Reglarea emotionala si importanta ei clinica de Radu Vrasti

REGLAREA EMOŢIONALĂ ȘI IMPORTANŢA EI CLINICĂ

REGLAREA EMOŢIONALĂ ŞI IMPORTANŢA EI CLINICĂ Radu Vrasti Copyright © 2015 Editura ALL

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României VRASTI, RADU Reglarea emoţională şi importanţa ei clinică / Radu Vrasti. – București : Editura ALL, 2015 Bibliogr.

ISBN 978-606-587-370-4 159.942

Toate drepturile rezervate Editurii ALL. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a Editurii ALL. Drepturile de distribuție în străinătate aparțin editurii.

All rights reserved. The distribution of this book outside Romania, without the written permission of ALL, is strictly prohibited.

Copyright © 2015 by ALL. Editura ALL : Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 – București Tel. : 021 402 26 00 Fax : 021 402 26 10 Distribuție : 021 402 26 30 ; 021 402 26 33 Comenzi : comenzi@all.ro www.all.ro Redactare : Bianca Vasilescu Tehnoredactare : Liviu Stoica Design copertă : Alexandru Novac

RADU VRASTI

REGLAREA EMO IONALĂ ȘI IMPORTAN A EI CLINICĂ

CUPRINS

Introducere ..................................................................................9 PARTEA I. Definirea conceptului, evaluare, diagnostic .........................11 1. Introducere ....................................................................13 2. Ce sunt emoțiile .............................................................14 3. Trăsăturile esențiale ale emoțiilor ....................................15 4. Modelul modal al emoțiilor .............................................16 5. Este posibil să se separe emoțiile de reglarea emoțională ? .......................................................................17 6. Reglarea emoțională ca parte a proceselor de autocontrol .........................................................................17 7. Cum se definește reglarea emoțională ............................19 8. Cum se face reglarea emoțională și strategii de reglare emoțională .........................................................................25 8.1. Trăsăturile esențiale ale reglării emoționale ...............25 8.2. Strategiile de reglare emoțională ..............................26 8.2.1. Selectarea situației ...........................................27 8.2.2. Modificarea situației.........................................28 8.2.3. Deplasarea atenției ..........................................28 8.2.4. Schimbarea cognitivă sau reevaluarea cognitivă ....................................................................29 8.2.5. Modularea răspunsului.....................................30 5

9. Elaborări și complicații ....................................................32 10. Bazele neurobiologice ale reglării emoționale ..................33 11. Aspecte de dezvoltare a reglării emoționale ....................35 12. Reglarea emoțională și temperamentul ...........................38 13. Reglarea emoțională și vârsta..........................................39 14. Consecințele reglării emoționale .....................................40 15. Reglarea emoțională și psihopatologia ............................43 16. Măsurarea reglării emoționale ........................................50 16.1. Scala așteptărilor generale privind reglarea dispoziției negative. ..........................................................51 16.2. Scala de măsurare a metadispoziție – trăsătura .......52 16.3. Scala dificultăților în reglarea emoțională ................52 16.4. Scala scurtă de măsurarea generală a dereglării emoționale. .....................................................................53 16.5. Chestionarul de măsurare a reglării emoționale.......54 16.6. Scala dereglării emoționale .....................................55 16.7. Chestionarul de reglare cognitivă a emoției.............55 17. Diagnosticul tulburărilor de reglare emoțională ...............56 17.1. Tulburările emoționale internalizate și externalizate ..61 17.2. Tulburările emoționale din tulburarea borderline de personalitate ....................................................................64 17.3. Tulburările emoționale în tulburările depresive ........69 17.4. Tulburările emoționale în tulburarea bipolară ..........71 17.5. Tulburările emoționale în tulburările anxioase .........71 17.6. Tulburările emoționale în tulburarea de atenție cu hiperkinezie la adulți ....................................................73 17.7. Tulburările emoționale la copii și adolescenți ...........73 17.7.1. Tulburările externalizate sau de comportament la copii și adolescenți...................................................74 17.7.2. Tulburările internalizate ale emoțiilor la copii și adolescenți ..............................................................79 6

