, cu întreaga sa problematic` existen]ial`, în contextul situa]iilor [i evenimentelor sociale cotidiene [i al recesiunii sau crizei economice majore, conflicte sociale, dezastre naturale, optimizarea [i eficientizarea organiza]iilor organiza]iilor,, situa]ii care implic` stres traumatic sau posttraumatic etc.

DE CE PSIHOLOG? Vizita la psiholog este privit`, adesea, ca o ciud`]enie. Cel care apeleaz` la un astfel de terapeut poate fi suspectat. Cunoscu]ii, colegii, rudele aproape c`-l ocolesc sau îl trateaz` ca pe un bolnav. Lui însu[i îi este jen` s` povesteasc` despre vizita la „[aman“. Vedem adesea cum multor persoane nu le este jen` s` se duc` la 28

ortoped cu piciorul rupt la schi, din cauza neaten]iei sau a bravadei, nici cu boli respiratorii sau cardiovasculare cauzate de consum excesiv de tutun [i alcool, forme „cumin]i“ ale toxicomaniei. Dac` a suferit, îns`, o traum` cauzat` de moartea unei rude sau de un divor], o criz` financiar`, este supraînc`rcat psihic dintr-o misiune, atunci da, este ru[inos: dac` omul este crezut nebun? Legea 213 din 2004 arat` [i ce se poate ob]ine de la

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

un psiholog, respectiv studiul comportamentului uman [i al proceselor mentale, investigarea [i recomandarea c`ilor de solu]ionare a problemelor psihologice, elaborarea [i aplicarea de teste pentru m`surarea inteligen]ei, abilit`]ilor, aptitudinilor [i a altor caracteristici umane, prevenirea [i psihoterapia tulbur`rilor emo]ionale [i de personalitate, precum [i a fenomenelor de inadaptare/ dezadaptare la mediul social [i profesional, interpretarea

datelor ob]inute [i elaborarea recomand`rilor pe care le consider` necesare - (Art.5), dar [i cum este obligat terapeutul s` p`streze confiden]ialitatea asupra datelor mai mult sau mai pu]in intime ob]inute din contactul cu pacientul/ subiectul, în cadrul evalu`rii/ terapiei/consilierii - (Art.4). Mul]i autori exprim` în articolele lor constatarea aceasta – teama/frica de psiholog (Fear of Psychologist). Cauzele instal`rii fricii, dar [i a fricii de psiholog, sunt multiple. Teama de necunoscut sau de e[ec (Roxana Humeniuc), cedarea fizic` [i psihic` în fa]a presiunilor, priva]iunilor, concomitent cu gândirea conform c`reia nimeni nu te poate ajuta: „Cu ce s` te ajute un psiholog?” (Carmen Ionescu), lipsa informa]iilor despre profesia [i

capacit`]ile domeniului psihologiei [i chiar ad`ugarea a înc` unei temeri la lista precedent`, aceea de psiholog: „Ce va afla [i ce va face cu ceea ce afl`?” (Amalia Hodisan). Tr`im într-o lume în care, la tot pasul, întâlnim provoc`ri, uneori conflicte cu lumea noastr`, a[a cum este ea [i aproape întotdeauna se declan[eaz` conflicte în propriile noastre persoane (conflictul nevrotic eu/supraeu) care ne tulbur` echilibrul/armonia intern`, nelini[tile ne stric` imaginea frumoas` pe care am construit-o despre via]`. Exist` cineva care [tie s` asculte [i, poate, s` ajute cumva? Consultarea unui psiholog nu este un semn de sl`biciune, ci dovada maturit`]ii, a respectului [i, de ce nu, a iubirii de sine. Asigurarea psihologic` a popula]iei reprezint` o realitate social` de importan]` strategic` na]ional`. Psihologul, atât cel din societatea civil` cât [i, mai ales, cel din mediul militar nu reprezint` [i nu trebuie v`zut ca motiv al temerilor, este mai degrab` ajutorul necesar, aliatul persoanei când cuplul FRIC~ - PANIC~ se interpune între om [i provoc`rile pe care [i le asum`. Comunicarea cu psihologul este, p#n` la urm`, vorbire despre suflet/ psihic (Mihai Golu, în Fundamentele psihologiei, arat` c` termenul „psihologie” a fost introdus în secolul al XVI-lea de c`tre înv`]atul german Rodolphe Goglenius, din cuvintele grece[ti psihe=suflet/psihic [i logos=vorbire despre; a fost utilizat sporadic p#n` în 1879, c#nd psihologia s-a desprins de filosofie). Oameni care nu au citit nimic despre psihologie [i, mai jenant, al]ii care [tiu mai

mult despre domeniul acestei [tiin]e/profesii, chiar nu vor s` accepte terapia sau, cel pu]in, consilierea psihologic`. Le putem focaliza aten]ia spre succesul unor metode [i tehnici de lucru, în clinic [i normal, pentru eficientizarea activit`]ilor omului concret, cu întreaga sa problematic` existen]ial`, în contextul situa]iilor [i evenimentelor sociale cotidiene [i al recesiunii sau crizei economice majore, conflicte sociale, dezastre naturale, optimizarea [i eficientizarea organiza]iilor etc. În România, contactul cu un psiholog într-una dintre situa]iile enumerate nu se practic` sau este de domeniul straniului pentru majoritatea locuitorilor; din p`cate [i pentru majoritatea

important este ori pentru c` nu [tim exact, concret ce înseamn` interven]ia unui psiholog? Ca orice profesionist, psihologul î[i face treaba simplu [i eficient, ajut` persoana s` devin` ce trebuie sau dore[te s` devin`, ajut` omul s`-[i analizeze cursul vie]ii; nicidecum nu întreprinde ceva în locul sau \mpotriva voin]ei acestuia. El propune strategii, variante de lucru, solu]ii, este un sprijin mai ales pentru ca subiectul/ pacientul/managerul/ comandantul care trebuie s`-[i clarifice interesele, motiva]iile, c`ile [i s` aib` curajul [i tenacitatea de a le urma. Apelarea la metodele [i tehnicile psihologiei dup` producerea evenimentelor

preventiv` – suma ac]iunilor alese dintre variantele gândite [i proiectate în sistem tipic inteligen]ei umane – feedbefore [i nu feedback precum în cazul utilajelor/mecanismelor sau al ac]iunilor animalelor, mânate de instinct. Uneori persoana nu are resurse interne sau nu poate ini]ia aplicarea unei solu]ii eficiente pentru a gestiona o situa]ie dificil` [i are nevoie de ajutor profesionist. În aceste cazuri un psiholog poate propune variante de strategii personalizate pentru probleme: – starea de armonie în rela]iile importante (familie, rela]ii ierarhice); – rela]ia cu colegii din grupul de lucru; – gestionarea adaptativ` a emo]iilor puternice;

managerilor, în fond cei mai interesa]i de cre[terea valorii activit`]ii prin raport optim exigen]e/capacit`]i [i mic[orarea timpului de laten]` de la momentul când s-a produs decompensarea/ dezadaptarea salaria]ilor în anumite situa]ii-limit` pân` la momentul recuper`rii/ ob]inerii randamentului maxim al lucrului în sarcin`. Refuz`m s` cerem ajutor pentru c` nu realiz`m cât de

traumatice, dup` pierderi [i suferin]e, în st`ri dramatice, depresii, angoase, dup` constatarea ineficien]ei unor structuri sau metode de lucru nepotrivite, pentru corectarea comportamentului individual ori optimizarea structurilor [i rela]iilor din organiza]ii constituie un factor de interven]ie pozitiv. Trebuie precizat, îns`, dac` mai era nevoie, c` atitudinea perfect` este cea

– dezvoltarea încrederii în sine; – gestionarea situa]iilor limit`, a presiunii de a alege; – dobândirea abilit`]ii de a spune „nu“ atunci când trebuie dar persoana „nu [tie“ s` o fac`; – „g`sirea“ r`spunsului potrivit la criticile celorlal]i precum [i actualizarea [i asimilarea momentelor [i a situa]iilor care au dus la critici justificate

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

concomitent cu ameliorarea comportamentului în grup, cuplu, loc de munc`. Dup` contactul eficient cu specialistul psiholog, totul pare mai simplu. În fond, nu a fost magie, doar s-au detectat disfunc]ii care puteau fi prev`zute [i eliminate. Indeciziile, depresiile, nefericirea, proastele obiceiuri [i, mai ales, relele atitudini manageriale nu dispar de la sine, ignorarea lor nu ne confer` „lini[te“, ci amânarea care consolideaz` cauzele problematicii. Teama de problema ap`rut`, dublat` de teama de a ar`ta cuiva la ce stadiu s-a ajuns într-o anume spe]`, inhib` ac]iunile. Frica îngr`de[te [i frâneaz`. Frica de psiholog îngr`de[te evolu]ia psihic`, planificarea, constituirea intereselor, motivelor,

motiva]iei [i ac]iunilor. Noi ac]ion`m pe baza resurselor noastre care, concret, sunt for]a, mobilitatea [i echilibrul sistemului nervos central (Pavlov, elementele definitorii ale temperamentului). Pân` la urm`, trei puncte de sprijin sunt idealul fizic al echilibrului, iar echilibrul ac]ional se cap`t` [i se men]ine având putere, curaj [i încredere. Rolul psihologului, atât înainte cât [i dup` 1989, în cadrul armatei, dar [i în alte domenii de activitate, p`rea ([i pare în continuare) s` fie incert. Ne\n]elegerea rolului acestuia, cu efecte variind de la rezisten]` la indiferen]` [i ignoran]`, persist` alocuri [i în prezent. Excep]iile înt`resc regula.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

EFICIEN}A PSIHOLOGULUI DEPINDE DE COMANDANT Acolo unde [efii/ comandan]ii au recunoscut valoarea real` a oportunit`]ii de a beneficia de consiliere psihologic` [i de consiliere în domeniul resurselor umane, atribu]iile sunt decontate în produse ale muncii eficiente/optime. Acolo psihologul efectueaz` cercet`ri asupra proceselor mentale, studiaz` comportamentele umane individuale [i colective. Prezen]a psihologului în armat` este un exemplu valoros al regl`rii pe baze [tiin]ifice a rela]iilor individuale [i de grup în structurile sociale actuale, ofer` c`i de parcurs pentru viitor, pân` la anularea fricii cauzate de necunoa[tere. Orice efort de comunicare, mai ales într-o societate în schimbare, presupune noi canale de comunicare. Cazul comunic`rii din armat` – un mediu restrictiv prin defini]ie – ofer` un exemplu privind limitele impuse comunic`rii de cultura [i structura specifice organiza]iei (armatei). Schimbarea impus` societ`]ii noastre de conjuncturile lumii de ast`zi creeaz` conflicte fire[ti între modelele tradi]ionale (patternuri) [i cele noi. Se dore[te la orice nivel ierarhic asimilarea instantanee a noilor modele. Asimilarea lor are loc adesea într-un ritm nesatisf`c`tor, pentru c` sunt dificile acceptarea [i sedimentarea noului. Rezisten]a psihologic` înseamn` [i neacceptarea unui sistem nou, chiar dac` acesta este pozitiv. Orice stimul nou este

perturbant într-un sistem fobic fa]` de nou. Solu]ionarea acestui „conflict” înseamn` o mai bun` adaptare, cre[terea flexibilit`]ii sistemului. Multe cadre militare trateaz` cu destul` suspiciune [i team` psihologul din unitate, care îns`, pentru a fi eficient, are nevoie tocmai de încredere, comunicare, solicit`ri concrete, deschise. Sprijinul conducerii pentru desf`[urarea în condi]ii optime a activit`]ii este condi]ia esen]ial`, aproape singura, pentru c` apoi celelalte cadre urmeaz` exemplul [i, printr-o comunicare adecvat`, situa]iile solicitante primesc solu]ii construite de echipa psihologpersoan`/persoane/ comandant. Psihologul se a[teapt` s` fie apreciat în func]ie de presta]ia sa profesional`, ca [i ceilal]i lupt`tori/ salaria]i, ca [i comandantul însu[i, la rândul s`u. Este regula principal` a eficien]ei manageriale. Pân` la momentul emiterii ordinului [i executarea la comand` unic`, informarea [i comunicarea pentru constituirea strategiilor [i a etapelor tactice implic` toate persoanele [i func]iile ca speciali[ti [i parteneri egali de dialog. Doar ultimul cuv#nt – ordinul – apar]ine strict liderului/ comandantului. BIBLIOGRAFIE Golu, M., Fundamentele psihologiei, Bucure[ti, Editura Funda]iei România de Mâine, pag. 16, 2004. Hodisan, A., Cui îi este team` de psiholog?, http://arpc-psihologiecomunitara. blogspot.ro/2011/08/in-tara-lui-psi-saucui-ii-e-teama-de.html#!/2011/08/in-taralui-psi-sau-cui-ii-e-teama-de.html Humeniuc, R., Teama de necunoscut, http://m.eva.ro/article/view/?id=11825 Rusti, L., Fobia sau frica ira]ional`, http://www.topsanatate.ro/articol/fobia-saufrica-irationala-21794-all-post.htm

RISCUL SUICIDAL LA MILITARI Mihai Turcu

Sinuciderea cuiva emo]ioneaz` [i nedumere[te grupul social primar primar.. Dac` este în cauz` un militar militar,, un individ organiza]ional, armata, având prin tradi]ie un loc special în imaginarul colectiv colectiv,, impactul afecteaz` marele grup. Urmare a desfiin]`rii armatei de conscrip]ie, noile genera]ii de cet`]eni sunt lipsi]i de ini]iere militar`, cunoa[tere [i con[tiin]` militar`. Dimensiunea militar` a na]iunii se plaseaz` în imaginar imaginar.. }inând de o includere recent` în acela[i imaginar este [i psihologia, aflat` acum în con[tiin]a public` între ce este [i poate psihologia ca activitate institu]ionalizat` [i ce se crede c` ar putea [i trebui s` poat`. Privind militarii, publicul prezumând c` militarii s-ar afla institu]ional sub control psihologic continuu, cu voca]ia [i capacitatea de a

preveni derapajele psihice. Îns`[i organiza]ia militar` [i psihologii nu sunt în clar privind felul [i rolul psihologului în organiza]ia militar`. Fie este supraevaluat fie subevaluat, cel mai des confuz. În armat` î[i are locul psihologul militar ofi]er, ca atare calificat prin studiile postlicen]`, cu status rol institu]ionalizat, corespunz`tor încadrat,

atribuit cu autoritatea necesar` exercit`rii lui. Psihologia militar` este domeniu în sine, ramur` a psihologiei, [i nu poate fi practicat` eficient decât de militari. Condi]ia de militar a psihologului garanteaz` comprehensiunea, urmare a cunoa[terii participative, a problematicii militare [i a condi]iei de militar. Statutul de ofi]er asigur` participarea la

activitatea militar`, cu toate atribu]iunile func]iei, cu autoritatea profesional` [i militar` necesare, plus protec]ia social` cuvenit`, în timp de pace, absolut necesar` în condi]ii de r`zboi. Psihologii de laborator din sistemul militar pot fi civili. Psihologii de laborator nu sunt psihologi militari. Prevenirea suicidului la militari intr` în sarcina psihologului militar de unitate unitate. Ne referim strict la profilaxia suicidului în organiza]ia militar` în timp de pace.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

Rosturile activit`]ii psihologului militar decurg din nevoile de optimizare a organiza]iei, optimalitate care este condi]ionat` de condi]ia psihic` a militarilor ca indivizi [i persoane. Pentru a putea preveni derapajul comportamental al militarilor, acest psiholog, prin statutul s`u, are acces la documentele privind traseul biografic [i profesional al militarilor. Formeaz` însu[i o arhiv` psihologic`, strict confiden]ial`, protejat` ca atare prin secretul profesional [i secretul de serviciu, incluzând toate probele psihologice standard [i clinice decise de el, dup` caz, pentru fiecare militar din unitate. Are obliga]ia de a realiza interviuri clinice cu to]i militarii semnaliza]i ca ap]i psihologic, dar cu indicatori de risc psihologic. Între]ine rela]ie institu]ional` cu to]i comandan]ii direc]i ai militarilor, cunoa[te prin determinare specific` re]elele interpersonale informale din grupurile militare formale, observ` dinamica acestora [i pe liderii formali [i informali ai acestora. Particip` efectiv la 32

activit`]ile militare curente [i la aplica]ii, observ` participativ via]a militarilor în organiza]ie, este obligat s` r`spund` prompt la toate cererile personale de consiliere psihologic` ale militarilor atunci când sunt cerute cerute, (practica arat` c` cei preocupa]i de sinucidere anun]` pe cineva, de regul` o singur` dat`, despre inten]ia lor de autoliz`, acel cineva putând fi psihologul) [i cererile de consult pentru orientare ale comandan]ilor direc]i. Colaboreaz` strâns cu medicul [ef al unit`]ii, împreun` trebuie s` poat` lua decizii de protec]ie temporar` a unor militari, de felul scoaterii din anume

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

activit`]i pentru recuperare controlat` sau pentru protec]ia grupului. Împreun` cu medicul militar decide adresarea pentru consult, sau de urgen]`, c`tre spitalul militar a militarilor cu risc psihic sever. Se implic` în gestiunea psihic` a activit`]ilor specifice grupului prin evalu`ri de psihologia muncii, evalu`ri privind dinamica grupului în sarcini specifice, particip` la proiectarea unor antrenamente pentru cre[terea abilit`]ilor psihice, rezisten]ei la stres [i la efectele agresiunilor psihice. Misiunile sale devin specifice în opera]iile militare cu statut de lupt` la care particip`. Pentru

militarii tineri, adolescen]i tardivi, ofer` consiliere ortostructurativ`. Comunic` comenzii inform`ri utile actului de comand`. Pentru a fi institu]ional eficient psihologul militar necesit` statut [i subordonare echivalente medicului [ef de unitate. Cu acest tip de implicare, psihologul militar se afl` în situa]ia de a observa [i cunoa[te comportamentele [i atitudinile militarilor ca persoane [i ca grup în condi]ii „naturale” [i de a surprinde prodromal derapajele psihice cu risc personal [i/sau pentru organiza]ie. Informa]ia necesar` controlului st`rii psihice a personalului militar, ca indivizi [i grup, în dinamica ei, devin accesibil` psihologului militar dac` [i numai dac` este asimilat ca parte organic` a grupului militar [i informa]iile la care accede r`mân riguros confiden]iale. Având abilitarea, autoritatea, informa]ia [i competen]ele necesare, poate organiza

preven]ia [i interven]ia de urgen]`, inclusiv în situa]ii cu risc suicidal, uneori de omicid urmat de suicid. Examin`rile aptitudinale [i evalu`rile periodice standard sau în vederea unei anume misiuni, efectuat de laboratoarele militare specializate, cu profil de psihologia muncii muncii, chiar dac` includ un inventar de personalitate, nu-[i propun, nu sunt organizate [i nu sunt în situa]ia de a preveni [i surprinderea derapajelor psihice psihice, domeniu al psihologiei persoanei [i psihologiei clinice, [i nicidecum riscul suicidal suicidal. Doar psihologul de unitate în condi]iile mai sus enumerate, poate surprinde în cadrul unei diagnoze multimodale a persoanei, criza de personalitate, aceasta fiind condi]ia care incumb` riscul suicidal suicidal. Principial nu poate fi f`cut` o prognoz` pentru perioad` medie sau lung` privind riscul suicidal pentru persoane s`n`toase psihic care trec printr-o criz` de personalitate. Majoritatea lor se resorb f`r` a fi cunoscute ca fapt sau f`r` a fi realist evaluate privind profunzimea [i extensia lor. Militarii sunt, prin condi]ia lor, indivizi s`n`to[i. Condi]ia de s`n`tate ca absen]` a bolii, nu exclude posibilitatea actualiz`rii unor mari tensiuni intrapsihice [i a derapajului comportamental comportamental. Preven]ia posibil` este condi]ionat` de recunoa[terea la timp a crizei de personalitate actuale. Criza de personalitate ac]ioneaz` ca factor endogen, îngusteaz` câmpul con[tiin]ei [i modific` procesele psihice,

modific`ri care fac posibile decizii abrupte [i comportamente impulsive. Unele circumstan]e ]inând de activitatea militar`, de felul organiz`rii [i conducerii ei sunt inductoare de stres, posibil la limita sau dincolo de limita func]ionalit`]ii integrate fizice [i psihice, se întâmpl` frecvent în condi]ii de r`zboi, mai rar în condi]ii de pace. Surprinderea prodromului derapajului psihic la militarii profesioni[ti [i contractuali este o misiune dificil`. Militarii armatelor profesionalizate, expertiza]i aptitudinal pentru serviciu în diversele

unor dezvolt`ri sindromatice spre limita normalit`]ii psihice cu tendin]` spre fixare, care obligatoriu trebuie semnalate autorit`]ii medico-militare, aceasta fiind autoritatea care decide. Autoritatea medico-militar` se afl` institu]ional suprapozat` celei psihologice privind clasarea militarilor. Faptul c` abaterile de la standardele de s`n`tate ale baremului au consecin]e imediate asupra statusului militar, determin` militarii s` fie maxim pruden]i în a-[i denota eventualele abateri de la aceste exigen]e, inclusiv când completeaz` inventa-

comportamentele [i atitudinile lor manifeste sunt standardizate, deliberat impersonale impersonale. Activit`]ile militare sunt planificate, obligatorii [i în am`nunt standardizate. În plus, b`rba]ii în general, militarii în special, ]inând de cultura organiza]ional` dar [i de proiectul lor de carier`, au accesul la intimitatea lor psihic` barat, exprim` formal [i informal doar ceea ce este conven]ional acceptat ca putând fi exprimat exprimat. Comportamentele personale paralele celor organiza]ionale, sunt incidentale [i accidentale,

arme, integra]i militar [i rutina]i în status-rolurile specifice în care sunt încadra]i, constituie o popula]ie de oameni s`n`to[i, forma]i [i antrena]i specific. Militar a c`ror condi]ie fizic` [i psihic` a suferit alter`ri, de regul` p`r`sesc organiza]ia. Postulan]ii pentru încadrare în organiza]ia militar` sunt tria]i medical [i psihologic. Postselec]ia psihologic` nu este institu]ionalizat`, dar are loc în cazul constat`rii

rele de personalitate personalitate, care, spre a produce profiluri utilizabile clinic, presupun completare cooperant` cu bun` credin]`, contrar fiind irelevante. Metodele alternative de investigare sunt laborioase, doar excep]ional posibil de desf`[urat. Comportamentul organiza]ional acoper` semnele posibilelor modific`ri de dispozi]ie dispozi]ie. Militarii sunt indivizi organiza]ionali organiza]ionali, ac]iunile,

dar înalt semnificative pentru realitatea [i dinamica subiectiv` a persoanei militarului. Problema este ca observatorul s` fie în situa]ia de a le surprinde, de unde importan]a observa]iei participative a psihologului militar [i aportul raport`rilor privind ceea ce contrac]ii observ` [i apreciaz` ca diferit de uzual sau de felul personal de a fi al cuiva [i comunic` psihologului

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

militar cele observate observate. Îmboln`virea psihic` la militari este posibil`, dar sub probabilitatea statistic` stabilit` pentru popula]ia general`. Ce este de observat privind crizele de personalitate, nu sunt semne clinice de boal` psihic`, ci modific`rile de dispozi]ie [i atitudinile reactive, cu lan]ul cauzal identificabil, care în cele mai multe cazuri se resorb, dar în momentul consum`rii lor incumb` risc. Privind clasica asociere „depresie-suicid”, doar una din cele care con]in risc suicidal, Guelfi1 subliniaz` dificultatea evalu`rii riscului suicidal real în cazul depresiei reactive care se instaleaz` brusc, are intensitate [i profunzime mare, dar dureaz` pu]in. În cazul militarilor, riscul este crescut prin faptul c` agresivitatea structural` natural` a militarilor, func]ional`, ca atare cultivat` organiza]ional, nu se poate orienta spre exterior în condi]iile unui sistem organiza]ional puternic, restrictiv, care blocheaz` manifest`rile personale în general, a celor agresive orientate intraorganiza]ional în mod ferm, drept care agresivitatea se orienteaz` spre interior interior,, cu efecte autodestructive, psihosomatice [i comportamentale. Derapajul psihic este acoperit de carcasa organiza]ional` [i personal` a fiec`rui militar. Pentru prevenirea derapajelor cu poten]ial violent este important` surprinderea crizei de personalitate [i începutul înfirip`rii sindromului suicidal suicidal. Comportamentul suicidal sau criminal criminal, când se 34

produce, corespunde unei catastrofe morale, pare a fi f`r` prodrom, ceea ce este fals fals, doar c` indiciile sunt discrete [i deliberat mascate. Urmare a medicaliz`rii culturii moderne, se crede c` actele violente trebuie s`-[i aib` originea într-o stare de boal` mintal`. În fapt, pot face parte din tabloul clinic al unor boli mintale severe, dar majoritatea lor nu au un asemenea fundal fundal. Contrar credin]ei neaviza]ilor, în timp ce pentru psihopatolog, bolnavul psihic este previzibil, omul s`n`tos, liber de constrângerile bolii, are câmp larg pentru motilitatea psihic` subiectiv` [i deciziile de ac]iune, motivate personal, ca atare este în mai mic` m`sur` previzibil. Anume condi]ii ale activit`]ii militare pot produce modific`ri psihice, reversibile sau par]ial reversibile [i crize de personalitate personalitate, final resorbite, cu sau f`r` urme, alteori sistate brutal prin suicid. Suicidul este un accident, de unde [i redusa valoare indicativ` a statisticilor în materie. Statistica nu poate surprinde frecven]a crizelor de personalitate [i inciden]a ideii suicidale suicidale, care nu

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

conduce obligatoriu la suicid, dar premerge suicidul produs produs. De observat este faptul c` ceea ce în termenii psihologiei persoanei [i psihologiei clinice, cu reperele constituite prin cercetarea popula]iei generale, este acceptat ca semnificativ în sensul unei abateri de la „normal”, un concept relativ, este nesemnificativ în cazul popula]iilor de militari. În acest sens, testele clinice elaborate [i standardizate pe popula]ia general`, se cer riguros standardizate pe popula]ia de militari militari, un demers laborios foarte tehnic, care cere aportul unui oficiu specializat. Preven]ia în mediul militar cere surprinderea modific`rilor psihice în ecartul parametric al normalit`]ii psihologice la militari, diferit de cel al popula]iei generale. În special, pragurile sunt diferite. De observat este c` nu exist` o teorie unitar` a suicidului suicidului. Nu exist` un inventar de semne sigure care s` permit` prognoza suicidului, în plus acesta poate avea caracter de raptus, imprevizibil imprevizibil. Practica arat` c` persoane diferite se situeaz`

personal în situa]ii similare, fapt care exclude posibilitatea unor generaliz`ri riguroase. Persoana este unic`. Abordarea posibil` [i eficient` este clinic`, „aceast` persoan` ca întreg în concrete]ea situa]iei [i situ`rii sale”, demers care presupune rela]ie fa]` în fa]` între subiect [i psiholog, implicit existen]a psihologului militar ca institu]ie institu]ie. Suicidul finalizat permite o „autopsie psihologic`” f`r` mare valoare de cunoa[tere, de unde valoarea de cunoa[tere mare a „autopsiei psihologice” a suicidului la grupe socioprofesionale investigate psihologic sistematic, cum sunt militarii. Cu solide argumente, autoraportul persoanelor care au supravie]uit tentativei de suicid, au valoare minim` minim`. Autoraportul celor care supravie]uiesc tentativei de suicid, parte culminant` a unei crize de personalitate, dep`[it` în momentul producerii autoraportului, este cosmetizat [i conven]ional. Ideile de rezolu]ie a crizelor de personalitate prin suicid nu sunt raportate cuiva, dar dac`, atunci unei persoane de

referin]` pe suportul c`reia conteaz`. Acest suport este important, dar poate s` nu fie adecvat orientat [i exprimat. Apropia]ii surprin[i, de asemenea confiden]` recurg la cli[ee, oferind în loc de sprijinul personal a[teptat stereotipuri verbale [i atitudinale ineficiente [i contraproductive, astfel apelul fiind e[uat. Cu aceast` experien]` apelul nu se mai repet`. ncepând cu ideile de Începând suicid, toate preocup`rile [i comportamentele cu aceast` adres` cer evaluare [i asisten]` de specialitate urgent`. În mediul militar, comandan]ii direc]i ofi]eri, au parcurs un curs fundamental de psihologie militar` (dac`), ar trebui instrui]i suplimentar privind psihotraumatologia specific` mediului militar [i luptei. În r`zboi, în teren,, comandan]ii direc]i sunt cei care trebuie s` previn` [i s` reduc` traumele psihice, statistic acestea fiind cele care, în primul rând, incapacitez` lupt`torii. În r`zboiul contemporan traumele psihice se rezolv` pe loc, f`r` scoaterea militarilor din situa]ie,, comandan]ii direc]i au rol esen]ial în prevenirea [i reducerea psihotraumelor incidente, fiind persoana de referin]` sau folosind pe cineva care este persoana de referin]` a traumatizatului la care se adaug` da sau nu, func]ie de disponibil, asisten]a psihologului militar. Cercetarea criminalistic` [i de medicin` legal` care se impune în cazul unui deces violent, are obiective punctuale în raport cu legea legea, este nerelevant` psihologic psihologic. Explica]iile pe care [i le dau membrii grupului primar, sunt

impresive impresive, cli[ee, f`r` valoare pentru cunoa[tere. Grupe cu risc/ constela]ii cu risc suicidal, dup` Wendler, Reimer, Wolfersdorf2 sunt : „1 bolnavii diagnostica]i cu depresie; dependen]ii de alcool, droguri, medicamente; oameni însingura]i; persoane care au anun]at inten]ii suicidale; persoane cu antecedent suicidal; pacien]i psihiatrici spitaliza]i; persoane cu anumite boli somatice. Constela]ii cu risc sunt: 1. sindroame psihopatologice psihopatologice; 2. crize – definite ca evenimente [i tr`iri care nu mai pot fi prelucrate cu sens sens, gestionate [i dep`[ite dep`[ite, fapt care genereaz` o dezvoltare de tip patologic cu risc suicidal.

vulnerabilitate, lips` de ap`rare; depresie cronicizat` cu perspective sociale nefavorabile, resemnare, retragere, sentiment de izolare [i de a nu fi iubit; depresie cu inhibi]ii dublate de nelini[te interioar` pân` la panic`; halucina]ii verbale cu mesaj acuzator, injurios, cu instigare la suicid; agresivitate cu sentiment de vinov`]ie. 2. Situa]ii [i tr`iri declan[atoare de secven]e suicidale suicidale: suprasolicitare [i situa]ii sup`r`toare; pierderi traumatice tr`ite ca afectând propria securitate; pierderea rela]iei cu persoane de referin]`; [omaj cronicizat; faz` de reabilitare dup` invalid`ri. Riscul suicidal la militari decurge din: 1. condi]ia lor

mijloace brutale, eficiente, sunt comise de b`rba]i tineri tineri. În cauz`, esen]ial este echipamentul hormonal specific [i cultura de gen. Particular, prin autoselec]ie în raport cu ocupa]ia de militar [i selec]ia institu]ional`, majoritatea militarilor sunt apartenen]i la variantele tipului mezomorfic mezomorfic, tip cu structur`, fenotip [i psihotip, proprii pentru activit`]i energice, inclusiv violente, radical rezolutive. Psihoneurofiziologic tipul cere stimulare sporit` pentru a fi realizat` activarea optim` cerebral`, de unde „foamea de stimulare” [i disponibilitatea de implicare în situa]ii-limit`, cum este lupta armat`, dar [i perseveren]a sc`zut` a activ`rii, fapt cu influen]` asupra

1 Sindroamele psihopatologice: anxiospsihopatologice depresive cu agita]ie; depresie cu insomnie cu perseverarea necontrolat` a gândurilor; sindrom cu autoacuzare, autoînvinov`]ire, tendin]e de autopedepsire cu dezvoltare spre delir; anxietate cu tr`ire de amenin]are,

antropologic` antropologic`, 2. din condi]ia lor de indivizi organiza]ionali, 3. din specificul activit`]ii militare. 1. Condi]ia antropologic` a militarilor b`rba]i tineri” este de „b`rba]i tineri”. Statistic majoritatea actelor violente ca [i majoritatea sinuciderilor uzând de

înv`]`rii condi]ionate condi]ionate, de unde felul instruc]iei eficiente [i constrângerea organiza]ional` sever`, dar cu efect de prevenire a perseveren]ei hiperstimul`rii prin cumulare, particularitate care poate fi interpretat` ca o protec]ie sistemic` natural`, pentru acumul`ri dar care nu

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

reduce impetuozitatea reac]iilor [i ac]iunilor în situa]ie. Tipologic [i prin forma]ia militar` indivizii cu aceast` structur` sunt practici, dinamici, cu reac]ii prompte, energici, siguri pe ei, competitivi, rugo[i, slab empatici, obi[nui]i s` se impun` altora [i s` modifice energic situa]iile, nu pe ei, în sensul propriei motiva]ii;; accept` cu degajare situa]iile cu risc risc. Fac fa]` greu limit`rilor [i constrângerilor constrângerilor. Persoanele cu acest profil

Declan[area unei crize de personalitate devine probabil` în situa]ia în care capacitatea lor rezolutiv` este barat` sau se dovede[te ineficient` în raport cu problema, situa]ie în care furia este mai probabil` decât resemnarea, dispozi]ie pe fondul c`reia devin posibile actele excesive, inclusiv suicidul. Condi]ia de indivizi organiza]ionali specific` militarilor, forma]i într-un sistem ra]ional, conform unui concept privind scopurile [i modurile de ac]iune ale organiza]iei,

antropologic nu realizeaz` leg`turi personale profunde fiind autonome, pu]in avizate de debit emo]ional, nici disponibile pentru a debita emo]ii, dar sunt posesive fa]` de ce consider` a fi achizi]ie personal`, fie ele interumane, având reac]ii energice pân` la violente când rela]ia este blocat`. Aceste tr`s`turi tipologice, proprii militarilor, sunt [i cele favorabile eficien]ei în activit`]ile militare, în mod special în cele de r`zboi.