PARTEA A II-A Terapia medicamentoasă și psihoterapică a tulburărilor de reglare emoțională ............................................................93 18. Tratamentul farmacologic ..............................................95 18.1. Tratamentul medicamentos al tulburării de atenție cu hiperactivitate la copii și adulți .....................................95 18.1.1. Precauții inițiale..............................................96 18.1.2. Scopul tratamentului......................................96 18.1.3. Evaluarea evoluției și a deznodământului ........96 18.1.4. Medicamente de primă alegere ......................97 18.1.5. Medicamentele de a doua alegere ..................98 18.1.6. Particularitățile terapie medicamentoase pentru tulburarea de atenție cu hiperactivitate la adulți ...........98 18.2. Farmacoterapia tulburării bipolare – episodul maniacal ........................................................................103 18.2.1. Farmacoterapia episoadelor maniacale, hipomaniacale și mixte la adult .............................................103 18.2.2. Combinațiile de primă alegere în episodul maniacal acut/sever : .................................................108 18.2.3. Particularitățile tratamentului episoadelor maniacale, hipomaniacale și mixte la copii și adolescenți ...............................................................115 18.3. Tratamentul depresiei...........................................118 18.3.1. Scopurile tratamentului antidepresiv.............119 18.3.2. Eficacitatea medicamentelor antidepresive ...120 18.3.3. Schimbarea unui antidepresiv .......................121 18.3.4. Strategiile de tratament al depresiilor............123 18.3.5. Asocierea a două antidepresive ....................127 18.3.6. Depresia bipolară. ........................................128 18.4. Tratamentul tulburărilor anxioase .........................130 18.4.1. Epidemiologia tulburărilor anxioase ..............130 18.4.2. Diagnosticul tulburărilor anxioase .................130 18.4.3. Reguli generale ale tratamentului tulburărilor anxioase ...................................................................134 18.4.4. Agenții antianxioși și modul de alegere a lor ..134 7

18.5. Tratamentul farmacologic al tulburării borderline de personalitate .............................................................144 19. Terapiile psihologice ale tulburărilor de reglare emoțională .........................................................................154 19.1. Terapia dialectic-comportamentală (TDC) .............154 19.1.1. Scopurile și etapele terapiei ..........................156 19.1.2. Strategiile de tratament................................157 19.1.3. Efectele terapiei dialectic-comportamentale..161 19.2. Terapiile bazate pe tehnica cultivării atenției (mindfulness) .................................................................162 19.2.1. Explicarea termenului mindfulness................162 19.2.2. Conceptul de mindfulness în psihologia budistă .....................................................................162 19.2.3. Programul mindfulness de reducere a stresului....................................................................166 19.2.4. Terapia cognitiv-comportamentală bazată pe mindfulness .........................................................167 19.2.5. Terapia de acceptare și angajare ...................169 19.3. Tratamentul psihologic integrat al tulburărilor de reglare emoțională ....................................................171 19.3.1. Protocolul unificat de tratament pentru tulburările emoționale...............................................172 19.3.2. Modelul de terapie psihologică integrativă a tulburărilor de reglare emoțională al lui Mennin și Fresco....................................................................173

8

INTRODUCERE

Am dorit să scriu o astfel de monografie sub presiunea din ce în ce mai mare pe care emoțiile o exercită asupra omului modern.

Omul de astăzi este o persoană care primește o mulțime de informații la „input“, el este absorbit de prelucrarea acestora și de comunicarea pe rețelele de socializare. Din acest motiv, când cineva vrea să se facă auzit își îmbracă mesajul într-un înveliș emoțional.

Este ușor să ne lăsăm convinși că astăzi se comunică emoțional din ce în ce mai mult. Un eveniment oarecare devine știre pe mass-media în măsura în care are potențialul de a emoționa posibilul receptor. Pentru simplul fapt că reclamele trebuie să atragă atenția, ele trebuie să provoace o emoție. În mod individual, când vrem să fim în centrul atenției, încercăm să facem sau să spunem ceva care să emoționeze. În mare, mesajul de astăzi ca să fie receptat trebuie să fie emoțional competent. Pe de altă parte, profesioniști de diferite formații, precum medici, psihologi, asistenți sociali, profesori, educatori, asistenți medicali, lucrători în organizații nonguvernamentale, sunt confruntați din ce în ce mai frecvent cu cazuri „emoționale“, cu oameni care au probleme să-și controleze emoțiile. Studiile epidemiologice relevă fără dubiu magnitudinea în creștere a cazurilor de persoane cu tulburări emoționale, de vârste variabile, care asaltează cabinetele medicilor de diferite specialități și ale psihologilor de diferite orientări doctrinare. Aceste voci se strâng pentru a contura un nou concept operațional, „tulburarea de reglare emoțională“, concept care ajută la identificarea persoanelor cu probleme și aplicarea metodelor specifice de ajutorare a acestora în beneficiul liniștii sociale.