într-un mediu închis închis, în acord [i continuitate cu o cultur` neschimbat` de milenii milenii, comport` costuri personale majore, de unde tendin]a de supraevaluarea a pu]inelor beneficii, inclusiv pe cele pur simbolice. Organiza]iile totale totale, autoritariste, birocratice, piramidale, în care comanda este unic` [i personal`, prescriu în detaliu detaliu, riguros programat, comportamentele, comunicarea, atitudinile [i felul vie]ii indivizilor organiza]ionali. Dominantele

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

sistemului sunt pragmatismul, austeritatea, standardizarea, supra [i subordonarea necondi]ionate, ac]iunea energic` [i asumarea riscului, inclusiv capital, în condi]iile unor penalit`]i severe pentru abaterea de la multiplele reguli militare, [i dezaprobare institu]ional`, dar [i orizontal` a neconform`rii. Rela]iile verticale în armat` sunt de tip weberniene, ]inute a fi riguros impersonale. Rela]iile orizontale orizontale, informale, implic` „militari”, sunt de tip fratern, dar concuren]iale [i rugoase. Specific grupului este o puternic` empatie empatie, în special pentru st`rile emo]ionale negative negative, pe fond de stres, iritabilitate crescut` [i risc, combinat` cu o puternic` solidaritate, rezultat al interdependen]ei de agregat func]ional, cu ostilit`]i comune orientate spre exterior exterior. Rela]iile emo]ionale personale, intime puternice privesc diade [i triade, care pot centra re]eaua informal` a grupului formal închis. Comunicarea personal`, [i aceasta cenzurat`, nu dep`[e[te triada. În centrul grupului se pozi]ioneaz`, de regul`, o diad` alc`tuit` dintr-un mezomorfic autonom, neempatic, voluntar, dominantor, ocazional exploziv [i contondent, eficient în situa]ii care cer determinare [i tran[are radical` în for]` for]`, asociat unui mezoectomorf, introvert, inteligent, rezistent la solicit`ri de curs` lung`, empatic, eficient în a men]ine rela]iile dintre substructurile informale ale grupului, dar capabil de acte violente deliberate, operate „cu sânge rece”, diad` care exercit` autoritate în grup. Grupul

esen]ial formal, include marginali, imposibil de a fi exclu[i, prezen]a lor în grup fiind institu]ional`, în cel mai bun caz indiferen]i celorlal]i, dar posibil trata]i rugos. Orice grup militar mic, dar nu numai, de]ine o cultur` a „conspirativit`]ii” care acoper` licen]ele în raport cu normativitatea institu]ional`, form` de exercitare a minimei libert`]i personale posibile într-o organiza]ie total`, [i pentru protec]ie împotriva variilor agresiuni, unele venite din partea institu]iei, mai des a unor persoane suprapozate care personalizeaz` puterea institu]ional`, altele orizontale, venind dinspre alte grupuri. La nivelul culturii grupului, înc`lcarea „conspirativit`]ii” în cauz` este dezonorant` cerând retorsiune brutal`. Respin[ii sunt vulnerabili. Structurarea militarilor, prin activitatea specific`, corespunz`tare utilit`]ii publice a organiza]iei militare, în cadru cazarmar cazarmar, care corespunde func]ionalit`]ii militare [i form`rii militarilor, induce habituare fa]` de violen]` violen]`, suferin]`, îngr`dire, subordonare necondi]ionat`, risc existen]ial, efort excesiv excesiv,, expunere la priva]iuni, de somn, de confort fizic, ocazional alimentar [i de hidratare, disconfort termic, precaritate a vie]ii sexual`, disconfort personal prin lips` de intimitate, de control asupra sferei personale într-un mediu relativ închis, aglomerat, cu via]` comunitar` reglementat` [i auster`, cu limitarea unor drepturi [i libert`]i sau suspendarea lor lor,, cu imposibilitate de demisie demisie, toate constituind stres fizic [i

psihic accentuat, cu iritabilitate crescut`, uzur` fizic` [i psihic` accentuat`; dar sunt [i condi]ii cu poten]ial inductor de criz` de personalitate, periculoas` dat fiind accesul la arme letale. Social militarii sunt supraspecializa]i, ceea ce le limiteaz` accesul la implic`ri sociale alternative. Abilit`]ile lor sociale structurate profilat corespund doar par]ial tipului de rela]ii uzuale ale mediului civil în care militarii sunt totdeauna [i peste tot o enclav`. Centrul gravita]ional al existen]ei lor ca persoane r`mâne unitatea militar` proprie [i grupul militar. Aceste organiz`ri confer` eficien]`, predictibilitate [i un climat de stabilitate organiza]iei. Principial organiza]ia este opresiv`, dar paternalist`, masiv`, puternic` [i stabil`, ceea ce motiveaz` apartenen]` [i identificare cu organiza]ia. Compenseaz` ira]ionalitatea obiectiv` (violen]a în sine este ira]ional`, cea militar` este tehnologic` [i ra]ionalizat`, fapt care-i poten]eaz` efectul f`r` a-i schimba natura), incertitudinea cognitiv` obiectiv` [i indus`, [i pericolul, toate proprii confrunt`rilor armate. În aceste condi]ii, în cazul declan[`rii unei crize de personalitate, orice pierdere din pu]inele elemente de suport psihic de care persoana dispun, induce criz` cu debusolare debusolare, îngustare a câmpului con[tiin]ei [i exacerbare a agresivit`]ii vit`]ii, care, în condi]iile organiza]iei militare în timp de pace, se orienteaz` spre sine sine, fapt care m`re[te riscul suicidal. În acest sens, militarii constituie un grup uman cu risc suicidal crescut.

Sinteza unui studiu de caz caz: Comandantul g`rzii permanente, locotenentmajor, semnalizeaz` psihologului militar faptul c` inspectând santinelele pe timp de noapte a constatat c` o santinel` avea cartu[ introdus pe ]eav`, explica]iile primite pentru aceast` neregul` fiind neconving`toare. Potrivit celor convenite între comandant [i psiholog, militarul este trimis pentru aprofundarea interviului la psiholog. Fi[a psihologic` a militarului nu indica elemente cu semnifica]ie de risc. Interviul clinic, a relevat final faptul c` militarul decisese s`-l împu[te pe caporalul de schimb care noaptea inspecta regulat sentinelele aflate în post. Militarul descrie un raport alterat al caporalului cu subordona]ii, manifestat printr-un abuz cu aparen]` regulamentar`, accentuat` cu el, având ca efect o sever` deprivare de somn somn. Militarul a fost depus în infirmeria unit`]ii pentru observa]ie [i recuperarea decompens`rilor specifice depriv`rii de somn constatat` clinic, psihologic [i medical medical. Investiga]ii psihologice dup` recuperarea consecin]elor psihofiziologice ale depriv`rii

de somn, n-au relevat diferen]e semnificative fa]` de datele psihologice ini]iale ale militarului. Cercetarea psihologic` cu intervievarea psihologic` a tuturor militarilor din serviciul de gard` [i final a caporalului de schimb, a adeverit abuzul de regulament al caporalului cu efect de terorizare [i disolu]ie a încrederii în sine a subordona]ilor. Caporalul, o persoan` cu apari]ie [tears`, rezervat` spre r`ceal`, [i-a argumentat riguros regulamentar hiperexigen]a fa]` de subordona]ii s`i, spre exemplu interzicerea sentinelelor în post, iarna, noaptea, la temperaturi sub nivelul de „ger”, cum tocmai era cazul, de a cobor\ clapele c`ciulii peste urechi, întrucât acuitatea auditiv` necesar` serviciului ar suferi diminu`ri. Clinic unii militari prezentau deger`turi auriculare, cei care s-au conformat, al]ii nu. Inventarul de personalitate PF 16 din mapa psihologic` a caporalului releva unele accente cu valori în jurul limitei normalit`]ii, indicative pentru o structur` de personalitate schizoid`. Diferit de prezentarea [tears` a caporalului,

militarul în mod special persecutat avea configurare atletic`, armonioas`, cu amprenta viril` conturat`. În cazul caporalului se putea suspecta un deficit privind capacitatea de rela]ionare normal` cu semenii, nevoia de rela]ionare frustrat` fiind compensat` malign prin for]area la rela]ionare, fie ea negativ`. Incidentul a fost rezolvat prin m`suri psihologice, [i de comand`. Dup` compensarea efectelor depriv`rii de somn, militarul persecutat a fost distribuit în alt serviciu [i subordonare. Caporalul de schimb atent supravegheat de [efii s`i direc]i, a fost surprins în flagrant de abuz de autoritate, ca urmare a fost destituit [i degradat. NOTE 1 Guelfi, J.D., Psychiatrie de l-adulte, Elipses,1985. 2 Wendler, Reimer, Wolferson în Faust, Psychiatrie, Fischer Verlag, Stuttgrat, 1995, cap. Suizidalität.

BIBLIOGRAFIE D`n`il` Leon, Golu Mihai, Tratat de Neuropsihologie, Ed. Medical`, Bucure[ti, 2oo2. Fischer, G., Riedesser, P., Tratat de psihotraumatologie, Editura Trei, 2001. Handuch d. Klinischen Psychologie u. Psihotherapie, Petermann, F., Reineker ,H., Hogrefe,Gottingen, 2005.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

INFLUEN}A MISIUNILOR ANTERIOARE ASUPRA STRESULUI INDIVIDUAL |N TEATRELE DE OPERA}II Studiul de fa]` a vizat descoperirea unor diferen]e semnificative între intensitatea stresului resim]it pe perioada disloc`rii în teatrele de opera]ii de militarii afla]i în prima misiune [i aceia care mai participaser` la cel pu]in înc` o misiune. S-a constatat c` militarii repatria]i dup` prima misiune în teatrul de opera]ii au resim]it o intensitate mai mare atât a stresului total, cât [i a majorit`]ii componentelor sale (stresul func]ional, stresul disfunc]ional, triste]ea, îngrijorarea [i anxietatea). În capitolul final sunt avansate posibile interpret`ri ale rezultatelor [i viitoare direc]ii de cercetare pentru aprofundarea tematicii investigate. Stresul a fost definit ca „un stimul, un r`spuns sau ca rezultat al interac]iunii stimul-r`spuns, interac]iune care exprim` un oarecare dezechilibru al rela]iei persoanei cu mediul s`u”. (Bogathy, 2007, p. 237). 38

Stresul este nu doar un factor ce ]ine de individ sau de mediu, ci este încadrat mai degrab` într-un proces permanent în care individul tranzac]ioneaz` în diferite medii, evalueaz` factorii stresori [i î[i propune s`

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

Virginia Claudia NEAC{U Cristina NEDEA treac` peste situa]iile stresante. Sunt dou` mecanisme prin intermediul c`rora se realizeaz` tranzac]iile dintre persoan` [i situa]ia stresant`: evaluarea cognitiv` [i copingul, ce apar în calitate de variabile mediatoare ale rela]iei respective [i ale rezultatelor ei imediate sau de lung` durat`. Evaluarea cognitiv` este un proces continuu ce are loc de-a lungul tranzac]iei dintre persoan` [i mediu [i presupune categorizarea unui eveniment în vederea stabilirii semnifica]iei lui pentru s`n`tate sau pentru scopurile persoanei. Exist` dou` tipuri de evalu`ri: primar` [i secundar`, în prima

apreciindu-se dac` într-un eveniment oarecare exist` ceva periculos, în timp ce în a doua, persoana î[i analizeaz` resursele de coping de care dispune, încercând s` g`seasc` o modalitate de solu]ionare benefic`. Selye (1950) propune diferen]ierea între eustres (o stare de stres pozitiv, cu consecin]e favorabile pentru organism) [i distres (desemneaz` stresurile care au poten]ial nociv pentru organism [i care, în general, acoper` întreaga sfer` a no]iunii de stres) [Cracsner, 2003]. Eustresul se exprim` prin emo]ii pozitive, iar distresul – prin emo]ii negative.

În urma mai multor studii recente, Watson [i Tellegen (1985) au concluzionat c` afectul are o structur` ce cuprinde dou` dimensiuni necorelate între ele: emo]iile pozitive [i emo]iile negative. Emo]iile pozitive sunt indicate de m`sura în care o persoan` experimenteaz` pl`cere [i mul]umire, în timp ce emo]iile negative sunt indicate de gradul de nepl`cere experien]ial` ( distresul psihologic ). Albert Ellis a împ`r]it pentru prima dat` emo]iile negative în dou` categorii: emo]ii negative func]ionale [i emo]ii negative disfunc]ionale. „Caracterul func]ional sau disfunc]ional al unei emo]ii este dat de: 1) experien]a subiectiv` asociat`; 2) credin]ele asociate [i 3) consecin]ele comportamentale ale

emo]iei”. Cu alte cuvinte, „ceea ce experiment`m sub forma de mul]umire, triste]e, îngrijorare, bucurie, furie, team` sau regret rezult` din combina]ia unic` a felului în care gândim, ne comport`m [i din schimb`rile bio-psihosociale care au loc în corpul nostru (sic) când înfrunt`m un eveniment de via]`” [Opri[, Macavei, 2007]. Atât emo]iile pozitive, c#t [i cele negative pot fi func]ionale sau disfunc]ionale, altfel spus, pot contribui la facilitarea atingerii scopurilor persoanei sau, dimpotriv`, la blocarea acestora. Distresul disfunc]ional este acompaniat de distresul func]ional (ex.: a te sim]i depresiv, include [i triste]ea); îns` inversul nu este adev`rat (ex.: o persoan` se poate sim]i

trist` f`r` s` se simt` depresiv`). Definite în acest fel, sentimentele negative disfunc]ionale (distresul disfunc]ional, ex: anxietatea, depresia), ar corespunde problemelor semnificative clinic, în vreme ce sentimentele negative func]ionale (distresul func]ional, ex: îngrijorarea, triste]ea) corespund unor reac]ii negative normale datorate evenimentelor stresante. În teatrele de opera]ii, militarii se confrunt` cu o serie de situa]ii solicitante sau subsolicitante care genereaz` stres, ca reac]ie normal` a organismului. Departamentul Ap`r`rii al S.U.A., prin Directiva nr. 6490.5/1999 face referin]` la stresul de lupt` ca stimul, iar reac]iile la stresul de lupt` le define[te astfel: „reac]iile normale/de a[teptat

(emo]ionale, intelectuale, fizice [i comportamentale) ale personalului care a fost expus la evenimente stresante în lupta armat` sau în opera]ii militare, altele dec#t r`zboiul. În acest sens, este considerat „un r`spuns normal la condi]ii de anormalitate extrem` [i este de a[teptat ca persoanele care îl experien]iaz` s` î[i revin` complet” [Kennedy, Zillmer, 2006]. Simptomele stresului de lupt` se grupeaz` în [ase categorii: fizice, cognitive, comportamentale, emo]ionale, tulbur`ri de conduit` [i manifest`ri adaptative. [idem, 2006] Principalele manifest`ri ale stresului de lupt`, în func]ie de tipul stresorilor care le genereaz` sunt: 1. Stresul bazal: determinat de experien]ele

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

zilnice, caracterul monoton, rutinier al unor misiuni, precum [i de restric]iile severe în privin]a p`r`sirii zonei de dislocare. 2. Stresul cumulativ: surmenajul frecvent, de durat` [i intens la care sunt supu[i militarii pe timpul misiunii, cauzat de pericolul de a fi uci[i sau r`ni]i, de a se accidenta, de suprimarea propriilor tr`iri, sentimente, de inhibi]ii, de contactul cu diverse atrocit`]i s`vâr[ite pe timpul confrunt`rilor armate, de privarea de somn, hran`, de perturba]iile termice, hidrice [i electrolitice, ca efect al condi]iilor geoclimaterice, de conflictele interpersonale prelungite etc. 3. Stresul traumatic: provocat de ac]iunea unui singur stresor, care ac]ioneaz` brusc [i violent (explozii de mine, bombardamente, r`niri sau mutil`ri), punând în pericol via]a sau integritatea fizic` a militarului sau a camarazilor [Racu [i R`mureanu, 2009]. Corelând cu teoria 40

distresului func]ional [i disfunc]ional expus` mai sus, [i stresul de lupt` (din toate cele trei categorii) se poate manifesta prin emo]ii negative disfunc]ionale [i prin emo]ii negative func]ionale. Astfel, dac` de obicei s-a pus accentul pe consecin]ele comportamentale negative ale stresului de lupt`, (asociate deci emo]iilor negative disfunc]ionale), se pot eviden]ia [i comportamente adaptative ale stresului de lupt`, (asociate emo]iilor negative func]ionale). Dintre acestea, enumer`m: „st`rile de vigilen]` ridicat`; rezisten]` bun` [i toleran]` înalt` la greut`]i, disconfort, durere [i r`nire; dezvoltarea unui sentiment al sensului [i al credin]ei; leg`tura personal` puternic` dintre lupt`tori; loialitate fa]` de camarazi [i lideri; mândria crescut` [i identificarea eficient` cu istoria de lupt` [i misiunea unit`]ii din care militarii fac parte, (care contribuie la înt`rirea coeziunii colectivului); actele de curaj extrem, [i ac]iunile excep]ionale, care

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

pot implica chiar sacrificiul de sine deliberat” [Kennedy, Zillmer, 2006]. Inten]ia studiului de fa]` a fost aceea de a depista eventualele diferen]e în manifestarea distresului individual (atât cel de lupt`, cât [i din motive independente de stresorii din teatrul de opera]ii) la militarii investiga]i, în func]ie de num`rul de misiuni efectuate de ace[tia. 1. Nivelul stresului (atât cel total, cât [i cel func]ional [i disfunc]ional) resim]it de participan]ii la o singur` misiune difer` semnificativ de nivelul stresului militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni. 2. Nivelul triste]ii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune difer` semnificativ de nivelul triste]ii militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni. 3. Nivelul îngrijor`rii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune difer` semnificativ de nivelul îngrijor`rii militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni.

4. Nivelul deprim`rii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune difer` semnificativ de nivelul deprim`rii militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni. 5. Nivelul anxiet`]ii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune difer` semnificativ de nivelul anxiet`]ii militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni. S-a utilizat chestionarul PDA, din bateria de instrumente SEC. Scala permite calcularea unui scor total de distres, a unui scor de emo]ii negative, precum [i a scorurilor separate pentru: „îngrijorare“ (func]ional`), „anxietate“ (disfunc]ional`), „triste]e“ (func]ional`) [i „deprimare“ (disfunc]ional`). În cadrul acestui instrument, anxietatea [i deprimarea sunt în]elese ca emo]ii/ st`ri dispozi]ionale specifice, nu în accep]iunea de simptome ale unor tulbur`ri, ca pe axa I a DSM-IV. E[antionul investigat a constat în 118 militari, participan]i la misiuni externe în teatre de

opera]ii diferite. 1. Nivelul stresului total resim]it de participan]ii la o singur` misiune este semnificativ mai mare decât nivelul stresului total al militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni (t=2,98; df=111, p= 0,01). 2. Nivelul stresului disfunc]ional resim]it de participan]ii la o singur` misiune este semnificativ mai mare decât nivelul stresului disfunc]ional al militarilor care au participat la cel pu]in dou` misiuni (t=2,43; df=116, p= 0,05). 3. Nivelul stresului func]ional resim]it de participan]ii la o singur` misiune este semnificativ mai mare decât nivelul stresului func]ional resim]it de militarii care au participat la cel pu]in dou` misiuni (t=3,41; df=116, p= 0,01). 4. Nivelul triste]ii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune este semnificativ mai mare decât nivelul triste]ii resim]ite de militarii care au participat la cel pu]in

dou` misiuni (t=4,15; df=116, p= 0,01). 5. Nivelul îngrijor`rii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune este semnificativ mai mare decât nivelul îngrijor`rii resim]ite de militarii care au participat la cel pu]in dou` misiuni (t=2,72; df=116, p= 0,01). 6. Nivelul deprim`rii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune nu este semnificativ mai mare decât nivelul deprim`rii resim]ite de militarii care au participat la cel pu]in dou` misiuni. 7. Nivelul anxiet`]ii resim]ite de participan]ii la o singur` misiune este semnificativ mai mare decât nivelul anxiet`]ii resim]ite de militarii care au participat la cel pu]in dou` misiuni (t=3,51; df=116; p=0,01).

CONCLUZII Conform teoriei tranzac]ionale a stresului, oamenii tind s` evalueze retrospectiv o situa]ie/

perioad` pe care au traversat-o prin filtrul consecin]elor acesteia [i al modului în care i-au f`cut fa]`. Astfel, dac` [i din punct de vedere individual, nu numai oficial, misiunea a reprezentat un succes, perioada tinde s` fie evaluat` ca mai pu]in stresant`. Prin compara]ie, dac` eventualele obstacole ap`rute în timpul desf`[ur`rii ei ar fi avut consecin]e negative sau dac` militarii le-ar fi putut gestiona foarte greu, ace[tia ar fi evaluat-o ca mai stresant`. Practic, se poate considera c`, datorit` experien]ei misiunilor anterioare, indiferent dac` au avut loc în teatre de opera]ii diferite, militarii tind s` interpreteze misiunile ulterioare ca mai pu]in stresante decât prima. Faptul c`, în condi]ii diferite, acest efect se p`streaz` pledeaz` în favoarea urm`toarelor concluzii: în primul rând, militarii au o reac]ie fireasc` de obi[nuire –

situa]ia nu mai con]ine atâtea elemente de noutate, iar, în al doilea rând, militarii cap`t` convingerea c` îi pot face fa]`, întrucât [i-au dovedit deja lor în[ile acest fapt. Persoanele înva]` s` tolereze mult mai u[or aceia[i stresori, „desensibilizându-se” la ei, într-o oarecare m`sur`. Mai mult, teoria înv`]`rii sociale a lui Bandura consider` experien]a personal` drept una dintre cele trei surse majore ale înv`]`rii comportamentale. Se poate considera c` reflec]ia asupra comportamentului propriu contribuie semnificativ la ameliorarea autocunoa[terii – militarii î[i con[tientizeaz` mai bine capacitatea de a gestiona situa]ii solicitante, unele abia atunci întâlnite în condi]ii reale. Din aceast` perspectiv`, merit` investigat` varia]ia nivelului încrederii în for]ele proprii (atât ca stim` de sine, general`, cât [i ca autoeficacitate specific`) sub influen]a num`rului de misiuni la care au participat militarii. Dac` avem în vedere faptul c` studiul a m`surat distresul individual pe perioada misiunii, dar nu numai stresul de lupt`, se justific` evaluarea ambelor variabile (stima de sine [i autoeficacitatea). BIBLIOGRAFIE Cracsner C.-E., Elemente de psihologie militar`, Bucure[ti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2003. Kennedy C.H., Zillmer E.A., Military Psychology. Clinical and Operational Applications, NewYork, Editura Guilford Press, 2006. Opri[, D. [i Macavei, M., Profilul distresului afectiv, în D. David (coordonator), Sistem de evaluare clinic`. Editura RTS, Cluj-Napoca, 2007. Racu [i R`mureanu L.D., Mediu de ostilitate [i confruntare psihic`.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

ÎN}ELEGEREA TRAUMEI DE R~ZBOI. MODALIT~}I DE TRATAMENT Maria-Magdalena MACARENCO Vorbim de prea multe ori în termeni medicali [i impersonali despre ce înseamn` stresul posttraumatic, despre simptomele [i tratamentul recomandat. V orbim de prea multe ori despre boal` [i Vorbim mai pu]in despre sufletul soldatului care a trecut prin r`zboi. {i, de prea multe ori, veteranii [i problemele lor emo]ionale devin doar statistici… De[i acest chin, pe care astazi îl numim „tulburare de stress posttraumatic” (TSPT), a avut mai multe denumiri de-a lungul secolelor secolelor,, el este întotdeauna rezultatul modului în care r`zboiul invadeaza, r`ne[te [i transform` spiritele militarilor militarilor.. Aceste suflete chinuite ne arat` c` impactul traumatic al razboiului [i al violen]ei provoac` r`ni atât de adânci de care trebuie s` avem grij` cu aten]ie deosebit`, resurse [i metode. Mecanismele de ap`rare dezvoltate de militari pentru a putea supravie]ui traumelor psihice vor fi analizate. Diagnosticarea corect` a TSPT TSPT,, cât [i cele mai eficiente modalit`]i de tratament al traumei (EMDR, Somatic Experience®, Virtual Reality [i Biofeedback) vor fi discutate în ultima parte a lucr`rii. DEFINI}IA TRAUMEI. SPECIFICUL TRAUMEI DE R~ZBOI Un eveniment traumatizant reprezint` orice situa]ie care creaz` 42

un distres semnificativ [i dep`[e[te mecanismele obi[nuite de coping ale individului. Devenim traumatiza]i când abilitatea noastr` de a r`spunde la o amenin]are perceput` este cople[it`. Nu toate

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

O singura moarte înseamn` o tragedie. Un million de mor]i înseamn` o statistic` Stalin incidentele grave sunt în mod necesar [i traumatizante îns` putem fi traumatiza]i de orice eveniment pe care îl percepem ca fiind amenin]`tor pentru via]a noastr`. Când vorbim despre traum`, factorul critic este percep]ia amenin]`rii [i incapacitatea de a o putea controla. Reac]iile la evenimentul traumatic nu sunt dependente doar de intensitatea acestuia, ci [i de resursele fizice [i mentale ale persoanei afectate [i de suportul social pe care aceasta îl are. Conceptul de „traum` psihologic`” înseamn` trei lucruri: 1. O situa]ie care este extrem de amenin]`toare [i cople[itoare pentru individ. 2. O experien]` intern` a acestei situa]ii, care

începe cu o reac]ie extrem` la stress, activeaz` într-o frac]iune de secund` toate resursele fizice [i mentale, dup` care duce la o încetare brusc` a acestor activit`]i (starea de [oc, de înghe]are), astfel încât moartea s` nu survin` din suprastimularea întregului sistem psihofiziologic. 3. Consecin]e pe termen scurt, mediu [i lung care rezult` din aceast` inundare intern` [i din încerc`rile de a opri suprastimularea. În contextul misiunilor de lupt`, incidentele cu poten]ial traumatizant pot fi reprezentate de: atacul asupra bazei cu rachete nedirijate [i grenade antitanc, atacul cu foc direct, folosirea dispozitivelor explozive

improvizate având ca ]int` militarii afla]i în misiuni de patrulare în afara bazei, r`nirea proprie, r`nirea sau moartea violent` a unui camarad. Nu to]i militarii care trec printr-un incident critic vor dezvolta probleme psihoemo]ionale [i nu to]i militarii care experienteaz` probleme emo]ionale în urma unui eveniment traumatic vor avea nevoie de asisten]` psihologic`. În timp, cei mai mul]i se recupereaz` cu ajutorul mecanismelor personale de coping, al familiei [i prietenilor. Totu[i, unii vor dezvolta probleme de s`n`tate mental` care pot persista chiar [i mul]i ani dup` traum` iar acest lucru se poate întâmpla din diverse motive, de la severitatea evenimentului la istoricul anterior de traum` al persoanei respective [i la suportul social pe care militarul îl prime[te la repatriere. Suportul social. Când vorbim despre trauma de razboi, semnifica]ia influen]ei factorilor exteriori deseori este trecut` cu vederea. Pentru a în]elege trauma de r`zboi, este important s` în]elegem nu doar perspectiva individual`, ci [i modul în care factorii sociali [i culturali au un impact asupra rezultatului experien]ei individuale. Doi factori sunt critici pentru amplitudinea r`spunsului TSPT: primul [i cel mai evident este intensitatea traumei ini]iale. Al doilea factor, mai pu]in evident dar absolut vital, este natura structurii sociale de suport disponibil` pentru persoana traumatizat`. Severitatea, inciden]a [i consecin]ele TSPT cresc sau descresc în func]ie de contextual social înconjur`tor. De[i TSPT poate fi o consecin]` a luptei, societatea îi poate

ameliora condi]iile. Suportul social reprezint` unul dintre cele mai mari resurse în gestionarea stresului [i traumei [i, de asemenea, joac` un rol important în procesul de recuperare din TSPT. Suportul social este cel mai puternic predictor pentru TSPT, chiar mai puternic decât disocierea peritraumatic`2. Conform studiilor, corela]ia dintre suportul social [i nivelul TSPT este mai puternic` la persoanele expuse la traume de r`zboi decât la cele expuse la traume civile: militarul se duce la r`zboi în numele na]iunii, ]ara are nevoie de el acolo [i tot ]ara trebuie s`-[i asume [i efectele negative ale r`zboiului, impactul devastator pe care acesta îl are asupra psihicului militarului. Când suntem nevoi]i s` trecem prin

militarii americani întor[i din Vietnam, atunci ei nu vor mai în]elege sensul r`zboiului în care au fost [i nici sensul ac]iunilor pe care le-au întreprins acolo. Dac` societatea consider` c` ceea ce au f`cut militarii în r`zboi este gre[it, atunci riscul dezvolt`rii unor probleme de s`n`tate mental` este foarte mare. Suportul social sc`zut ad`ugat unei traume de razboi majore, cre[te riscul debutului tulbur`rii de stress posttraumatic. Numindu-ne solda]ii „eroi” sau „mercenari”, ar putea face o mare diferen]` în revenirea lor acas`. Din p`cate, societatea româneasc` [i chiar militarii neparticipan]i la misiuni nu ofer` sprijinul emo]ional [i nici nu în]eleg impactul r`zboiului asupra veteranilor. Iar dovezile

m` simt jignit` când aud aceste cuvinte. Iar dac` eu ca psiholog necombatant care a trecut doar prin atacurile asupra bazei, doar prin teama c` oricând un dispozitiv improvizat poate exploda sub TAB-ul în care m` aflam, doar prin con[tientizarea vulnerabilit`]ii [i expunerii din mijlocul nop]ii când un lunetist nu m` omora doar pentru c` nu î[i dorea acest lucru, nu pentru c` nu ar fi putut, m` simt deranjat` de aceste replici, s` ne gândim la militarii combatan]i care [i-au v`zut colegii r`ni]i sau mor]i, care au asistat la ultimele clipe de via]` ale prietenului lor sfârtecat în dou` de explozia unui dispozitiv, care le-au adunat de pe câmp buc`]ile din trup împr`[tiate, care au fost nevoi]i s` ucid`, care s-au

traum`, trebuie s` g`sim un sens al acestui eveniment în via]a noastr`, pentru a ne putea recupera. Dac` na]iunea îi trimite în r`zboi pe militari [i la repatriere nu se mai intereseaz` de ei, a[a cum efectiv s-a întâmplat cu

stau în reac]ia lor legat` de motivul plec`rii în misiuni: „To]i se duc pentru bani!” O generalizare nepermis` [i o afirma]ie dureroas` [i lipsit` de valorizare pentru cel care a cunoscut ororile razboiului. Eu nu am plecat în misiune pentru bani. {i

temut s` nu-i dezam`geasc` pe camarazii lor [i s` nu-i poat` salva [i vina pe care au sim]it-o când nu i-au putut salva. Ei ce simt când reac]ia militarilor din ]ar` [i a societ`]ii este de minimalizare a nivelului de resurse mentale,

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

emo]ionale [i spirituale de care un militar combatant a avut nevoie pentru a putea îndura jumatate de an într-o lume în care [i clima este ostil`. Reac]ia societ`]ii îi face pe militari s` dea raspunsul dezirabil pentru c` dac` valorile sale nu mai coincid cu cele ale grupului de apartenen]`, va fi marginalizat. Ne mir`m c` militarii aleg s` nu povesteasc` prin ce au trecut? Societatea noastr` nu [tie s` asculte. Nu are profunzimea [i maturitatea necesare pentru a primi sufletul militarului întors din r`zboi. Când timpul [i spa]iul alocat de massmedia pentru [tirile despre militarii no[tri din orice zon` de r`zboi este atât de mic. Când militarii r`ni]i [i familiile celor mor]i în r`zboi trebuie s` se lupte pentru a-[i primi compensa]iile b`ne[ti. S` se lupte pentru dreptul lor, s` dea în judecat` firma de asigur`ri pentru a putea beneficia de banii necesari în tratamentul r`nilor de razboi. Aceasta este lipsa de respect a societ`]ii pentru veteranul care s-a întors dintr-o zona în care ]ara a avut nevoie de el.

Rezisten]a de a ucide Exist` o profund` rezisten]` de a omorî o alt` persoan`. În cel de-al doilea razboi mondial, 75-80% dintre lupt`tori nu au tras c`tre inamic, chiar pentru a salva via]a lor sau a camarazilor3. Acest lucru a fost descoperit de gen. american S.L.A. Marshal care, în timpul celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, a chestionat militarii disloca]i pe linia frontului, despre ce au f`cut în lupt`. Descoperirea nea[teptat` a fost c` la fiecare 100 de militari, doar 15-20 tr`seser` cu arma. Bineîn]eles s-a pus întrebarea de ce, iar explica]ia ar putea veni din partea etologiei. Dihotomia „lupt` sau fug`” reprezint` un set potrivit de alegeri pentru orice fiin]` confruntat` cu un pericol altul decât cel venit din partea propriei specii. Când observ`m r`spunsurile fiin]elor confruntate cu agresiune din partea propriei specii, op]iunile vor include [i amenin]area [i submisivitatea. Prima decizie într-un conflict intraspecie de obicei implic`

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

alegerea între a fugi [i a amenin]a. Abia când amenin]area a e[uat s` intimideze, s` descurajeze oponentul, atunci op]iunile devin lupta, fuga sau submisivitatea. Iar când vorbim despre „lupt`” ca r`spuns al unui militar, vorbim despre posibilitatea de a omorî o alt` persoan`. Rezisten]a de a putea s` ucizi un alt reprezentant al speciei tale este atat de mare încat poate s` dep`[easc` influen]a cumulativ` a instinctului de conservare, for]a coercitiv` a comandantului, a[tept`rilor camarazilor [i a obliga]iei de a ap`ra via]a acestora. Militarul în lupt` este prins în aceast` capcan`. Dac` î[i dep`[e[te rezisten]a de a omorî [i omoar` un soldat inamic, va fi împov`rat pentru totdeauna cu vin` [i dac` alege s` nu omoare, atunci vina c` [i-a dezam`git camarazii care au murit din cauza lui [i ru[inea pe care trebuie s` o înfrunte din partea profesiei, na]iunii [i cauzei pentru care lupt`, se va îndrepta asupra lui. Este blamat dac` o face [i este blamat dac` nu o face. La una din pregatirile

pentru misiune la care participam \n Irak, unul dintre militari m-a întrebat: „Dac` v`d c` un irakian î[i îndreapt` arma spre mine, ce fac, trag?” Nu era un militar care nu cuno[tea regulile de angajare [i nu era o întrebare adresat` juristului. Era o întrebare adresat` psihologului. Ca [i când cerea aprobare pentru ce ar fi putut face, ca [i când [i-ar fi dorit s`-[i împart` cu mine responsabilitatea de a lua via]a cuiva. I-am spus c` vreau ca el s` se întoarc` s`n`tos din misiunea respectiv`, chiar dac` acest lucru presupune s` omoare pe altcineva. Din întrebarea lui am înteles c`, de[i el venise într-o misiune care nu era de „men]inere a p`cii”, totu[i spera s` existe un alt r`spuns care s` nu îl împov`reze pentru tot restul vie]ii.

Dep`[irea rezisten]ei de a ucide Când un individ î[i alege o profesie în care poten]ialul de a lua via]a altui individ este prezent`,

ei accept` voluntar responsabilitatea de a lua o via]` pentru a proteja alta. Armata este singura profesie recunoscut` care îi înva]` pe studen]i s` protejeze vie]i luând altele în schimb. Militarii sunt înv`]a]i [i se simt for]a]i s` tr`deze codurile lor morale, s`-[i inverseze sensurile de bun [i r`u. Antrenamentul de baz` anihileaz` dorin]a personal`, iar apoi lupta brutal` o distruge pe m`sur` ce ei sunt for]a]i s` ac]ioneze în moduri care se opun naturii lor civilizate [i identit`]ii lor. Exist` dou` filtre pe care militarii le au de trecut pentru a fi capabili s` ucid` în lupta: primul este prozencefalul. {i foarte multe motive pot convinge prozencefalul s`-l determine pe militar s` ia o arm` în mân`: s`r`cia, comandantul, presiunea grupului de camarazi, politica [i înv`]area social` a violen]ei prin intermediul mediei, c`utarea unui

model de masculinitate. Dar, în mod tradi]ional, toate aceste lucruri se lovesc de rezisten]a cu care o persoan` speriat` sau furioas` se confrunt` în mezencefal. {i cu excep]ia sociopa]ilor (care prin defini]ie nu au aceast` rezisten]`), marea majoritate a circumstan]elor nu sunt suficiente pentru a dep`[i aceast` plas` de siguran]` a mezencefalului. Cum îi determin` armata pe militari s` înving` aceste inhibi]ii ale mezencefalului? Prin condi]ionare operant`. Fiecare aspect al câmpului de lupt` este repetat de zeci de ori, vizualizat [i condi]ionat. Aceasta este o practic` general` în cele mai multe armate. Cei mai mul]i comandan]i infanteri[ti în]eleg c` un training realist cu feedback imediat c`tre militari func]ioneaz` [i ei stiu c` este un lucru esen]ial pentru succesul [i supravie]uirea pe câmpul

modern de lupt`. {i ceea ce face ca trainingul s` func]ioneze este condi]ionarea operant`. În Vietnam, procentul celor care nu au tras c`tre ]int` a sc`zut la 5% „datorit`” condi]ion`rii operante.