9

Cartea de față prezintă într-o formă cât mai succintă problema tulburării de reglare emoțională, așa cum se vede din perspectiva medicinei și a psihologiei clinice, și aduce informații de ultimă oră despre cum acest nou cadru nosologic trebuie înțeles, definit, diagnosticat și „tratat“ atât medicamentos cât și psihoterapic.

10

PARTEA I Definirea conceptului, evaluare, diagnostic

11

12

1. INTRODUCERE Bunul simț și teoriile populare ale psihologiei obișnuiesc să pună rațiunea înaintea emoțiilor. Cu toate acestea trebuie să recunoaștem că emoțiile sunt o parte tot atât de importantă a vieții noastre, afectându-ne major acțiunile, deși nu totdeauna suntem conștienți de prezența lor. Emoțiile nu ne forțează să răspundem într-un anumit fel, ci ne fac să fim mai înclinați să facem ceva care să aibă sens într-un context anume. Deși se poate crede că oamenii sunt sub tirania emoțiilor, acestea sunt de fapt maleabile, ceea ce ne permite să le controlăm. Abilitatea de a înțelege și balansa emoțiile se numește reglare emoțională sau control emoțional. Gross (2002)1, o autoritate în domeniu, spune că „una dintre cele mai mari provocări ale vieții noastre este capacitatea de a ne controla emoțiile“.

Reglarea emoțională nu este un singur proces, ci cuprinde mai multe componente, printre care a fi conștient de emoțiile experimentate, a fi atent la evoluția acestor emoții, a le înțelege și denumi, a le sorta și categorisi, a le dirija sau modifica, astfel încât individul să poată atinge scopul acțiunilor pe care le desfășoară.

Reglarea emoțională implică schimbări într-unul sau în mai multe aspecte ale emoțiilor, precum situația care generează emoțiile, atenția, evaluarea, experiența subiectivă, comportamentul sau modificările fiziologice ale organismului. Ea conduce la schimbări în „dinamica 1 Gross J.J. (2002) : Emotion regulation : Affective, cognitive, and social consequences, Psychophysiology, 39 : 281–291.

13

emoției“ precum a latenței, a timpului de apariție, a magnitudinii, a duratei și a felului răspunsurilor în domeniul subiectiv, comportamental și fiziologic. Ea poate diminua, intensifica sau menține emoția, în funcție de scopul individului. La fel, ea poate schimba gradul în care răspunsul la emoție este coerent cu emoția care l-a declanșat, precum în cazul în care un individ caută ca expresia sa facială să nu corespundă cu experiența subiectivă și fiziologică a emoție pe care o trăiește.

Dar cel mai așteptat rezultat al reglării emoționale este descreșterea duratei și a intensității emoțiilor negative.

De ce este importantă reglarea emoțională ? Reglarea emoțională este un element important pe care se sprijină civilizația umană, pentru că societatea poate fi definită ca suma de interacțiuni sociale coordonate ale indivizilor care o compun, interacțiuni ce o solicită să regleze modul în care emoțiile sale sunt trăite și exprimate.

2. CE SUNT EMOȚIILE Ca să înțelegem reglarea emoțională mai întâi trebuie să știm ce trebuie reglat sau controlat, ce trebuie să aibă cineva ca să fie o emoție (condiție necesară) și ce garantează că ceva este o emoție (condiție suficientă).

Emoția este un termen care a fost luat din limbajul comun și care se referă la un răspuns multifațetat la o situație care are înțeles pentru subiect și care conduce la modificări în experiența subiectivă, comportamentul și fiziologia individului. Ea apare mai ales atunci când un individ este într-o situație care este relevantă pentru scopurile sale.

Această definiție incumbă o secvență cronologică a evenimentelor, precum apariția situației, deplasarea atenției subiectului, evaluarea ei și răspunsul emoțional, secvență ce stă la baza procesului generativ al emoție. Există însă și alte stări mentale care sunt caracterizate de secvența subiectivă, expresivă și fiziologică și acestea nu sunt emoții.