Mecanismele de ap`rare Un alt aspect al procesului în care soldatul omoar` pe câmpul de lupt` este dezvoltarea unor mecanisme defensive4 care sunt metode incon[tiente activate pentru ca militarul s` poat` tr`i cu ce a f`cut sau cu ce a v`zut în lupt`. Cel mai utilizat mecanism de ap`rare asociat cu trauma este negarea5. Practic militarul a repetat acest proces de a trage la ]int` de atâtea ori, încât în momentul când ajunge s` omoare pe câmpul de lupt`, el este capabil s` nege, la un anumit nivel, c` a omorât de fapt o alt` fiin]`

uman`. Aceast` repeti]ie atent` [i mimarea cât mai realist` a actului de a ucide permit militarului s` se conving` de faptul c` el doar a tras într-o ]int`. Un veteran britanic antrenat în aceast` metod` modern`, a spus c` s-a „gândit la inamic ca la ]inta sub form` de siluet` uman` din timpul trainingului”. Un alt veteran îi sf`tuia pe tinerii ofi]eri s` combine desensibilizarea cu negarea pentru a putea trage: „Exist` o aversiune natural` fa]` de a ap`sa pe tr`gaci când arma ta este îndreptat` c`tre o fiin]` uman`. Chiar dac` propria lor via]` este în risc, cei mai mul]i ofi]eri raporteaz` ca având aceast` problem` în prima lor lupt`. Pentru a putea s` depa[i]i aceast` rezisten]`, ar fi de ajutor dac` v` ve]i gândi la oponentul vostru ca la o simpl` ]int` [i nu ca la o fiin]` uman`. F`când aceast` conexiune, ve]i merge mai departe s` lua]i linia de ochire. Acest lucru va permite o mai bun` concentrare si eliminarea elementului uman din gândirea voastr`.” De asemenea distan]a de la care trag militarii îi ajut` s` nege umanitatea „]intelor”. De la distan]` nu se pot auzi ]ipetele [i nu se pot vedea urm`rile ac]iunilor tale. Iar când se trage în grup [i de la distan]`, nu po]i fi niciodat` sigur c` tu ai omorât iar responsabilitatea acestei poveri este împ`r]it`. Distan]a fizic` aduce cu sine distan]` emo]ional`. De[i ra]ional militarii în]eleg ce fac, emo]ional, distan]a implicat` le permite s` nege. Dezumanizarea ]intei este un mecanism de ap`rare folosit pentru ca militarii s` poat` tr`i cu ce au facut [i este necesar pentru ei s` poat` ucid`. La procesul s`u pentru masacrul din My Lai, lt.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

William Calley a declarat: „Mi s-a ordonat s` merg acolo s` distrug du[manul. Aceasta a fost misiunea mea în acea zi. Aceasta a fost misiunea care mi s-a încredin]at. Nu am stat s` m` gândesc în termeni de b`rba]i, femei sau copii. To]i erau clasifica]i la fel [i asta a fost clasificarea cu care am lucrat, cea de inamici”6. Cel mai s`n`tos mecanism de ap`rare pe care militarii români îl folosesc de obicei s` dep`[easc` momentele traumatizante prin care au trecut este umorul. Un umor negru, este adev`rat, acel „a face haz de necaz”, care este în continuare o ap`rare de gravitatea evenimentului care s-a întâmplat [i de durerea sim]it`, îns` reprezint` un semn de s`n`tate mental` mai mult decât oricare alt mecanism defensiv. Cu ajutorul umorului, conflictul emo]ional este rezolvat prin sublinirea aspectelor amuzante sau ironice ale acestuia. II. DIAGNOSTICAREA CORECT~ A TSPT Tulburarea de stres posttraumatic este din

nefericire diagnosticat` gre[it uneori sau nediagnosticat`. Diagnosticul corect de TSPT este atunci când, conform DSM, este îndeplinit întregul criteriu A, un simptom din criteriul B, trei din criteriul C [i dou` din D. Criteriul A. Expunerea la traum`. Pentru a fi în risc pentru TSPT, persoana trebuie s` fie expus` unui incident traumatic în care dou` lucruri trebuie s` apar`: primul, incidentul trebuie s` fie extrem [i s` implice amenin]area cu moartea sau r`nirea grav` a propriei persoane sau a altora. Ca militar lupt`tor, expunerea la acest tip de evenimente nu poate fi prevenit`. Misiunea lor este s` mearga în zgomotul armelor de foc, s` p`[easc` deliberat pe t`râmul violen]ei, al mor]ii [i distrugerii. Al doilea element care trebuie s` apar` este ca persoana s` r`spund` la aceast` expunere cu fric` intens`, neajutorare sau ororare. Ca militar luptator nu po]i face nimic în legatur` cu expunerea la o situa]ie care

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

î]i amenint` via]a pentru c` aceasta este slujba lui, s` mearg` spre pericol, dar poate face ceva legat de modul în care r`spunde la situa]ia amenin]`toare. Acest lucru este extrem de important pentru c` dac` nu sim]i fric` intens`, neajutorare sau oroare, nu ai TSPT. Dac` nu ai un sentiment de neajutorare pentru c` antrenamentul te-a înv`]at ce s` faci, nu ai TSPT. Dac` nu exist` oroare pentru c` ai fost inoculat pentru a vedea sânge, intestine [i creier împr`[tiate, nu ai TSPT. Dac` nu sim]i fric` intens`, adica pulsul cardiac nu dep`[e[te 175 bpm pentru c` [tii s` folose[ti exerci]iile de respira]ie, atunci nu ai PTSD. Criteriul B. Reexperientarea. Doar reexperientarea evenimentului în sine, prin oricare dintre simptomele criteriului B, nu înseamn` c` ai TSPT. Reexperimentarea simptomului poate fi provocat` în momentul în care militarul se preg`te[te s` plece în misiune pentru a doua sau a treia oar`. Anticiparea misiunii poate declan[a

amintiri traumatizante blocate. Flashbackul7 de exemplu este reexperimentarea unei p`r]i sau a întregului eveniment traumatic. Cele mai familiare sunt cele vizuale [i auditive dar termenul de flashback poate fi de asemenea aplicat emo]iilor, comportamentelor [i simptomelor somatice care reproduc evenimentul traumatic. Indiferent de sistemul senzorial implicat, un flashback este extrem de tulbur`tor pentru c` este resim]it [i retr`it cu atâta realism [i intensitate, încât le este dificil s` disting` de momentul real, ca [i când trauma continu` sau se întampl` din nou. Flashbackul poate ap`rea când persoana este treaz` sau sub forma co[marurilor care întrerup somnul. Cauza reexperientarii este c` mezencefalul sau mintea incon[tient`, a înv`]at s` ocoleasc` procesarea gândirii logice [i s` stabileasc` reflexe condi]ionate sau r`spunsuri ale sistemului nervos simpatic (SNS) instantaneu, f`r` s` i se spun` s` fac` acest lucru. Acesta poate fi un

mecanism puternic de supravie]uire în lupt`. De exemplu, când militarul aude rachetele venind, sare la p`mânt f`r` s` mai consume timp gândindu-se dac` s` sar` sau dac` se va lovi când sare, salvând astfel milisecunde vitale în acest proces. Doar c` acest „reflex conditionat” are nevoie de timp s` dispar`. Când amintirile, gândurile [i flashback-urile apar, nu este neaparat vorba despre TSPT îns` ele reprezint` un semn c` trauma cere s` fie acceptat`, în]eleas` [i procesat` de victim`. Ele nu sunt simple simptome ale tulbur`rii, ci încerc`rile spontane ale psihicului de a ob]ine catharisul [i de a se vindeca. Criteriul C. Evitarea. Amintirile sau gândurile despre traum` apar iar persoana încearc` s` nu se gândeasc` la ele. Va încerca s` evite to]i stimulii asocia]i cu evenimentul traumatic [i de asemenea toate gândurile, sentimentele [i subiectele asociate cu trauma. Dar astfel se dezvolt` un cerc vicios, pentru c` evitarea înt`re[te frica. Dac`

încerc`m s` evit`m s` ne confrunt`m cu experien]ele dureroase, nu putem începe procesul de vindecare. De fapt, aceast` negare creeaz` condi]ia care promoveaz` [i prelunge[te suferin]a. Reprimarea, evitarea [i negarea emo]iilor par s` fie cauzele majore ale TSPT. Trauma este responsabil` pentru intensitatea reac]iei la evenimentul stresor [i nu pentru debutul tulbur`rii. Deseori credem c` suferin]a noastr` apare din evenimentele trecute. Dar, oricare ar fi fost cauza initial` a traumei, adev`rul profund este c` suferin]a noastr` este rezultatul a cum ne descurc`m cu efectele pe care aceste evenimente trecute le au asupra noastra, în prezent. Criteriile C [i D vizeaz` simptome care sunt mai pu]in specifice TSPT decât cele de la A [i B [i se întâlnesc în numeroase alte tulbur`ri: multe persoane evit` s` vorbeasc` sau s` se gândeasc` la lucruri negative care li s-au întâmplat, indiferent dac` acestea au fost sau nu traumatice; diminuarea

interesului, deta[are, iritabilitatea, restrangerea gamei tr`irilor emo]ionale, insomnia apar [i în tulburarea depresiva sau de personalitate. Este important s` se determine c` simptomele din cadrul criteriilor C [i D au ap`rut dup` traum`. În concluzie, diagnosticul de TSPT se stabile[te când: 1. Sim]i „fric`, neajutorare sau oroare” la un incident extrem {I 2. „Reexperientezi persistent” evenimentul {I 3. Evi]i persistent „stimulii asocia]i cu trauma” {I 4. Apar simptome de suprastimulare {I 5. Tulburarea dureaza „cel pu]in o lun`” {I „cauzeaz` o deteriorare semnificativ` clinic în arii importante ale func]ion`rii”. III. TERAPIA TULBUR~RII DE STRES POSTTRAUMATIC O traum` psihologic` nerecunoscut` de persoana implicat`, nu poate fi vindecat`. Acesta este adev`rul multor traumatiz`ri care au loc în misiuni de lupt` [i care afecteaz` atât pe lupt`tori cât [i popula]ia civil`. EMDR (Eye movements desensitization and reprocessing). EMDR a reprocessing) fost introdus de Francine Shapiro în 1989, în urma unei experien]e personale care implica amintiri tulbur`toare8 [i a fost o interven]ie ini]ial propus` pentru tratamentul TSPT. Primul voluntar pe care F. Shapiro a încercat acest tip de terapie a fost un veteran care participase la r`zboiul din Vietnam [i care a putut, pentru prima oara în 20 de ani, s`-[i aminteasc` o imagine pozitiv` a Vietnamului, la sfâr[itul [edin]ei EMDR. Succesul

terapiei cu acel veteran i-a confirmat lui Shapiro c` amintirile traumatice vechi de zeci de ani pot fi accesate [i tratate de metod`, astfel încât primul studiu controlat a fost realizat pe un num`r de 22 de persoane cu TSPT. EMDR combin` elemente din diverse discipline terapeutice, cognitive, experien]iale [i somatice. Totu[i, tehnica este diferit` de celelalte abord`ri pentru c` se bazeaz` pe stimulare bilater` pentru a ob]ine rezultatele. În EMDR, clientul este instruit s` se focuseze pe mi[carile laterale ale degetelor clinicianului în timp ce exploreaz` experien]e emotionale dificile sau amintiri traumatice, dup` care clientul [i terapeutul discut` despre ce emo]ii sau sentimente au ap`rut în timpul setului de mi[c`ri ale ochilor [i se folosesc aceste informa]ii pentru a începe urmatorul set de stimulare bilateral`. În timpul EMDR, mi[c`rile rapide ale ochilor activeaz` procesele neuronale ale clientului [i determin` desensibilizarea acestuia la amintirile traumatice. Observa]iile efectelor tratamentului EMDR sugereaz` c` patologiile sunt reprezentate de informa]ii disfunc]ionale fiziologic stocate [i c` acestea pot fi accesate [i transformate direct, f`r` utilizarea medicamentelor. EMDR are posibilitatea de a facilita schimb`ri terapeutice profunde în mai pu]in timp decât s-a presupus în mod tradi]ional a fi necesar, indiferent de num`rul de ani de la apari]ia evenimentului. Numeroase studii controlate au indicat c` 77100% dintre cazurile de TSPT au fost eliminate dup` trei-cinci [edinte de tratament. EMDR a început

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

ca terapie specific` pentru tratamentul persoanelor cu TSPT [i ofer` o metod` alternativ` pentru tratamentul amintirilor traumatice care nu necesit` expunere prelungit` la stimuli care produc anxietate crescut` [i totu[i desensibilizeaz` evenimentul traumatic. EMDR poate fi considerat de unii o metod` prin expunere pentru c` pacientului i se cere ini]ial s` men]in` evenimentul traumatic în con[tiin]` f`r` un efect direct al tratamentului. Totu[i, aten]ia pe incident nu e men]inut` ca în terapiile prin expunere standard [i cantitatea de expunere de care e nevoie în EMDR este mai mic` decât expunerea prelungit` cerut` de tehnicile terapiei prin expunere (TE). Propriu

modelului de procesare informa]ional` adaptativ`, pe care se bazeaza teoria, este conceptul autovindec`rii, un construct bazat pe r`spunsul de vindecare al corpului la rana fizic`. Când cerem clientului s` aduc` în con[tien]` o amintire a traumei, se stabile[te o leg`tur` între con[tien]` [i loca]ia în care informa]ia e stocat` în creier. Cu fiecare set de stimulare, mut`m într-o modalitate accelerat` informa]ia dezadaptat`, tulbur`toare, pe c`i neurofiziologice adecvate, pân` ce este rezolvat` întrun mod adaptativ. Una dintre teoriile principale ale EMDR este c` activând procesarea amintirii traumatice, o vom muta în mod natural c`tre informa]iile adaptative de

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

care are nevoie pentru rezolvare. Simptomele TSPT sunt cauzate de informa]ii tulbur`toare stocate în sistemul nervos, în aceea[i form` în care au fost ini]ial traite, pentru c` sistemul de procesare al informa]iei a fost blocat din anumite motive. Informa]ia traumatic` este înghe]at` în timp [i izolat` în propria sa re]ea neural`. Nicio înv`]are nu poate avea loc pentru c` informa]iile terapeutice subsecvente nu pot crea o leg`tur` asociativ` cu ele. De aceea, când gândurile despre traum` apar, ele sunt conectate cu toate atributele negative ale evenimentului original. Rezultatele [edin]elor de terapie clasic`, ale c`r]ilor de autoajutorare [i tr`irii de contraexemple sunt de asemenea stocate dar

r`mân în propria lor re]ea. Astfel, de[i militarii pot [ti intelectual c` nu sunt de vin` pentru ce au cauzat, deseori continu` s` se lupte cu cogni]ii negative [i afecte tulbur`toare. Din nou, acest conflict pare s` se datoreze faptului c` informa]iile disparate sunt stocate în re]ele neuronale diferite. Modelul proces`rii adaptative a informa]iilor sugereaz` c` momentul insight-ului [i integrarea vine când cele dou` re]ele neuronale se leag` una de cealalt`. Terapia EMDR este similar terapiilor somatice prin faptul c` integreaz` partea corporal` în procesul terapeutic. SOMATIC SOMA TIC EXPERIENCE (Experien]a somatic`). Este rezultatul a peste patruzeci de ani de observa]ii [i cercet`ri

conduse de Peter Levine. Se bazeaz` pe faptul c` fin]ele umane au o abilitate înn`scut` de a dep`[i efectele traumei. ES restaureaz` autoreglarea sistemului nervos. Levine a aplicat aceast` metod` pe veteranii de r`zboi, victimele violului, supravie]uitorii Holocaustului, ai accidentelor auto [i traumelor chirurgicale sau celor care sufer` de dureri cornice. Experien]a Somatic` este o forma de terapie care î[i propune s` u[ureze [i s` vindece simptomele TSPT [i ale altor probleme emo]ionale sau fizice cauzate de traum`, prin focusarea pe senza]iile corporale percepute de client (sau experientele somatice). metoda a fost introdusa de Levine în 1997, în cartea

„Waking the tiger” (Trezirea tigrului), în care se discut` pe larg despre observa]iile autorului f`cute pe animalele din salbaticie [i despre modul în care ele gestioneaz` [i se recupereaz` dup` situa]ii amenin]`toare pentru via]a lor. Titlul c`r]ii reprezint` o metafor` a trezirii acestei abilit`]i biologice de a dep`[i efectele traumei, întocmai cum exist` la animalele s`lbatice pe care Levine le-a urm`rit. El concluzioneaz` c` modul de comportament al animalelor ne d` un „insight asupra vindec`rii biologice”. Teoria postuleaz` c` simptomele traumei sunt efectul dezechilibr`rii sistemului nervos autonom (SNA). SNA are o capacitate inerent` de a se autoregla, care este destabilizat` de traum` [i c` aceast` capacitate înn`scut` de autoreglare poate fi restabilit` prin procedurile Experien]ei Somatice. Metoda încearc` s` promoveze con[tientizarea [i s` scad` tensiunea fizic` ce se consider` c` r`mâne în corp dup` traum`, din cauz` c` r`spunsurile de supravie]uire (orientare, lupt`, fug` sau înghe]are) ale SNA sunt solicitate dar nu sunt complet desc`rcate dup` ce evenimentul traumatic a trecut. Tensiunile pot r`mâne în corp ani de zile iar experien]a somatic` este doar una dintre metodele de tratament pentru a elibera aceste tensiuni provocatoare. Trauma ne afecteaz` somatic, cognitiv [i emo]ional. Dar trauma este în primul rând fiziologic` [i atunci când evenimentul traumatic nu afecteaza corpul în mod direct. Trauma este ceva ce se întâmpl` ini]ial corpului

nostru. Abia apoi efectele sale se r`spândesc în mintea noastr`, în emo]ii [i în spirit. Energia nedesc`rcat` este stocat` în sistemul nervos, setând etapele pentru formarea simptomelor posttraumatice. Este esen]ial s` se acceseze energia stocat` a traumei, pentru ca aceasta s` fie complet eliberat`. Terapiile clasice ajut` la sc`derea simptomelor cognitive [i emo]ionale. Dar abordarea somatic` este esential` pentru ca trauma s` fie complet vindecat`. Clien]ilor li se cere s` se focuseze pe momentul prezent ascultându-[i respira]ia [i fiind aten]i la senza]iile corporale. Stresul, durerea, trauma [i alte emo]ii negative sunt amintite atât cognitiv, cât [i fizic. Exerci]iile somatice îl înva]` pe client cum s` identifice distresul emo]ional în corp iar cu aceast` con[tientizare, el poate apoi s` foloseasc` exerci]ii fizice [i mentale pentru a elimina blocajul emo]ional care rezult` în disconfort. În cazul traumei existen]iale, din care face parte [i trauma de r`zboi, persoana trebuie s` fie capabil` s` arate frica original` iar tensiunea stocat` în corp trebuie eliberat` prin lupt` de rezisten]`, tremor fizic sau ]ip`t. În timpul terapiei pot ap`rea „mi[c`ri inten]ionale” care sunt contrac]ii u[oare ale mu[chilor ce ar putea indica o inten]ie de comportament care nu a fost complet`. Când aceste contrac]ii musculare apar, ele trebuie con[tientizate [i f`cute pân` la cap`t pentru a completa mi[carea ini]ial` blocat` din timpul traumei. Virtual Reality [i Biofeedback. De[i terapia prin expunere [i-a

dovedit eficien]a9, exist` pacienti care nu doresc sau nu pot efectiv s` vizualizeze evenimentul traumatic pentru a da un r`spuns emo]ional. În acest punct se poate interveni cu ajutorul realit`]ii virtuale (RV), metod` care începând cu anul 2003, a fost aplicat` în armata american` pentru preg`tirea psihologic` a personalului militar înainte de misiune [i pentru tratarea tulbur`rilor emo]ionale [i cognitive cu care militarii se întorceau din teatrul de opera]ii. Aceast` metod` a ob]inut rezultate foarte bune în reducerea semnificativ` a simptomelor TSPT militar dup` [apte [edin]e de tratament. Mai mult decât atât, 62% dintre pacien]ii care au încercat acest tip de teapie au prezentat schimb`ri majore [i de durat` în simptomatologia tulbur`rii. Utilizând o realitate virtual` multisenzorial` care poate fi modificat` în timp real, militarul poate activa amintirea cu ajutorul imaginilor, sunetelor, vibra]iilor, chiar [i mirosurilor care seam`n` cu aspecte ale evenimentului traumatic prin care acesta a trecut. Un studiu controlat cu veterani din Vietnam [i supravie]uitori de la World Trade Center a demonstrat eficacitatea terapiei prin expunere virtual`. Cercet`rile curente î[i extind rezultatele pe veteranii cu TSPT repatria]i din Irak sau Afganistan. Monitorizarea psihofiziologic` [i feedback (biofeedback) reprezint` un instrument important atât în stabilirea unei st`ri de relaxare mental` [i corporal` cât [i în monitorizarea nivelului de stimulare din timpul expunerii la Realitatea Virtual`. Stabilirea unei

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

st`ri mentale [i corporale de confort este mult facilitat` de monitorizarea psihofiziologic` a pulsului, respira]iei, conductan]a pielii [i temperatura degetului, variabilitatea b`t`ilor inimii. De[i exist` ni[te linii generale în leg`tur` cu interpretarea stimul`rii autonome, monitorizarea psihofiziologic` este de asemenea important` pentru stabilirea unei linii de baz` din timpul repausului (când se observ` nivelul fiziologic în timp ce se ata[eaz` aparatura pe corpul persoanei evaluate), din timpul expunerii la un stresor („care este cel mai stresant lucru care ]i s-a întâmplat s`pt`mâna trecut`?” sau „care sunt cele mai tulbur`toare co[maruri pentru tine?”) [i relax`rii („gole[te-]i mintea de gânduri [i focuseaz`-te pe respira]ie, în special pe abdomen, observ` c`ldura abdomenului t`u etc.” sau alte activit`]i de relaxare).

Aceste informa]ii permit terapeutului nu doar s` m`soare cât de stimulat este pacietul în compara]ie cu al]ii dar s` compare [i propriile reac]ii în orice moment. O astfel de op]iune de tratament poate fi v`zut` de unii militari ca fiind mai pu]in stigmatizant` decât abord`rile tradi]ionale de tratament, oferind astfel terapeu]ilor posibilitatea s` trateze veterani care altfel nu ar c`uta ajutor de specialitate. Pe de alt` parte, militarii g`sesc aceast` terapie mult mai atr`g`toare decât terapia verbal` în care ei ar trebui s`-[i exprime gândurile [i sentimentele intime prin cuvinte-ceea ce, de[i are un poten]ial valoros, este considerat de multe ori un semn de sl`biciune în rândul militarilor. În schimb, ace[tia sunt obi[nui]i cu jocurile de strategie [i cu dezvoltarea abilit`]ilor [i de aceea metoda poate reprezenta o cale mai confortabil` c`tre terapie.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

NOTE 1 Specialist în psihologie clinica [i militar`, U.M. 01783 Murfatlar, Constan]a. 2 Disocierea din timpul traumei reprezint` un mecanism de coping, de supravie]uire. Într-o traum`, victima nu se poate adapta din cauza suprasolicit`rii [i a lipsei de resurse. De aceea se deconecteaz` ca s` poat` supravie]ui traumei. Se cunoa[te faptul c` disocierea din timpul traumei este un predictor important pentru debutul TSPT. 3 În r`zboaiele interioare, procentul celor care nu au tras c`tre ]int` a fost similar. 4 Mecanismele de aparare sunt procese psihice automate care protejeaz` individul contra anxiet`]ii [i con[tientiz`rii pericolului sau stresorilor interni sau externi (DSM IV, 2003); indivizii sunt adesea incon[tien]i de aceste procese, în timp ce ele opereaz`. 5 Conflictul emo]ional este rezolvat prin refuzul recunoa[terii unui aspect nepl`cut al realit`]ii externe ori experien]ei subiective care este evident` altora. 6 Extras din întregistr`rile procesului lt. Caley de la Curtea Martiala: Î: Spre ce tr`geai?R: Spre inamic, domnule. Î: Spre oameni? R: Spre inamic, domnule. Î: Nu erau fiin]e umane?R: Ba da, domnule. Î: Erau b`rba]i? R: Nu [tiu, domnule. Îmi imaginez c` erau,

domnule. Î: Nu ai v`zut? R: Pute]i s` repeta]i, v` rog? Î: I-ai v`zut? R: Nu am discriminat. Î: Ai v`zut femei? R: Nu [tiu, domnule. Î : Cum adic` nu ai discriminat? R: Nu am discriminat între indivizii din sat, domnule. Erau to]i du[mani, to]i trebuiau distru[i, domnule. 7 Termenul „flashback” a devenit popular în anii ’60, folosit fiind pentru a descrie experien]ele senzoriale tulbur`toare raportate de persoanele care folosisera LSD. În zilele, s`pt`mânile [i chiar anii care urmau inger`rii drogului, unii dintre ei experientau aspecte ale celor mai \nsp`imântoatoare „c`l`torii” halucinogene. 8 Shapiro a remarcat într-o zi c` anumite gânduri tulburatoare pe care le avusese, disp`ruser` dintr-o dat`. {i c` atunci când aceste gânduri erau readuse în con[tien]`, ele nu mai erau nici la fel de sup`r`toare [i nici la fel de valide. Ce i-a atras atentia a fost c` aceste gânduri disp`reau [i se schimbau f`r` efort con[tient. {ia propus s` se urm`reasc` [i a observat c`, atunci când gândurile tulbur`toare îi reveneau în minte, ochii ei se mi[cau spontan într-o diagonal`. 9 Cele mai recente studii (Spira, Wiederhold, Wood, 2009), au demonstrat o rat` a sc`derii simptomelor PTSD de 72%. BILBLIOGRAFIE Grossman, D., Lt. Col. (1996). On killing. The psychological cost of learning to kill in war and society. Back Bay Books Little, Brown and Company, New York, 255. Grossman, D., Lt. Col., Christensen, L., Lt. Col (2008). On combat. The psychology and physiology of deadly conflict in war and peace. Warrior science publications, New York, 278-301. Levine, P., (2008). Healing trauma. SoundsTrue, Colorado, 11. Rothschild, B. (2000). The body remembers. The psychophysiology of trauma and trauma treatment. W. W. Norton & Company New York, 70. Ruppert, F., (2012). Symbiosis & anutonomy. Symbiotic trauma and love beyond entanglements. Green Balloon Publishing, 63. Shapiro, F., (2001). Eye movement desensitization and reprocessing. Basic principles, protocols and procedures. The Guilford Press, 9 Spira, J., Wiederhold, B., Wiederhold, M., Pyne, J. (2008). Virtual reality treatment manual. Virtual Reality Medical Center, 15-16. Tick, Ed., (2005). War and the soul. The Theosophical Publishing House, 209.

COMUNICAREA CU OAMENII DIFICILI Elvira SUCIOAIA

Exist` anumite probleme care sunt intotdeauna prezente intr-o comunicare interuman`. Comunicarea este un fenomen global care integreaz` astfel vorbele, comportamentele, atitudinile [i toate paralimbajele. Orice comunicare incearc` s` influen]eze in grade diverse informa]ia semenilor no[tri, pozi]ionarea individual`, mobilizarea celuilalt, calificarea rela]iei cu acest cel`lalt, precum [i s` specifice normele de referin]` ale situa]iei de schimb. Nu po]i exista f`r` a fi definit in raport cu ceilal]i intr-o lume interuman`, iar comunicarea este unul dintre instrumentele acestei pozi]ion`ri existen]iale.

S` în]elegem comportamentul uman [i efectele lui Comunicarea este inevitabil`. Comunicarea verbal` este doar partea vizibil`, pe lîng` ea putem s` mai comunic`m prin gesturi, mimic`, postur`, tonalitate, ritm. Activitate

sau inactivitate, vorbire sau t`cere, toate au valoare de mesaj. Ne-am întrebat vreodat` în câte feluri poate s` tac` un om?! {tim s` distingem t`cerea admirativ` de t`cerea invidioas`?! Am observat vreodat` t`cerea celui care sufer`?! Dar t`cerera clocotitoare a celui care urmeaz` s` explodeze?!

Cunoa[tem t`cerea celui care urmeaz` s` afle nota la examen [i t`cerea celui care urmeaz` s` dea nota?! Putem identifica t`cerea înghi]it` de umilin]` sau ridicol?! Sau t`cerea superioar` a înving`torului?! Nu exist` nicio carte sau manual de psihologie care s` descrie aceste t`ceri. Orice comunicare se desf`[oar` în dou` planuri, con]inutul [i rela]ia. Con]inutul se compune din cuvintele tip`rite, rela]ia const` în tr`irile pe care aceste cuvinte le trezesc în tine. Într-o rela]ie armonioas`, expresivitatea mimico-facial`, postura sau tonul, congruente [i integrate, permit în]elegerea excelent` a semnalelor din planul con]inutului. De la cursul unui profesor foarte bun, studen]ii pleac` într-adev`r câ[tiga]i,

nu pentru c` profesorul st`pâne[te materia, ci pentru c` profesorul este capabil s` stabileasc` o rela]ie pozitiv`. Chiar [i atunci când vorbim la telefon, planul rela]iei continu` s` existe. El se compune din intona]ie, accent, pauze, ezit`ri, t`ceri. Comunicarea este ireversibil`. Fiind con[tien]i de natura ireversibil` a comunic`rii, putem fi mai aten]i, astfel încât s` nu ne ia gura pe dinainte, deci s` gândim înainte de a vorbi, în special când e vorba despre mesaje care reflect` o valoare, credin]e sau evalu`ri importante. În comunicare, pauzele pot fi la fel de sugestive ca [i cuvintele sau modula]ia vocii. Cum spunea cineva, sunt cuvinte care trec pe lâng` ureche [i t`ceri care î]i merg la suflet.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

În principiu, comunicarea eficient` se bazeaz` pe egalitate. Acest tip de interac]iune are loc între persoane care dispun de aceea[i autoritate sau competen]e, sunt deschise pentru cunoa[tere [i se respect` suficient de mult pentru a nu încerca s` se domine sau s` manipuleze. Ea exclude afi[area superiorit`]ii, a-l privi pe cel`lalt ca incapabil sau limitat, a nu permite comentariul sau replica. Nu orice exprimare devine comunicare. Pentru a fi armonioas`, comunicarea are nevoie de sincronizare, acomod`ri [i ajust`ri, atât la nivelul codurilor de exprimare, cât [i la nivelul percep]iilor [i trìrilor subiective. Persoanele rigide, blocate într-un stereotip de exprimare sau în]elegere, vor stabili rela]ii dificile. Persoanele suficient de fluide pe interior, în schimb, se vor adapta la exterior, optimizând comunicarea. Ace[tia sunt oamenii capabili s` fie pe aceea[i lungime de und`. O persoan` este dificil` atunci când comportamentul sù provoac` dificult`]i mai multor persoane din jur. Atunci când întâlnesc o persoan` dificil`, mul]i dintre noi reac]ioneaz` în moduri care nu fac decât s` înrùt`]easc` problema – de

exemplu, riposteaz` cu o remarc` t`ioas`, adopt` o atitudine defensiv` în loc s` abordeze problema real` , ori trateaz` izbucnirea de furie a celuilalt ca pe un afront personal. Aceste reac]ii fire[ti dar ineficiente, reduc [ansa de a transforma o întâlnire negativ` în una constructiv`.

Aptitudini fundamentale de comunicare 1. Parafrazarea A parafraza înseamn` a repeta ceva cu alte cuvinte, a reformula, a transmite un mesaj sub o alt` form` sau a amplifica un mesaj. A parafraza nu înseamn` a repeta papagalice[te ce a spus cel`lalt. Parafrazarea înseamn` a te întreba ce a spus cel`lalt [i a-i cere confirmarea c` s-a în]eles mesajul. Parafrazarea este esen]ial` în cursul unei conversa]ii dintre dou` persoane. Din nefericire, atunci când nu în]elegem bine informa]iile primite, de multe ori facem presupuneri. Nu-i cerem celuilalt s` ne confirme c` a vrut s` spun` ceea ce credem noi c` a spus. 2. Feedback-ul Tehnica feedback-ului este util`, atât în contexte

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

pozitive cât [i negative. Exemplele de feedback pozitiv pot s` includ` aprecierea unei persoane pentru o treab` bine f`cut` sau adresarea unui compliment sincer. Dar, feedback-ul poate fi folosit în numeroase situa]ii, cum ar fi: – nu în]elegem ceea ce cel`lalt ne-a spus; – nu suntem de acord cu ce a zis sau a f`cut; – începem s` ne sup`r`m; – ne sim]im r`ni]i sau jena]i. De asemenea, feedback-ul ne ajut` s` p`str`m leg`tura cu propriile noastre reac]ii, astfel încât s` le putem ajusta înainte ca ele s` se transforme în sentimente profunde de frustrare, furie, înfrângere, fric`, depresie, dependen]`, sl`biciune sau lips` de ap`rare. Cele mai multe femei nu au dificult`]i în ceea ce prive[te m`rturisirea acestor sentimente, dar b`rba]ii au fost înv`]a]i s` considere o sl`biciune recunoa[terea lor. Mul]i se poart` de parc` ar fi sup`ra]i, de[i în realitate se simt r`ni]i, lipsi]i de ap`rare sau speria]i. Comportamentul lor ambiguu le deruteaz` pe femei [i adânce[te pr`pastia de comunicare dintre reprezentan]ii celor dou` sexe. Pentru ca feedback-ul s` fie eficient, între cel care face observa]iile [i cel care le prime[te trebuie s` existe încredere. Feedback-ul implic` trei etape: a) descrierea problemei sau a situa]iei, persoanei care creeaz` dificult`]i; b) definirea sentimentelor sau reac]iilor (furie, triste]e, anxietate, jignire sau sup`rare), care au luat na[tere în urma comportamentului problematic; c) cererea sau sugerarea unei solu]ii, persoanei care a creat problema.

3. Ascultarea Ascultarea este un proces activ ce reclam` participare [i se organizeaz` în jurul inten]iei con[tiente de a face unul din urm`toarele patru lucruri: a) a în]elege pe cineva; b) a te bucura al`turi de cineva; c) a înv`]a ceva; d) a oferi ajutor. Nimeni nu este ascult`tor perfect [i oricare dintre noi, din când practic` pseudo-ascultarea în rela]ia profesional`. Ascultarea constituie mai bine de 50% din timp [i are loc în tran[e. Cei mai mul]i dintre noi nu reu[esc s` fie aten]i la ceea ce se spune mai mult de 60 de secunde consecutiv. Ne concentr`m pentru o vreme, dup` care aten]ia noastr` scade, apoi ne concentr`m din nou. Ascultarea real`, angajat`, înseamn` a în]elege ceea ce cel`lalt gânde[te, simte [i cum î[i experimenteaz` lumea. Cel care ascult` în mod real sfâr[e[te prin a fi pl`cut [i apreciat. Pentru moment, prejudec`]ile, anxiet`]ile, [i subiectele proprii de interes sunt puse în paranteze, pentru a vedea lumea cu ochii celui care vorbe[te, pentru a-i în]elege perspectiva. Ascultarea real` este [i o recompens` emo]ional`, deoarece îi comunici interlocutorului, prin faptul simplu de a-l asculta, un mesaj de genul: „cred c` ceea ce-mi comunici despre tine [i despre via]a ta este important”. Calit`]ile unui bun ascult`tor: a) Îi las` pe ceilal]i s` spun` ce au de spus, f`r` s`-i întrerup`. b) Pun întreb`ri atunci când nu în]eleg. c) Sunt aten]i la ceea ce spun ceilal]i [i î[i manifest` interesul privindu-l în ochi pe vorbitor.

d) Folosesc feedback-ul [i parafrazarea. e) Sunt aten]i la semnalele nonverbale cum ar fi limbajul trupului. 4. V orbirea Vorbirea Aceast` aptitudine de comunicare este capacitatea de a spune ce avem de spus prin exprimarea gândurilor cu claritate, astfel încât ceilal]i s` în]eleag` exact ceea ce vrem s` spunem. Un bun vorbitor trebuie s` se eviden]ieze prin: a) folosirea unui limbaj pe care ascult`torul s`-l în]eleag`. b) instruc]iunile s` fie scurte, la obiect [i pe un ton binevoitor. c) atunci când d` instruc]iuni, vorbitorul s` le cear` ascult`torilor s` foloseasc` feedback-ul [i parafrazarea ca s` fie sigur c` este în]eles. d) semnalele nonverbale (limbajul trupului, tonul vocii) s` fie în acord cu cele verbale. 5. limbajul sim]urilor Atunci când spunem c` doi oameni au o rela]ie, de obicei presupunem c` aceasta este armonioas` [i c` reu[esc s` comunice unul cu cel`lalt fiecare dintre ei fiind capabil s` intre în lumea celuilalt. Oamenii prelucreaz` informa]iile în moduri diferite. Modul de prelucrare a informa]iilor poate fi în esen]` vizual, auditiv sau kinestezic (referitor la activitatea muscular`). Oamenii din fiecare categorie folosesc anumite cuvinte pentru a-[i exprima preferin]a. Pentru a crea o rela]ie cu cei din jur, trebuie s` le descoperim principalul mod de comunicare care se oglinde[te prin limbaj. O persoan` care comunic` in primul rand vizual spune:  „Cred c` mi-am f`cut o imagine”;

 „Vreau s` v`d cum se face asta”. Persoanele care comunic` in special auditiv folosesc expresii de genul:  „Sun` bine”.  „Nu suntem pe aceea[i lungime de und`”. Cineva care comunic` in special kinestezic folose[te expresii cum ar fi: – „Am un sentiment nepl`cut”. – „Ai o sarcin` dificil`”. Profesorii care sunt responsabili cu instruirea altora trebuie s` [tie c` informa]iile sunt re]inute mai bine atunci când se folosesc metode de instruire diverse. Ascult`torii vor re]ine:  10% din ceea ce citesc (bro[uri, manuale);  20% din ceea ce aud (explica]iile profesorului);  30% din ceea ce vede c` face profesorul (demonstra]ii);  50% din ceea ce citesc, aud [i v`d ei în[i[i;  70 % din ceea ce citesc, aud, v`d [i îi explic` altcuiva;  90 % din ceea ce citesc, aud, v`d, explic` altcuiva [i fac ei în[i[i. 6. În]elegerea semnalelor nonverbale