Această constatare stă la baza idei că emoțiile nu sunt evenimente mentale susținute neapărat pe procese dedicate lor, ci ele apar contingente pe fluxul proceselor mentale generale, precum percepția și cogniția. Teoria sociologică a emoțiilor clamează faptul 14

că emoțiile sunt artefacte sociale sau culturale construite prin participarea la roluri în contexte sociale. Cu toate acestea, doar teoriile biopsihologice ale emoțiilor pot conduce la explicarea și înțelegerea mecanismelor de reglare emoțională. Astfel, emoțiile sunt un semnal care indică nevoia unui răspuns cu caracter adaptativ, în sensul că orientează subiectul în mediul lui natural și social. Semnalul pentru declanșarea unei emoții poate fi intern sau extern organismului.

Uneori, ele pot orienta subiectul în mod greșit, mai ales atunci când ambianța fizică sau socială în care au apărut este diferită de cea în care emoțiile s-au format cu mult timp în urmă ; în aceste condiții emoțiile pot fi dezadaptative și pot produce pagube pentru individ.

3. TRĂSĂTURILE ESENȚIALE ALE EMOȚIILOR După Gross și Thompson (2007)1 există mai multe trăsături esențiale ale emoțiilor : 3.1. Emoțiile sunt un răspuns multifațetat al individului atunci când el este într-o situație pe care o vede ca relevantă pentru scopurile sale. Această situație poate fi privită ca o provocare sau ca o oportunitate. Aceste scopuri pot fi conștiente sau nu, complicate sau simple. Acest înțeles dă naștere la o emoție. Dacă acest înțeles se schimbă în timp, și emoția se va schimba.

3.2. Emoțiile sunt multifațetate, conducând la schimbări ale expresivității individului, ale experienței subiective, ale comportamentului și la schimbări fiziologice (Mauss și colab., 2005)2. Aspectele subiective ale emoțiilor sunt dominante, drept pentru care emoție și sentiment sunt termeni utilizați interșanjabil.

3.3. Emoțiile ne fac nu numai să simțim ceva, dar și să simțim ca și cum am face ceva (Frijda, 1986)3.

1

Gross J.J., Thompson R.A. (2007) : Emotion Regulation : Conceptual Foundations, în J.J. Gross (Ed.) : Handbook of Emotional Regulation, New York : The Guilford Press.

2 Mauss I.B., Levenson R.W., McCarter L. et al. (2005) : The tie that binds ? Coherence among emotion experience, behavior, and physiology, Emotion, 5 : 175-190.

3 Frijda N.H. (1986) : The emotions, Cambridge : Cambridge University Press.

15

3.4. Emoțiile sunt maleabile ; nu este obligatoriu ca emoția să antreneze cascade de schimbări în organism, ea poate să se întrerupă oricând sau poate să se modifice, conducând la un răspuns care este conform cu matricea socială în care emoția se revelează.

Este vorba de o maleabilitate a emoțiilor al căror răspuns poate fi modulat într-o multitudine de feluri.

3.5. Individul comunică cel mai adesea emoțiile sale prin cuvinte, dar și printr-o varietate de sunete, expresii faciale sau gesturi.

3.6. Înțelegerea emoțiilor se face prin conștientizarea procesului emoțional (de exemplu, individul este conștient de starea lui emoțională sau dorește să controleze răspunsul lui emoțional) sau prin cunoașterea felului cum emoțiile îl influențează (SouthamGerow & Kendall, 2002)1.

4. MODELUL MODAL AL EMOȚIILOR Trăsăturile de bază ale emoțiilor descrise mai sus constituie modelul modal al emoțiilor (Gross și Thompson, 2007). În Fig. 1 se prezintă secvența desfășurării emoției : o situaț1ie relevantă (internă sau externă) solicită atenția individului, care o evaluează, atribuindu-i o semnificație care generează un răspuns în concordanță cu reprezentările mentale ale subiectului, experiența anterioară etc. Răspunsul conduce la o anume trăire subiectivă și la modificări comportamentale și neurofiziologice. Acest răspuns poate schimba situația generatoare a emoție, situație care poate reveni la input și genera o nouă secvență a emoției, care poate fi diferită de cea inițială. Această buclă reprezintă aspectul recursiv al emoției, faptul că fiecare schimbare a situației se constituie ca o situație nouă, un nou input, care generează cascada atenție-evaluare-răspuns.

1

Southam-Gerow M.A., Kendall P.C. (2002) : Emotion regulation and understanding : Implications for child psychopathology and therapy, Clinical Psychology Review, 22(2) : 189-222.