Pentru o bun` comunicare cu cei din jur, este foarte important s` în]elegem [i s` interpret`m semnalele nonverbale. Singurii oameni care pot s` mint` tot timpul f`r` a fi tr`da]i de limbajul trupului, sunt mae[trii în[el`toriilor [i mincino[ii patologici. Iar motivul este, c` ei chiar cred minciunile pe care le spun. Câteva exemple despre ceea ce ne poate dezv`lui limbajul trupului:  B`tutul cu degetele \n mas`: - persoana este plictisit`, ner`bd`toare sau nelini[tit`.  Mutarea greut`]ii de pe un picior pe altul: - persoana a stat prea mult în picioare sau este ner`bd`toare.  |ncruntare: - persoana nu în]elege ce se spune sau nu este de acord cu vorbitorul.  |ncle[tarea maxilarului: - persoana este sup`rat` sau nelini[tit` - acest semnal se întâlne[te mai frecvent la b`rba]i decât la femei.  Sc`rpinarea nasului: - persoana este uimit` ori îi displace ceva, sau pur [i simplu o m`nânc` nasul.  Incruci[area bra]elor: - persoana se ap`r`, îi este frig sau se simte stângace.  B`tutul u[or pe spatele interlocutorului:

- este un semn de felicitare sau încurajare.  Contactul vizual: - clipitul frecvent poate indica lips` de sinceritate sau, nervozitate. În mod normal, contactul vizual este confortabil dac` dureaz` maxim trei secunde. Dac` interlocutorul este privit în ochi mai mult de trei secunde este ca [i cum i s-ar fi invadat spa]iul personal. Mul]i oameni agresivi se folosesc de privirea fix` pentru a-i intimida pe ceilal]i. Oamenii c`rora le lipse[te încrederea în sine, arat` acest lucru [i prin limbajul trupului. Atitudinea lor corporal` sugereaz` înfrângere, evit` contactul vizual [i vorbesc pe un ton moale. Ocup` cât mai pu]in loc posibil sau poart` pe buze un zâmbet timid. {i oamenii care mint se pot tr`da prin semnale nonverbale. Atunci când o persoan` are ceva de ascuns, limbajul trupului este urm`torul: - mâinile vor sta în buzunare sau la spate; - evit` privirea (de obicei se uit` în jos); - clipe[te repede;

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

- î[i înghite saliva; - î[i drege glasul [i î[i umeze[te des buzele; - î[i acoper` gura atunci când vorbe[te; - d` din umeri; - î[i freac` nasul; - se scarpin` în cap în timp ce vorbe[te; - î[i freac` partea din spate a gâtului. Printr-o mai bun` comunicare se urm`re[te facilitarea exprim`rii adecvate a sentimentelor pozitive [i negative. Noi nu exprim`m îndeajuns emo]iile, ceea ce favorizeaz` tensiunile interpersonale [i o stare de indispozi]ie fizic` [i mental`. În anumite momente, atunci când este atins nivelul critic, sentimentele negative vor fi exprimate într-un mod neadaptat: emo]ia va fi exagerat` sau dirijat` într-o direc]ie gre[it`. Un alt aspect al deficitului în comunicare îl constituie imprecizia mesajelor, maniera neclar` în care ne exprim`m, astfel încât pot ap`rea erori de interpretare. Evident, din aceast` cauz` apar tensiuni inutile între oameni. {eful este nemul]umit de neîndeplinirea sarcinii date subalternului [i î[i poate exprima emo]iile negative la trei niveluri : 1. La nivelul problemei: „Te rog s`-]i îndepline[ti

aceast` sarcin` deoarece este prioritar`”. 2. La nivelul persoanei: „E[ti încet [i neglijent”. 3. La nivelul rela]iei: „Nu cred c` vom mai putea lucra împreun`”. 4. Cea mai mare parte a oamenilor î[i comunic` sentimentele la nivelul al II-lea [i al III-lea, ceea ce are drept efect o oarecare deteriorare a rela]iilor interpersonale. Atunci când vrem s` comunic`m un sentiment, o emo]ie negativ` [i s` ne sporim capacit`]ile de comunicare, este preferabil s` r`mânem la nivelul problemei (nivelul I). Majoritatea oamenilor cred c` exist` dou` feluri în care pot proceda cu emo]iile negative: a) s` le reprime; b) s` le exprime exact a[a cum le simt. De asemenea, cei mai mul]i dintre noi sunt con[tien]i c` ambele metode pot avea efecte distructive. Absorbirea emo]iilor negative are drept consecin]` faptul c` trebuie s` ne eliber`m cumva de ele. Via]a noastr` este ghidat` de dou` for]e: ra]iunea [i emo]iile. De multe ori ele ne trag în direc]ii opuse. E u[or s` reac]ionezi în virtutea emo]iilor mai degrab` decât a ra]iunii, dar r`spunsul ra]ional ne ajut` s` abord`m

situa]iile dificile într-un mod constructiv. III. Cum abord`m rezolvarea conflictelor Principalele metode de abordare a conflictelor sunt urm`toarele: 1. Competi]ia - o persoan` sau un grup câ[tig`, cel`lalt pierde. 2. Adaptarea - o persoan` refuz` s`-[i afirme propriile dorin]e [i se declar` de acord cu afirma]iile sau cu revendic`rile celuilalt. 3. Compromisul/ colaborarea - fiecare parte recunoa[te drepturile celeilalte; fiecare poate fi nevoit s` renun]e la unele lucruri, dar se în]elege faptul c` solu]ia trebuie s` ia în considerare nevoile [i dorin]ele ambelor p`r]i – între participan]i exist` un sentiment de cooperare sau de camaraderie. Indicii de a c#[tiga |ntr-un conflict: a) Cere]i timp de gândire – profita]i de ocazie pentru calmarea ambelor p`r]i. b) Nu v` r`sti]i la cel`lalt – s-ar putea s` regreta]i o remarc` aruncat` în grab`, ce poate avea consecin]e de durat`. c) Determina]i ce anume v` dori]i dar nu ob]ine]i – ar trebui s` negocia]i mai mult, s` ceda]i pu]in pentru a câ[tiga amândoi. d) A[tepta]i pân` când cel`lalt este dispus s`

asculte versiunea dumneavoastr`. e) Asculta]i [i dvs. versiunea lui. f) Verifica]i dac` persoana cealalt` este con[tient` de faptul c` o asculta]i; g) Asigura]i-v` c` [ti]i ce anume vrea cel`lalt. h) Afirma]i ceea ce vre]i dvs., clar [i r`spicat. Fi]i dispus s` negocia]i. IV. A fi constructiv Mul]i oameni au impresia c` se înjosesc dac` îi iart` prea u[or pe ceilal]i. Ei consider` c` a-i ierta pe cei ce au gre[it, înseamn` a-i elibera f`r` a-i pedepsi – cu alte cuvinte, c` scap` prea u[or. În realitate, ranchiuna creeaz` o leg`tur` între persoana ofensat` [i ofensator. Furia [i ura consum` o energie care ar putea fi folosit` în mod pozitiv pentru a reînnoda rela]ia. În multe cazuri, iertarea este singurul lucru capabil s` repare [i s` vindece. Pentru a te implica în rela]ii interumane active, trebuie s` po]i demonstra un sim] al improviza]iei care s` le dezvolte [i s` le dea un farmec inefabil, care s`-]i dea curajul s` continui... S` fii in]eles [i acceptat este cel mai mare dar dintre toate... BIBLIOGRAFIE CAVA, ROBERTA Comunicarea cu oamenii dificili, Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2003. MITROFAN, IOLANDA, NU|}~, ADRIAN, Consilierea psihologic` – Cine ce [i cum?, Editura SPER, Bucure[ti, 2005; MUCCHIELLI, ALEX, Arta de a comunica, Editura Polirom, Ia[i, 2005; WALTER, GEORGE, R.Influen]a limbajului pozitiv, Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2003; WHEATON, ALICE, Iertarea [i compasiunea,, Editura Curtea Veche, Bucure[ti, 2006;

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

PSIHOLOGIA OPERA}IONAL~ {I IMPACTUL S~U ASUPRA ÎN}ELEGERII OMULUI Colonel dr. Cristian DOBRE Potrivit exper]ilor în domeniu, psihologia opera]ional` a ap`rut în anii ’40, atunci când a fost introdus` de „Office of Strategic Services”, precursorul „Central Intelligence Agency”, pentru evaluarea psihologic` a ofi]erilor ce urmau s` lucreze în structurile de contraspionaj1. Acest domeniu s-a diversificat [i s-a îmbog`]it continuu, el fiind integrat, la orizontul anilor ’70 [i în structurile americane de informa]ii, de poli]ie [i ale armatei, ini]ial, pentru ca mai apoi s` acopere domenii de investigare

psihologic` specifice justi]iei, gestion`rii securit`]ii organiza]ionale, industriale [i sociale etc. În prezent, psihologia opera]ional` este întâlnit` în mai toate organiza]iile guvernamentale americane [i vest-europene, în marile companii [i în sectorul privat – ca [i afacere proprie. Psihologii opera]ionali [i-au definit un domeniu de activitate clar, care are un impact foarte mare în cre[terea eficien]ei structurilor în folosul c`rora lucreaz`, fapt argumentat [i de un venit mediu anual de 97.000 USD/specialist, la nivelul anului 20122.

Din p`cate, în România, acest domeniu nu a fost delimitat conceptual, pân` la acest moment, fapt demonstrat [i de lipsa de puncte de vedere na]ionale publicate, atât în spa]iul virtual, cât [i în cel al literaturii de specialitate scrise3. Apreciem c` acest articol poate fi considerat „certificatul de na[tere “ pentru psihologia opera]ional` româneasc`, care, de[i nu a fost teoretizat` ca [i domeniu distinct al psihologiei, ea s-a manifestat, totu[i, în forme diverse, dar, disparate, sub titulatura altor discipline ale psihologiei.

Locul [i rolul psihologiei opera]ionale Domeniile de activitate ale psihologiei opera]ionale sunt focalizate pe dezvoltarea unor tehnici specifice de comunicare, de interrela]ionare, de cre[tere a încrederii în sine, de promovare a unui produs pe pia]`, de identificare a profilului psihologic al unei entit`]i individuale sau colective, de descifrare a influen]elor culturale asupra atitudinilor [i comportamentelor, de prevenire a unor comportamente deviante [i a violen]ei, de prognozare a comportamentelor unor

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

grupuri sau subiec]i care pot aduce prejudicii la adresa securit`]ii statului sau a unor organiza]ii (cu referire la terori[ti, extremi[ti, criminali, infractori etc.), de îmbun`t`]ire a performan]elor individuale ale unor persoane (de memorare, de gândire, de analiz`, de aten]ie, de percep]ie, de persuasiune etc.), de descurajare a unor ac]iuni ilegale, de stimulare a mecanismelor motiva]ionale [i multe altele. Caracteristica de baz` a psihologiei opera]ionale este aceea c`, pornind de la cercet`ri aprofundate în domeniu, exper]ii s`i î[i propun s` implementeze tehnici simple de natur` psihologic`, ce pot fi utilizate [i de ne-psihologi în

activit`]ile lor curente. Acest fapt s-a impus ca o necesitate, deoarece s-a constatat c` este imposibil ca fiecare domeniu de activitate al omului s` fie încadrat cu psihologi [i mai mult decât atât, este imposibil s` se pun` în spatele fiec`rei persoane un psiholog consilier, care s`-i ofere solu]iile [tiin]ifice [i practic-aplicative cele mai potrivite de a ac]iona în varietatea aproape infinit` a situa]iilor pe care via]a real` le ridic`. Celelalte domenii ale psihologiei se adreseaz`, prin excelen]` persoanelor care au fost licen]iate în psihologie, neglijând, poate, involuntar, ne-psihologii, pe care, fie îi oblig` s` apeleze la exper]i, fie s` interpreteze în propria

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

lor manier` concepte psihologice înalt elaborate, care utilizeaz` o terminologie specific`, uneori inaccesibil` omului obi[nuit. Acest fapt, în cele mai multe cazuri, îi îndep`rteaz` pe oamenii obi[nui]i de psihologie ori creaz` premize pentru producerea unor erori axiologice [i ac]ionale. Pentru a preveni aspectele men]ionate, psihologia opera]ional` s-a concentrat pe construirea unor tehnici simple, inteligibile ne-specialistului, ce pot fi utilizate în via]a sa de zi cu zi, pentru a se în]elege mai bine pe sine, în primul rând, dar [i pentru a-i în]elege pe al]ii [i mediul în care tr`ie[te. Utilitatea psihologului opera]ional este justificat` de demersul s`u de proiectare, experimentare, validare [i transmitere a tehnicilor de care s-a amintit ne-speciali[tilor [i de monitorizarea, pilotarea acestora [i nu în ultimul rând de oferire a suportului necesar de rezolvare a unor situa]ii, care nu au fost descrise în totalitate de tehnicile psihologiei opera]ionale. Având în vedere diversitatea ariilor acoperite de aceast` psihologie [i dinamica situa]iilor de via]` cu care se poate confrunta o persoan` ori organiza]ie, se estimeaz` c` pozi]ia psihologului opera]ional este foarte bine definit`. Psihologia opera]ional` se rela]ioneaz` cu alte domenii ale psihologiei, din care pot fi amintite: psihologia general`, clinic`, a comportamentului deviant, juridic`, a riscului [i crizelor, diplomatic`4, militar`, politic`, penitenciar`, a reclamei, a personalit`]ii, social`, organiza]ional`, [colar`, a vârstelor [i altele. Având în vedere domeniile sale de aplicabilitate, psihologia

opera]ional` a împrumutat metodele de baz` ale psihologiei generale, c`rora le-a dat propria arhitectur`, urmare a combin`rii acestora cu unele caracteristici specifice ale metodelor situate la grani]a cu zonele cu care aceasta a interac]ionat – de exemplu, cea diplomatic`, juridic`, militar`, a informa]iilor, contrainforma]iilor [i contraterorismului, industrial`, social`, politic`, judiciar` etc. Consider`m c` psihologia opera]ional` are un viitor de lung` durat`, atât în structurile guvernamentale, cât [i în cele private. Aplica]ii practice ale psihologiei opera]ionale în mediul militar De[i conceput`, ini]ial, pentru structurile specializate în culegerea de informa]ii, a[a dup` cum s-a mai ar`tat, psihologia opera]ional` a fost îmbr`]i[at`, foarte de timpuriu [i de organiza]ia militar` american`, urmare a multiplelor sale aplica]ii în câmpul tactic. Acest proces a continuat [i treptat, tot mai multe armate vest-europene [i nu numai au integrat psihologia opera]ional` în procesul de preg`tire [i instruc]ie al propriului personal. G`sirea r`spunsurilor la întreb`ri precum: Ce trebuie f`cut atunci când suntem obosi]i excesiv? Cum facem fa]` stresului postraumatic de lupt`? Cum putem s` motiv`m subordona]ii în situa]ii dificile? Cum se poate preveni o situa]ie de risc? Cum se poate gestiona o situa]ie de criz`? Cum ne putem îmbun`t`]i performan]ele memoriei, ale aten]iei, dar pe cele judecative? Ce trebuie s` facem pentru a rela]iona mai bine cu alte persoane? Ce este de f`cut pentru a ne

adapta mai bine la mediul multina]ional din teatrul de opera]ii militare? Cum se poate consolida încrederea în for]ele proprii?, Cum ne putem dezvolta pe noi în[ine? Cum putem s`-i în]elegem mai bine pe semenii no[tri? Ce este de f`cut pentru a ie[i cu bine din cele mai delicate situa]ii de via]`? Cum îi putem convinge mai u[or pe al]ii? Cum pot fi prevenite comportamentele deviante în mediul militar? Cum se poate schimba atitudinea popula]iei locale în sens pozitiv, în zona de dislocare? Cum trebuie s` se adapteze un militar la situa]ia de prizionierat? Cum reac]ion`m la ac]iunile teroriste, din punct de vedere psihologic? Cum se poate dezvolta moralul trupelor? [i multe altele – reprezint` tot atâtea argumente, care sus]in implementarea acestei psihologii în armat`, prin intermediul infrastructurii de psihologie, deja existente, la acest moment, în organiza]ie. În fapt, acest articol, este atât o pledoarie pentru necesitatea [i utilitatea domeniului, dar [i o deschidere spre o specializare superioar` a psihologilor militari, ce pot aduce plus-valoare pentru întregul personal al structurilor unde func]ioneaz`, pe de o parte, dar [i pentru organiza]iile respective, în integralitatea lor, pe de alt` parte - din perspectiva cre[terii eficien]ei tuturor activit`]ilor, în contextul men]inerii unei st`ri de spirit superioare. Exemplificarea unor tehnici specifice psihologiei opera]ionale – „dobândirea [i consolidarea încrederii în for]ele proprii” Acest punct al articolului este destinat oferirii unor

exemple practice cu privire la utilitatea psihologiei opera]ionale. Am ales, astfel, pentru exemplificare, „dobândirea [i consolidarea încrederii în for]ele proprii”. Înc` de la na[tere omul î[i exerseaz`, mai mult sau mai pu]in con[tient, „încrederea în for]ele proprii”, de cele mai multe ori prin succesiuni repetate de încerc`ri, dintre care unele se finalizeaz` cu reu[ite, în timp ce altele cu e[ecuri. Dar, ce este, în fapt, „încrederea în for]ele proprii” sau pe scurt, „încrederea în sine”? Încrederea în for]ele proprii este un concept psihologic, definit ca fiind auto-atitudinea fa]` de valoarea propriei persoane. Aceast` auto-atitudine se bazeaz` pe o combina]ie de elemente, atât de natur` emo]ional`, moral` [i cognitiv`, cât [i fiziologic` cu privire la propria persoan`. „Este ceea ce credem despre propria persoan`, fie într-un mod pozitiv, fie negativ [i ceea ce sim]im în acest sens”5. Conceptul de referin]`, ap`rut la începutul secolului XX [i teoretizat în anii ’60 sa dovedit a fi unul foarte important pentru psihologie, urmare a capacit`]ii sale predictive foarte mari. Indiferent de profesie, de preocup`ri sau pasiuni, de încerc`rile pe care via]a le ridic` în fa]a fiec`ruia, de vârst`, sex, religie, ras` sau alt criteriu, încrederea în for]ele proprii reprezint` un factor psihologic care influen]eaz` marcant felul de a fi [i de a se manifesta al fiec`ruia, atât în rela]ie cu sine însu[i, cât [i cu ceilal]i. În mediul militar acest concept poate deveni esen]ial în îndeplinirea misiunii, fiind, în fapt [i unul dintre componentele constitutive ale moralului. De regul`, reu[itele au un efect pozitiv asupra

încrederii în sine, în timp ce nereu[itele dezvolt`, la cele mai multe persoane, neîncrederea în for]ele proprii. Unele persoane sunt mobilizate psihologic chiar [i de nereu[ite, încercând s` se autodep`[easc` cu fiecare nou` provocare pe care via]a le-o ridic` în fa]`, dup` cum altele se mul]umesc cu mai pu]in, fiind foarte prudente în fa]a necunoscutului, riscând, astfel s` î[i piard` de tot încrederea în ele însele. Încrederea în sine poate oscila pe o plaj` de varian]` foarte mare, de la absen]a sa total`, pân` la exces auto-perceptiv patologic. În cazul absen]ei încrederii în sine, acest fapt este facilitat de factori precum: experien]e dramatice de via]` foarte negative, instabilitate emo]ional` [i boli psihice, tare caracteriale, via]a într-un mediu ostil, care genereaz` un nivel de frustare exagerat etc. În cazul excesului autoperceptiv patologic al încrederii în sine, acesta este facilitat de factori precum: deregl`ri de personalitate (egocentrism, narcisism, solitism etc.), tare caracteriale (egoism excesiv, „be]ia puterii”, hiperautoritate etc.) sau extremisme ideologice (rasism, xenofobism etc.). În aceste condi]ii, cea mai îndrept`]it` întrebare este „Ce se mai poate face acum, pentru ca încredrea în for]ele proprii s` fie optim`?” O parte din r`spunsul la aceast` întrebare se va reg`si, în tehnicile exemplificate pe parcursul acestui articol, astfel: Tehnica aprecierii valorii în sine a fiec`ruia const` în construirea auto-percep]iei potrivit c`reia fiecare om, inclusiv propria persoan` este valoroas`, în sine, iar aceast` valoare a[teapt` s`

fie descoperit` [i [lefuit` asemeni fe]elor unui diamant. „Cristalul reprezint` valoarea intrinsec` a fiec`ruia, iar fiecare fa]et` capacitatea de a iubi, de a gândi, de a face sacrificii, de a persevera, de a înfrumuse]a [i experimenta frumuse]ea [i de a lua decizii bune. Fiecare fa]et` poate s` fie [lefuit` pe m`sur` ce fiecare din noi se dezvolt`”6. Aceast` tehnic` se bazeaz` atât pe concep]iile cultural` [i psiho-fiziologic` potrivit c`rora, fiecare om este unic, iar na[terea sa este rezultatul a milioane [i milioane de combina]ii probabilistice, care au f`cut posibil acest lucru, cât [i pe mecanisme motiva]ionale, care trebuie stimulate adecvat. La acest fapt se adaug` ideea potrivit c`reia apari]ia fiec`rei persoane are o valoare cert`, dat` tocmai de [ansa unic` de „a fi”, care a[teapt` s` fie valorificat`, deopotriv`, pentru sine [i pentru al]ii. Utilitatea acestei tehnici este pus` în eviden]` de stimularea unor mecanisme motiva]ionale, care permit auto-valorizarea propriei persoane, în contextul dat. De exemplu, un om poate gândi astfel „...m-am n`scut urmare a unui num`r aproape infinit de posibilit`]i. Cu siguran]`, Natura/ Dumnezeu a [tiut de ce mia oferit [ansa de a exista. Trebuie s` m` descop`r pe mine însumi [i s` v`d care este rolul meu în societate. Voi încerca s`-mi [lefuiesc calit`]ile personale, asemeni fe]elor unui diamant. Voi fi din ce în ce mai str`lucitor(are) [i ceilal]i o s` realizeze adev`rata mea valoare. St` în puterile mele s` fac asta [i sunt gata s` depun tot efortul în acest sens...” Tehnica raport`rii cu realism la lumea înconjur`toare const` în

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

abordarea faptelor, persoanelor [i lucrurilor care ne înconjoar` cu realism, într-un mod echilibrat [i onest. Aceast` tehnic` se bazeaz` adoptarea unor atitudini specifice fa]` de lumea înconjur`toare. Atitudinile în discu]ie se refer` la urm`toarele zece aspecte: r`bdare, acceptan]`, compasiune, eliminarea judec`]ilor negative, deta[are, sim]ul umorului, deschidere, dedica]ie, relaxare, generozitate. Multe dintre comportamentele enun]ate pot fi oferite gratuit, f`r` consum mare de resurse proprii, iar în schimbul lor se poate ob]ine mult mai mult. 7 Utilitatea acestei tehnici este pus` în eviden]` în orice situa]ie de via]`. Ea poate angaja toate cele zece atitudini sau numai pe cele mai relevante pentru situa]ia dat`. De exemplu, pornind de la cele atitudinile descrise mai sus se pot formula urm`toarele construc]ii: ...r`bdare – „dezvoltarea mea este asemeni cu a unei plante a c`rei s`mân]` o plantez chiar eu. Nu pot for]a planta s` 58

creasc` imediat...”; acceptan]a – „via]a mi-a dat o provocare pe care trebuie s` o accept. Voi încerca s` o rezolv cât mai bine...”; compasiune – „sunt oameni pe lume care o duc mult mai r`u decât mine. Dac` voi în]elege acest lucru, voi realiza cât de bine îmi este mie...”; sim]ul umorului –„fiecare lucru are [i o parte haioas`. Ia s` vedem care este aceasta...”; deschidere fa]` de nou „cu siguran]` aceast` problem` poate fi rezolvat` [i prin alt` metod`. Ia s` vedem dac` se poate [i a[a...”; relaxare - „s` stau calm(`), s` m` relaxez [i voi g`si, cu siguran]`, solu]ia la...” [i a[a mai departe, pentru fiecare din cele zece manifest`ri. Tehnica înl`tur`rii gândurilor negative const` în schimbarea treptat` a raporturilor negative cognitive [i emo]ionale pe care o persoan` le-a avut cu lumea înconjur`toare sau cu o parte a ei. Este foarte posibil ca unii oameni s` fi tr`it experien]e de via]` dramatice, fiind profund desconsidera]i de al]i semeni de-ai lor, într-un

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

mod abuziv [i aberant. Aceste rele tratamente î[i pot impune, gradual amprenta asupra sistemului de gândire al unei persoane. De exemplu, atunci cînd un p`rite/dasc`l/ comandant îi spune, de foarte multe ori, unui copil/ militar c` nu este bun de nimic, respectivul începe

s` interiorizeze afirma]iile de acest tip [i va gândi c`, într-adevar, nu este bun de nimic. Uneori, fenomenul de gândire negativ` cu privire la propria persoan` apare [i în cazul în care p`rin]i hiperprotectivi continu` s`-[i dirijeze copiii asemeni unor marionete, uneori [i atunci când devin adul]i – nel`sându-i, astfel, s`-[i dezvolte încrederea în for]ele proprii. Acest fapt se va reflecta, deopotriv` în emo]ionalitatea [i comportamentul persoanei de referin]`, alterându-i puternic încrederea în for]ele proprii. În acest context se cristalizeaz` sisteme de gândire de tipul „...sunt un prost “, „sunt un ratat”, „orice a[ face nu iese bine”, „[tiu numai s` m` fac de râs”, „niciodat` nu pot s`... “, „nimeni nu m` iube[te [i pe mine... “ etc. Când, în alte situa]ii de via]`, generate de ter]i, respectiva persoan` abuzat` nu va mai fi în m`sur` s` reac]ioneze în

mod normal, adecvat contextului dat. Aceast` tehnic` se bazeaz` pe schimbarea voit` a modului de gândire propriu sau al altora, prin promovarea unei încurajeri treptate [i echilibrate a persoanei de referin]`. Acest fapt se va reflecta în sistemul de gândire, în primul rând, pentru ca mai apoi s` fie generate influen]e emo]ionale [i comportamentale pozitive. În func]ie de gradul de afectare al respectivei persoane, procesul va fi mai scurt sau mai îndelngat. R`bdarea este esen]al` în astfel de situa]ii. Excesele de încurajare pot fi nocive, deoarece o persoan` care nu are încredere în sine [i încearc` s` fac` ceva, iar acel ceva e[ueaz` lamentabil, de mai multe ori, în loc s`-[i consolideze încrederea în for]ele proprii, î[i va confirma neputin]a [i se va împ`ca, în mod regretabil cu propria dezn`dejde [i neîncredere în sine. Utilitatea acestei tehnici este pus` în eviden]` în orice situa]ie de via]`, dar, în mod special atunci când cineva dore[te s`-[i consolideze încrederea în sine sau atunci când se inten]ioneaz` consolidarea încrederii în sine pentru un alt subiect. De exemplu, pentru consolidarea încrederii în for]ele proprii se pot utiliza sintagme de tipul „...acest lucru nu poate fi atât de greu, l-au mai f`cut [i al]ii, deci pot s`-l fac [i eu “ ; „...acest lucru trebuie s` înceteze, pot dovedi c` sunt ceea ce vreau eu, nu ceea ce vrea el...”; „...s` încerc [i asta, s` v`d cât pot s`....” sau „...felicit`ri, ai facut o treab` grozav`, nimeni nu ar fi putut s` o fac` mai bine... “; „...e bine, am reu[it s` iau cu

un punc mai mult la acest examen, deci, se poate... “ sau „...aceast` pr`jitur` poate fi mâncat` în definitiv, nu e nici ars`, nici prea s`rat`... “; „de[i nu m` pricep la ..., cel pu]in sunt bun(`) la...”; „s` vedem ce e bun, totu[i în aceast` situa]ie disperat`...” etc. Tehnica promov`rii variantei optimiste const` în c`utarea aspectelor pozitive prezente sau viitoare din orice situa]ie [i concentrarea atitudinilor proprii în aceast` direc]ie. Un proverb spune c` „optimistul vede partea plin` a paharului, în timp ce pesimistul o vede pe cea goal`”. Acest lucru sugereaz` c` aceea[i realitate poate fi privit` diferit [i poate genera, în consecin]`, emo]ii, atitudini [i comportamente diferite. Aceat` tehnic` sus]ine adoptarea variantei optimiste de interpretarea a realit`]ii. Aceast` tehnic` se bazeaz` pe elaborarea unor constructe psihologice pornind de la interpretarea pozitiv` a percep]iilor pe care realitatea le pune la dispozi]ie.

Utilitatea acestei tehnici este pus` în eviden]` în orice situa]ie de via]`, dar, se recomand`, în mod special, pentru persoanele care au tehnin]a s` vad` doar partea negativ` a lucrurilor. De exemplu, pentru aplicarea acestei tehnici se pot folosi construc]ii de tipul: „Ghinion, m-am întâlnit cu [eful într-un moment prost. Nu-i nimic, este o bun` ocazie s`-l salut respectuos [i poate va remarca ]inuta mea militar` impecabil`... “, „Chiar dac` nu am avut [anse azi s` câ[tig la tenis, ghinionul nu e permanent. Data viitoare... “, „Chiar dac` acum nu ne este bine, acest lucru este f`r` îndoial`, temporar...”, „Iar s-a defectat... Trebuie s` g`sesc eu ceva s` o repar...”, „Nu merge ma[ina... Iat` o [ans` bun` de a face pu]in` mi[care în plus...”, „Mi-a ie[it prost chestia asta. Nu-i nimic, celelalte preparate au ie[it grozav...” etc. În loc de încheiere Acest articol nu î[i propune s` epuizeze

subiectul, ci, din contr`, de a-l deschide [i a-l supune aten]iei psihologilor militari [i nu numai. A[adar, stima]i colegi, v` a[tept cu noi abord`ri pe tema psihologiei opera]ionale, în general [i cu aplicabilitate în mediul militar, în mod special. NOTE 1 http://oppsych.com/ about/ what-is-operational-psychology/; 2 http://www.psychologyschoolguide.net/psychology-careers/ operational-psychologist/ (indeed.com); 3 o simpl` c`utare pe www. a sintagmei „psihologie operational`” nu va fi nici m`car un rezultat, comparativ cu sintagma „operational psychology”, care va releva multimple preocup`ri ale cercet`torilor [i practicienilor din domeniul psihologiei de pe alte meridiane. 4 Cristian Dobre, Psihologie diplomatic`, Bucure[ti, Editura UNAp, 2012, 318 pag. 5 E. R. Smith, D. M. Mackie, Social Psychology, 2007, p. 107. 6 Gleen, R. S.,10 Simple Solution for Building Self-Esteem, in „New Harbinger Publication”, 2007, Inc. Oakland, pag. 6. 7 dup` Jon Kabat-Zinn (1990), care a utilizat elemente de filozofie [i medita]ie budist` în teoretizarea acestei tehnici.

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

PSIHOMIL – EDI}IE ANIVERSAR~ – Colonel dr. Adrian PRIS~CARU Simpozionul Na]ional de Psihologie Militar` Aplicat` „PSIHOMIL”, organizat de Statul Major General prin structurile de profil din cadrul Direc]iei personal [i mobilizare, respectiv Biroul coordonare selec]ie [i asisten]` psihologic` [i Laboratorul psihologic, a constituit un prilej semnificativ pentru reunirea psihologilor militari. Manifestarea [tiin]ific` cu tema Asisten]a psihologic`-component` praxiologic` a managementului resursei umane în organiza]ia militar` , se afl` la a X-a edi]ie [i s-a desf`[urat în data de 07.06.2013 la Cercul Militar Na]ional, beneficiind de o puternic` recunoa[tere [i suport, atât din partea personalit`]ilor militare, a personalit`]ilor din mediul academic [i universitar, dar [i a psihologilor practicieni din diferite organiza]ii [i institu]ii. Întrucât manifestarea s-a aflat la o edi]ie aniversar`, ne-am propus ca personalit`]ile invitate [i modul de organizare s` r`mân` în memorie, atât prin temele, subiectele [i concluziile puse în dezbatere, dar [i prin num`rul participa]ilor, interesul [i dorin]a acestora de a fi prezen]i la eveniment. Astfel, sunt înscri[i ca audien]i, peste 250 persoane, din care o parte vor prezenta [i sus]ine cele 66 de comunic`ri [i studii în cadrul a trei sec]iuni [i trei workshop-uri. Din tematica abordat` [i comunic`rile lansate în 60

dezbatere am surprins [i o preocupare aparte a psihologilor din mediul militar, care vizeaz` faptul c`, în ultima vreme, se contureaz` nevoia diversific`rii probelor [i metodelor privind evaluarea personalit`]ii. De[i utiliz`m [i unele probe care sunt folosite în mod curent în practica civil`, acestea se bucur` de recunoa[tere interna]ional` [i au fost validate [tiin]ific în timp, inclusiv cu participarea noastr`, practica din organiza]ia militar` a dovedit o situa]ie mult mai complex` [i a ridicat în fa]a speciali[tilor militari exigen]e cu alte direc]ii, componente [i nevoi de descriere a profilelor psihologice specializate. Astfel, una dintre cerin]e [i, totodat`, o orientare a speciali[tilor, impus` de etapa de dezvoltare a domeniului [i etapa de evolu]ie a organiza]iei militare, vizeaz` conceperea probelor strict specializate, care s` surprind` anumite tr`s`turi/dimensiuni specifice personalului hiperspecializat din armat`, tr`s`turi apreciate ca fiind responsabile de adaptarea optim` la organiza]ie, sarcin`, rela]ionare, stres, stil managerial [.a. De asemenea, am observat c` unele studii aduse în aten]ie abordeaz` personalitatea dincolo de tr`s`turile generale considerate stabile [i definitorii, se propune evaluarea unor tr`s`turi particulare sau a anumitor st`ri psihice care nu pot fi surprinse cu ajutorul probelor standardizate. Se apreciaz` [i se propun solu]ii de interven]ie pentru anumite situa]ii existen]iale, deoarece interac]iunea dintre unele

SPIRIT MILITAR MODERN nr. 1- 2/2013

tr`s`turi particulare de personalitate [i factorii contextuali cu poten]ial traumatizant, care ]in de familie, de mediul social [i organiza]ional, pot genera conduite dezadaptative de intensit`]i variabile, cu rezonan]` afectiv` asupra oamenilor [i urm`ri severe asupra organiza]iei. O alt` abordare vizeaz` practica evalu`rilor psihologice transversale (de selec]ie) pentru care, din cauza timpului scurt avut la dispozi]ie, raportat la num`rul mare de persoane evaluate, cel mai adesea psihologul se rezum` la interpretarea cantitativ` a rezultatelor, ceea ce nu se consider` gre[it, îns` poate fi incomplet dac` nu se recurge [i la interpretarea calitativ` a unor r`spunsuri care pot fi simptomatice. Se propune astfel, utilizarea complementar` a unor chestionare de personalitate, a probelor proiective, a itemilor deschi[i [i, totodat`, se recomand` utilizarea interviului psihologic, considerat ca fiind o metod` calitativ` adecvat` pentru desf`[urare în diferite situa]ii, care se poate utiliza în mod repetat f`r` restric]ii de timp [i frecven]` sau tip de activitate, chiar dac` necesit`

preg`tire [i expertiz` special`. A[adar, chiar dac` dispunem de o important` baz` material` (metodologii, probe psihologice) [i de un num`r însemnat de speciali[ti, preocuparea [i interesul comun al psihologilor militari vizeaz`, în continuare, identificarea celor mai adecvate solu]ii, care s` r`spund` unor finalit`]i orientate c`tre speciali[tii în resurse umane, comandan]i [i organiza]ia militar`. Totodat`, reamintesc faptul c`, începând cu anul 2009, evenimentul cuprinde [i o secven]` cu înc`rc`tur` afectiv`, emo]ionant`, referitoare la recunoa[terea contribu]iei profesionale a unor personae, contribu]ie adus` de-a lungul timpului la dezvoltarea domeniului, fie prin elemente teoretice, fie prin considera]ii practicac]ionale. Astfel, acordarea [i oferirea cunoscutei distinc]ii, premiul „Valeriu CEAUªU“, ca semn al recunoa[terii contribu]iei la dezvoltarea domeniului, în acest an a fost acordat domnului c-dor.(r.) Filaret SÎNTION, pentru activitatea sa didactic` [i practic` din perioada 19762002 desf`[urat` în diferite structuri militare.