16

SITUAȚIA

ATENȚIA

EVALUAREA

RĂSPUNSUL

Figura 1. Procesul secvențial al generării emoției (după Gross și Thompson, 2007)1.

5. ESTE POSIBIL SĂ SE SEPARE EMOȚIILE DE REGLAREA EMOȚIONALĂ ?

Conceptul de reglare emoțională presupune că este posibil să se separe generarea emoțiilor de reglarea acestora, deși cele două procese sunt interconectate. Frijda (1986)2 spune că reglarea emoțiilor este parte a procesului de generare a emoțiilor, arătând că emoțiile sunt totdeauna reglate în oarecare măsură, pentru că emoțiile și procesul de reglare a lor se petrec la același nivel cerebral și în același timp. Se pune problema dacă acestea sunt separabile, tot așa cum sistemul limbic care generează emoțiile este separat de centrii corticali care reglează emoțiile. Se crede că reglarea emoțiilor apare din punct de vedere evolutiv odată cu apariția emoției, iar în apărarea acestei idei vine faptul că reglarea emoției angajează aceleași regiuni cerebrale implicate și în generarea lor (Gross și Thompson, 2007).

6. REGLAREA EMOȚIONALĂ CA PARTE A PROCESELOR DE AUTOCONTROL Studiile despre reglarea emoțională sunt înrădăcinate în concepția lui Freud despre defensele psihologice (defensele sau reprimările 1

Gross J.J., Thompson R.A. (2007): Emotion Regulation: Conceptual Foundations, în J. J. Gross (Ed.): Handbook of Emotional Regulation, New York: The Guilford Press.

2 Frijda N.H. (1986) : The emotions, Cambridge : Cambridge University Press.

17

fiind considerate ca forme particulare de reglare a emoțiilor), în concepția stresului psihologic și a copingului (Lazarus, 1966)1, în teoria atașamentului a lui Bowlby (1988)2 și în teoria emoție a lui Frijda (1986) ; ulterior, conceptul de reglare emoțională și-a găsit o dezvoltare distinctă în teoriile dezvoltării care descriu formarea proceselor emoționale și reglatorii la copii (Campos și colab., 1989)3.

Sunt teorii care spun că reglarea emoțională este parte a procesului mai larg de autoreglare individuală, proces prin care individul își menține homeostazia fizică și psihică, se autoactualizează, își construiește identitatea și dobândește sensul selfului. La rândul ei, reglarea emoțională a capturat sub umbrela ei și alte procese precum îngrijorarea, ruminația sau senzitivitatea anxioasă (Berking și Wupperman, 2012)4.

Conform teoriei cogniției sociale a lui Bandura (1991)5 comportamentul uman este motivat și reglat printr-un proces continuu de autoinfluență. Acest proces cuprinde trei mecanisme operaționale : i) automonitorizarea comportamentului propriu în ceea ce privește determinanții și efectele lui ; ii) judecarea comportamentului în relațiile cu standardele personale și circumstanțele exterioare și iii) autoreglarea emoțională. Aceste trei mecanisme operează după același principiu, cel al autoeficienței, principiu prin care se dobândește sentimentul self-ului și al identității și care are un impact major asupra proceselor emoționale, de gândire, motivație și comportamentale. În timp ce reglarea emoțională implică modularea emoțiilor prin proce1

Lazarus R.S. (1966) : Psychological stress and the coping process, New York : McGraw Hill.

2 Bowlby J. (1988) : A secure base : Clinical applications of attachment theory.

London : Routledge.

3 Campos J.J., Campos R.G., Barrett K.C. (1989) : Emergent themes in the study of emotional development and emotion regulation. Developmental Psychology, 25 : 394-402.

4 Berking M., Wupperman P. (2012) : Emotion regulation and mental health : recent findings, current challenges, and future directions, Behavioural Medicine, 25(2) : 128-134.

5 Bandura A. (1991) : Social cognitive theory of self-regulation, Organizational Behavior and Human Decision Process, 50 : 248-287.

18

se interne, procesul de autoreglare este conceput ca implicând controlul, direcția și corecția acțiunilor proprii în drumul lor spre un scop.

Prin procesul de autocontrol se stabilesc scopurile, competiția dintre acestea și ierarhizarea lor, prioritățile și standardele utilizate pentru monitorizarea și evaluarea progresului. Astfel, în timp ce reglarea emoțională este focalizată pe experiența emoțională și consecințele ei, lăsând scopul nespecificat, în procesul de autoreglare, scopul acestuia este mereu ținut în vizor (Diamond și Aspinwall, 2003)1.

Reglarea emoțională se poate concepe ca o pare a întregului, adică parte a procesului de autocontrol individual.

7. CUM SE DEFINEȘTE REGLAREA EMOȚIONALĂ Nu există un consens unanim asupra definiției și a conceptualizării procesului de reglare a emoțiilor (Eisenberg și Fabes, 2006)2. Acest lucru se explică prin greutatea de a deosebi procesul de generare a emoției de cel de reglare a ei, cât și prin natura complexă, multifațetată a acestui proces. Cicchetti și colab. (1991)3 definesc reglarea emoțională ca „factorii intra- și extraorganismatici prin care reacția emoțională este redirecționată, controlată, modulată și modificată pentru a permite individului să funcționeze adaptativ în situații emoționale“. Pentru Thompson (1994)4 procesul de reglare emoțională 1

Diamond L.M., Aspinwall L.G. (2003) : Emotion regulation across the life span : An integrative perspective emphasizing self-regulation, positive affect, and dyadic processes, Motivation and Emotion, 27(2) : 125-156.

2 Eisenberg N., Fabes R.A. (2006): Emotion regulation and children’s socioemotional competence, în L. Batter and C.S. Tamis-LeMonda (Eds.): Child psychology: A handbook of contemporary issues (2nd Ed), New York, NY: Psychology Press.

3 Cicchetti D., Ganiban J., Barnett D. (1991) : Contributions from the study of high risk populations to understanding the development of emotion regulation, în K. Dodge, J. Garber (Eds.) : The development of emotion regulation, New York : Cambridge University Press.

4 Thompson R.A. (1994) : Emoțional regulation : A theme in search of definition, Monographs of the Society for Research in Child Development, 59 (Serial No. 240) : 25–52.

19

este dat de „procesele intrinseci și extrinseci responsabile de monitorizarea, evaluarea și modificarea reacțiilor emoționale, în special intensitatea și durata lor, prin care un individ caută să-și împlinească scopul“. După Mauss și colab. (2007)1, reglarea emoțională poate fi definită ca „încercarea deliberată sau automată a unui individ de a influența ce emoții să aibă, când și cum să le aibă și cum să le exprime“. Această reglare emoțională nu este nici bună, nici rea, ea este pur și simplu un sistem reglator integrat printre alte procese de autocontrol. Eisenberg și colab. (2007)2 includ în definiția lor mult mai multe elemente: „autoreglarea emoțională (uneori numită și reglare emoțională) se referă la procesele menite să dirijeze și să schimbe modul în care, când și cum cineva trăiește emoțiile; la emoțiile legate motivațional și stările fiziologice consecutive; precum și la felul în care aceste emoții sunt exprimate comportamental. Astfel, reglarea emoțională include procese utilizate să schimbe stările emoționale ale unui subiect, să prevină sau să inițieze răspunsul emoțional (de exemplu, prin selectarea sau schimbarea situației), să modifice semnificația evenimentului pentru sine și să moduleze expresia emoțională (de exemplu, prin expresii verbale sau nonverbale)“.

După Kopp și Neufeld (2003)3 procesul de reglare emoțională cuprinde trei aspecte : i) conținutul, respectiv ceea ce trebuie reglat, ii) funcția de reglare, ce cuprinde activitățile care sunt implicate și iii) procesul de reglare, adică felul cum se produce reglarea emoțională.

Aceste procese pot fi intrinseci, în sensul în care emoția se reglează în sine, sau extrinseci, în care răspunsul emoțional se reglează prin contextul extern.

Procesele de reglare emoțională pot fi controlate sau automate, conștiente sau inconștiente, intenționale sau incidentale, ceea ce 1

Mauss I.B., Bunge S.A., Gross J.J. (2007) : Automatic emotion regulation, Social and Personality Psychology Compass, 1 : 1-22.

2 Eisenberg N., Hofer C., Vaughan J. (2007) : Effortful control and its socioemotional consequences, în J.J. Gross (Ed.) : Handbook of Emotional Regulation, New York : The Guilford Press.

3 Kopp C.B., Neufeld S.J. (2003) : Emotional development during infancy, în R. Davidson, K.R. Scherer, H.H. Goldsmith (Eds.) : Handbook of affective sciences, Oxford, UK : Oxford University Press.

20